r r I tt r, tii.

"rir,l I
I r :tr it i rrtl

,' .t: I l fr:.,,,.r,r' I

l':tr:.".t,t I
'

,l
Dacd, uo,ftt.urrna. sfs,ful meu ;i uotrt o'('tlt' . tt
sufletul e nemuritor ;i capabil sd, t'nnri ltr ttr
to,ate lucrurile rele ;i prin toate luc"nrrilt' ltrrtt,' L
ne aom{ihe tottimpulpe drumul ce duu' /r, r,,r ,,
F
aom cafuiua in toate felurile dreplutnt. nt,
F
g
preund, ca tn,telepciunea, pentru a pulur f i ltr t F
eten:i utdt ai zeilor, cd,t;i aino;tri, atdt titttlt t trr b
rd,md,nem aici, pe pdmdnt, dar si (fitrrl t',,ttt
primi rd,splata uirtupii, ca tnuingdtorii rlt' Irr 1,,
0
F
F
{PUBLICA
cari care incortjoard, arma adundntltt si 1,,,
miile ; ;i pentru ca atd,t aici, cdt ;i tn cti I ii t t r t t t, [, t

o mie de ani despre cure fi-o* spus, sr'r rtt' f t,

lSBN 978-973-6 36-439-6

ir
I
llililililLllllLlI ruilil

I
a
1 E,Sr,

r B. t4AR. 20l" PI.ATON

26, MAn'Ur
i I' AlJo' 2o'3
z, g,
{uL tr,
2f'
. r g ocl roli Au6' 2r,3

S'l' "fi{U**"

t i, Frn trlul e t4N. np

9t0u'NVtl I
t$s
REPUBLICA
21, tuL 2015 01stt
1 7. Atl$. 2015 0t. s[r $fl
I I Dr[?CIs
1[ sEP 2015

1 2. luil. 2016

2l Aun n$ Traducere de
Dumitru Vanghelis

2 1, NOV 2t]17

tt APR. 2019

2e ffit &ffi

ANTBT

\
 ')
L- Urw. iv t.,

Socrate, Glauc'on, Polemarchos, Thrasymachos,

Pentru ptezentatraducere
Redactor: Crengufa Nistase
Tbhnoredactare compute r'wata: Cristina Antonescu
Coperta: Ion Nistase
/4
ISBN: 978-973-63&4394
Peo
$.A.
Adeimantos, Cephalos
@ Antet )CX Press
Cantne I
Am cobordt ieri la Pireu cu Glaucon, fiul lui Ariston, ca si
rrrltrc:cuvenita cinstire zeigei', gi in acelagi timp voiam si vdd
('uln or si rAnduiasci sirb[toarea, intrucAt:era pentru prima
rlalii cAnd o {ineau. Am ghsit ci procesiunea alor nostri a fost fru-
trroasd, dar qi a tracilor a pdrut cam la fel de striluciti. Ne-am
lircut atunci rugiciunile, apoi am privit spectacolul 9i in cele din
rrrnri am pornit-o spre cetate.
Clineva nea zirit de departe, tndati ce porniserim citre cas6.
lira Polemarchos, fiul lui Cephalos, careqi trimisese feciorul sa ne
zicii si-l agteptim. BALiatul m-a apucat de poala rnantiei, din spate,
;i lrri-a spus:
- Polemarchos doregte si-l aqteptali,
M-am intors citre el si l-arn infebat unde-i e stipAnul.
- Iatd-I, zise ei, vine din urmi. A;teptafi-I, rogu-vi!
- O siJ agteptam, fii pe pace! rosti Glaucon,
in scurti weme apdlu Polemarchos, ca gi fratele lui Glaucon,
Arleimantos, Ei Niceratos, fiul lui Nicias, 9i alli cAliva, venind de
:::- ll sdrbitoare, dupd cum se pirea, Polemarchos spuse:
- Dragul meu Socrate, pare-$e ci tocmai ali purces spre ce-
-:1
:ci llte, cu gand de a ne pirisi.
- Nu grqegti, zisei.
:R
-* - Ei, urmi el, vezi cA$ suntem?
- Fdri indoiali!
-LQ
#r
-ts)
- Foarte bine atunci, grdi el, fie rdmdi aici, fie vi
sa puteti pleca.
luptati ca

* Cu siguranli ci trebuie si fie gi o a freia cale, spusei, daci

Tiparul a fost executat de tipografia -N
v:i putem convinge ci trebuie si ne lisa{i?
ANTE"T)CK PRESS
tel.: 02I/ 2221245, 021/ 22349 45 - Daci sunteti ln stare! rdspunse el. Neai putea convinge
E-mait comenzi@ antet.ro daci: am refuza si ascultdlm?
www.antet.ro - Nu, firi doar si poate, zise Glaucon.

1. Bendis, zei{i tracici preluata de atenieni (n. tr.)

\

4 PLATON
- Alunci si {inefi seama ciL n-o si vd dim ascultare!
Adeimanlos, la rdndui siu, grdi:
- Chiar nu ,stifi cd diseari, ln cinstea zeifei, o si aibii loc o
intrecere cilare cu torfe?
- Cilare? rispunsei. Asta-i o noutate! Ce vrei sd spui? Cd o
sd fle o gtafeti intre c[ldreti, care or si-pi dea torfele de la unul
la altul?
Chiar a;a, zise Pr:lemarchos, gi o si fie o serbare pe timp
-
de noapte - meriti vazuti! O si rnergem imediat dupd cind, si
privim la spectacolul acesta, si ne intAlnim cu o sumedenie de
tovarigi tineri gi sd stim de vorbi pe intlelete. Rdmdnefi, nu spu-
neli nu!
Glaucon vortri:
- Se pare ci trebuie sh stirn"
- Ei bine, daci spui tu, aga trebuie sd facem, rispunsei.
Prin urmare, aln mers acasi la Polemarchos, unde i-am gi-
sit pe Lysias ,si Euthydemos, fralii lui, precum pi pe Thrasymachos
din Calcedon, Charmantides din Paiania gi Cleitophon, fiul lui
Aristonymos; era acasi gi Cephalos, tatil lui Polemarchos. Pdrea
si fie foarte bihAn; trecuse multirweme de cAnd il viirusern ul-
tima oard. Stitea pe un scaun cu perna, iar pe cre.stet purta o
cununi, cici tocmai adusese o jertfa in curte,
It{g-am agezat ln spatele lui, cici scaunele deja erau rAnduite
in cerc. De indatd ce m-a vdaut, Cephalos m-a salutat ;i mi-a spus:
- Dragul meu Socrate, nu vii prea des pe la noi, laPkeu; zau
c-ar trebui s-o faci! Stii cd n-ai fi nevoit si cobori pani aici dacii ag
-fi destul de zdravhn cAt sa urc in cetate cu usurinli; ag veni eu
siite vid" Dar acum chiar ci trebuie si di aici mai des. Celelalte
pldceri, plicerile trupului, se ofilesc-, insi tot atAt de iute cregte
plircerea mea de a sta de vorba, gi dorinfa mea penfu asta. Aga-
dar, rogu-te, treci pe la noi, simtete ca acasi, printre prieteni, .si
fii lovarag acestor tineri,
- Intr-adevar, Cephalos, spusei, nimic nu mi bucurir mai mult
decAt sA stau de vorbi cu cei de-a dreptul billAni, Cla si cAnd ar
fi ficul. o Iunga cdlitorie pe care poate ci qi noi va ffebui s-o in-
treprindem, mi se pare potrivit sd-i intreb cum e cdlaloria, aspra
si grea, sau usoari si lini. Asffel cd mare mi-ar fi bucuria si te
intreb pe tine r:e crezi despre asta, de vreme ce acum egti pe
\
I
llopctblica 5
;rcea treapti a vielii pe care poefii o numesc pragrrl bitrAnelii. E
,rare plinide greuti,ti, sau care e pd:rerea ta?
- Ei bine, dragul meu Socrate, rispunse el, o sd-1i spun cum
rrrit simt. Ne intAlnim adesea, cAfiva dintre noi cam de aceeagi
vlirsti, de-o potrivd, cum spune vechea zicalh. CAnd ne vedem,
ct'i mai mulfi dintre noi nu ;tim cum sine mai plAngem: ne e dor
rk' plicerile tinerelii, vorbim de trecutele povegti de dragoste,
rk' bduturd si ospele si altele de lelul acesta; gi ne pare riu dupi
lk: de parc-am fi fost pridafi de nigte lucruri minunate, de par-rci
ir('eea ar fi fost viata adevaratd, iar acum de-abia daci am mai
lr;ii. Unii chiar se plAng de felul cum cei dragi le improaqcd anii
rnulli cu noroi, 9i astfel cijelesc necontenit necazurile pe care
li le-a adus biitrAnefea. Dar nu cred ci aici trebuie sti: arunclm
vinzr, Socrale, cici daca aceasta ar fi pricina, gi eu ar fi trebuit si
sufAr la fel ca aceia de-o seami cu mine, o dati ajuns la aceasti
r'lipi a viefii. De fapt, am intAlnit pe alfii care nu vid deloc aga
Irrcrurile, Sofocle, poehrl, cle pildi. Odatd eram cu el cdnd careva
I a intrebaL ,"Cum mai stai cu dragostea acum, Sofocle? Mai po{i
rrrultumi o femeie?" ,,Taci, omule! a rispuns el, ani scapat de
lrrate'astea, zeii fie lAudafl. Mi simt de parci as fi scipat de cel
rrrai crud si mai nebun conducitor de sclavi." Am gdndit cri a
hrst un rispuns bun, gi a-sa cred gi acum. intr-adevir, la vdrsta
batranefii ai parte de o pace deplini gi minunati: in aceste pri-
virr{e. CAnd dorintele se potolesc ,si nu te mai lin strAns in corri,
l intocmai cum a zis Sofocle; eliberarea deplini de hoarda dez-
lrintuiti a celor ce mAna sclavii. Nu, Socrate, alAt|n situafa aceas-
la, cAt qi in viafa de familie existi numai o pricini pentru cele ce
se intdmpld: nu vArsta inaintatd, ci firea omtrlui. Cici dacd oamenii
srrnL cumpdidfi, cu o fire buni bitranefea nu aduce necazuri prea
rnari; daci. nu, insi, pentru oamenii aceptia tinere{ea nu e mai
lrutin impovdritoare decAt bitrdnefea.
'rtrrbele lui mi s-au pdrut wednice de toati pre,tuirea, gi voiam
sir spuni mai mult, a;a c6l-am stArnit zici.nd:
- Dragul meu Cephalos, nu cred ci in privinfa aceasta mulli
ruameni ar fi de pirerea ta. Ei gAndesc ci-1i porfi anii cu ugurinli
rru din cauzaftrii, ci pentru ci ai o mare avere; se spune ci bo-
galii au parle de multe m6ngAieri.
- tnf-adevar, raspunse el, nu mi cred. Dupi cum ai spus,
r:ste ceva in vorbele loq degi nu affrt c?ft. e in mintea lor. 'lemistocle
 PLATON
a avllt dreptate cAnd, ponegrit de un om din Seriphos care spu-
sese ca faima lui se datora Atenei qi nu sieEi, a rispuns, dupi cum
gtii: ,,N-ag fi ajuns niciodatr4 taimos daci m-ag fi ni:scut la Seriphos,
dupa cum nici tu, dacd ai fi fost atenian." Ai putea spune acelaqi
lucru despre cei care nu sunt hogali ;i-gi duc prost bitrAnelile.
Pani qi unui om cumsecade i.ar fi destul de greu la bdtrAnele daci
e sdrac, insi cel arlagos, daci e bogat, nu e impiicat. cu sine,
- Ceea ce ai, Cephalos, ai rnoqtenit in cea mai mare parte,
sau ai dobAndit tu insuli? intrebai eu atunci.
- Ce si dobandesc? grdi el. Ca pricepere la liicut bani rni
aflu undeva intre tatal pi bunicul meu. Bunicul, care purta ace-
lapi nurne ca mine, a moEtenit cam atAta avere cAti am eu acum,
gi a inmullit-o de cAteva ori; dar tatil meu, f-ysanias, a ficut-o
chiar mai mici decdt e astdzi. Sunt mullumit dacb le las baie{ilor
istora nu mai pulin decAl am mogtenit, ci un picu! mai rnult.
- Am intrebat pentru ci mi s-a pirut cd nu-!i pasd, prea tnult
de bani, spusei. lndeobgte, cei ciirora nu le pasi sunt cei care
nu i-au cdgtigat; cei care iau cA,stigat apreciazibanii de doui ori
mai mult decAt ceilal1i. Jin la ei aga cum poe{ii,tin la opera lor 9i
tatii la copiii lor; la fel, presupun, cei cal"e au cAEtigat bani ii pre-
luiesc drept rodul tnuncii 1or, astfel ca nu le iau in seaml doar
folosul, cum facem noi, ceilalli. Prin urmare, sunt oameni cu care
e greu si ai de-a face, lntrucAt nu prosldvesc ninric altceva in
a-farh de bani.
- E-adevdrat, zise el.
- Da, aga e, am intdrit eu. Dar incd o-ntrebare, rogu-te. Care
crezi ca e cel mai mare bine pe care l-ai dobAndit de pe r-rrma
inavutirii? :
- b*uu ce poate ci muli oameni n-ar crede, rispunse €1. Afli,
Socrate, ch atunci c6nd un om infruntd gAndul ci tretruie si
moari, el simte teamd gi nelinigte fat[ de lucruri care nu l-au
preocupat pAnd atunci. GAnde;te-te la pove,stile care se spun
despre lumea de apoi, despre faptul cir cel care a -facut rlu aici
trebuie sii se supund judecitii acolo - probabil ci ai rAs de toate
astea inainte, dar la un moment dat incep siL-Pi zgAndire sufle-
tul, Nu cumva sunt adevirate? Iar omul acela, fie din cauza sld-
biciunii date de vArsta inaintati, fie pentru c6r e mai aproape, le
L
ltepublica 7
vcde mai bine. Atunci devine temitor gi binuitor gi lsi face so-
r'oleala, ciuldnd si vadi daci a nedreptdst pe careva. Daci des-
t'operd ci a ficut multe rele in cursul viefii, adesea se trezeqte
rlin somn dinlr-o datd, ca un copil, inspiiimAntat, gi e bdntuit de
ct'le mai negre a;teptiri; dar cel care n-are nici o fapti rea pe
{'irget are intotdeauna de partea lui Speran}a, drigbstoasd gi
lrrrni, cloica cehri vArstnic,. dupi cunr spune Pindar. E cu adevd-
r';tl lerrnecitor - gtii asta, Socrate - acolo unde spune ci atunci
ci'ind cineva a trdit in dreptate si piogenie,
O dulce tovardsd, stAndu-i alaturi, ii inveselqte inima,
Dcrica celui vAistnic, Speranfa, ce ciliuzeste
Mintea nestatornici a muritorilor.
Nigte spuse pline de miez, intr-adevir! A;adar, in aceasti
privinli eu cred ci averea inseanmd mult, nu pentru oricine, ci
1x'ntru cel cumpdtat si cumsecade. Niciodatd sd nu lngeli pe ni-
trreni, nici chiar fdrr4L gtiin{i, niciodati sd nu fli necinstit, nici si
rrrr rimAi dator vreunui zeu cu jertfele ori weunui orn cu bani,
pentru ci asffel te vei duce in lumea cealallA plin de team[; banii
te 6ju16 in mare mdsurd sa ocolesti aceste necazuri. Banii au gi
;rll.e foloase,muite, intr-adevar, dar, punAndu-le cap la cap, ag
spune ci acesta este lucrul pentru care avufia li este de cel
rnai mare folos unui om ce gAndeqte.
- Minunate vorbe, Cephalos, am rispuns, Dar justitia aceadlr
t'ltiar - trebuie oare si spunem cd inseamni doar sd risplitim
lir fel ceea ce am primit de la cineva? Ori e adevdrat ci lucrul
;tt:esta poate fi uneori drept pi alteori nedrept? De pildi, si pre-
supunem ci ai primit arme de la un prieten intreg la minte; toatd
Iunrea ifi va spune ci nu trebuie si-i dai aslJel cle lucruri lnapoi
rlacd e nebun cAnd fi le cere. Atunci n-ar fl drept sd i le dai ina-
poi, sau si-i spui totdeauna adevdrul dacd se alli intr-o aseme-
rrea stare.
- Adevirat griiegti, zjse el.
- Atunci nu asta e definifia drepti{ii, sd griiegti adevirul ;i
szi dai inapoi orice ai fi primit.
- Si totusi gsa e, intri in vorbi Polemarchos, cel pu{in daci
stirm sd-l credFm pe Simonides.
8 PLATAN tiopuhlica I

- Ei, spuse Cephalos, vi las cuvAntul, oameni buni' A venit - Ei bine, tu ce crezi? intrebi el.
vremea si md-ngrijesc de riturile sacre. - O, pe zei! am spus, sa ne gAndim ca cineva l-ar fi intrebat
- Atunci eu, Polemarchos, fiul ldu, sunt mo,stenitorul bunu- 1x' Simonides: ,,Ce da, ca fiind un lucru datorat gi cuvenit, si cui,
rilor taie? rrr lir numiti medicinir?" Zi-mi cum crezi c-ar fi rispuns.
- Sigur ci da, rdspunse Cepahlos rdzAnd, si plecd si faci - Fdrir indoiald, grdi el, d6leacuri, hrand: gi licori frupurilor,
jertfele. - Si ce dh, ca fiind un lucru datorat gi cuvenit, gi cui, arta
- Hai atunci, mo;tenitor al cuvintelor, zisei, cea spus Simoni- r'rrlinara?
des despre dreptate, griind adevdrul, dupd parerea ta? - Savoare bucatelor.
- A spus cd, a da inapoi ceea ce se datoreaza fieciruia, e - Atunci care artd, care dd ce lucru cui, ar trebui sd fie nu-
drept, veni rdspunsul; eu cred cd avea dreptate. nrilir dreptate?
- Oricum, e greu sI nul crezi pe Simonides, am zis eu. Un - Daci e si urmAm aceste pilde, Socrate, e arta care da folos
om inlelept, inspirat de zei. f)ar ce inseamnd asta? Poate cd tu Irrictenilor si paguba dugrnanilor.
gtii, Polemarchos, dar eu nu gtiu. Cdci, cu siguran{i, el nu face
- Atunci el numegte dreptate facerea de bine citre prieteni
trimitere la ceea ce spuneam noi mai devreme, si dai totul, la 1i lacerea de riu cdtre dusmani?
cerere, atunci cAnd cel care !i-a incredinlat un anumit lucru nu Aga cred.
-
e intreg la minte; dar daci fi-a incredinfat ceva inseamna cdr-i
esti dator, nu-i a;a?
- Dar cine e cel mai priceput ca si le facd bine prietenilor
I rr rlrnvi qi sd le facd riu dusmanilor bolnavi, dach evorba de boald

- Ba da. ri siinatate?
- Dar nu hebuie sd ddm cu nici un chip inapoi un lucru atunci
-Medicul.
cAnd cel care ni l-a incredinlat nu e in toate minfile, nu?
-$i cine o poate face, cAnd sunt la bordui unui vas, daci e
- Aga e, zise el. vorba de priniejdiile mirii?
-Atunci lnseamnd cd Simonides intelege altceva atunci cAnd
spune ch e drept sb dai inapoi ceea ce datorezi. - CArmaciul.
- Acum drepl in ce activitate ;i in pri-
sd ne gAndim la omul
- FdrI nici o lndoiali, rispunse Polemarchos, cdci el crede vinta carui lucru este el cel mai priceput si le aclucd folos prie-
cd prietenii le datoreazh prietenilor facerea de bine, nicidecum
rdul. Ir,rrilor si pagubd dr-rgmanilor?
- Pricep, am zis. Cel care trebuie si dea inapoi aurul incre- - Cred cd in rizboi ;i in alianfe.
dinfat nu o face daci restituirea provoaci riu 9i daci datorni- - Foarte bine. I)ar daci oamenii nu sunt suferinzi, medicul
cul gi cel carel-aimprumutal sunt prieteni. Nu asta wea sa spund ,' rle prisos,
Simonide, dupi pdrerea ta? - E-adevirat.
- Chiar asta. - Iar daca nu sunt pe mare, de prisos e gi pilotul.
* A, qi ar trebui si dam inapoi du-srnanilor, indiferent ce este - l)a.
lucrul datorat? - Atunci, este oare de prisos omul drept daci nu sunt in
- Cu siguranti, rispunse el, ceea ce li se datoreazir. Iar duq- r.vboi?
manul ii datoreazhdugmanului siu riul, a$a cum se cuvine. - Nicidecum, nu cred asta.
- Atunci, se pare ci Simonides ne-a zis o ghicitoare atunci - Prin urmare, dreptatea e folositoare chiar si pe timp de
cAnd nea deslugit ce e dreptatea. Voia sa spuna, a9adar, ci drep- Dirce?
tatea inseamniL sd dai inapoi ce e potrivit penffu fiecare, iar acesta - Da, aga e.
il numea el lucrul datorat. - La fel gi agricultura, nu?
 10 PLATAN liapublica (C)
- Ba da. - Prin urmare, atunci canci banii nu sunt de nici un folos,
lr.ptatea e folositoare in privinfa lor?
- Pentru oblinerea recoltelor. rI

- Da. - Cam aga se pare.

- $i cizmiria? - Iar atunci cAnd vrei sa pui la pistrare un cosor, dreptatea
c krlositoar-e atdl" in asociere, cdt si individual; cAnd r'rei si:l fo-
- Da. L rst.sti, ai nevoie de arta viticultorului?
- Pentru dobAndirea incillariioa cred c-o si spui.
- intocmai. - Asa s-ar zice.
- Ei bine, atunci dreptatea - pentru ce folos ori pentru do- - Si vei spune ci atunci cAnd vrei sd pui la pii.strar:e un scut
';i o harpi ;i sd nu le infebuinfezi, dreptatea va fi cle foios, dar
bAnclirea cdrrui lucru ai spune ci-i bunb?
,rtunc:i cAnd vei dori sd le mAnuiegti, vei avea nevoie de arta ar-
- Pentru contracte, Socrate.
rrrr'lor sau amuzicil?
- Prin contracte inlelegi intreprinderi tn comun, sau ce alt-
- intocmai.
ceva?
lntreprinderi in cornun, desigur. - Prin urmare, in general, pentru folosireafiecdrui lucrtl drep
- lrrlr:;r e nefolositoare, dar atunci cdnd nu e folosit ea e folositoare?
- intr-un joc de dame, care este un partener wednic ;i folo-
sitor, omul cel drept sau un bun jucdtor de dame?
- A;a se pzre.
, - Ei bine, prietene, insearnni cd dreptatea nu e ceva prea
- Juc[torul de dame. ..r,rios, dacd intr-adevd.r e Jolositoare numai pentru lucrurile ce
- Pentru aqezarea cdramizilbtgi a pietrelor, esle oare omtll
rrrr lolosesc! Sd ne gAndim si alfei. Oare cel care e cel mai bun
cel drept un parlener mai wednic si maifolositor decAt zidarul? 'i;r irlace in bitilie ori si lupte in arenl nu e cel mai hun ;i la apd-
- Nicidecum. t;ttrt?
- in care asociere e omul cel drept un partener mai bun decAt * Cu siguranld,
zidarul ori cAntileful din harpd, de vrerne ce acesta din urmi * Si in privin,ta bolii: cel care e bun si o tini departe e bun
e mai bun la muzicd decAt omul cel drept? ..i s-o slirneascd firri a Ii descoperit?
- tn asocierea legatd de bani. - Mi tem ci da,
* Poate cd in afari de asocierea in Iolosirea banilor, Pole- - $i in privinfa carnpaniei militare:un paznic bun e cel care
marchos, de pildiL atunci cflud partenerii tr-ebuie si cumpere r:ri 1xr;rte fura planurile dugmanului pentru diversele lui acliuni.
si vandi un cal; atunci cel ce are cuno;tinte despre cai e mai - Neindoielnic.
bun, nu? - Alunci, dacd un orn e un bun paznic pentru un lucru, in-
se pare. ...,rrrnni cA e si un bun hot pentru lucrul acela?
- Aga
- Da, iar in caz,ul naveloq e mai bttn construclorul de vase -_$ga s-ar parea.
sau cArmaciul. -fpti" urmare, dacb omul cel drept e bun sa pizeascd banii,
- Aga s-ar zice. ,, lruriti la a-i lura?
* Foarte bine. atunci cAncl este omul cel drept rnai foiositor * Cel putin asta indici rafionamentul de pani acum!
decAt ceilalli? La ce intreprindere comuni cu aLlr ori argint? * Apadar, se pare ca am demonstrat cit omul drept este un
- CAnd banii trebuie puqi la pistrare, in siguranlA. lrollTrebuie ci ai a-flat asta de la Homer, cdci Homer il indrd-
- Vrei sI spui cb atunr:i cdnd nu trebuie cheitui!.i, ci {inufi licste pe Autolycos, bunicul lui Odiseu de pe partea mamei,,si
deoparte? rgrune ca ql era ,,cel dintAi din toati lumea in holii gi linerea jurii-
* Chiar asa. rrrinlelor.jl)eci se pare, tlupa cum spui tu, dupd cum spune

\
 6*T;,I..u
* LIRECI{IA *
1?-
PLATON llt,lutbliCa

Homer si dupi cum spune Simonides, ci dreptatea e un fel de - l'>ii am spus ci cel pe care-l considerim bun si cinstit e
hotie, dar spie binele prietenilor 9i spfe Baguba dupmanilof{' prictenui.
asta ai zis? - Cum ar trebui sd schirnbim acuin? am intrebat.
- Pe cuvAntul meu, nu mai gtiu ce-am zis!Tot'u9i, cred 9i - Cel care e considerat bun gi e bun cu adevirat e priete-
acum ci rlreptatea insearnni sh-S ajuli prietenii qi si-1i ranepti rrrrl, grii el; dar cel care nu e bun, insi e considerat bun, doar
dugmanii. lrrrl prieten, pi nu e. [,a fetr ;i cu duqmanul.
'* * Foarte bine, dupi cum reiese din rafionamentutr acesta, cel
Pe carei numegti tu prieteni? Pe cei despre care toate lumea
crede ci-s buni gi cinstiti, sau pe cei care sunt asffel intr-adevir, lrrrrr va fi prieten, iar cel riu va fi dusman.-.,
chiar dacd ceilalti cred cd nu sllnt, 9i tot a;a in privinla duqma- - Intocmai.
nilor? - La inceput tun spus ci e drept si faci bine prietenului gi
r;rrr dusmanuiui; acum trebuie sii mai addugdm ceva la aceasti
-E firesc si-i iutresti pe cei pe care-i consideri buni qi cinstiti,
rlll'initie a ceea ce e drept gi sd spunem cd e drept sa faci bine
;i si-i urhqti pe cei pe care-i consideri rai.
- Oare oamenii nu se inEeald in aceasti privinli? Nu clmva lrlictenului daci e bun, qi sil vatimi pe du;man dacb e rau?
pe mulfi ii cred cins{ifi cAnd nu sunt, 9i invers?
* Cu siguranlii,, zise el, acum mi se pare corect.
- Ba da, - $i totusi, am urmat eu, se cuvine ca omul cel drept si ri-
- Atunci pentru aceqtia oamenii buni sunt duqmani, iar cei rrr,:rscii pe altul, oricum ar fi?
* Desigur, rispunse el, si-i rd:neascd pe cei rdi gi pe dupniani.
rai sunt prieteni?
- intr-adevir. - Sd ne gAndim la cai: cAnd sunt rinifi devin mai buni sau
- $i totugi, este clrept ca acerstia si-i ajute pe cei rii si si-i rrr;ri rii?
vatime pe cei buni? - lvlar rar,
- Mi tem c:i da. - Mai rii din punctul de vedere al virtulilor canine, de pildi,
nu lac rdu. 'i;rrr al celor cabaline?
- Dar cei buni sunt drepti ;i * Mai rdi din
-Aga e. pr"rnctul de vedere al virtulilor cabaline.
- Atunci, clupi ralionamentul tiu, e drept sd-i rdnepti
pe cei - Iar cdinii riniti devin mai rii din punctul de vedere al vir-
care nu savArqesc nici o nedreptate! lrrtilor canine, pi nu cabaline?
-- Nu, nu asta, Socrate! Ralionamentui pare s[ fle gregit' , - Cu necesitate.
-

- Asaclar, spusei, este dreft sri-i faci riu celrri nedrept qi si-i - $i la oameni curn e, prietene? Nu inseamnd ci devin mai
faci bine celui drept" r';ri din punctul de vedere al virtufilor umane atunci cAnd sunt
r;ini!i?
- Mi se pare mult rnai potrivit si griiegti astfel.
-Atunciiath ce se va intdmpla adeseori, Polemarchos: cAnd - Fdra indoiali.
oamenii vor gregi in privinfa semenilor lor, va fi drept atAt si-gi - C)are dreptatea nu e o virtute umani?
rdneascA prietenii - caci au prieteni rii -, cAt si si le facd bine - Ba da, neaparal.
dugmanilor - caci au dugmani buni. Aqa ci vom ajunge la ideea -{Atunci, prietene, daci oamenii sunt rdniti, cu necesitate
complet opusi celei pe care am pus-o pe seama lui Simonide' vor di!:veni rnai nedrepfil
- intr-adevdr, zis-e el, acesta e rezultalui. Dar lrai si schim- - Mi 1em cd da.
bdrn un pic lucrurile, cici mi se pare ci am plasat gregit priete- - Si ne gAndim acum la muzica: este cu putinli ca aceia c:e
nul qi dugmanul ('ullosc muzicd si-i faci pe al1ii, prin muzicd, negtiutori tntr-ale
Cum aga, Polemarchos? ruuzicii?
-

'i 12A2il 59
\
7

14 PL.ATAN linltt tltlica 15,

- Nu, Cred ch Feriandros, Perdiccas, Xerxes ori IsrneniasTeba-

- Sau cei ce stapAnesc arta cdidriei sh-i fach pe altii cd,ldreli
nepricepuli prin mijlocirea acestei arte?
- Cu neputintd.
- Dar pot cei drepli sa-i faci pe allii nedrep!.i prin mijlocirea
dreptilii? Sau, in genere, pot cei buni sd-i faci pe alfi rbi prin
rrrrl. sau vreun altul care credea ca puterea lui e fdri capit, un
ltrt;tvul.
li foarte adevArat, spuse el.
'. ltlarte bine, atunci, am urmat, de weme ce s-a demonstrat
r rr tlreptatea nu e mai mult decAt gAndeam noi la inceput, ce

mijlocirea dreptaLii? Se poate intdmpla lucrul acesta? rrll('cvil am mai putea spune ca este?
Irr timp ce stiteam de vorbi, Thrasymachos incercase ade-
- Nicidecum. .,.oli sa ne intrerupi si sii intervini in argumenta,tie, insi cei-
- Cici nu e treaba cildurii si riceasca, ci a contrariului ei?
lirlli asezafi in jur, care doreau si audi discutia, l-au oprit. Dar
- Aga e.
rlrrpir ultimele mele cuvinte, c6nd ne-am oprit, nu s-a mai ptilut
- Si nu e treaba uscdciunii si ude, ci a contrariului ei?
rrlrlirre; s-a ridicat dintr-o data gi s-a nipustit asupra noastra ca o
- Desigur.
h;rr';'r sallraticd, vrAnd parci sa ne sfd;ie in bucili. Polernarchos
- $i nici nu e treaba celui bun sa vatlme, ci a contrariului ti t'rr mine eram spertafi de moarte, ln vreme ce el urla cdlre
siu? r otrrpanioni:
- A,sa se pare.
-Ce-i cu toate nimicurile astea, Socrate? tiiti-te curn sta{i;i
- Iar omul cel drept e bun? r,;r l'aceti plecdciuni unul alhria, ca o pereche de prostdnaci! f)ar
-fnrd nici o indoiali. rlirt'ir vrei cu adevdrat sa gtii ce e dreptatea, nu o fine tot aga, pu-
JAtunci nu e treaba omului drept si vatime, Polemarchos, rurrrlu-i intrebiri gi incercdnd si-l faci s[ se impiedice indiferent
nici pe un prieten gi pe nimeni altcineva, ci asta e treaba omu- r l ri\spunde , crezdnd cia ai realizat mare lucru! $tii foarte bine
lui nedrepij ,;r c mai usor sd intrebi decAt si rdspunzi. Acum rispunde ttl
- Cred ci ai perfecti dreptate, Socrate. trrsrrl.i, si spune-rni ce crezi ci e dreptatea. Nu-mi zice c.d e ceea
- Atunci, dacl cineva a spus ci e drept sd dai inapoi ceea lr,(' cuvenit, ori folositor, ori profitabii, nu-mi spune ce aduce be-
ce datorezi fiecaruia, qi prin asta infelege cd omul drept datoreazi rrr,licii, zi-mi doar, sirnplu pi clar, ce in,telegi prin asta" Nu voi in-
vdtiimare dugmarrilor: sdLi ;i folos prietenilor, t--el care a spus asta r:irrliri sd.-mi rnai vii cll asemenea vorbe goale!
nu era un infelept; cici nu a griit adevirul, de vreme ce s-a de- Auzind asta, am fost descumpinit; md temeam sd rnd uit la
monsfat ci a vildma pe cineva nu e o I'apt^i dreaptA in nici o im- r,l si chiar cred ca ag fi amulit daca nu l-as fi vizut inainte si mi
prejurare. r rrtla el pe rnine.' Dar cdnd a inceput sd ne ponegreasci furbat
rlisculia, mi-am pironit privirea asupra lui aslfel incAt s6-i pot ris-
- Sunt de acord, zise el.
prrnde si arn zis, tremurdnd pufin:
- Atunci sd-l combatem, arn spus, Vrei ca impreuni sd-l con-
tradcem pe oricare ar spune ci lucrul acesta a lost statornicit de - Dragrl meu Thrasymachos, nu te mAnia pe noi! I)ac6 arn
l;rcut greseli in cursul discufiei noastre, te asigur ci n-a last cu
Simonides, Bias, Pittacis sau oricare altul dintre birbafii lntelepli.
irrlentie. Dacd am fi ciutitori de aur, n-ar trebui si ne facern ple-
binecuvAntali?
Si t';it:iuni unul altuia daci am putea, cici am pierde orice pnsi de
- Sunt gal.a, cel pufin, si-!i fiu tovarrig in bbtdlie, grii el, ;r g'irsi rnetalul strdLlucitor. Noi cdutirn dreptatea, un iucru mult
- Dar stii tu oare, zisei, a cui cred ca e doctrina asta potrivit rrrif de pret decAt aurul - oare suntem atAt de progti incdt sA
careia e drept si le aduci folos prietenilor qi viitbmare duqma-
nilor? 11. Confbrm proverbului ,,Dacd un lup te vede inainte sd-l vezi trr, vei
- Cine a spus-o? inlrebb el. amuti." (1"eocrit, xiv,22) - n.tr,

\
 ,16 PLATQN
- ne lingusim in loc sh facem tot ce ne sti in puteri ca s-o gisim?
tnchipuie-fi ci aga am face, claci wei, prietene; dar eu cred c[
n-am putea-o gdsi. E mai firesc sd ne agteptirn la mili decAt la
mAnie din partea unor oameni iscusifi ca tine!
llhrasymachos i.zbucni intr-un hohot de rAs arnar pi grii:
- Pe Heracle, iati fairnoasa ironie a lui Socrate! $tiam eu, 9i
leam spus-o acestor domni tot timpul * n-o si rispunzi niciodati,
numai o sd te prefaci negtiutor qi-o si faci orice, doar sA nu rls-
punzi, daci !i se pune o intrebare!
-Asta dn caszbcd egti un {.}m intelept, Thrasymacos, am zis.
Sir presupunem cir ai lntreba pe careva: ,,Cdt de rnult inseamnd
doisprezece?", si si presupunem ci dintru inceput i-ai spune:
,,Nu-mi zice doi ori ;ase, omule, sau trei ori patrn, sau gase ori
doi, sau patru ori trei; n-o sa primesc aiureli dint,r-astea." E lim-
pede, cred eu, ch nirneni n-ar rdspunde la o aselnenea intrebare,
;i tu gtii asta foarte bine. Dar si presupunern ci el li-ar zice: ,,Ce
vrei si spui,'Ihrasymachos? Nu trebuie sir dau nici unul dintre
rispunsurile acestea pe care leai interzis? Mh uime;ti! Nici mi-
car unul dinlre ele nu e corect? Vrei sd spui ci trebuie sA dau
un raspuns neadevhral?" Ce-ai rispunde la asta?
-- Hmmm, fdcru el. Seamini mult cazul acesta cu al nostru,
nu?
Nimic nu le impiedicd si sernene, zisei, dar chiar dacd mr
- - E drept, Thrasymachos, invdf de la al{ii, am rispuns. Dar
sunt la l'el, daci omul acela crecle ci sunt, lfi inchipui tu ci nu
va da totugi rdspunsul care i se pare bun, indiferent daci i-o in-
terzici sau nu?
- Prin urmare, asta ai de g6nd sd faci? spuse el" O si-mi dai
unul dintre rispunsurile pe care !i le-am refuzat?
- Nu m-ag mira s-o fac, daci dupd ce reflectez gdsesc de cu-
viin$ ch apa tretruie.
- Foarte bine, grdi el. Ce-ar fi dacd fi-aq arita un alt rAspuns
cu privire la dleptate, deosebit de toate celelalte, si inci mai bun?.
Ce pedeapsi crenca meriti?
- Nici una, zisei, in afari de pedeapsa cuveniti celor negti-
utori" Presupun ci asta inseamna si invat de la cel care 9tie, iar
asta cred ci e pedeapsa pe care o merit,
- imi place! Dar, in afarii de invd'fiiturl, trebuie si: mai dai
si bani.
\
littluthlica 17
+ Cand o sd am sa"i pldtesc, am spus.
* 0, banii sunt aici! interveni Glaucon, Tu continua, Ttrasl'
rrrirr:l-los, iar noi vom strAnge bani pentru Socrate'
- Da, rlesigur, zise el, aga incAt Socrate si-pi urmeze jocurile
llrisnuite, presupun, si nu rirspundi nimic el insugi ;i numai si
1i;rsczrsci nod in papuri la spusele altora.
- Dragul *"u ptiet"n, am grdit, cum ar putea cineva sa dea
r liispuns pe care nu-l cunoa;te qi nu pretinde ci-l cunoagte, in
r r r
l,rirrruirAnd, gi, in al doilea rand, dacd un om cu faimi nr"ti ftrg6-
rlrrit' si spuni pu{inul pe care l-ar gti? Dar, neindoielnic, trebuie
vr.rrbe$ti, aga e mai firesc, cici tu susfii cir gtii 9i ca eqti in stare
'.rr
,,,r rre spui gi nor-li. Nu refuza. Itispunde, te rog, 9i o sd-,ti fiu re-
, rnoscdtor; si nu te codi si le dai invilituri lui Glaucon 9i ce-
hrrlalti.
ce am grlit asdel, Glaucon 9i ceilal{i l-au implorat sa+ni
l)upi
,,,',,,.,,e rugiimintea. Se vedea limpede cdThra's]tmachos era dor-
rrit' sit vorbeasca, deoarece gAndea ci are un rdspuns minunat,
rlr, pe urma ciruia ar,ea sd se umple de fairni; dar se prefacea ca
,,|;rruie in continuare ca eu sd dau rispunsul. In cele din urma
,r ct'tlat, zicind,:
- Aici se arali tnfelepciunea lui Socrate! Nu e dornic sa dea
vri'o invdtituri el insugi, ci invali de la ceilal,ti ;i nici mdcar nu
l,'ruultumeste!
llrrnci cAnd spui c[ nu aduc mullumiri, gre;eqti. Eu rnultumesc,
1x' cit imi sta in puteri; dar nu pot decAt
prin laude, cdci bani nu
,rrrr defel. CAt debucuros o fac, atunci cAnd cred ci cineva grA-
ilsle bine, vei vedea nemijlocit de indati ce vei da rispunsul,
cred cil vei grdi trine.
, ;rr:i
- Atunci asculti, zise el. Eu spun cd dreptatea nu e nimic alt-
,','va decdt folosul celui mai puternic. De ce nu-mi aduci laude?
l'r'rrlru ca nu vrei!
- intdi ar trebui sd zLflu ce inlelegi prin asta, am spus, cici
rrrr:ii nu qtiu. Zici cd lolosul celor puternici e drept. Dar ie infe-
L,gi cu adevdrat prin asta, Thrasymachos? Lucrurile nu pot sta
rlrrpa cum urtneazi: clacA Pulydamas, atletul complet, e mai pu-
tlrnic decdt noi, 9i daci pentru trupul siu e de folos carnea de
vit;i, atunci hrana aceasla e de folos .si cu dreptate, 9i penlru noi,
,'t'i rnai slabi.
 18 PLATQN
* Eqti cr.rlme4 Socrate! zise el. invar,ti totul aqa hicAt si schimbi
inlreaga ideelrrn,
drugul meu domn, am raspuns. Doar arati-mi
mai limpede ce vrei sd sPui.
* pii nu gtii, urmi el, cb unele state sunt conduse de lirani,
altele sunt cdrrnuite de o democra,tie, iar altele de o aristocra{ie?
* Ba cum sh nu?
* Oare nu cei mai puternici au stipanirea de fiecaLre dati?
Iar fiecare stlplnire u*l*rne legile aqa lncAt sa i se potriveascd
ei, o democrafie di legi deinocratice, o tiranie legi tiranice 9i tot
aga; gi aqlernAnd legile, stapAnitorii arali lirnpede cI acesta e- un
lucru drept pentru supugii 1or, adici un lucru spre folosul lor;
cel care le incalcd e osAndit ca un faptuitcr de nedreptiti' Prin
urmare, asla vreau si spun, dragul meu pdeten: ci acelaqi lucru
e drept in toate cetitile, foiosui stipAnirii lntronate. Aceasta are
puterla, aga ca, daci ra{ionamentrrl tiu e corect, decurge de aici
ii pt"turinneni acelagi iu.ru drept, adicl foiosul celui mai pu-
ternic. " Atttnci, arn spus, va lrebui sa crezi ca e drept sd {aci ceea ce
- Acum inleleg ce vrei si spui, am zis. Daci e adevdrat ori
nu, voi incerca si aflu. Ai rlspuns la fel cd nu, ca dreptatea in-
seamna folos, tlar nu mi-ai ingdduit s-o spun' E drept ca ai mai
adlugat ceva, folosul ,,celui mai puternic""
- Probabil cd a fost doar o mici adiugire, spuse el'
- Nu e limpede daci e mare ori mici; dar trebuie si vedem
daci: spusele tale suntadevirate, nu incape indoiali' Cici eu in-
sumi rlcunosc ci dreptatea insearnni un anume folos, iar tLr faci
o micd addugire si spui cli e Iolosul celui mai puternic' Nu 9tiu,
de aceea trebuie si cercetdm.
- Cerceteazi!
fa{i de
-Voi face intocmai, am zis. Tu mai spui ci supunerea
stdpdnitori e un lucrti drept, nr'r-i aqa?
- Ba da.
CArrnuitorii fiecilei cetdfi sunt infailibili, sau pot face sl
-
gregeli?
O, sigur ca pot lace gregeli, raspunse el.
-Prin urmare, atunci cAncl igi asumi sarcina de a da legi,
uneori se poate si-s,i faci treaba bine 9i alteori prnst?
Aqa cred.
-
\
llet]trrltlir:;t 1 I
5l si lar€ treaba trine inseamni siL dea legi care sb fie spre
hr[r,,rrl lor ingiqi, iar s-o facir prost inseamni ca legile si nu fie
rgrr ,' lrlosul lor? Ce spui despre asta?
Srrrrt de acord.
lrrrlit'erent ce legiuiesc ei, supugii trebuie si respecte, iar
rtr r.,r,il;l e dreptatea?
l)t'sigur.
,\lunci, potrivit ra{ionamentului tiu, nu e drept numai sd
lr. r t'('('a Lre e spre folosul celor mai puternici, ci qi sdL faci ceea
r I' ilil ('spre lblosul 1or,
(le vrei si spui de lapt?
l)ozrr ceea ce spui tu, cred eu. Dar hai sd ne gindinl gi siL
h ,r rr rliir-n mai bine. Pii n-am c.lzut c1e ar:ord cd stipdniforii, atunci
rr
t le spun supugiior ce safaci, uneori greqesc si nu rdnduiesc
'rrr(I
r ,r ltrt'r'urile si fie spre folosul 1or, dar orice rAnduiesc stapAnitorii
r. rlr r'pl penlru supusii lor? Nu ne-am infeles aga?
lJa da, imi pare, zise el.
nu spre folosui stipAnitorilor, care, dupii cum ai recunoscttt,
('
,,rrrrl cei mai puternici, ori de cdte ori, fari voie, stdpAnitorii po-
nur('osc lucruri ce le diuneaza, ciact, aga cum spui, e tlrept ca su-
l,rrsii sa faca ce le poruncesc stipdnitorii. Oare de aici nu rearlti
Itt ttt<td nec€sar' prea inleleptule'Ihraqtmachos, ci in cazul acesta
r. rlrept si laci exact opusul a ceea ce spui tu? Cici, Jiird indoiald,
, r,krr slabi li se porunceste s[ faci ceea ce nu e spre folosul ce-
hrr puternici..
- Da, pe cuvAntul meu, Socrate, interveni Polema-chos, e cdt
'.{'l)oate de limpede.
- Mai ales daci lu depui rndriurie tn {avoarea lui, intra in
vorbi Cleitophon.
- Dar de ce e nevoie de martori? intr-ebi el. lihrasyrnachos
rrrsusi, recunoa;te ca uneori cArmuitorii poruncesc lucruri ce
infiptuiasci.
k' ctauneazh, gi ci e drept ca supugii sa le
- Si te supui poruncilor c6rmttitorilor, Polemarchos, asta
zicea Thrasymachos ci e drept"
- Da, Cleitophon, dar el a mai zis 9i ci folosul celor puternici
cste drept. Si dupd ce a rostit aceste doua lucruri, a recunoscut
t'ii uneori cei puternici le poruncesc celor slabi, stiptlsilor lor'
20 PLATON llopublica 21

puter- - Atunci cren ca am ficut-o cu scopul de a te prinde in cap

fapte ce nu sunt inspre Iolosul lor. De aici, folosul celor
nici n-ar fi mai drept decAt dauna lor.
lani atunci cAnd !i-am pus acele inlrebdri?
puternici e
- Dar, zise Cleitophon, el a spus ca folosul celor si infdp - Sunt sigur de asta, rbspunse el, qi n-o si cAgtigi nimic de
aceasta trebuie ;rici, pentru cri nu fi.ai putut ascunde planul, iar dacl nuJ pofi
ceea ce ei c.red cd ar h spre folosul 1or;
iuiu** cei slabi, iar el a declarat ci aceasta inseamnl dreptatea' rrscunde n-o si mi convingi niciodati cu forfa.
- Bati-te norocul, zisei, nici n-ag lncerca vreodati! Dar n-ag
- Ba nu a zis aga, grli Polemarchos' Tirrasyma- vt'ea si apara intre noi ceva de felul dsta; prin urrnare, rogu-te
- Nu conteaza,'Poiemarchos, ant spus, dar dach cxplici ce infelegi tu prin cArrnuitor ;i prin puternic, daci te re-
- - o spune acum, s-o
chos luam ca alare.
cl dreptatea li'ri la cei numifi asffel sau la cei care aqa sunt de fapt, cirora
- Splne-mi.l-hrasymachos. Voiai oare sd spui fie ca e sau nu in lrt'buie si I se supund cei slabi.
e ceea te puternicii cred ca e spre folosul lor,
realitate? Prt"* considera cd asta e parerea ta? -Volbesc despre cdnnuitor in cel mai precis lnfeles al cuv6n-
lrrlui. Acuma striciL-mi ra-tionamentul ,si ristiimdcegte.l, dacA po[,
-Nicidecum'ziseel.Ce,crezicdilnu'"e'.pr'rternicpecel nu cer mili. Dar n-o si fii niciodati in stare!
t*"-%t;";5:;f5
astavrei sir spui, am raspuns, atunci cand ai - Crez\ c-ag fi a.sa nebun, am spus, incAt si incerc sd rad
lxrrba unui leu ori siJ ristilmdcesc pe Thrasymachos?
admis ci stapAnitorii nu sunt infailibili, ci pot gresi'
la un me
- Tare le mai rdstdlmice;ti' Socrate! GAnde;l'e-te in privinla - Cel pulin asta ai incercat pAni acum, ri.spunse ei, chiar
insalii rlaca n-ai fdcut-o prea bine!
dic, de piicli, L-ai numi doctor pe unul care se
pu"i"ttito.lui chiar in raport cu greqeala respectvir? Ori l-ai numi - De ajuns cu laudele! am zis. Te rog, spune-mi, cum e cu
lo.otiiot pe cel care grl;qte " udunut" chiar ln ntttntentul in rloctorul in cel mai precis infeles al cuvAntului, ca si folosesc
spltnem vorbele tale; este el un ticitor de bani ori unul care-i slujegte pe
care face gregeala si in raport cu aceasta? Probabil c:i
savantul au facut o gre- cei in suferinfe? Ma refer la adeviratul tamiduitor.
cu larghete ci medicul, socotitorul sau
clintre acegtia, in ttr;isur:r iu care - E unul care-i slujeste pe suferinzi.
;"utfu?*'unevarul e ca fiecare greseala; ca sa rni
e ceea ce se spune ci. e, nu {ace nicioclata o - iar pilotul - oare adevdratul pilot e un marinar, sau un c6.r-
nu gre- rnuitor al marinarilor?
folosesc de stilul tau precis, nici un artist Ori mes'le;ugar
* Un cArmuitor al marinarilor.
; **oAurA. Cunoagterea lipsegte, iar omul [ac:e o greseetli; in
",*t"
momentul cAnd nu e strecialisi' Aqadar, nici un specialisl'
nici.un - Cred cd nu trebuie sh linem seama ci navigheazi pe un
vas, dupi cum nu trebuie si-l numim marinar; cici se cheami
inlelept, nici un cArmuitor nu face vreo greseala atit tirnp
cAt e
Lnediculori pilot nu penfu ci navigheazi pe un vas, ci datoriti artei sale, de
i;;;-;;tespectivh, <leqi toatd lumea ar spune cii dar' cArmuitor al marinarilor.
caintuitor.rl au gregit. A;a trebuie sd-mi infelegi raspunsui;
vrenre cAte - E adevirat, spuse el.
ca sa fiu cAt se poate de precis, stdpAnitorul, atALa

.iapat itor, nu face nici o gregeala, ii, neJacand nici o

greqeal5' - Ei bine, e.sti de acord ci fiecare dintre aceste persoane are
trebuie sb inde- un folos al sau?
tatrA"i"Et* ce e mai bun pintru sine, iar aceetsta '
plineasca supuqii, Prin r-limare' asa cum am spus de la inceput' - Neindoielnic.
ip"" si acum, ci e drept sd faci ceea ce e spre folosul celui mai -Iar arta aceasta, am urmat eu, constd in a cluta pi a aduce
folos penfru fiecare, acesta fiind si motivul pentru care existd.
puternic.
' O, dragul meu
-ftLrasymachos! am zis' Chiar crezi c:a raslAl - Acesta e motir,"ul, aga e, intiri el.
-
macesc lucrurile? - Atunci are vreuna din aceste arte weun alt folos pentru
sine decdt sd fie pe cAt de desdvdrgitd cu putinfd?
- intocmai.

22 PLATON
- -Ce infelegi prin asta?
- luim un exemplu, am spus. Dac[ ar fi sd md intrebi daci
Sa
e destul pentru un trup sd fie trup, sau daci are nevoie de inci
ceva, fi-ag rispunde, cu siglranfi, ci are nevoie. De aceea a fost
inventati arta aceasta, a t{miduirii, deoarece ffupul are neajun-
suri qi nu-i e destul si fie doar trup; asll'el, arta aceasta a fost
creati ca si-i aduci ceea ce e spre folosul lui. Crezi ci am drep-
tate, ori ba?
- E corect ce spui, grii el.
- Foarte bine. Oare arta timiduirii insigi are neajunsuri? Sau
este weo alti arti care si aibi nevoie de o vit'tute pe care n-o po-
sedi (aga cum ocfiii au nevoie de viz, iar urechile de auz, incAt
e nevoie de o arla pentru aceste simfuri, ca si caute si si ofere
ceea ce e spre tblosul lor)? Existi oare vreun neajuns al artei
insegi, gi ne trebuie oare, penlru fiecare arti, o alta arti care si
caute si afle de ce are nevoie cea dintALi, 9i penfou aceasta o alta
arti asemenea, pi tot aga pAni la nesfArqit? Sau arta va ciuta pen-
fu sine ce fel de folos ii e de trebuin$? Ori, dimpokivd' nu cumva
nu are nevoie ca ea sau vreo altl arti si se ocupe de neajun-
surile sale, si-i caute {olosul, ;i atunci nu e nici un neajuns 9i
nici un cusur in nici o arti: gi nu cumva e nepotrivit ca o arti
sdL caute folos pentru orice altceva in afari de obiectul ei, arta
in sine fiind fari cusur gi nepitati gi perlecti atAt timp cAt este
ceea ce este, intru totul gi cu precizie? Cerceteazi chestiunea
cu rigoare, aga cum fi-e obiceiul: e aga sau nu?
- Se pare ca a;a e, zise el.
- Atunci, ztm spus, arta timbduirii nu cauLi nici un folos pen-
tru arta timiduirii, ci pentru un trup.
- Corect.
- Nici arta cregterii cailor pentru sine, ci pentru cai; ;i nici
o altd arti nu cautd Iolos pentru sine, de vreme ce n-are nevoie
de nimic, ci pentru obiectul ciruia i se aplici.
- Aga ar pirea.
- Mai mult, Thrasymachos, artele stapAnesc 9i au putere asu-
pra obiectelor cirora li se aplici,
A incuviinlat, dar cu mari relineri.
- Atunci, nici o ptiint[ nu cauta 9i nu prescrie foiosul ceiui
mai puternic, ci folosul celui mai slab, care ii e supus.
\
it'lt rltlica ,2?
I
lrr cele din urmi a fost cle acord qi cu aceste vorbe, dar a in-
r llcitl si le comtrati; iar cAnd a incuviin{at, am spus:
Atunci nu e oare adevdrat ci nici un medic, in mdsura in
, ;rlc e medic, nu cauti qi nu prescrie spre folosul siu, ci numai
-.;rrl l'olosul pacientului? Cdci am cdzut de acord, nu-i aga, ci un
rrrcrlic, in sensul precis al cuvdntului, stipAneste trupul Ei nu e
rrrr fiicalor de bani.
A t'onfirmai.
- Si cd un pilot, in sensul precis al cuvAntului, e un condu-
r ;rlor ai marinarilor si nu un marinar?
"- Aga e,
- Atunci un asemenea pilot pi cArmuitor va cauta gi rAndui
nu cc) e spre folosul pilotului, ci ce e spre folosul marinarului,
( ;rre i se supune.
A incuviinlat cu greulate.
- Atunci, Thrasymachos, am zis, nimeni aflat intro funcfie
r ln'galoriceasci, in misura in care e cfirmuitor, nu cauta gi nu pre-
s('r'ie ceea ce e spre Jolosul propriu, ci spre folosui'supugilor sii,
rn clorneniul in care e priceput; intotdeauna, numai asta are el
irr vedere, gi folosul faptei respective, gi ceea ce -.e cuvine pen-
Irrr asta, atunci cAnd spune ce spune gi face ce face.
.{iungAnd noi atAt de departe cu discufia, c6nd era limpede
lxrutru toti ci definitia dreptitii fusese risturnati cn susul in jos,
l'lrrasymachos n-a dat nici un rdspuns; in schimb, m-a intrebat:
- Ai acasi o doicd, Socrate? Spune-mi.
- Ei, am zis, nu cumva ar trebui si rdspunzi, in ioc si pui
irrtrebdri de felul acesta?
- Daci vrei sa qtii, spuse el, intreb penlru ci ea nu bagd de
seamh cdnd ai nasul infundat,si nu fi-l gterge, depi i-o ceri, si nu
It' poate invita si faci deosebirea intre pistor gi oi.
- Ce te face sa spui asta? am intrebat.
- Pentru ca tu crezi cir pdstorii gi vicarii au in vedere binele
vitelor 1or. Dei ce le ingragi si au griji de ele? Numai pen-
'rilor Ei
tru ca urmaresc propriul lor bine si pe acela al stapdnilor lor!
'lbt aga, cArmuitorii ceti{ilor, cei care stipdnesc cu adeviral sunt
pentru supugii lor ceea ce oamenii sunt pentru oi! Poli cumva sd
vezi lucrurile aldel? Ce crezi ci urmiresc ei, zi gi noapte, alt-
ceva decAt cum si dobAndeasci folos pentru sine? Esti tare
 PLATON
24 llepublica

drepte' in
departe de adeviLr in privinfa dreptdlii 9i a lucrulilor siivArgit intreaga si perfecta nedreptate.fdici aceia care spun cd
lucrurilor nedrepte' daca nu gtii cd.drep rredreptatea e o rusine o Jac deoarece se tem si nu sufere o ne-
;dil;t"pt4ii -si a
bitr.l" dtuia, folosul celui rlreplate, nu sc comitAjAgadar, dragul rneu Socrate, afutnci cAnd
;.i;;Affirii".fu"bt" ,unt itt realirate
;"t il;t"t., J stipanitorului, dar spre dauna supusului' a slu- t destul de mare nedieptatea este mai puternicir decdt drepta-
p9 care sunt Ica, mai generoasa, mai potriviti stipAnului; si, dupa cum spu-
iiiorhui. Nedreptaiea e invers, gi-i cArmuieste cei
'." fapiuri simple si drepte; dar supusii 11599a,c9 e rream la inceput, lucrurile drepte sunt cu adevArat spre Iolosul
"J""*"t
spre folosul."luilult, care e mai puternic,-;i-l fac lenctt
slu;ln- t'elui mai puternic, dar cele nedlepte sunt spre propriul lui profit
sb ai in vedere'
du-I, insd pe ei nu se fac fericiti defel' Trebuie silblos.
;;;t1" $"tate, ci un om d'"pt se descurcacazul prelutindeni 1nai Cand a terminat, Thrasymachos a avut de gAnd si plece,
nedrept. in piimul rAnd in contractelor, rlupa ce-si revarsase asupra urechilor noastre, asemenea unui
;;;il;i;nul asocierea se desface' n-o sd giseqti lxiies, potopul oratoric. Dar tovarisii de discuf,e n-au wut sd-l
atunci cAnd doi." u**iLA Ei
cel ne-
omul drept se alege cu ceva urai bun decAt l;rse; l-au obligat sa rimAna pi silgi explice spusele. Lam implo-
"iJ"a"A.a
Jr"pt, ci totdeauna.r'." maf in al doilea rAnd' in chesti- lirl neintArziat gi eu, zicAnd:
" 'au' omui drept
,Jfi puUfi"", cAtrd e vorba de impozite 9i vdrsiminte'egale; - Ce cuvAntre grozavi. ai putut si {ii, dragul meu! $i acum
averi cand e vrei si pleci fdra si aduci destule dovezi cd e aqa sau nu! Crezi
;it;il mai mult, iar cel riu mai-puJil ayand
chtisi mult'
vorba de venituri, unul nu cAptiganimic, iar celilalt t':i e pufin lucru ceea ce incerci s[ definegti? Nu e mai curAnd
igi.aduce afa-
il;;tJ cei doi delin iuncliipi'blit", omul drept
le neglijeaza, asta
rrrlregul curs al viefii, felul in care fiecare dintre noi am putea
cerile personale inir-o stare pioasti, intrucdt rluce iraiul'cel mai folositor?
;;.1"";;i*ut"ta eiurt" pi.ta"ri, si nu obline nici un prolit de - Pai cum as putea crede altfel? zise Thrasymachos.
ast a' va ft
pe urma vistieriei .-tliii p""1i* c['e drepu pe lAngi. - Asa lasi impresia, am rispuns, sau altJel nu te sinchisepti
in contra
iusmdnit de prieteni 9i cunoEtinle dacb nu-i va servi rle noi si nu-ti pasd defel daci o si trdim mai bine sau rnai rau,
ileJa.,ltrilil;r;I" ituu tu-* pe dosincazulomului nedrept' rre;tiutori ai lucrurilor pe care spui ci le cunogti. Acum, fii bun
carepoate
Ult"f"t h cel despre care aln vorbit mai inainte' lacelei' dacl rryei si lamureste-ne. Daca vei face un bine tuturor celor de fatb o siL
.aitigu p*nturi mari. Fiitt ut*ut", gAndeste-te irci o aJacere bund. in ceea ce mi privegte, i! spun cle pe acum:
sd afli cdt de mare f"b;;;;"ig*tqt" intro purtare nedreapta'
poate de ugor
rru m-ai convins qi nu cred cd nedreptatea aduce mai mult folos
.pr" alo."lire de cea ireaptd. Gi inlAege cAt se p'
rlecAt dreptate4 nici micar dacd individul e lisat liber, sd faci
a'"-* t"i urr"a in vedere nedreptatea.desavAr-sitd' tut-".i.fu:" t't.i place. Fie, dragul meu prieten, un om nedrept, capabil sa faci
pe cei nedreptilili care riiu fie pe ascuns, fie cu forla, nu ma convinge ca are parte de
cel nedrept peste putinta de fericit, iar 'si
vorba de
tui.oa n" nedtepti - peste putinli de nefericiii' Este rrrai mult folos deciit dacd ar fi drept. Foate ci nu sunt singur, ;i
"u Ei lucruri
pro-
il""i., cu." io proprietatea cetorlatii, lucruri sacre
pu$n' ci
;rltii dinlre noi gAndesc la fel. Fii atAt de bun, agada5 si convingene
puntie, t':i gresim cAnd pretuim dreptatea mai mult decAt nedreplatea.
far,e, lucruri privaG qifu.tuti nucdte *:-t:4ll'
in chestiuniG de zi cu z\, dacb un individ e prins cu laradelegl' - $i cum v-ag putea convinge? intrebi el. Cdci, daci nu v-am
rApire' spargere' convins prin ceea ce am spus, ce p<lt face mai muit? Oare febuie
e pedepsit gi supus ocdrilor: pentru profanare'
primesg nume dupi crimele pe *i va ofer argumentul meu si si vi-l picur in suflet?
Ei furt, fd,ptuitoiii
"..roJt".i"
i*""l*"" -a"at-"iq ,l"iiti de cAie ori cineva nu numai cd ia banii
- O, nu, te rog, am spus. Dar, inainte de toate,Iie te lii de cele
unei cetiii' in spuse, fie, dacd wei si schimbi ceva, fi-o pe fa,ti, firi in;elitorie.
;;;ii;t;;u, iep";;" ;i inrobeete tolicalocuitorii
fericit 9i binecuvAntat' Acum, Thrasymachos, si ne uitdrn iarigi la prima parte gi si ne
locul acestor nurn" d" ocara ei e lhudat
a
."atenii in;isi cAt Ei de toti cei care afla de omul care irrrintim cum definesti tu pe adevdratul timiduitor; dar dupa
"tala.
 PLATQN
aceea n-ai gdsit necesar si fii la fel de glijuliu cu pistorul - crezi
cd ingra;i oile, in calitate de pistor, avAnd in minte uu ce e mai
bine leniru oi, ci un mare ospll, ca trnul care urmeazi si ia parte
la uribanchet, sau gAndindu-se cum si vAndi, ca un om de a{a;
ceri gi n, .in pistor, Or, dupi pirerea ffiea, arta pistoritului
"u
se preocupi numai de obiectul ei, de felul in care si-i aduci aces-
tuia cat mai mult bine; de vreme.ce pentru sine totul a fost asi-
gurat indeshrlitor, va fi desivArsiti adt timp cdt nu-i va lipsi nimic
Iin calitatea de artd a pastorituiui. La tel, cred ci acum febuie-
si recunoagtem ci stipdnirea de toate tipurile, publicd 9i privati
deopofivi, atAt timp cAt e cu adevirat stipAnire, cere doar ce e
,nuibun pentru cei cArmuili, pe care-i are in grijl' Dupi pirerea
ta cArmuitorii cetililor, cei care sunt cu adevirat cArmuitori, con-
duc de bunivoie?
* Nu e doar o pirere, rispunse el' O ;tiu foarte bine'
- Dar, Thrasymachos, ce spui de celelalte forme de guver-
nimant? itlu uerici nimeni nu se oferi de buni voie si c6rmu-
iasci, ci toli cer sd fie pliiti1i, gAndind ci de pe urma cArmuirii
nor si aiblnici un folos ei, ci numai supu;ii lor? Uite, rispt*rde-mi
la inffebarea asta: candvorbim de diferitele arte, deosebirea din-
tre ele nu consta tocmai in faptul ci fiecare are o capacitate dife-
rita? Tb rog si nu dai un rispuns conlrar opiniei tale, dragul meu'
cdLci aldel nu ajungem nicdieri!
- Da, zise e1, aceasta-i deosebirea.
- $i fiecare ne oferi propriul ei folos, nu toate pe acelagi; ast-
fel, aria medicinei ne di sinitate, - o ciilitorie si-
guri qi aqa mai departe? ^rtapilotului
-Aga e.
- Aiunci arta cAgtigdLrii de bani ne di bani? CIci aceastava-e
capacitatea ei. Numai daci nu spui ci medicina 9i cArmuirea
seior sunt aceea;i arl6! S[ presupunem ci un pilot gisegte un
folos in navigafia pe mat" qi, prin urmire, se insinito-seste; din
acest motiv n-ai spune ch attalui e medicald, dacd vrei si dai o
definifie precisi, aSa cum ai propus.
- Sigur cb nu, srei el.
- Dipn "u* n-ui numi medicind arta cdqtigdrii de bani, daci
cineva se insinitosegte cAgtigdnd bani.
- Firi indoialh.
Republica 27
- Dar ai numi oare medicina artd, a ob{inerii de cd;tiguri,
daci cineva face bani vindecAnd?
A negat,
- Dar am convenit cd folosul fiecirei arte e specific artei
respective, nu?
- Fie, rispunse el.
- Prin urmare, orice folos pe care practicanfii unei arte il
oblin in comun derivi din allceva, ce ei folosesc tn corirun in
afara arl.,ei lor.
* Aga se pare,
- Foarte bine; spunem ci folosul pe care il obtin practicanlii
unei arte de pe urma cdqtigului de bani este dat de faptul ci ei
utilizeazh arta cAgtigdrii de bani in plus fap de cea proprie, de
bazh".
.A incuviintat cu retinere
t7\tunci folosul acesta, primirea banilor, nu e adus fiecdruia
de aiti sa proprie; ci, ca si o spunem cu precizie, arta medicinei
aduce sdnltate,iar arta cA.stigirii de bani aduce bani rnedicului,
arta constructiei face case, iar arta cAgtigului de bani, urm6ndo,
aduce bani constructorului. l,a fei cu toate celelalte, fiecare igi
face treaba ei gi aduce folos celui ce-i constituie obiec! Dar dac-d
nu cAqtigd qi nipte bani, oare practicantul unei arte dobAndegte
vreun folos de pe urma ei?
- Se pare ci nu, rispunse el.
- Totugi, presupunAnd ci,lucreazi pe gratis, nu aduce alt-
cuiva nici un folos?
- Ba da, intr-adevirl
- Cu siguranli, atunci, Thrasymachos, de acum e limpede
ci nici o arti sau dregdtorie nu-si infdptuiegte propriul folos, ci,
aga cum am spus tot timpul, deopotrivd aduce qi prescrie folo-
sul celui ciruia i se aplici, gi urmdrepte folosul acestuia- ca fiind
mai slab, si nu folosul celui mai tare. Acesta este motivul, dra-
gul meu prieten, pentru care am spus nelncetat ci nimeni nu
alege de bunh voie si cArmuiasci ;i sd ia asupra sa necazurile
celorlalfi pentru a le indrepta, ci cere si fie pldtit; cdci acela care
wea si-9i practice arta aga cum se cuvine nu face nicindati ceea
ce e mai bine pentru sine, nici no prescrie, atunci cAnd are de
prescris in conformitate cu arta sa, ci face qi prescrie ceea ce
 28 PLATON
e mai bine pentru cel suptts artei respective, De aceea, trebuie
si se dea o risplalA hrhrror celor care ar fi dornici si cArmuiasci,
lie bani, fie onoruri, fie o pedeapsi dacd nu vor si primeasci
dregitoria.
Glaucon inlerveni;
- Ce vrei sd spui cu asta, Sccrate? Cele doua feluri de ris-
plati le infeieg; dar pedeapsa, pe care o numegti un {el de rhs-
plati, n-o mai pricep.
- inseamnl ci, nu inlelegi rdsplata celor tnai buni, pentru
care cei mai vrednici primesc si cArmuiasci, atunci cAnd sunt
dornici s-o fac6. Nu qtii ci vAnarea de dregdtorii pi licomia au
{aiml proastb gi sunt o rugine?
- Ba da, rispunse el.
- Din acest motiv, oamenii buni nu doresc si cArmuiasci
penku bani ori pentru onoruri, Ei nu vor sri fie plitili pe futi, pen-
tru dregltoria 1or, gi si fle asffel numili mercenari, dupi cum
nu vor si fie plititi pe ascuns gi sd fie numili hoti. la fel, nu ur-
miresc onoruri, pentru ci nu sunt vAndtori de dregitorii. De
aceea, lrebuie sd li se puni in vedere o pedeapsi ca sa se arate
dornici de a cArmui, 9i aceastg este pricina adevArala penlru care
se considerdL ci e urit se te 6feri de bund voie pentru o drega-
torie ,si si nu agtepli sd fii conslrflns. Dar cea mai mare pedeapsi
e sd fii condus cle un om mai rau, daci tu insuli nu vrei si c6r-
muiegti. Cred ci de asta se tem oamenii wednici atunci cind
acceptd: functiile; qi apoi ei igi incep dregdtoria nu ca ;i cAnd ar
fi ceva bun, ori s-ar aqtepta sd le faci plicere, ci ca dintr-o ne-
cesitate tristii, neputAnd si incredin{eze postui unora mai buni
sau la fel de buni ca ei inqipi. Cici, de Iapt, daci ar exista o ce-
tate a oamenilor buni, ei s-ar lupta sd evite cdrmuirea, aqa cum
in prezent se luptd si cArrnuiascd; atunci ar deveni evident ci
natura unui conduci:tor adevirat e si caute folosul supuqilor, ntt
pe al siu propriu. Agadar:, to'[i cei care qtiu ce este liecare lucru,
ir alege mai degrabi si aihd folos de la altul decAt si-i aduci
folos altuia qi sd intre inlr-un ;ir nesfArpit de necazuri. De aceea,
nu pot nicidecurn si ingidui spusa lui Thrasyniachos, cum ci
dreptatea este folosul celui mai tare, Dar vom ldsa intrebarea
aceasta pentru alti tlati; ceea ce spune el acum mi se pare mai
important, faptul ci declari cd viata omului nedrept e mai
\
siltlttrhlica 2S
lrrrrui decAt cea a omului drept. Care e calea pe care o alegi, Gla-
r, orr? Care fl se pare mai adevirati?
- Aleg ideea potrivit cireia viata omului drept e mai profi-
lirlrilii.
-N lucrurile bune pe care Thrasyma-
auzit" am spus, toate
r lros tocmai le-a descris _si le-a atribuit omului nedrept?
- Arn auzit, rispunse el, dar nu cred.
- Atr"rnci ar trebui oare sd incercdm si-l convingem, daci
lrulcm gasi vreun mijloc, ci nu griiegte adevirul?
- Asta e dorin,ta mea, desigur, zise el.
- Agadar, daci rispundem cu o cuvAntare Ia cuvAntarea lui,
ar n('arnintiffi toate lucrurile bune pe care le are omul drept, gi-l
l,rvirn sa fini un alt. discurs, gi apoi finem noi inEine un discurs,
l sii lrebuiasci si numirhm lucrurile bune gi si le misurim, in
lir,r'irre dintre discursuri, ;i atunci vom avea nevoie de judecd-
lnri care sdr hotdrasct dar daci la {el ca rnai inainte, vom ajunge
l,r o intelegere, vom fi noi ingine pledan{i gi judecitori. '
- Mare dreptate ai, spuse el.
- Va fi cum iti convine, am zis.
-Aga imi convine,
- Foarte bine. Acum,lhrasymachos, ia-o de la capit ;i ris
;ru rde-ne. Zici cit nedreptatea desivArgiti e mai pr:ofitabildL decit
r I rt'platea desrivArgitri?
- Srgur cd da, confirmd Thrasymachos, ;i li-arn gi spus de ce.
- Perfect, iata o chestiune generala de la care si pornim;
\l)lrne-ne care e pirerea ta. Presupun ci pe unul dinlre aceste
lrt'ruri il numegti virtute, iar pe celilalt rneteahniJ
- Nu vdd de ce nu.
- Dreptatea e o virtute, iar nedreptatea e o meteahni?
- Cate candoarel [a asta se ajunge, nu-i aga, cind spun ci
nt'rlreptatea e profitabildL, iar dreptatea nu aduce profit!
- Pii atunci cum e?
- Invers, grii el.
- Vrei si spui cd dr:eptatea e o meteahnd?
- Nu, doar o neghiobie marinimoasi.
- Atunci socotegti nedreptatea o inclinatie proasti?
- Nu, ci buni cumpiiinire.
 30 PLATON
- Prin urmare, Thrasymachos, tu crezi ci cei nedrepli sunt
sensibili gibuni.
- Da, cei in stare sd impingd nedreptatea pani la desivAr-sire,
in stare sa aduci sub puterea lor cetili Ei neamuri intregi. Dar
poate ci-,ti inchipui ci fac trimitere la cei care taie pungile cu
bani; ;i asta aduce folos, daci nu sunt prinqi' Dar asemenea lu-
cruri nu meriti pomenite, ci doar cele despre care tocmai vor-
beam.
- inteleg {oarte bine ce vrei si spui, am zis' Dar mi rnirarn
ci agezi nedreptatea in categoria virf-ufii 9i infelepciunii, 9i drep-
tatea in categoria opusir.
-Cu siguranti, asta gi fac.
- Acum te afli pe o pozilie mai tare, prietene, pi nu mie ugor
si gisesc ceva de spus. Dacd ai fi afirmat ci nedreptatea e prc)
fitabili, dar ai fi recunoscut ci e o meteahna ori ceva urAt, cum
fac ceilalli oameni, am fi avut ceva de z\s pebaza principiilor ac-
ceptate; dar e limperle ca vrei si spui cd e minunati 9i puternicd,
qi-iadaugi toate i8lelalte atribute pe care obignuiarn sd le ali-
iurem dreptilii, de vreme ce ai fost atAt de cutezator incdt sd o
pui laolalti cu virtutea gi inlelepciunea.
- Te numeri prinlre profe{ii cei mai wednici de crezare!
zise eI.
Iau de bun faptul cd ne oferi pirerea ta adevirati, 9i, atAt
- sibil gi bun, pe cdnd cel drept nu seaminl?
timp cAt e astfel, nu trebuie si rni dau inapoi de la a te urma'
Ci:ci cred ci nu glumeqtl acum, Thrasymachos, ci spui chiar ceea
ce gdndegti.
- Ce deosebire e pentru tine, grdi el, daci asta gAndesc ori
nu? De ce nu md ataci?
- O, e toluna, am zis.Te rog, incearci sl-mi mai rispunzi la
o intrebare: crezi ci ornul drept ar Yrea si aibd mai rnult decAt
ceilalti oameni drepli?
- Nir:idecum, cici alt{eln-ar fi fi:ptura cumsecade si prostuti
care este.
- Ilar ca fapta lui sd fie superioari altei fapte drepte?
- Nici asta.
- Dar ar putea dori oare omul drept si aibA mai mult decAt
omul nedrept- crezAnd astJei ci are dreptatea de partea sa, ori
nu?
L
llapublica 31
- Va crede ci a;a e drept si o va pretinde, insi n'ar putea-o
l;rce.
- Nu asta intrebam, am spus. Ce vrei tu si zici e ci ornul
rlrqrt nu pretinde sau cloreEte sd aibd mai mult decAt un alt orn
rlrr:pt, dar se poarti asffel numai fafd de omul nedrept?
- Intocmai, rispunse el.
- Pdi despre cel nedrept ce vei spune? Pretinde el si aibi
rrrai rnult decAt omul drept si si infiptuiasci lucruri superioare
ccl<lr drepte?
- Desigur, de weme ce pretinde si aibi mai mult decAt tofi!
- Aqadar,,omul nedrept va dori sd aibi mai multe decAt cel
rrr'<lrept gi si intreacir prin fapta sa orice faptd nedreapti, qi se
v:r stridui sdr aib[ rnai mult decAt tofi?
-E pe deplin aderirat.
- Ei bine, am zis, hai sd spunem apa: omul drept nu are mai
rnult decAt semenii sii, ci decAt cei care se deosebesc de el, iar'
urrrul nedrept are mai mult qi decAt unii, gi decAt ceilal{i.
- Perfect, grdi el.
- Si, mai departe, cel nedrept e sensibil,si bun, iar cel drept
rru e nici una, nici alta.
- Si cu asta sunt de acord.
- Prin Lrrmare, arr spus, cel nedrept seambni cu unul sen-
- Ei, daci e aga gi pe dincolo, sigur ci se va asernana cu unul
;rsa pi pe dincolo, spre deosebire de celilalt.
- Bine, deci fiecare dintre ei e precum cei cu care seamind.
- Ia ce altceva te-ai agtepta? intrebii el.
- Foar:te bine, Thrasymachos. Acum, existdun om pe care-l
rrumeqti muzician;i un altui nemuzician?
* Da.
- CzLre e sensibil Ei care e insensibil?
- Socot ch muzicianui e sensibil, iar nemuzicianul e insen-
sibil.
-Atunci il numeqti bun acolo unde e sensibil, gi riu pe celi-
lalt, acolo unde e insensibil?
- I-a fel pi cu medicii?
- la fel.
7-

32 PLATON llapublica

- Si presupunem, bunul meu prieten, ci un rnuzician ipi

acordeaz|harpa; dore;te el oare sd fie mai bun ca alt muzician - Prin urmare, omul drept e asemenea celui inlelept gi bun,
prin felul tn care strAnge gi slibegte carzi\e,9i vrea si-l depi- i;rr omul nedrept - asernenea celui neqtiutor gi rdu,
;eascd? - Asta pare si decurgi de aici.
- Nu cred. - Dar, mai departe, am convenit ci fiecare e la fel cu cei cu
Dar doreqte sb fie mai bun decAt un nemuzician? r';rre se aseamdnd.
-
-Neaparal. - fntr-adevir.
Jiar medicul - in privinta mAncririi gi a trduturii, ar dori el -Agadar, am aritat cd omul drept e bun pi infelept, iar cel
our* te aibd mai rnull decdl un alt medic, 9i sa intreacir o alta rrctlrept e ignorant gi riu"
'lhrasymachos recunoscu toate aceste iucruri nu lesne, a;a
lapti medicalbl?
Sigur ci nu. ('uu) le consemnez eu acum, ci cu greutate, asuddnd din belgug,
-
Dar fali de unul care nu e medic? r';r lot eram ln toiul verii. Apoi arnvizut ceva ce nu mai intAlni-
-
- Da. niciodad: Thrasymachos a roqit. in cele din urmi, dupd ce
'r'nr
'* ln fiecare formd de cunoagtere 9i necunoagtere, crezi oare nrrr convenit ci dreptatea inseamni virtute qi in{elepciune, iar
ci unul care ;tie ar dori si facdL ori sb spuni mai mult decAt ar rrlrlreptatea - meteahnd qi ign<lranld, aln mers mai departe'
face ori ar spune altul care ;tie, Ei nu si procedeze exact la fel * Foarte bine, am stabilit lucrul acesta. Dar parcd am spus
cum ar face-o acesta din urmi in aceeagi situafie? r'rr puternici nu-! aduci aminte, Thraqrmachos?
rredreplatea era gi
- Pii, probatdl e necesar ca el si procedeze la fel in aseme- - Ba da, raspunse el, dar nu sunt de acord cu ceea ce zici
nea cazuri, rispunse el. Iu ;rcum, ;i am qi eu ceva de spus. lnsi daci ar fi sd {in o cu-
viirrtare, sunt incredinlatchai nurnio demagogie ieftini. Atunci
- Dar cel care nu qtie? N-ar incerca s[ aibi rnai mult atAt in
compara{ie cu cei la fel ca el, cAt pi cu cei diferili? hrs;i-mi si spun tot ce vreau, ori continui cu intrebdrile daci do-
ce se poate. r r.sti si-ti rispund, iar eu nu voi spune decifi,,zhu aqa!" ,si voi da
- Tot
Dar cel care gtie e inlelept? rlirr cap a incuviinfare sau a negare, a.sa cum facem cu femeile
-
-Aga zic. lrllrAne cdnd se apuci si povesteasci.
- $i in{eleplul e bun? - Te rog si nu faci asta, daci nu gAndegti astfel.
- Aga zic. - Numai ca sh te mu[umesc, zise el, de vreme ce nu mi la;i
- Atunci cei buni si intelepti nu vor dori si aibd mai mult slr lin o cuvAntare. Ce altceva mai vrei?
decdt cei asemenea 1or, ci decAt cei opugi lor? - Nimic, iti spun, dar, cum e;ti gata so faci,lio, iar eu o si-]i
ptrn intrebiri,
- Aga se pare, gr6i el, * intreabi. \
- Dar cei rdLi 9i neEtiutori vor dori si aibh mai mult atAt fali
de semenii lor, cAt Ei fali de cei deosebili lor? - Atunci, am zis, o si te rog, la fel ca inainte, sd cercetdm
- Se pare ci da. r;rlionamentul pas cu pas si si allim ce e dreptatea in compa-
--Atunci, Thrasymachos, otnul nedrept are mai mult pi decAt lirtie cu nedreptatea, Cred c[ s-a spus aici cb nedreptatea e mai
cei ce nu sunt ca el, qi decAt cei asemenea lui - tu ai spus-o, puternici gi mai tire decAt dreptatea; dar acum, de vreme ce
nu-i aqa? rlreptatea este lnfelepciune qivirtute, vom pulea dovedi cu ugu-
- Ba da, rispunse el. rinti, presupun, ch e mai tare decdt nedreptatea, {indnd seami
- Dar omul drept nu va cluta si aibd mai mult decAt semenii r'ii aceasta este ignoranfd. Nimeni nu poate rimAne orb in fata
lui, ci numai in compara[ie cu cei deosebili de el? rrcestui fapt, Dar mr weau ca lucrurile si rdmani atAt de simple,
r
34 PLATQN
Thrasymachos; hai si incercim altJel. Ai spune ci e nedrept ca
o cetate sd incerce si inrobeasci alte cetif, ln mod nedrept, ori,
daci a fdcut-o deja, sl le'find inrobite in puterea ei?
- Sigur ci da, zise el, iar cea mai buni cetate va fiptui cel
rnai mult acest lucru, fiind cu desdvArgire nedreaptd.
- Inteleg cA asta e ideea ta, am spus, dar te intreb altceva,
dacd cetatea care devine mai puternici decdt o alla va avea aceaslii
putere liriclreptate, ori ea trebuie sa se imbine neaparat cu drep
tatea?
- Daci e adevirat, grai el, a$a cum tocmai u zis, ca dreptatea
e in,telepciune, puterea tretruie si se ingemineze cu dreptatea;
dar daci e adevirat culn am zis eu, trebuie s:i se imbine cu ne-
dreptatea.
- Egti admirabil, Thrasymachos, nu numai ci dai din cap in
semn de incuviintare ori negare, dar imi si rispunzi foarte fru-
rnos!
- Ca si-1i fac plicerea, zise el.
- I$ sunt recunoscitor, dar, te rog, mai fi+ni o pliicere gi
spune-mi: crezi ch, o cetate, o armati, o trandi de hoti gi tAlhari
sau orice grup de oameni care lucreazi impreunh spre un lel
nedrept ar fi in stare sa-pi atingd lelul respectiv daci s-ar purta
nedrept unii fati de ceilal[i?
- Nicidecurn.
- Ar face-o mai bine daci n-ar fi nedrepf,?
Cu siguranfi.
-
- Cdci presupun, Thrasymachos, ch nedreptatea le aduce
certuri, vrajbe si lupte intre ei, pe cand dreptatea le aduce pri-
etenie 9i o gAndire la unison; nu-i aga?
* Fie, zise el, nu vreau si rnd cert cu tine.
- Mii de mulfumiri, bunul meu prieten. Mai spune-mi o
dati: daci lucrarea nedreptitii e de a sddi uri oriunde se aflb,
atunci pretutindeni unde apare, fie intre sclavi ori intre oamenii
liberi, ii va face si se urasci unii pe altii, sd formeze facliuni gi
si nu poati actiona impreuni?
- Fari indoiali.
- Dar daci nedreptatea s-ar alla intre doi oameni, n-or si se
certe ;i si se dugmineasci atdt inke ei, cAt. gi cu un altul, drept?
- Ba da, rispunse el.
I
tielt tltlica 35
lii bine, iscusitul meu prieten, sd zicem ci nedrepLatea se
rrflrr lir unul; cu siguranfi nu-gi va pierde puterea sa anume; n-o
\,1 llirstra exact la fel?
llineinfeles c-o pistreazi.
"
- Atunci se pare cd acesta e felul de putere pe care-l define:
lr irrrrrle se afld, intro cetate, un popor, o armali sau orice altceva,
rrr;riintdi lipsegte comunitatea de capacitatea de a acfiona laolallA,
,lrrr ciruza certurilor qi a deose-birilor de piren, dupd care o face
tir lic clusman.{ atAt siegi, cAt gi tuturor adversarilor,si celor clrepli.
Nrr i irq;a?
-- IJa da.
- Prin urmare, cAnd se tnstipaneqte peste un individ, va lu-
, r;rlnlrivit naturii ei: mai intei il va lipsi de capacitatea cle ac{i-
lrrr,, intrucAtvafi invrijbit cu sine insugi Ei nu se va inlelege
r u sine: apoi il va face sir se dupmineascA atAt cu sine cAt gi cu
, ,'i rlrepti, asa-i?
- Da.
-lar zeii sunt drepfi, prietene?
- Daci vrei.
- Atunci omui nedrept e dugman pi al zeilor, Thrasymachos,
i;rl omul drept e prieten cu ei.
* Desfatd-te cu ospa.tul ralionamentului tiLu, spuse el; nu-!i
lic teamd, n-cl sa te combat, ca sa nu-i supir pe cei de fafi.
* Atunci, te rog, dd-rni si ce-a mai rfulas din ospil gi ccnti-
rrrrii sd rispunzi ca pand acum. CAnd spunem cd oarnenii drepti
.rpru'rnai inlelepfi, mai buni gi mai capabili sh actioneze cu re-
zrrltate bune, iar cei nedrepfi apar mai neputinciogi de arealiza
,'r'va laolalti, gi r:And, pe de alti parte, adiugam ci de fapt cei
t'itt'(: realiz,eazd ceva intr-o slri)nsd rhdune sunt totugi uneori oa-
rrrcni nedrepfi - afunci nu rostim un lucru pe deplin adevdnat;
, rrci n-ar fi putut siL nu-si faci rdu unii altora daca ar -[i fost cu
rk'savArgire neclrepfi; este limpede cd in ei siliqluia o anume
rlrerpl.ate, care si-i inlrAneze de a se nedrepli{i intre ei, precum
',i pe cei pe care-i atacau, gi prin aceasti dreptate au realizat nu-
rrrai atAt cA1 au lacufo. Au pornit pe calea nedreprilii fiind nurnai
1xr jumdtate rii, de vreme ce oamenii pe de-a-ntregul ticilogi ;i
rrr.clrepF sunt cu totul incapabili de a obline rezullale bune. Acesta
cste adevarul chestiunii, cum il inteleg eu, nu ce-ai spus tu la
7

36 PLATAN fTaltrtltlica 37

inceput Acum ajungem la cea de-a doua ftrtrebare pe care am l)a.

pus-o. Au oare cei drepti o viafi mai buni decAt cei nedrepti? Au ei gi o virtute?
Sunt ei mai fericifi? Deja, din cele spuse pAni acum, aga reiese, l)a.
dar hai sI cercelim problema mai aminunfit. Nu e vorba de nu l)rr urechile au o ac{iune?
qtiu ce lucru intAmplator gi neinsemnat, ci de felul in care ar l)a.
trebui si triim. Si o virtute?
- Cerceteazi, zise e1. Asa e.
- Cercetez" Fii amabil gi spune-mi, crezica existb o acliune l)ar ce se poate spune despre celelalte lucruri? Nu e la fel
proprie calului? ql rlr cazul lor?
- Da. lla da.
- Atunci ai desemna ca actiunea proprie unui cal, ori a unui Slai o clipi. Ar putea ochii si-qi intdptuiasci acliunea dacd
lucru, fapta pe xare ai putea-o intreprinde numai cu acel lucru, rr irl'irvea virtutea lor proprie, ci in loc de asta ar aveao meteahnA?
sau numai cel mai bine cu lucrul acela? Cum ar putea? Te referi, presupun, la orbire, in locul sim-
- Nu pricep, grdi el. lrrlrri viizului.
- Iat[, pofi vedea cu altceva decAt cu ochii? Care este virtutea lor, am spus, dar nu asta lntrebarn, ci daci
- Nu. vl lrrlea lor proprie ii face sd intreprindh bine acliunea pe care o
- Dar poli auzi cn altceva decAt cu urechile? rrrr rk' infdptuit, iar meteahna ii face s-o intreprindb prost.
- Nu' -ll-adevdrat.
-Atunci e corect si spunem cbvazul qi auzul sunt acfiunea - Prin urmare si urechile, lipsite de virtutea lor, igi vor in-
ochilor ;i urechilor. lrrplrri actiunea prost.
- Cu siguranfl. - Desigur.
- f)in nou: poli tiia mliditele de vie cu un pumnal, cu un - Putem vorbi la fel despre toate celelalte lucruri?
briceag sau multe alte lucruri?
- Apa cred.
- Bineinfeles. - Atunci si lrecem la urmitorul punct. Sufletirl are o acliune
- Dar cu nimic n-ai putea-o Iacelafel de bine cum o.[aci cu
x' ('irre n-am putea-o realizacu nimic altceva? De pildi, sa pur-
un cosor, tacut special pentru asta. f

lirrn de griji, sb conducem, si chibzuim gi alteie de felul acesta.

- E-adevdrat.
- Atunci n-ar trebui si socotim ca asta e acliunea proprie
cr:sorului?
- Ba cum sA nu?
* Acum cred ci vei lnlelege mai bine ce voiam si sprrn cAnd
am intrebat daci acliunea fiecdrui lucru e ceea ce poate face
numai lucrui acela, mai bine decAt orice altceva
- { pricep acum, si sunt cle acord ca aceasta este acfiunea
fiecbrui lucru.
- Foarte bine, am zis. Crezi ci existi in fiecare lucru o vir-
tute chreia si-i corespundi o acflune? Si reluim aceleapi exen.t-
ple: ochii, de pildi, au o ac,tiune?
l' xisti altceva in alare de sulltt cdruia s6-i putem lncredinfa aceste
.rcliuni gi si spunem ci-i sunt proprii?
- Nu existd.
- Dar viafa? Putem spune ci e o actiune a sufletului?
- Fird nici o indoiali, rAspunse el.
- $i nu spunem ci sufletul are 9i o virtute?
- Ba da.
- Dar, Thrasymachos, i;i va infiptui vreodati sufletul acliu-
rrla bine, daci e lipsit de virtutea-i proprie?' Nu e cu neputinfi
lrrr'rul acesta?
- Aga-i, e cu neputinfl.

\
38 PLATON
- Prin urmare, cu necesitate, un suflet riu va conduce -si va
purta de grija riu, in timp ce un suflet bun va face, cu necesitate,
toate aceste lucruri bine.
- Neaparat e ast{el.
-Acum, n-am convenit noi ci virtutea sufletului e dreptatea,
iar meteahna sufletului e nedreptatea?
- Ba da.
- Atunci sufletul drept ;i omul drept vor trii bine, iar omul
nedrept va trii rau^
- Asa reiese din ralionamentul tiu.
- Dar, mai departe, cel ce triieqte bine e binecuvAntat gi fe-
ricit, pe cAnd cel ce traiegte riu e nenorocit.
- Desigur, zise el.
- Agadar, omul drept este fericit, iar cel nedrept - nefericit.
- Fie.
- Dar sA fii nefericit nu e de folos, pe cAnd sa fii fericit este.
- Bineinfeles.
- Atunci, 'fhraslnnachos, lnleleptulel Nedreptatea nu aduce
niciodati rnai mult folos decit dreptatea!
- Aici se incheie banchetul 12u, $6crate, la sarbirtoarea lui
Bendis!
- Trebuie si-1i mul,tumesc pentru osp[1, Thrasymachos, am
zis, caci te-ai imblAnzit ,si nu mai e;ti rnAnios. Tbtusi n-am avut
parte de o masi buni, ;i asta din vina tnea, nu a ta. Oamenii la-
comi, cum se reped ei la fiecare fel care se aduce 9i iau o imbu-
cdturd cAnd nici n-au apucat si se desfete cu cea dinainte! Cred
ci eu sunt aga. inainte de a.[ gisit ce cdutam, ce e dreplate4 am
ldsat chestiunea la o parte gi m-am reper.it si pun intrebdri de-
spre ea - daci e meteahni ori nestiinli, ori inlelepciune 9i vir-
tute; apoi a nivilit peste noi o altd problema, ci nedreptatea ar
aduce nlai mult folos decAt dreptatea, 9i am ldsat-o pe prima por-
nind s-o vAnez pe aceasta; pur gi simplu nu in-iur] putut infr'6na.
"
Prin urmare, deznodimAntui discutiei noastre e ca nu gtiu nimic!
Dar--a nu ;tiu nici mi:car ce e dreptatea, cum sa gliu daca e intr-ade-
vdr o virtute sau nu, si daci acela care o posedi e fericit sau nu!
Cenrne n II-n
SprrnAnd acestea, credeam ch terminasefir cu discutia, insa
rn r'r'iun decAt ia preludiu. Caci Glaucon e intotdeauna cel mai
r rl,.irz tlintre viteji, gi atunci a dovediLo. Cum nu voia si accepte
r .rl;rr'€a lui Thrasymachos, a grdit:
Socrate, chiar vrei cu adev6rat sI ne convingi ca in toate
1rr ivirrleie e mai bine si fii drept decAt nedrept, sau vrei numai
,,;r pirr'?i ca ne-ai conl.ins?
Cr"r toatd sinceritatea, asta e ceea ce ag alege, daci a; pu-
lr',r o face, am spus,
^ ci nu faci ce doregti, zise el. Cici, spu-
Atunci inseamni
rrr. ci exisla vreun fel de bine pe care neam bucura si-l
rui, crezi
,r\,{,n) numai de dragul lui, nu pentru ci ne dorim ceea ce pro-
r ur,' tle la el? AEa cum e veselia gi acele pldceri nevatimitoare,
,llrr cauza carora, dupa ce le trdiegti, nu se intAmpld nimic, in afara
lrrlrlrrlui cd esti in continuare fericit.
- Da, cred ca e ceva de felul ista.
- Si este un bine pe care-l iubim atAt pentru el, cAt gi pen-
Ir rr t:eea ce provine de la el? De pildi, si {ii in toate minfile, sd
rlzi si si fii sdnatos; presupun ca lucrurile acestea le iubim din
,rrrrbele motive.
*Asa e, am zis,
cireia ii aparf,n spor-
- Si mai e gi o a treia categorie de bine
t rrile, vindecarea bolilo4 arta timdduirii -si celelalte modalitifi de
r
.r l;rce bani. Despre acestea ai pulea spune cd sunt trudnice, dar
rr. rrrhlc folos; n-ar trebui sd ni le dorini numai de dragullor, ci
tx'rllru risplata pe care o dau gi pentru celelalte lucruri ce pro-
r irr rle la ele.
- Da, e adevarat, existd gi aceasti a treia categone. $i ce'i cu
l' )ale acestea?
- Unde asezi dreptatea? [n care categode?
- Dupa pirerea mea, arn spus, apar,tine celei mai nobile cate-
lsorii, insemndnd cd trebuie sd fie iubitd de cel ce vrea sd fie fe-
ricit atAt pentru ea insigi, cAt gi pentru ceea ce provine de la ea.
 40 PLATAN
- Ei bine, nu muls cred as1a. O apeazd indeobgte ftt clasa ce-
lor trudnice, insemndnd ci trebuie sd fie practicata atAt pentru
rdsplata in bani, cAt gi pentru laudele celor din jur, dar in ea in-
sigi trebuie ocoliti, circi e impovirdtoare.
- $tiu ca aqa se crede, gi mai ;tiu cd exact acesta e cusurul
pe care i-l gdsea Ttrasymachos mai devreme, cAnd lduda ne-
dreptatea. Dar mi tem ci sunt un invh{icel prost.
- Lasii-md si pe mine sd. vorbesc, zise el. si sa vedem dacd
e;ti de aceeagi pirere cu mine. Crecl ci Thrasymachos s-a ldsat
fermecat de tine, ca un garpe descAntat, mai devreme decAt ar fi
trebuit so faca; dar inci nu sunt mullumil, cu dovezile aduse de-
spre dreptate qi nedreptate, cici doresc si aucl ce este fiecare 9i
ce putere are fiecare in sine, atunci cAnd se afl6 in suflet, ld:sAnd
la o parte risplata pecuniard ;i ce provine de la fiecare. Prin ur-
mare, asta o si [ac, daci esti de acord. O sa trec inci o dalA prin
relatarea lui Thrasymachos; la inceput voi spune ce cred majo-
ritatea oamenilor cd e dreptatea si de unde apare ea; in al doi-
lea rAnd, voi spune ci toli cei ce o practici o fac firi dragd inimd,
ca pe un lucru necesar, dar nu ca pe un bine; ln al treilea rAnd,
voi spune cd au oarecare clreptate pentru aceasta, cdci auzindu-i
vorbintl se pare cd viala celor nedrepfi este mult mai buni de-
cAt viala rclor drepfi. Ilu nu cred asla, Socrate, te rog sh mi inge-
legi, dar sunt in incurcdLhrra, toate acestea nipustindu-se asupra
mea; asta aud de la Thrasymachos gi de la nenumdrafi allii, dar
n:am auzit nici o relatare despre dreptate pe gustul meu, si arate
ci e rnai buni decAt nedreptatea, ;i vreau si aud ci e triiudati
pentru ea insisi. De aceea, md voi slridui tlin toate puterile si
laud via{a in nedreptate, iar pe mirsurl ce voi vorbi voi ari,la cum
vreau sa l.e aud griind, atunci cAnd osAnde9ti nedreptatea 9i la-
uzi dreptatea. Este aceasta pe potriva dorinfei kle?
- FarI nici o indoiali, arn spus. Ce altd chestiune mi-ar putea
placea mai mult s-o discut 9i s-o aud di-^cutatd? i
- Aga e, zise el. Mai intAi asculti ce am de spus, asa cum
ani figaduit, despre ce e dreptatea 9i cum apare ea:
Se spune, agadar, ci a fi drept e bine, a suferi o nedreptate e
riu, iar riul adus de indurarea nedreptafilor este mai mare decAt
binele adus de purtarea nedreapta, astfel incAt atunci cAnd oa-
menii provoacii gi suferd nedreptifi in relaliile cr"r allii, 9i au parte
\
t itrl)ulilica 41
rL' .rrrrl:erle, cei care nu pot sa scape de una si so ia pe cealalta
' I | e de folos sa faci o infelegere si nici si nu cauzeze, nici
r'r ('ii
{r n r r sul'ere weo neclreptate; incep si croiascd legi pi si incheie
,,rrvt'nlii, numind legali ;i dreaptd porunca legii. Aceasta se
e originea qi nalura drepd{ii, care e ceva intre doua
"1,rrrr.'ci
. r I r t,rnL': cea buni * sd: faci rdu si si nu plitegti pentru asta - Ei
, r'.r r('ir, si induri nedreptatea gi si nu te pofi rAzbuna. Se spune
, ,r r llr'lrlatea se afli intre acestea doui, pi nu e priviti ca un bine,
, r r cinstita din pricina sldbiciunii de a shvAr;i nedreptifi; cici
,r, r'l;r in stare sa laci nedreptiti. dacd ar fi un birbat adevirat,
rr ,rr irrcheia cu nirneni o intelegere potrtvit cdreia sd nu facd riru
,,r r riil nll indure raul - s-ar rnAnia cumplit la gdndul acesl,a. Prin
urnirre, asffei este firea dreptb{ii, Socrate, Ei asffel este izvorul
lr, rlrrp.i cum se spune.
l)ar ne-am da seama rnai lirnpede ca aceia care practici drep
t,rlr,;r o fac fard. tragere de inirni si doar pentru ci nu pot savdr;i
rr,'rlrr'plati daca ne-am inchipui un exemplu: sa le dim voie amdn-
rlrrror"il, gi celui drepl si r:elui nedrept, si faci orice le place, si
',;r i rrrmirim pentru a vedea unde-l va duce dorinta pe fiecare.
,'\lrrri il vom prinde pe omul drept asupra faptului: el va parcurge
irr r,lilsi drum ca omul nedrept ciutAndu-se pe sine, calea pe cale
li.r';u"e faptura o trmeazd ca pe un bine, nnmai cd legea il obligti
'.,r sc depirteze pentru a se purta cinstit. Aceasti perrnisiune de
.il (' vorbesc se aseamind foarte rnult cu puterea pe care o avea
'
{,v[es, strdmogul lidianului cu acelagi nume. Se spune cd,el era
rrrr t):rstor care-l slujea pe cArmuitolul de atunci al Lidiei. $a stAr-
rril rr lr?r€ furtuni, urmata de un cutremur; pdmAntul s-a despi-
, ,rl, in locul unde-si finea turmele deschizAndu-se o prdpastie" A
r',rzul-o, s-a minunat si a c:oborAt in ea. Acolo a vhzut multe lu-
, I ilr'i extraordinare despre care spune povestea, mai cu seama
,rr r:ill de arami, gol pe dinduntru, cu ferestre pe pi4i; s-a uitat
rrr t'l si avazut un leg, dupi cum pbrea, mai rnare decAt un om,
,L'zhrircat, nepurtAnd rlecAt un inel de aur pe deget, pe care l-a
lrr;rl; dupd aceea a iegit din hiu. Pistorii aveau obiceiul cle a se
rnl.llni in fiecare luni, dupi care ii dideau seami regelui despre
trrnnele lor; la aceasti intAlnire el a purtat ineiul^ Pe cAnd sta-
tr';r laoialta cu ceilalti, s-a intArnplat sd invArti piafa ineluiui spre
rrrltriorul palmei. De inclati s-a fdcut nevazut de cei din.iur, iar
 42 PLATON
ace;tia au vorbit despre el ca ;i cum ar fi pardsit intrunirea. Sur-
prins, a rdsucit iarigi inelul, intorcAnd piatra in afari, iar ceilalli
l-au putu1. vedea. Observdnd lucrul acesta, a pus la incercare ine-
lul, pentru a ;ti daci avea puterea de a-i face pe purtitor nevir-
zut gi a descoperit ci ori de cdte ori risucea piatra spre interiorul
palmei deyenea nevdzul iar cAncl o rasucea invers putea fi vizul.
de ceilalfi. Drrpa ce a a-{lat asta a izbutit sdr fie nunit sol citre rege;
cdnd a ajuns acolo, a sedus-o pe sotia regelui pi impreunir c'u ea
s-a nipustil asupra cArmuitorului, l-a ucis gi a pus mAna pe im-
periu. Daci ar exista doud astlel de inele, iar omui drept l-ar purta
pe unul qi omul nedrept pe celilalt, nici unul. in cir-rda a ceea ce
s-ar crede, n-ar fi atzit de ferm incAt sa shruiascS. in practicarea
dreptilii, nici unul n-ar putea indura s.{ se clea inapoi din fa!.a bui
ntrilor altuia pi sa nu 1e atinga, atunci cAnd e in puterea 1ui sd ia
tot ce vrea, chiar 9i din piati, fri.ra se se teamh, si si intre in orice
casd ;i si se culce cu oricine poftegte, gi sa ucidl orj sa scoati
din pugcirie pe oricine vrea, ,si si. Iaci orice allceva pe lume ca
un aclevirat zeu. Purtdndu-se astfel ar proceda identic ctr celilalt;
amdndoi ar merge pe aceeasi cale. Cu siguramli, sar putea spune
cd asta e o dovadi puternici in sprijinutr faphrh"ri cdlnirneni nu e
drept de bundvoie, ci numai fifud obligat, convins ca acesta ntr
este un bine pentru el personal,;intrucit atunci cd,nd unul crede
ci va putea sivArgi o nedreptate, o savAr;epte. Aqa cum e limpede
cd toati Lumea crecle, nedreptatea aduce mai mult folos perso-
nal decAt clreptatea, iar aceasti credinta e corecli, cum vor spune
cei c-are relateazi, ac:easti chestiune, cdci daci oricine ar avea
aceasta permisiune si totusi nu ar face nici o nedreptate sau nu
s-ar atinge de proprietatea altora, ar fi privit ca un idiot de toti
cei care l-ar vedea. Dnr r-rnul ia{d de altul i-ar aduce laude, inpe-
lAncft.r-se reciproc de teama sa nu sufere ei in;isi o nedreptate.
Cam asta ar fi de spus pe aceaslti l.erni.
Vom putea da o judecata corecta asupra acestor doud vieli
numai daci vom conlrunta dreptatea dusd la extrem cu nedrep-
tatea dusA la extre.m, gi nu altfel. Cum le putem a;e'a tatfiin fa!a?
In rnodul acesta: sd nu scd.denr nimic din nedreptatea celui ne-
drept -si nimic din dreptal.ea celui drept, ci sd presupunem ci
fiecare e desivArsit in practica lui.
\
t ic:ltrtl.rlica 4?
lrrli:ii cle toate, agadar, omul nedrepl sa ne gAndim ca se com-
tx'r l;r ('a un specialist. Pilolul cel mai bun, de pilda, ori medicul,
,k o:ir,lieste ce e cu putinld de ce e cu neputinfd in anta sa. El
lrr rr rr.ste s-o lach pe una qi nu pe cealaltA; in plus, daca sr: in-
tilrrrlrllr sir calce pe de lituri, e in stare sd-gi revind. Tot aEa, omul
trlrlrt'1)1 iqi va intreprinde pe ascuns nedreptAfile, daci vrea si
llr. rlt'siivdrEil- in acliunea lui, cici acela dat in vileag e privit ca
rr.vlcrlnic:, intrucAt nedreptatea supremi inseamni sh {ii soco-
Irt rlrr'pt atunci cAnd nu egti, Prin urmare, trebuie sa-i acordirm
,,'hri cu desbvArsire nedrept nedreptatea des[vArgitb gi si nu-i
,,,,rrlcm nimic din aceasta; dar trebuie si-i ?nghduint celui care
'.,rvirse:ste cele rnai mari rele si clobandeasci cea mai mare faimd
rl,' tlreptate gi si-si revinA daca i se intAmpli sd gre;;easca.'lre-
I'rril sii poati fi convingator dacA e dat in vileag pentru laptele
'.,rh' si sd se poati Jolosi de forfi atunci cdnd aceasta e necesara,
lrir,uinclu-se pe temeritatea gi Lirta sa qi pe averea;i prietenii sli.
l)upi ce am atribuit omului nedrepl aceste calitili, sa-i opu-
rr,'rrr in teoria noastri, omul drepl un orn simplu qi generr:s, care
rrn vrea si pari bun, ci sd fie hun, aSa cum spune Eschil. Frin
ur urire, trebuie sd inlilturdrn aparentele, cici daci v;r fi socotit
,lrr'pl va avea parte de cinstire pi daruri din acest rnotiv, gi nu
r:r li limpede daci el se poarli cu dreptate din cauzi ci e drept
,u i peutru ci primeste cinstire gi dar-uri. Trebuie sa fie despuiat
rk'orice altcevain afard de dreptate, si sd fie Iicut opusul celui
rlirrliii: neficdnd nici o nedreplate, s[ aibi faima celei mai mari
rr''r lrrpli{i, pentru ca dreplatea lui sb lie pusi la incercare ln ciuda
tulur-or lucrurilor rele c:e $e splln despre el, Agadar, sdl ldsarn
'.,r nreargi neabatut pe calea sa pdni la moarte, socotit neclrept
,h' loatd' lumea, pe cAnd el e drept. Fie ca amAndoi si meargi
1r;rrii pe culme, unul pe a dreptilii, cetrirlalt pe a nedreptitii, 9i si
'r' ,jrrdece care dintre ei e mai fericit si mai norocos.
* Zeii sd ne binecuvdnleze, dragul meu Glaur:on! am zis. C6t
rh'bine ai sculptat gi fasonat aceste personaje, de parc-ar fi o
p,,reche de statui trirnise la o intrecere!
- Fac tot ce pot, griii el. IalA-i pe amAndoi; gi, aga curn cred,
rrrr mai e greu si discutdm ce fel de viali il agteapti pe fiecare.
Acrrm trebuie sa ccrntinuu; iar daci vorbeie mele pat cam aspre,
 PLATON
nu te gAndi ci eu cuvAntez, Socrate, ci aceia care laudir nedrep-
tatea, punAnd-o mai presus decAt dreptatea. Asta vor spune ei: ci
in aceste imprejurfi omul drept va li biciuit, supus caalelor, le-
gat in lanturi, ochii i se vor scoate cu fierul incins; la urrni, dupi
ie a indurat toaLe nenorocirile cu putinfi, va fi legat pe un par qi
va .sti ci un om trebuie sa doreascf nu sh lie drept, ci si pari
drept. Atunci, vorbele lui Eschil ar fi mult mai potrivite pentru
cel nedrept, cici se va spune ci omul nedrept practici un lucru
aproape rie adevdr ;i nu trdiegte penlru fairni - el nu doreqte sd
para, ci sa fie nedrept,
culegind din brazda adAnci, din strfifundul min{ii sale,
unde cresc sfaturi de pre!,
Mai intAi va primi dregdtorii pentru ca e socotit drept; apoi
igi va lua so,tie din orice feunilie dorepte, igi va ciisitori copiii cu
oricine dore-ste, va incheia asocieri qi a'facer:i cu oricine ii place
si, peste toate acestea., va obline foloase penlru ci mr-l supiri si
fie nedrept. in actiunile pubiice sau private, ii va inlrece pe ad-
versarii sdi gi va obline mai mult decAt ei; 9i aslfel se va imbo-
girti gi va putea sI aduci folos unui prieten 9i si raneasca un du,s-
man, si faci jertle gi sd inchine ofrande zeilor in mod cuvenit qi
in deplinii splendoare, qi-i va putea sluji pe zei ,si pe oameni, daci
voiegte, mult rnai bine decAt omul clrept; de aceea, se poate aq-
tepta, negrepit, cazeiisi-l aibd in Sflje mai mult decAt pe cel drept'
ne aceea se spune, Socrate, cd atdt zeii cAt ;i oamenii ii olerd lui
o via![ mai bund decAt omului drept.
iettd Gluu"on qi-a incheiat cuvAntarea, mh gAndeam si fac
un comentariu, insa fratele siu, Adeimantos, m-a intrerttpt'
- Doar nu crezi, Socrate, zise el, ci piedoaria e cornpleta?
* Dar ce-ar mai fi de addugat?
- Nu sa spus tocmai lucrul care e cel mai necesar sa fie spus! .
- Aha, arn ficut, e o veche zicald: Iratele iti sare totdeauna-n
ajutor! Pdi sprijinir-l gi ajuti-I, daci uitb ceva; ctl toate ci 9i ce I
zis pdna acurn-e deja clestul ca si mi coplepeasci, ficdndu-mi
incapabil de a da ajutor dleptbfii.
-Aiurea! spuse el. Dar mai asculli un lucru. Ar trebui si cer-
cetim qi argumentele opuse celor infdlisate de prietenul nosfru -
L
littprrblica
rullumente ce laudd dreptatea pi osAndesc nedreptatea, ca si arit
nrli lirnpede ce cred eu ci wea si spuni Glaucon.'lalii, desigur.,
l.,i rnustri fiii, ;i la fel fac tofi cei care au in griji pe al{ii, spu-
rrlrrtlu-le ci lrebuie si fie drepti; dar ei nu prescriu dreptatea ca
irlirrc, ci numai faima buni pe care o aduce, intrucAt cel care e
',ocolit a fi drept dobdndegte, de pe urma acestei faime, dregd-
lorii, o cisitorie buni gi alte lucruri pe care Glaucon tocmai le-a
Inlnrcnit, cele pe care le capiti omul drept datoriti reputafiei
,r:rk,. [)dr oamenii la care mi refer pun qi mai mare pref pe faimi.
l'.i ii pun pe oamenii cu nume bun in rdnd cu zeii, gi pot enumera
,r glAmadi de lucruri bune de care au parte cei pioqi, spunfuid
rlt,spre ele ci sunt date de zei. Sili ludm, de pildi, pe nobilii poeft
llr.siod ;i Homer, Hesiod spune cd zeii rAnduiesc ca stejarii si
It. rlea celor drepfi:
(ihinde la vArf, albine la mijloc
$i oile-ngreunate de povara lAnii3
',i rrrulte alte lucruri bune lnrudiie cu acestea. Celilalt gldsuiegte
llrrrr la fel:
tJnui rege bun Ei cinstit, ce se teme de zei
si e drept in a sa fapti, pimAntul cel negru ii dA
orz pi grAu, la el copacii sunt irnpovdrati de roade,
oile au miei mulli, marea di sumedenie de pegti.n
Musaios gi fiul siu au da;ruri incd gi mai vesele pentru cei
,lrt'1rli, primite dela zei; cici ei ii duc la l-Iades, ii pun la masi ;i
rl;ru un ospil ln cinstea lor, unde petrec cu ghiriande pe frunte,'
lr;irrd pdnl nu mai pot. A_sadar, ei considerii ci rdsplata cea mai
r h' pre{ a virtulii e betia vepnicd. Allii fac ca risplata cereasci si
'.r, revers€ si asupra urmagilor; se spune ca omul pios, care-gi
f,ne
irrrimdntul, are parte de nepoli care odrisiesc, asdel c[ spifa tri-
i,'sle mai departe. Pentru aceste lucruri, deci, Ei pentru altele,
,'i lrrescriu dreptatea; dar pe cei nedrepfi gi lipsifi de pietate ii
i llesiod, Muncile si zilele,232.
L t)diseeaxix,109,
7
46 PLATQN
ingroapi adanc in noroi pe lumea cealalti gi-i silesc si aduci api
intr-un ciur. Pe timpul vielii le dau o faimi proasti gi toate pe
depsele pe care le pomenea Glaucon ca abitAndu-se asupra celor
drepfi socotiti nedrepli, dar nu au nimic altceva.AtAt am avut de
spus despre liudarea qi osdndirea celor doud.
Pe lAngi asta, Socrate, si ne gAndim la Ieiul cum vorbesc
poelii 9i a$ii despre dreptate qi nedreptate. Cu to{ii cAnta intr-un
gias cAt de minunate sunt cumpitarea;i dreptatea. Dar e un lu-
cru greu gi trudnic; desfrAnarea qi nedreptatea sunt plicute 9i
uqor de ob{inut qi urAte doar penfru lairna proasli pe care o aduc'
Ei pentru ci lncalcd obiceiuriie, Se spune ch, in cea mai mare
parte, lucrurile nedrepte aduc mai mult lolos decAt cele drepte;
lumea ii socotegte fericiti pe oamenii rii ce sunt bogali 9i delin
felurite puteri, qi e gata si-i cinsteasci cle buni voie ln fala tutu-
ror ;i intre palru ochi, clupi cum e gata sd-i batjocoreasc[ 9i si-i
disprefuiascd pe cei slabi si siraci, deqi recunosc ci sunt mai
buni decAt ceila$i^ Dar in toate aceste privin!.e cel mai surprin-
ziltnr e cum vorbegte lumea despre zei gi virtute; se zice ci zeii,
le-ar-r rAnduit rnultor oameni buni nenorociri sl o viala grea, iar
celor rdi le-au dat fericire. Preo{ii cer.setori si clarvdzatorii pot
fi,vatnLila ugile bogalilor, incredinlAndu-i ci ei ingigi au puterea,
acordatir de zei in urma jerdelor si a incantafiilor, de a repara
orice nedreptate sirvdrEiti de bogali sau de strdmo9ii ior cu pld-
ceri ,si ospele; iar daci bogatul doregte si rdneascir un dusman,
cu cheltuiali neinsemnata le-ar putea face rau celor drep{i 9i celor
nedrepfi deopotrivi:, prin anumite farmece gi descf;ntece, penfru
ci aga ii conving pe zei si-i slujeasci, $i oamenii acegtia fi cheami
pe poeli si le fie martori la toate poveqtile, Unii c6nti despre cAt
de lesne e sd triiepti in nemernicie:
Rdul se poate gisi din belgug gi lesnicios;
e-aproape foarte, qi calea citre el e lini,
dar sudoare pus-au zeiiin a virtufii cale,'
gi un urcu; lung gi abrupt. Altii il vor aduce pe Homer ca martor
pentru lelul cum i-a ademenit omenirea pe zei, spunAnd:
5, Hesiod, Mttncile pi zilele,287-299
\
I irltttl>lictt 47
('hizr si pe zei se poate ca rugdciunea si-i induplece; uneori,
('u jertfe si blajine imploriri,
l,ibatii gi tdrnAie, omul poate s-obgind indurare
l)e la zei, rugAndu-se, clac-a-ntrecut misura si-a cdzut in
greseali,u
Atluc in sprijinul lor o sumedenie de cirfi ale lui Musaios ;i
t tr li'rr. Acegtia, se spune, sunt urmagii l,unii,si ai Muzelor, in nu-
r r rc L ' cirora i9i desfiqoard jertfele; conving cetdf intregi, precllm
',i 1x, oarnenii de rAnd, ci se pot obfine rdspl5ti ;i dezlegari de pd-
r ,rl' in clecursul vielii, prin jerffe gi bucuria jocurilor sportive, gi
, ,r lxistii alte cdi dupi moarte, numite rituri mistice, car'e ne dez-
lrirysii de pJLtimirile din lumea de apoi, pe cAnd firi jerlfe ne ag-
I r';r1 rlir pedepse cumplite.
'lbate aceste lucruri, dragul meu Socrate, atAt de multe gi de
rrr;rrt't.e, care se spun despre virtute si meteahnh, qi despre lelul
rf ('irre le respecti atAt oamenii, cAt ;i zeii - ce impresie credem
rr, ri ca lasi asupra sufletelor tinerilor atunci cAnd le aud, cel putin
, r'i rlestepli, capabili si treaci iute de la una la alta ;i, punAnd
lo| t'e aud cap la cap, sd-;i dea seama cum ar trebui si se poarte
',i irr ce direclie si meargd, pentru a dobAndi ce e mai bun in
vi;rla? Cel mai probabil, un tAnar 9i-ar pune intrebarea lui Pindar:
l)rin dreptate, ori prin mqtegug ingelitor
In turnul cel inaltt
',;r rrrc, gi si triiesc astrel, in{prejmuit de metereze? Din cAt se
',1)rne, purtarea dreapti, daci nu curnva doar sunt socotit a fi
rllr'pt, nu-mi aduce nici un folos, ci numai pierderi, tlud'i ;i ne-
| :t'/,.l.tii dar daca iz,butesc sd capit faima ci sunt drept atunci cAnd
rrrr sunl se pare ci mi agteapti o viafd zeiasci! Prin urmare, daci
,,;r1rarenta", dupi cum imi zic infelep{ii, ,,intrece pdni gi adey6-
r rrl", de weme ce aceasta este stdpAna fericirii, citre ea trebuie
';;r rni intorc inima inkeagd!liebuie si clldesc in jurul meu labi-
1,. Iliadaix,497-501.
,. l:ragmentnl 213 din edifla toeb,
 48 PLATAN
rinturi gi himere gi si pictez un lablou convingitor al virtu$ mele,
terand in urmi vulpea lnfeleptului Archilocos, lacomi qi iscusiti.
Dar, dupa cum spune cineva, nu e u$or sd fii viclean gi sd nu se
afle. .A, vom zice noi, nimic nu e ugor', nimic din lucrurile md-
refe.'lotuqi, daci vrem sd fim ferici{i, aceasta e calea de urmat,
unde ne dr.rce firul poveEtilor noastre. Ca si pistrim totul in
taini, vom alcdtui frifii 9i conjura{ii. Cum existl pro{esori care
predau arta cuvAntdrii citre adundri qi curli regale, vorn invi-ta
sd convingem, gi apoi sa. constrAngem, pentru a ob$ne folos fird
a fi pedepsili. ,,I)a, insd zeii nu pot Ii inq;elafi ori constrAngi!" se
va spune. Dar daci nu existi zei, ori daci nu le pash de ome-
nire, nu trebuie si ne sinchisim ci ar afla; daci existi zei, qi
daci le pasi intr-adevir, qtim despre ei numai din pove-stile qi
genealogiile poefilor. Tbt aceia;i barzi spun ci jertrJele, rugiciu-
nile bldnde gi darurile votive ii pot convinge qi ademeni. Trebuie
si-i credem pe poeli in ambele privinfe sau in nici una; la urma
urmelor, daci lrebuie si ne supunem, fie, si facem nedrepti$
gi jertfe din cAgtigurile noastre dobAndite necinstit. Daci sun-
tem drep{i, cu siguranfi ci zeii nu ne vor pedepsi, insa vom re-
fuza cAptigurile cipitate pe cdi nedrepte. Daci suntem nedrepfi,
vofir avea parte de cAgtiguri ;i apoi, daci incalcim regulile gi
pdcdtuim, ne vom ruga, ii vom implora si tot nepedepsili o sd scd-
pim. ,,Da, lnsd pe lumea cealalti vom fi judecali pentru nedrep
dtile de aici, fie noi ingine, fie copili sau copiii copiilor nogtri!"
,,Ei, prietene", va spune omul chibzuit,,,riturile mistice au filare
putere, ca si zeii iertitori; aSa spun cele mai insemnate cetifi,
iar acei fii ai zeilor care au devenit poeti si profefi ai zeilor, sunt
cei care ne arati ci lucrurile stau ast-fel."
Atunci ce ralion;Lrnent ne va face sd alegem dreptatea ln lo-
cul supremei nedreptdli? Daci ne-am hotari pentru cea din urnti,
ascunzdndu-ne dupi o paradi falnici, dar mincinoasdL, am fi pri-
vi$ bine de zei si de oameni atdt in cursul vielii, cAt gi dupd tnoarte,
a9a cum spun cei mulli gi cei inlelepfi. Judec6nd dupb tot ce s-h
zis, Socrate, ce-ar putea face un om si aleagi a prefui dreptatea,
daci are puterea sufletului, avu{iei, trupului sau familiei? Pur qi
simplu zn rAde de oricine laudi dreplatea! Agadar-, vezi lu, daci
cineva imi poate arita ci spusele mele sunt neaclevirate, daci
cineva e indeajuns de convins ciidreptatea e cea mai huni, tot
\
lirtpublica 49
;r,rrte gasi multe motive de infelegere penlru cei nedrepli; el nu
,' trrlinios pe acegtia, ci gtie ci dintre tofi oamenii nici unul nu e
,lr,'pl de bunivoie, in afard de cel ce s-a niscut cu o uri divin[
l;rlir tle nedreptate ori cel care a aflat pricinile pentru care tre-
lrrric s-o ocoleasci; altfel, lasitatea, bitrAnelea ori weo alti sla-
lrit'itrne il fac si osAndeascd nedreptatea penku cd nu e in stare
'. o savArseasci. Lucrul acesta e adevirat, fdrd tdgadd, ciici pri-
rrrrrl dintre aceqti oameni care dobAndegte puterea e primul care
l;r lie nedrept, atAt cdt e in stare. Iar singura cauza a acestui fapt
r'\l('aceea de la care am pornif prietenul meu pi cu mine, cAnd
li irrn spus, Socrate: ,,Iati un lucru de mirare! Voi, tofi cei care
prcscriefi neabitut dreptatea, incepand cu primii eroi, tofi cei
,rll r:aror cuvinle rdrn$n in amintire, pani in wemurile de acum,
rrici unul dinlre voi nu a liudat vrecrdatd dr-eptatea qi n-a osdn-
rlil nedreptatea allJel decAt din pricina faimei, cinstirii gi daruri-
lul pe care le aduc fiecare, Ce e fiecare dintre ele, prin propria
('apacitate, cum actioneazd.in suflehrlui celui ce o poseda, as-
''i
, rrrrsa de zei gi de oameni, nimeni n-a descris cum se cuvine nici
rrr lroezie, nici in disculii; nimeni nuaaritat ci nedreptatea e cel
rr uri mare rau ce poate sdJdplui in suflet, iar dreptatea - cel rnai
rrurre bine. Dacd ne-ai fi spus toate acestea de la inceput, ,si daca
rr,,-ai {i dovedit-o in cursul tineretii tale, n-ar trebui sa ne pazim
rh' nedreptate unii fat6 de alfii, ci fiecare ar fi pdzilorul sau cel
rr riri bun, de teami si nu sivArqeasca nedreptifi $i sa gazduiasci
;rstl-el cel mai mare dintre rele."
'I'hrasymachos gi allii ar spune, ISri indoiali, lucrul acesta
,i irrci mai multe, Socrale. dgspre dreptate gi nedreptate. Ar
',t lrinrba inlre ele pulerile cel6r doud, asemenea oamenilor de
rrirrd; dar am incercat szi vorbesc cu toati tdria de care sunt in
'.|;rre, penfru cd jinduiam sii spui conlrariul, ciici nu vreau si-1i
,rst'trnd nimic. Agadar, te implor sd nu ardfi, in argurnentaliata,
,krirr cd dreptatea e mai tare ca nedreptatea; vrem sii gtim ce
l;r<'e fiecare dintre ele, prin firea ei, celui care o are, de unde
un;l e un lucru bun, iar cealaitd un lucru riu. lasi la o parte
lrrirna, aga cum te-a rugat Glaucon, cici daci nu inldturi carac-
tt'risticile adeviirate ale fiecireia si le adaugi pe cele nrinci-
noase, vom spune ci nu lauzi dreptatea, ci aparen{a ei, -si nu
,,sindegti nedreptatea, ci aparen{a ei, vom spune cd nu faci
 PLATON
50
decAt si le porunce-sti celor nedrepli si se lind ascunqi pentru
a nu fi da! in vileag. O sd credem ci eqti de aceeaqi pirere cu
Thrasymachos, ci dreptatea e binele altuia 9i folosul celui mai
puternic, ,si ci nedreptatea e profit Ei folos pentru cel ce o prac-
tici, impotriva folosului celui mai slab. Ai incuviinfat ci drep-
tatea e un bine dintre cele mai mari, care merilA si fie dobAn-
dite nu atAt pentru ceea ce aduc, cAt pentru ele insele, cum sunt,
de pildi, vederea, auzul, gindirea, sdnilatea ;i loate celelalte fe-
luri de bine care sunt fiiuritoare prin propria lor naturi .si nu
doar ln aparentd. Atunci xata ci dreptatea are tocrnai aceastd
capacitate proprie: faptul c6'l fericegte pe cel ce o posedi, pe
cAnd nedreptatea il vatdmi. Lasi-i pe altii sd laude rdsplitile 9i
faima aduse de fiecare. Aq putea ingbLdui asemenea vorbe de la
allii, daci ar liuda dreptatea gi ar osAndi nedreptatea pentru ast-
fel de pricini, daci ar proslhvi ori baljocori rdsplitile ;i impresia
pe care o lash, insiL mr cle la tine, decAt dacd mi-ai spune tu s-o
fac, deoarece toati viafa ai cercetal chestiunea aceasta qi nimic
altceva. Prin urmare, rogu-te, nu ne dovedi nutnai cii dreptatea
e mai tare ca nedreptatea, ci aratl-ne ce -[ace fiecare dintre ele
posesorului ei, prin propria ei acliune, prin sine insir;i, indiferent
daci zeii Ei oamenii o afli sau nu, incd,t ttna este ttn lucru bun,
iar cealalti - un lucru riu.
Preluisem inttitdeauna firea lui Glaucon ;i Acleirnantos, insd
nu fusesem niciodati atAt de mullumit ca acum, clind i-am auzit
gri,ind. Am spus:
- Sunteli vrednici fii ai cinstilului vostru tati, iar admirato-
rul lui Glaucon gi-a inceput elegiile cu un vers care vi se potri-
ve.ste Lrine, liudAndu-vi purtarea curajoasd din timpul bdtiliei
de la Megara:
Fii ai lui Aristons cel vrednic de slavi, divine-odrasle
Ale unui tati strilucit!
Spusele acestea mi se par foarte nimed.te, thagi prieteni,
cici trebuie si vdL fi inspirat zeul dac6 nu vd lisa-ti incredinfa!
8. Ariston inseamnd ,,cel mai bun"; era tatil lui Platon, Glaucon 9i Adei
mantos, aparfindnd unel familii ateniene ilustre.
\
llcpublica 51
r;r neclreptatea e mai buni decAt dreptatea, cu t<late ci putefi
1rh'rla aga de megtegugit in sprijinul ei. $i socot cd, intr-adevir,
rrrr credefi asta. Jin seama in aceasti privinli de caracterele
voastre, intrucAt dacd m-ag lua nl.rmai dupi argumentele voas-
tr (' avea unele indoieli; dar, cu cAt vi cred mai mult, cu atAt
rrriri^s
putin ;tiu ce sh fac. Nu vad cum v-a$ putea ajuta gi, de fapt,
rrrr r:red ci asta st-i in puterile mele; ca dovadi, n-afi acceptat
( r'('a ce i-am zis lui Thrasymachos, ca dreptatea e mai buni de-
t ;rl nedreptatea. Fe de altd parte, nu vdd cum v-as putea refuza
;rlrrtorul. Mi tem cb ar fi o adevdrati ru;ine gi un pbcat si stau
1x'margine si sivid cum e defiimatd dreptatea, eschi'.'Andu-rni
.,i rt'-fuzAnd sa ajut atAta r,r-eme cAt rbsuflu ;i pot grdi, A;adar,
, t,l mai bine e si fac tot ce pot pentru a o apdla.
Auzind acestea, Glaucon si ceilal,ti m-au implorat clin rispu-
l,'r"i si sprijin dreptatea gi si nu renun! la discufie. fuI-au rugat
sir cercetez temeinic ce este fiecare Ei care e adevdrul in privinla
l,'losului adus de fiecare, Miam spus pirerea:
- Cercetareala t:are purcedem nu e o chestitlne neinsem-
rurlii, ci una ce are nevoie de un ochi ager, dupi cum mi se pare.
l',i bine, intrucAt nu suntem prea infelepF, cred ca ar trebui sd
rrc clesfi.gurim ciutirile in felul urmitor: sa presupunem ci
cirreva ne-a r:erut sa citirn o inscrip{ie cu litere rnici, insii vede-
I noastrd nu e prea ascutiti; apoi, careva observa aceeasi in-
"ir
seriplie in alti parte, scrisi cu litere mari pe o tabiili mai mare.
('red ci asta ar fi un mare noroc: am putea citi mai intAi ce e
scris cu litere mari, ;i apoi sI cercetirn inscripfia cu iitere mici,
t'ir sa vedem dacii e acelaqi lucru.
- E adevirat, zise Adeimantos, dar in ciularea dreptdfii ce
Irrr:ru mai ugor de cercetat am gi:si?
- O si-1i spun, am rispuns, Afi'mitr ci exislA dreptate in
,'lzul unui singur om gi in cazul unei cetdli inlregi, aqa-i?
- Sigur ci da.
- O cetate e mai mare decAt un om?
- Bineinteles, zise el.
- Atunci poate c6 dreptatea in cazul unei cetafi e mai mare
si rnai ugor de in[e!es, De aceea, dacd vre{i, hai si cercelAm mai
rnlAi cum stau lucrurile in cetili; apoi vom cerceta dreptatea
1x-.ntru un singur om, cdutAnd aseminarea dintre iucrul mai
rnare si aspectul celui rnai rnic.
 52 PLATAN
- E o propunere bun6, grai el.
- Oare dicd am vedea cu lnchipuirea naqterea unei cetili
am putea vedea gi nagterea dreptilii';i a nedreptiilii ei?
- Se prea poate.
-Atunci, cAnd cetatea s-a alcahrit, putetn nidhjdui si vedem
mai ugor ceea ce cdrrtdm?
- Sigur.
- Dici ar trebui si incercdm sd purcedem la aceasta insir-
cinare? Cred cltruda nu va fi deloc micd, aqa cd vi rog si vi
gAndili bine.
- * ittre-am gAndit, zise Adeimantos, Te rugim si faci astJel.
- Foarte bihe, atunci. Dupi pd.rerea mea, o cetate apare pen-
tru ci fiecare dintre noi nu e autonom, ci are nevoie de multe
lucrtri. Pofi gisi o all|. cauzi"pentru lntemeierea unei cetd!?
- Nu.
dintre noi ia pe lAngi sine diverse per-
- Prin lrrmare, fiecare
soane pentru diverse nevoi gi, avAnd nevoie de multe lucruri,
adunim mul!-i oameni intr-un loc, ca pirtagi si ajutoare, iar aces
tei aseziri comune ii dim numele de cetate. Aqa e?
- Firdnici o indoiald.
* Apoi unul ii dii o parte din ce are altuia, sau ia, pentru ci
socoate ci apa este mai bine pentru sine?
- Da.
*Acum si ne inchipuim ca am intemeia o noua celate. Dupi
cum se pare, r1€voia noastra li va da naqtere, nu?
- Desigur.
- Pdi prima si cea mai mai-e dintre nevoile noastre este hrana,
cu care si putem trAi si exista.
- E cAt se poale de limpede.
- iir al doilea rAnd, nevoia de locuin[a, apoi nevoia de irnbri-
cdminte gi aqa mai departe.
- E-adevdrat.
-Llrmdtorul lucru la care lrebuie sd ne gAndlm este cum va
asigura cetatea toate aceste lucruri. unul va fi agricultor, altul
constructor, iar altul tesitor, nu? Trebuie oare si-l adiugim pe
cizmar gi pe altul care sa se ingrijeascl de nevoile trupului?
- Sigur ci da.
- Aiunci cea mai micd cetate cu putin{i va fi alcdtuiti din
patru sau cinci aameni?
\
lit:publica 53
- Asa se pare.
- puni
F-oarte bine. Oare fiecare dintre acegtia trebuie sa-gi
nrunca in comun cu ceilal1i? l?eau sa spun, fermierul, care e
rrrrul singur, trebuie si asigure hrand penfru patru si si chel-
Itriasch de patru ori rnai muit timp gi trudd pentru a produce
rrrincare pe care s-o impartd c:u altii, sau trebuie sd-i neglijeze
:'i *i produci hrani numai pentru sine, deci un sfert din canti-
l;rle, in apatra parte din timp, cheltuind celelalte trei pdrli pen-
Irrr a-si clidi c:asa, penlru imbriciminte gi pentru inc6(iri? Tre
lrrtie el si refuze impir{eala gi si se ingrijeascd numai de el si
rk, lreburile lui?
- Cred ci prima cale e rnai u;oara, Socrate, zise Adeimantos.
* Aqa e, pe zei, cici acurn cAnd o spui, imi vine in minte cd
rrrr snntem ndscufi exact la fel, ci cu {iri diferite, pentru tot felul
rk' indeletniciri diferite, nu es,ti de aceea;i pirere?
- Ba da.
- Prin urmare, un om i;i face treaba mai bine daci practici
lr;ri multe meqteguguri, sau daci practici numai unul?
- Numai unul.
- Cred ci e limpede ci un om nu face decAt si-gi iroseasci
n r urca dac6 pierde ocazia de a face un lucru atunci cAnd e cerut.
- E drept.
* Crici nu-mi inchipui cd treaba va astepta ca omul sd aibi
r;rgaz pentru ea; lucritorul trebuie si stdruie asllpra muncii
',;rlc si nu s-o priveasci drept o indeletnicire ca oricare alta.
* Inh.adevdr, aga trebuie!
- A;ada4 se produc mai multe lucruri de acelagi fel, mai bine
',i rrrai usor, daci fiecare practicd o singuri indeletnicire, potri-
r il;r firii sale, la vrernea cuvenita, gi-i lasi pe ceilalti cu treaba 1or.
- Fdri indoiald.
* Atunci avem nevoie de mai mult de patru cetileni, Adei.
rrr;rrrlos, ca si producir toate lucrurile de care am vorbit, cici,
,lrrpa cum se pare, agricultorul n-o si-si faci singur plugui, claci
vrt'a si aibd un plug bun, nici hArleful, nici celelalte unelte tre-
lrrrincioase pentru muncile cAmpului. La fel si constructorul,
',i t'l are nevoie, la randul lui, de multe unelte, Tot a;a gi {esii-
tolrrl cizmarul.
Si
- E drept.
 54 PLATON
Prin urmare, duigherii, fierarii gi al{i megtepugari se vor
- '.r'lrirnbului.
asocia in mica noastrd cetate -si o vor face si creascd,.
- Desigur.
- Cu toate acestea, ea tot nu va fi foarte mare, chiar daca am
a<liuga vicarii, pastorii si ciobanii, pentru ca ag::icultorii si aibd
boi de injugat la pluguri, constructorii si aibd anirnale de trac-
fiune, iar,tesitorii pi cizmarii - lAnd si piei.
- Dar nu va fi nici foarte micd, daci ii are pe toti aceptia!
-'Mai mult, am spus, intemeierea cetdlii intr-un astfel de
loc lncdt sd nu aibi nevoie de imporlriri e aproape cu neputinli!
- intr-adevir.
-Ahrnci va fi nevoie de a$ oameni care sd importe ce e dorit
de la o alla cetale.
-Aga e.
Dar daci omul ins[rcinat ctt importui va merge in cetatea
-
cealalti cu mfura goald, Iiri sd ia cu el nici unr'rl dintre lucrurile
tretruincioase celor de la care wea si ia mdrlurile necesare con-
intoarce cu mdna goali, nu?
cetilenilor lui, se va
- Ba da.
- Prin urmare, trebuie sd produciiin cetate nu doal cAt e des-
tul penlru ei, ci cAt sii ajungd gi pentru cei de la c:are au nevoie
de 6unuri, mi reJer la iucrurile de care oarnenii aceia au nevoie.
- Aga trebuie.
- AEadar, in cetatea noaslrh va fi nevoie de mai mulfi agri-
cultori Ei megtegugari,
* Ai dreptate.
- Si mai mulfi oameni insdrcinafi cu exportul pi importul di-
verselor mdrfuri. Acestia sunt negufitorii, nu?
* Ba da.
- Deci vom avea nevoie si de negufitori.
* Neindoielnic.
Iar dacd negoful se desflgoari pe mare, pe lAngi ei va fi
-
nevoie de mulfi a\ii care sir se priceapd la navigafie.
- De buni seami.
*Acum, in cetatea de bagtini, cum vor schimba infue ei lu-
crurile ficute de fiecare breasli? Cici aceasta este pricina pen-
tru care am intemeiat cetatea ca pe o intoviris,ire!
- E limpede ci vAnzAncl gi cumpirAnd, zise el.
\
lirtltuhlica 55
* Drept urmare, o si avem o piafi, ;i bani ca mijloace ale
* Cu siguranfd,
-.Si presupunem ci agricultorul sau oricare dintre megte-
'rullirri aduce la piaF unele produse de-ale lui, si si presupunem
(,r virle la un moment cAnd cei care doresc si-gi sctrirnbe mir-
lrrlilt: cu ale lui nu se afli acolo; va sta cumva in piatd si-gi va
rrosi limpul in loc si munceasca?
- Nicidecurn, spuse el. Vor fi unii care, vazand aceasta, isi vor
Irtir cxact o astfel de siujbi. in ceti'tile bine cArmuite, acegtia sunt
rrrrk'obste bdrbalii cu trup firav, neputincioqi perilru alte tnunci.
I i trt*:uie si stea pe loc, in piafi, ;i sii dea bani in schiinbul mdr-
lrrrilor celor care vor sd vAndd, ori sa dea mdrfuri pe bani celor
{ ;lt (,vor si cumpere.
- Atunci aceasti nevoie creeazd fur cetatea noastri breasla ns
lsrrllloril<lr. ti numim precupeti cand ii vedem asezafi in piafi,
rl,trrrlrr-ne ajutor cu vfrnzarea;i cumpirarea, iar pe cei pe cdli-
lrrlt,sc din cetate in cetate ii numim negul5tori, nu-i aga?
- Ba da.
- Si mai sunt qi alfii, cred, care sunt destrrl de puternici pen-
lr rrrrruncile grele, da:: au o minte slabi, care nu-i face wednici si
r,r ;rarte la treburile comune. Acegtia isi vAnd for{a trupeasci
;x'rrlru un pre! pe care-l numesc simbrie, iar din aceasti pricind,
l;rrl inrloiali, sunt numi,ti simbriagi; ce pdrere ai?
* Asa e.
- f)eci Ei simbriaqii participii la popularea cetelii noastre.
* Desigur.
- Oare acum, Adeimantos, cetatea noastrd a atins desdvAr-
'.ir r';t?
* Se prea poate.
* Atunci in ea exisli dr:eptate gi nedreptate? Care e locul lor
prirrlre cele descrise?
- Nu prea-mi dau seama, Socrate, zise el, poate cd apar in
vrco nevoie, pe care o au tofi aceqtia in acfiunile lor comune.
Probabil cd ai rlreptate, trebuie si cercetdm, fhr| a da
-
rrr;rpoi.
Mai intAi si vedem cum i;i vor petrece ei viefile in aceste
, orrrlitii. Presupun ciproducAnd hran5, vin, haine gi inci(irnirrte.
 56 PLATAN
Trebuie si ridice case; vara vor lucra de obicei dezbricaJi 9i in
picioarele goale, iarna se vor inliqura in pAnzeturi 9i-9i vor feri
picioarele de frig. Ca sI se hraneascl vor micina funa rlin oru
qi grAu; o parte o vor gati, altb parte o vor frirmAnta in turte pe
care te vor usca pe rogojini de trestie ori pe frunze curate. Vor
,sedea pe paturi acoperite cu mirt gi se vor
veseli cu copiii, vor
bea vin din belqug gi, impodobiti cu ghirlande, vor inchina ode
zeilor, mul-tumi{i de toviri;ia semenilor 1or; nu vor avea rnai
multe odrasle decAt pot sa creasca in caz de sirdcie sau rdzboi.
- Nimic mai nrult? md inlrerupse Glaucon. Se pare ci nu
le ingddui oamenilor acestora nici un fel de m6ncare gustoasi
la ospefe!
- Ai dreptate, am zis. Am uitat de asta: or si aiba ceva mai
mult, sare, desigur, 9i mlsline, brinzi, ceapi gi ver'defuri pe care
si le fiarbi, aqa cum se face la |ard. $i presupun cd: ar trebui si
le ddm gi deserl smochine, niut gi bob; vor coace mirt 9i ghindi
la foc, bdnd cu misura. Aga isi vor petrece vielile in slnitate 9i
lini;te, ajungAnd la vArste inaintate, cum ar {i de aqteptat 9i li-
sAntl mostenire copiilor o via{d de acela;i fel.
- Dar daci ai interneia o cetate a porcilor, Socrate, cu ce alt-
ceva decAt cu aceslea i-ai ingriga?
- Pii cum ar trebui si triiasci? am intrebat.
- Cum se obi.snuiegte, zise el. ingiduie-le sd 9a<15 culcali pe
paturi, rlacd nu vor si se sirnti stingherili, sd manAnce la masi
qi sd aibi pzrte de mirncdrurile gustoase 9i deserturile pe care
le au oamenii acum.
- A, pricep, am ldctrt. Problema noastri nu e pur 9i simplu
cum ia nastere o cetate, ci cum apare o cetate a luxului. Poate
ca nu e o idee proasta. Un exemplu de felul acesta ne-ar putea
ardta cum pitrund dreptatea gi nedreptatea in sAnul cetAfilor.
Totttsi, cetatea adeviratd mi se pare cir e sdnitoasd, seminAnd
cu aceea pe ctre arn descris-o; dar daci: vrei sa cerceti'rn unh
luxoasi, nu vid nici o piedicd. Dupa cA[ se pare, unii oameni nu
vor fi mul{umili cu o viafi ca aceasta; vor avea paturi' mese si
alte mobile, mAncare buna, uleiuri, tamAie, fete fntmoase, prdji-
turi, toate cAt se poate de variate. Atunci cele despre care am vor-
bit la inceput nu vor mai fi singurele lucruri trebuincioase, mi
\
tipltt rltlica 57
rr.k'r. la case, haine gi incdltdri; nu, va trebui sd adriugim pic-
lrrrik' si broderia, febuie si asigurdm aur, fildq pi toate ceie-
lrrllr,rle lelul acesta. Nu-i aga?
lla da, zise eI.
Atunci iar trebuie si mirim cetaLea, cici aceea sinitoasi
rrrr rrrili e de ajuns; kebuie s-o umplem cu oameni gi lucruri czre
rrl cc aflA in cetlti pentru cd ar fi neapdrali nevoie - vAnatori,
rrrlisli ai imita{iei, mulli care se ocupa cu forrnele si cuk:rile,
rrrrrlli r:are se ocupa cu muzica, poefi crr siujitorii lor', rapsozi, ac-
tur i, rlantuitori, antreprenori, meqtequgari ce fac tot felul de
rn,rlrile si piese, ca si nu-i uitim pe cei fiuresc podoabele fe-
c-e
rrrt'ihrr. Pe lAngri asta, or sd ne mai trebuiasca slujitori^ Nu crezi
r,r volu avea nevoie de pedagogi, doici, didace, seryitoare, bir-
si nu mai vorbesc de turmele de
lrir.ri, bucitari si patiseri? Ca
1r,,tci; in prima noastra cetateporcii nu existau, pentru ci nu era
rrvoie de ei, dar aici vor fi cerufi, ca gi multe alLe feluri de ani-
rrr;rh',daci oamenii le minAnci, E corect, nu?
- Sigur cI da.
- Si cu un asemenea mod de trai n-o sd avem curnva rnai
rrr;rrr, nevoie de medici?
De buni st:ama.
"Sd ne gandim si la pimant; ce era de ajuns ca si-i hrdneasci
lrr rrt:eput nu mai e de ajuns acum, nu crezi?
- Ila da.
- Alunci trebuie si luim o bucata de pdmdnt de la vecinii
rruslri, dacA vrem si avem destul pentru piscut si arat, iar ei tre-
Iruit, sa ia, la rAndul lor, o bucatd de la noi, daci depdgesc gi ei
rtr;rrrilele lretruin{elor slricte gi se dedau inavu$rii liri margini.
- Irara indoiali cd aqa stau lucrurile, Socrate,
- Dupd asta vom porni la ra:zboi, Glaucon, sau ce.o sd se in-
l,rrrrlrle?
- Asta se va petrece, rispunse el.
-- I)eocarndati hai sa nu spunem dacd rhzb<tiul duce la
'
.'vir bun sau la ceva r{u, ci nnmai si tinem seama cd tocmai arn
rlr':it'operit originea razbaitilui, de pe urma cdreia ceti{ile se aleg
'
ir (:ele mai multe necazuri atAt pentru fiecare locuitor, cAt gi
1rr,rrtnr intreaga obgte.
- Cu siguranfd.
 58 PLATON llopubtica 59

- tn cazul acesta, prietene, vom avea nevoie de o cetate inci -Atunci, dupi cum se pare, ne revine noui sarcina de a alege,
gi mai mare; nu cu pufitr, ci cu o lntreagd oaste, cat'e si poati ieqi rl;rcir putem, care persoane, cu ce fel de firi, sunt potrivite pen-
in afara zidurilor gi si lupte cu tofi atacatr:rii pentru a-i apira pe tt I paza cetetii"
cei despre care am vorbit, cu toate bunurile lor. - fnh.adevdrr, e sarcina noastri!
* Sarcina asta pe care ne-am asumat-o nu e deloc ugoari! am
- Dar nu sunt de ajuns cetifenii obignuifi? intrebri el.
''1rrrs. Dar nu tretruie sdL fim lagi, atiLtcAt ne stl in puteri,
- Nu, am rdspuns, cdci am stabilit lirnpede lucrul acesta cdnd
clideam cetatea. Daca-fi aduci aminte, am cotlvenil cd era cu - Ai mare dreptate,
neputinti ca un om sa practice bine mai rnulte indeletniciri. - Crezi ca sunt mari deosebiri intre un cigel de rasi Ei un
t;rr u'rr ndscut si fie paznic?
- E adevirat, recunoscu el. * Ce vrei si spui, mai precis?
- Foarte bine, Purtarea rizboiului este o arta, nu-i aqa?
- Cum si nu? - Fiecare dintr:e ei trebuie sb aibi sitnturile asculite. sd se
- Daci e aga, trebuie oare si ne preocupe arta cizmiriei, r,'lrcada la vAndtoare de indatii ce simte du;manul. ;i si fie gi
dar nu si aceea a rdzboiului? lrrrlernic daca,pinz?tndu-l pe acesta, frebuie si se lupte cu el.
- in nici un caz. - Da, sunt trebuincioase toate acestea, tncuviinlir el.
- Nu i-am ingiduit cizmarului si incerce sd fie qi agricultor, - $i si fie qi viteaz, ca sa lupte bine.
lesitor sau zidar; el trebuia sd faci incilliiri, penlru ca munca - Desigur.
aceasta sd fie praclicati bine in folosul nostru. Tbt a;a i-am rAn- - fiinti - fie ea cal, cdine ori vrettn alt eurimal
Oare vreo -
duit si pe ceilalli, potrivit cu darurile lor din naptere. Fiecire rkrr"esta si se poarte cu vitejie daca nu e inflicdratd? N-ai bigat
trebuia si lase la o parte celelalte lucruri .si si-s,i petreaci viala ,1,' seamd cd inflicirarea e de neinvins? Daci o are, orice suflel.
numai cu indeletnicirea sa, fdri a pierde vreun prilej pentru a-9i ,' r'rr desavArqire netemdtor gi de necucerit.
face treaba bine; gi oare nu e cel mai imporlant ca meseria riz- - Da, m-am gAndit la asta.
boiului si fie bine fdcuti? Ori e atdt de uqoari ci pAni si un agri- - Deci e limpede cum tretruie si aitri paznicul insugirile
cultor, un cizmar sau orice alt individ cu un alt mei;legug poate lr r rpesti.
fi ostean? Nici micar un iucitor de dame ori de zaruri n-ar putea - Da.
fi bun daci gi-ar privi jocul ca pe o recreere in loc szi-l exerseze - Iar sufletul trebuie sd-i fie lnflicirat.
inci din copilirie. E oare de ajuns si pui mdna pe un scut sau - Si asta.
vreo altd unealtd, de riizboi ori arrrii ca si -fii chiar din ziua aceea Ei bine, um spus, dacd astfel e lirea 1or, cum vor putea si-gi
-
un bun hoplit sau alt fel de luptitor? Nici o altb unealti nu va rr r purtarea silbaticd fali de alli cetil.eni ;i lale de cei din
li Aneze
da naqtere unui megtequgar sau atlet prin simpla lolosire 9i va i,rlirna ior?
fi inutild pentru cel ce nu a invdgat cum s-o mAnuiascd si n-a exer- * Nu Joarle lesne, pot sd jur!
sat indeajuns cll ea. - $i totugi trebuie sa se poarte cu blAndele fa{a de conceta-
- Daca ar fi aga, uneltele ar fi de mare pre{! zise el. tr'rrii lor, dar cu asprime fafd de du;nrani; allfel nu mai trebuie
*Agadar, de weme ce rnunca pizitorului e cea mai de searnd, ,,r i astepte pe ceilalli sd-i nimiceasch, o vor face sinlryri mai
el are nevoie de mai mult timp liber decAt to{i ceilalli, de mai rr;rirtl.e.
mult exerciliu, de mai multa pricepere si aten{ie. - E-adevarat, zise el.
- Sunt de aceea;i pdrere. - Atunci ce-ar trebui sa facem? Unde o sa gdsim o fire care
- Pentru aceasti indeletnicire nu e cumva nevoie si de o fire '.;r lie in acelaqi tirnp blAnda si plini de inllicirare? Cici aeestea
potrivitd? '.rrrl lucrnri opuse!
- Cum sd" nu? - Asa se pare.

t
 60 PLA llaflililica 61

- Cu toate acestea, daci weuna dintre ele ar lipsi, omul ci apa lrebuie sd fie, spuse el.
Sigur
nu va fi niciodatl un bun paznic. Pare cu neputinfi ca ele si exi l)ar, nelndoielnic, iubirea de invilituri gi filosofia sunt
lmpreuni; de aici decurge cd nu poate exista un bun paznic. 1r rlrr;i lucru.
- Asa s-ar zice. li drept.
Simfeam ci am intrat inf,un impas, dar, gandindu-mi Atunci putern spune cu toati increderea ci acelagi lucru
ceea ce se discutase mai inainte, am spus: F rul(.vi'u?t si in cazul omului; daci vrem sd fie bland fali de con-
- E firesc sd ne afldm in irnpas, dragul meu prieten, cici *,l;rllnii sdi, pe care-i cunoagte, trebuie si fie iubitor de invdti-
uitat comparafia pe care am fdcut-o. Iur;r yi un autentic filosof. i:

- Cum asa? S:i presupunem ca aga e.

- N-am observat ci existi firi din acelea despre care c l'rin urnrare, cel pe care-l dorim un bun paznic al cetilii
deam cd nu sunt cu putin{i, care au aceste insuqiri opuse. Ir rlrrrie si fie filosol inflacdrat, iute qi puternic?
- Care sunt ele? ItArd indoial[.
*'Le putem vedea la alte animale, dar rnai cu seami la fisiturile de bazi ale firii sale.
- [)rin urniare, acestea sunt
pe care l-am asemuit cu paznicul. Presupun ci gtii cd lirea lr,rr ctrm vor li crescu{i 9i instruiti paznicti nogtri? $i, daci aflim
lor de rasi este de a se purta pe cAt mai blilnd cu putintd cu urlir, ne va ajuta oare si descoperim obiectul lnfegii noasffe ciu-
pe care-i cunosc gi cAt mai aspru cu strdinii. lar i, lelul in care apar dreptatea gi nedreptatea inlr-o cetate? Nu
- Da, qtiu asta bine. Irrlrtrie si lisd'm discu{ia neterminati, dar nici s-o facem prea
-Atunci lucrul acesta e cu putintd, si nu mergem impo rl rositoare lungind-o la nesfargit.
firii ciutAnd un asemeneapaznic. - intr-adevir, md astept ca aceasti cercetare sd ne fie de
- Se pare ci nu. rnirrc ajutor pentru scopul nostru, zise fratele lui Glaucon.
- Dar nu crezi ci, acela care va deveni gardian are nevoie - Atunci, dragul meu Adeimantos, e limpede ci nu trebuie
ceva mai mult decdt o fire bravi, gi anume, de una lilosofici? ., o p;irdsim, chiar daci se videqte a fi destul de lungi.
- Cum aga? intrebd el. Nu pricep. - De bund seanra.
- O sd mai vezi la cdini un lucru minunat. - Sd ne lnchipuim, deci, cum i-am educa, aga, ca gi cAnd am
- Ce anurne? r{l}une povesti ca s[ treacd mai repede timpul.
- Ori de cAte ori vede un strd,in, cAinele se mdnie, desi omul * Asa sd facern,
acela nu i-a fdcut nici un riu; cdnd vede un cunoscut, se bucuri, - Ce este educatia? Pare foarte greu si gisim una mai buni
desi poate nu i-a licut nici un bine. Nu te-a mirat niciodata faptul lrr ir rroastri, gisiti de multi weme. Pe scurl asta inseamni grm-
acesta? rr;rstici pentru trup qi arta Muzelor pentru suflet.
- Nu, zise el. N-am fost niciodati atent la asta, dar e lirnpede - Clorecl.
ci asa stau lucrurile. - Si incepem educaSa cu artaMuzelor inaintea gimnasticii?
- Agadar, cdinele pare sa aibd ceva plin de subtilitate in felul - Foarte bine.
lui de a fi gi dovedeqte o adevirala iubire pentru infelepciunq, - in aceasti artd sunt cuprinse poveqtiie, nu?
-
Cum adica? - Bineinfeles.
Pentru ci deosebe,ste fefele prietene de cele duqmdnoase
- - Sunt doui feluri de poveqli, unele adevirate qi altele false,
numai prin aceea ca pe unele le cunoaste si pe celelalte nu. Cum rrtr-i aga?
ar putea sa nu fie un iutritor de invitituri dacd hotari-ste, finAnd - Ba da.
seama de cunoastere ;i negtiinfi, care este dintre ai lui ;i care - $i trebuie sd-i educdm cu ajutorul ambelor feluri, incepAnd
este sfriin? t'tr t:ele false?
 62 PLATQN ltt:publica 63

- Nu pricep ce wei si sPui. - Cum adicd?

-NupricepicdmaiintAilevomistorisicopiilormituri?Aces-
tea sunt io ."u mai mare parte lalse, dar contin 9i un sAmbure
de adevar; iar in educarea copiilor folosirn miturile inaintea exer-
cifiilor fizice,
- Asa e.
trebuie si
- ail "oiu* si spun prin aceea cd arta Muzelor
fie invd{ati, inaintea gimnasticii'
- Ai dreptate.
- a."-, gtii ci inceputul e intotdeauna lucrul
de capetenie
in orile fipia, mai ales c'dnd e vorba de o fiinln f*a:?;i fragedi'
- Daca un mit zugrive_ste prost in cuvinte zeii si eroii, ca un
pit'lor care face un portret ce nu seaminb deloc cu modelul.
- Intr-adevdr, e corect si respingem asemenea lucruri. Dar
rl;r rni cAteva exemple.
- Mai intAi, am zis, e rnitul care a spus minciuna cea mai
rrr;rle, despre fiintele cele mai importante: cum ca Uranos a la-
ul ce-a zis Hesiod c-ar fi facut, si cum gi-ar fi dobAndit Cronos
'
r;rzbunarea; si ce-a facut Cronos, pi ce i-a ficut lui fiul sdu -
, lriar daca lucruriie acestea ar fi adevdrate, nu cred c-ar trebui
',;r lie istorisite cu u,surinli. tinerilor necopfi. Cel mai bine ar fi

.e.i utun"i ceracterul e cei mai ugor de modelat si ia forma pe
care vrei si i-o dai.
- Chiar a;a.
- Agadar,'oare vom fi nepisitori, ingiduinduJe copiilor si
',;r lie trecute sub ticere, dar dacd e neaparat si fie povestite, ar
tr llrui sa le audd cAt mai putini cu putinfii, sub pecetea tainei,
i,u pentru pastrarea secretului ar trebui jertfit nu un porc, ci
rrrr rnonstru gigantic, astfel incAt un numdr cAt mai mic si audi

asculte mituri alese la intdmplare de tlricine si sa.primeasca

in rrriltrrile acestea.
suflete opinii ce sunt contrare celor pe care ar trebul sa le aloa' - Aga e, sunt nigte povesti cumplite!
dupd pdierea noastri, cAnd vor cre;te mari? - $i care nu trebuie rostite cu nici un chip in cetatea noasfa,
- Far[ indoiali ci nu'
,lr;r,14ul rneu Adeimantos; unui tAndr nu-i e ingaduit si auda ca
sd instituim o cen- ;rl rnira pe nimeni daci ar sivArsi cele mai rele lucruri cu pu-
-Atunci se pare ci inainte de toate trebuie
rr

zura asupra celor ce plasmuiesc miturile, aprobAnd miturile bule

lrrrlri, chiar daca aslJel ar pedepsi un tatd ce-a picituit grav, ci
matnele si dadacele r;r ;rr-face lafel cu cel mai mare dintre zei"
;i;;-pi&'atdu-le pe cele rele; vom convinge ta plfu^lt*T."
sd le spuna copiilor -it*n"-"...ptate de *i-ri F, - Pe Zeus, nici eu nu cred cb se cuvine ca asemenea istorii
pla- lit'povestite, zise el.
sufletelecu ajutorul miturilor cu mai multa grija decAt Ie
9i
'.,r
cele mai multe dintre mi- - Si tandrui nu trebuie sd audi niciodatd cd zeii se rizboiesc
-aa"". trupurile cu ajutorul mainilor. irrllt' ei, uneltesc gi se luptd (pentru cd nu e adevdr-at nici asta),
turile povestite acum trebuie aruncate.
rl;rr';t vrem ca viitorii paznici ai cetdti noastre si socoteascd rnA-
-lra care te referi? intrebi el'
vom cerceta atent pe cele mai importante, ca sa le ve- urcr'('a pe semeni drept o mare rusine. Sd tinem departe mitu-
-k rlt rlespre rizhoaiele cu gigan{ii, ca ;i feluritele vrajbe dintre
dem si pe cele mai pu,tin importante, deoarece presupun ca 9l
z,'i si eroi gi prietenii si neamurile lor. Dar daca vrem sa-i con-
un"f", gi altele, au aceiagi tipar qi cam aceeaEi putere' Nu gAn-
i iu11t'm cumva cd n-a existat niciodatb vrajbd lntre cetateni, gi
*-'- la fel?
desti
rrrci nu se cade si se intAmple, iati ce febuie sa le spund copiilor
gu Au, insi nu pricep pe care le socoteqti tu cele mai im-
portante. l',rlriuii sl bltrAnele; iar cdnd cresc mari, trebuie sd-i facem gi
- -- -CO*
pe care ni lear.r povestit Hesiod, Homer ;i e;eilalli no,-gfi' 1x' poeti sii alcituiasc6 mituri de acest fel, Poveqtile <lespre cum
- plas- lllr';r 3 fost legati de fiul ei, cum Hefaistos a ftost azv?rlit din
cdcl aceqtia ne-au istorisit, ;i o fac inci, mituri mincinoase
, {'r' (le cetre tafdl lui cAnd a vrut sd-,si scape mama de bataie, gi
muite de ei' l',rliiliile dintre zei pe care le descrie I{omer nu trebuie sa le ac-
giisesti?
- Despre care vorbeqti Ei ce cusur 1eprimul gi-n primul rAnd' r ('l)tirr1'r in cetatea noastrd,, indiferent ci sunt infifigate alegoric
- Sunt cele care trebuie'respinse in
.,rr nu. Asta pentru cd tinerii nu sunt in stare si deosebeasci
mai ales daci minciuna pe care o contin e urAtS'

L
 64 PLATQN llepublica 65

ce este alegoric, ci i;i vor pistra negterse in minte toate ideile
primite la aceasti vArstd. De aceea trebuie sd flm foarte atenF
ca lucrurile pe care la aud mai intdi si Jie cele mai alese dintre
cele spuse in mituri, pentru ca aslJel si fie irrcurajafi pe calea
virtufii.
- E de lnteles, zise el. Dar dacd am fi intrebali care sunt lu-
cmrile acestea alese, gi care sunt miturile ce le istorisesc, ce-am
putea spune?
- Dragul meu Adeirnantos, in clipa de fald noi doi nu sun-
tem poefi, ci intemeietorii unei cetali; iar intemeietorii trebuie
si gtie forma in care poelii ar lrebui si-gi a;tearni miturile; dacl
poefii le alcdtuiesc altfel, intemeietorii nu trebuie si-i lase, insl
nu e nevoie si compuni miturile ei ingigi,
- Ai dreptate, dar forma aceasta a miturilor despre zei cum
trebuie si fie?
r rrid multi, ci numai a cdtorva, pentru multe nefiin d o cauzi; ciit
lxntru noi lucrurile bune sunt mult mai putine decAt relele, iar
1x'nlru lucrurile bune zeul si nimeni altul trebuie si fie socotit
ciruzh, in timp ce pentru lucrurile rele trebuie sd ciutiirn muite
ciulze dif'erite, lnsi cu nici un chip zeul.
-Ce spui mi se pare perfect adevirat, zise el.
-Prin Llrmare, nu trebuie si ingdduim lui Homer sau oricd-
lrri alt poet sa faca in privinfa zeilor o gregeald ca aceea cAnd
lillttrre, necugetat, ci
Doui butoaie se afli ln inciperea lui Zeus,
Pline ochi cu sorti, unul cu bune, celilalt cu
CAnd Zeus ie-amestecd, gi di din amdndoui fiecArui om,
;tt'r'sta

- Cam aga: zeul lrebuie si fie intotdeauna descris, indiferent rlu

daci opera este epica, liricl ori tragedie. De are acum parte, apoi de bine;
- Fara indoialh.
* Dar zeul, prin firea sa, nu este bun, ;i nu trebuie infdfigat Dar atunci cAnd nu tre combini, gi di unuia o soarti de un
singur fel, neamestecati,
astfel in mit?
- Ba da, clesigur. Fdri de rnili, foamea il rnAnd prin mirabila lume.'
- Nimic din ce e bun nu este vitlmdtor, nu-i aqa?
- Ba da. Nu trebuie sa acceptim nici afirnrafia cd Zeus este cel ce
- Oare ceea ce nu e vitimitor poate sd valdme? rrc imparte
- Nicidecum!
- Dar ceea ce e nevitimdtor poate si lacd rdu? si bune, gi rele,
- Nu cred.
- E cu putin{i ca ceea ce nu face riu si fie pricina unui rdu?
CAt despre incdlcarea jurdmintelor qi a intelegerilor de cdfe
- Cum ar putea? l';rndaros - dacd. cineva spune ci. aceasta s-a petrecut dirr pricina
- Foarte bine; binele este folositor? Alenei sau a lui Zeus nu-i vom fi recunoscdtori, nici daca zice
- Da. t'rr vrajba ;i judecata zeilor s-au datorat lui Themis si Zeus. De
- Deci e cauza unei binefaceri? ',*,,n
enea, nu trebuie sri-i lisbm pe tineri sh audd, cum spune
- intocrnai. I schil, ch
- Atunci binele nu este cauza tuturor lucrurilor, ci nurnai a
celor ce sunt bune, nefiind cauza celor rele. Zeul sddeste in muritori o vind
- De buni seami, lncuviinfl el. Atunci cAnd a lor casi vrea s-o nimiceasci.
De aici decttrge, arn urmat, cb zeul, intrucAt este bun, mr
-
poate fi cauza tuturor lucrurilor omeneqti, dupd cum spun cei '.t. Iilada, xxiv, 527 -532, cu unele variatii.

\
r
66 PLATON
Dar daci. poetii scriu despre ,,Suferintele Niobei" * unde apar
acegti iambi ai lui Eschil *, despre mitul Pelopizilor, despre po-
vestea troiani sau orice altceva de felul acesta'[ietrebuie sd le
interzicem sb descrie evenimentele ca pe lucrarea zeului, fie,
dacd o fac, trebuie si ghseascd explicatii ca acelea pe care le ca-
utim noi acum: si declare ci zeul a infiptuit o lucrare dreapti
gi trund gi ci, petlepsili fiind, cei rii au dobAndit folos de pe urrna
pedepsei. in nici an caz insa nu e ingdduit ca poetul sd-i infri-
li,seze pe cei pedepsifi ca fiind nefericiti si si spuni cd zeul i-a
fdcui astJel. Totugi, e acceptabil daca spune cb asupra oamenilor
rii s-a pogorAt nenorocirea deoarece aveau nevoie de pedeapsd,
iar zeul le-a f[cut un bine pedepsindu-i. Dar desemnarea zeului
drept cauzd a relelor petrtru to{i ozunenii, el insugi fiind bun, este
o minciuni ce trebuie combatr"rta din risptrteri;nimeni nu ffebuie
si ingiduie rostirea ei in cetatea sa claci ffba ca aceasta sa fie
bine cArmuiti, nimeni nu lrebuie sc auda, indilerent daca e tanAr
sau birtrAn, nimeni nu trebuie s-o istoriseasca nici in versuri, nici
inprozi,. Daci sunl. rostite, lucrurile acestea sunl nelegiuite, pri-
mejdioase pentru noi gi nici nu se potrivesc lnt e eie.
-Yotez impreund cu tine pentru legea aceasta, spuse el. Sunt
mulfurnit de ea.
- Foarte bine, am zis, aceasta ar fi una dinlre legile privitoare
la zeii nostri, legea ce di canonul potrivit t:iruia trebuie sI vor-
beascd oratorii si sa compuni poe{ii: anume, cir zeul este cauza
lucrurilor bune, nu a tuturor lucruriior.
-Eolegenecesari.
- Iat-o gi pe a doua. Crezi cumva ci zeul e un vrdjitor? Poate
el si se arate, dupi bunul plac, sub diferite forme la diferite mo-
mente, uneori schimbAndu-si cu adevdrat infdligarea ;i trecAnd
prin numeroase transformari, alteori picilindu-ne ;i {acAndu-rre
sd credem cd-l vedem astfel? Sau este sincer gi sirnplu gi nu-gi
piraseste nicio dati lnfi{igarea?
- Nu-li pot rispunde pe nepusa masi, grii el.
- GAndeqte-te. Dach un lucru si-ar parasi prolrria in{a!i9are,
este necesar ca fie sd se schimbe pe sine, Iie si lie lranslormat
de altceva, nu-i aga?
- E necesar, intr-adevdr,
- Sa luim mai intAi cazul al doilea; lucrurile care sunt in cea
mai buni formh sunt cel mai putin pasibile de a fi transformate
\
llotrtublica 67
rleplasate de o cauzi externd.; de pild6, dacd ne SAndim cum e
"i
rrrodificat un trup de hrani qi bautura, sau cum sunt influenlaf,
irrlrorii si plantele de cildura soarelui qi de vAnt, nu e adevirat
r';r r:ei mai puternici gi niai sinbtoqi sunt transformafi cel mai
prrtin pe a.ceastd cale?
- Ba da.
--I{u cumva la fel e qi cu sufletul? Sufletele cele mai viteze
',i rrrai infelepte nu sunt oare cel mai putin tulburate si modifi-
r';rlr:, de experienfele din afara?
- Fdrd indoiali.
* Presupun ci acelasi lucru e adevirat qi pentru lur:rurile
rrrliilrluite de milna omului, mobilele, clidirile gi imbricimintea:
, ,'k' bine fdcute pi in stare bund suferi mai pu{in clin cauza tim-
lrrrlrri sau din alte pricini.
- De buni seami.
- Prin urmare, tot ceea ce e in stare buni, fie prin firea sa,
lir' prir arta sa nri prin amAndoud, suporli cele mai puline trans-
lorrndri din partea unor crauze externe.
- Aga se pare.
- Dar zeul gi tot ce-i aparflne lui se alli, pe deplin, lntro stare
r h'siivArpiti,
.- Desigur.
- Deci in aceastd privinli zeul e cel rnai pufin susceplibil de
,r suferi multe transJormiri.
- intr-adevar.
.- Se poate insi ca el si se modifice pe sine?
- Ilirrelnfeles, daca firea sa ii ingiduie si se transforme.
- Se transforrnd. pentru a deveni mai bun gi mai frumos, sau
rrriri rdu gi mai urAt decdt este?
* Trebuie sd se schimbe in rbu, zise el, daci se schirnbi, ctci
l)r.('supun ca nu vorn spune ca zeului ii lipsesc frumuselea sau
r i rl utea.
- E drept; iar dacb este desdvArgit, crezi ht, Adeimantos,
''il
('ineva, zeu sau om, s-ar schimba de bundvoie ln riu?
- Cu neputinfi, rdspunse el.
- Atunci e cu neputin$ ca zeul sd doreasci si se transforme
1x' sine. Nu, dupd cum se pare, fiecare dintre ei, fiind cum nu se
lroirl-e mai bun qi mai frumos, rimAne vegnic sirnpiu, ln infitiqa-
r, ;r sa proprie.
r
PLATQN
- Cred ci faptul acesta este foarte necesar.
-Aqadar, nici un poet nu lrebuie si ne spuni, mintmatul meu
prieten, ca
Zeii, ca venind dintr-un tir:Am striin,
1'
Iau felurite-nfali$ni, colinclAnd cetl1ile;
Si nimeni nu trebuie si mintir in privinla lui Proteu gi Thetis,
iar in tragedii gi alte poeme nirneni nu frebuie s-o descrie pe Hera
preiicuta in preoteasa, cerAnd pomand
Pentru copiii ddtitori de via{i ai lui lnachc.rs, \'
RAul din Argos,
Nu vrem aceste minciuni gi altele de acelagi iel. Iar ma'
mele nu trebuie si se lase amdgite de ele gi sd-;i inspbirnAnte
odraslele istorisindu-le mituri urAte despre felul cun unii zei
dau tArcoale in puterea noptii - inchipuie-fi! - ludnd infifigared
a,divergi oameni de la capdtul pimAntului; n-o si le ingdduim
sa-r ponegreasca pe zei gi, in acelagi timp, si sporeasci teama
copiilor,
Cu nici un chip! zise el.
-
Ca si revenim, zeii inqiEi nu se pot preschimba, dar ne
- fut'r.rn astfel minciuna folositoare,
pot ingela gi wiji flcdndu-ne si credem ci-i vedem sub toate
aceste lnfi,tigdri?
- Se prea poate.
- Cum aga? am spus. Oare un zeu ar dori si minti ori si ln'
qele cu vorba sau cu fapta, aritdndu-ne o iluzie?
- Nu gtiu.
- Nu gtii ci toli oarnenii gi zeii urisc adevd:ratele minciuni,
daci pot spune aga?
- Ce vrei sri zici?
- Faptul urmitor: nimeni nu alege de bundvoie sd minti ih
cea mai insemnati parte a fiinlei sale ,si cu privire la cele mai in-
semnate lucruri; dimpotrivi, se teme mai mult ca orice si nu
ajungi la a;a ceva.
- Nici macar acum nu pricep, spuse el.
10. Ocliseea,xvii, 485,
lloltublica 69
- Pentru ci-! lnchipui ci am zis cevafoarte sofsticat!Vreau
iu spun doar ci nimeni nu ar accepta ca in sufletul siu si minta,
nir lie minlit gi pistrat in ne;tiinfi cu privire la ceea ce existi ln
rr.irlitate, si ca toli urdsc mai presus de toate prezentaminciunii
Itt srrIlet.
- Asa e.
- Dar, desigur, aceasta poate fi numitd pe buni dreptate ad*
vrrrirtir minciuna, aga cum tocmai i-am zis, aceasti negtiinfi din
rrtllet, nestiin{a celui minfit, deoalece minciuna prin cuvinte este
o irnita{ie a stirii sufleteqti gi constituie o imagine, nu minciuni
;lrr:i. Nu qti de aceeagi pirere?
- Ba da.
- Atunci, adevirata minciuni e urAti atAt de zei, cAt gi de
orrrrteni.
- Aqa cred.
- Ce putem spune despre minciuna prin cuvinte? CAnd e
frrlositoare, Ei cui, astfel incAt si nu fie wednicd de uri? Qu stgu-
rrrn{i, cAnd e rostiti fafi de dugmani. f)e asemenea,falhde cei
urt'o1i{i prieteni, ori de cAte ori incearci si faci ceva riu, din ne-
Irrrrrie sau necugetare; in aceste cazuri devine un fel de leac pre-
vlrrliq menit si impiedice sivArqirea riului. Iar in miturile de
r'rrrt' vorbearn vom I'ace minciuna. si semene cu adevirul pe cAt
rrr, va sta in puteri, cici, negtiind ce e adevirat ln istoriile vechi,
- Neindoielnic, zise el.
- Apadar, in care dintre aceste chipuri e folositoare minciuna
rr,rrlui? Oare el nu cunoaqte lucrurile din vechime, gi lncearci
rrr nirscoceascd minciuni despre ele?
* Ar fi cu totul absurd!
- Deci in nici un zeu nu sdli;luiegte un poet?
- Nu cred.
- E cu putintd ca el si se teami de un dugman gi si minti?
Oeparte de asta.
-
- Sau sa minld temAndu-se de nebunia ori nechibzuinfa prie-
trrrilor sbi?
- Nicidecum, cici nici un nebun sau nechibzuit nu se nu-
rrru':i printre prietenii zeului.
- Atunci nu exisli nici un motiv pentru care zeul si mintd.
- Nici unul.
70 PLATON

- Daci e a;a, daimonicul gi divinitatea sunt cu

lipsite de minciuna.
- Nu incape nici o indoiali.
- Prin urmare, zeul e simplu -si adevdrat in vorbd qi fapti
nu se preschimbi pe sine ;i nici nu-i minte pe alf,i, fie prin
ritii si povegti ori trimifAnd semne la lumina zilei sau in vis.
- Cum spui tu, a-sa mi se pare si mie.
-Atunci esti de acord cd aceasta este cel de-al doilea canofl
pentru spunerea istoriilor qi compunerea poemelor, anume
zeii nu sunt vrijitori care-gi schimbi infi,ti;area 9i nu ne ami
gesc cu minciuni prin vorbi sau prin fapti?
- Sunt de acord.
- Cu toate c6 ldudirn multe la Homer, exista, iata, un lucr
ce nu trebuie ldudal povestea in care Zeus ii trimite visul lui
memnon. Nici Eschil nu trebuie l5udat pentru felul curn,
scrierea lui, Thetis spune ci Apollo, cAntAnd la nunta ei, i-a
zis pentru odraslele ei
Viefi lungi gi ferite de boali, \ rrrourtea in locul infrangerii qi robiei?
$i dupd asta strigi triumfitor
Spre-ai mei zeiegti prieteni, umplAndu-mi inima de bucurie.
$i am crezut ci gura divin[ a lui Phoibos
Prezicea fdri a rosti vreo minciuna.
Dar el cate-acAntat, care acolo, la nunti
- Inlli\, ci's-o laude, intrucAt ceea ce spun ei acum nu e nici ade-
A fost printre meseni, care a spus acestea -
Chizr el e ucigagul copilului meu.
CAnd un poet vorbegte astfel despre zei, trebuie sd ne mfu
niern gi sd nu-i ingdduim un cor, nu-i vom lisa pe dascdli si folo
seasci operele lui pentru a-i educa pe tineri, daci vrem capaz'
nicii no;tri si lie cu fricl de zei pi ei insisi divini in mdsura ln
care pot fi astfel fiinlele omeneqti.
- Ferd doar gi poate, zise el. Accept pe deplin aceste canoa
si le-as folosi drept legi.
CnRrne n III-a
- Prin urmare, in ceea ce-i priveqte pe zei, am spus, exista,
rlrrglii cum se pare, lucruri pe care trebuie sd le audi - sau si
trrr le audh in copilirie cei care ii vor cinsti
- pe zei gi pe pd-
rlrr(ii lor si vor pune pref ne prietenia dintre ei.
ci ai perfecti dreptate, zise el.
- Cred
.- Ce vom face in continuare? Dacii vrem
si fie viteji, nu tre-
sl ne oprim aici; trebuie si adiugdm acele insugiri care
lrrrit,
rrri faci neternitori de moarte. Crezich un individ ar putea fi
lrrltleauna viteaz daci ar purta in el aceasti teami?
- Nu, nu cred.
- Dar daci ar crede toate povegtile despre llades qi gro-
zrrviile lui, crezi cirvreunul va fi neinfricat pi in bitilie va alege
- Nicidecum!
trebuie si dim reguli gi in privinfa aces
- Atunci, $e pare ci
lur rrrituri, pentru a-i supraveghea pe cei ce le istorisesc; pe acegtia
lrr,buie si-i rugim si nu se multumeasci a deplAnge lumea cea-
virr':rl,nici folositor pentru cei ce vor deveni rhzbainici,
Neapirat, grii el.
-
- Agadar, am zis, vom gterge toate povegtile de acest l'el, in-
lr.lriind cu acest pasaj epic:
Mai curAnd ag fi argat sau pdlmaq
l,a vreun om de rAnd, fird avere,
l)ecAt rege peste tot tdrdmul mor,tilor"
Si pe acestea:

I l. (.)rffseea xi, 489,

 PLATON
De teami ca mur:itorii qi cei ve,snici si nu vadb
Aceste silaEuri mucede, de spaiml pe care
PAni qi zeii le urdsc."
Cum! E-adevirat ci-n a lui Hades casi
Dun suflet gio stafie, dar flrd judecatd?1u
Doar el rnai avea cuget, dar tot resful
Sunt umbre schimbitoare.'n
Sufletul a zbtratdin trupul sdu qi-a mers la Flades
Jelindu-gi soarta, ldsand in urmi titterelea 9i tdria.'5
Sufletul a coborAt sub pimdnt ca fumul,
1o
Bolborosind nerleslugit.
Ca niqte lilieci in strlfundurile unei groteaddnci
Ce se agafi ciorchine de perelii stdncii;
Daci vreunul cade, se zburdticesc lipand.
Aga lipau gi sufletele, rnergAnd laolalth,17
O s[-i rugimpe l{omer qi pe ceilalfi poe!"i sir nu se
dacd vom inldtura asemenea lucruri; nu tigiduim ci sunt
suri alese, care le plac celor mai mulfl oameni, insi cu cAt
mai poetice, cu atAt dorim mai pufin sd lie ascultate de copiii
conCetilenii noptri, aceia care trebuie si fie liben qi sd se tear
de sclavie mai mult decAt de moarte.
- Nu incape tndoiali.
- Pe langi asta, febuie si eliminim toate numele acelea
plite gi inspiim6ntitoare, Cocytos, RAul PlAngerii, Styxul,
Urii, subpdmAntenii gi descdrnalii gi toate celelalte denumiri de
felul acesta care-i fac sh tremure pe cei ce le aud. Poate ci au
si un anume folos {n alte cazuri, dar acum ne preocupa
L2.ILiadaxx,64.
i3. I/iada xxiii, 103,
14, Odiseeax,495.
15. Iiada xvi, 856.
16. Ii'acla rxiii, 100.
17, Od-rseeaxxiv, 6.
llepublica 73
trostri; ne e teami ci:toati aceasti lnfiorare le-ar stArni o emo-
{ic puternici, ficAndu-i mai moi decAt trebuie.
- Pe buni dreptate, trebuie sa ne temem de asta, zis el.
- Atunci e necesar sd interzicem numele acestea?
- Da,
-Dar pe aceiea de tipul contrar trebuie si le folosirn in po-
vcstiri qi poeme?
* E cAt se poate de limpede.
- CAt despre jelaniile si bocetele oamenilor cle seami? am
irrlrebat.
- Si ele trebuie sd dispari, o datd cu celelalte.
- Sd' ne gandirn dac[ lucrul acesta e corect, Noi afirmdm cd.
ornul de ispravi nu crede ca moartea e un lucru cumplit penfru
Iovarasul siu, care e qi el un om de ispravi.
-Agadar, nu-l va jeli ca ;i cAnd i s-ar fi intAmplat ceva groaanic.
- N-o va face,
- Mai rnult, vom spune cd un astfel de om poate lrii trine aut+
rrorn 9i nu are nevoie cdtu;i de pufin de ajutorul celorlalfi.
- E adevirat, eise el.
- Deci pentru el cel mai pufin cumplit lucru e sd piardb un
litr, un frate, avere sau ceva de felul acesta.
- f)a, e cel mai prrfin cumplit.
* Prin urmare, se jeluiegte cel mai putin gi suporti cel mai
linistit intArnplarea unei asemenea nenorociri.
- Pe drept cuvdnt.
* Atunci e corect si inliturdm bocetele oamenilor de seami
1i si le lSsim femeiloq dar nu celor mai de ispravi dintre acestea,
;i barba,tilor de r1nd, pentru a-i ajuta pe aceia despre care vor-
lrcam si se creasci vrednici pazrnci ai cetitii noastre gi si dis-
1r'etuiasci asffel de lucruri.
- Bine zis.
- $i o sd-l rugim pe Homer, precum ;i pe ceilalf, poeli, si
rrtr-l descrie peAhile, fiu de zeifd,
Zicdnd,ba pe o ritnh,bape spate,
Ba culcat pe burti,"
lS. 1/r'adaxxiv, 10.
 74 PLATAN llopublica 75

gi uneori ridicdndu-se si in negtire pe ldrmul mirii - Dar nu trebuie sd o faci, a$a cum ne-a aritat rafionamen-
'metgdnd
sterpe", ori ,,luAnd cu ambele rndini praf negru ;i turnAndu-gi-l Ittl nostru; gi trebuie si avem incredere ln el pani cAnd cineva
peste creqtef', ori bocind $ tAnsuindu-se din tofi rdLrunchii, dupi rrr giisi o cale mai buni pentru a ne convinge.
cum il infdligeazi poetul; nici Priam, inrudit cu zeii, nu trebuie - Apa e, nu lrebuie s-o faci.
descris ca rostind ruglciuni gi - Iar tinerii nu trebuie si iubeasci prea mult nici rAsul, clci
rh' obicei, cdnd cineva se lasi pradi rAsului nestivilit, poate su-
risucindu-se ln scArni, lcri, din aceasti cauzA, o stArnire brusci a simfimintelor.
strigAndu-i tare pe fiecare pe nume.to - A;a cred ;i eu, zise el.
- Atunci nu trebuie si lngiduim ca poe{ii si arate oamenii
lVlai mult, il vom ruga si nu-i faci pe zei sd se tAnguie pi s[ rlc seami ritzdnd in hotrote, cu atAt mai pu,tin pe zei.
spuni - Cu atAt mai pufin!
- Deci nu vom accepta nici aceste spuse ale lui Homer de-
Vai mie, nenorocitir! Vai, ce nefericita sunt, sllre zei:
Mami a celui mai nobil fiu!'o
Un rds nestivilit se stArni printre zeii binecuvAntati,
Si dac[ asta e valabil pentru orice zeu, cel mai mare dintre Cand il vdzur| pe l{efaistos prrfnind in toati inciperea."
zeinu trebuie infd,tipat niciodati intr-o posturi nezeiascd:, stri-
gAnd Lucrul acesta nu trebuie ingiduit, conforrn cu rationanren-
Itrl t.iu.
Vai mie! IatA un prieten alergat in jurul cet^i1ii;
- Daci vrei si mi-l atribui mie, zise el. Cu siguranli, e de
II vld cu ochii nrei! Ininra-mi pldnge!'' rrt'ingdduit.
*
Pe de alti parte, insi, adevdrui kebuie pus la rnare pre!,
9i r'irci, daci aveam dreptate atunci cAnd spuneam cd minciuna e
r'tr totul nefolositoare pentru zei, dar pentru oameni e de folos
Vai, Soarta a poruncit ca Sarpedon,
r';r un lel de leac, e limpede ce trebuie si leo ingiduim medici-
Dintre tofi oarnenii cel mai iubit, si piard
!rr, insi oamenii de rdnd n-au voie si se atingi de ea.
De mAna lui Patrocle, fiullui Menoitios."
- De buni seami, zise el.
Cici, dragul meu Adeimanl.os, daci tinerii nogtri ar lua lu- - Pe urni, ln caeul cdrmuitorilor se cuvine si foloseasci rnin-
.'irrna fatd de dugmani sau chiar fali de propriii conationali, spre
crurile acestea in serios, in loc si ridi de ele ca fiind necuge-
lrinele cetifii; nimeni altcineva nu trebuie *o practice, iar daci
tate, un muritor nu le-ar putea socoti newednice de el gi nici nu
vreun om de rind s-ar intAmpla si-i mintd pe conducdtori, vom
s-ar invinui pe sine daci i s-ar intAmpla si facd ori si zici ceva de
,ipune ci a sivdrgit o firidelege la fel de mare sau mai mare de-
felul acesta; nu, nu s-ar rugina, nu gi-ar indura in tacere micile-i
t';rl bolnavul care-l minte pe medic, elevul care-l minte pe an-
slferinfe, ci s-ar tAngui si ar jeli pe seama 1or.
In'nor in privinta stirji sale fizice sau cel care, vorbind cu un pilot
- E cAt se poate de adevirat, zise el. rlt'spre vase ;i marinari, nu i-ar descrie precis cum procedeazi,
79. Iliadav,xli,414. r,l sau altul, la bordul navei.
20, Iliada, xviii, 54; este vorba de Thetis. - E adevirat.
21. Iliadaxxti,l6S; Zeus o spune vizAnd curn Ahiie il fugireste pe Hector.
22, ILiadaxvi,433, ',;,\. Iliada L, 599.

\
 PLATON Republica 77

* Apadar, in cazul ln care cdrmuitorul il prinde pe weun -Sunt de pirere cd ascultarea lor nu-i va face cumpitaS pe
dintre acegtia spunAnd minciuni prin cetate, tineri, insi nu e de mirare ci le db alte pliceri, nu crezi?
- Ba da.
Profet, dulgher sau tamdduitor,2n - in plus, atunci cdnd despre cel mai ln,telept dintre oameni
ie spune ci e in culmea fericirii cdnd
il va pedepsi pentru ch se dedd unei practici ce poate ris[rr
la fel cum ar face-o cu o corabie. Mesele de lAngi noi sunt pline cu pAine ;i carne,
-si distruge cetatea
zise el, daci vorba se transformd in faptb. Iar pahznnicul scoate din vas vinul
- Da, Pe care ni-l toarni la toli in pahare"
- Pe de alfi parte, oare tinerii n-au nevoie de cumpitare?
- Cum si nu?
- Cele mai insemnate hisituri ale cumpdtirii nu sunt, teri caun tAnir ce aude aceste cuvinte va gisi ln ele ajutor pen-
tru cei multi, si se supuni cArmuitorilor, 9i, pentru c6rmu tru slipAnirea de sine? Sau asta:
si reglementeze plicerile mAncatului, biutului .si iubirii
infometarea e cea mai crunti moarte.2e
- A.sa cred.
-Atunci vom spune c[ e bine si faci asa cum fi spunea,
ci, pe cAnd ceilalfi zei
Homer, Diomede prietenului siu: Sau cum se povesteqte despre Tnus
pl oamenii dormeau, el fiind singurul tteaz, auitat de indatir, din
Vechiul meu prieten, siai liniEtit si lasi-te condus de mine;''' trurza dorintei sale pitima-se, toate planurile pe care le fdcuse,
pl a fost atAt de tulburat la vederea Herei incAt n-a wut so duci
qi ceea ce vine pu,tin dupi aceea, Itt alcovul siu, ci si se culce cu ea acolo, pe jos; i-a spus cd n-o
rlrrrise niciodatbatiltde mult, nici chiar cAnd se intdlniseri prima
Aheii mirsiluiau infldcarali, otrrd, firb Ftiinta dragilor lor pirinf. Sau istoria despre felul cum
TemAndu-se cumplit de ciPetenii,'6 lletaistos i.a inldnfuit pe Ares ;i pe Afrodita din aceeagi pricini.
Orue lucrurile acestea, daci le-ar asculta,le-ar fi de folos?
gi altele de felul acesta. - Cu nici un chip, ili jur! zise el.
- insi indurarea hriurorgreuti{iloa cdnd e prescrisi ori fin-
- Corect.
fAptuitd de oamenii vestili, ar trebui si fe vizuti qi povestiti; de
- Ce spui despre asta:
l,lld.i,
ingreunat de vin, cu ochi de c6ine gi inimi de ciprtoaril
Izbindu-gi pieptul, el inirna.si-o dojeni:
Rabdn, inima mea! C-ai ribdat tu pi altele mai rele!*
si ce urmeazi acestor cuvinte, ctezi cb'sunt lucruri bune, ca 9i
vulgaritiLtile tineregti ale oamenilor de rAnd, pe care tof le ros
- De buni seami, zise el.
tesc in prozi sau in versuri?
Nicidecum. - Mai mult, nu trebuie si le ingiduim sd ia miti ori si fie
- lnrrrrni de bani.
24. Odrseea,xvii,383.
25. Iliada, N,4l2. Ztl. Odiseea, ix,8.
26.Iliada, iv,431. 2\t, Odiseea,xii,342.
27. friada, i, 225, Ahile cirtre Agamemnon. il(}. ()diseea. xx, 17, Ulise c5ffe sine.
 78 PLATAN
- in nici tncaz.
- Deci nu trebuie si li se recite:
Darurile-i conving pe zei, darurilei conving pe regii cei
nici de cinstire.
N-ar trebui sd-l liudam nici pe Phoinix, cdliuzitorul;i
crilul lui Ahile, susfinAnd ca a dat un sJat curnsecade atr.rnci cA
i-a spus sd primeasci darurile zrheilor gi sa-i apere, insi f[rd.
ruri sa nu se abati de la mAnia sa. De nu vom so
ci se cuvine sd credem ci Atrile era "r"*"rr"u,
atAt de lacom incAt a
ceptat daruri de la Agamemnon sau a pus pret pe un lep pi
a wul sd-l inapoieze lard plata.
* Intr-adevir, nu se cuvine si se laude asemenea lucruri.
* Nu-mi place s{ spun, de dragul lui Horner, ca e o necr
infi totali si roste_sti asemenea vorbe deidimatoare despre Ah
ori sd le crezi atunci cdncl sunt rostite; tot aga, nu trebuie sd
dem nici ci Ahile i-ar It zis lui Apollo
Tu, cel mai rdu clintre to{i zeii, rn-ai rdnit trdgand de departe;
Ti-as plirti-o stragnic, daci aS putea!31
sau ca s-ar fi purtat atAt de neasctrltdtor fatl de RAu32, care era
un zeu, arhtandu-se gata si lupte cu el. Iar iardrea lui Hector ln
jurul morndntului lui Patlocle qi rnicelirireaprizoniertlar la rug,
pe toate acestea le vom declara neadevarate. La fel, nu vom in-
gidui tinerilor nogtri sd creadi ci Ahile - fiul unei zeite si al lui
Peleu, vestit pentru stapAnirea sa cle sine gi coborAtor la atreia
generaFe din stirpea lui Zeus - educat de preainfeleptul Cheiron,
era tolugi atAt de tulburat incAt suferea de doud boli contrare,
zg4rcenia pi lScomia, precum si de un dispret trufas tata de zei
sl oameru.
" - Ai dreptate, zise el.
- Ei bine, nu trebuie sa credem nici lucrurile acestea, dupi
cum nll trebuie si ingadtrim niminui sa spuna ci Tezeu, flu al
lui Poseidon, 9i Piritou, fiu al lui Zeus, au sivdrsit acele ripiri
37. Uiada, xxii, 15.
32. Scarnandros, Iliada, xxi, 130.
nat\tblica 79
rlr slririmb, ori cd u:eun alt erou gi fiu de zeu ar fi, cutezat sa pur-
lrrrrlii la fapte infioritoare si necucernice, aFa cum sunt. invinu-
lll pl nedrept in zilele noastre, Mai departe, si-i obligdm pe poef
llr sii spund ci acestea nu erau faptele lor, fie ci nu erau fii de
rii rru trebuie sli le rosteascdr pe cele doud la un loc. Nu tre-
lrrrit' sii incerce a-i convinge pe tinerii noqtri c[ zeii aduc rele gi
ln cloii nu sunt mai presus decAt oamenii, cici, aga cum am zis
tnrri rlevreme, lucrul acesta nu e nici cucernic, nici adevdrat, in-
ll rrciit zrm dernonstrat, cred eu, ca zeii nu pot in nici un caz si
lrt ir'irruiasci rele.
Asta e cu neputinfi, fdri doar gi poate!
- Si, in plus, istorisirile acestea ie fac riu celor ce le asculti,
rlr'oirrece to[i igi vor gisi scuze pentru a fi rdi, r:rezAncl ch ase-
ln(,nea lucruri au fost qi sunt sivArEite de
Cei ce rude-apropiate sunt cuzei,
(lei de lAngi Zeus - altarul lor strivechi,
Iui Zeus inchinat, se afli pe muntele lda, sus in ceruii,
tiLr sAngele divin inci nu le-a pierit din vine.
l)in aceste pricini trebuie sa punem capit miturilor acestora,
vor sddi in mintile tinerilor pornirea citre firidelegi.
r';rci altfel
* Cu siguranli ci aqa trebuie si facem.
- Atunci ce fel de poveste ne-a mai rdrnas, arn zis, acum ci
rh'llnirn ce trebuie spus gi ce nu? Am aritat cum trebuie vorbit
rh.spre zei, daimoni, eroi gi despre ce se intAmpld dupi moarte.
- Inlr-lldevir-
- Frin urmare, ceea ce rdrnAne sunt povegtile despre oameni?
- E limpede ci da.
- Ei bine, bunul meu prieten, in clipa de fafi ne este cu ne-
lrrrtinti si rdnduim chestiunea aceasta.
-- Cum aqa?
- Deoarece cred ca suntem pe cale sa spunem cA poetii 9i
prrvestitorii gregesc in privinla oamenilor in chestirrnile cele mai
rrrst:rnnate. Ei alirmi cd numero-si oameni sunt feliciti, degi sunt
rrr'<lrepti, pi atlii, la fel de mul{i, sunt nenorocifi, de;i drepti; cd
rrr'<lreptatea aduce folos, dacd nu e datd in vileag, iar dreptatea
r, propice pentru ceilalti, insd conduce la pierderi depline pen-
llrr sine. Le vom interzice sd rosteasci asemenea lucruri pi le
r
80 PLATAN
vom porunci sd cAnte pi si recite contrariul. Nu egti de
pirere?
- Ba da, binelnfeles, zise el.
- Atunci, daci egti de acord ci am dreptate, voi spune ca
aceeaqi parere cu mine qi in privinta lucrului pe care am
cat sA-l descoperim in tot acest timp.
- Ai surprins foarte bine aspectul acesta.
-Asadar, trebuie sd aflim mai lntAi ce este dreptatea qi
ii e de folos celui ce o posedi, indiferent daci e socotit drept
citre ceilalti sau nlu apoi, gi nu mai deweme, vom conveni c6 anu-
mite povqti, si nu altele, trebuie sd fie istorisite despre oameni,
- E cdt se poate de adevirat,
- AtAta, deci, despre chestiunea aceasta; urmeaza,
maniera sau stilul. La urmi vom fi cercetat intreaga problemi,
anume ce trebuie spus gi cum.
- Nu infeleg ce vrei sa spui, grii Adeimantos.
- Dar e neapdrati nevoie si infelegi, am spus. Poate ci vei
pricepe mai ugor in felul acesta. Tot ce spun povestitorii sau po-
e{ii relateazi ce a fost, ce este sau ce va fi, am dreptate?
- Sigur ci da.
- Iar ei fac asta fie prin relatare simpld, fie prin imitafie, fie
prin ambele mijioace, nu?
- $i asta as vrea si pricep mai ciar, zise el.
- Vai de mine! Ce dascil wednic de tot rAsr,rl gi lipsit de lim-
pezime pot sd fiu! \roi proceda ca aceia ce nu gtiu sA vorbeasci:
n-o si incerc sI explic totul dintr-o dali, ci, pe rAnd, cAte o bu-
calicd. IatI, cunogti primele versuri ale lliadei, in care poetul
spune ci Chryses l-a rugat pe Agamemnon sa-i elibereze fiica,
regele s-a mAniat, iar Chryses, neizbutind, i-a blestemat pe ahei?
- Da, tre cunosc.
- Prin urmare, stii ci in versurile acestea:
$a rugat de toli aheii,
Dar mai cu seami de doi cArmuitori ai poporului,
Irii ai lui Atreu33
33. Iliada i, 15 - Agamemnon si N{enelaus.
llcpublica 81
vorbeste poetul insu;i, fdri a lncerca vreo clipi siL ne indepir-
It'ze gAndurile de la el ori si dea de infeles ci griiegte altcineva;
rl;rr dupi asta vorbegte ca pi cAnd el insugi ar fi Chryses qi se
slriiduieste din rhsputeri si ne Iacd si credern cd preotul, un om
tn vArsti, e cel care glisuieEte, si nu Homer. Toatd relatarea de-
\l)re ce s-a petrecut la Troia si Itaca, gi pe tot parcursul Odiseei,
r redati cam in acela;i fel.
- Aga e, zise el,
- Prin urlnare, din relatare fac palte atAt toate cuvAntirile
t oslite, cAt;i tot ce este intre cuvAntiri?
- Desigur.
- Iar cand cineva vorbegte ca pi cum ar fi altul, nu vom spune
,,rrre ci i;i rnodfficd maniera de a cuvAnta pe cAt ii sta in putert
cl s[ semene cu a celui despre care ne spusese mai inainte ci
vlr vorbi?
- Fdrd indoiald.
- Dar a-,ti modifica glasul sau infltiqarea ca si semeni cu altul
irrsearnni sd imil.i persoana respectivi.
- Bineinteles.
- Deci intr-un astfel de caz, dupd cAt se pare, el gi ceilatr{i
poefi ipi construiesc relatarea prin irnitafie.
-.E-adevilrat.
- Dar daci poetul nu s-ar ascunde in nici o imprejurare, in-
I rr:aga sa operi poetici
-si relatare ar Ii infdptui te
ffuA imitalie.
li' r'og, nu-rni zice iarhsi ch nu pricepi; o sa-fi spun eu cum ar fre-
llri sir fie. CAnd Homer spusese cd Chryses a venit sd-gi riscum-
pt're fata, rugAndu-se de ahei ;i mai cu seami de cei doi prinfi,
rliu,'a poetul ar fi vortrit dupd asta nu ca ;i cum ar fi fost Chryses
irrsusi, ci tot ca Homer, ;tii ci asta ar fi fost doar o simptri relatare
si rru irnitafie. Ar fi fost cam asa - n-o sd folosesc versuri,iintru-
crll nu sunt poel preotul a venit qi s-a rttgat zeilor sd:-i ajute pe
;rlrei si cucereascd Troia si sa se intoarci teferi acasd, si i-a im-
lrkrrat pe regi si-i inapoieze fiica si si accepte rhscumpdrarea
rrr numele zeului. Dupi ce a spus el aceasta, oamenii, cu frici
rk,zell, au incuviin{at, insdAgamemnon $a mAniat, zicAndu-i sd
plt'ce de indatd si si nu se mai intoarci, pentru ca sceptrul gl
rrrsernnele zeului nu aveau sir-i mai fie de ajutor. A mai eis cd,
inainte de a fi sloboziti, fala avea si imbhtrdne4sci impreuni
ctr el in Argos; de aceea, Chlyses trebuia sd plece imediat 9i si
 PLA
nu-l provoace, daci voia si ajungd nevitimat acasi. Auzind
bdtranul s-a speriat gi a plecat in tacere, dar dupl ce a pi
tabira sa rugat din tot sufletul lui Apollo, invocAndu-i toate
rile, amintindu-i de darurile pe care i le oferise, ternple qi j
omeneqti;in schimbul lor,l-a imploratpe zeu si-i pedepseascd
ahei cu sigetile sale, ficAndu-i si pllteasci pentru lacrimile
care el, Chryses, le-a virsat. Aga arati, prietene, relatarea
pli, f.dri imitatie.
- Pricep, zise el.
- Deci'pricepi si ca opusi acesteia este sihrafia c6nd
ar inlitura spusele poetului dintre replici gi ar lisa numai
burile de cuvinte.
- $i asta pricep, cam a$a e felul tragediei.
- M-ai infeles perfect, pi cred cd acum iti pot explica
pede ce n-am izbutit mai dewerne, anume cd poezia si
rile mitologice sunt de doul feluri: pe de o parte, cele reali
in intregime prin imitatie, tragedia, cum ai spus tu, gi
de cealalti parte, relatareafacutd,de poetul insuqi. Cel mai
o vei regisi in cazul ditirambilor. Un al treilea tip, ce
ambele mijloace, este poezia epici, dar tot aici intri multe
specii, dacd mi infelegi.
-A, da, zise el. Acum vid ce wei si spui.
-Atunci aclu-ti aminte unde rimdseserim, cAnd spunearn
am terminat cu c6 ar trebui si fie povestit, urmAnd sd stabili
cum.
- Da, imi amintesc.
- Pii tocmai asta doream: trebuie si ne hotirAm dacd Ie
ingadui poefilor sd imite atunci cand i;i alcdtuiesc istorisiri
ori parlial si imite pi parfial sd. relateze, si care in care parte
fie folosit fiecare mijloc; sau poate nu le vom ingidui sd im
defel,
- O, suflet profetic! exclami el. inlrebarea ta e daci ar tre
bui sau nu s[ acceptdrn tragedia si comedia in cetatea noastri!
- Se prea poate, dar la fel de bine se poate si weau mai
decAt atAt. inci nu .stiu nici eu, dar oriunde ne va purta
tarea noastri, asernenea zefirului, va trebui si mergem.
- Ai perfecti dreptate.
- Atunci fii atent la asta, Adeimantos: trebuie oare ca
nicii nogtri si fie buni imitatori sau nu? Din cele spuse mai ina-
Rtlutblica
lnlr rlecurge, nu-i a.sa, ca fiecare poate practica bine o anumiti
Ittrlr.k'tnicire, dar nu rnai multe; daci ar incerca s-o faca, nu i-ar
leqrl lline nici una.
- IliLreinteles ci apa s-ar intAmpla,
* Aceiagi lucru e adevirat qi in cazul imitdrii: un om n-ar pu-
ler lnrita mai multe lucruri la fel de bine cum imiti unul singur,
nil'l
=- lla da.
Atunci ii va fi greu si practice weo indeletnicire wednici
-
dr ltrirt tn seami gi, in acela;i timp, si fie un bun imitator ,si si
hrrllt, rnulte lucruri, cici presupun ci nu pot fi infdptuite cum se
lrrvine doui feluri de imitalie in acelapi timp, nici micar daci
runl socotite apropiate, de pildd lragedia gi comedia. Nu le-ai nu-
lrll lu ,,irnitafii" pe acestea?
- lla da, zise el, Ei bine spui ci acelagi om nu le poate face
pe HrnAndoui.
- De asemenea, oamenii nu pot fi ln acela;i timp buni reci-
lalori pi buni actori.
.. E drept.
chiar acl,orii de comedie nu sunt la fel cu tragedienii,
- Nici
lnr loate aceste acliuni sunt imitdri, nu crezi?
- Asa e,
- Mi se pare, Adeimantos, ci firea omeneasci a ajuns si se
qx't:ializeze pe domenii resfrdnse, mai mici chiar decAt acestea,
lrlfel incAt nu e in stare si imite mai multe lucruri bine ori si
ilrliiptuiascd numeroasele acliuni cu care seamdni aceste imi-
lnlii,
- E cum nu se poate rnai adevirat.
- FYin utrmare, daca e si respectdm prima reguli, potrivit
r lrt'ia paznicii nogtui trebuie sd fie scuti! de toate celelalte inde-
h.lrriciri pentru a stipAni desdvArgit megtepugul aplrdrii cetifi,
Fi sa nu practice nimic altceva ce nu ajuti la aceasta, insearnni
lir ci nu trebuie sa infiptuiasci ori si imite nimic altceva. Daci
lrrlrrsi o fac, N trebui si irnite din copilirie ceea ce e potrivit pefl-
lr rrindeletnicirea lor - birbafi viteji s,i cumpitafl, cucernici, li-
lx,ri ;i cu alte insugiri de felul acesta; insi faptele nedemne de
ln orn iiber nu trebuie si se priceapi a le imita, nici weun alt
hrcru urdt, pentru ca imitafia si nu le dea cumva gustul origi-
rurlului. N-ai bigat oare de seami ci, imita[iilei se statornicesc
r
84 PLATON
in obiceiuri gi intri in caracter dacd sunt practicate din fragedi
tfurere.te, cu trupul, cu glasul si cu minlea?
- Intr-adevhr, am vazut asla, zise el.
-Atunci celor de care ne preocupdm gi credern ci: trebuie
si devini birbali de ispravd nu trebuie s[ le ingiduim si irnite
o femeie, fie ea tAniri ori bitrAni, cand igi bate la cap bdrbatul
sau se cearta cu zeii gi se laudi, crezAndu-se fericiti; nici pe una
nenorociti, jelind si tAnguindu-se, cu atAt mai pulin una suf+
rindi, lndrigostiti sau aflatd in chinurile facerii.
- Nici pe departe.
- Nu tr:ebuie si imite nici sclave ori sclavi fircAnd ceea ce fac
sclavii.
-Aga e.
- Nici si imite bdrbali ticdlogi, lasi gi ficAnd opusul a ceea
ce tocmai spuneam, certAndu-se, bitandu-gi joc gi vorbindu-se
de riu unii pe allii, indiferent daci treji sau la betie, dupb cum nu
trebuie si imite ceea ce igi spun ori i;i fac unul altuia acegti bi.r-
bali cAnd sunt pusi pe rele. Si cred cd nu trebuie sd capete obi-
ceiul de a-i imita pe nebuni in vorbd sau fapti. Trebuie si qtie
cum sunt nebunii gi ticdlosii, birbaii ori femei, insa nu trebuie
si faci nimic din toate acestea qi nici si-i imite.
- Sunt de aceeagi parele, zise el.
- Apoi, trebuie oare si imite fierari sau al,ti megtegugari, ori
vAslaqii de pe galere, ori conducitorii lor sau alfii de felul acesta?
- Cum apa, cAnd nu li se va ingddui nici mdcar sd aibi de-a
face cu asemenea indivizi?
- Dar vor imita ei cai nechezAnd, taud mugind, rAuri cloco-
tind vijelios, tunete si toate de acest fel?
- Sigur ci nu, Li s-a interzis si fie nebuni ori si se poarte
ca nigle nebuni.
- Atunci, daci lnfeleg bine ce vrei sd spui, existi douri tipuri
de cuvintare qi de istorisire: unul pe care l-ar lolosi omul cu ade
varat de isprava qi nobil atunci cdnd are ceva de spus ori de po
vestit, gi celalalt, pe care l-ar" practica mereu omul cu o fire gi o
cregtere opuse.
- Care sunt aceste tipuri? intrebd el,
- Mi se pare ci omul cu minte, atunci cdnd in relatarea sa
ajunge la spusele ori faptele unui ins tle ispravi, va dori si le is-
toriseasci de parcd el insugi ar fi acela; nu se va rugina sa-l irnite,
t
llepublica B5
rrriLi ales sil
irnite pe omul de ispravi purtAndu-se cu lirie gi sim-
{ire, insd mai rar gi cu mai pulini tragere de inima ar imita un
om de ispravi zguduit de boald sau de patinid., ori de befie sau
;rlt.zi nenorocire. Dar atunci cAnd ajunge cu povestea la,unul ne-
vlednic de sine, nu va dori si se asemene cu un om mai riu,
rlccdt dacl acesta intreprinde o fapti buni; altfel ii va fi ru;ine.
Yt:zitu, el nu e obi;nuit si imite asemenea persoane .si, in ace-
l;rsi timp, nu-i convine si se aqeze in tiparele celor mai rdi. In
ruintea sa disprefuie;te lucrul acesta, afarh doar daci rr-ar fi
vorba de distrac[ie.
Se prea poate, zise el.
-
- Decurge de aici cd el va foiosi un tip de istorisire ca acela
lx' care l-am descris mai deweme, cAnd vorbeam despre poezia
r,pici a lui Homer. Maniera lui de exprimare ar avea ceva din
mici parte
;rrnArrdou6, din imitaiie qi sirnpla relatare, dar numai o
rlt: imita{ie se va regdsi intr-o poveste intinsi; sau spun vorbe
goale?
- Nicidecum! Exact aga lrebuie si se poate un asemenea
vorbilor.
- Pe de altd parte, individul netrebnic, cu cdt e rnai riu cu
;rllit va fi mai dornic sd irnite orice; nu va socoti nimic ci ar fi ne-
vrrrdnic de sine, aqa c[ va incerca sd imite totul, in fala unLri pu-
hlic cAt mai iarg. Va imita chiir qi ceea ce tocmai spunea, tunete,
zgomotul vAntului ;i al furtunii, scrAsnetul osiilor si al palanelor,
srrnetul trAmbileloa flautelor, naiului ;i al tuturor felirilor de in-
:rlrumente. Yalata ca un cdine, va behdi ca o oaie gi va ciripi ca
r) Iiasare. Oare intreaga exprimare a acestui om va cnnsta din
irrril.area suneteior gi a gesturilor, sau va conline gi o parte de
istorisire?
- Trebuie si se regdseascd qi asta, zise ei.
-,Acestea sunt cele doud maniere de exprimare despre care
v,rrbeam"
- tntr-adevtr
- Prin urmare, una dintre ele cuprinde puline schimbriri qi
rrrodulafii, iar dacd dirn cuvintelor armonia si ritrnul cuvenite,
vorbitorul bun va rnentine aproape mereu o singuri armonie,
t'rici schimbdrrile sunt mici; la fel, va pistra gi acelagi ritm.
- Ai perfecti dreptate.
86 PLATON Hapublica

- CAt despre cealalti manieri de exprimare, nu presupune
oare actiunea confuari? Nu va folosi toate armoniile, toate ritmu-
rile, dacd se pohtvesc cuvintelor, de weme ce contine variate $i
ample schimbiri? |
- Nu incape nici o lndoiald.
- Dar poe$i gi toti cei care au ceva de spus fie se !n doar de
unul dinh'e cele doui stiluri, fie le tmbini?
- A,sa se intdmpla, zise el.
-Atunci ce vom face? Trebuie sd le acceptam pe toate ln c+
tate, sau numai unul dintre stilurile pure, ori poate pe cel com-
binat?
- Daci e dupi mine, eise el, stilul imitator pur este cel mai
bun.
-Vai, dragul meu Adeimantos, dar gi cel combinat e plicut,
iar copiilor gi preceptorilor, deopotrivh, le place mult stilul opus
celui arles de tine - de asemenea, acesta e cel mai apreciat de toati
lumea.
-A;a e.
- Poate vei spune ci nu sar potrivi statului nostru, intrucdt
la noi omul nu se lmparte in doui, nici ln mai multe, fiecare ti-
cAnd un singur lucru.
- Intr-adevir, nu se potrivegte,
- Agadar, am spus, acesta este motilrrl pentru care numai
intr-o asdel de cetate vom gdsi ci cizmarul e totdeauna cizmar
pi nu ;i cArmaci albturi de cizmar, agricultorul e totdeauna agri-
cultor si nu pi judecitor in plus fali de munca la cAmp, iar o;tea-
nul e totdeauna o,stean gi nu qi om de aJaceri pe ldngi militirie,
,si a.sa mai departe.
- Desigur.
- Sd presupunem ci ar exista un om atAt de degtept incAt
si se preschimbe ln toate felurile si sd imite orice; daci ar sosi
ln cetatea noastri si ne arate crea-tiile sale poetice, ce s-ar intam-
pla? Ar trebui sa ne prosterndm in fafa lui ca si cAnd ar fi sfAnt ,
si rninunat, spunandu-i insd ci nu putem primiin cefate un ase-
menea om, lntrucAt legea o interzice gi nu e loc penlru el. I-am
turna pe creqtet uleiuri, l-am impodobi cu panglici de lAni ,si l-am
lisa si meargd in pace in alti cetate, dar noi insine, spre folosul
nostru, trehuie sd angajim poetul sau povestitorul cel mai auster
gi mai pu,tin plicut. El ar imita pentru noi spusele celor buni gi
plirr rosti pove.stile dupa acele tipare pentru care ne-am alcituit
legile la inceput, cAnd incercam si ddm educalie ogtenilor.
- Exact apa ar hebui sd procedim, dach.tt.*t *tu in putere.
-Acum, vezitu, am terminat cu totul partea din arta Muzelor
lt, se refera la povegti gi mituri gi am hotiLrAt ce trebuie spus gi
cttnt.
- Sunt de acord, zise el.
- Ne-a rimas si vorbim despre maniera de a cAnta gi despre
tttelodie.
- De bund seama.
Cu siguranlfi,toathlumea ar descoperi de indati in ce ter-
-
si le descriern, daci wem si fim in acord cu ceea
rrrcni ar trebui
cr,am spus deja.
Glaucon interveni rinind;
-.Md tem ci nu mi numir gi eu printre acestia, Socrate; deo-
cltndalA nu pot ghici destul de bine ce-ar hebui sd spunem, lnsi
ntrr unele banuieli.
- Cel pu{in poli spune faarte corect cL paezia lirici' e alci-
trriti din trei pirli: vorbirea, armonia gi ritmul.
- Da, asta;tiu, zise el.
- In ceea ce privegte vorbirea, presupun cd, nu e nici o deo-
sr,bire intre cuvintele cdntate si cele vorbite, ln ambele cazuri tre-
lrtrind si fie respectate aceleaqi canoane pe care le-am descris
rkia gi aceeaqi manieri, nu?
- B adevdrat.
- Iar armonia si rihnul lrebuie sa urmeze vorbirii.
- Binein!eles.
- Dar am spus ci nu vrem bocete si jelanii in vorbire.
-Aga e.
- Care sunt armoniile specifice bocetelor? Spune-mi, penlrtt
r'it tu te pricepi Iamuzici.
- Cele bazate pe modul mixolidian, pe cel sintonolidian gi
irlle cAteva de felul acesta.
- Pe acestea febuie sd le lnliturdm, clci sunt nefolositoare
ehiar gi pentru femei, dacii sunt cuviincioase, darmite pentru
biirbali.
- Cu siguranfi.
- Pe de alti parte, be,tia nu le vine bine deloc paznicilor, ca qi
rnoliciunea gi lenea.
r
88 PLATON
- E lirnpede.
- Atrrnci care armonii sunt mole-sitoare 9i potrivil.e pentru
petrecerile cu multd biutur6?
- Cele ionice, dar qi unele dintre modurile lidiene sunt so-
cotite linigtitoare.
- Ei, prietene, le-ai putea gdsi vreun folos pentru rdz-boinici?
- Nicidecr"rn-r, zise el, Se pare ci pentru ei ifi rd.nnAn modurile
doric si frigian.
- Nu cunosc: armoniile, dar o vom pastra pe aceea care poate
imita cum se cuvine sunetul vocii qi intonatia unui viteaz aflat
in plina activitate razboinicd sau alti irnprejurare ce presupune
violenti sau apirAndu:se f,erm, cu birbdfie, atunci cAnd soarla i-a
fost potrivnici gi e ranit, aproape de moarte, ori are vt:eiin alt ne
caz. $i sd pistrim o alta pentru aclivitifle pa;nice, lipsite de vio-
len,&i, cAnd omul aclioneazaliber,din propdavoinf[, fie ci roagd
sau convinge pe cineva intr-o privintl, de pildi' rugAndu-se unui
zeu sau instruind ori mustrflnd pe un seamin de-al sdu; daci i;i
atinge telul prin aceste mijloace, el nu este trufag sau triumfitor,
ci cumpitat gi modest in toate cazurile ;i mulfumit cu ceea ce
urtneazl. Sdr pistrdm, prin urmare, aceste cloui armonii, cea a
forlei gi cea a voinlei libere, care imita cel mai bine intonaliile
br4rbafilor nefericiti ori multumifi, dar cumpitali qi viteji.
- Dar acestea pe care-mi ceri sa le pAstrez sunt tocmai cele
pe care le pomenisem, doricul -si frigianul.
- Pii in cdntecele pi melodiile noastre n-o se aven nevoie de
multe coarde gi de modulatii nesfArgite dinlr-o ctreie in alta. Prin
urmare, nu vom avea fitere, ghitiri sau instrumente cu multe
coarde gi care si poati trece prin toate irmoniile, iar pe cei ce
le meqteresc nu-i vom gdzdui.
- Aga se pare.
* Bine, dar ii vei primi in cetate pe cei ce -fabr:icd flaute sau
cAntir la ele? Pii nu e acesta instrumentul cu cele mai multe to-
nuri, iar instrumentele ce pot trece prin rnai rnulle ar:monii nd
fac cumva decAt sd imite flautul?
- Ba da, cu siguranfi, zise el.
-Aqadar, ai ldsat lira 9i harpa, ele sunt de f<rlos pentru cetate;
iar pistorii de pe cAmpuri vor avea un fel cie naiuri"
- Pare si fie in acord cu cele spuse mai inainte.
t
l|tttrtttblica Bg
- Bunul meu prieten, nu facem nimic nou daci judecim ci
Apollo gi instrumentele sale sunt mai presus decAt Marsyas gi
irrslrumentele lui,"
- Pe dr:ept cuvint, nu cred cd facem ceva nou! zise ei.
- A-sa e, pe CAine! $i nu ne-am dat seama nici o clipi cd am
r rrnil;rt din nou cetatea despre care tocmai spuneam cd trdieqte
rrr lruzur!
- Am procedat foarte intelept.
* Atunci hai si clucem curigarea pdni la capit. Urmdtorul
lrrt'r'u dupd armonii este chestiunea ritmurilon; nu trebuie sd cdru-
t,rrrr ritrnuri complexe ori o varietate de metri, ci si stabilirn care
.rrrrl ritmurile proprii unei vieli bdrbdtegti, bine rAnduile. Apoi,
lirriud seama de asta, trebuie si silim piciorul ;i rnelodia si ur-
rrrcze vorbirea unui asemenea stil de via1i, si nu invers. insi care
,-rrrrt aceste ritrnuri trebuie sa ne spui tu, ca.si in cazul arrnr;niilor
rrrrrzicale.
- Pe Zeus, nu-mi dau seama! Existd trei modaliti,ti de com-
lrirrirre a papilor, a$a curn pentru armonii sunt patru; am vazul
,r;lrr, asa cri-{i pot spune" Dar care dintre ele reprezintd o imitare
,r ciirui stil de viafi, nu pot zice.
: Ei bine, o si-i cerem sfatui lui Damon, care ne va spune
, :rrt sunt pagii proprii vulgarifdf,i, violenlei, netruniei sau orici,rei
.rllt, metehne qi care sunt specifrci insusirilor contrare. Parci-mi
,rrrrinlesc ci l-am auzit zicilnd ceva nu foarte inteligent despre
rrrr ritrn de marg, compus, precum pi despre un dacLil ;i un ritm
,,roic; nu gtiu cum ie-a rAnduit, a licut urcugul pi cobordrea egale,
l,'l arnestecat qi a incheiat cAnd cu o silabd scurti, cdnd cu una
lrrngi. Cr:ed ci a nr"rmit un ritm iarnbic gi pe altul trohaic, ajus-
l;rntltr-le silatrele lungi -si scurte. In unele cazui liuda sau critica
rrriscarile piciorului nu mai pufin ca ritrnnrile insele, sau le frata
l;rolzrltd; chiar nu pot spune. Dar, aga cum ziceam, penh'u toate
.rt t'slea trebuie s5-1 intrebdm pe Damon, cAci nu e deloc ugor si
l,' tlescAlcim, nu crezi?
--Ba da, cum si nu?
- Dar atAtrL lucru putem descAlci, cd g-ralia gi lipsa ei sunt le-
r:,rlc de existenla sau inexistenfa unui ritm placut.
,l,l Satirul Marsyas L.a provocat pe Apollo la intrecere, cu flauhrl siu conka
lirei zeului, Apollo a fost considerat invingitor de cdke muze gi l-a ucis
lre competitorul sau.
s0 PLATON
- De buni seami.
- Mai mult, ritmul plicut urmeazi unei exprimari frurnoase
si e asemenea ei, iar lipsa ritmului coresputrde situaJiei conlrare;
la fel pi armonia 9i lipsa ei. AsLa pentru cd,':aga cum aln spus,
ritrnul qi armonia urmeazhvorbirii, gi nu invers.
- E lirnpede, spuse el, trebuie si urme2e vor"birii.
- Ce putem afirma despre exprirnare si vorbirea insigi? Nu
urmeazi ele caracterului sufl etesc?
- Bineinpeles.
- Iar celelalte urmeazd vorbirii?
- Da.
- Agadar, vorbirea frumoasA, buna inlelegere. gralia si ritmul
plicut urmeaz6. fiecare simplitd,tii - nll cumsecddeniei pe care
o numim cu ingdduinli simplitate cind de fapt e neghiobie, ci
caracterului slnitos, bine alciituit.
- Ai perfectd dreptate, zise el.
- Atunci nu trebuie oare ca acestea si fie ciutate pretutin-
deni de citre tineri, dacl wem ca ace.stia sI-;i indeplineascd rolul?
- Ba da, intr-adevtr.
- Ele se regisesc din plin in picturi gi toate arl.ele 9i me;te-
;ugurile de felul acesta, din belqug Ei in arta lesutului gi a trro-
datului, in arhitecturi, in labricarea mobilelor si, in pLus, in in-
sdgi firea animalelor, plantelor si arborilor; in toate acestea exista
atAt linuta frumoasi, cAt Ei cea lipsitd de gralie. Iipsa de grafie,
de armonie -si cle ritm sunt inrudite cu vorbirea urdtb qi carac-
terul urAt, iar contrarele lor sunt simboluri ale contrarelor 9i in-
rudite cu eie - cu mintea sinitoasi gi caracterul frumos.
* Cum nu se poate mai corect, zise el.
- Prin urmare, e vorba numai de poeti? l{umai pe ei trebuie
sd-i supraveg'hem ti si-i obiisern si sideascd in poernele lor ima-
ginea caracterului bun sau altJel sd nu mai creeze deloc in ceta-
tea noastrii? Oare nu trebuie sili supraveghem la fel gi pe ceilalti
artizani, si-i oprirn de la sddirea acesttti caracter atAt de urAt ,si
neinfrAtral, atAt de meschin qi necuviincios in imitarea fiplrrri-
lor vii, in clddiri ori in orice atrt lucru realtzat de un megte;ugar?
Cel care nu se poate supure nu trebuie ingidLiit printre noi, cici
altminteri paznicii noqtri vor fi hrdnili cu imaginiie viciului ase-
menea buruienilor otrdvitoare, alegAnd si culegand cantitSli mari,
llttpublica 91
trr llecare zi, din toate pdrfile, pani cAnd, fira si-,si dea searna,
rrrltrni o enorma pervertire in sufletele 1or. In schimb, trebuie
i t'iutam pe acei arltzuti care, prin puterile lor naturale bene-
";r
li{'( ', pot scoate la iveali ceea ce e frumos si plin de grafie, iar apoi
lirtctii nogtri, locuind inlr-un linut sandtos, vor absorbi numai bine
rlirr loate direcflile; frumusefle din jurui lor le vor in$mpina ve-
illlta gi auzul ca zefirul ce le insufld sinil.ate dirr finuturile pro-
pir'<', invifAndu-i inci din copilirie, fdr6 qtirea 1or, sd iubeasci
v'r'llirea frumoasi si si fie in arrnonie cu ea.
- Aceasta ar fi cea rnai buni educalie pentru ei! exclama el.
- De aici decurge, Glaucon, ci educa[ia muziczrl]r gi artisticd
r,rlr. t:ea rnai potriviti, deoarece cu ajutorul ei ritmul gi armonia
p;rlrund pAni in strdfundurile sufletului gi se lipesc de el, adu-
( irxl lrLlmusete in purtare gi
tinuti, dacd persoana respectivi e
Irinc instruili, lnsi altminteri aducAnd exact contrariul; in aJari
r k' ;rsl&, daci vreun lucru are cusururi ori e prost ficut sau cres-
r rl, un om instruit aga cum frebuie gi-ar da seama de indatd;i
;rr li multumit sau nernultumit, ddnd dovadi de un gust autentic.
Ar liiuda lucrurile frumoase si le-ar primi cu bucurie in sufletul
',;ru, s-ar hrani cu ele qi ar de-veni el insugi frumos gi bun; dar lu-
r rr rrile urdte le-ar critica pe buni dreptate atAt timp cAt ar fi incdL
prr,ir tdndr ca sh le inteleaga, iar atunci cAnd ar dobAndi raliunea
.rr primi-o cu dragi inimi, ca pe o prietend pe care o recunoagte
t rr simtul afinititii. Nu esti de aceeagi plrere?
- Si eu cred, zise ei, ca acestea sunt motivele pentru care din
.rlrrcatia lor nu poate lipsi arta Muzelor.
- E ca deprinderea cititului. Pe atunci eram mullumiti daci
rct'unoslearn literele dAntuind in fata ochilor no.stri, doar cdteva
rrr loata ingiruirea de cuvinte; indiferent daci erau intr-un cuvAnt
'.( url. sau intr+rnul lung, nu le treceam cu vederea si nu le so-
,'{)leam newednice de atenfie, ci pretutindeni ne slriduiam din
r.rs;:uteri si le recunoa;tem, fiind incredin{afi cd ntt vom putea
rh veni invalali pdni nu le stdpfurearn.
* E adevdrat.
- Iar imaginile literelor * daca le-am vedea in api sau intr-o
,,11lindi, nu le-am recunoagte decAt daca mai intAi am cunoaqte
lillrele insele, insa recunoa-sterea reflectiilor tine de aceeapi ar"td:
'.i rle acelagi studiu.
- Fdra indoiald.
92 PLATAN
- Prin urmare, pe Zeus, nu e adevarat c6, in acelagi fel, nu
putem stdpani arta Muzelor noi ingine, nici cei pe care afirmim
ci trebuie si-i educim, panicinoqlri, pAnd cAnd nu vom putea
recunoagte formele stipAnirii de sine, curajului, mdrinimiei gi
noblefei, precum 9i cele inrudite cu ele qi cele contrare, pretu-
tindeni acolo unde se afll, _si pAni cAnd nu le vom putea percepe
in lucrurile ln care se gisesc? Trebuie s[ le cunoa;tem gi si le
recunoaEtem imaginile 9i sd credem c:aatil imaginea, cAt qi ori-
ginaltil tin de aceeagi arlA qi acelagi studiu?
- Neapirat, zise el.
-Agadar, atunci cAnd se gisesc laolalti - purtirile frumoase
in suflet, iar ln forma trupeasci ceea ce se potriveEte cu acestea
qi e de acela;i fel - nu e oare cea mai frumoasi priveliste pen-
tru cel ce e capabil si o vadd?
- lntr-adevir, e cea mai frumoasA.
- [n plus, lucrurile cele mai frumoase sunt,si cel uqr:r de ln-
drdgil.
- Desigur.
- Deci cel priceput la arta Muzelor se va indrdgosti de per-
soanele care sunt asfel, dar n-ar iubi pe cineva cu o fire gi o in-
fi,tigare lipsite de armonie.
- Nu, daci acel cusur s-ar afla in suflet, insi cu rnetehnele
trupegti se poate impaca, iubind totugi persoana respectiv5.
- Pricep cd iubeqti sau ai iubit pe cineva de felul acesta. I)e
acord, dar spun+mi: existl oare ceva comun hrlre cumpdtare
Ei pldcerea neinfrAnatd?
- Cum ar putea fi, rd.spunse el, dacd plicerea nein{rAnati te
scoate din minfi la fel ca durerea?
- Sau intre orice altd virtute gi aceastd pl6cere?
- Nicidecum.
- Are insi pldcerea neinfriinati ceva in comun cu violenta $i
nesibuinfa?
- Sigur ci da,
- Po[i nurni o plicere mai mare gi mai intensd decAt iubired
trupeasca?
- Nu, si nu e nici una rnai n.ebuneasci,
- Dar iuhirea cuveniti inseamni: si iubeqti cu cumpitare, in
spiritul artei Muzelor, pe cel plin de ordine si frumusete?
- Asa e.
llnpttblica s3
$i nimic din ce e nebunesc sau inrudit cu nestdpAnirea nu
-
Irr.lruie sd fie ingiduit a se apropia de iubirea cuveniti?
- Nimic,
- Prin urmare, acestei pliceri neinfrAnate nu lrebuie si i se
hrga<luie si se apropie, iar iubitul si cel ce iubegte nu trebuie si
rrilxi cu ea nimic in comun, daci triiesc o dragoste cuvenitd?
- De buni seami, Socrate, nu febuie si aibi nimic in comun.
- AEadar, pentru cetatea pe care o vom intemeia se pare ci
vci da legea in felul urmitor: un lndr.igostit igi poate sdruta iubi.
Irrl, poate sd stea cu el si s[-l atingi, de dragul frumuseli qi cu
crrrrsimtimAntul lui, ca gi cAnd ar fi copilul s[u; in toate celelaite
r'nzuri, daci tine la cineva, trebuie si aibb grijiL si se poarte fafd
rk' cl apa incAt si nu apard nici o binuiald a unei relalii mai in-
lirrrr:; alifel, i se va pune pecetea proastei educalii gi a prostului
grrst.
* E cAt se poate de corect, zise el.
- Acum, crezi ci am ajuns la sfArgitul discutiei noaslre de-
riprc arta Muzelor? Cel pufin s-a incheiat acolo unde trebuia si
r.r, incheie, cici sunt d'e pirere cd arla Muzelor lrebuie si aibd
lrr capat iubirea cle lrumos.
- Ai dreptate.
- Dupi arta Muzelor, in educa{ia tinerilor urmeazi gimnastica.
- Desigur.
Fire;te, qi in acest domeniu trebuie si fie instruiti cutn se
-
r'uvine inci din copilirie gi pe tot par-cursul viefii. Cred cir lucru-
rikr stau astfel, te rog si te gAndegti qi tu. Nu sunt de pirere ci
rrn trup zdravan face ca suflehrl sh fie bun prin propria sa virtute:
rlirnpotrivS., cred cd un suflet bun prin propria sa virtule dd tru-
prrlui cea mai buni stare. Care e opinia ta?
- Intocmai caata, zise el.
- Atunci nu avem dreplate si acordim o atenfie indestuld-
toiu'e spirihrlui gi si-i lisdm lui sarcina de a se ingriji de trup, dand
rrrrmai indicaliile generale, pe scurt, cu scop de ciliuzire?
* Ba da.
- Ei bine, am spu$ ci trebuie si ocoleascd befia. Cu sigu-
riru{A, paznicul este ultimul om de pe pimAnt ciruia ar trebui si
i sr: ingiduie si se intbete .si sb nu ;tie pe ce lume e!
- Ar fi ridicol caun paznic sI aib6 nevoie de unul care sd-l
lxizeasci!
94 PLATAN
- in privinla hranei; paznicii nostri sunt campionii celor rnai
mari intreceri, nu-i aga?
- Intr-adevar.
- Deci starea atlefilor pe care-i vedem aici li s-ar potrivi?
* Se prea poate.
Dar aceasta e o stare de somnolenfi, cu o siniitate indo-
- -
ielnici, Nu vezi cum isi petrec vietile dormind, iar daci se inde-
phrteazh, cAt de pulin de regimul si rutina stabilite capdti boli
grave gi primejdioase?
- Ba cla.
- Atletii ce vor merge larizboi
au nevoie de un anffenament
mai variat, de weme ce e,nevoie sd fie ca niste cAini ce nu dorm
niciodati, sd aibd vizul gi auzul cift mai ascutite cu putinfi; in
cursul campaniilor trebuie sd indure multe schimbhri, schimba-
rea apei de bdut si a hranei, cdldura soarelui si Irigul, iar sdni-
tatea lor nu trehuie sA se clatine in nici o clipi"
-A_sa imi pare.
- Atunci nu cumva gimnastica cea mai bunii este sora cu
arta Muzelor pe care am descris-o mai devreme?
- Ce vrei sd spui?
- M-a$ gancli la o gimnastici simplh, rezonabili, mai ales cu
exercilii ce au legituri cu rdzboiul.
- Curn aga, daci vrei sd-mi spui?
- Lucrul acesta se poate alla de la l-Iomer, arn raspuns. Stii
cd in cursul campaniei, la ospefele in cinstea eroilor, el nu le di
niciodatd sd minAnce peqte, cu toate ci se alld in Helespont,
aproape de mare; gi niciodatd carne fiarta, numai fripti, care,
desigur, e mai usor de ob{inut de cdtre soldali, caci e mai ugor
si foloseasci doar focul in loc sii care dupi ei oale si tingiri.
- Corect.
- $i cred ci Homer nu pomenepte niciieri sosurile gi dulciu-
rile, Dar asta qtie orice atlet, pentru a da trupului o obi;nuinli
buni trebuie evitate toate lucrurile de felul ac:esta.
- Pe drept cuvAnt, zise el, Ei qtiu asta .si procedeazh intoc-
mai.
-Agadar, daci socotegli ci lucrul acesta e corect, cred ci n-o
masi siracuzani si nici o varietate siciliani de arome,
sd lauzi o
- Cu nici un chip.
llnprrltlica 95
" Deci n-o sdL-i ineirdui unui biLrtrat sd aibd o drigu$r din
( ,r'int, dacd trebuie sd-pi pistreze trupul in formi?
* Sigur ci nu.
'- Ori vestitele patiserii attice?
- Nici vorbi!
toate aceste chestiuni legate de hrinire si regirnul de
C--dci
vlrrlrr potfi asernuite, pe buni dreptate, cu melodia gi cAntecele
r rrlr, lrec de-a valma prin toate armoniile gi ritmurile.
'- Eineinteles.
-{Acolo diversitatea didea nagtere la nesibuinli, aici la boala,
pl t'linrl simplitatea in rnuzica dri sullefului cumpatare, iar girn-
rr;r:;lica dd trupului sindtate, nu-i asa{
* I3a da, lntocmai aga e.
- llar daci nesibuin{a gi bolile se lnmullesc intr-o cetate, se
vor rleschide nurneroase tribunale gi dispensare, iar arta rlrep-
trrlrri si cea a medicinei vor inflori cAnd oamenii nisculi liberi
\{' vor pre0Lrupa de ele"
* Sigur ci aga s-ar intdmpla.
- $i ce dovad6 rnai buni ai gisi pentru existenla unei edu-
r';rlii rele 9i ul'dte intr-o cetate decAt f'aptul ci medicii gi judecd-
lolii cu faimi sunt cdutafi nu doar de oamenii de rAnd gi de ar-
tiziuri, c:i si de cei ce pretind ci au primit o educafie liberald? Nu
,'r't'zi ca e un lucru urAt ;i o dovadd clari de educalie proastl
rrtt'esitatea de a folosi oameni drepli adugi din alte pdrfi, care
.';r lie maeglri si judecitori, in lipsa unora educafi aici?
- E cel rnai urAt lucru din lume, zise e1.
: Dar nu crezi cd e pi mai urAti situafia in care un orn igi iro-
rcsle cea mai mare parte a vielii in tribunale, aduc6nd invinuiri
ri liirrd invinuit? $i nu doar atttt, dar din pricina lipsei cie gr.lst
;riunge sd se mAndreasci pAni gi cu faplul ci e nemaiponienit de
priceput la firidelegi, gata sa se strecoare qi si se invArtir in
toirle felurile si si iasi din orice incurcihrrd prin orice porti{t gil
st,slc, indcindu-se ca o nuia ca sa scape de pedeapsir - si toate
;rstea pentru nimicuri! Nu-gi poate da seama ci e rnult mai fru-
rrurs si mai bine sd-qi alcr{tuiasci o viafd care str n-ailid nevoie
'
k' un judecaLor a{ipil.
- intr-aclevhr, o aseu#nea purtare e chiar mai urAtd decAt
t r':rlalta"
96 PLATON
- $i nu e urdt si aibi nevoie de doftoriceald - in aIard de rini
sau anumite troli sezoniere? E cuimea si aibi nevoie de ea din
cauza lenei sau a modului de viala pe care l-am descris, in cursul
caruia oamenii se umplu de guvoaie ;i de vAnturi ca nigte mlay
tini, silindu-i pe iscusilii fii ai lui Asclepios sa scorneascd nume
potrivite acestor boli, anume ,,flatulente" si ,,fluxuri1'!
- Aqa e, zise el, chiar ci sunl nipte noutifi stranii numele
acestea de boli!
-- Cred ci pe vremea lui Asclepios nu se pomenea a$a ceva.
O pot pres-upurre, deoarece in Iala'Iroiei {emeia aceea i-a dat ri-
nilului Eurypylos fiinri de orz amestecata cu vin pramnian qi cu
br?nziarasi, cu siguranti un amestec ucigitor, iar fiii luiAsclepios
nu i-au grisit nici un cusllr, gi nici nu l-au dojenit pe Patrocle,
care stdtea la ci,pitAiul suferindului.
* Fdra indoiala, era o biiuhrri ciudati pentru un om aflat intro
asemenea slare.
- Nicidecum, dach-li aduci arninte ci asclepiazii nu Ioloseau
modalitatea actuaid de tiimiiduire, in care medicul trebuie si stea
la cdpitAinl bolnavului; cel pulin aqa stiteau lucrurile inainte de
nasterea lui Herodicos, dupa cum se spllne. I{erodicos era edu-
cator de meserie si, in-rbolndvindu-se, a amestecat gimnastica qi
exerci.fiile fizice si s-a sleit mai intdi pe sine cel mai tare, dup[
care i-a sleil gi pe alfii.
- Cum aga? intrebb e1.
- StAnd foarte mull. pe patul de moarte. Suferea de o boald
ucigitoare ile care a ingrijit-o cu mare strddanie. Presupun ci
nu se putea lecui, asa ci lrr tot cursul vietii n-a l6cut altceva de-
cAt si se doftoriceasci, pAni cdnd s-a sleit, speriindu-se dacd ie-
gea cdtugi de putin din regimul obi;nui1, si a trbit pAnd la addnci
batuAneti, ain6n6.ndu-pi moartea, cu ajutorul iscusintei sale.
- Minr.rnatd rdsplati a dobAndit pentru priceperea lui!
* Asa cum era de aqteptal el nu stia de ce Asclepios nu le-a
dezvirluit felul acesta de tirndduire urmasilor sii. Nu era vorba
nicidecum de ne;tiinta ori de lipsa experienfei, darAsclepios stid
ci. la toate lropoarele bine randuite fiecare om dintr-o cetate are
o heabd de fiLcut, pe care e obligat s-o intreprindd, gi nimeni nu-qi
permite si stea bolnav gi sir se do{toriceascl toati viata. Parado-
xal, observim lucrul acesta Laartizani, dar nu si la bogafi qi la
cei consictrerati norocosi.
linltrrltlica
(le vrei sA spui?
t )n dulgher, atunci cdnd cade suJerind, se asteapti ca me-
rlilrrl sii-i dea un leac de bdut tncAt sd-gi verse boaia din trup, ori
ur I scape de ea prin purgalie, cauterieare sau,tdiere. fnsb daci
lr,'rlicul ii prescrie un tratament indelungat cu bandaje in ju-
r rrl t'allului si alte lucruri de felul acesta, va spune de indati cd
rr ,rlc timp si boleasci gi cd o ast{el de via{i nu rneriti triiti, daci
ur('r1'Lr trebuie si se gAndeasci la suferinld gi sa ne.glijeze treaba
p(' (':rre o are de fbcut. Aga ci-qi va lua rimas bun de la urr ase-
rrt'n('zr medic si-si va continua traiul obisnuit; se va face bine tr-
rrrrirrrlu-gi meseria si regimul de via1d, ial daci trupul nu-i e destul
rl,' pulernic incdt sa reziste, va muri si va schpa de necazrri.
- Pentru un aslJel de om, aceasta pare rnodalitatea potrivitd
rL' rr lolosi arta, medicinei.
-- Cauza e aceea cd avea o treabi de fdcut ;i, dacd: n-o intre-
1rr irrclea, via{a nu rrerita triitd?
* E lirnpede, zise ei.
* I)ar nu spunem ci, bogatul are de larrut vleo treabd de 1'elul
;rt'r'sla, iar daci e silit. s-o lase la o parte, viafa nu merilA trditi, nu?
- Nu, din cAte ptiu.
- Ctrm? am exciamat. Oare n-ai auzit niciodatd spusele lui
l'lrocylides,,,de indati ce un om are destul cAt sd-qi continue
vi;rtir. trebuie sd practice r,'irtutea"?
Cred ca ar putea-o face ;i inainte de asta,
-
- Ei, sa nu ne certdm cu el din aceastd pricinh, ci sil aflim
r;rsllunsul la intretrarea urmitoare: trebuie oare ca bogatul sa
1r'irclice virtutea, viatalui nerneritAnd trdLitd dacii n-o face, sau ln-
r:r'iiirea bolii nu-l impiedicd deIel si urmeze sIal.ui lt.ri Fhocylides,
lu loate ca e un obstacol penlru dulgherie si alte mesteguguri?
* tntr-aclevir, e un obstacol mai rnult decAt aproape orice
,rllr:eva, aceasti grija nernasuratd pentru trup care rnerge mai
rlcparte decAt gimnastica. $tii lbarte bine cI tulburiL administra-
rliL lreburik:r gospodireqti, indeplinirea serviciului militar si a
,lle.gzitoriilor sedentare din cetate. Mai presus de orice, nu se
deloc cu nici un fel de tnvatar"e, giindire si autodisciplina;
"rrpaci
lir-ile sensibile suferd de dureri de cap sau amefeli si dau vina pe
lilosofie. Drept urmare, pretutindeni uncle virl.utea e practicata
rrr aceasta manierd si pusA ia incercare, constituie un obstacol,
98 PLATON
subiectul inchipr.rindu-gi mereu ci suferd de weo boali si ficAn.
du-.si griji pentru trupr-rl sau.
- Apa mi agteptam Ei eu, am zis. Atunci trebuie sd credem
ci Asclepios cunoqtea toate aceste lucruri. De aceea a dal. pr+
scriplii pentru oamenii sinitogi la trup, datorita firii gi regimu.
lui de viati, care aveau o boali internd locali; penhu ei si pen
tru aceastd sulerinta a dezviluit el arta tirniduirii, scr:lAnd boala
din ei cu ajutorul leacurilor sau operafiilor gi spunAnduJe si-gi
continue viafa ca de obicei, nevrAnd si-i impiedice de la indepli'
nirea datoriilor lor fati de cetate. Dar trupurile cuprinse in in.
tregime de boali nu incerca sA le vindece prin regim ;i prin scoa-
terea si introducerea treptafir de lichide. Aceasta nu {ace decAt
si aducd alte boli ce decurg flresc din tratarnent, licAndu-i omu-
lui viafa lungd ;i nefericiti. El nu credea cd e de datoria lui si-l
trateze pe cel ce nu-qi poate duce viata in modul stalornicit,
intrncAt nu.;i e de folos nici siegi, nici cetd,tii.
- Pai, dupi cum il descrii, Asclepios era un orn cle sl.at, spuse
el.
- Sigur ci da; ;i era un astfel de om incAt fiii lui s-ati dov*
dit birbafi de isprava in razboiul Tioiei, pe ldng.i laptul cd prac-
ticau arta timhduirii asa cum am infiligal-o, I,rlu-!i arnintesti ci
atunci cAnd Menelau a fost rinit de wigeata lui Pandaros,
I-au sutpt sAngele, tleasupra presirAndu-i lear:uri.3"
Dar nu i-au spus ce lrebuia si minAnce si si bea dupA aceea,
dupi cum nu i-au spus nici lui Eurypylos. Credeau c[ leacurile
din plante erau de ajuns pentru a-i vindeca pe cei care inalnte de
a fi riniti fusesera sanatosi .si duseseri o via{i cumpAtata, chiar
dacd in clipa aceea se intArnplase sd iiea lapte fierbinte cu viu qi
mirodenii. Dar despre cel care bolnav gi necumpitat din fire cre-
deau ca nu e de folos, trbind, nici pentru sine qi nici penlru al!
cineva; arta lor nu le era destinal.i unor oan)eni de felul acesta,
si nu ar trebui sa incerce si-l vindece nici daci ar Ii mai boga!
decAt Midas.
- Biieti deqtepfi, fiii trui Asclepios, din cAte povesteqti tu.
35. Iliada,iv,2L8.
l:ttltttblicQ OO1
Asa si tretruie sd fie, am spus, Cu toate acestea, tragedienii
'11
l'irrdar nu sunt de aceeapi parere" Ei nc citAsctrepios era fiul
hri Alrollo si ci a prirnii aur ca miti pentru a vindeca t,rn trogita;
rrll;rl irr ghear-ele morlii, intrucdt lusese lovit de trisnet. Dupi cAle
sl)us mai devreme, nu putem crede in intregime istorisirile
'iln
h,r: rlacd era fiu de zeu, inseamna cd nu era lacom; dacl era la-
r nnr, nu putea sd fie odrasii de eeu.
- PAnd aici e corect, zise el. Dar cum rdspunzi la aceastdr in-
Ircbare, Socrates: nu trebuie sa avem medici buni in cetate? $i
rf u ('umva cei mai buni sunt cei care at tratat cel mai mare nu-
rr;rr"de oameni, atdt sinatoEi, cAt si atinqi de boala? Dupa cum
,',.i rnai liuni judecdtori sunt cei care au avut dea face cu tot fefi,rl
, h. r'itraclere.
.- Ba da, sunl de acord ci trebuie si avem medici buni. Dar
,.tii lu pe care-i socotesc eu buni?
- Nu, daci nu-rni spui.
- O si incerc. Dir intr-o singuri intrebare ai pus laotralti doui
lrrcruri ce nu sunt de acelasi fel,
- Cum aqa?
- h{edicii ar deveni mai priceprrti daci incd din copilarie,
;x'lingi invdtarea artei lor, ar avea de-a face cu cel mai mare
rrrrnrir posihil de trrrpuri bolnave, si dacd ar fi suferit de toate
lrolile pi n-ar fi foarte sdndtopi ei ingigi. Cici ei nu vindeca 1.ru-
lrul cu trupul, cred eu; dacd ar fi a-sa, n-ar trebui sa ingiiduirn ca
trrrpurile lor sa fie ori sa fi fost in stare proasti. In schiml":, ei
virrdeca trupul cu sufletul, care nu poate lecui trine dacd a fost
qnr este bolnav.
- Ai perfecti dreptate, zise el.
- lnsd judecitorul, bunul meu prielen, cArmuieste suflelul
t tr suiletul, gi nu putem ingadui ca un suflet sa fie crescut, dirt
linerrete, printre su.fiete rele gi si aibd de-a face cu ele, el insu;i
llecAnd prin tot felul de nedreptili ;i sivAr_sindu-le pe toale pen-
Ir-u a descoperi iute, din propria experien{h, nedreptilile sav6r-
sile de allii, r:a in cazul bolilor trupului. Nu, in tinerete sufletul
lrt'buie si fi fost pur si neatins de flrile rele, dacd vrem sa fie un
sullet sincer gi bun care va da judecdfi sandtoase.flDe aceea, oa-
rrrenii de ispravri par in tinerete simpli gi naivi gi sunt inselali cu
rrgurinli de cei nedrepfi, intrucAt nu au in suflet modele pentru
t'e inseamna sa fii rdr-r.l
 |
100 PLATON lirtltublica (101

- intr-adevdr, chiar asta li se intAmpli.
* Prin urmare, un bun judecitor va fi vArshric, nu tdndr; fre'
buie si fi invdtat titrziu ce inseamni nedreplatea qi si n-o fi per-
ceput ca pe ceva propriu, dinliuntrul sufletului siu, ci trebuie
si fi avut o practici indelungatb de a deosetri ce este cu ade'
lrr siguranti, sd nu se poarte astfel incAt sa aibi nevoie de arta
1rrlisprudentei.
- Fdri indoialii, spuse el,
* Oare cel ce stdpAnegte arta Muzel:r, mergAnd pe aceeagi
r ;rh' ir.r pr:ivinta gimnasticii, nu va reu,si si inlii.ture nevoia de me-

vdrat rdul, adici un iucru strain in suflete sh'dine, prin cunoaqtere, rlit'iLrii afari de cazurile t-And e neaplrat necesarh?
nu prin propria experienli, * Ba da, cred eu.
- Cel pulin un asemenea om ar fi un judeci:tor autentic, -- Se va stridui sii faca exerciliile ;i efortul intens pe care-l
zise el. l)r .supun acestea {inAnd seama de pa:'tea infldciLrati a frrii sale,
- $i bun, cici aceasta era inlrebarea ta. Asla pentru ci acela rlrrliud s-o afAle, fari sb aibd in vedere doar intdrirea forfei fizice;
care are un suflet bun este btm; nu gi acela istef, care binuiegte rrrr va fi ca alti atleti care lin regim pi fac exercilii grele numai ca
pretutindeni riul, care a ficut multe nedrepHti el insugi qi este ',;r rlt.vini. mai puternici.
socotit un ticilos viclean. Cand are de-a face cu cei asemenea lui - Ai perfecti dreptate"
pare si fie degtept si prudent, {inAnd mereu seama de rnodelele * tri tine, Glaucon, cei care ne-au orAnduit edr-icalia irr pri-
din sinea 1ui; dar de indati ce intAlnegte oameni buni gi mai virrlir artei Muzelor ;i a gimnasticii nu aveau oare scopul pe care
vArstnici, pare si fie prost, neincrez[tor la rnomentul nepotrivit lr|'(l Llnii ci l-au avut, anume, cu ajutorui uneia si se ingrijeasci
;i incapabil de a recunoaqte o fire sinitoasd atunci cdncl o vede rh, suflet si cu ajutorul celeilalt.e - de trup?
deoarece nu are un model pentru aga ceva. Dtn cauzd ci i se in- - Ei, gi? intretrd el.
tAmplir sh aibi cle-a face mai des cu oameni rdi decAt cu buni, - AmAnrlouii au fost menite in primul rAnd pentru folosul
pare, fali de sine gi de ceilalli, rnai curdnd inlelept decdt ne- ,.rrllt'tului.
-- Cum adicd?
ehiob.
-E dincolo de orice indoiali. - N-ai observat care este adevirata stare de spirit a celor
Agadar, cum judecatorul bun-gi infelept nu este asfel, tre- r ;u'('$i petrec toatb viala ficAnd doar gimnastici, firi a se atinge
-
buie si cdutam in prima categorie;fAci riutatea nu poate ajunge rl(' al'ta Muzelor? Si starea de spirit a celor cu inclinatii opuse?
niciodatii si cunoasci virtutea orGi se cunoasca pe sine, insi - Ce vrei si spui?
virtutea educaLi prin fire va dob6ndi, cu fimpul, atAt cunoa-stere - I,{i rei'er la sdlbitjcia
gi asprimea celor dintAi 9i blAndeiea
de sine. cAt si cunoasterea rautaliilCred, cleci, ca omui acesta .,r roliciunea celorlalfi.
rr

e infelept, si nu cel rd,u.
- Sunt de aceeaEi pirere cu tine, incuviinli el.
- in concluzie, vei ordndui in cetate, prin lege, arla vinder:drii
a9a cum arn descris-o, gi arta impdrlirii clreptit"ii in aceasti ma-
nieri; ele se vor ingriji de acei oameni ce sunt din fire buni la
trup qi la suflet, insi cei ce nu au trupul si firea sindtoase din
fire vor fi lasafi sd moari, iar cei ce al ciror suflet e incurabil i,sf
vor pricinui singuri moartea, nu?
* E cel rnai bun lucru care li s-ar putea intAmpla, si cel mai
bun lucru pentru cetate, dupd cum am vdzut.
* Iar tinerii, folosind acea arta simpla a Muzelor care, aia
cum spuneam, nagte cumpatarea gi seriozitatea, vor avea griji,
- A, da, fAcu ei.lI.m bigat de searna cd aceia care se slujesc
rhxrr rle gimnastici dirnt mult mai brutali decAt ar trebui, pe c:$nd
, ,'il;Ll!.i, care practici rurmai artaMuzelor-, se inmoaie rnai mutrt
rh.<'Al. e bine pentru ei.l
- Partea lnflacirati a firii noastre nagte brutalitalea, iar daca
,";tc instruiti cum se cuvine aceasla se transformd in vitejie; insi
, rr rni exercitiu prea intens devine, e;rfdent, aspril si neplicutd,
- Aga cred, zise el.
* Pe de alta parte, hiAndefea se aJl;i in firea filosofici; prea
rrrrrlla hrlAnde[e aduce dupd sine o rnoliciune exageratd, lnsa cu
, i'rlucatie bunir omul poate si Jie gi bldnd, ;i plin de mdsur[.
- E adevdrat.
102 I llopublica
- Am spus cd paznlcii trebuie si aibd, in firea lor,
insu_siri, nu-i aga?
- Ba da.
- Dar cele doui trebuie sa fie armonizate intre ele, arn
tate?
* Desigur.
-Iar afunci cdnd omul se afli in armonie, sufletul siu
atAt cumpitat, cirt qi viteaz?
- Fdrd indoiald.
- Dal cand se afll in dizarmonie sufletul ii este las si
solan?
- intr-adevir.
- Acum si presupunem ci un om ingdduie muzicii si-i
sure un cAntec de leagdn ;i si-i toarne in suflet, prin urechi,
printr-o pAlnie, acele armonii blAnde si melancolice de care
mai vorbeam, gi sa presupunem cd va umbla toati viafa
ndnd, prins in vraja acelui cdntec; ce se va intAmpla? Dac[ la
ceput a avut o firAmd de inflicarare, ar inmuia-o ca pe fier gi
face-o folositoare din nefolositoare gi duri; dar daci nu s-ar
gi ar continua s6-gi farmece sufletul, inflicirarea ar incepe si
topeasci gi sii curgi, pAna cAnd va dispir"ea cu totul. Ar fi ca
cdnd s-ar teteza coarda ce tine puterea interioari in suflet, i
omul acela ar ajunge un ,,suli1a; molatic".
- Firi doar gi poate, zise el.
- Iar daci de la inceput are parte de o fire slabi, toate
tea se int mpli foarte repede; insi dacii firea lui e tare gi
carata, o va face slabi gi inslabili, acum aprinzAndu-se gi acu
lisAndu-se doborAta de nimicuri. Oamenii acestia devin iuti
mAnie ;i pu;i pe ha4i, in loc si fie inflr{cirati.
- Chiar aga se intAmpli.
* la fel, daci se striduiegte din greu cu exercifiile de gi
nasticd, daci e mAncicios si nu se atinge niciodatd de arta M
zelor qi de filosofie, la inceput, cAt timp trupul ii este ln formi,
plin de mAndrie, inflacirare .si vitejie, nu crezi?
- Ba da.
- Dar dupi aceea, cum nu face nimic altceva qi nu are n
o leghhrri cu Muzele, ce se alege de iubirea de cunoagtere,
cAti va fi fost in sufletul lui? intrucAt nu a deprins niciodati
tul inviliturii ori al cercetdrii, nici arta ra$onamentului sau
'103
lt'a muzicali, devine slab, surd gi orb, deoarece niciodatd nu e
llt.zit pau hrinit, iar simfurile sale nu sunt purificate niciodati.
- Intocmai, spuse el.
- Prin urmare, un asemenea om ajunge si urascd rafiunea
6i cultura; nu mai folosegte argumentele pentru a con'ringe, ci
fru'e totul cu violenid si brutalitate ca o fiari ce se luptd cu alte
llnre, ducAnd o viali de ne;tiinti gi prostie lipsitd de armonie ;i
gratie.
- Cum nu se poate mai adev)rat,
- A; spune ci vreun zeu a diruit omului pentru aceste doud:
llrrti ale flrii, cea filosofici gi cea infldcirafd, doui arte: arta Mu-
lr,lor qi gimnastica, Nu doar pentru sullet sau doar pentru trup,
Itr rLferri de anumite cazuri iegite din comun, ci pentru ambele
hrolaltd, asffel ihcAt sd se potriveasci in armonie, fiind practi".
rtrle cu striduinli snu lisate la o parte pAni se ajunge la punc-
Ittl rlorit.
-Asa se pare.
* Atunci, acel care impleteste cel mai bine arta Mueelor cu
gitttrrastica gi le aplicd sufletului dozlmd optim proporfiiie va fi
Itrrrnit, pe drept cuvAnt, un muzician desdvdrgit, stipdn pe melo-
tlir', rnai curAnd decAt acela care potrive;te intre ele corzile har-
;x,i; asta este pirerea noastri:.
* Pe buni dreptate, Socrate,
* Dar, dragul meu Giaucon, vom avea nevoie ca tot timpul
o ilsenlenea persoani si fie la conducerea cetitii, dacb vrem
lr rlr r linerea alcdtuirii statului nostru?
- Sigur ci vom avea nevoie.
-Agadar, acestea sunt liniile dupd care se vor desl2igura cre$-
lrrea si educarea lol cdci la ce ar folosi sd intocmirn o listi lungd
ltr liparele pentru dans, vdndtoare, intreceri ,si cursele de cai? E
lirrrpede ci acestea vor urma aceleaqi modele gi nu vorn intAm-
pirrit nici o greutate pentru a le gisi.
- Probabil ci nu ne va fi greu.
- Fbar"te bine, atunci, care e urrnitorul lucru pe ffre trebuie
,.1 I holArAm? Nu trebuie si stabilim care dinfre oamenii acegtia
urnteaza si cArmuiasca gi care vor fi cdrmui{i?
- Ce altceva?
- Vdrstnicii trebuie si fie cArmuitorii, iar tinerii trebuie sd
llr.cei cArmuifi, asta e limpede,
 Rdpublica 105

- Firi lndoiali, orlre nu e riu si te ingeli ln privinfa adevirului, dar e bine si-l
- lar cei mai buni dintre ei trebuie si fie cArrnuitori? posezi'? Mai departe,nu crezrcl a avea opinii adevirate inseamni
- Si asta e limpede. I poseda adevirul?

I
intre @5,lruuru
-- llug agricultori, r sunt cei mai buni aceia care sunt
asricultori, nu - Ba da, cred ci ai dreptate, iar oamenii nu primesc de buni
cultori desivArqid? vrrie si fie lipsiti de opinia adevilrata.
- Ba da. -'Prin uffnare, cAnd acest lucru se lntAmpld., lnseamni ci
,

- Prin urmare, cei care pdzesc in mod desdvArgit
trebuie sd fie cdrmuitorii, deoarece ei sunt cei mai buni din
paznici?
- Intr-adevir.
- Deci trebuie sd fie bdrbafi pricepufi in rneseria lor,
bili 9i, pe lanse asta, plini de grij[ fa{i de cetate?
- Cu siguranfi.
- Iar un om aratb cea mai mare grijir pentru ceea ce iu
cel mai mult?
- E un lucru necesar.
- Mai departe, iubeste cel mai mult ceea ce are aceleaqi
rese cu el, ahrnci cAnd crede ci totul e bine pentru el daciL
e bine penfru lucrul acela, iar daci nu, dimpotrivi?
- Exact, rispunse el.
- Atunci dintre paznici frebuie sA-i alegem pe cei care
aratb cei rnai plini de griji fali de noi in tot cursul viefii lor,
aceia care fac din toati inima orice este, dupd creclinfa lor,
folosul cetilii qi n-ar accepta cu nici un chip si faclun lucru
i-ar diuna,
q -Ar fi cel mai potrivit.
ci ar trebui si-i supraveghem mereu ;i si
- Socot
daci sunt paznicigrijulii, dacir nici vrijitoria, nici for,ta nu-i
face si-gi scoati din minte opinia potrivit cdreia tretruie siir
ceea ce aduce mai mult folos cetifii.
- Cum adici, si-qi scoati din minte?
Dupi pirerea mea, o v opinie piriseqte mi
- vO 54-lt
si-1i DlJu.ut
spun. vuPu yervrvo rrrvs,
ru fost jefui!, vrijifl sau silifi?
- Nici acum nu pricep!
- Probabil ci vorbesc ca un personaj dintr-o bagedie! am
lpus. Prin ,jefuili" infeleg ci sunt convingi si-gi schimbe opinia
orl rr uitd, deoarece ln primul caz argumentalia,iar in cel de-al
ttrilea timpul ii jefuiesc de opinii fdr6 s,tirea lor. Presupun ci acum
tl llriceput, nu?
- Ba da.
- Prin ,,siliti" weau sd spun ci o boali ori suferinti ii ftce si-si.
thirnbe opinia. \,
- $i asta pricep acum, ;i cred ci ai dreptate
- Dzr, atu,nci cdnd spun ci sunt ,,vrijif,", e,sti de acord ci
lerntenul, ii descrie pe cei care-gi schimtrd opinia fie fermecali
dr plbcere, fie lngrozi{i de teami sau de altceva?
- Sunt de acord ci tot ceea ce lngeal[ wijegte,
- Ca sd ne intoarcem la sarcina noastri, trebuie si cerce-
lAltt care sunt cei mai truni paznici ai principiului potrivit cd-
tttfur lrebuie si facb tot ce consideri ci e optim pentru cetate.
lil lrebuie si fie supravegheali lnci din copilirie; li vom supune
h lrrcerciri in care e foarte probabil ca un om si uite acest prin-
flpir.r sau sd fie ingelat gi ll vom alege pe cel care iine minte bine
$ tttr se lasd lnEelat cu ugurin{i, respingAndu-i pe ceilalfi. Egti
tlr nceeagi pirere?
- Da,
- Munca g:ea, suferinfele gi intrecerile - in toate acbste im-

tea fie c.t, fie firiL intenlie; cu intenlie o fac toate opiniile gre.si
ale ceiui care lnva{i ceva nou, iar firA intenfe - toate opin
adevdrate.
- Pricep cazut opiniei pirisite cu intenfie, nu 9i pe celd
zise el.
- Ei bine, nu crezi ci oamenii nu-;i pierd intenlionat I
rile bune, insd se descotorosesc de bunir voie de cele rele?
;rr.jurdri trebuie s5-i veghem la fel.
- Ai dreptate, zise el.
- Acum sl ludm cea de-a treia probi, wdjirea: gi aici trebuie
rd i lrunem la incercare gi sivedem ce se fntAmpli. $tii cum sunt
lnt'r.rcati mAnjii, penhu a se afla daci sunt timizi: sunt du;i unde
e egomot mare ;i agitaFe. La fel, cdt timp sunt tineri, bdrbalii
lrr.lruie puEi ilr situafi tnspiimdntdtoare, dupi care vor avea parte
r
106 PLATON
de plirceri, urmAnd sd fie pugi la incercare mai serios decAt au'
rul arrdrlit in foc. Atunci se va vedea daci un om este greu de
vrijit gi igi line cumpltul in orice imprejurare, daci se pizegle
bine pe sine gi daci pizeste arta Muzelor pe care a inv[1at-o,
daci se arati stipan pe ritm gi armonie; in acest fel, va fi de cel
mai mare folos qi propriei persoane, gi cetilii. Acela dinfe bdieli,
tineri gi bdrbafi care e supus acestor incerciri gi iese neatins din
ele trebuie si fie agezat cArmuitor qi paznic al cetifii; trebuie si
i se dea cinstire pe timpul vielii, iar dupi mnarte sd aibi parte
de inmormAntare fastuoasd gi de rnonumente mdrefe. Cei care
dau grep trebuie si fie respingi. Socot, Glaucon, ci o asemenea
metodb trebuie si aplicdm pentru alegerea noastra, 9i aqa tre'"
buie sd ne desemnhm cArmuitorii si paznicii; dar acesta e doar
un plan schematic, nu trebuie si lie urmat in toate amdnuntele,
- Sunt de acord cd ar trebui si procedim cam asa, zise el.
- Atunci putem sl-i numim pe aceglia, din toatd inima, paz'
nicii no$tri desivArsiti? Ei vor veghea asupra duqmanilor din
a-fard gi prietenil:r dinliuntru; vor avea griji ca prietenii si
doreascd si'faci riu, iar dugmanii sd nu fie in stare; tle aseme
nea, ii vor avea pe tinerii pe care tocmai i-am numil paznici ca
ajutoare qi sprijinitori pentru aplicarea hotirArilor conducito'
rilor.
- Sunt de acord cu asta.
cu ceva vreme am vorbit clespre
- iti atnintesti cd in urmi
minciunile necesare. Existi oare vreun mijloc prin care siL pu'
tem spune o minciuni autentici, vrednici de acest nume, Ei si'l
conuirrge- pe cArmuitorii inEi;i ci e un adevir, sau cel pulin si
convingem restul cetifi?
* Care ar putea Ii acesta?
- Nu e o noutate, ci doar un fel de poveste fenicia-na, care s-a
petrecut deja in multe locuri, dupi cum ne spun poe{ii, 9i au fost
crea\i; dar nu s-a intAmplat niciodatd in vremurile noastre 9i
nu qtiu dacl s-ar putea intAmpla, iar ca s-o facem sd: fie crezuti
ar fi nevoie de multl putere de convingere.
- Nu pari foarte dornic si vorbepti despre asta, zise el.
- i1i vei da seama ci am un motiv foarte bun, dupi ce voi Ii
griit.
Griieqte, atunci, si nu-!i fie teamd.
-
t
Itepubiica 147
-IalA, agadar, degi nu gtiu cum si indriznesc sau ce cuvinte
sri lblosesc. Ei bine, voi incerca mai intAi si-i conving pe cdr-
rrruitori inqigi gi pe ogteni, apoi restul cetdfii, ca educatia si crep-
It'rea pe care le-am dat-o nu e decdt un vis si ci doar gi.au inchi-
ptrit cb toate acestea li s-au intAmplat; de fapt, au fost plamidili
si instruili irrliiuntrul pimAntului, laolaltd cu armele 9i echipa-
rrrentul lor, CAnd au fost gata, glia mama lor, i-a slobozit din pAn-
Ict:s, !31 acum ei trebuie si priveascdL fara unde traiesc ca pe
rrrrrna Ei doica lor, trebuie s-o apere daci e aLacat| gi sa-i so-
r'rxr1i pe ceilal{i cetdfeni cafralinirsculi din aceeagi glie.
* Nu mi mir cdr te fereai si spui o asemenea minciuni!
- Aveam un motiv foarte bun, dar acum asculLii totu;i qi
rcslul mihrlui. ,,Deci toS cei din cetate sunteti fra.ti", le vom spune
rrr rnilul ilostru, ,,dar, atunci cAnd zeul v-a plimidil, la facerea
r r rrora clintre voi a amestecat aur,
9i ace,stia sunt cei potrivili pen-
lltr a cArmui, fiind cei mai de pre!; a amestecat argint la cei ce
k' sunt ajutoare gi fier qi arami la agricultori gi ceilalfi megtegu-
1iari. Apoi, intrucdt sunteti cu tofii inrudili, in cea mai mare parte
nu
vt'li avea oclrasle asefirenea voui, insa uneori se poate ca un copil
rlt'argint sa se nascd dintr-un pdrinte de aur san unul de aur
rlirrl.r-un parinte de argint;i tot aga. Zeulle pontncegte cdrmui-
lorilor-, in primul Ei-n primul rAnd, si nu pieeasci pe nimeni atAt
rl,' bine ca pe propriii lor copii gi si nu vegheze asupra niminui
r'rr rrtdta grijd ca asupra elementului care e amestecat in sulle-
It'lc lor. I)aci vreunul dintre copiii lor are o urmi de arama sau
r k' lier, nu se vor arata cu nici un chip milogi, ci-i vor <la valoarea
ploprie firii sale gi-l vor trimile sa stea in rdndul agricultorilor
,;rrrr mestequgarilor; dar dac[ vreunul are in fire aur sall argint,
rl vor cinsti si-l vor ridica la rangul de paznic sau de ajutor, de
vr1'rne c:e, potrivit unui oracol, cetatea va,fi dislrusd atunci cAnd
vir ;tjunge sd fie paaita de arami sau de fier." Ei, ai vreun mijloc
lrrin care sd-i facem si creadd mitul acesta?
- Nu, ace;tia nor sa-l creadd niciodati, insd gtiu o cale prin
, ;ri-e sa-i facem pe fiii lor si-l creadi, ca gi pe restul oamenilor
( ;lr-e vor veni dupa aceea.
- Cred ci pricep foarte bine ce wei sa spui, dar chiar gi asta
,rl li de folcs pentru oamenii de acum; ar fi mai inclinali sa aibi
rlriia r1e celate ;i de semenii lor. Presupun ci in felul acesta tra-
rlili;r va impune mitul o dati cu trecerea timpului.
108 PLATAN
- Acum sd' le di.rn arme acestor fii ai gliei gi sd-i ducem ina'
inte sub caliuzirea cArmuitorilor 1or. Sd-i lisdm si caute cel mai
bun loc din cetate pentru a-gi a;eza tabira. \br dori un loc din
care si-i poati fine cel mai bine in frAu pe cei dinlauntru, daci
nu se supun legilor; de asemenea, trebuie si-i poati respinge
pe cei din afari, daci se va intAmpla ca vreun dugman si vini
ca lupul in larcul oilor. Apoi vor aduce jertfe zeilor cuvenifi gi vor
merge la culcare, ce pirere ai?
- Sunt de acord, zise el.
- Va fi astJel incAt sl aibi adipost pe timpul iernii ;i s[ se
simtd bine vara?
- Desigur, te referi la felul locuinfelor, nu?
- Ba da, am rispuns, dar la locuinfele ogtenilor, nu la cele
bune pentru ozrmenii de afaceri.
- Ce infelegi prin aceastii deosebire?
O sir incerc sd-1i explic. Penlru pistori, cel nai primejdios
- rrrrrritorilor, deoarece cu metalul din care se fac banii s-au sivAr-
mai urAt lucru cu putinfi este si creasci gi s[ lini cAinii ce
-si
le plzesc turmele in asa fel incAt neinlrAnarea, Ioamea sau weo
alti patimd si-i rrrdne si se repeada asupra turmelor pi sI se
poarte mai curdnd ca iupii decAt ca niEte cAini.
- E primejdios, desigur.
-Atr.rnci trebuie si veghem cu orice chip ca ajutoarele si nu
faci cetdfenilor nimic de felul acesta din cauzi ci sunt mai pu'
ternici, -si si nu se poarte mai curAnd ca ni;te st[pani brutali
decAt ca niste aliati binevoitori.
- intr-adevir, aga trebuie sd proceddm.
-.Dar daci au fost educafi bine ei au prirnit deja cea mai in-
semnati capacitate de a purta de grijd, nu-i aga?
- Ba da. incuviintA el.
- inca nu avem dreptul si afirmirn asta, dragul rneu Glaucon,
insi putem afirma ceea ce tocmai spuneam, ci ei trebuie si pri'
meascir educafia cuvenita, oricare ar fi aceea, dacir wern si aibd
trisdtura care-i va face sd fie bldnzi atAt cu sine, cAt gi cu cei pe
care-i pizesc
- Ai perfecti dreptate.
- A;adar, pe lAngdr aceastb educafie, orice om cu minte va
spune ci trebuie si le rAnduim in aEa fel locuinfele 9i celelalte
proprietili incAt si nu-i impiedice de a fi cdt mai buni paznici 9i,
ca atare, si nu-i stArneasci la a le face riu celorla{i cetileni.
lirlutblica 109
- E corect.
- Crezi insi ci aceste locuinle gi stilul de viatir vor fi de ajuns
rl.rcir vrern ca ei si fie aga cum i-am descris? In primul rAnd,
rrrrrrcni nu trebuie sd aibri vreun fel de proprietate privatd, in
rrl;rm celei absolut necesare. in al doilea r6nd, nimeni nu trebuie
,,:r rk'lini locuinfi sau o cimari care si nu fie deschisd tuturor
o
r r.lor care vor si intre. Apoi, vor avea atdtea provizii cAte le lre-
I'li(, unor atleti ai rdLzboiului, birbali viteji gi cumpitali, iar ca
,,irrrlrrie vor primi din partea celorlalfi cetd,teni atltt cdt sd aibd
rlirr lielsug in tirnpul anului, dar si nu le mai rimAnh nimic la
sl;rniiL. Tiebuie si trdiascd ?n comun, mAncdnd impreuna ca gi
r lirll ar fi incartiruiti pe cAmpul de lupti. CAt despre aur ;i ar-
;irrl, le vom spune ci le au in suflet dela zei, primite ca daruri
rlivirre, qi nu trebuie si-gi mai doreasca, in plus, si din cele pd-
lrtirrtesti; nu vor intina aceasti comoari amestecAnd-o cu aurul
'iil rrruite ticiio-sii, insi al lor este nepangdrit. Ei sunt singurii din
r .tirlc care n-au voie si aibi de-a face cu aurul si argintui, nici
rrr',,'iu'sd le atingi ori si ajungd sub acelagi acoperig cu ele, sau
r;r si le atArne delrup in chip de podoabe ori sii bea din pocale
rh ;rrrr si argint. In {elul acesta s-ar salva pe sine qi ar salva gi
r .lrrlt:a, dar atunci cd,nd vor avea pdmAnt in proprietate, case gi
lr,uri, vor fi gospodari;i agricultori in loc de paznici, stipAni qi
rlrrsrnani ai celorlalli cetd!.eni ln loc de aliafi; aga, urdnd Ei fiind
rrrili, uneltind si facAnd obiectul uneltirilor, igi vor petrece toald
r i;rll lemAndu-se mult mai mult de dusmanii dinlduntru decAt
rlr. t'ci din alari, mergdnd pe o cale foarte aproape de nimicire,
,rl;rl ei cdt gi cetatea. Din toate aceste motive, sb convenim asupra
,u r,stei morlalitAti de a le acorda paznicilor nogtri locuintele si
t,r;rlt' celelalte gi s-o statornicim in lege. Ce pirere
ai?
.- Sunt intru totul de acord cu tine, zise Glaucon,

Cenrna a IV-n
Atunci interveni Adeimantos: - Ce vei rdspunde Socrate
daci fi se va spune ca nu-ilaci pe acepli oameni deosebit de feri-
cifi, iar asla din vina lor? In realitate, cetatea 1e apar'{ine, iar ei
nu se bucuri de nici unul dintre bunurile cetifii r:a alfii, care pG
sedi plmAnturi, construiesc case mari, pe care le rnobileazi cu
grandoarea potriviti, aduc zeilor sacrificii, oferi ospitalitate, gi,
pentru a ajunge la ceea ce spuneai mai devreme, defin aur, ar-
gint si tot ceea ce, conform opiniei curente asigrrra fericirea. $ar
spune ci rizboinicii tii par stabilili in cetate ca simplii auxiliari
salariafi, firi aita ocupafie decAt s[ asigure paza.
- Da, am recunoscut; mai adaugi ci nu-gi cAgtigi decAt mAn-
carea gi ci nu primesc prime ca soldaf,i obi;nuifi, asdel incAt nu
ar putea cdlitori pe cheltuiala proprie dacd' ar dori, nu ar putea
da bani curtezanelor, nu ar putea si faci nici una dintre cheltu-
ielile pe care le fac oamenii despre care se spune cd sunt feri-
citi. IatiL aspectele pe care tu le omili, la fel ca multi al1ii, din actul
de acuzare.
- Ei bine, spuse el, s[ le adiugdm si pe acestea!
- Atunci vrei si-!i rdspund in apirarea mea?
- Da.
- Creci ci gisim ceea ce trebuie si rispundem urmAnd dru-
mul pe care am ajuns aici. Vom spune ci nu e nimic de mirare
ca gi rdzboinicii nogtri si fie foarte fericifi, ci nu am avut intenfia,
atunci cAnd am fondat cetatea, sd facem doar o categorie fericitii,
ci, in misura posibilului, pe to{i cetdlenii sii. De fapt, ne gAn-
deam ci intr-o astfel de cetate vom gdsi dreptatea, iar in cetatea
cel mai riu constituitA, nedreptatea: examinAndu-le pe amAndoui,
am putea si ne pronuntdm asupra lucrului pe care il cdutam de
mai multi vreme, Dar acum credem ca zidim cetatea lbricili, nu
luAnd doar un mic numir de locuitori pe care si-i lacem fericifi,
ci considerdnd-o un intleg; imediat duph aceea, vom examina
cetatea opusi. Deci, daci ar trebui si picdm o statuie, iar cineva
t
lirtpt tblica 111
,ri' u- acuza c[ nu folosim cele mai fi"umoase culori pe r:ele mai
Ir rrrrroase pirli ale corpului - de exentplu, ochii, care sunt cea
rrrri frumoasi partea a corpului, ar trebui sd fie pictali nu cu
r,rsrr. ci cu negru - ne-am apira cu infelepciune, in felul urma-
l, rr': ,,Omule uluitor, sii nu-!i imagin en ch ar trebui sir pictim ochii
,r,illi'l incAt si nu mai pari ochi, pi sI facem acelaqi lucru cu cele-
l.rllt'piirfi ale corpului, ci gAnde,stete ci dAnd fiecirei pi4i cu-
lrr;u'r:a potrivitd, producern un hrfeg frumos. Iar in cazul de faliL,
rr r r re obliga si legim de condifa p anicilor o fericire care ar face
r
rlrrr ei orice altceva decilLpaznici. Cdci ne putem imbrica inun-
rlorii in robe somptu'rase, ii putem incorona cu aur si ii putem
r
,rlrliga si nu munceascd pdrnantul decAt din plicere; am putea
r rrk'a olarii lAnga foc, astlel incAt, bAnd gi mAncAnd pe sdrturate
,,,r rru mai invArti roata decAt in misura in care doresc sa se
ur'ul)e de lucrarea lor gi, in acelagi mod, am putea lace fericiti
toti cel-itenii ora;ului, aga incAt intreaga cetate ar fii fericitd. Dar
rrrr rre da acest sfat, pentru ci, dacd te-am asculta, lucrltorul ar
rrrt't'la si rnai fie lucritor, olarul sd fie olar, iar toate profesiunile,
;rl t'iiror ansamblu formeaza cetatea, ar dispirea. Cu toate aces-
l,'rr, irnportanfa acestor meserii este mai mici: nu este o neno-
r r rr'ire pentru cetate dacd pantofarii ar deveni risfila{i ;i sar da
rlrr'p[ ceea ce nu sunt. Din contra, daci paznicii legilor si cetitii
rrrr iu mai fi paznici decAt in aparenta, ar ruina cetatea de sus
p;rrrii jos, in timp ce, pe de altd parte, numai ei au puterea de a
n ;rrlrninistra bine si de a o face fericita." Deci, dacd noi suntem
, r,i c:are Iorrneazi adevdralii paznici, absolLrt incapabili sa facd
r,rrr celitii, cel care vorbeqte despre Iucritori ca gi cum ar -fi niste
, ,rrvivi fericiti la un banchet, nu vortreqte despre o cetate. Frin
uruare, hebuie sd ne gandim dacd atunci cand inflintim paznicii,
r'' I)ropunem sa ii facem pe cAt de ferici{i posibil, sau ci,ulirn fe-
rit'irea intregului orag, caz in care ar lrebui si obligdm paznicii
'.i ir,iutoerele sa o asigure gi si.i convin{Jem, ca 9i pe ceilalli ceti-
i,'rri, si5i indeplineasci cAt mai bine sarcinile care le sunt incre-
rlirrlal.e; iar atunci cAnd cetatea va fi crescut si va fi bine organi-
.,;rlii, vom lasa fiecare clasi si participe la fericire dupi natura sa.
- Mi se pare ci ai dreptate, spuse el,
- Acum, ,ti se pare normal si facem o observalie sorl cu pre-
, r.tletnteie?
- Care?
112
PLA Fapubtica 113

Prive-ste-i pe ceila[i artizatn.si vezi daci nu cumva

asta - I)oate ci nu, cel puSn nu doi deodatri.
- - Nici chiar daci ar putea fugi mai repede, intorcAndu-se ca
ri,sfali si-i face r[i ;i Pe ei.
urmdritor gi repetAnd frecvent
t& I loveasci pe cel mai apropiat
- Ce anume? jr.trsti manevr6, in soare, pe cildurimare? Un asdel de om nu
- Bogigia, am rlsPuns,;i siricia' ff lrrvinge cumva chiar gi mai mult de doi adversari?
- Cum asa?
- in -odd urmitor: cren ca olarul, dupi ce s'a - ItAri nici o indoialb, nu e nimic extraordinar in asta.
va- mai dori si se ocupe de meseria lui? - Dzr nu cren chbogafii ar cunoaste mai bine stiinfa pi prac-
: N; ; deveni el mai leneq 9i mai neglijent decAt inainte? lh'n pugilismului decAt pe aceea a rizboiului? I

*Asa cred.
- Ba da, mult mai leneq. )
- Si un olar mult mai Prost. - Atunci, se pare ci atletii no;tri vor lupta cu u;rlrinti lmpo-
- Da, un olar mult mai Prost. il lmpiedici si i9i cu lrlvl unor adversari de doui sau de frei ori mai numerogi.
- F"'4" alta parte, daci siricia - Sunt de acord cu tine, deoarec€ mi se pare ci ai dreptate.
Sa nu ar a - Dar cum! Daci ar trimite un sol la aItA cetate pentru a
scule sau alte obiecte necesare artei sale, munca
nu deveni muncitori pro;ti? rlrtrrre adevarul: ,"Aurul si argintul nu se mai folosesc la noi; nu
ae .Gi.itiFiir sd,i gi ucenicii ar
- Cum si nu? sv('m dreptul si le de{inem, dar voi avefi. LuptaF deci impre-
-;;;i, qi alta, bogilia 9i siricia, duc la pierzanie ar'
si unri cu noi giveF c$tiga bogbfile inamicuiui." Crencas-ar gisi
""u
tele si arlnatn. onrrreni care la auzul acestor cuvinte ar prefera si se lupte cu
- A.sa se Pare. e0lni puternici gi curajogi, in ioc sd atace impreunA cu ei oile grase
- Iar noi am gisit, se pare, alte lucruri asupra carora,pazrucu plblAnde?
trebuie sd vegheze cu foarte mare atenfie pentru ca ele sa nu - Nu cred. Dar dacd intr-o singuri cetatea se acumuleazd bo-
se strecoare in cetate' griliile altora, ai griji ca acest lucru si ntt aducd pericole penlru
- Care? tetatea care nu este bogati.
siricia, am rispuns; deoarece una di naqtere
-;;ui$" gi - Egti fericit, am spus, si crezi ci o alti cetate decdt cea pe
lu*ulu|Gnligi aoti"1.i ae nou, io timp ce cealalth aduce zgdr- crre zrm construit-o noi meriti acest nume!
*^^:i;;'f*t,;i"il;"
cenia si incapacitatea de a munci bine' - De ce nu?
el' Cu toate acestea, fucrate' gandeqte-lg
- Celorlalte cetileni trebuie s5le dim un nume cu o semni-
la cele ;;;;;;"4, cum ar putea cetateanoastra'
carg n9 qqsedi
lit'atie mai intinsd, deoarece fiecare dintre ele este multipla, iar
il".atii * duci rdzboail, mai ales atunci cdnd ar trebui si lupte
llu una singuri, cum se spune la joc; in ea se gisesc cel pulin
imioiriva unei cetdli mari ;i bogate? rkrui cetdti care se dugmdnesc: cea a bogafilor gi cea a siraci-
- Este evident, * ii.putt=,ie tuptt impotriva ugoara'
unei asdel de
mai lor, iar fiecare dintre acestea se imparte in altele. Dacii le con-
cetdti este dificili, dar lupta cu doui ceti{i este rirleri drept una singurd, vei fi complet dezamig1l, dar dacd le
- Cum aqa? se va ajunge lu l,lp3'
privegti drept multiple, dAnd bogafilor avufiile, puterea gi chiar
- i,ii;ffiIrdnd, am aratat eu, cAnd si se lupte cu oamelr bo- ln,rsoana altora, vei avea intotdeauna mulli aliali gi pulini du;-
rlzboinicii noqtri, atlefi, nu vor trebui
rrrini. Iar at6ta vreme cAt cetatea ta vafi administrati cu in.telep
cati? lirrne, dupi cum tocmai am stabilit, eavafi cea mai mare dintre
- Ba da, sPuse el.
in Ioate, nu ca renurne, ci in realitate, chiar dacaar fi compusa nu-
ni line,'lAeimautos, nu crezi ci unluptitor antrenat
- u-surin{i doi luptitori bo- rrrai din o mie de rizboinici; cici nu vei gisi cu u-surinti o celate
cel mai bun mod va putea infrunta cu
ll/it de mare nici lagreci, nici la barbari, de-si unele par si o de-
Sati pi grasi?
114
pi-seasci de mai multe ori ca grandoare. Ctezi ci lucrurile
alffel?
-PeZesz,nul
- Asdel, iati cea mai frumoasi limitl pe care paznicii
tri ar putea sd o puni cregterii cetnlii; ludnd atAt pdrnAnt cAt
trebuie Ei abandonAnd restul.
- Dar care este aceasli" limiti?
- Cred ci este urmitoarea: pdni la punctul in ca::e, o
extinsh, iqi men{ine unitatea, dar nu mai departe.
- Foarte bine.
- Aqad.ar, vom prescrie o noui reguli paanicilor: sh ve
cu cea mat mare gnla ca cetatea s5, nu fie nici mici, nici
in aparenfi, ci atAt cAt este necesar, pistrandu-qi unitatea.
- ptottubit ci le vom da o poruncb firi importanfi!
- Mai pu$n irnportanti decat aceasta este cea^pe care
menf,onato mai devreme, spundnd ci trebuie sdLincredinl
unei'alte clase copilul mediocru care se sar naqte printre 1
nici si si ridicim la rangul de paznic c<lpilul bine dotat care
naste in alte clase, AceJt lucru urmlreqte si aritbm ci 9i cr
la$ cetlleni trebuie si li se incredinleze un singur lucru,
pentru care sunt potrivi! prin naturl $ luryai acela, asffel it
h".*" ocupdndu-ie de propria sarcini si fe numai unul, iar
multiplu, pbntu ca in iceit fel cetatea si se dezvolte ;i si
devini multipli.
-latA,infr-adevdr, un iucru mai pu,tin important decAt
lalt!
- in realitate, bunul rneu Adeimantos, regulile noastre
sunt a;a cum $ar putea crede, importante 9i numeroase; ele s
cu toatele foarte simple, cu condifa si se respecte o singuri
gtrli importanth, care, de altfel, este mai mult suficienti
irnportanti.
- Care este aceea? intrebi el.
- Educafia copiilor gi tinerilor, am rispuns; deoarece d
tinerii nogtri sunt bine cresculi 9i devin oarneni rationali,
lnfelege cu u.surinli de la sine toate acestea 9i ceea -9e liy
de-o parte pentru mornent, proprietatea femeilor, cdsitoriile
pro"reat"u, lucruri care, cortform proverbului, trebuie sA fie
mai comune posibil intre prieteni.
- intr-adevdr, ar fi perfect, spuse el.
Rtpublica 115
- Iar odati ce a*zwea noastri isi va fi luat elan, ea crescAnd
lr v:r dezvolta ca un cerc; pentru ci o educalie qi o inslrtrcfie
trrret:te, cdnd sunt ferite de orice influente, creeazh firi'bune,
hr acestea firile bune primind o educdfle corecti devin, la rAn-
dul lor, mai bune decdt cele dinainte, sub diverse aspecte'qi, in-
trr altele, sub acela al procreirii, aga cum putem constata la
lnirrrale.
- Este de la sine lnfeles.
- Deci, in pufine cuvinte, h'ebuie ca cei care administreazi
0rlntea si aibi griji ca educafia si nu se strice cumva, ei tre-
bttie sii vegheze asupra ei in orice ocazie gi, cu toati atenfa posi.
blln, si aiba grijl ca nici o inovatie in gimnastici sau muzici si
nu fie introdusi impotriva regulilor stabilite. Si se teami ci daci
fltteva spqne:
Oamerlilor le plac mai mult cAntecele mai noi,nu cumva si-gi
Ittclripuie ch ar da glas nu unui c€ntec nou, ci unui nou mod de
I cAnta, pe care l-ar l[uda. Ori, nu trebuie nici si liuddrn, nici s[
Itllrritern o asemenea interpretare, pentru ci existi riscul ca
lrr,r'crea la un nou stil muzical si puni totul ln pericoi. De fapt,
nk'iodatd nu se aduc modiJiciri formelor muzicii firi a fi incil-
tslt,cele mai mari legi ale cetdfii, dupi cum spune Damon, iar
ttt o cred.
* Numiri-mi,si pe mine, spuseAdeimatos, prinhe cei care
frrrl acest lucru.
* Prin urmare, se pare ci aici, inmuzich, ar lrebui paznici
td ;i construiasci corpul de gardi.
- Desigur. Disprelul fafi de legi se strecoari ugor, firA si-f,
dtri seama.
"- Da, sub formi de joc, ca gi cum nu arproduce nici un rdu.
- Si, intr-adevir, relui el, nu face altceva decAt si se infll-
lrzt' incet in moravuri gi in obignuinle; de acolo, iese rnai puter-
rrlr' ;i trece ln relafiile sociale, din acestea se indreapti citre legi
pl r'onstitufii cu multl insolenfi, pAnd ce bulverseazd totul atAt
;nrrlru individ cAt qi la nivelul statului.
- Fie, spusei eu, chiar aqa stau lucrurile?
- mi se pare.
Aga
- Prin urmare, dupi cum spuneam Ia inceput, nu trebuie
ln orlraslele noqfi sd participe la jocuri mai pofMte? Pentru cd
116
dacijocurile lor sunt gregite, ei nu vor putea deveni atunci
cresc bdrbafi virtuogi qi supugi legilor,
- Fard indoiali.
- $i ei regisesc aceste reguli, care par iipsite de im
qi pe care skirnoqii lor le lisaserb sd cadl in desuetudine.
Care?
- - Exact.
- Cele care ordond tinerilor sd pistreze ticerea atunci
se gisesc in preajma batrAnilor, sd-i ajute si se a9eze, si se
pentru a le face loc, si-gi lnconjoare parinf,i cu ingrijiri, dar
cele care privesc tunsoarea, hainele, incii$mintea, linuta e
rioard a corpului gi alte lucruri asemhnitoare' Nu crezi ci
regisi aceste reguli?
- Aga cred.
- Dar, dupi pdrerea mea, ar fi;implist si legiferezi asu
acestor subiecte, deoarece ordinele scrise sau verbale nu ar
efect gi nu ar putea fi menfinute.
- Cum aga?
Ceea ce pare sigur, Adeimantos, am rlspuns, este ci
- lete qi nici sau altele de felul acesta nu le vor servi la nimic?
nul dat de educalie determini tot ceea ce urmeazi, Oare
minitorul nu cheamd, lntotdeauna asemlnitorul?
- Ba da!
- $i cred ci putem spune ci la sfArgit acest elan ajunge la
rezultat superior qi complet, fie el bun sau riu,
-Acestea sunt motivele pentru care nu aq merge mal
parte Ei nu voi incerca si legiferez in aceste chestiuni.
- Pe buni dreptate.
- Dar, pe zei, cevom face in ceea ce privepte feburile pi
conlractele pe care cetAfenii din diverse clase le lncheie intre
gi, daci wei, contractele pentru mAna de lucru? Ce vom face
ceea ce priveqte injuriile, plAngerile, infiinfarea instan.telor, r
mirea judecdLtorilor, plata taxetror, care ar putea fi necesare
tru piele, in porturi qi in rest? \lom lndrizni si legiferim
acestora?
- Nu ar avea rost sb dirn ast{el de reguli unor oameni
stifi, rispunse el; de fapt, ei vor gdsi cu uEurinfi, de la sine,
glementirile care trebuie stabilite in aceste domenii.
- Da, prietene, iun spus, daci l)umnezeu le di puterea
a pistra intacte legile pe care le-am enumerat mai sus.
llapublica '117
* Daci nu, a continuat el, i;i vor pe.trece viafa ficand un mare
Iturndr de reguli de acest fel ;i reformdndu-le, imaginAndu-si ci
tu itjuns la cea mai bunb varianti,
- Vrei si spui ci ar trii ca nigte bolnavi care nu-qi pot pirisi
rrgirnul riu de viati din pricina desfrAnirii.
- Desigur, aceqti oameni qi-ar pelrece timpul intrun mod
phlcut; ingrijindu-se, nu ar ajunge la nimic, in alari de a com:
pllca gi a-qi agrava bolile; gi ei speri, de fiecare dati cAnd'li se
olt ri un remediu, cd grafie acestuia vor incepe si se lnsandto-
palscd.
- De fapt, spuse el, chiar acestea sunt reactiile unor aseme-
ilrtrbolnavi.
- Dar mai mult, nu e amuzant si constaf ci ei il detesti pe
Ittnrtl care le spune adevirul, ch atAta weme cAt nu vor renunta
$ se imbete, si se lndoape cu mAncare, sb se dedea libertina-
fulrri ,si lenei, nici remedii, nici tdieturi qi nici incantalji, nici amu-
- Aceasti fiisdturi nu este deloc arnuzanti, observd el, de-
onlece nu e nici o calitate sd te superi pe cel care lli di sfaturi
bttne.
* Se pare ci nu esti un admirator al acestor oameni.
- Sigur ci nu, pe Zeus!
- Deci, nici tu nu ai aproba daci cetatea ln intregime ar
htttt:fiona dupd cum am aritat mai sus. Nu fi se pare cd cetifle
;trrrst guvernate, care'trfternc ceti,tenilor sub pedeapsa cu moar-
lrn modificarea constitufiei lor, fac acelasi lucru ca gi acegti trol-
Itnvi, in timp ce acela care igi flateazi ;i serveqte cetilenii aga
lrrrrr le convine, sribit si le prevadi orice dorinfi gi abil in a-i
rnlisface, este considerat un om plin de virtuf,, un in.telept pro-
Irrrrrl si este onorat de asemenea cetiti?
-'intr-adev6r, dupd p[rereu **u, fu. exact acelaqi lucru,
rr('Lrnoscu el, gi nu le aprob deloc,
- Dar ce sA spunem despre cei care sunt de acord, care se
grnbesc chiar si slujeasci unor asffel de cetif? Nu le admiri
lurajul qi abilitatea?
- Ba da, daci ii exceptim pe cei care se lasi ingelafi, si care
m r:red adevirali politicieni pentru ci sunt liudafi de mase.
118 PLATON
Ce spui? Nu ii ierfi pe aceqti oameni? Cten,prin urmare,
- - Este ca gi cum nu ai fi spus nirnic! Interveni Glaucon. I'{eai
ca o persoani care nu gtie sa mdsoare, qi cdrora un anumit nur
mdr de alte persoane i-ar repeta ca are patru cofi, ar putea
nu creadi asta despre sine?
- Nu, nu cred, recunoscu el.
- Prin urmare, nu te supdra pe ei; deoarece aceqtia sunt cel
mai fermecitori din lume! Ei fac legi pe temgleae care le-am
enumerat mai lnainte -si le reformeaz5, sperAnd ci vor reusi
pund capit fraudelor care se cornit in contractele $i in afac
despre care am vorbit anterior: de fapt, nu ;Liu cd taie
unei hidre.
- A$a este, de lapt nu fac altceva.
- in ceea ce ma privegte, am reluat, nu m-ag fi gAndit
intr-o cetate guvernati bine sau prost, adeviratul legislator ar
trebui si se ocupe de asdel de legi: in prima pentru ci ele
inutile gi nu au nici un efect, in cea de-a doua, pentru ci daci ar
exista principii corecte deja stabilite, celelalte ar urma de la sine.
- Ce ne mai rimAne de flcut ln domeniul legislatiei? in
bi el.
- Am rdspuns: noui nu ne mai ri'mAne de fdcut nimic,
lui Apollo, zeului de la Delphi, ii rimAne si faca primele,
mai importante gi mai frumoase dintre legi.
- Care sunt acestea?
- Cele care privesc construcfia templelor, sacrificiile aduse
zeilor, mormintele celor decedafi gi ceremoniile care ne
ajutorul lor. Despre acestea, in realitate, nu avem cuno$tinfi; de
asernenea, atunci cand fonddm cetatea, nu trebuie si ascultim
de nici un striin, daci suntem lnfelepfi, .si trebuie si ne alegem
ciliuzinumai din patria noastri,'Ori acest zeu este cilduzitorul
national al tuturor oamenilor in asfel de chestiuni, deoarece el
lgi rostegte oracolele din inima pimantului.
- Ai dreptate, spuse el, aga trebuie si facem,
- Iati aqadar cetatea clidit[, fiu al itli Ariston, am reluat eu*
Acum, cauti lumini suficienti in interiorul ei, chemd-lpe
tele tiu, pe Polemarchos gi pe ceila[i .si examineaza dach nu
cumva putem si vedem unde se giseqte in cetate dreptatea pil
nedrepiatea, prin ce se deosebesc cele doui una de cealalti, 9i
pe care dinfe trebuie si o delinl cel care se wea si fie fericit,
fie ci scapi sau nu privirilor zeilor qi oamenilor.
llopublica 119
pt'umis sd faci tu insuli aceasti cercetare, pretinzdnd ci ar fi un
lxicat penlru tine si nu ajuf, dreptatea prin toate mijloacele care-ti
xl:ur la indemAni,
- Este adevdrat cI am ficut promisiunea pe care ai amintito;
Irrir voi fine de ea, dar am nevoie de ajutorul vostru.
- Te vom ajuta, spuse el.
- Sper, am reluat eu, si gisesc ceea ce cdutdm in modul ur-
ttriilor. Daci cetatea noastri a fost bine fondati, ea este buni cu
rles:ivArgire.
- B necesar.
- Este, prin urrnare, evident cd ea este infeleapti, curajoasi,
k.rrrperati" si jusld.
- Evidenl.
- in consecind, dinne acestea, oricare ar fi insugirile pe care
le girsini in ea, restul ar fi ceea ce nu am gisit inci.
- I.trd indoiald.
* Daci din patru lucruri ciutim unul, nu conteazi in ce
rltrrrreniu, gi daci acesta ni se infifigeazit de la inceput, ne-ar fi
rl.ajuns; dar dacd rnai intAi le cunoa-sl.,em pe celelalte trei,-chiar
grrin aceasta vom cunoa.ste lucrul ciutat, deoarece este evident
cl nLr ar putea fi decAt cel care rimAne.
- Clhiar aga, spuse el.
- Agadar, dat fiind ci obiectele ciutdrii noastre sunt iir nu-
trrlr de patru, nu ar trebui si adoptim aceastb metodi?
- Ba da, evident.
- Or, in cazul care ne preocupi., cred ci infelepciunea este
prirna care se distinge cu claritate; dar iati ci apare un {apt stra-
rrirr legat de ea.
- Care? a intrebat.
- Cetatea pe care am fondat-o, anr spus, rni se pare intr-ade-
v;rr in{eleapti, deoarece delibereazd cu prudenli.
,- Da,
- Iar pruden{a in rationament este, evident, un fel de gtiinfdr;
rrrr pdn ignoranli, ci prin gtiinfi deliberezi bine,
- Evident.
- Dar in cetate existh o rnare diversitate de stiinte,
- Flra indoiald.
12A PLATAN
- Oarc datorita stiinlei dulgherilor spunern noi cd cetatea
este inleleaptS,si prudenb in deiiherdri?
- In nici utr caz, raspunse el, aceastd stiinti va lace si se
spuni despre ea ci este buni la dulgherie.
-Ar fi pentru qtiinfa prelucririi bronzului sau a altor metale?
- Pentru nici una dintre aceste gtiinfe, rdLspunse el.
- Nici pentru cea a producerii fructelor pimAntr:lui, deoa-
rece pentru asta este buni in agriculturi.
-Aga mi se pare.
-Atunci penlru ce? am continual existi oare o ;tiinp in cela-
tea pe care tocmai arn infi.inlat-o, pe care o posedi anumili locui
tori, gi prin care aceastd cetate chibzuie;te, nu asupra vreunei
pirli din alcituirea sa, ci asupra ansamblului, pentru a descoperi
modul cel mai bun de a se comporta in interior gi in raporturile
cu alte cetrfi?
- Desigur, trebuie si fie una.
Care, am intrebat eu, .si la care dintre cetileni se gise;te?
- r
Este chiar gtiinta de apazi si se gaseEte la conducitorii pe
- * Nu am inl.eles prea bine ce-ai spus, repeth te rog.
care i-arn numit paznici pel'fecfi.
- Si legat de aceasta qtiinld cum ai numi tu celatea?
- O numesc prudenti in deliberdri gi tntr-adevir infeleapti.
- Dar, am reluat eu, in opinia ta, care ar fi grupul mai mare
in cetate, cel al fierarilor sau cel al adevirafilor paznici?
- Cel al fierarilor ar fi rnult mai numeros.
- Prin urmare, dintre toate grupurile care igi iau numele de
la profesia pe care o practicd, cel al paznicilor ar fi cel mai pufin
numeros?
- De departe.
- A;adar, cetatea ar fi in{eleaptd in ansamhlu, datoriti clasei
.si pfu1ji ei celei mai reduse nurneric, clasa conclucitoare. Oamenii
din aceasti clasa sunt, natural, mai pufni, iar lclr le este hfuinit
si cunoascl gtiinta care, dintre toate celelalte, trebttie sA fie nri-
miti intelepciune.
- Este foarte exact, spuse el.
- Am gdsit, prin urmare, nu gtiu in ce mod, una dintre cele
patru calitifi ciutate gi punctul din cetate unde rezidi ea.
- Mie rni se pare ci am gisit-o intr-o manieri satistic[toare.
t irpublica 121
- CAt despre curajul insugi gi partea din cetate unde rezidi
irlr,sla, parte dal.oriti cdreia cetatea este nurniti curajoasS, ntt
. rlillcil sri le alfuim.
- Cum aga?
- Cine ar spune ca o cetatea este lasi sau curajoasA refe-
rirrtltr-se la o altd parte din ea decAt aceea care rnerge larhzltoi
,,i tlrrce armele pentru ea?
- Nimeni nu ar alirma aceasta cu privire la un alt lucru.
- Atr"rnci e corect daci spun cA ceilalli cetdleni, laqi sau cu-
r;riosi nu au puterea de a da cetitii unul sau altul dintre aceste
';[;rlerisiici.
- intr-adevdr, nu o au.
-Deci, cetatea este curajoasa printr-o parte din ea insisi si
1x'rrtnu ca posedi h aceastl parte lorfa de a pistra intotdeauna
rrrlirctl opinia sa asupra lucrurilor de care trebuie sd se teami;
;rrlica cele, in numlrul si caracteristicile lor, pe care legislato-
r rrl le-a desemnat prin educalie. Ori poate nu asta inlelegi prin
'r r r-itj ?
* Spun ci prin curaj inlelegern un fel cle pdstrare.
- Ce fel de pistrare?
- Cea a opiniei pe care legea a {dcut-o sd se nasca in noi,
pr in rnijlocirea educatiei, asupra lucrurilor care sunt de ternut,
rrrrrnirul gi tipul lor. $i inteleg prin pirslrarea constanti a aLres*
tt'i opinii faptul ci cineva o pistreazAinlacta in rnijlocul pedep-
'''lor gi plicerilor, dorinlelor,si temerilor:, fd'rd a o aban<lona nici
,r clipii. Pot sa-ti explic t-oate acestea printr-o comparafie, daca
r krreqti.
- Desigur.
atunci cAnd vor sh vopseasci lAni in rogu,
- $tii ca vopsitorii,
:rleg mai inldi, dintre cele de ttiverse culori, un singur fel cle ldnA,
.'r';r albi; apoi o pregatesc, supunAnd-o unui proces indelungat,
irstfel ilrr:6t ea sd preia c.lt mai bine stralucirea culorii; in sfdr-
sit, o introduc in vopsea. Stii ci ceea ce a fost vopsit astl'el nu se
lxrate sterge: spdlarea, cu sau fdrh dizolvaSi, rru elirnina culoa-
n'a. Din contra, stii ce se tntdmpli cAnd nu procedezi aqa, cAnd
r, vopsiti lAna colorati sau cAnd nu se aplicd procedurile de pr:e-
tI;rtire.
122 PLATAN
- Ftiu, Culoarea iese pi vepmAntul devine ridicol.
- tntelege atunci, am reluat eu, cd noi am procedat, in mi'
sura forfelor noastre, la o operaliune aseminitoare, alegAnd riz
boinicii gi ridic6ndu-i cu ajutorul muzicii gi girnnasticii: am avut
in vedere ca ei si primeasci cAt mai bine legile, ca pe o vopsea,
astfel incAt grafie naturii lor qi educafiei potrivite, ei sd aibi o
opinie de ne;ters asupra lucrurilor de temut gi restuh.ri. Aceasta
si nu poati fi eliminati de dizolvanlii care sunt plicerea - mult
mai put.ernicl in acliunea sa decAt orice sodd - durerea, teama
gi dorinta - mult mai puternici decAt orice dizolvant. Aceasti
forfi va pbstra neabitut opinia dreapti 9i legitimi, atingAnd lu-
crurile care sunt gi nu sunt de temut. Eu nurnesc curaj puterea
pe care tocmai am descris-o, daci nu ai obieclii.
- Nu, nu am nici o obiec{ie, spuse el, petttr u cd mi se pare ci
dacA opiniajusta asupra acestor chestiuni nu este fructul edu'
caliei, dacii este silbatich sau servili, nu o poli considera sta'
bili, ci ii trebuie un alt nume.
- Ceea ce spui este corect, am recunoscut.
- Agadar admit definilia pe care o dai curajului.
- Da, admite-o, cel pufin ca definifie a curajului politic, ;i
bine vei face. l)ar asupra acestui punct, dacd wei, vom discuta
pe indelete cu alti ncazie; aflIm nu ciutim curajul, ci dreptatea.
Sd punem punct acestui subiect.
- Corect, zise el.
- Atunci, ne mai rdma"n de gisit doui calitafi ale cetatii. cum'
pltarea gi cel al intregii noastre cercetiii, dreptatea.
- Perfect.
- Ei trine, cum am putea si aflim dreplaLea, fitd sd ne mai
ocupdrn de cumpitare?
- Nu gtiu, rispunse; dar nu aF vrea ca ea si ni se infiiliqeze
prima, daci ar trebui sd lisim deoparte curnpitarea. Daci vrei
si-mi faci o placere, si incepem cu aceasta din urmi.
- Sigur cd vrea,u, ag gregi daci te-a; retuza.
- GAndegte-te atunci.
- Tocmai asta vreau sa fac. $i, vizAnd lucrurile din acest
punct, cred ci ea seamind, mai rnult decAt calitifle prece-
dente, bunei infelegeri qi armoniei.
- Curn aga?
I irtl)ublica
G)
- Cumpdtarea este intr-o anumiti misurd un tip de ordine,
rrrr t'ontrol care se exercita asupra anumitor pliceri gi dorinfe,
rlr;xi cum o indicdL - intr-un fel pe care nuJ inleleg prea bine -
lxpresia ,,stipAn pe sine", si altele asemin6toare, c;rre sunt
rrr rrre ale acestei virtufi, ca si zic aqa. Nu am dreptate?
- Sigur ci ai.
- Ori, expresia,,stipAn pe sine" nu este ea insAqi ridicolS?
( r,l t'are este stipdnul sau, este, in acelagi timp, presupun gi scla-
vrl lui insu"ei, iar cel care este sclav este stdpAn; oricum, este
vor'lta cle o singrri persoani.
- Fdrd indoiali,
- f)ar aceasta expresie mi se pare ci implici faptul ci in
.'rrllt'lul uman existi dou.{ pirti: una superioari calitativ qi cea-
lrrllii inferioari; cAnd ce:r superioard prin naturd comandi celei
Irrk'rioare, spunem ci omul este stdpan pe sine - o laudd, de-
,,igrrr; dar, cAnd prin educa{ia defectuoasd sau printr.o tovdrds,ie
rlrr, partea superioara, care este mai mici, se gisegte dorninati
rlr, rnasa elementelor care o compun pe cea inferioari, condam-
rurrrr aceastd domina.re drept ruginoasd gi spunem despre omul
irr't'la ci este sclavul lui insusi, ci este anornal.
- trxplicatia mi se pare corecta.
- Aruncd-li, te rog, privirea asupra tinerei noastre cetali, re-
lrrrri eu. \rei gisi una dintre aceste condilii realizata gi vei sprune
r';r ca este sGpAni pe sine, daci tot ceea ce partea superioara
,',rrnandd celei inferioare trebuie numit pe drept cumpdtare gi
,"lir1lAn pe sine.
- Ma uit si vad ca ai dreptate.
- Desigur, in cetate se vor gisi in mare numitr si de toate
h,lrrrile, dorin{e, plSceri si dureri, mai ales la copii, la servitori,
l;r li.mei gi la mulli nedernni dintre cei pe care ii numim liberi,
- Fdrd indoialiL.
- CAt despre sentimentele simple .si moderate pe care le con-
,lrrce ratiunea si care insolesc inteligenla gi opinia justa, pe aces-
t{.ir nLr 1€ vei gdsi decAt putine persoane, firi deosebite, pe care
k'rt format o educafie excelenti.
- Este adevirat.
la rEr,
l_i
-Lld fel, lru
nu vezi cd Irin LtL@Lg4
vEzi La Lq dorintele
cetatea ta uvl[llgrE multimii LElvl
lrlulurr[r celor llL_
ne-
volnici sunt dominate de dorinlele ;i infelepciunea numirului
rrriti nric al oamenilor virruosif
 124
- Ba da, asta vid.
- Prin urmare, daci putem spune despre o cetate cii este
pdni peste plicerile sale, atunci vorbim despre a noastrd.
- Cu siguranti.
- Dar, dacb ne gAndim la toate acestea, nu trebuie si o
mim cumpitati?
- Cum sd nu.
- Agadar, dacd exista o cetate, in care guvernantii si cei
vernati au aceeagi opinie in ce priveqte pe cei care trebuie
comande, aceea este cetatea noastrd, nu-i asa?
- Fdri nici o indoiald.
- Bi bine, cdnd cetdlenii sunt organizati astfel, la cine
tu cb se va gisi cumpitarea, la guvernan{i sau la guverna{i?
- $i la unii ;i la ceilalti.
-Yezi, am ghicit bine mai devreme, cAnd am spus ci
peranfa seamini cu o anume armonie.
- De ce?
- Deoarece curnpitarea nu este ca Ei curajul sau in
nea, care siliquind inlr-o anume parte a celdtii o fac curaj
si inleleapti. Cumpitarea nu funcfioneazi a_sa: rispanditi in
samblul cetdlii, ea pune la unison pe cei slabi, pe cei mai pu
nici qi pe cei mlflocii, in ce privegte tnfelepciunea, daca wei,
numirul, avufia, sau orice alt lucru asemd.ndLtor. Astfel, pu
spune cu foarte mare dreptate cI temperanta consta in
ce concordd, h armonia naturali dintre superior qi inferior
legituri cu partea care trebuie si conduca, atAt tn cetate cdt
in sufletul individului"
- Sunt in intregirne de acord cu tine.
- Foarte bine. Iati ci am descoperit trei lucruri in ceta
noastrd. CAt despre cel de-al patrulea prin care cetatea
participi la virtute, care poate fi acela? Mi se pare evident ci
este vorba de dreptate,
- Este evident.
-A;adar, Glaucon, acum trebuie precum nigte vAndtori,
ne agezdm ln cerc ;i siL avem grija ca nu cumva dreptatea si
scape, si se evapore sub ochii nostri. Este clar, de fapt, ci se
afli pe undeva prin preajm6. Deci, priveste, incepe sd cercet
poate ci o vei zdri primul si mi-o vei arata si mie.
L
Rttutblica 125
CAt nu mi-ag dori, dar mai curAnd, pentru a folosi mai bine
* r'llitltile mele, ia-mi ca pe un lnsofitor, capabil sd distingd
ItFnr ce ii ardfi.
- lJrmeazi-mi, dupi ce te vei fi rugat impreuni cu mine,
... Clhiar aqa voi face, dar ia-o inainte.
* Sigur, locul este acoperit qi se pitrunde greu; este otrscur
j grcrr de cercetat. Cu toate acestea, trebuie si avansim.
- I)a, trebuie si inaintirn.
- Atunci, dupd ce vom privi cu atenfie: Ah!'Glaucon, am
etclrrrnat, avem o qansi si ne aflim pe calea cea bund; cred ci
vlltrirlr.rl nu ne va scdpa.
* Asta e o veste buni.
- in realitate, nu suntem deloc clarvizitori.
- Curn a.sa?
- De acum multi weme, fericitule, lncd de la inceputul aces
lri tunversatii, obiectul cercetirii noastre pare a ne insoti pagii,
lar rr<li nu l-arn vizut! Ca si oamenii care cauti uneori un obiect
lx. ('ilre il {in in mAnd, in loc si privim ceea ce se gisepte in fala
Iurirslra, noi am cercetat un lucru indepirtat; acesta este, proba-
bll, rnotivul pentru care nu l-am vazut.
- Cum infelegi tu caea ce ciulim?
- IatA, am rispuns: cred ci lntr-un anume fel, vorbim de
Irrtrltzi vreme despre justi{ie fari si ne dim seama.
- Un preambul prea lung pentru cel care doregte sd asculle!
- Ei bine, am reluat, asculti Ei vezi daci am sau nu drep-
lrrlr.. Principiul pe care l-am stabilit inci de la lncepul, atunci
r'llrrd arn infiintat cetatea, ca trebuind respectat intotdeauna, acest
principiu sau o formi a sa, este, am impresia, chiar justif,a. In
rur't,lagi timp, arn stabilit si am repetat in numeroase rAnduri, cd
lir,r:are trebuie si se ocupe de o singuri insdrcinare, cea pentru
lrrre este cel mai bine dotat de la naturi
- Da, aga spuneam.
- Dar dreptatea inseamn[ si'fi faci propria treaba gi si nu
Ir, irmesteci in a altuia, i-am auzit pe altii spunAnd gi am spus-o
\t t).01.
- Aqa este,
- Prin urrni['e, am continuat, acest principiu care ordond fie
t'irruia si-gi indeplineasci propria func$e ar putea fi, intr-un 1el,
r'lriirr juslif,a; de unde crezi ca am ajuns la aceasti concluzie?
 126 PLATQN
* Nu stiu, marturisi el, spune-mi.
-Crecl ca in cetate, virtutea rarnasi, dupi ce leam ciutat p€
toate celelalte, cumpdtarea, curajul gi infelepciunea, este acel
element care le-a dat puterea de a exista qi, dupi naEterea lor,
le line in via$ alAta weme cAt este prezent. Am spus rnai deweme
cd dreptatea este un cornplement al virtutilor ciutate, daci le
vom gisi pe celelalte.
- In mod necesar.
- in acelasi timp, am reluat, dac[ trebuia si clecidem care
este acea virtute care prin prezenta sa contribuie in cel mai inalt
grad la perfectiunea cetifii, ar fi dificil sa spunem claca este opi-
nia comuli a conducitorilor gi a celor condugi, pilstrarea, la riz.
boinici a opiniei legitime asupra lucrurilor care sunt sau nu de
temut, intelepciunea gi atenlia la cArmuitori, sau daci ceea ce
contribuie precumpdnil.or Ia aceasti perfecliune este prezenfa
la copil, la femei, la sc1av, la omul liber, la meserias, ia conducator
qi la condus, a acestei virtufi prin care fiecare se ocupa de pro-
pria sa sarcini si nu se bagi peste a altuia.
- Ar fi dificil de hotfu'Al cum si nu?
- AstJel, puterea pe care o detine fiecare cetilean in limitele
propriei sale insdrcinari, concordi, pentru virtutea intregii ce
tili, cu intelepciunea, cumpitarea si curajul acesteia.
- f)esigur.
- l)ar nu vei spune cd dreptatea este acea putere care con.
tribuie irnpreuni cu celelalte Ia r,'irtutea unei cetiiti?
- Ba da, cu siguranti
- Si examinim acum chestiunea in lelul urmitor. pentru
vedea daca opinia ta rAm{ne neschimbata: vei insiicina cArmui-
torii sA judece procese?
- Desigur.
- $i f;icand acest lucru, iqi vor propune ei un ait tel decAt
acesta: sd impiedice ca o parte si puni mAna pe bunurile alteia
sau sa lie lipsitA de ale sale?
- Fdrd indoiali cd nu igi vor propune un alt scop.
- Pentru ci acesta este drept?
- Da.
- $i in acest mod se va recunoagte ci
dreptatea consla in a nu
poseda si a nu Iace clecAt ceea ce ifi aparfine gi ili este prnpriu?
- Chiar asa.
L
I tlaltrthlica 127
Alnnci, urmire;1.e-mi in continuare rafionamentui. Dacd
rrrr rhrlgher se apuca sa facd meseria de pielar sau un pielar pe
r,';r (lt' dulgtrer, iar ei schimbi uneltele gi cAqtigurile respective
r;rrr r:hian daci un singtr om incearci sd facd aceste doub me-
si dacd toate celelalte schimbdri posibile, ln afard de cea
"r,r'ii.
l!r, ('irre o voi menfiona imediat se produc - creri ci acest lucru
Irr prrtea diluna serios cetAlii?
- Nu ered cleloc.
--Din contra cAnd un orn cdrtda firea ia desfinat sd fie rne;-
lr,:iugar sau sd fiaca o alth munca de acest tip, exaltat de bogitia
,,ir, rle numirul mare al prietenilor, fofia sa, ori un a.lt avanta.i
lr:,(,r)ri.nitot; tinde sd se ridice la rangul de rizboinic, sau un riz-
lroirrit'la rangul de cArmuitor gi de paznic, de care nu este demn;
, ;rrrtl ace.stia fac schimb de unelte si de privilegii, sau cAnd ace-
l;rsi om incearcir si indeplineascd toate aceste functii pe rAnd,
r'rltl cd eqti de acord cu mine c[ aceasta schimbare si aceastii
t'orrl'uzie zLr duce cetatea la ruini.
- Sunt perfect de acord.
- Amestecul gi schirnbarea acestor lrei clase intre ele con-
.liltde agadar pentru cetate riul suprem. Nu am greqi daca am
rrurrri aceasti dezr-rrdine cea mai mare firddelege. "
- Desigur:
* Dar cea mai mare lirhclelege pe care o poti conrite fafa
rlt'prnpria celate nu este oare nedreptatea?
- Curn si nu?
-Iata, in consecinta, in ce consti nedreptatea. Acurn si pri-
a virn reciproca: cAnd clasa o:unenilor de afaceri, cea a auxiliadlor
si cea a paznicilor i;i exercitb fiecare menirea sa 9i riu se ocupa
rlt,'cdt de acest lucru, nu avem de-a face cu contrariul neclrep-
lrrtii, sau ceea ce Jace cetatea dreapti?
- Mi se pare ca nu poate fi altfel.
- Si nu o spunem incd, arn reluat, cu toatd siguranfa; dir
rlaca recunoagtem ca aceastd concepfie, apiicata oricdrui om in
lrarticular; este, qi aici, dreptatea, aturici ne vom da acordul - ce
sa spunern in plus? * clacd nu, ne vorn lnrlrepta cercetarea asu-
pra altui lucru. Pentru moment si continuim aceasta ciulare,
t:irre credem ca ne va permite sb discernem mai upor dreplal.ea
in om daci am chuta-o inh-unul dintre cele mai mari lucruri care
o cr:ntin. Or, ni s-a pirut cil aces1. lucru este chiar cetal.ea; arn
128 PLATON
infiinlat una pe cAt de perfecti posibil, stiind cii dreptatea se
va gisi in cetatea buna. Sa transpunem ceea ce am gdsit la ce-
tate asupra individului, iar daci recunoastem ci acest lucru
este dreptatea, cu atAt mai bine. Dar daci ni se pare ci drepta-
tea este altceva in individ, vom reveni la cetate pentru a o dovedi.
Poate ci daci am compara conceptiile qi le-am fi'eca una de alta,
am putea lace si rasara dreptatea, ca si scAnteia din cremene;
apoi, cdnd aceasta va fi evidenti penlru noi, o vom fixa in su-
fletele noastre.
- Propunerea ta este met<ldici. Aga trebuie si procedirn.
-Agadar, atunci cAnd doui lucruri, unui mai mare si unul
mai mic, sunt numite cu acelagi numer sunt ele di{erite, in pri-
vinfa in care le numim mai mare sau mai mic? Sau sunt asemi-
nirtoare?
- Sunt asemandtoare.
- Atunci omul drept, in aceasta calitate, nu va fi drferit de
celatea dreapl.i, ci ii va Ii asemdnitor.
- Da.
- Dar celatea ni s-a pdLrut dreapti atunci cAnd fiecare dintre
cele trei pirti componente se ocupa de propria sarcinri; cumpi-
tatd gi curajoasa, in acelagi timp, prin reactiile si calitilile acelo-
rasi clase.
Este adevanal.
- ;rlunci cAnd ne simfim indemnafi sd le indeplinim. Iat[ o intre-
Prin Llrmare, prietene, vom spune in acelasi mod ci indi-
--
vidul al carui suflet conline aceleagi pir[i ca gi cetatea, meritl,
in virtutea aceloragi trdsaturi, acelea;i nume ca qi cetatea,
- Cu necesitate.
- IatiL cir atn ajuns, fedcitule, la r: chestiune nesemnificalivi
privind sufletul: trebuie sa gtim dacdr conline sau nu in el aceste
trei pdr{i. I -
- mi se pare cd este alAt de neseninificativi, observi el,
Nr"r
deoarece, dragi Socrate, poate cd are dreptate proverbul care
spune ci lucrurile {rumoase sunt dificile.
- Aga se pare. Da sd gtii, (ilaucon, ci opinia mea es1.e urmii-
toarea: prin metoitrele de care ne lolosim in aceasta discutie nu
vom atinge niciodati cu precizie obiectul cercetirii noastre *
acolo ne duce o altA cale, mai lungi si mai cornplicati; crr toate
acestea, poate ci vom ajunge totugi la rezultate demne de ceea
ce am constatat si am comentat pAna acurn.
lit,publica 129
* Nu ar trebui sa ne mulfumim cu atAt? Pentru mine ar fi
,rrrlicient in acest moment,
- Desigur, Ei pe mine m-ar mulfurni.
- Atunci nu te descuraja. Cerceteazd.
- Nu este absolut necesar si determinim daci in noi se
r lgiisesc aceleagi forme ,si caracteristici ca gi ln cetate? Ele nu
iur iljuns in cetate pe alld cale, este evident. A fi, de fapt, gresit
\ir llunem caracterul irascibil al anurnitor cetili pe seama unui
;rll lucru decAt intlivizii care il posedi, cum sunt tracii, scif,i ;i
irtlroape toate popoarele din nord. I-a fel, dragostea de invdLfd-
lrrr';i poate fi pusi pe sealna celor de pe tdrAmurile noastre, iar
lr';r pentru bogigie este rdspAnditi mai ales la fenicieni gi egip-
Ir'lli.
- Fari indoiala.
- Aga se petrec lucrurile, nu este greu de infeles.
- Sigur cd nu.
- Dar ar fi pi mai dificil si decidem daci posedim aceste
rrrsusiri prin aceea_si parte a sufletului sau le delinem pe fiecere
prinlr-una dintre cele trei pIrti. Daca infelegem cu o parte, ne
prin alta, printr-o a treia parte ne dorirn pldcerile hra-
''ncrvdm
rrci, reproducerii si a altora din aceeagi familie, sau daci' nu cumva
:;rrlletul in inkegul siu intervine in fiecare dintre aceste acliuni,
lrirre la care mi se pare ci ar fi greu si rispundem intr-un mod
*rtisficAtor.
* Si eu cred la fel.
- Prin urmare, si incercim si determinim daci aceste ele-
rrrente sunt identice intre ele sau sunt diferite.
Cum?
- Este evident ci acelagi subiect, in aceeaqi parte a sa ,si re-
lirtiv la acelagi obiect, nu ar putea produce sau resimf in acelagi
limp efecte confrare; astfel, dacd vom gdsi conlradiclii, vom gti
ca nu este numai unul, ci mai multe elemente.
- GAndegte-te la ce voi spune in continuare.
- Vorbegte.
- Este posibil ca acelagi lucru si fie in acela;i timp imobil ,si
iu miscare, in aceeaqi parte a sa?
- Sub nici o formi.
130
- Si ne asigurhm cu gi mai mare precizie, ca sa nn
ca pe parcurs sd mai apari indoieli asupra acestei concltzii.
cineva ar spune ci un om care nu se migcl, dar care dA din
gi din cap este, ln acelagi timp, ln mi,scare gi static, am sp
cred, ci nu trebuie si ne exprimdm asfel, ci sd spunem ci
parte a corpului siu este imobili, iar cealall4 in migcare,
a;a?
- Ba da.
- Iar daci interlocutorul nostru ar impinge Ei mai depar
gluma, spun6nd cu subtilitate chsf4rfleazaeste in ansamblu i
bili ;i !n migcare, atunci cAnd se invArte refinuti de vArful
sau ci acest lucru este valabil pentru orice alt lucru miqcat
cerc in jurul unui punct fix, nu vom admite aceste a.firmafii,
oarece aceste obiecte nu sunt in migcare qi statice in acela;i timp
prin aceeagi parte a lor; vom spune ci ele au o axd qi o circum.
ferinfi. Ci in raport cu axa, sunt imobile - deoarece ea nu se
inclini - gi ci ln raport cu circumferinfa ele descriu migciri cir-
culare; dar atunci cAnd miscareaantenear,hcu ea linia axei
stAnga sau spre dreapta, lnainte sau lnapoi, atunci nu mai
imobilitate sub nici o forma.
- Este exact.
-Agadar, obiec{iile de acest tip nu ne sperie Si nici nu nq
vor convinge cd acelaqi subiect, in aceeaqi parte a sa gi relativ
la acelagi aspect suferi, este sau produce in acelaqi timp d
lucruri contrarii,
- Pe mine, in orice caz,num-ar putea convinge.
- in acelaqi timp, pentru a nu fi obligafi si lungim discufia
parcurgAnd toate obiecliile de acest tip gi asigurAndu-ne de fal-
sitatea lor, si presupunem ci principiul nostru este valabil gi si
avansim, dupi ce am convenit ci daci el se va dovedi la un mo
ment dat fals, toate consecintele pe care le-am extras ar fi lovite
de nulitate.
-Aga trebuie si facem, spuse el.
- Acum, am reluat, ai spune ci a aproba ;i a dezaproba, a
dori un lucru gi a-lrefuza, a atrage citre sine gi a respinge, sunt
contrarii fie ci e vorba de acte sau de stdri, deoarece asta nu
implici nici o diferen{A?
- Sigur ci sunt contrarii.
llopublica 131
nu ai ageza foamea, apetiturile ln general, ca gi
- $i atunci
dorinfa voinfa in prima categorie a acestor contrarii pe care
gi
kxrmai le-am menfionat? De exemplu, nu ai spune ci sufletul ce,-
lui care dorepte cauti obiectul dorit, sau atrage ceea ce ar dori
rri aibd, sau mai mult, in misura in care ar dori ca un lucru si-i
fle acordat, ipi rispunde sie9i, ca qi cum ar fi fost intrebat de
t'ineva, ci aprobi acest lucru, in dorinfa pe care o are de a-l
ob{ine?
- Aga a; spune.
- Dar oare a nu consim{i, a nu dori, nu sunt operafuni pe care
le vom clasa alituri de a respinge, de a indepirrta de la sine gi
tle toate contrariile precedente?
- Fdri indoiald,
-O dati stabilit acest lucru, nu putem afirma ci existi o
categorie a dorin,telor gi cd cele mai evidente dintre ele sunt foa-
rtrea _si setea?
- Aga vom spune.
- Dar cele dtui sunt diferite,
- Da.
- Acum, setea ca dorin!6 este ea in suflet o dorinfiL de ceva
ln plus fafi de ceea ce spuneam? De exemplu, este sete de biu-
turd caldi sau rece, mai multi sau mai pufi11i, pe pcurt,. de un
tnumit tip de biuturi? Sau oare caldura care se unegte cu setea
di dorinla de a bea ceva rece, iar frigul cevafald, ln,frmli ce se-
tea in sine nu este decAt dorinfa de obiectul care i s;a fixat in
chip firesc, de biutura ins6,si, iar foamea, dorinld de hranii?
- Aqa este precum spui tu. Fiecare dorinli luati in sine nu
cste dorinli deci,tIal6 de obiectul fixat natural, prin addugiri,
insa, apare calitatea lucrului dorit.
- Dar sd nu ne deranjeze cineva cu obiecf,i insuficient cum-
pdnite, spunAnd ci nimeni nu doregte biutura, ci biutura bun5,
nici mdncarea, ci mAncarea buni, deoarece to[i,oamenii doresc'
lucrurile bune; deci, daci setea este o dorinld ea este dorinfa
rle un lucru bun, oricare ar fi acest lucru, biuturi sau altceva,
la fel se intdmpli;i cu celelalte dorin{e.
- Dar aceasti obiecf,e pare totugi aavea o:anumitl impor-
tan!i,
132
- Totupi, sunt sigur ci orice obiect in raport cu altele,
lntr-o anumiti calitate a sa este in raport cu o alti calitate; in ti
ce luat in intregimea sa, este ln raport numai cu un alt obiect.
- Nu inleleg, recunoscu el.
- Nu ln{elegi ci ceea ce este mai mare, nu :este asdel
in raport cu un alt lucru? ,
-Ba da.
-Care este mai mic?
-Da,
-Iar ceea ce este mai mare nu este asffel decAt in raport
altceva mai mic, nu-i aga?
- Ba da.
- Dar gi lucrul care a fost mare este mai mare decAt cel
a fost cAndva mai mic, ql cel care va fi mai mare, decAt cel
va fi gi mai mic?
- Cu siguranfd.
- Acurn, pentru plus fati de minus, pentru dublu fafn de
mitate, pentru cel rapid fali de cel lent, penfru cald fafi de
.si pentru toate celelalte lucruri aseminitoare, nu se ln
la fel?
- Cu siguranfi.
-lar acela;i principiunu se aplici.si Etiinfelor? $tiinfa lua
in sine este cunoagterea lucrurilor care pot fi cunoscute sau
obiectului care i se ahibuie; dar o gtiinfi determinati este
unui obiect cu caliti{i determinate. S[ mi explic: atunci
sa niscut gtiin{a construcfiei de case, nu a fost ea numiti
tecturi pentru a o deosebi de alte gtiinfe?
Pentru ci era in asa fel lncAt nu semina nici unei alte
- c;rsului-a,ffali-$-i-TinBillcE-aceEbTfrinpeiC"qT,:il4r juGmspune
in!e?
- Da.
- Dar oare nu a devenit a-sa atunci cAnd s-a aplicat unui
determinat? Si nu se intAmpli la fel Ei pentru celelalte Etiin{e?
- Desigur.
- Recunoaqte aqadar, am continual daci mi lnfelegi, cd
se afl6 ceea ce doream sd spun: orice obiect ln raport cu
luat in sine nu este in raport decAt cu el lnsu-si, privit prin pris
anumitor caliti{i, este ln raport cu un anume obiect" Irr rest,
Repuhlica 133
suslin ca ceea ce este in raport cu un anume obiect si fie semi-
nator cu acel obiect, ci, de exemplu, .stiinfa sandtatii sau a bolii
lr fi sinitoasisau bolnavi, iar gtiinla binelui gi riului, buni sau
rea, Dar din momentul in care gtiinfanu mai este a celor cognos.
cibile tn sine, ci a unui anume obiect - in acest caz, shniltatea
sau boala - i se aplici o determinare, iar prin aceasta nu mai
este numild simplu $tiin6, ci gtiinti medicali, dupd numele obiec-
tului Barticular pe care pi-l asumb.
- Inleleg gAndirea ta ,si cred cd este corecti,
* Iar setea, am intrebat, nu ai include-o dupi natura sa prin-
tre iucrurile in raport cu altele? Sunt sigur ci setea se rapor-
leuh...
- Ba da, aq include-o. Ea se raporteazhbiuturii.
- Sau, o anume sete, la o anumiti biuturi; dar setea in sine
tut se relera la o biuturd in cantitate mai mici sau mai mare, rea
uitu buni, pe scurt, la un tip particular. Setea lnsigi se raporteazi
firesc la biutura insigi.
- Perfect.
- Prin urmare, sufletul celui ciruia ii este sete, atdta vreme
eAt este lnsetat, nu wea decdt si bea; acesta e-ste lucrul pe care
ll dorepte, citre care se lndreapti.
- Evident,
- Atunci, daci in momentul cdnd ii este sete, ceva il trage
ln spate, avffrm de*aface cu un element diferit de cel fnsetat, care
trage ca un animal citre biuturi; deoarece, am spus-o, acelagi
subiect in aceeagi parte a sa ,si relativ la acelapi obiect, nu poate
produce in acelagi timp efecte contrarii.
- Sigur ci nu.
- [a fel, cred ci neam lngela daci am spune ci mAinile ar-
t'ii o mAnd ftfrg-e q! 9 cqalal$ respinge,
- Cum si nu?
- Acum, vom afirma noi ci existi uneori indivizi cirora deqi
lr. este sete, nu vor si bea?
- Desigur. Se gisesc din acegtia destul de frecvent.
- Ei bine, ce putem spune despre acepti oarneni,daci nu ci
cxisti in sufletul lor un principiu care le ordoni gi un.altul care
k' interzice si bea, acesta din urmi diferit qi stipen peste primul?
- Aga cred gi eu.
134
- Dar principiul care impune astfel de interdictii nu
atunci cAnd existi, din raliune, in timp ce impulsurile care
ping sulletul gi 11 trag sunt generate de predispozilii ma
- Aga se pare.
--Prin urrnare, am continuat, nu vom gregi daci credem
acestea sunt doui elemente distincte si daci l-am numi pe
pe cel prin care sulletul rafioneazi, elementul rafional al
tuia, iar pe cel prin care iubeqte, sirnte setea, gi planeazi firi
cetare deasupra altor dorinte, elementul sdu ira{ional, pri
cu anumite satisfaclii gi pliceri?
* Nu, nu am gre_si daci am gAndi apa,
.- Agadar, sa admitern cA am ficut distincfia intre cele
elemente ale sufletului; dar principiul irascibil, prin care ne
pidm, constituie oare un al treilea element sau are aceeasi
cu unul dintre celelalte doui? Iar dacir aEa stau lucrurile, atu
cu care?
- Poate ci este de aceea;i nafuri cu primul, cu partea
doregte"
Am auzit din intAmplare o poveste care cred cdL este
--
virati: I-eontios, fiul lui fuaion, intorc6ndu-se intr-o zi dela
se plimba pe partea exterioari a zidului, cand a vizut mai m
cadavre in jurul ciiliului. Atunci, el a triit concomitent o p
nici dorin{i de a le vedea, dar gi o scArbi, care l-ar fi tmpins
plece de acolo. Pentru scurti vreme, in ei s-a dat o lupti,
perindu-si ochii, dar la sfArgit, stipdnit de dorinfi, a deschis
larg qi fusind spre cadawe s,i-a spus: ,,Iati, pentru voi forle
bucurafi-vi de acest spectacol".
- Am aunt pi eu astfel de intAmpliri,
- Aceasti poveste, am remarcat, aratA totugi ci furia
uneori impotriva dorinfelor, deci cd ea este distincti. de ele.
- intr-adevir.
- in rnulte alte ocazii, am continuat, cAnd un om este
de dorinlele sale, in ciuda raflunii, nu constatim ci se invin
pe sine, se supiri pe ceea ce ii face rinegte gi, ln aceastl cear
dinlre doud principii, furia se alituri rafunii? Dar nu vei
cred, ci Luvlrut-o asociati cu dortnfa, in tine insuli sau la al1
cAnd ratiunea decide ci o asemenea acfiune nu trebuie ficu
in ciuda sa.
Rapublica 135
- Nu, pe Zeus!
- Dar cdnd un orn crede ci se ingalA, mai ales daci este no-
bll, cu atAt mai pufn poate si se infttrie, fie cd suporta foamea,
ldgul gi orice alt neajuns aseminitor, din partea celui care, crede
el, il face sa sufere pe buni dreptate? Cu alte cuvinte, nu tefuzi
ri-;i indrepte mdnia impotriva celui care iltrateazaasdel?
- Adevirat.
- Dar cand un om crede ci i se face o nedreptate, nu se lupti
pt.ntru ceea ce crede el cd: este drept" nu este in stare sd indure
funrnea, frigul ;i alte neajunsuri aseminitoare? Ferm pe pozi-
flile sale, nu este el gata si lnvingi tirl a renunfa la sentimen-
lrk. acestea generoase pani cAnd nu gi.a indeplinit destinul, pdni
kr trtoarte, sau pAni cAnd, aga cum cAinele este imblAnzit de pis-
krr', este chemat la ordine gi calmat de raliune?
- Aceastd imagine este foarte corecl{, observi el. Dupd cum
erritam anterior, ln cetatea noastrd, am stabilit gi auxiliarii vor
ll supugi qefilor aga cum se spun cAinii plstorilor.
-Ai infeles perfect ce vreau si spun, dar realizezice reiese
dr, aici?
- Ce?
.- CA furia ne apare exact pe dos decdt mai devreme, cAnd
t'rt'deam ci ea line de partea care doregte, Acum, ea ridici ar-
rrele in sprijinul rafiunii.
- Desigur.
* Dar oare acest principiu, partea pitimaqi, este dtferit de
rrrliune sau este o parte a acesteia, aga incAt in suflet ngar fi trei
llirli, ci numai doua, cea ralionali si cea care doreqteflsau, aga
t'rrrrr cele trei clase compun cetatea - negustorii, auxiliarii gi clasa
t'are ia decizii - la fel, in suflet, principiul irascibilitifli ar con-
xlitui un al treilea element,,auxiliar natural al raliunii pe care o
;rr'oasta educalie nu l-a corupff
- In mod necesar un al treilea element.
- Da, dacd apare drept diferit de elementul ralional, aga cum
r,sle diferit de cel care produce dorintele.
- Acest lucru nu esle dificil de lnfeles, relui el. h putem ob-
st.rva, de pildi, la copii: inci de la naqtere, ei sunt plini de furie,
rllr unii mi se pare ci nu capiti niciodald ra,tiunea, iar al$ o pri-
rrrcsc mai IArztu.
136
- Ou, RF Zeus!Ai dreptate; la animalele silbatice lucr
stau la fel. In plus versurile lui Homer, pe Care l-am pomenit
mai devreme, slad' mirturie:
lpi.ivp! piepn! penQ14, slp-i.dgjepi ig!me,. . lrilrre parte a sufletului, qi care, prin natura sa, ipi doregte tn cel
Este evident ci Homer preztnl| aici cele doui principii
tincte, cel care ra$oneazd gi cantiregte binele gi riul il doje
pe cel care se infurie lipsit de rafiune,
- Foarfe bine spus.
- Iati aEadar, am reluat, aste dificultali teribile depigite,
iati ci am ajirns la concluzia ci in cetate si in sufletul omu
existi trei pdrli corespondente pi egale ca numir.
-Asa este.
- Prin urmare, nu este necesar ca individul si fie,infelept
acelagi element ca gi cetate? :
- Ba da; firl lndoiald
- $i ca cetatea si fie curajoasi prin acelagi elernent gi in a
lasi fel ca si individul? in sfrirgit, ca lot ceea ce are o legdturd
virtutea si se regdseasc[ in acelaqi chip la cetate si la individ?
- Cu necesitate..
-Asdel, Glaucon, pulem spune, cred, ci principiul
la individ are acelaEi caracter ca qi ln cetate.
- Aga este si cu deplini necesitate.
- Dar, cu siguran{i, noi nu am uitat ci cetatea era
pentru ci in ea fiecare dinffe cele trei clase se ocupd de
sarcini^
- Nu mi se pare ci am fi uifat acest lucru,
- Si ne aducem amirrte ci, tn acelagi mod, fiecare dinfe
va fi drept si lsi va lndeplini sarcina con-fornr menirii.
- Desigur, trebuie sd ne amintim acest lucru.
- Atunci, nu fine de ratiune si comande, deoarece ea este
partea inteleapti gi lnsdrcinati sd prevadi pentru suflet in in-
tregime, iar furiei sd se supuni gi si secondeze rafiunea?
- Ba da, cu siguranfi,
Dar nu cumva, a.sa cum am decis, un amestec de muzici
- nrodul pe care l-am indicat adesea.
qi de gimnastici va pune in acord aceste pirfi intirind gi hri-
nind una prin discursuri frumoase gi prin qtiin{e, relaxAnd, im-
blAnzind-o pe cealalti prin armonie qi ritm?
- Fdrd indoiala,
Heillblica 137
* Iar aceste doui p6r$, ridicate in felul acesta, instruite cu
Irlevarat asupra rolului lor gi invilate shJ lndeplineasci, vor
rnrrranda asupra elementului care doreEte, care ocupi cea nni
ntli inalt grad bogdsi; ele il vor supraveghea de teami ca nu
funrva si creasci asigurdndu-9i a-sa-numitele pli,ceri ale corpu-
lul ;i, in loc si se ocupe de sarcina sa, sd ajungi si le conduci -
r'reA ce e potrivit cu un element de tipul acesta;i bulverseazi
vltl;r sufletului.
-
Cu siguranfd.
Iar de duEmanii din exterior nu vor pbil ele cel mai bine
-
rrrfletul in intregime -si corpul, una deliberAncl, cealalti luptAnd
nrb ordinele celei dintAi si executAnd cu curaj proiectele croite
rh'raliune?
- Ba da.
- Prin urmare, numim individul curajos, cred,luAnd in consi-
rk.rnre partea irascibilb a suflehrlui sdu, atunci cAnd aceast^i parte
piistreazi, trecAnd prin pldcere pi durere, preceptele raf,unii care
vorllesc despre ceea ce este de temut gi ce nu.
-Aga este.
Pe de alti parte, numirn individul infelept, ludnd in consi-
-
rlerare. acea parte a sa care cornandi qi emite aceste precepte,
lrtrte care deline de asemenea ;tiinfa despre ceea ce este be-
ncfic pentru fiecare dintre cele trei elemente ale sufletului gi
1x'nlru ansamblul siu.
- Perlect.
-Dar, in acelagi timp, nu-l numim cumpitat datoriti faptu-
lrri aceste p[rfi se alliln armonie, atunci cAnd conducitorul
ci
;i cei doi supugi decid ci ratiunea trebuie si conduci 9i nu exista
revolta impofriva ei?
- Cu siguranli, cumpitarea nu este altceva in cetate decAt
in individ.
- A.qadar, arn reluat, indMdul va fi drept prin rafiune 9i in
- Cu necesitate.
- Acum, am intrebat, dreptatea a ieqit la suprafa{i, aslfel ln-
cAt ne pare diferiti fafi de ceea ce era ea in cetate?
- Nu cred.
138
Daci a mai rimas o urmi de indoiali in sufletul
- {in realitate, clreptate este un element care nu regleriei-
o putem face si dispari complet apropiind defini{ia pe care
dat-o dreptlFi de noliuni comune.
- Cum asta?
- De exemplu, daci ar trebui si decidem, cu privire la
tea noastri si la om, care prin firea sa .si prin educalie ii
aseminitor: e posibil ca acest om, primind in pdstrare o
tate de aur sau de argint si gi-o lnsuqeasci? cine crezi c\.I-ar
sidera mai capabil de un asemenea gest in alari de cei care
seamini?
- Nimeni.
- Dar acest om nu ar fi, ln acelagi mod, pur ln raport cu
crilegiul, furtul gi tridarea, atAt ln particular, fafi de ceilalf
divizi, cdt ;i fafi de cetatea sa?
- \,h fi pur, Iir'5 indoiall.
- Desigur, igi va fine intotdeauna cuvAntul, fie ci juri, fie
promite ceva.
* Cum si nu?
- Iar adulterul, lipsa de respect fali de parinfi gi de p
fald de zei se potrivesc oricui altcuiva, dar nu ltti.
- Oricui altcuiva, e sigur.
-Dar cauzacelor aritate mai sus nu se gbseqte in aceea
fiecare element din sufletul siu igi indeplinegte sarcina
prie, pentru a comanda sau pentru a se supune?
- Acolo se giseqte, iar nu in althparte.
- Acum, te mai lntrebi daci dreptatea, iar nu alt lucru,
forla care eteeaz| asemenea cetate ,si astfel de oameni?
Nu, pe Zeus, nu mi mai indoiesc deloc.
- cinilor lor
Iatd agadar reahzatvisul nostru, cel care ne-a lisat sd: bi-
- irroga o autoritate la car.e nu are dreptul, pentru cd firea sa o des-
nuim ci odati ce vom lncepe si zidim cetatea, vom avea ocazia,
cu ajutorul zeilar, si ajungem la principiul pi la o formi a drep
t6tii.
Da, chiar aga,
- slantl, lapitatea, ignoranla gi toate viciile, intr-un cuvAnt.
Ideea de la care am pornif Glaucon, era doar o imagine a
- - Cu sigurantd.
dreptitii - de aceea ne-a fost utili - judecata prin care deciaram
ci e bine ca cizmarul, prin fire, si se ocupe cu cizmiria, iar dul-
gherul cu dulgheria gi aga mai departe.
- Aga se pare.
Ropublica
@
lanza Tapta exterioari a omului, ci pe cea interioari, fiinla sa re-
tl6 pi ceea ce il priveqte cu adevirat, nepermilAnd nici uneia din-
Fe plirlile sufletului sd indeplineasci o sarcind strdini, nici-gle-
Rlnllelor sd se impiedice reciproc In rea\zarea sarcinilor lor.f Ea
ftt'r' ca omul s5-pi stabileasci aqa cum trebuie adevirata ocu-
prlie, sd puni in acord deplin intre cele fei elemente ale sufle-
Ittlui, aga cum se acordeazh o liri - coarda superioari, coarda
lrt.rlie gi cea inJerioarh (depi mai sunt gi altele intermediare);
lellfurdu-le laolalti gi fdcand unul singur, curnpitat ;i armonios,
dhr rrrai rnul{i. Iar dach N face ceva pentru a strAnge avuf,i, pen-
lrtr tgi ingriji corpul, de a activa in politici sau in sfera privati,
Itr loate acestea, el consideri dreapti gi frumoasd acJiunea are
llistreaza pi perlectioneaza ordinea gi numepte inlelepciune ;ti-
Itrf:r care comandi aceasti acfiune; din contra, el va numi ne-
tlreapti, acliunea care distruge aceasti ordine, ca ,si ignoranla
rnrt'o comandi.
- Este pe deplin adevirat, Socrate.
- F'ie, daci spuneam ci am aflat ce este omul drept, ceta-
len rlreapti si in ce constd dreptatea in cele doud, nu am minfi,
trrr-i a.sa?
- Pe Zeus, nu!
- Si declarim, deci, ci am aflat.
- De acord.
- Bine, dar acum ar trebui cercetati nedreptatea.
- Evident.
-Dar poate fi nedreptatea +ltcer.a decAt un fel de raanitire
n celor trei elemente ale sufletului, o confuzie, o uzurpare a sar-
revolta unei pirli impofriva intregului pentru a-gi
-
lirrcazil sd sufere o servitute, care nu trebuie lndurati de ceea
r'r, este de rasi regal6? De acolo,.si spunem, din aceasti tulbu-
r;rre ,si din aceasli confuzie se nagte nedreptatea, lipsa de con-
- insd, am continuat eu, acum, daci cunoagtem natura ne-
rlreptifli qi pe cea a drepti,tii, vedem cu claritate in ce consti ac-
liunea dreaplA ;i cea nedreapti.
- Cum asa?

-ftt" nu sunt diferite, rispunsei eu, de lucrurile
,si de cele nesinitoase; ceea ce ultimele sunt pentru corp,
sunt pentru suflet.
- [n ce fel?
- Lucrurile sin[toase aduc sanitatea, cele nesinitoase,
- Da.
- la fel, apfiunile drepte nu produc dreptate, iar cele
nedreptate? |
- Ba dalcu necesitate,
- in acelagi timp, a aduce sinitate inseamni si
conJorm firii raporhrrile de dominare gi de supunere infe
sele elemente ale corpului; a genera boala inseamnia le
mite si conducdr sau sd:Iie conduse impotriva firii.
-Deci, a genera dreptate nu este acelasi lucru cu stabili
conJorm firii a raporturilor de dominare sau de supunere in
diversele elemente ale sufletului? $i a produce nedreptate,
inseamni si le permifi si conducd sau si fie conduse i
firii?
'-
Ba da, firi indoiali.
- Prin urmare, se pare este sinitate, frunt
ci virtutea
buna dispozilie a sufletului, iar viciul inseamn[ boalb, u
qi sliLbiciune.
-A,sa este.
- Dar ac{unile frumoase, nu duc la obfinerea virtufi, iar
ruginoase, a viciului?
- Cu necesitate.
-Acum, nu mai trebuie si examindm decdt daci este
tabil si acflonezi drepf de a te ocupa de ceea ce onest si a fi j
fie ci lumea observi sau nu, ori daci e util sb faci nedreptifi
si fii nedrept,in cazul ln care ai scipa nepedepsit sau pedea
nu te-ar tbce mai btrn.
- Dar, Socrate, spuse el" aceasti cercetare mi se pare
ridicoli. Deoarece, daci viala pare insuportabili atunci cAnd este
sfficati agezarea fireasci a trupului, chiar cu toate plicerile mAn'
catului, bduturii qi cu toati bogifia, atunci cum ar fi daci insuqi
principiul ei ar fi alterat gi corupt. Aqa se intAmpli' atunci cAnd
omul face orice vrea, in aJari de a se indep[rta de viciu Ei ne
llopuhlica ,0)
tlreplate 9i de a obline d-reptatea qi virtutea. Daci lucrurile stau
tlpa cum am stabilit pAni acum.
- Inf-adevdS aceasti examinare ar fi firi rosf am recunos
crrt. Cu toate acestea, pentru ci am ajuns la un punct in care
avem posibilitatea de a discerne cu cea mai mare claritate ci
$t'esla este adevirul, atunci trebuie si insistim pentru a vedea
ett claritate ci a,sa stau lucrurile.
- Pe Zeus, nu trebuie si cedim pentru nimic in lume.
- Apropie-te atunci, am continuat, pentru a vcdea sub cAte
stabil ftrrrne se prezinti viciul: cel pufin in ce privegte viciile care, dupi
trrine, merila atenlie.
- Te urmdresc, arati-mi.
- Ei bine, privind ca dintr-un turn de pazi, mi se pare ci
f urruavirtuliie^stq._Uq+iA{"v^i-c"f lLLAtprrg-numdlalp*fegne,darnu-
nrid patru meriti si fie refinute.
* Ce wei si spui cu asta?
* S-ar putea, am rdspuns, si existe atAtea feluri de suflete
clll e organiziri politice.
- CAte anume?
- Cinci tipuri de organizare gi cinci tipuri de suJlete.
- Nume,steJe.
- Iati: organaarea
pe care am descris-o este una, de;i ii pu-
tcru da doua nume. Daci, de fapt, existl un om printre p4rfnui-
Iori care ii depigeqte in calitiF pe ceilalti, atunci gs numegte
monarhie. Daci existi mai mulfi oameni de felul acesta, se nu-
trresle arislocra{ie.
- Aga este.
- Dar eu spun ci nu existi decAt o singuri formi de orga-
pentru cit, mai mul! sau unul singur, nu pot strica legile
tuiz,are,
frrrrdamentale ale cetitii, atilta weme cAt vor respecta principi-
lh. educafiei pe care le-am descris.
- Se pare ca nu.

Cenrne a V-a
- Numesc a.saclar buni ;i dreapti o astfel de organizare,
in cetate, fie in om; pe celelalte le numesc rele si gregite -
aceasta e dreapti - fie ci au ca obiect guvernarea cet4fllor,
organizarea caracterului la individ. Aceste organizdri
patru tipuri de vicii.
- Care sunt ele?
'Iocmai mi pregiteam si le enumdr in ordinea ln care
se pare ci reies unele din celelalte, in timp ce Polemarchos,
era agezat ceva mai aproape de Adeimantos, il apuci pe
de umir qi.l ficu si se lntoarch la el. Apoi, aplecAndu-se li spuse
ceva la ureche, din care nu am inteles decAt:
- il Hsam sd scape, sau ce facern?
- Cu nici un chip, spuse Adeimantos cu glas tare deja.
- Ce anume nu vreti si lisafl si vd scape?
- Pe tine.
- De ce?
- Ni se pare ci ifi pierzi curajul, ci ne lagi firh o parte - gi
nu cea mai mici - a subiectului, pentru ca si n-o mai studiem.
tfl tnchipui ci scapi spundnd, *
p. o eviden{i, ci femeile ;i copiii
se vor afla in posesiune cr:muni, intre prieteni.
- $i nu am zis-o pe bund dreptate, Adeimantos?
- Ba da, dar aceasti dreptate, ca gi restul, are nevoie de
explicafi. Care va fi caracterul acestei comunititi? in realitate,
exista multe posibilitlli. Nu omite si ne spui care este cea pe
care o infelegi tu, De multi weme aqteptim si ne luminezi asu-
pra procreirii - cum se va face qi cum vor f crescuf; copiii, dupi
na;tere - de asemenea, kebuie si ne explici aceasti posesiune'
comuni a femeilor si copiilor despre care vorbegti; noi credem
cd acest lucru va produce diferenfe importante in organizare,
sau, mai cur6nd, o diferenli majori, dupi cum va fi bine sau riu
realizatA.Acum, inainte de a trece la o alt formi de guvernimflnt
fdriL a trata aceste probleme in mod satisficdtor, am hotdrdt, dupi
llapublica 143
t'unr ai auzit, sa nu te lisim si keci mai departe inainte de a fi
xrlu !ionat aceasta problemi.
- Considerafi ci ;i eu sunt ln favoarea acestei hotirAri.
- Fii ldri teami, interveni Trasymachos, Trebuie sb intelegi,
Sot:rate, ci avem cu tofii aceeapi dorinfi.
- Ce v.a apucat si mi lmpiedicafi in felul acesta? am strigat'
l)eschidefi din nou disculia asupra organizirii, ca gi cum ne-am
g;isi tot la principiu!Tocmai mI felicitam ci am terminat cu ea,
flricit ci ne-am oprit la ceea ce am precieat mai deweme. Amin-
tirrd aceasti chestiune nici nu gtili ce ghem de dispute dezlin-
f
rrif i! Arn realizat acest lucru inaintea voastri ;i lam evitat pentru
lr llu ne adtrce necazui.
- Dar cum! observ.d Trasymachos, crezr cb acegti tineri au
vt'nit aici pentru a pierde timpul.si nu pentru a asculta lec[ii?
- Farb indoiali, pentru a asculta discursuri, dar de o lun-
girrre misurati.
- Misura unor asffel de discursuri este viala intreagi, pen-
tru oarnenii cu judecati. Dar lasi-ne pe noi; in ceea ci! te pri-
voste nu te feri sd rispunzi la intrebirile noashe aga cu vei socoti
tle cuviinf{ sdr ne spui ce fel de comunitate se va stabili intre paz-
nici in ceea ce priveqte femeile ,si copiii ;i care va fi prima edu-
t::r[ie dati acestora din urmi in cursul perioadei intermediare,
rlinlre naptere gi educatia propriu-zisa - s^arcin[ care, cu sigu-
ranli, pare cea rnai dificild dintre toate. Incearci, deci, si ne
ardli cum sd abordim t.oate acestea.
- Ceea ce nu este ugor de ficul fericihrle, ,tm spus. Subiectul
numird mai multe contradictii decAt cele pe care le-am fatat
pAn6 acum. Proiectul nosku s-ar putea si pari dintr-o datd ire-
alizabil; gi chiar dac[ am presupune ci a fost realizat peib$t de
trcrfect posibil, vor exista indoieli asupra exceien{ei sale, De'aceea
iun anumite rezetve, dragi prietene, mi€ teami ca nu cumva tot
ceea ce spuneam sd pari o speranli vagb.
- Nu ezita, relui ei; vei fi ascultat de oameni care nu sunt
rrici proqti, nici riu-intenlionafi.
- Iar eu: Oh, bunule prieten, spui asta c:a si md liniqtegti?
-Desigur, rispunse.
-Ei bine, reuqeqti si produci exact contrariul! Daci eram
convins sa vorbesc in cunogtinld de cauzb, incurajarea mi-ar fi
144
fost utild; sd. explic in mijlocul unor oameni cu judecati -si
teni, asupra unor probleme de mare importanii, este un
pe care il putem face cu srguranli gi lncredere cAnd cunogti
virul; dar si vorbeEti cAnd nu egti convins gi te afli in cdu
ca mine acum, este un lurru periculos si de temut, nu
ci te-ar expune batjocurii - aceastli scuzi ar fi puerili - ci
tru cd alunecAnd ln afara adeviruiui, ifi tragi si prietenii
tine, lntr-o situalie unde cel mai important este terenul
de sub picioare. Mi prosternezlnfala lui Adrastos, drhgi
ucon, pentru ceea ce urmeazi si spun. Deoarece cred ci
care omoari un om din gregeali comite o greqeali mai mici
cAt cel care se face vinovat de ingeliciune in privin{a legilor
moase, bune gi drepte. Mai mult, este mai bine sd if, asumi
risc ln jurul inamicilor decAt in mijlocul prietenilor: aqa
mi incurajezi cu amabilitate.
Atunci Glaucon rispunse surdzAnd:
- Daci vom suferi vreo paguba in urma discufiei,
te vom achita pentru crima qi ln;elitoria cdrora le-am cazut
time! Fi-!i, aqadar, curaj ;i vorbegte.
- Srgur, achitatul este inocent, conform legii. Este firesc
fie la fel gi in cazul nostru.
-Atunci, vorbegte.
-Trebuie, prin urmare, si ne intoarcem si sa spunem
ce poate ci ar fi trebuit si spun in ordine, la momentul potrivi
Cu toate acestea, este util ca dupiL ce am stabilit rolul
si-l hotirAm gi pe cel al femeilor, mai ales ci asta wei gi tu. Penr
fu birbafii a$a cum i-arn descris prin nahrri gi educalie nu existd,
dupi mine, posesie gi uz legitim al femeilor gi copiilor, cu excep.
lia ciii pe care ne-am angajat de la lnceput, Or, am incercat si
facem din ei, intr-un tel,pazniciiturmei.
- Da.
- Si continuim deci aceasta idee: si le dim in ce prive;t€
procrearea gi educa{ia reguli corespunzfitoare, apoi si exami-
ndm daca rezultatele ne convin sau nu.
- Cum? inhebi el.
- tn felul urmator: considerim cumva ci femelele cAinilor
trebuie si coopereze cu masculii atunci cAnd acestia asiguri
llapublica 145
1rrza,si vdneze cu ei qi si faci tot restul in comun, sau ci tre-
hrrie si rdmani in farcuri, incapabile si faci mare lucru, pen-
lru t:d ele nasc gi hrinesc puii, in timp ce masculii muncesc gi
lqrl asumi responsabilitatea de aphz\ turma?
- Vrem ca totul sd fie ln comun, cu rezer$a ci pentru ser-
vlt:iile pe care le agteptdm de la ei, fatim femelele ca fiind mai
rltbe, iar masculii, mai puternici.
- Dar oare putem obline de la un animal aceleagi servicii ca
rk' la un altul, daci'nu au fost hriniti gi crescuf in acelagi fel?
- Evidenl este imposibil.
- {sadar, c{aci vrem si ob,tinem de la femei acela;i lucru ca
rlr' [a birbali, trebuie si le formdm in acelea,si discipline.
- Cu sigur,anli.
- Dar pe ultimii i-am instruit in artele muzicii gi gimnasticii,
* Da.
- tn consecinli, pe fernei va trebui si le instruim in aceleagi
rurle, ca si in aceea a rizboiului, gi sa cerem de la ele aceleaqi
xr.rvicii.
- Aga reiese din ceea ce ai spus"
- Cu toate acestea, se poate ca referitor la indemAnirile pri-
rrrite, multe lucruri si pari ridicole, daci trecem de la cuvAnt
la acfiune.
- Cu siguranfi,
- $i care vi se pare cel mai ridicol? Nu este evident, acela
ca l'emeile si exerseze in pielea goald in palestre, la un loc cu
fel
lxirbafii, si nu numai cele tinere, ci gi bitrAnele, la ca gi b6-
trAnii, care, ridati gi cu un aspect prea pulin plicut, continui si
se dedea la exercifii de gimnastici?
- Pe Zeus! Sigur ci asta ni s-ar pirea ridicol, rnai ales in sta-
rea actuali a moravurilor!
- Dar, am reluat, dat fiind ci ne-am lansat in discu{ie, nu tre-
buie si ne temem de ironiile glume$lor si nici de cuvintele cu
care ei se vor opune, atunci cdnd se va produce o asemenea
schimbare in domeniul exercifiilor corpului, muzicii si, mai
itles, in cel ar portului armelor -si echitafiei.
- Ai dreptate.
- Agadar, dacd emr inceput si vorbim, trebuie si inaintim
llAnd la aspectele problematice pe care le ridici legea noaslri,
 PLA
dupd ce vom fi rugat ironicii si renunfe la rolul lor gi si fie
rio.si, amintindu-le ci nu sunt aga de indepirtate wemurile
care grecii credeau, a$a cum cred in continuare unii barbari,
vederea unui bi.rbat gol este un spectacol ruginos si ridicol.
pe atunci, cAnd pentru prima dati:cretanii si apoi lacedemoni
au inceput sd practice exerciflile de girnnastici, origenii
bdtut joc de ei pAni s-au plictisit. Nu crezi?
- Ba da,
- Dar pe mi,surd ce prin practici, imi inchipui, au inleles
pentru aceste exercilii era mai bine si fii gol decAt im
ceea ce era ridicol in nuditate pentru ei a fost risipit de rati
care tocmai descoperise ceea ce era mai bine. Iar acest
demonstreazl ci este lipsit de judecati cel care crede
altceva decAt riul, care lncearci si produci rAsul, luAnd ca
al glumelor sale un alt spectacol decAt pe cel al nebuniei gi
perversitifii, sau care i_si propune gi urrndreqte cu determin
un fel al fi'umusedi care diferi de bine.
- Nimic mai adevirat.
- Dar nu trebuie, mai inainte, si convenim asupra posib
tifii sau imposibilitifii proiectului nosfru, .si si acordim orir
doregte, glume! sau serios, drepf,rl de a pune sub semnul in
birii daci, in rasa uman6, femela este capabild si
toate treburile masculului, sau poate nici una dintre ele,
poate doar pe unele - si si intrebe in ce categorie se
activita{ile care lin de rizboi? Un inceput atdt de frumos nu
duce, aqa cum este firesc, la cele mai frumoase concltizii?
- Cu siguranfi.
- Atunci vrei si ne lntrebim noi ingine aceste lucruri
tru a nu ne trezi cd asediem un loc pustiu?
- Nu vdd de ce n-am putea.
- Si luim, deci, cuvAntul in locul adversarilor nogtri: ,,O,
Socrate gi Glaucon nu este nevoie ca alfii si vi aduci obiecfii
voi ingivd ali stabiliq atunci cand ali agternut bazele cetalii
tre ci fiecare locuitor trebuie si se ocupe numai de sarcina
conform firii."
- tntr-adevbr, aFa am stabilit.
* Ori se poate oare ca firea si nu fi flcut bi{rbatul mult mai
diferit fafi de femeie?
Hopublica
- Cum si nu fie diferit?
* Atunci, fiecdruia trebuie si-i desemndm o sarcini diferitd,
Itt ircord cu natura sa.
- Desigur.
- Prin urmare, nu cumva vi ingelafi acum, qi nu sunteli in
contradicliecu voi inEivi afirmAnd ci birba{ii gi femeile trebuie
ti execute aceleagi sarcini, cu toate ci sunt atAt de diferifi?" Ai
lrrlea oare, ciudat prieten, sd-mi rispunzi la acestea?
- In aparenfi, recunoscu el, nu e uEor de loc; dar ar trebui
ri te rog, -si chiar te rog, si ne lirnure_sti care este sensul tezei
lroitsfe, oricare ar fi el.
- Aceste dificultif,, Glaucon, ca gi multe altele asemini-
Ioirre, eu leam prevdzut de multiweme: iata de ce mi temeam
qri ezitamsi abordez reglementarea asupra posesiunii gi edu-
ctliei femeilor ;i copiilor.
- Pe Zeus, nu e deloc lucru upor!
* Sigur ci nu. Dar,la urma urmei, daci un om cade in ba-
irin sau ln mijlocul marii, tot trebuie si inoate.
- Fdri indoiald.
- Atunci, trebuie sd inotirn ;i si incercim sd iegim sini'to;i
rlin aceasta discufie, suslinu! de speranfa ci poate vom gisi un
rlelfin care si ne duci pe spatele siu, ori o alti solugie la fel de
lrnposibilii.
- Aqa se pare.
- Si vedem daci gisim vreo iesire. Am admis cd o diferenli
rrirlurali antreneaza o dilerenfi de funcfie gi, pe de altzparte, ci
rrntura femeii diferb de cea a birbatului. Iar acum susfinem ci
rraluri diferite lrebuie sdL indeplineasci aceleaqi funcliuni. Nu de
irsta ne acuzatj?
- Ba da.
- in realitate, Glaucon, arta controversei are o putere nobilil
- De ce?
- Pentru ci mulli oameni, mi se pare, cad in ea fird sd vrea
1i cred chratjoneazi atunci cAnd se cearti. Asta vine de la fap-
lrrl cd suntincapabili s6-si trateze subiectul analizAndu-l sub di-
li,ritele sale aspecte: ei se avAnti in contradictii pi se agafi de
t'uvinte, folosindu-se de gicane, iar nu de dialecticiL.

- Da, acest lucr'u li se intAmpli adesea multor oameni.
oare ne intereseazi pe noi ln acest moment?
- Desigur: existi riscul ca,farhsi wem, si fi fost atragi
disputiL.
- Cum aga?
- Insistim cu curaj ;i ca nigte adevirali certireli ci
diferitenu trebuie sd aibi aceeaqi utilizare, dar nu am
deloc despre ce fel de naturi diferite qi ce fel de naturi i
este vorb4 nici sub ce raport le distingem atunci cAnd am dat
turilor diferitefunclii d/enfe qi naturilor identice,funcfi l,
- Chiar a.sa, nu am cercetat acest lucru.
-Atunci, putem si ne intrebim la fel de bine, se pare,
natura pleguvilor qi cea a ple.suvilor sunt identice, gi, dupi
am stabilit ci sunt opuse, si le interzicern celor care au pir
practice meseria de ci:mrar,fn cazul tn care cei cu chelie ar
sau, reciproc, si le interzicem celor ple.suvi, daci o fac deja
cu par,
Da, dar cu siguranfi ar fi ridicol.
- lirnp ce altul, dupd mult studiu gi cu sdrguinli, uiti pAni pi ceea
- Dar, am continuat, ar fi ridicol pentru weun al motiv
urmitorul: ln expunerea principiului nostru nu era vorba de
turi absolut identice sau diferite; nu refineam decAt acea
a diferenfei sau a identiLifii care are legituri cu insarcinirile
sele. Vom spune, de exemplu, ci medicul si individul dotat
tru medicini au aceeasi naturi, nu-i aga?
- Ba da.
- S; cd un medic gi un dulgher au natud diferite.
- Perfect.
- Deci, daci ln aparenfi, cele doui sexe diferi intre ele
ce priveqte aptitudinea lor de a exercita o anumiti arti sau
si.rcinare, vom spune ci trebuie si: le desemnam aceasti arti
sau meserie unuia sau celuilalt dar daci diferenla consti: numai
in aceea ci femeia aduce copii pe lume gi birbatul ii genereazil,
nu vom admite penlru asta drept demonstrat faptul ci femeia
diferh de birbat din perspectiva care ne preocupd pe noi, qi
continua si gdndim cd paznicii qi femeile lor trebuie si inde
neascA aceleagi sarcini,
- $i nu ne vom in.sela.
llapubtica 149
- Dupd aceea,il vom invita pe criticul nosfu si ne arate care
Fnle arta sau meseria, privind para cetilii', pentru exercitarea
fnreia natura femeii diferi de cea a birbatului.
- Aceasth invitatie este justi,
- Poate si ni se va rispunde, cum ai ficut qi tu mai deweme,
rdr nu e ugor si rispunzi imediat in mod satisficitor, dar ci dupi
o t,xaminare, nu mai este aga dificil.
- Se poate rispunde aga, intr-adevir.
- Vrei, prin urmare, si-l rugim pe cel care ne contrazice
nr ne urmireasci, in timp ce noi vom incerca si-i demonstrlm
cri rru exist[ nici o insdrcinare proprie femeii in ce privegte ad-
nrirrislrarea cet^df,i?
- Sigur.
- Sau poate ii vom spune, ri:spunde la urmitoarea lntrebare:
rllncl spui ci un birbat este bine dotat pentru un anumil.lucru,
hrr un altui prost dotat, infelegi oare ci primul invafl cu ugu-
rlnll, iar al doilea cu dificultate? Ci unul, fird prea mare difi-
lrrltate iqi lmpinge cunoa.sterea dincolo de ceea ce a invilat, in
t'r, a invilat? Cd la unul capacitdlile trupului ajuti spiritul,iat la
nltul mai mult li stau in cale? Mai sunt qi alte semne in alari de
lt'estea prin care faci distinclia dintre omul inzestrat pentru o
nclivitate oarecare de cel lipsit de pricepere?
* Nimeni nu poate pretinde ci ar mai fi qi altele.
- Acum, cuno;ti weo indeletnicire umand ln care barbafii si
rrtr intreaca femeile? Si ne lungim chiar discursul, vorbind de-
npre gitit, care pare destinat femeii, dar unde inferioritatea lor
r.sle mai ridicold decAt ln orice alt domeniu?
- Ai dreptate si afirmi ci, per total, bdrbalii sunt mult mai
lrrrni decAt femeile. Cu toate acestea, numeroase femei sunt su-
;x,rioare birbatilor, in multe domenii. Dar, in general, lucrurile
sliru aga cum spui tu.
- Prin urmare, dragd prietene, nu existd nici o funcfie ln ad-
rrrinistrarea cetilii care si apa4ind femeii ca atare, sau bdrbatu-
Irri ca atare; din contra, aptitr"rdinile naturale sunt repartizate egal
irrlre cele drrui sexe, qi este firesc ca femeia, ia fel ca birbatul,
sri participe la toate insbrcinirile, degi este mai slabi fizic decAl.
lrirrbahrl.
r
150 151
llopubtica

- PerJect,
ltolriva naturii, Mai bine zis, regulile care se primesc acurn sunt
- Vom dishibui, prin urmare, toate treburile birba,tilor 9i
Irrrpotriva naturii.
una femeilor?
Cum si facem asa?
- Aga s-ar spune,
- - Dar nu cumva trebuia si cercetim dacd organizarea noa$
Dar existi, si spunem, femei care sunt inzestrate de la
- lrii era posibili pi, in acelaqi timp, dezirabili{?
turd pentru medicini sau pentru rnuncl,, ca;i femei care nu
- Sigur. - Ba da.
- $i nu-i a.sa cd existi femei talentatepentru exercifiile - $i este recunoscuti ca posibili.
gimnastici gi pentru instruclia militari, in timp ce altele nu - Da.
potrivite nici pentru una, nici pentru alta? - Acum, trebuie si ne convingem cd este 9i de dorit"
-Aga cred.
- Evident.
- Dar rnai mult! Nu existi femei care iubesc infelepciu - Educa{ia care va forma femeile pentru pazL nu va fi prin
qi altele, care o detesti? Nu existi femei irascibile si altele rrirnic diferiti de cea care ii formeazhpe birbaf, mai ales daci
site de orice vlagi? Irtbuie sdr cultive firi identice.
- Ba da. - Nu va fi diferiti.
- Existi, prin urmare femei care sunt potrivite si fie - Ei bine, care este opinia ta asupra acestui aspect?
qi altele care nu sunt. Ori, nu am ales noi capaznicibdrbafii, - Care anume?
losind aceleaEi criterii? *Admifl ci un bdrbatpoate fi mai bun decAt altul, sau'ii crezi
- Ba da. 1xr toli egali?
- Prin urmare, femeia si bdrbatul sunt la fel rn ce pn - Nu cred ci sunt egali.
tiria lor de a ptazi orasul, sub rezerva faptului ci bhrbatul - Acum, in cetatea pe care am clidit-o, care sunt, dupi pdre-
mai puternic. lta ta, cei mai buni: paznicii care au primit educafia descrisd de
- Aqa reiese. rxri, sau cizmarti, care au fost instruili in meseria 1or?
- Agadar, trebuie sI alegem fernei aseminitoare curhz - tntrebarea ta este ridicold, observir el,
nicii no_stri, care vor trii cu ei si vor pazi impreuni cetatea, - inleleg, i-am rispuns, dar oare, pazniciinu formeazi elita
oarece pi ele sunt in stare de acest lucru, iar naturile lor r't:litenilor?
inrudite. - Ftri discufie.
- FIri lndoiali. - Iar femeile pazrnc nu vor constitui elita femeilor?
- Dar nu febuie oare si d1m aceleasi ocupatii naturilor iden- - Ba da, de asenrenea"
tice? - Dar existi oare vreun lucru mai valoros pentru o cetate in
- Ba da, pe aceleagi. ;rlzrra de a avea cei mai buni blrbati pi cele rnai bune femei?
- Iatd ci
am ajuns la capatul disculiei noastre gi ne-am in. - Nu,
tors in locul de unde am plecat, convenind ci nu este lrnpotriva - lar acesta ar tirezultatul muzicii $i gimnasticii aplicate ln
firii ca Jemeile paznicilor nogtri si se ocupe de muzici si gim- rrrodul descris de noi.
nastici.
- Da, fdri indoiali.
- Cu siguranfi. utili,
- tn consecinfi, am stabilit o reguli care este nu numai
- Prin urmare, legea pe care am slabiiito nu este nici impo- t'i ;i dezirabild pentru cetate.
sibili gi nici comparabili cu o sperantir vagi, deoarece este pe
- Da.

t
 152
- in acest fef femeile pazrnciToriEi vor abandona
deoarece virtutea le va Fne loc; ele vor participa la rizboi gi
tcrate activitd.tile legate d.e paza oraqului, firi a se ocupa de
ceva; fire9te, le vorn da sarcinile cele mai usoare, din cauza
biciunii 1or, Cdt despre cel care igi bat joc de femeile goale
cAnd ele fac exercitii in vederea unui .tel minunat, e/ ra
verde kucful rAsului sJu; nu qtie, probabil, de ce rdde,
vom avea intotdeauna dreptate cAnd spunem ci utilul este
mos si cA nu este nimic ddunhtor sau ruEinos.
- Este foarte corect.
- Aceasti dispozilie a legii privind femeile vine, am pu
spune, precum un val de care sciplm lnot. Si nu doar ci
scdpat si fim cople;ili de apri stabilind ci paznicii si
lor vor trebui si faci totul in comnn, dar discursul nostru
intr-o oarecare misurl armonios, aritAnd cd acest lucru
atAt posibil, cAt;i avantajos.
- Adevirul e ci ai scipat de un val foarte mare!
-Agteaptd sil vezi pe urrnitorul.
- Vorbegte atunci, arati-I,
- l,egea de mai sus este urmalA,cred, de cea care u
- Care?
- Femeile razboinicilor nogtri vor fi definute ln comun
to!i: nici una dintre ele nu va locui cu unul anume; la fel, co
vor fi ai tuturor, iar pirinlii nu igi vor cunoagte copiii si nici
parinfii.
- Iata o dificultate majori. \h fi dificil si stabilim ci acest
cru este posibil gi avantajos!
- Nu cred cd se poate contesta, in ce privegte avantajul
ca aceasti comunitate a femeilor gi copiilor este un lucru
dacd este realizabild; dar cred cd in privinla posibilititii
sale vom intd.mpina o lungi opozifie.
- Ambele puncte pot fi contestate la fel de bine.
- Vrei si spui cir voi avea de infruntat o alianf[ de di
t5fi. Iar eu care ag fi dorit sd fug de una, daci ai fi fost de a
cu aventajul prezentat, gi sd nu mai trebuiasci sd discutdm
despre una singuri.
- Da, dar nu ai gtiut sd i! ascunzi fuga. Explici-ne, deci,
doui puncte.
Republica 1S3
- Trebuie si sufirpedeapsa ce mi-a fost sortiti. Cu toate
rog si-mi acorzi o favoare: lasi-md si mi retrag, pre-
rt(:es{gs, te
t'um acei lenepi care au obiceiul si se hrineascd cu propriile
gdnduri in tirnp ce se plimbi singuri. Aceqti oameni, de fapt, nu
se agteapti si descopere prin ce mijloace oblin ceea ce doresc;
respingAnd aceastd, preocupare penlru a nu se obosi deliberAnd
nsupl? posibilului si imposibilului, ei presupun ci au ceea ce
tloresc, aranjeazd.rcstul dupi cum le convine si se complac enu-
ruerAnd tot ce vor face dupi ce vor avea succes, ficAndu-pi su-
fletul, deja deosebit de leneg, gi mai leneg. Ei bine, chiar .si eu
t:edez in fafa acestei tentalii si aq dori si amAndm penku mai
tArziu intrebarea asupra modului ln care este posibil proiectul
rneu; pentru moment, il presupun posibil gi voi cerceta, daci
imi permi$, ce decizii vor lua magistrafii atunci cdnd va fi apli-
t:at, de asemenea, voi demonstra ci nimic nu este mai avanta-
jos, penhu cetate
;i pentru pazrttc;., decdt aplicarea sa. Iati primul
lucru pe care as vrea si-l cercetim impreuni, daci wei;.vom
ivnliza ulterior cealalti chestiune.
- Sunt de acord, si incepem.
- Prin urrnare, cred ci qefii gi ajutoarele
lor, daci sunt demni
de numele pe care il poarti, vor dori, ultimii si Jaci ceea ce li se
comandi, iar primii si dea comenzi respectdnd legile sau ghi-
ddndu-se dupd ele ln cazul ln care vor trebui sijudece singuri.
- Asa esle normal"
-Tu, deci, legislatorul lor, aga cum ai ales biiba{ii, vei alege
femeile, sortAnd, pe cAt posibil firile aseminitoare. Iar cei gi cele
pe care ii vei fi ales, locuind impreuni, miurcAnd impreuni., ne-
posedAnd nimic individual, vor fi lntotdeauna impreuni; se vor
amesteca in cursul exercifilor de gimnasticd pi penfu tot res-
lul educaf,ei, agadar vor li ftnpingi de o necesitate natural4 cred
eu, si formeze cupluri. Nu ti ss pare ci asta rezultd cu necesi-
Late?
- Ba da, dar nu din necesitatea geometricb, ci din cea amo-
roasi, care probabil va fi mai puternici decAt prima penfu a
convinge qi atrage mulfimea bdrbaliloa rispunse el,
- Ai dreptate, am reluat. Da4 Glaucon, si formezi cupluri la
intAmplare, sau a comite o alti gregeali aseminitoare, ar fi un
sacrilegiu intr-o cetate fericiti, iar gefii nu ar putea-o tolera,
154
- Sigur ci nu ar fi drept.
- Este, agadar, evident ci
dupri aceea vom incheia
pe cAt vom putea de pure, Cele mai pure vor fl 9i cele mai
tajoase.
- Cu siguranli.
- Dar cum vor fi cele mai avantajoase? Spune-mi, Gli
Vid in casa ta cAini de vAni:toare $i numeroase pisdri' Pe
Ai acordatvreodati atenfie cuplurilor pe care le formeazi 9i
dului ln care procreeazi?
- Ce vrei si spui?
- in primul r6nd, printre aceste animale, deqi toate sunt
rasibuni, nu ai unele care sunt sau devin superioare
- Ba da, sigur ci sunt si din acestea.
- Iar tu iti dore;ti si ai numai animale inferioare, dar
sau {ii neapirat sd le ai numai pe cele mai bune?
- Pe cele mai bune.
- Dar cum? mai tineri, mai bitrAni, sau dintre cele in
rea vdrstei?
- Dintre cele care sunt ln floarea vArstei.
- $i nu crezi cidacd procrearea nu s-ar face aslfel, rasa
lor gi pisi.rilor tale va degenera grav?
- Ba da.
- Dar ce crezi despre cai 9i despre celelalte animale? O
pentru ele se aplici alte reguli?
- Ar fi absurd!
-'Ah, dragi:prietene, am sfi.gat, cu ce superioritate emine
vor lrebui sri fie dotati conducitorii nogtri, dacd la fel stau
crurile gi pentru rasa umand!
- Dar sigur ci este acelagi lucru ;i pentru Dar
ce vorbegti asdel?
-Pentru cir vor fi ohligati si utilizeze un mare numdr de
medii. Ori, un medic mecliocru ni se pare suficient atunci cAr
boala nu are nevoie de remedii si cedeazi daci respec{ un anu'
mit regim; din contra, cAnd e nevoie de remedii ;tim ci trebuie
adus un medic mai curajos.
- E adevbrat ce spui, dar unde wei si ajungi?
- Ia urmdtoarele: existi posibilitatea ca ocArmuitorii noqtri
si fie obligafi si utilizeze pe icar[ largi minciuna;i inqelitoria
Republica 155
pentru binele celor ocArrnuifi; iar noi am stabilit pe undeva cd
trstfel de practici erau utile sub fonni de remedii.
- Am stabilit un lucru rezonabil.
-Ori, acest lucru va fi deosebit de rezonabil, se pare, in ceea
ce privegte cisitoriile pi procrearea.
- Cum aga?
-Trebuie, conf,orm principiilor noastre, siL face.m foarte frec-
vente raporturile dintre birba{ii Ei femeile de eliti ;i foarte rare,
contactele dintre supugii- inJeriori de sexe diferite; mai mult, copiii
primilor trebuie crescu,ti, iar nu ai ultimilor, dacb wem ca hrrrha
si atingi perfec{iunea deplini, iar toate aceste mlsuri trebuie as
cunse tuturor, cu exceptia magistrafilor, pentru ca trupa pazni-
cilor sd fie, pe cdt posibil, scutitb de discordii.
- Foarte bine,
- Pe scurt, vom instaura sdLrbitori unde vom aduce la un loc
logodnicii, vom face sacrificji pentru zei gi se vor indlta imnuri,
compuse de poefii noghi in cinstea cisitoriilor celebrate. trn ceea
ce prive;te numirul cisAtoriilor, vom lisa magistalilor grija de
a aranja in asa fel incAt numirul bdrbalilor si se menfind acelagi
- linAnd cont de pierderile produse derAthoaie, boli si alte acci.
dente * asdel incdt, in misura posibilului, cetatea noastriL si nu
se micgoreze ,si nici si nu creasci.
- Bine, spuse el,
- Vom organiza, md gAndesc, un fel de tragere la sorli ingcr
nioasi, penlru ca supu$ii mediocri, cirora le va fi interzisA cis6-
toria, si dea vina pe ghinion, iar nu pe magistrafi.
- Perfect.
- CAt despre tinerii care se vor fi remarcatinrLzboi sau in
altii imprejurare, le vom acorda, lnlre alte privilegii gi recom-
pense, un libertate mai mare de a se uni cu femeile, pentru ca in
felul acesta cea mai mare parte a copiilor si fie produgi de ei.
- Te-a gandit bine"
- Copii, pe mdsurd ce se vor naste, vor fi incredinlafi unor
persoane insircinate si aibd griji de ei, birba!, femei sau bdr-
bafi qi femei la un loc, pentru ci insircindrile sunt oricum co-
mune ceior doui sexe.
- Da.

-Acegti irnputernicili vor duce copii supugilor de elitii
farc Ei ii vor incredinfa unor bone, care vor locui in altiL
oraEului, Pentru copii supusilor inferiori si chiar penlru cei
altora care ar suferi de vreo diformitate, imputernicifii ii vor
cunde intr-un loc interzis $i secret, unde se va considera
... Daci wem si pistrdm puritatea rasei paanicilor, addugd
- De asemenea, ei vor veghea la hrana copiilor, vor c
mamele 7a[arc,ln momentul ln care senii li se vor umfla de
qi vor pune fui aplicare toate metodele posibile pentru ca ele
nu-gi recunoasca plodul. Daci marnele nu fac fa{a pentru
tare, vor procura alte femei in acest scop. in orice caz, vor
griji ca ele sI nu alipteze decAt un interval limitat gi vor
muncile grele bonelor gi guvernantelor.
- t e dai o maternitate ugoari femeilor gardienilor.
- De fupt, aqa gi trebuie sd fie. Dar si continudm expunet
planului nostru. Am spus ci procrearea ar trebui si aibi loc
floarea vArstei.
- Aga este,
- Dar nu !i se pare ci durata medie a acestei perioade a
este de douizeci de ani la femei qi treizeci la blrbafi?
- Dar unde plasezi acesti ani pentru fiecare sex?
- Femei4 am rispuns, va naste pentru cetate intre doui
gi patruzeci de ani; bilrbatul, dupd ce va fi strdbdtut cea mai
pidd etapd a cutsei, pAnd la cincizeci de ani.
- Pentru ambele sexe aceasta este -si perioada in care
qi spiritul se bucuri de cea mai mare vigoare.
- Deci, daci un cetitean, fie mai bitrdn, fie mai tandr,
amesteci in opera comuni a inmullirii, il vom declara
de sacrilegiu, deoarece di statului un copil a cirui
secretA nu a fost plasati sub protecfla rugiciunilor gi
ilor pe care preotesele, preotii ;i tot orasul le vor oferi
fiecare cishtode, pentru ca oamenii buni sii dea ceti{ii copii
mai buni, iar oamenii utili, copii inci si mai utili; o asdel de
tere ar fi, din contra fructul tenebrelor gi al unei groaznice li
de cumpitare.
- Bine.
- Acea lege se aplicd celui care, la virsta propice procr(
sar atinge de o femeie firi
ca magistratul si-i fi unit. Vom
Republica rc7
t:lara cd un astfel de birbat aduce ln cetate un bastard, a cirui
ttastere nu a fost nici autorizali si nici sanctificatd.
- Foarte bine.
- Dar c6nd vor fi depaqit vdrstaprocredrii, vom lisa barba{ii
liberi si se impreuneze cu cine vor, cu excepfia fiicelor lor, ma-
nrelor si nepoatelor; la fel si pentru femei, cu exceplia fiilor lor,
talilor gi altor rude de sAnge. Le vom acorda aceasti libertate,
rlar le vom recomanda si ia toate misurile de precaulie posi-
bile pentru ca nici un copil, fruct al acestor impreundri, si nu
vadi lumina zilei, si se descurce cu el, ln cazulin care il fac, {i-
tdnd cont de faptul c6. cetatea nu se angajeaza sb-lhrineasci.
- Cuvintele tale sunt bine gandite, dar cum vor -sti ei care
sunt tatii, fiicele gi celelalte rude despre care ai vorbit?
- Nu vor sfi, am rispuns. Dar toli copiii niscufi intre a gap
Lea ;i a zecealunh, incepAnd din ziua in care un paznic a fost
cisitorit, vor fi numifi de cd.tre el, cel de sex masculin, fii, iar
t:ei de sex feminin, Iiice, iar ei ll vor numi pe acestpaznic,tatA;
copii acestora vor fi numiti de cdtre el nepo{i: ei, la rdndul lor, ii
vor numi bunici, pe el .si pe ceilalli care s-au cishtorit in ace-
easi zi, la fel ca pe soa,tele acestora; in sfAr,sit, toli cei care se
vor nagte in perioada in care mamele 9i taf,i lor dideau copii
cetdlii se vor numi infe ei fra{i si surori, astfel lncflt, dupi cum
am spus, si nu se impreuneze lntre ei. Cu toate acestea, legea
va perrnite fratilor gi surorilor si se lmpretJneze, daci a.sa s-a
decis prin tragere la sorfi gi a fost aprobat de Pithia.
- Foarte bine, aprobi el.
-. Aceasta va fi, Glaucon, comunitatea de femei qi copii la
paznicii ceLi$i. Acum trebuie sa confirmdm cd aceastd comuni-
tate este ln acord cu restul orgmizhni si ci este eminamente
lenrabili,nu-i aga?
- Da, pe Zeus!
Ori, drept punct de plecare al acordului nostru, nu ar tre-
-
bui si
ne intrebim care este, in organizaf,a unei cetiJi, cel mai
rnare bine, cel pe care iegislatoml trebuie si-l urmireascd atunci
cdnd face legile, ,si care este cel rnai mare riu? Apoi, nu trebuie
sa cercetim daci aceastd comunitate ne impinge spre acest bine
superior gi ne indepirteaza de rdu?
- Nimeni nu putea spune mai bine,
158
- Dar existii weun riu mai mare pentru cetate decdt cel c
o divtzeazigi o face si fle mai multe in loc de una? Existi wt
bine mai ntare decAt cel care o face una?
-Tbcmail Comunitatea plicerii 9i pedepselor in cetate nu
ea un bine in cetate, atunci cAnd, pe cAt posibil, to,ti cetilenii
bucuri sau se intristeazf la fel, cu ocazia acelora;i
care ii fac bucuroqi sau nefericifi?
- Ba da, cu siguranfi,
- $i nu cumva egoismul acestor sentimente este cel care
vizeazhcetatea, atunci cdnd unii resimt o durere vie, iar ce
o mare bucurie, cu ocazia aceloragi evenimente publice sau
ticulare?
- Firi tndoiall.
- Dar asta nu vine din faptul c[ cetb.tenii nu sunt unan
atunci cAnd pronun{i cuvintele: acest lucru nu ma in
lmi este striin?
- Ba da.
nu este fbarte bine organizati cetatea in
- Prin urmare,
majoritatea cetiLlenilor spun referitor la aceleaqi lucruri:
lucru mi intereseazi, acest lucru, nu?
$i nu se comporti ea aproape ca un singur individ? Sd
- - Colegi in autoritate.
explic: cAnd degetele noashe pdmesc o lovituri, comunitat
corpului si a sufletului, care formeazd o singurh otguttzare,
aceea a principiului siu conducdtor, triiegte o senzatie; in in'
tregime pi simultan, suferii impreund cu una dintre pdrfile sale:
de aceea spunem ci pe un om il doare degetul. La fel pentru
orice alti parte a individului, fie cd e vorba de nepli:cerea
dusi de tlurere, fle ci e vorba de starea buni pe care o aduce
plicerea.
- intr-adevir, esle acelagi lucru' Iar pentru a reveni la ceea
ce intrebai tu, o cetate bine condusi se giseqte lntro condili
foarte apropiati de cea a omului.
- Agadar, daci unui cetA,tean i se intdmpti un lucru bun sau
un lucru riu oarecare, o astJel de cetate i,si va apropria senti'
mentele pe care le are acesta, lntreaga cetate se va bucura de
bucuria sa, ori va suferi lmpreunl cu el.
Republica
K59
- intr-o cetate cu legi bune este necesar si se intdmple aga.
- Acum, si revenim la cetatea noashi si si vedem daci con-
eluziile discufei noastre se aplici ln particular acesteia, sau sunt
rnai curdnd potrivite oricirei cetefi.
- Da, aga trebuie si procedim.
- Asadar, in celelalte cet6L{i nu existi magistrafl ;i oameni
rle rAnd, ca in a noashb?
- Ba da.
- $i to,ti se numesc intre ei cetileni?
- Cum si nu?
- Dar, in afard de acest nurne, de cetifeni, ce nume particu-
lar dd poporul din alte cetifi celor care il conduc?
- In majoritatea cetidlor, ii numesc stipAni, iar: ln democra$i,
trhon{i.
- Iar in cetatea noastri? Ce nume va da poporul conducito-
rilor, in alari de acela de cetiteni?
- Cel de salvatori gi de apdrltori, raspunse el.
- Acestia, la rAndul lor, cum vor numi poporul?
- F'urnizor de salarii gi de hrani.
- Darin celelalte cet:if, cum trateazaconducdtorii popoarele?
- Drept sclavi.
- $i cum se consideri intre ei?
- Iar in a noastr6?
- Colesi inpazh.
- Ai putea sl-mi spui daci, ln celelalte cetiti, conducdtorii se
poarti ca prieteni cu un anume coleg ;i ca striini cu un altul?
- Muti aclioneazhln felul acesta.
*Astfel, ei gdndesc Ei declard cd interesele prietenului ii in-
tereseazi, iar nu ale celui pe care il considerd striin?
- FDa.
-fDar la paznicii tai? Existh mdcar unul singur care poate
spune despre un coleg de-al siu ci-i este striin?
-Absolut deloc, deoarece fiecare vavedea ln celilalt un frate
situ o sor[, un tati sau o mami, un fiu ori o fiici, sau poate o altd
rucld pe linie ascendenta ori descendentalf
- Foarte bine, am spus; dar rdspunde-firi .si la lntrebarea ur-
rnitoare: vei legifera tu doar penfru ca ei si se numeasci rude,
160
sau pentru ca toate actiunile lor si fie in acord cu acest
adici si aduci pirinFlor lor toate dovezile de respect, solici
dine gi ascultare prescrise de lege faF de parinti - sub
urii zeilor.si oamenilor, dacd ar acflona allJel? Deoarece a
alffel este un sacrilegiu qi cl nedreptate. Acestea sunt fnvi:$tu
pe care le vor preda cetdlenii tii copiilor lncd, de mici, pentru
intreline relalia cu ta{ii desemnafi sau cu alte rude, sau ai
invitituri?
- Chiar acestea vor fi, Ar fi, de fapt, ridicol si poarte pe
aceste grade de rudenie, firi a-qi lndeplini indatoririle care
curg din ele.
- Asdel, in statul nostru, mai mult decAt in toate cele
cetitenii vor vorbi pe o singuri voce, cArrd unuia i se va ln
pla un lucru bun sau un lucru riu, dupb cum spuneam mai
vreme: treburile imi mergbine sau treburile imi merg riu.
- Nimic mai adevirat.
- Dar nu am spus ci, drept o consecin{i a acestei convi
geri .si a acestui fel de a vorbi, va exista intre ei o comunitate
bucuriilor si plicerilor?
- Ba da, si pe bund dreptate.
- Cetilenii no;tri vor fi strAns uniti in ce prive;te in
propriu, si, unili in acest fel, vor trii bucuriile pi durerile
plina comuniune.
- Da.
- Dar oare cauz,a acestui lucru - in afari de institutiile
tre - nu va fi comunitatea femeilor si copiilor, stabiiiti la paznici?
- Cu siguranla, aceasta va fi principala cauza.
- Dar noi ne-am infeles ci aceasti uniune de interese era,
pentru cetate, cel mai mare bine, atunci cAnd comparam ceta'
tea lnfelept organwatA, in rnodul in care se cotnporti in relafia
cu una dintre pirlile sale, atunci cAnd e vorba de plicere gi du-
rere,
- $i cu indreptifire.
Prin urmare, si considerim ci am demonstrat faptul ci
- ruai tAnir, cu dreptul de a pedepsi.
sursa celui mai mare bine pentru cetate este comunitatea inffe
auxiliari, femei gi copii.
- Sigur.
Hopublica 161
- Mai adaugi cd suntem in acord cu;rfirmafiile noastre pre-
tulente. Deoarece, am spus, nu trebuie si de|ini in proprietate
lrk'i case, nici terenuri, nici weun alt lucru, ci, primhdu-$i de
lrr ceilalli cetileni hrana drept salariu alpazei, trebuie si o puni
ln cornun, dacA vor si fie adevdralipaznicr.
- Foarte bine.
- Atunci, nu arn dr-eptate atunci cdnd afirm ci dispozifiile
noirstre anterioare, impreund cu cele pe care tocrnai le-am adop-
Irtl, vor face din ei gi mai mult adeviraf, paanici, gi-i vor impie-
rlica sd dwizeze cetatea, ceea ce s-ar fi lntAmplat daci fiecare nu
tlurnea ale sale aceleagi lucruri, ci lucruri diferite; daci, locuind
ieparal, ar fi dus in casele respective bunuri de folosinli exclu-
rivii; daci avAnd femei gi copii diferi!, .si-ar fi creat bucurii .si
rlureri personale - in timp ce, de{indnd o credin}i identicb asu-
ltra lucrurilor care le aparlin, vor avea acelapi scop gi vor simfi,
Itr mdsura posibilului acelea-si bucurii ;i acelea;i dureri?
- Este incontestabil.
* f)ar mai mult, nu vom vedea dispirAnd aproape complet
lrrocesele qi acuzafiile reciproce dintr-o cetate in care fiecare nu
tlr.line nimic personal in aJari de propriul corp, tot restul Jiind
pus in comun? Nu reiese de aici cd cetirfenii vor fi feri{i de toate
rlisensiunile pe care le produce printre bhrbafi posesiunea bo-
in
r{;\1iilor, pirinfilor gi copiilor?
- Este clar ci vor fi feriti de toate aceste rele.
- in plus, nici un proces penffu violenld nu va fi intentat legi-
tirn la ei; deoarece le vom spune ci este nobil si drept ca egalii
sii se apere impofi:iva egalilor lor, .si le vom stabili ca datorie sl
vcgheze la integritatea lor corporali.
- Bine, spuse el.
-Aceasti lege, am reluaf mai are gi urmitorul avanlzl: daci
i;i va potoli furia in acest fel, va fi mai pufln tentat apoi, si addn-
ccasci diferendul.
- Fird indoiald.
- Vom fi dat celui mai in vArstd autoritatea asupra oricui este
- Este evident.
- De asemenea, este corect ca tinerii si nu lncerce sd faci
rrz de forti impotriva celor mai in vArsti, firi acordul unui ma-
162 PLA
gistrat, nici si-i loveasci sau si-i jigneascd ln vreun mod
care, deoarece doi paznicivorfi sufir:ienti pentru a-i
,sianume tearna gi respectul; respectul, ardLtAndu-le un piri
persoana celui pe care dorea si-l loveasci, teama, f[cAndu-i
se gAndeascd ia faptul ci ceila$i vor sari ln ajutorul victimei,
ln calitate de fii, alfii, in calitate de fraf, sau de pirinli.
- Nici nu se poate altfel.
- In acest mod, prin legile noastre, o pace perfecti se va
aliza in rAndul rizboinicilor.
- O pace perfecti, sigur.
- Dar daci trdiesc ei lnsisi ln armonie, nu trebuie sd ne
mem nici de posibilitatea discordiei intre ei gi ceilalfi
sau ca discordia si-i divizeze pe ace$tia din urmi.
- Nu, desigur.
* Cdt despre relele cele mai mici de care vor fi scutifl,
din respect pentru ascultitori si le menfionez: siracii, nu'
niciodati pugi in situafia de a-i lingugi pe bogati; nu vor
grijile si necazurile legate de crestr:rea copiilor; nu vor fi ob
si se lmprumute si nici si dea inapoi datorii sau sa-qi
bani prin orice mijloace pentru a-i pune Ia dispozitia femeilor
servitorilor, dAndu-le sarcina si economiseasci. in sfar.sit, pri
tene, vor ignora toate relele care survin in asemenea cazurt
evident, lipsite de noblefe pi nedemne de a fi citate.
- Da, sunt evidente chiar gi pentru un orb,
- Vor fi eliberati de toate aceste necantri -si vor duce o
mai fericitiL decAt viala fericiti a invingetorilor la jocurile olim
- Cum?
-Ace.stia nu se bucuri decAt de o mici parte din bucuria
zervatd.rdzboinicilor nogfi. \rictoria lor este mai frumoasi,
viata pe care le-o asigurd statul mai buni; victoria lor este,
fapt, salvarea cetdlii in lntregime, iar drept incoronare
ei gi copiii lor, hrana gi tot ceea ce mai este necesar pentru
tenfi; cAtb weme triiesc, cetatea le oferi privilegii, iar du
moarte, un rnormAnt demn de ei.
- Acestea sunt nigte recompense foarte frumoase.
- i1i aduci anrinte ci ni s-a reprosat mai deweme de citre
nu mai lin minte cine ci neglljim fericirea paznicilor nogtri, care
putand avea toate bunurile celorlalli cethfeni, nu au nimic care,
Fepublica 163
fa lt' apartini? Am rispuns, cred, ci vom examina aceasti critici
lltrrdatd, daci rri se va prezenta ocazia; ci pentru moment, ne
Fopuneam si formdrn adevdrali pazrnci, sI facem cetatea
pe cat
dr fericitd posibil, iar nu de a aranlafericirea uneia singure din-
lrt,c:lasele care o compun.
- irni amintesc,
- Acum, daci viafa auxiliarilor ni se pare mai frumoasi 9i
nuri buni decdt aceea a invingitorilor la jocuri, o vorn compara
t'tr viafa pantofarilor, a celorlal,ti artizani sau a agricultorilor?
- Nu cred ca ar fr. cazuI.
- in rest, aici trebuie si repetim ceea ce spuneam atunci:
tLrc:i paznicul cauti o bucurie care ar face din el'altceva decAt
rtn paznic; daci o condi,tie modesti, dar stabili, Ei care este,
tllunem noi, cea mai buni, nu ii este suficienti; daci o dorinli
nclluneasca gi pueriliL il impinge, deoanece are aceasti putere,
rir pund mAna pe tot ceea exist'i ln cetate, el va afla cAti infe-
Ir,lrciune a dovedit Hesiod atunci cand a spus ci jurn dlatea este
nni ntult decAt totul.
- Daci vrea si mi asculte, va rimAne acolo unde ii este
krt'ul.
- Esti de acord, agadar, ca femeile ;i birbalii si trdiasci in
('ollrun, dupd cum am aritat, in ceea ce privegte instrucfia, copiii
pi proteclia celorlalli cetifeni? Esti de acord ca femeile, atunci
r'irnd stau in orag sau merg lari.r,boisi faci de gardi impreuni
r'u bdLrbaFi, si vdneze cu ei, apa cum fac femelele cAinilor, 9i si
sr. asocieze pe cAt de complet posibil treburilor lor; ci asdel vor
lc{iona tn modul potrivit ,si deloc potrivnic rela{iilor naturale din-
ln, femel[ gi mascul, at61a weme cAt cele doui sexe sunt fdcute
sii triiasci in comun?
- Sunt de acord.
- Nu ne mai rdmdne decAt si cercetdm daci este posibil si
slabiiim aceastd comunitate, care existi la alte rase, in rdndul
r';rsei unrane.
- Tocmai despre asta voiam si te intreb.
- in ceea ce privegte rhzhoiul,vedem destul de clar cum il
vor purla.
- Crrm?
r
164
-Este evident gd in comun, conducAndu-gt fiii cei mai
nici, pentru ca acegtia si vadi dinainte ce febuie si facd i
cfurd vor fi maturi, precum fiii meqtequgarilor, ci aceqtia vor
ajuta in tot ceea ce priveqte rdzboiul, asistAndu-gi tatii qi
Nu ai remarcat ceea ce se intdmpli la meserii, de exemplu,
timp lndelungat trebuie si petreaci fiii olarilor ajutzurdu-gi gi
vindu-;i tafii cAnd muncesc, inainte de a lttcrai ei inqiqi?
- Sigur ci am remarcat.
- Megtegugarii frebuie deci si aibi mai multiL griji de {ol
rea copiilor lor prin experienli gi prin contact direct, decdt
boinicii?
- Ar fi ridicol, recunoscu el.
- f)e altJel, orice animal lupti cu mai mult curaj in preze
progeniturilor sale.
- Da, dar existi riscul important, Socrate, ca suferind u
dinfe acele rdsturniri de situaJie frecvente in rdzboi, si fie
ffuL cacetatea si-qi poati reveni la tirnp dupi o asemenea
dere.
-Ai dreptate.Dar crenci prima noaslrl indatorire ar fi
de a nu-i expune niciodati pericolului?
- In nici un c.az.
- Atunci, daci trebuie expu;i pericoiului, nu-i aga ci su
sul ii va face rnai buni?
- Ba da.
- Sau poate crezi ch are prea pufini irnportanld daci co
destina'F sd devind riLzboinici vid sau nu spectacolul rizboiului
cd riscul nu meritir asumat?
- Nu, din contra, acest lucru e foarte important din perspec'
tiva pe care o prezind.
- Vom face in aga fel lncAt copiii si asiste la lupte, avand sdji
de siguranta lor, gi totul va merge bine, nn-i aga?
- Da.
- in primul rdnd, taqii lor nu vor fi nigte ignoranfi, ci vor sti,
atAtcdte omenepte posibil, care expedifie este rnai periculoasi'
- E normal.
- Prin urmare, lgi vor duce copiii 1a unele incursiuni, iar la
altele nu,
- Bine.
t
llepublica 165
-$i nu ie vor da drept conducitori, am continual pe cei mai
ruediocri dintre cetb,teni, ci pe cei care au destuli experien{i gi
o vArsti potriviti pentru a conduce copii.
- Da, aqa merge.
- Dar, dupd curn qtim, adesea intervin accidente.
- Sigur.
* Pentru asemenea er.'entualitifi, trebuie, prietene, si dim
cirt mai devreme aripi copiilor, pentru ca ei si poalA sclpa zbu-
rind.
- Ce vrei si spui?
- Ci trebuie si-i invifim si cilireasci inci de la cea mai
l'ragedd vArsti posibil gi, bine pregitifi, si-i conducem la lupti
ca spectatori, dar nu pe cai care se arunci in lupti, ci pe cai care
lirg repede gi sunt u;or de slApanit. tn acest mod vor vedea ceea
('e vor trebui si faci intr-o zi gi, la nevoie, se vor putea salva, im-
lrreuna cu conducitorii lor birtrAni.
- Mi se pare ci ai dreptate.
- Dar ce putem spune despre rizboiul propriu-ris? Cum se
vor purta snldafii tii intre ei Ei fald de du;rnan? Crezi cd pdr+
r'('?r mea asupra acestei chestiuni este dreapti sau nu?
- Expune-o mai intdi.
- Soldatul care lqi pirisegte postul, isi arunci armele sau
r'omile o alti lapti aserndnitoare din laqitate, nu trebuie trans-
li,rat la rnegtegugari sau agricuitori?
- Ba da, cu siguran{d.
- Iar cel care a fost prins viu de inamic, nu va fi l6sat celor
cirre l-au capturat pentru ca acegtia si lacd ce vor cu el?
- Ba da.
- CAt despre cel care se va distinge printr-un comportament
rlr.mn, nu ar fi bine ca, in prirnul r€nd, sd fie onorat pe cdrnpul de
b:italie de citre tinerii si copiii care l-au privit? Nu e-sti de acord?
- Ba da.
... si si-i dea mAna?
- Ba da, si asta.
- Dar acum, nu cred ci voi avea aprobarea k.
* in legaturb cu ce?
- Ca liecare si-l imbritiseze si si fie imtrr[tisat,
166 PLA
- Mai mult decflt cu orice altceva sunt de acord cu
Adaug chiar la acest regulament reguia ca pe durata camp
nu va fi permis nici unuia dintre cei pe care el ar dori si-i
briliEeze si se opuni acestui lucru, aga incdt rdzboinicul
ar iubi pe cineva, femeie sau bdrbat, sd fie gi mai dornic si
premiul victoriei,
- Bine, am adiugat, De aldel, am spus deja cd vom
cetilenilor care aparfin elitei impreuniri mai frecvente intre
decAt celorlalli pi ca pentu cisitorii alegerea se va opri mai
asupra lor decdt asupra altora, pentru ca rasa lor sd se
feasci: pe cAt mai mult posibil.
- Dar gi Homer spunea cd este drept sA-i onorezi pe
care s-au remarcat in lupti prin favoruri de acest gen. El
tegte ci Ajax, ducAnd bine o lupfd, a fost onorat dAndu-i-se
mai bund bucati din carnea unui bou sacrificat iar prin
el lnlelege c[ aceasti recompensi era potrivitd: unui erou
gi lndrizne[, constituind atdt o distincfie, cdt,si un mod de
cregte puterile.
- Perfect.
- Vom urma aEadar in acest punct autoritatea lui I{omer:
sacrificii ;i in toate celelalte ceremonii inrudite, ii vom onora
cei bravi, conform meritelor, nu numai prin imnuri gi prin
tinc{iile despre care tocmai am vorbit, ci .si prin locuri rezerv
prin cArnuri pi prin cupe pline (Homer, Iliada), pentru a-i fo
birbafi gi femei, onorAndu-i in acela;i timp.
- Foarte bine"
- tn ceea ce priveEte rdzboinicul clntinlupti, nu vom
despre cel care gi-a gisit un trecut glorios ci aparline rasei
aur?
- Aga vom spune, farA indoiald.
- Apoi, nu credem, impreuni cu Hesiod, ci dupd fu
toli oamenii acestei rase vor deveni:
Daimoni puri si buni,locuind pe pdntAnt,
Care pdzesc de riu pi-i apdrd pe murtturi?
- Ba da, aga credem.
-Vom consulta zeul asupra mormAntului care trebuie dat
acestor oameni minunaii;i divini, ca gi asupra semnelor onoa-
Republica 167
rei care le sunt datorate, apoi vom incepe funeraliile in modttl
('are ne.a fost indical.
- Desigur.
- Din acel moment, ca ;i cum ar fi fost niqe ,,daimoni" mor-
rnintele lor vor fi pentru noi obiecte de cult gi de venerafie. Vom
rlecerna acelea;i onoruri celor, mor{i de bifAne,te sau in alt rnod,
r'arora li s-a recunoscut de-a lungul viefii un merit deosebit.
- E drept.
- Acum, cum se purtau soldalii nogtri cu inamicul?
- in ce privinfi?
- In primul rdnd, cu privire la sclavie, Crezi ca este corect
ca orasele grecegti si aduci ln sclavie greci, sau poate ar trebui
ca ele s{ le interzici altora acest lucru, in misura posibilului,
iar grecii si se obignuiasci si menEeze rasa lyeaci, din teama
rle a cidea in sclavia barbarilor?
- in general, rispunse el, ar fi bine daci grecii s-ar menaja
fntre ei,
- Este, deci, important ca ei si nu deSni sclavi greci gi sd-i
sfituiasc6 pe ceilalfi greci si le urmeze exemplul,
- Perfect; asflel, grecii vor trirnite mai rnulte for.te impotriva
barbarilor, ablinAndu-se si le foloseasci in rizboaiele dintre ei
"'utl o", oare e frumos si prade mor,tii dupi victorie d altceva
rlecAt de arme? Este acesta un comportamentfrumos? Nu cumva
lr:est lucru le di la.silor un pretext si nu participe la lupti, si nu
lndeplineasci o sarcini necesari, rimdndnd aplecaF asupra ca-
rlirwelor? Practicile unor asdel de scursuri nu a dus la pierza-
rrie deja rnai multe zrmate?
- Ba da.
- A jefui un mort nu inseamni o josniciei gi o licornie? Nu
cste semnul unui spirit de muiere, meschin, atrala drept duqman
t'rlrpul unui adversar, atunci cAnd acesta a murit .si a plecat spre
llle meleaguri, nelisAnd decAt unealta de care se foiosea pen-
lrrr lupti? Crezi ci lnuta morali a celor care ac{ioneaza asllel
r,ste diferiti de cea a cdlelelor care mugci piatra in locul rndinii
clrre a aruncat-o?
- Nu diferi deloc, spuse el.

- Trebuie si oprirn, a;adar, practica jefuirii cadavrelor 9i
interdicdei ca dugmanul sd le ridice
- Da, pe Zeus, trebuie sI oprim.
- Nici nu vorn duce ln temple, pentru a le oferi zeilor,
mele celor invingi, mai ales pe cele care au apar,tinut grec
Ne vom feri, mai curdnd, si murdirim templele aducAnd in
resturile celor ca noi, cu conditia ca zeulsi nu ceari aldel.
-Foarte bine.
- Si trecern acum la distrugerea teritoriului grec 9i la
cendierea locuirrfelor. Cum se vor comporta soldatii tdi fali
du-sman?
- Mi-ar pldcea sd ascult opinia ta asupra acestui subiect,
- Ei bine, eu cred cd nu trebuie nici si distrugi qi nici
incendieze, ci si ia numai recolta anului respectiv. Vrei si-f,
plic din ce motive?
- Da.
- Mi se pare ci dacarhzboiul gi discordia sunt termeni t
rifi, ei desemneazi doui lucruri intr-adevir diferite si se ap
divieiunilor care survin in doui obiecte. Ori, eu spun ca pri
dintre aceste obiecte este ceea ce apar{ine familiei sau ii
apropiat, iar al doilea se referi la ceea ce apar,tine altuia sau
striin familiei, Asdel, denumirea de discordie se aplici du
niei dintre rude, iar cel de rirz,boidugminiei dintre striini.
- Nu ai spus decAt lucruri foarte corecte.
-Verificd qi daci ceea ce voi spune ln continuare este as
nea: afirm, de fapt, cb grecii aparfin aceleiagi familii deci
rude intle ei, pi ci barbarii apar,tin unei familii diferite gi
- Bine, aprobi el,
- Prin urmare, atunci cdnd grecii se vor lupta cu barbarii,
barbarii cu grecii, vom spune ci ei se rizboiesc, ci sunt du;
de la naturi, iar dugminia lor o vom numi rinba\; dar daci se
intAmpll aqa ceva inlre greci, atunci vom spune ca grecii sun
prieteni prin nabrrd, dar ci la un mornent dat Grecia este
navd, in stare de revolti, -si vom da acestei du;minii numele
discordie.
- Sunt in intregime de acord cu ideile tale.
Ia acum in considerare, am reluat, ceea ce se intAmpli
-
cAnd una dinfe aceste tulburiri, pe care le-am numit revolte,
Republica 169
se produce si divv,eazh o cetate: daci ceti,tenii unei facfiuni dis-
trr-rg lanurile gi ard casele cetilenilor din fac{iunea adversi, es-
timim ci revolta este funesti.si ca nici unii, nici alfii, nu-pi iubesc
patria - daci ar iubi-o nu ar indrizni s-o distrugi ln felul acesta
pe mama lor qi pe cea care ii hrdnegte; din contra, estimim ci
este corect ca invingitorii si nu ia de la invingi decAt recolta, in
i<leea ci se vor lmpica intr-o zi cu ei qi nu vor face pentru tot-
deauna rizboi.
-Aceasti gAndire denoti un grad mai inalt de civilizafie de-
cdl cea contrari.
- Dar cum ? Nu londim oare un stat grec?
- Ba da, va fi cu necesitate grec.
- Deci, cetilenii sdi vor fi buni liciwlizali?
- In cel mai lnalt grad.
- Dar nu-i vor iubi pe greci, nu vor privi Grecia ca pe patria
lor? Nu vor asista la ceremonii religioase comune?
- Fdri indoiala.
- Vor considera agadar rivalitilile lor cu grecii dreft o nein-
telegere intre rude, gi nu vor da acestora numele de razboi.
- Perfect.
- Iar in aceste lupte se vor purta ca Ei cum lntr-o zi se vor
impica cu dugmanii lor.
- Sigur.
- ii vor aducecu binigorul la rafiune ;i nu ii vor mai face sd
sufere, drept pedeapsi, sclavia gi distrugerea, in calitate de pri-
eteni care dojenesc, nu de dugmani.
- Da..
- Grecii nu vor dislruge Grecia qi nu vor arde casele; nu vor
considera drept adversari toli locuitorii unei cetilii, bhrbatj,
femei qi copii, ci numai pe aceia, redu;i numeric, care poartires
ponsabilitatea conJlictului; prin urmare, qi dat fiind cd majorita-
1ea cetilenilor sunt prietenii 1or, ei se vor abline si le distrugi
recoltele qi casele; in sfArgit, nu vor face si fue diferendul decdt
pAni in momentul in care vinovalii sunt constrAnsi, de inocenti,
sd su"fere pedeapsa meritati.
- Recunosc, impreuni cu tine, ci cetd{enii no-stri trebuie si
se comporte in acest fel fali de du.smanii lor, gi si tralezebar'
barii asa cum grecii setrateazdastiai inlre ei.
17O PLATQN
- Atunci, si facem o lege prin care sd li se rntetnci gardie
nilor sd devasteze lanurile gi si incendieze casele.
- Da, si admitem ci ea va avea efecte pozitive, ca ,si prece'
dentele.
- Dar, se pare, Socrate, cd dacd eqti ldsat si continui nu lli
mai aduci aminte de problema pe care ai indepirtato mai de
vreme: aceea daci: un asemenea guvernimAnt este posibil Fl cum
este posibil. Sunt de acord cu tine s[ se infdptuiasci in cetate
toate lucrurile bune descrise, aq cita 9i avantajele pe care le omif:
cetifenii vor lupta cu mai mult curaj impotriva du9manilor, pen-
tru ci nu se rroi abandona niciodati, fiind frafi, tafl 9i fli. Iar daci
femeile lor vor lupta alituri de ei - fie ln aceeaqi linie, fie piasate
mai in spate, pentru a speria dugmanul 9i a ajuta in caz de ne-
cesitate - -stiu cb atunci vor fi invincibili. Mai constat 9i binele pe
care il vor avea acasA, pe care tu nu l-ai menf,onat. Dar, fiindci
sunt de acord ci vor avea toate aceste avantaje, Ei multe altele
pe lAngh, in cazul realiziniaceshri guverndmdnt' nu-mi mai vorbi
de"pre ele. Mai bine sd incercim si ne convingem cd o asffel de
cetate este posibili;i si lisim deoparte celelalte probleme.
- Ce interven$e brutali ln discursul meu, arn strigat firi pic
de mild pentru lncetineala mea! Dar poate nu egti conqtient ci in
momentul in care abia am reu;it si scap de doui valuri uria.se'
il ridici pe cel de-al treilea, cet mai inalt 9i mai puternic dintre
toate. Dupi ce 1l vei fi.vhzut gi auzit, imi vei scuza entatea jus'
tificati gi teama de a enunla;i a incerca si examinez o propozi-
lie atAt de paradoxali.
- Cu cAt vei vorbi mai mult in felul acesta. cu atAt mai pufin
te vom ierta de a ne spune cum se poate realiza o asdel de con-
ducere. Explicb, deci, fbrd lntArziere.
- in primul rAnd, am reluat, trebuie si ne amintim ci dato-
riti cdutirii naturii dreptilii qi a nedreptiSi am ajuns aici.
- Firi indoiali, dar ce importanfi are acest lucru?
- Nici una. Numai ci, dacd vom dese:operi ce este dreptatea,
atunci vom spune ci nici un om drept nu trebuie si se indepir-
teze deea deloc, ci si-i fie iclentic - sau ne vom mu[umi ca el si
se apropie cAt mai mult qi si participe la ea lntro misuri mai
mare?
- Ne vom mullumi cu atAt.
Republica 171
- Prin urmare, ciutam dreptatea ln sine gi modul in care ar
trebui si fie omul drept pentru a a\reamodele; din acela,si motiv,
am cdutatnatura nedreptd,tii qi a omului absolut nedrepL doream
ca,privind atALla una cAt gi la cealalti, si vedem fericirea .si ne
norocirea din fiecare dintre ele, pentru a fi obligaf si convenim,
in ceea ce ne priveste, cd. acela care le va semina in cel mai lnalt
grad va avea soarta cea mai asemdnitoare; dar nu era in planul
nostru inilial sd de.monstrim ci aceste modele pot exista.
-Ai spus adevd"rul, recunoscu el.
- Atunci, crezi ci talentul unui pictor este diminuat dacd,
dupd ce a pictat cel mai frumos model posibil al omului gi a dat
picturii sale toate trdsdturile necesare, este incapabil sa demon-
streze ci acel model poate exista?
- Nu, pe Zeus, nu cred aga ceva.
- Dar ce am ficut noi altceva, in cursul acestei discufii, de-
cAt si desenim modelul unei cetbti bune?
- Nimic altceva.
- A;adar, crezi c5, tot ceea ce am spus a fost mai puFn bine
spus pentru cA nu am fost capabili si demonstrim ci o cetate
poate fi fondata pe acest model?
- Sigur ci nu.
-Atunci, am reluat, acesta este adevirul; dar dacd vrei si
md skiduiem si demonsfez, pentru a-,ti face pldcere, in ce mod
particular gi in ce condilii o astJel de cetate este perfect realiza-
bild, atunci fd-mi 9i pentru aceastd demonstratie aceeagi con-
cesie de mai deweme.
- Care?
- Este posibil sA realizen un lucru a$a cum l-ai descris? Sau
este in firea lucrurilor ca execufa sd fie mai puf,n apropiatd de
;rdevir decAt discursul, de.si mulfi nu cred acest lucru? Dar tu
esti de acord sau nu?
- Sunt de acord.
- Prin urmare, nu md obliga sii-li ardt planul perfect realizat
pe care l-am trasat ln discutia noastri. Daci suntem pe punctul
tle a descoperi cum se poate reahza o cetate, intr-un mod foarte
apropiat de cel pe care l-am descris, recunoagte ca vom fi des
coperit ci obiecfiile tale sunt lntemeiate. Nu eSti multumit cu
acest rezultat? In ceea ce mi prive_ste, ag fi.
'172 PLATON
- Si eu, spuse el.
-Acurn, ci trebuie si incercdm si descoperim ;i s[
se pare
dernonsffim care viciu interior irnpiedici cetilile existente si fie
organizate aqa cum am aritaL, gi care este cea mai micd frans-
formare posibilb care lsar conduce la forma noastri de guverni-
mAnL de preferinli, una singuri, daci nu, doua, cele mai pu,tin
numeroase gi importante posibil.
- Care este aceasti transformare?
- tat#mi ajuns la ceea ce comparam cu ce cel mai inalt val:
dar o dati spus, acest val, ca unul al veseliei, mi va acoperi de
ridicol gi de rupine. GAndegte-te la urmdtoarele...
- Vorbegte.
- AtAta weme cAt filosofii nu vor fi regi in cetili, sau cei care
se numesc astizi regi si suverani nu vor fi intr-adevir ;i serios
filosofi; atdta vreme cAt puterea politici .si filosofia nu se vor ln-
tAlni asupra aceluiaqi subiect; atAta vreme cAt <lamenii care ur-
miresc astizi unul sau altul dinfre aceste scopuri dupi firile lor
nu vor fi pupi ln imposibilitatea de a acl)ona astfel, vor exista
in continuare, dragd Glaucon, relele cetililor, ca gi ale fiinlelor
umane, ;i niciodati cetatea pe care o dorim noi, in mbsura ln
care este posibili, nu va fi reahzati, nu va vedea lumina nlei.latit
ceea ce lncercam si nu vi spul, previzand ci aceste cuvinte vor
rdni opinia comuni. Este lntr-adevar dificil si concepem ci aldel
nu existi fericire posibili pentru cetili ;i pentru oameni.
Atunci el spuse:
- Dupd ce ai finut un asffel de discurs, ar trebui si te aqtep{i,
Socrate, si vezi numerogi oameni - iar nu dintre cei lipsi! de va-
lozre lepidAndu-gi, ca sa spunem aga, hainele gi, goi, apucAnd
- iar cei care-l au alb, sunt fu ai zeilor.Iar expresia,,ten galben ca
prima armi, si. se arunce asupm ta cu toate fo{ele, in ideea de
a face minuni, Daci nu-i vei respinge cu armele raliunii gi daci
nu reugegti sd le scapi, vei afla pe propria pieie ce insearnnibat-
jocura.
- Nu cumva tu egti cutza?
-Am avut dreptate si acfionez a$a cum am ficut, rispunse
el. Cu toate acestea, nu te voi trida, ci te voi ajuta pe cdt pot; ori
ag putea s[ rni arit binevoitor gi si te incurtjez, poate chiar aq
rispunde cu mai multi dreptate la lnhebirile tale. Avand un ase-
menea ajutor, incearci si le dovedegti incredulilor: cd: lucrurile
stau aga cum spui tu.
Republica 173
- Voi incerca, am reluat, pentru ci imi oferi o astfel de ali-
imfi puternici. Agadar, mi se pare necesar, daci wern si scipim
de asediatori, si distingem care sunt filosofii despre care vor-
bim atunci cAnd indriznim sd spunem ci trebuie sd li se incre-
dinleze conducerea, pentru ca- o dathaceasli distincfie ficuti
- sI fim capabili si ne apirim, aritAndu-le unora ci este natural
sd faci filosofie ;i si guvernezi cetatea, iar celorla[i, si nu faci
filosofle si sd-si asculte conducitorul.
- Ar n momentul si facem aceasti distinclie.
* Si lncepem! Urmdregte-mi rafionamentul. Sd vedem daci
intr-un fel sau altul ne putem explica suficient de clar asupra
subiectului.
. inainteazi.
- Ei bine, trebuie si-!i amintesc, sau poate ci ili amintegti,
ci atunci cAnd spunem despre cineva ci iubegte un lucru, nu in-
!,elegem, daci vorbim corect, ci el ar indrigi o anumiti parte
a sa, ci lucrul respectiv in lnkegime?
- Cred ci trebuie si imi amintegti, pentru ci nu am retinut
bine.
- Ar fi mai potrMt a\tuia, Glaucon, si vorbeasci aga cum o'
faci tu, Dar un om lndrdgostit nu tretruie si uite ci toli copiii
ating;i emolioneazi,lntr-un fel sau altul, sufletele celor care-i
iubesc, deoarece toJi par demni de ingrijire^si de tandrefe. Nu la
fel faceli qi voi ln ce privegte biielii tineri? Ii liudafi unuia nasul
turtit, dupi ce i-a{i spus ci este fermecitor; susline! ci nasul al-
tuia este acvilin, al altuia regal, iar nasul mediu al altuia, perfect
proporfionaf penfru voi, cei care au tenul trrun, au un aer viril,
mierea", crezi ci a fost creati de altcineva decAt de un amant
care ciuta un cuvdnt tandru pentru aflata palgarea, negisind
nimic neplicut pe chiprrl tinere,tii? Pe scurt, vi lblosili de fiecare
pretext, folositi toate expresiile pentru a nu respinge pe nici unul
dintre cei in care inflorqte tinerefea.
- Daci wei si spui, luAndu-md drept exemplu, ci aga acfio-
neazi indrigostilii, sunt de acord, in interesul discufiei noasffe.
- Dar cum pofl sd te indoiegti? Nu vezi ci persoanele de-
date la vin se poarti la fel, nelipsindu-le niciodatir pretexlele de
a primi aqa cum se cuvine orice soi le iese ln cale?
 PLATON Republica 175

- Ba da, vid foarte bine. * Nu ar fi deloc ugor si-i explic altuia, dar cred ci tu vei fi
- De asemenea, cred ci observi ci ambilio;ii, atunci cAnd de acord cu ceea ceurrneazl.
nu pot ajunge la comanda supreme, comandi o treime a tribului, - Ce anume?
iar atunci cAnd nulsunt onorafi de cei dintr-o clasl superioari - Dat fiind cd frumosul este opusul urAtului, acestea sunt
;i respectabili, se mulfumesc si primeasci onorurile dintr-o doui lucruri clistincte.
ciasi inferioari .si demni de'dispref, pentru cd sunt lacomi de - Cum si nu?
distinclii, oricare ar fi acestea - Dar, pentru ci sunt doui lucruri distincte, fiecare dinhe
- Perfect. ele este unul singur?
-Acum, te rog si-mi rispunzi: daca spunem despre cineva - Da.
ci doreqte un lucru, afirmim prin aceasta ci-l dore-ste in totali- -- l^a fel este pentru lucrurile drepte gi cele nedrepte, despre
tate, sau cI nu doregte din el decAt o parte ori alta? bine gi despre riu gi despre toate celelalte forme:fiecare dintre
- Ct tl doreqte in totalitate. ele,luati in sine, este unici; dar prin faptul ci ele interaclioneazh
- Atunci, vom spune ci filosoful doregte in{elepciunea, nu cu acfiunile, cu corpurile gi lntre ele insele, apar peste tot Ei fie-
intr-una dintre pirlile sale, ci in intregime. care in parte pare multipld.
- Este adevirat. - Ai dreptate" spuse el.
- Nu vom spune despre cel care se arati rebel fa{ri de qti- -- in sensul acesta fac distinclia intre cei cirora le plac spec-
in[i, mai ales daci este tAnir qi nu distinge inci intre ceea ce tacolele, artele dar sunt oameni practici, iar pe de alti p4rte, cei
este util gi ceea ce nu este, ci el este prietenul gtiinfei Ei filoso-
despre care e vorba in discu,tia noastri, singurii pe care ii putem
fiei: la fel, nu spunem despre un om care minAnci tn sili cirii nurni pe buni dreptate filosofi.
este foame, nici cdL doregte vreun aliment oarecare, ci ci nu are
poftl de mAncare. - In ce sens, intreb[ el.
- Da, ,si vom avea dreptate. - Primii, am raspuns, la care cuiantatease afli toati in ochi
- Dar cel care vrea si guste din orice gtiinfd, care se pune ;i in urechi, iubesc vocile frumoase, culorile, figurile frumoase
cu bucurie pe studiu gi se aratl insafiatril, pe acela il vom numi ;i toate operele in care gisesc a;a ceva, dar inteligenla lor este
incapabild si vadi frumosul insu,si.
cu dreptate filosof, nu-i a;a?
- in felul acesta, ai avea filosofi numeropi gi sfanii, deoa- - Da, aga este.
rece aga mi se par a fi toti cei care iubesc speckcolele, din cauza - Dar cei care sunt capabili si se ridice pAni la frumos gi si-l
plicerii pe care o sirnt cand lnvali; dar cei mai bizari din aceasti vadd in esen{.a lui, nu sunt rari?
categorie mi se par oamenii avizi de cunoaqtere, care cu certitu- - F-oarte rari.
dine nu ar asista cu pldcere ia o discutie ca a noasfril, dar, ca gi - in consecinli, cel care cunoapte lucrurilefrumoase, dar nu
cum gi-ar fi inchiriat urechile sd asculte toate corurile, se gra- cunoa;te frumusefea in sine gi nu ar putea urma ghidul care dc-
besc la serbirile lui Dioniysos, nelipsind nici la cele de la'fari.si regte si-l conducd spre aceasti cunoa;tere, fi se pare ci triiegte
nici la cele din orage. ii uom numi filosofi pe to! acegti'odmeni qi in vis sau lucid? GAndegte-te: a visa, indiferent dacl dormi sau
pe cei care arati ardoare pentru a lrrvifa lucruri aseminitoare esti treae, nu inseamn| alua imaginea unui lucru nu ca pe o
pe cei care studiazi artele inferiolre? imagine, ci ca pe lucrul insu;i?
-si
* Cu siguranli, asta inseamnA a visa.
- Sigur ci nu; ace;ti oameni doar seamini cu filosofii.
- Care sunt atunci, dupi pirerea ta, adevirafii,filosofi? - Dar cel care crede, din contra, ci frumosul existi ln sine,
- Cei care iubesc spectacolul adevirului, am rispuns. care il poate contempla in esenfa lui gi in lucrurile care participi
- Sunt sigur ci ai dreptate, dar ce lntelegi prin asta? la e1, care nu considerii niciodatd lucrurile frumoase drept fru-
176 PLATQN
mosul, nici frumosul ca pe lucrurile frumoase, acela pare a ffhi
treaz sau in vis?
-Treaz, desigur.
-Atunci, vom spune pe bund dreptate ci gAndirea sa este
cunoaqtere, deoarece cunoaqte, in timp ce a celuilalt este opi-
nie, pentru ci acestajudecd dupi aparenle.
- Cum si nu?
- Dar daci acesta din urmi, care, spunem noi, judeci dupi
aparente gi nu cunoagte, se enerveazi 9i contestavaloarea afir-
maFei noastre, nu vom putea sd"i spunem nimic penfu a-l calma
gi al convinge cu biniporul, ascunzAndu-i in acela,si timp faptul
ci este bolnav?
- Dar trebuie si o facem, totuqi.
- Desigur, vezi cum li vom spune; sau, mai bine, nu ai vrea
si-l chestionim, asigurAndu-l ci nul invidiem deloc pentru cu-
nogtinfele pe care le poate avea, ci am fi ferici{i, din conti4 daci
ar .sti ceva? ,,Dar il vorn lntreba, spune-mi: cel care cunoagte, cu-
noaqte ceva sau nimic?" Glaucon, rispunde in locul lui, te rog.
-Ag rispunde ci, fireqte, cunoagte ceva.
- Care este sau care nu este?
- Care este, aldel cum s[ cunoqti ceea ce nu este?
- Atunci, fiird a ne impinge prea departe exatninarea, sun-
tem destul de siguri de urmitoarele: ceea ce existi cu desivAr-
gire, poate fi cunoscut in intregime, iar ceea ce nu existi deloc,
nu poate fl cunoscut sub nici o formi.
- Suntem deja suficient de siguri.
- Fie, dar daci ar exista un lucru care existi qi, in acela;i
timp, nu existd, acesta nu s-ar gisi la mijloc, intre ceea ce este
in mod absolut si ceea ce nu este deloc?
ocupa acest mijloc.
-Ar
- Agadar, daci cunoa;terea se re.feri la ceea ce este, iar ig-
noranfa, cu necesitate la ceea ce nu este, trebuie sI ciutim, in
ce prive.ste mijlocul dintre acestea, un intermediar intre gtiinfi.
;i ignoranfd, presupunAnd ci a,sa ceva existi.
- Firi tndoiali,
- Opinia, oare este ceva?
- Desigur!
- Are o putere diferitd de ,stiinfd sau identici acesteia?
o putere diferitl.
- Are
Republica 177
-Asdel, opinia are obiectul sau separat, iar ,stiinfa la fel, fie
care dupd propria putere.
- Da.
- Iar gtiinfa, nu se referi prin natura ei la ceeaceeste? Cu-
ci ceea-ce-este nu este? Dar cred ci mai lntAi he
noscAnd faptul
buie si explicim in lelul urmator.
- Cum?
Vom spune ci puterile sunt un fel de entiti{i care ne fac ca-
-
pabili, pe noi qi pe to{i ceilalfi, de operaliuni care ne sunt speci-
lice. De exemplu, eu spun ci auzrl qi vizul sunt puteri. Infelegi
ce vreau si desemnez sub acest nume generic,
- inleleg.
- Asculti, deci, ce cred eu despre puteri, Nu vid in ele nici
culoare, nici formd, nici unul dintre atributele pe care le posedi
numeroase alte lucruri -si in raport cu care eu practic distincfii
intre aceste lucruri, in cugetul meu. Nu in,teleg printro putere
la care ea se aplica gi efectele pe care le realizeazi: din acest
motiv, le-am dat tuturor numele de puteri, .si le numesc iden-
tice pe cele care se aplici aceluia-si obiect gi au aceleagi efecte,
iar diferite, pe cele ale ciror obiecte gi efecte sunt diferite. Tu
cum ai face?
- in acelagi mod.
-Acum, si revenim, bunule prieten, am spus; oare a.sezi 9ti-
in{a printre puteri sau printre alt gen de entitdli?
- O pun in rdndul puterilor: este chiar cea mai puternici din-
lre toate.
- lar opinia, o vom inscrie lntre puteri sau in alti categorie?
- in nici rrrr caz,rdspunse el, deoarece opinia nu este altceva
rlecAt putereacre ne permite si judecdm asupra aparen{elor.
- Dar pufin mai devreme erai de acord cd: gtiinfa,gi opinia
sunt lucruri distincte.
- Fdri indoiali. Cum ar putea un om cu judecata limpede
sa confunde ceea ce este infailibil cu ceea ce este supus gre-
selii?
- Bine, am relua! a;adar este evidenti distinc,tia dintre opi.
nie gi gtiintd.
- Da.
- Prin urmare, fiecare dintre ele are prin firea sa o putere
tlistincti asupra unui obiect distinct.
178

- Reiese cu necesitate.
PLA llepublica
le
tleloc, neconstituind prin urmare, nici obiectul cunoaEterii.si nici
- $tiinfa asupra a ceeace-este, pentru a infelege felul ln al ignoranlei, ci a ceea ce se giseqte intre ele?
este ceea-ce-este? -Aqa am zis, gi cu dreptate.
- Da, - Dar acum se pare ca acest intermediar este ceea ce nu-
- Iar opinia penku ajudeca asupra aparenfelor. rnim noi opinie.
- Da. -Aga se pare,
-Dar oare ea cunoagte acela.si lucru ca gtiin{a? Acelagi lucru - Deci, ne mai rimdne de gisit care este acel obiect care
poate fi in acela.si timp obiectul qtiin.tei -si al opiniei? Sau este im- ;rarticipi atdtla ceea-ce-este, cAt pi la ceea-ce-nueste, 9i care nu
posibil? este pur: daci tl vom descoperi, il vom numi cu lndreptilire
-Pebaza celor demonstrate anterior, este cu neputinfd, obiectul opiniei, dAnd extremele, extremelor gi intermediarele,
oarece dacl puteri diferite au prin natura lor obiecte diferite, iar inlermediarelor. Nu-i aqa?
daci gtiinta gi opinia sunt doui puteri diferite re^:Jticd cele doui - f afa lndolala.
nu pot avea acelagi obiect tn acela;i timp. -lp dath stabilit acest lucru, ar lrebui si-mi rlspundi omul
-Agadar, daci obiectul;tiin{ei este ceea ce poate fi cunos acestildeosebit, care nu crede in frumusefea in sine, in ideea
cut, cel al opiniei trebuie si fie altul. de frumos etern pi imuabil, ci nu recunoa,ste decdt multitudinea
- Altceva. lucruriior frumoase, acest arnator de spectacole care nu poate
- Dar opinia s-ar putea aplica la ceea-ce-nu-este? Sau este suferi afirmatia ci frumosul este unul singur, la fei ca dreptatea
imposibil si cunoagtem prin ea ceea-ce-nu€ste? GAndegte-te: cel si celelalte realitifij,de acelagi fel: ,,Pdntre aceste nenuindrate lu-
care opineazi, o face asupra unui lucru real? Ori este posibil si cruri frumoase, omule minunat, este weunul care nu poate api-
se opineze {ir[ obiect? rea urd:j sau prinlre cele drepte, nedrept? sau prinke cele sfinte,
- Este imposibil. profafl
-Asdel; cel care opineazi o face asupra unui anumit lucru. - ffir, este necesar ca aceleagi lucruri, lnf-un anume fel, si
- Da. parl frumoase qi urAte gi a.sa mai departe,
- Dar mulli ar numi ceea-ce-nu-esle, nu ,,ceva", ci ,,nimic". - Dar mirimile duble?Apar mai pu$n jumiti! decAt duble?
- Cu siguranti. - in nici uncaz.
- In consecinti, ceea-ce-este se raporteazi la cunoagtere, - ta fel spun ,si despre lucrurile pe care le numim mari sau
iar ceea-ce-nu-este, la ignoranla. mici, grele sau ugoare; fiecare dintre aceste calificative li se po-
- E corect. trivepte mai mult decflt contrariul?
- Tot apa, opinia nu este nici cunoastere, nici ignoran{i. - Nu, pentru cd in fiecare lucru gdsegti ambele contrarii.
- Se pare ci nu. - Prin urmare, fiecare lucru dinfe cele numeroase, referitor
- Se giseqte ea inffe cele doui? la care cineva ar spune ci existi, este, sau mai curAnd nu este?
- Da. - Cuvintele tale seamini cu acele traze cu doui inlelesuri
- Opinia este, agadar, ceva intermediar inke gtiinF igno- care se spun pe la petreceri, sau cu enigma copiikrr despre eu-
-si
ranfi, nucul lovind liliacul, in care se spune ln mod ascllns cu ce 9i
- Chiar aqa. unde il love-ste. Aceste lucruri numeroase despge care vorbepti
- ci daci gdseam un lucru
Ori, nu am spus noi mai inainte au un caracter ambiguu, ;i nici unul dintre ele nu poate fi gAn-
care si fie qi si nu fie in
acelagi timp, acest lucru ar ocupa lo- dit cu precizie nici ci este, nici ci nu este, nici nu poti contopi
cul din mijloc, dinlre ceea-ce-este pe deplin gi ceea-ce-nu-este ipotezele, dar nici nu te po{i lipsi de ambele.
 180 Ropublica illBl

- Agadar, ce si facem, unde sd le plasim mai bine daci * Nu, daci ar vrea si mi creadi, deoarece nu este permis
intre ceea-ce-este si ceea-ce-nu-este? Acest loc nu va pirea sir te superi pe adevdr.
intunecat decdt ceea-ce-nu-este, nici mai clar decdt ceea -YgjJrbul*in--con-se-qinIacape--cs-iQqr-e_iubesccreea=-9e-gq!e
este, in raport cu gradul in care se regisesc in el extremele. srii nqmlrn*Elq unF, jry nu filo docsi
- Sigur cI nu. - ratarucr o moonla.
* Am aflat, se pare, ci formulele multiple ale mullimii
ritoare la frumos si la celelalte se situeazi undeva infre
este cu desbvflrgire pi neant.
- Da, asta am aflat.
- Dar am stabilit mai tnainte ci daci un asffel de lucru ar
descoperit, ar trebui si spunem despre el ci face obiectul
niei, iar nu al cunoagterii, pentru ci daci riticqte lnlr-un spa
intermediar, nu poate fi perceput decAt printr-o putere inter
diari.
-Aga am stabilit,
- Agadar, cei care igi rotesc privirile asupra multitudinii de
lucruri frumoase, dar nu percep frumosul absolut qi nici nu Fot
si meargi impreuni cu cei care ar vrea si-i conduci spre o ass
menea contemplare, care vid multitudinea de ac$uni drepte, dar
nu vid dreptatea lnsisi, pi aqa mai departe, despre aceia vom
$pune ci au opinii cu privire la orice, dar nu cunosc nimic in ceea
ce prive-ste lucrurile despre care opineazi.
-Cu necesitate!
-Dar ce vom spune despre cei care contemplS lucrurile ln
sine, in esenfa lor imuabili? Acestea sunt cunogtin{e, iar nu opinii,
nu-i aqa?
* Estela fel de necesar,
- Atunci, nu vom spune ci ei apreciazi gi iubesc lucrurile
care fac obiectul, cunoa;terii, iar ceilalfi, pe cele care se lnscriu
ln domeniul opiniei? Nu-ti amintegti cd spuneam despre aceg-
tia clin urmi ci iubesc qi admiri vocile frumoase, culorile qi alte
lucruri de acest fel, dar nu adrnit frurnosul in sine ca pe o rea-
litate?
- imi amintesc.
* Prin urmare, vom greqi daci ii vom numi filodoqi mai cu-
rand decdt filosofi? Sar supira riu pe noi dacd iam trata ln felul
acesta?

L--
 llspubtica 183

- Ar fi absurd sd alegem pe allii, deoarece firi a fi cu nimic

CRnrpa e Y[-e
- Prin urmare, Glaucon, dupi o discufie destul de lungi gi
cu multe greutdfi, am licut distincfia intre cei care sunt filosofl
_sicei care nu sunt.
- Poate ci nu ar fi fost u;or si reugim intr-o discu{ie scurti.
- Probabil, am recunoscut, Cred chiar ci problema ar fi fost
adusi la un grad mai inalt de claritate claca nu ar fi trebuit si
discutim dec6t asupra acestui punct, in timp ce ne-au mai ri-
mas multe chestiuni de studiat, pentru a vedea prin ce diferi
viala omului drept de cea a celui nedrept.
- Ce mai trebuie si studiem in alarri de aceasta?
- Ei, ce altceva decAt ceea ce urmeazb imediat? Dat fiind
ci filosofii sunt cei care pot ajunge la cunoa_sterea imuabilului,
pe cAnd cei care nu pot, dar rdticesc in multitudinea de obiecte
schimbitoare, nu sunt ilosofi, care dintre ei ar trebui numiS con-
ducitorii cettlii?
- Ce si spun pentru a da un rispuns infelept?
- Cei care vor pd.rea capabili si vegheze asupra legilor qi in-
stitutiilor ceti,tii vor fi rlesemnali paznici.
- Bun, spuse el.
- Dar, se pune problema cui pofi incredin{a spre pistrare
un obiect oarecare, unui orb sau unuia care vede bine?
- Cum s-ar putea pune aceastd intrebare?
- Ori, prin ce diJeri, dupi tine, de orbi, cei care sunt lipsili
de cunoagterea a ceezr-ce-este cu adevdrat din fiecare lucru, cei
care nu au in sufletul lor nici un model luminos, nici nu pot, a;a
cum fac pictorii, si-gi indrepte privirea spre adevdrul absolut,
raportAndu-se la el dupd ce l-au contemplat pe indelete, pentru a
stabili aici, pe pdmant, legile frumosului, ale dreptifi -si ale bine-
lui, sau pentru alepdzi, daca exista deja?
- Pe Zeus, exclami el, nu difera deloc de orbi!
- Deci, ii vom pune paenici, de preferinfd, pe cei care cunosc
existenla fiecirui lucru, Ei care, de alffel, nu le sunt mai prejos
nici in ce prive;te experien{a gi nici in weun alt fel de merit?
lor ar putea apdrea tocmai unde este
nrai prejos, superioritatea
rnai important, in domeniile practice.
- Acum, ar trebui poate si spunem in ce mod vor putea ei
rrui experienfa cu speculafia?
- Desigur.
- Dupi cum spuneam la inceputul acestui dialog, trebuie mai
inlAi si cunogti bine natura care le este proprie; cred ci daci
ajungem asupra acestui punct la un dcord satisficitol vom con-
veni de asemenea cd ei pot uni experienfa cu speculalia gi ci nu-
nrai lor, iar nu altora, trebuie si le aparlini conducerea cetifii'
- Cum a;a?
- Si spunem, in primul rAnd, cu privire la firile filosofice ci
cle iubesc neabitut invilAtura, pentru ci ea le poate face cunos-
cuti acea esen$ eternd care nu este supusi accidentelor gene-
rlrii gi coruperii,
-Aga sd fie.
- $i ci ei iubesc aceastd qtiinli ln tntregimea sa' nerenun-
{And cu plicere la nici una dintre pdrfile ei, mici sau mare,
ono-
rati sau dispre,tuiti, prectlm ambifioqii pi indrdgostifi de care
am vorbit mai devreme.
- Ai dreptate.
- Gdndegte-te daci nu cumva este necesar ca oamenii care
trebuie si fe aqa cum tocmai ii descriem noi, si posede qi aceastiL
calitate.
- Care?
- Sinceritatea;i o dispozilie natulali de a nu admite cu u$u-
rinfi minciuna, dar a o uri gi a iubi adevdrul.
- E verosimil.
- Nu numai cb este verosimil, dragi prietene, dar este abso-
lut necesar ca acela care simte in mod natural dragoste pentru
cineva si iubeasci tot ceea ce este tnrudit 9i fine de obiectul dra-
gostei sale.
- Ai dreptate, spuse el.
- Ori, ai putea gisi ceva care este mai apropiat de cunoa;-
tere decAt adevdrul?
- Cum ag putea?
\
184 PLA Repubtica 185

- Poate aceeagi fire si fle in acela.si timp prietena intelepciunii - Dar, pe de aiti parte, un om cumpltat, lipsit de avarilie, de
qi a minciunii? t josnicie, de aroganli gi de lagitate, poate fi intr-un mod oare-
- Cu nici un chip. r:are nesociabil si nedrept?
-
Prin urmare, cel care iubeste tntr-adevir gtiinta trebuie, -Nu.
inci din tinerelea sa, si aspire cat mai puternic posibil'la ctrroap - A$adar, cdnd vei dori si distingi sufletul filosofic de cel care
terea lntregului adevdr. nu este asdel, ca trebui sI observi inci din primii ani daci se
- Sigur. tlovedegte drept gi calm, iar nu nesociabil gi incrnncenat.
- f)ar noi $tim ca atunci cand
dorintele se indreapti cu toati - Perfect.
forfa lor citre un singur obiecl; ele sunt mai slabe pentru restul,
ca un curs de api defurnat pe o singuri cale.
- Sper ci nu vei neglija nici acest aspect.
- Care?
- Firi lndoial5. - Dacir invafi cu upurinli sau anevoie; po,ti a;tepta de la
-Asffel, cAnd dorin,tele omului se lndr-eapti citre gtiinle gi t:ineva sd se lege puternic de ceea ce face cu multi greutate gi
tot ceea ce are legituri cu ele, cred ci elurrneaz|plicerile pe putine succese?
care le simte sufletul lnsugi, abandonAndu-le pe cele ale trupului
- Nu, niciodath.
- cel pu$n tn cazul in care avem d*a face cu un filosof adevlrat, - Dar daci este incapabil si refini ceea ce invafd, dacd uiti
iar nu cu unul care se preface.
ugor, poate fi altfel decAt lipsit de cunogtinfe?
- Cu necesitate. - Nu.
- Un asemenea om este curnpdtat gi nu este deloc zgitrcit; * Ddndu-gi inutil silinfa, nu crezi ci va fi fofit,la sfAr;it si
deoarece, nu i se cuvine lui, ci al-tora si se ocupe de acele tu-
se urasci pe el insuqi, ca .si astfel de studii?
cruri pentru cal'e se face multd cheltuiali.
- Desigur. - Cum s-ar putea intAmpla aitfel?
-Trebuie si mai cercetim asupra inci turui punct, daci wei - AEudat, nu vom ingidui niciodati pe cineva care uiti usor
si distingi intre filosoful prin naturb printre cei potrivifi pentru filosofie, pentru ci dorim ca acestia
gi cel care nu este.
si aibi o memorie bund.
- Care?
- Ai Cnje ci acesta trebuie si simt6 fird cusur; deoarece - Cu siguranld,
ingustimea spiritului este ceea ce repugni in cel mai inalt grad - Dar lipsa de sim! muzical gi de respect, anheneazi.intot-
sufletelor care trebuie si tindi firi lncetare spre imbri,tigarea deauna, spunem noi, lipsa de misuri.
in totalitate a lucrurilor divine ,si a celor umane. - Fdri indoiali.
- Nimic mai adevdrat. - Ort, crezi ci adevi:rul e legat de mbsurd sau de lipsa ei?
-Dar crezici un om dotat cu deschidere de gdndire gi ci- - De mdsurd.
ruia li este sortit si contemple tot ceea ce se vede gi tot ceea ce -Atunci, in fraracelorlalte calitatt,si ciutim in filosof un spi.
nu se vede, ar putea privi existenfa omeneasci drept ceva gran- rit plin de misuri gi de graFe, pentru ca inciinaliile sale firqti
dios? si-l poati duce cu ugurinfi spre Ideea fiecirei fiinte.
- Este imposibil, - Foarte bine.
-Atunci, el nu se va teme de moarte. - Dar nu fi se pare ci aceste calitdF, pe care tocmai le-am
- Deloc. enumeral au legdturd infre ele si sunt cu toatele necesare unui
- Deci, o fiinfi josnici si lasi de la naturi rru va avea nici o suflet care trebui=e si participe in mod &p!in--\gi perfect la cunoap
legituri cu filosofia. terea a ceea-ce-este?
- Nu, dupi pirerea mea. - ii sunt absolut necesare.
186 PLATON
-Atunci, este posibil pentru tine sd condamni intr-un loc o
profesiune care nu va fi exercitati niciodatd,aFa cum trebuie
daci nu epti dotat de la naturl cu mernorie, uqurinfi de a ln'
va1a, generozitate sufleteasci qi grafie; daci nu egti prieten gi
apropiat ca o rudi cu adevdrul, dreptatea, curajul qi cumpitarea?
- Nu, recunoscu el. Nici Momus lnsugi nu ar avea ce si co"
menteze.
- Ei bine, nu ai incredinla conducerea cetigii acestor oameni,
maturizali prin educalie gi vArsti?
Adeimantos luil atunci cuvAntul:
- Socrate, spuse el, nimeni nu ar putea si se opuni raliona'
mentelor tale. Dar iath. ce simtim de fiecare dati cAnrl te auzim
explicAnd a$a cum tocmai ai ficuto: ne gAndim cb prin lipsa de
experienfi ln arta interoga$ei gi rispunsului ne rilicim cdte pu-
lin la fiecare problemi, iar aceste mici inadvertenle acumuldn'
du-se, apar, la sfAr;itul discu{iei sub forma unei erori majore,
confard fali de ceea ce stabiliserdm la inceput; dupd cum la jo'
cul cu jetoane, jucitorii slabi ajung si fie bloca! intr-un punct ln
care nu mai gtiu ce piesi si avanseze,.la fel, interlocutorul tiu
este blocat gf nu qtie ce si mai spuni. in jocul pe care tl jucim
noi, nu avem jetoane, ci argumente; cu toate acestea, consideri
ei, nu este cu nimic mai apropiat in acest fel. Vorbesc asdel fnand
cont de discufia actuald: deoarece acum fi s-ar putea spune ci
nu existd nimic care sdL gi se opuni in cuvinte la fiecare dintre
intrebirile tale, dar ci de fapt se intelege bine ci majoritatea
celor care se dedici filosofiei, dupi ce au studiat-o in tinerefe,
care nu o abandoneazi:, ci li rirnAn fideli, devin personaje deo-
sebit de ciudate, ca si nu spunem de*a dreptul nesuferite, in tirnp
ce aceia care par cei mai buni, nu mai pufin risflfali de studiul
pe care tu il lauzi, sunt inutili cetifilor.
Iar eu, dupi ce l-am ascultat:
* Crezi ci cei care spun astfel de lucruri mint?
- Nu qtiu, dar mi-ar pldcea si aud pirerea ta,
- Si gtii ci mi se pare ci ei spun adevdrul.
* Dar atunci, a reluat el, pe ce bazi putem prelinde ci neca-
zurile care bdntuie cetdlile nu vor inceta, atAta weme cdt ele nu
sunt conduse de acegti filosofi pe care ii recunoagtem, pe de
alth parte, ca fiind inutili?
Republica 187
- la aceasta intrebare, nu-!i pot rispunde decdt printro ima-
gine.
cb nu egti obi,snuit si te exprimi in imagini!
- Dar rni se pare
-Bun, am reluat, mi"irontzezi dupi ce tot tu m-ai adus la o
problemi atdt de greu de rezolvat. Atunci, asculti compara{ia
rnea, pentru a lnfelege mai bine cAt de obignuit sunt cu acest
procedeu. Tratamentul pe care il aplici statele oamenilor cei
rnai lnfelepfi este atAt de dur lncAt nu mai existi nimeni pe
lrceasta lume care si-l sufere. Pentru a-i compune o imagine,
t'el care vrea si-i apere este obligat si reuneasci obiecte mul-
tiple, in felul in care pictorii reprenntA animale pe jumitate lapi
;i pe jumitate cerbi, sau alte asocieri de genul acesta. knagi-
neazi-ti ceva asemlnitor petrecdndu.se la bordul unuia sau mai
rnultor corlbii. Cipitanul, depigegte prin statur[ 9i fo(i ceila[i
rnembrii ai echipajului, dar el este un pic surd, nu preavede bine
;i are, ln materie de navigafie, cunostinte la fel de scurte ca ve-
derea sa. Matelofii se cearta intre ei pentru cArmi: fiecare crede
ci e dreptul lui si o manevreze, de;i nu gtie aceastd meserie 9i
nu poate spune cu ce rnaesh'u sau cdnd au tnvdlat-o. Mai mult, ei
pretind ca aceasta nu este o meserie care se invafi, iar daci
cineva ar avea curajul si suslini contrariul, ar fi imediat ficut
bucili. Fari incetare, matelotii, 11 sAsAie pe cipitan cu rugimin-
tea de a le incredinla cArma; iar daci nu reu$esc 9i o lin alfii,
acegtia din urmd sunt imediat omordfi gi arunca{i peste bord.
Apoi, au griji de bravul lor cipitan, fie adormindu-l cu nratri-
gund:, fie imbdtAndu-I, sau in alt fel; stdpAni ai vasului, ei pun
mdna pe tot ceea ce se gisegte in el qi, band gi disffdndu-se, cild-
toresc a9a cum o pot face asemenea indivizil. pe de alti parte,
ei il laudi gi il numesc marinar destoinic pe cel care ii ajuti sd ia
puterea - folosindu-se de convingere sau de violenfiL - ;i con-
damni ca inutil pe oricine nu-i ajuti: de altJel, in ceea ce privepte
adevdratul pilot, ei nici mdcar nu cred ci acesta trebuie sh stu-
dieee vremea, anotimpurile, cerul, astrele, vAnturile, dacd vrea
sa fie cu adevirat capabil si conduci nav4; cbtt despre modul
-unei
de a cArmui, cu sau fbri asentimentul pirli a echipajului,
ei socotesc ci nu este posibil si-l inve$ prin studiu sau prin prac-
tici, ln acela;i timp cu arta pilotajului, Nu cren c5. pe vasele pe
188 PLATON
care au loc asemenea scene, adetiratul pilot va fi considerat de
matelofi un om cu capul in stele, vorbire!.si bun de nimic?
- Cum si nu? - spuseAdeimantos.
- Cred ci nu trebuie sd-!i explic aceasta comparafie pentru
a recunoagte in ea. imaginea tratamentului de care se bucuri
adevdralii filosofi in cetd{i: sper cd: ai infeles gAndul meu.
- Firi indoiali,
- llezinti, aEadar, aceasti ccmparaf,e celui care se mirl si
vadi ci filosofii nu sunt onora! in cetdfl, qi incearci sd-l con-
vingi cd o minune _si rnai mare ar fi invers.
* Asa voi face.
- Adaugi faptul ci nu te inqelai cAnd spuneai cd majoritatea
celor mai buni filosofi sunt inutili, dar menlioneaei gi ci aceasti
inutilitate se datoreazi celor care nu-iutilizeazi, iar nu lnlelep-
filor in,siqi. Nu este normal, de fapt, ca pilotul si-i roage pe,ma-
telofi sri se lase condu;i de el, pi nici ca infelepfii si se duci si
agtepte la porfile bogafilor. Autorul acestei glume a emis un fals.
Adevirul este ci bogat sau sirac, bolnavul trebuie si se duci
si bati la uga medicului. Oricine are nevoie de un gef trebuie
si bati la u;a celui care este capabil siL comande: daci poate cu
adevarat si fie util, geful nu trebuie sd-i roage pe cei condugi si
se,supund autoritilii sale. Astfel, compardndu-i pe cei care cAr-
muiesc astdzi cu marinarii descrigi mai devreme, si cei care
sunt tratali de aceptia drept inutili qi vorbireli, pierduli in nori,
nu te vei inpela.
- Foarte bine.
- De aici reiese ci intr-un asffel de caz,
este dificii ca profe-
siunea cea mai bunh sh lie eraluati de cei care urmiresc scopuri
contrare ei. Dar cea mai gravi gi mai serioasA acuza{ie lmpo-
triva filosofiei vine din partea celor care pretind ci o cultivi, gi
care, la fel ca tine, ii fac sd spuni pe deffactorul acestei gtiiiile ca
majoritatea celor care se ocupb de ea sunt cu desivdrgire insu-
portabili gi cd cei rnai infelepfi sunt inutili: opinie pe care am
recunoscut-o adev[rati, ca si tine, nu-i aqa?
- Ba da.
- Dar nu am gasit motivul inutilitilii celor mai buni dinfre
filosofi?
- Desigur.
Republica 189
- De la riutatea mulflmii vrei si cdutim acum cauza nece.-
sara gi si dernonstrim, daci putem, ci aceasta nu este cAtugi de
pufin filosofia?
- Cu siguranfi.
- Ei bine, s[ ascultdm pi sd amintim memoriei descrierea
t:aracterului pe care trebuie sd-l fi primit de la naturi pentru a
tleveni un om nobil gi bun gi p. cari am ficut-o, in primul rAnd,
tcest caracter era condus, daci iti mai amintegti, de adevirul
pe care trebuia sdl urmireasci in toate qi peste tot, impostorii
neputAnd participa niciodati la adevirata filosofie.
- Da, apa am spus.
aspect, opinia dominanti astizi nu este
- Dar asupra acestui
t,xact opusul?
- Ba da, spuse el.
- Dar nu am avea dreptate daci am rispunde in apirarea
noastri c[ adevdratul prieten al cunoa;terii aspiri firesc spre
ceea-ce+ste, nu se opregte la multitudinea de lucruri.particu-
lare chrora opinia le imprumuti existenfa, ci avanseazifirh en-
tar:e gi nu lgi scade ardoarea pAni cAnd nu infelege esenfa fie-
carui lucru cu elementul din sufletul siu potrivit pentru asta -
cel inrudit de aceasti esenli - apoi, dupi ce se va fi unit cu ade-
virratarealitate, generAnd inteligenla qi adevirul, atinge cunoa$-
l.erea qi viafa autentici, iar acolo t-si gisegte hrana gi odihna dupi
durerile nagterii.
- Mi se pare un rispuns plin de bun sim!, rispunse el.
- Dar un asffel de om ar fi tnclinat si iubeasci minciuna,
sau, din contra, si o deteste.
- Si o deteste.
- $i, cu siguranfi, atunci cAnd adevirul servegte drept con-
clucdtor, nu vom spune, cred, ci viciile il urmeazi.
- Cum am putea?
- Din contra, vafr urmat de obiceiuri curate gi drepte, pe
care le insofegte chibzuinla.
- Ai dreptate.
- Este oare nevoie sa enumerim lnci o dati, insistAnd pe
necesitatea lor, celelalte virtufi care ll compun pe adeviratul fi-
losof? i1i aduci aminte, am exarnin{-succesiv curajul, deschide-
rea de spiril ugurinla de a invila ;i meinoria- Atunci, vei obiecta
190 PLATQN
tu ci, fdri indoiali, orice om ar fi obligat si fie de acord cu ceea
ce spunem, dar ci, lisand de-o parte discursul si privind citre
persoanele respective, ar spune cd vede prea bine cd unii sunt
inutili, iar majoritatea insuportabili. Ciutzrrd cauza acestor acu-
zatti, am ajuns si ne intrebdm de ce majoritatea filosofilor sunt
rAi.Iati ca suntem obligali, incA o dati, sd drim defini,tia naturii
adevdrafilor filosofi,
- E foarte bine.
- Acurn, sI ne gAndirn la degraddLrile acestei naturi: cum se
pierde la cei mulli, cum de scapi de corupere numai la cAtiva,
cei pe care nu li numirn rii, ci doar inutili; apoi, ii vorn cerceta
pe cei care o imiti gi iqi atribuie rolul ei: care sunt firile care,
uzurpdnd o profesiune de care nu sunt dernne si care le depii-
qe;te, se rirlicesc si aduc filosofie acea reputafie proasli despre
care vorbeai.
- Dar, intrebi el, care sunt degradi.rile despre care vorbegti?
- Voi incerca, dach" sunt ln stare, si fi le descriu. Toatd lu-
mea va fi de acord cu noi, sper, cd aceste firi, reunind toate cali-
titile pe care le cerem filosofului deplin, apar rar gi in numi,r
destul de redus, nu crezi?
- Ba da.
- Pentru aceste naturi rare, gAndeqte-te cAt sunt de nume-
roase gi de puternice cauzele distrugerii.
- Care sunt ele?
- Ceea ce este mai straniu, este ci fiecare dintre calitdfile
pe care le-am liudat pierde sufletul care o define gi il smulge
filosofiei: mi refer la curaj, cumpitare qi la celelalte virtufi pe
care le-am enumerat.
- intr-adevir e ciudat ce spui.
- in aJari de asta, tot ceea ce a primit nurnele r1e bun per-
verteste sufletul gi ln indepirteaz| de filosofie: frumuse.tea, bo-
gd{ia, aliangele puternice in cetate gi toate celelalte avantaje de
acest fel; a,fitrhindoiali, o idee generall despre ce vorbesc.
- Da, dar mi-ar plicea dacd ai fi mai precis.
- Atunci gdndeqtete la acest principiu general, care fi se va
pirea foarte dar, ias ceea ce urmeaz| sir spun nu va avea nici
un secret pentru tine,
- Cum wei s[ procedez?
Republica 191
- Orice samAnln gi orice listar apar,tinitor plantelor, sau chiar
inimalelor, daci nu gisepte hrana, timpul.si{ocul care i se potri-
veqte, cu cAt este rnai viguros, cu atdt cere mai multi ingrijire,
pentru ci riul este mai puternic opus in raport cu ceva ce este
bun, decAt cu ceea ce nu este de la lnceput bun.
- Flri indoiali.
- Este a;adar normal ca o fire excelenti, supusi unui regim
nepotrivit ei si devini mai rea decdt una mediocri.
- Da.
- Nu vom mai spune, Adeimantos, ;i ci sufletele cele mai
bine dotate, atuilci cAnd primesc o educafe proasti, devin de-
osebit de rele? Sau crezi ci marile crime qi rdutatea puri vin
rlintr-o fire mediocri, iar nu dintr-una viguroasi de la naturi,
ori ci un suflet slab face vreodati lucruri mdrefe, fie in bine,
lie in riu?
- Nu, sunt de acord cu tine.
- Dacd aceasti fire pe care am atribuit-o filosofului prime$te
educalia care i se potrivegte, atunci cu necesitate, dezvoltAndu-se,
va ajunge la toate virtulile; dar daci a Jost serninati, a crescut
si si-a luat hrana dintr-un sol nepotrivit, atunci, la fel de nece-
sar, va produce toate viciile - doar daci vreun zeu t*i sare in
ajutor, Mai crezi oare, Adeimantos, ln rAnd cu mulfirnea, ci
existi cAf,va indivizi corupfi de soligti gi cAfiva sofi;ti care ii co-
rup in aqa misuri incdt faptul si Iie demn de a-l menfiona? Nu
crezi,ttai curdnd, ca cei care pretind acest lucru sunt ei lngigi
t--ei mai mari sofiqti gi ci gtiu perfect si inslruiasci ,si si mode-
leze dupi vointi tinerii 9i biitrAnii, barbalii pi femeile?
- CAnd asta?
- Atunci cAnd, ageza$ in rAnduri lnghesuile ln adunriri, tribu-
nale, teafe, tabere militare si peste tot unde existi o rnul1ime,
condamni astfel de cuvinte sau acliuni, aprobAnd altele, in am-
bele cazuri, intr-o formi exageratd qi facand mult zgomot, sfri-
gand gi aplauddnd, atunci cAnd stAnciie gi imprejurimile produc
ecou gi dubleazi tumultul respingerii gi elogiului. In m[ilocul
unor asdel de scene, tanirul nu va simf, cd-gi pierde cumpitul?
Ce educa,tie particulari l-ar ajtfia si reziste, nu va fi coplegit de
atAtea critici gi laude, purtat dupi curentul lor? TAnirul nu se va
pronunfa oare la fel ca mu{imea in ce prive;le frumosul ;i urdtul?
7
192 PLATON
Nu va indrigi aceleagi lucruri ca si ea? Nu ii r.'a deveni aseml.
nAtoare?
- Ba da, Socrate, prin forfa lucrurilor.
- In acelagi timp, nu am discutat inci despre cea rnai grea
incercirre pe care trebuie si o indure,
- Car e?
Cea pe care acesti educatori ;i ace.sti sofi,sti o irnpun atunci
- irr care diferd, in realitate, firea celor necesare de cea a binelui.
cAnd nu pot convinge prin discurs. Nu stiai ci il pedepsesc pe
cel care nu se lasi convins, numindu-l infam si condarnnAndu-l
la o amendi sau chiar la moarte?
- Stiu foarte bine.
- Ori, care alt sofist, ce invildturi opusd celei a mulfimii zr
putea invinge?
Nu existi aFa ceva, rni se pare.
- elar ca daci cineva se arati in fata acestei mulfirni pentru a-i pre-
- Nu, fard indoialh, arn reluat; gi chiar si incerci a$a ceva
ar fi o mare nebunie. Nu existi gi nici nu a existat vreodata, nu
va exista niciodati un caracter format pentru virtute care si nu
cunoasci lecliile pe care le di rnulfimea: mi refer la un carac-
ter uman, dragi prietene, pentru ci, aga cum spune gi prover-
bul, trebuie si facem excep{ie pentru divin. Si stii ci dacd in
asemenea guvernaminte existi unul care supravie{uieste ;i de-
vine ceea ce trebuie si fie, atunci poti afirrna firl teama ci te
inEeli, ci acest lucru se datoreazdprotecfiei divine.
- Nu sunt de o pirere dileriti nici asupra acestui punct,
- Atunci ai putea sd fii de acord cu mine gi asupra acestui
lucru.
- Care anume?
- Tofi ace;ti mercenari, pe care poporul li nume-ste sofi-sti
gi ii priveqte ca pe nipte rivali, nu predi alte maxime decAt pe
acelea pe care chiar poporul le practicri in adunarile sale. S-ar
spune ci este ca un om care, dupi ce a observat mi;cdrile in-
stinctive Ei po{tele unui animal mare si puternic, pe unde tre-
buie sd se aprr-rpie de el, pe unde poate sd-l atingi, cAnd ;i de ce
se enerveazi gi se liniqtegte, ce sunete obignuiegte si emita in
diferite ocazii qi care este tonul pofrivit al vocii pentru aJ linigti
sau a-l atAfa dupi ce a invifat toate acestea printr-o lungd expe-
rienfa, ar numi asta in{elepciune gi, sistematizffnd-o infr-o fnrmi
de megtegug, ar incepe sa predea, firi sa gtie prea bine care
llopublica {g
rlirrlre aceste apucituri qi pofte inseamni frumos sau urAt, bun
sirtr riu, drept sau nedrept; conformAndu-se in folosirea acestor
lt'nneni instinctului anirnalului: numind bun ceea ce il bucuri
pi r:'ru ceea ce il deranjeazi,IArb si-qi poati legitima aldel aceste
cirtegorisiri; numind drept gi frumos ceea ce este necesar, pen-
lru ci nu a vizut gi nu este capabil s[ demonstreze altora rnisura
l'r'Zeus! Un astfel de om, nu !i s-ar pirea un instructor ciudat?
- Cn siguranfi!spuse el.
- Atunci, ce diferenli existi intre acest om pi cel care face
cir intelepciunea si se hrineasci din cunoa;terea sentimentelor
;i gusturilor muliimii compuse din oameni de toate felurile, in-
rliferent daci este vortra despre picturi, munca sau politici? Este
nentaunpoem, o operi de arti sau un proiect de utilitate, rapor-
llindu-se firi rezerve la autoritatea ei, o face dintr-o necesitate
stringenti de a se conforma la ceea ce ea aproba. Ori ai auzit
cumva pe weunul din mulfrne spunAnd cd aceste opere sunt cu
adevdrat lrumoase altfel decAt prin argumente ridicole?
- Nu, niciodati, gi nici nu cred ci voi auzi.
. O dati bine infelese toate acestea, aminte;te-,ti urrnitoa-
rele:[ste posibil ca mulfimea si admith Ei si conceapi frumosul
in sine, aflat dincolo de rnultitudinea lucrurilor frumoase, sau
celelalte esenle distincte, de multitudinea obiectelor particulare?
- Cdtu;i de pulin,
- Prin urmare, este irnposibil ca poporul si fie filosoJ.
- lmposibil.
- Si este necesar ca filosofii sd fie condamnati de multime.
td
- DuJ
- Dar gi de ace,sti indiviej, care se amesteci cu mutr{imea.si
incearci si i se faci pldcufi.
- Este evident.
- Din toate acestea, ce Sanse de salvare vezi pentru filoso-
Iul din fire, in aJard de aceea de a-i permite si persevereze in
profesia sa qi de a-gi atinge scopul? Ghideazd-te dupi ceea ce am
spus mai devreme: am convenil de fapl ci u.surinta de a invafa,
rnemoria, curajul gi mdre{ia sufletului aparfn filosofului.
/
194 PTATON
- Da.
-. Prin urmare, incd din copildrie, nu ar fi el primul la toate,
rnai ales dacd la el calitir{ile trupului se armonizeaza cu cele ale
su,fletului?
- Ba da, cu siguranfi.
- Ori, atunci cdnd va cre;te mai mare, rudele qi concetilenii
sdi vor dori si profite de talenteie sale.
- Cum si nu?
- Vor depune la picioarele lui recornpense gi daruri, sedu-
cAndu.-l gi agatAndu-se dinainte de puterea sa viitoare.
- [n practicd, chiar aga se petrec lucrurile de obicei.
- Ce wei sd faci el atunci in astJel de conjuncturi, mai aies
dacd triieqte intr-un orag mare, este bogat, nobil, agreabil qi res-
pectat? Nu se va umple de o speran$ nemdsurata, imaglnAndu-se
ln stare si-i conduci pe greci pi pe barbzri? Mai mult, nu se va
ageza pe sine deasupra tuturor plin de mdndrie degartb Ei smin-
tealit?
- Cu siguranth cd aga se va intAmpla.
- Iar daci, atunci cAnd va fi ajuns aici, cineva se va apropia
de el, I-ar face si in{eleagi limba adevirului, i-ar spune ci ii 1ip-
se-ste ra{iunea de care are nevoie, dar nu o poate obline decAt su-
punAndu-se ei, crezi ci, aflat in mijkrcul atAtor influenfe nefaste,
va accepta sii-l asculte?
-Arfigreu de crezut.
-Daci, totugi, datoritA calitililor sale lnniscute 9i a potri-
virii acestor cuvinte cu natura sa, le-ar asculta Ei s-ar lisa indu-
ptrecat si atras citre filosofie, ce crezi ci ar face atunci ceilalfi,
corrvinpi cd-,si vor pierde sprijinul gi prietenia sa? Nu vor face ei
tot ce pot pe ldngd el, pentru a nu se lisa convins, gi pe ldngA cel
care doreqte si-l convingi, pentru ca el sd e-sueze, fie intinzAn-
du-i diverse capcane, fie chemAnduJ public in fafa judecitorilor?
- in mod necesar, rispunse el.
- Cu toate acestea, se poate ca tAndrul si clevini filosol?
- Nu.
.-Yezi, am reluat eu,
ci nu ne lnEelim c6nd spunem cd ele-
mentele care il formeazi pe filosoful autentic, c6nd sunt risfi-
fate de o educa{ie gresita, il fac si decadi oarecum din vocalia
lL-
Republica 195
sa, dar pi ceea ce numim lucruri bune, avulia gi celelalte avantaje
de acest fel, ii dduneazd.
- Nu, nu ne inpelam.
- Aceasta este, dragi prietene, in toati amploarea sa, coru-
perea care pierde cele mai bune naturi, ficute pentru cele mai
bune profesii, pe de alti parte, atdt de rare, dupi cum am con-
statat, AslJel de oameni aduc cele mai mari necazuri cetililor
gi cetdlenilor, dar tot ei le fac cel mai mare bine atunci cAnd
trmeaza calea cea bund; dar o fire mediocra nu face niciodati
nimic in favoarea sau in detrimentul cuiva, cetate sau individ.
- Nimic mai adevdrat.
- Prin urmare, acegti oameni, niscup pentru fiiosofie, inde-
pdrtAndu-se qi lisand-o singurii qi nelnsdman{atd, pentru a duce
o viati contrari naturii 9i adevirului, cedeazi locul altora, ne-
demni, care se apropie de orfana abandonati, o dezonoreazd gi
ii aduc reproqurile cu care o ataca detractorii: inutilitatea celor
care se ocupir de ea, care ar merita cele mai mari nenorociri.
- l)e fapt, chiar aga se spune.
- Iar nu fari dr:eptate, am continuat. Deoarece, vazAnd io-
cul neocupat, dar plin de titluri frumoase, oamenii josnici, pre-
ctrm evadafii care se refugiazi in temple, isi abandoneazbcutsu-
curie profesiunea pentru filosofie, care, chiar in halul in care a
ajuns, pisfeazh o demnitate care o face si fie ciutati de o mul-
time de oameni cu firi in-ferioare, la care exercitarea unei profe-
siuni fizice a mutilat gi a distrus sufletul in acelaqi timp cu tru-
pul. Iar acest lucru nu este inevitabil?
- Ba da"
-Yd,zdndu-i, nu ai impresia ci un fierar chel qi bondoc, care
a cAEtigat ceva bani gi s-a eliberat din lanfurile sale, fuge la baia
publicA, se spala, se imbracd in haine noi gi, gitit ca un mire, se
cisdtore,ste cu fiica stdpanului siu, pe care sdricia qi izolarea au
adus-o intr-o stare comparabili?
- Ba da.
- Dar, ce fel de copii se vor nagte din asffel de so!i? Fiinfe
bastarde qi molatice?
- Cu necesitate.
- Ei bine, ce fel de gArrduri qi opinii cren c6,vor rodi aceste
liirile nedemne de culturi, atunci cAnd vor studia filosofia si vor
r
196 PLATQN
avea un contact nedemn cu ea? Sofisme, nu? Pentru a le nurni cu
adevaratul nurne -- nimic legitim, nimic in care sd se regiseasci
o parte din aclevarata inlelepciune.
- Cu siguran{h. :l
- Oh, Adei,nlantos, ce mic rarnAne numarul celor care se pot
indeletnici cu adevdrat cu filosofia: poate vreun caracter nobil,
format'de o huni educa,tie gi salvat de exil, care, in absenfa ori-
carei irriluen[e corupdtoare,'rhmdne fidel naturii qi vocatiei sale;
$au vreun suflet mare, niscut intr-un orag umil, care detesti gi
tlisprefuie;te insircindrile publice; poate cine gtie ce fire noro-
coasd care dezerteazh dintr-o meserie pe care o considerd ne-
rlemnd de el, pentru aurrnafilosofia. Necazul prietenului nostru
'Theages mai poate, de asemenea, si-i opreasci pe unii. Theages
era intr-adevbr dotat cu toate calitbfile care te indepirteazi de
filosofie, dar ingrijirile necesare corpului siru bolnav il fln la o
parte de viata politici. Cit despre noi, nu are rost sd vorbim de-
spre daimonul nostru, deoarece mb indoiesc ci am putea gdsi
un alt exemplu in trecut. Ori, din acest mic numir, cqlggrc-a
clevenit fl.ggoj gi a gustat dulceata 9i fericire.4.p-e_ Sare 9-_gguge
tlctinerei inletepciunii, care a vdzut'bine nebunia c'elor multi gi
ci iru existi, ca si zicem asa, nimeni care si faci ceva cu jude-
cath in domeniul treburilor publice$el care ptie ch nu are aliat
care af, putea si vind in ajutorul dr'eptiifi firh a fi pierdut, dar
care, din contra, ca un om cdzut in mijlocul fiarelor sdlbatice, se
abfine si participe la crimele lofldar rilci nu poate rezista sin-
gul, va pieri inainte de a apuca sI fie util patriei sale gi prieteni-
lor. Frecum cildtorul care, in timpul unei furtuni, atunci cAnd
vAntul ridic[ fuioare de nisip gi de ploaie, se ascunde in spatele
uriui mic zid;i se uiti la ceilalti, zhcind impilafi, iar el este fe-
ricit daci igi poate trii in puritate viata de muritor, plini de ne-
drepta! ,si de actiuni josnice, piLr"6sind-o suriz;ator,linigtit qi plin
de furcredere.
- tntr-adevAr nu va pleca fird a fi ficut lucruri frumoase.
.- I)a, dar nu va reugisi-;i indeplineasci menirea sa cea mai
inalti, in lipsa unei cdrmuiri potrivite" De fapt, intr-o cArmuire
bun[, filosoful sar irnplini si ar asigura salvarea comuni in ace'
lagi timp cu a sa. Dar se pare ci despre cauza nedrepti[ii pi de-
L
Republica (ist
spre acuzaliile ridicate tmpotriva filosofiei, am discutat indea-
juns - dacd nu curnva mai doreqti si adaugi ceva.
- Nu, nu mai am nimic de addugat asupra acestui punct. Dar
dintre guvernimintele actuale, care este cel mai potrivit filoso-
fiei, rlupi tine?
- Nici unul, am rispuns. Tocmai, rni pldng ci nu gdsesc nici
o agezare politici demni de esen{a spirituali a filosofului: atunci
il vedem decizAnd gi pierzdndu-se, O simAnli exotici, plantatd
in alt sol decAt cel din {ara ei de origine, igi pierde forfa, de obi-
cei, gi se transformi, sub influenla acestui pimAnt, din tipul sdu
in cel indigen. La fel qi filosoful, iqi pierde virtutea ;i capdtdL un
caracter cu totul diferit. Dar daci ar gisi o cArmuire ale cirei
calitifi si corespundi cu ale sale, atunci am vedea ci este cu
adevdrat divin si ci nu este cu nimic mai mult decAt un om in
toate qelelalte naturi pi profesiuni. Evident, md vei intreba care
este aiea cArrnuire.
-Te in;eli, de fapt weau sd te inffeb dach este aceea.al cdrei
plan l-am trasat noi, sau alta?
- Chiar aceea, cu o singuri precizare. intr-adevir, am spus
deja ci in aceasti celale trebuia pdshat spiritul constitufiei, din
care te-ai inspirat, tu, legislatorule, atunci cAnd ai stabilit legile.
-Asa am spus,
- Dar nu am dezvoltat indeajuns aceasta chestiune, de tearna
obiectiilor pe care le-af, adus, ari*And ci demonstra{ia va fi lungi
si dificili; mai ales ci ceea ce ne rimAne de explicat nu este de-
loc ugor.
- Despre ce este vorba?
* Despre modul in care cetatea lrebuie sh trateze filosofia
penhu a nu pieri, Dupd cum se gtie, nici o intreprindere de pro-
porlii nu este lipsitd de pericole" La fei, lucrurile frumoase sunt
si dificile,
'
-jncheie-ti totugi expunerea limurind acest aspect.
{Oaca nu'reu.sesc, nu va fi din rea-voinf d, ci din neputin[i.
te lat judechtor al zelului metilhu, mai intd,i, cu cAtir indrdz-
neali gi dispre! pentru pericol ffirm ci cetatea lrebuie si adopte
fali de aceasth profesiune o conduiti exact opusi celei prezente.
- Cum asa?
 198
- Asl6zi, cei care se ocupi de filosofie sunt ni;te tineri al
iegiti din copilirie; in perioada care ii separi de momentul
care se vor ocupa de economie Si de comert, ei abordeazA
tea ei cea mai dificili - adicb dialectica - iar apoi
asffel de studii. Prin urrnare, ei cred cb fac un lucru deosebit
tAnd la dezbateri filosofice, atunci cAnd sunt ruga,ti, consi
ci e un alt fel de distractie. Se apropie bitrAnetea? cu
unui mic numir, ardoarea lor se stinge mai tare decAt
lui Heraclit, deoarece nu se mai aprinde niciodalA.
- $i ce trebuie si facem?
- Exact contrariul: si le ddrn adolescenflor gi copiilor o
cafie -si o culturi potrivite; si avem mare griji de trupurile lof
in perioada ln care cresc qi se formeazi, pentru a-i pregiti
serveasci filosofia. Apoi, cAnd ajung la vArsta la care
este mahrr, si intarim exercifiile care fi sunt proprii. Atunci
for,tele lor scad ;i a trecut wemea treburilor politice gi militare,
lisali liberi pe cAmpul sacru, lipsiti de orice ocupalie importanti,
si duci pe pimAnt o viatd fericiti .si, dupi moarte, si incoroneze
de pe lumea cealalti viata pe care au dus-o aici, printr-un destin
demn de ea.
- Chiar mi se pare ci i{i dai silinfa, Socrate; cu toate acestea"'
cred cI cei care te asculti se vor stridui si-[ reziste, nefiind con-
vingi deloc, tn lrunte cu Trasymachos.
- Nu ne tulbura! am exclamat, Trasymachos -si cu mine sun
tem prieteni de putini vreme - gi nu am fost niciodatd dugmani.
Nu vom ignora nici un efort pAni ce nu vom reu.si si-i convin-
gem pe el ;i pe ceilalli, sau, cel pu,tin sd le facem un bine pentru
viala care va veni, unde, niscuti intr-o noui form5, vor participa
la asl,fel de discutii.
-- Destul de aproape e clipa despre care vor-begti!
- $i care nu reprezinti nimic in fa,ta eternitigii. Daci multi
oameni nu se lasi convingi de acest discurs, nu trebuie sd ne
mirim; pentru ca ei nu auvizut niciodati in{iptuindu-se lucru-'
rile despre care vorbim, ci mai curdnd nu au auzit despre aces-
tea decit fraze de o simetrie ciutatl, iar nu ivite spontan, ca ale
noastre. Dar un om pe cAt de perfect posibil in ce privegte vir-
tutea - in acliunile sale -si in cuvinte - iati ceva ce nu am vizut
niciodati, nu-i aqa?
L
Itepublica 199
- AEa este, nu am vdzut niciodatd.
- Sp nu au asistat, dragi prietene, nici la discufiile frumoase
pi libere, unde adevdrul este cautat cu ardoare, doar in scopul
etrnoagterii acestuia, gi in care sunt finute la distanfA aluziile,
subtilitdfile ;i tot ceea ce nu tinde decAt si genereze opinia -si
rlisputa in deliberirile juridice sau in conversaliile private.
- Sigur cinu.
- Acestea sunt gAndurile care ne preocupau gi ne fdceau si
rue temem si vorbim; totugi, forlafi de adevdr, am spus ci nu tre-
buia si ne apteptim si vedem o cetate, o cArmuire, nici chiar un
om perfecl inainte ca o necesitate fericiti sd determine, de voie
sau de nevoie, acest mic numir de filosofi pe care nu ii numim
irrsuportabiii, ci inutili, sd se insdrcineze cu guvernarea statu-
Iui si si rispundd la apelul sau - sau ca o inspirafie divini si
aduci fiilor suveranilor ;i regilor, sau poate conducitorilor ingigi,
o sinceri dragoste pentru adevirata filosofie. Nu avem argu-
rnente si susfnem ca weuna dintre posibilitalile de mai sus ar
fi imposibild; altfel, pe buni dreptate, lumea .si-ar bate joc de noi,
ca de ni;te oameni care formuleazl speranfe vagr, nu-i a9a?
- Ba da.
- Agadar, daci o necesitate oarecare a obligat si se ocupe
de filosofle, oameni eminenfi in cArmuirea unui stat, cdndva, in
intinderea nesfAr;ita a hecuhrlui, sau li conshAnge astAa in weun
tinut barbar pe care distanta ni-l face inaccesibil, sau ii va sili in
viitor, deci suntem gata sd susflnem ci acea organizare despre
care vorbim a existat sau va exista atunci cdnd muza filosofiei
va deveni stipAna unui orag. Acest lucru nu este imposibil, iar
noi nu propunem lucrruri imposibile. Trebuie si recunoagtem
insa cd ele sunt dificile.
- Sunt de acord cu tine.
- Dar mul{imea nu este de aceeagi pirere.
- Se poate
- Oh, dragi prietene, rr1J acuza prea mult mulgimea, Ea igi
va schimba opinia daci, in loc sd-i caufi g6lceavi:, o sfituiegti qi,
respingAnd acuzatttle impotriva iubirii cunoapterii, ii ar6[ pe cei
pe care tu ii numesti filosofi gi defineEti, ca mai devreme, natura
si profesia, astiel incAt mulfimea si nu-qi inchipuie ci vorbegti
despre filosofi a$a cum ii cunoaEte ea. CAnd va vedea lucrurile
r
2OO PLATAN
in acest fel, nu crezi ci multimea isi va forma o alta opinie gi va
raspunde altfel? Sau crezi c|.este corect si te enervezi pe cel
care nu se enerveazi, sl-l urigti pe cel care nu urigte, atunci
cAnd esti chiar tu fnsuli calm silipsit de urb? in ceea ce md pri-
veste, contra oricirei obiecJii, consider ci un caracter atAt de riu
nu se gisegte decdt la anumite persoane, iar nu la majoritatea.
- F'ii linistit, si eu cred aceiasi lucru.
- Atunci egti de ac.ord cd de opiniile proaste ale mulfimii fafi
de fllasofie sunt responsabili acesti slriiini care intri la ea ca ni-ste
libertini nedorifi inh.o partidi de plicere gi care, injurAndu-se,
trat6ndu-se cu rdutate ;i aducand intotdeaunzi discufiile lor asu-
pra altora, se comporta in modul cel mai putin potrivit pentru
filosofie?
- Firrd indoiali.
-Atunci, Adeimantos, cel a cdrui gAndire se aplici:intr-ade-
vir contemplirii esentelor nu are timp de a-gi cobori ochii asu-
pra lndelelnicirilor oamenilor, de a pleca la razboi cu ei si de a
se umple de ura si de nelinisle; cu privirea retinuta de lucruri
imuabile, care nu-9i aduc prejudicii reciproce, dar- se gisesc sub
legea ordinii gi a rafiunii, doreqte si le imite gi, in masura posi-
bilului si devini la fel ca ele. Crezi ci exista weun mod prin
care sd mr imili ceea ce privegti fdrd incetare cu admirafie?
- Nu existi.
- Prin urmare, filosoful, fiind in legdturi cu ceea ce este di-
vin si supus ordinii, devine el insugi ordonat gi divin, in misura
in care omului ii este posibil acest lucru; dar nimic nu scapd de
denigrare, nu-i aqa?
- Cu siguranli.
- Ori, daci weo constrdngere oarecare l-ar forfa sd incerce
sd transpuni ordinea care domneqte acolo sus, aici, in moravu-
rile publice si private ale oamenilor; in loc si se iimiteze si-,si mo-
deleze propriul caracter, crezi ci ar fi un rdu artizan al cumpi-'
tlrii, dreptitii gi oric[rei alte virtuti origeneqti?
- Cdtugi de pufin.
- Acum, daci poporul ajunge sd infeleagd cb spunem ade
vdrul asupra acestei chestiuni, tot s,ar supi,ra,pe filosofi gi ar
refuza sa creadi impreuni cu noi ci o cetate nu va fi fericiti
L-
Repubtica 201
decAt atunci cAnd planul va fi trasat de artiStii care utihr.eazi
ut
iiff*t;i";"our", spuse el, dachvar"uu, *e hteleagi. Dar
in ce mod infelegi tu ci vor trasa planul filosofii?
- LuAnd clrept model o cetate si caracterele umane, vor
incepe prin a le face pure - ceea ce nu este deloc uEor. Dar tu
;tii cd ei diferd in acest punct de allii, ci nu vor accepta si se
aplece asupra unui individ sau stat pentru a-i staliili iegile, de-
cAt atunci cAnd il vor fi primit pur, ori l-ar face ei in;igi.
- $i pe buni dreplate.
- Apoi, cred ca, terminAnd aceastd schili, igi vor purta ade-
seori privirile, pe de o parte, asupra esenfei dreptif,i, frumusetii,
t:umpitirii si virtulilor de acest tip, iar pe de alta, asupra copiei
umane pe care au ficuto din acestea; prin combinafa sau ames-
tecul instituliilor pofivite, ei se vor stridui si ajungi la imaginea
urnanitilii autentice, inspirAndu-se din acel model pe care Homer,
atunci cdnd ll intAlnegte prinlre oameni, il nume,ste divin ;i ase-
rndnitor zeilar.
- Bine, rispunse el,
* Iar ei vor gterge, sper, gi vor picta din nou pAni cAnd vor
obline caracteristici umane cAt de cAt pldcute divinititii.
- Sigur, va fi un tablou minunat.
- Atunci, il vom fi convins pe cel pe care tu il reprezentai
drept gata sd se repeadi impotriva noastri ci un asemenea pic-
tor de constitnli este omul cdruia ii inel{am omagii mai deweme,
care ii supdra pentru ci doream sd-i incredintim cArmuirea ce-
tdtilor? Oare s-au calmat ei ascultAndu-ne?
- Multi dintre ei, flrd indoialdL, dacd sunt ra,tionali.
- Ce vor mai avea, a;adar, sd ne reprogeze? Ci filosoiii nu
sunt indrigostifi de ceea-ce-este ;i de adevdr?
- Ar fi absurd.
- Ci firea lor, a,sa cum am descris-o, nu este lnruditi cu
binele suprem?
- Nici asta.
- Atunci ce? filosoful, prin firea sa, intAlnind institutii con-
venabile, nu este mai potrivit decAt oricare altul si devini cu de-
sivArgire bun ,si lnlelept? Sau vor spune ci, din contra, cei mai
potrivili sunt cei pe care i-am indepdrtat?
- 202 PLATON
- Cu siguranfh, nu.
- Se vor supira ei'din nou, auzindu-ne spunAnd ca nu vor
iirceta relele care se abat asupra celalii decAt alunci cflnd filo'
so.fii vor define puterea, iar cd"rmuirea pe care am imaginat-o va
fi infdptuitd?
- Poate ci mai pufin, spuse el.
- Vrei si lisiirn deoparte acest ,,mai putin' si sd ne declarb,m
ln intregirne impica[i gi convinsi cd ruginea, in lipsaaltui motiv,
i-ar obliga sd fie de acord?
*-Ba da, vreau.
- Si-i considerim convin-si in aceasti privinli, Acum, cine
ne va putea contrazice daci spunem cd se pot gisi fii de regi sau
suverani niscufi filosofi?
*Nimeni.
- $i cine poate sus{ine ch, niiscufi cu astfel de predispozi$i,
cu necesitate ei vor decdLdea? Ci ie va fi di-flcil sd se pdslreze, am
convenit chiar noi; dar poate fi cineva convins ci nu se va salva
nici unnl, de-a lungul tirnpului?
--De fapt, unul singur este suficient.
- Deoarece daci acest conducitor, statrileqte legile Ei insti-
tu{iile pe c.arer le-am descris, nu este irnposibil ca gi cetilenii si
doreascir si se conformeze.
- CAtugi de pu{in.
- I)ar este oare uimitor pi imposibil ca ceea ce am aprobat
noi sd fie aprobat qi de alfii?
- Nu cred, rispunse el.
- llesigur; am demonstrat in mocl satisfdcitor, crecl, ca pro-
ier.-:tul nostru este cel mai bun, este realizabil.
- intr-adevir, este suficient.
- Iatd ci am fost aclugi, in ce priveEte planul nostru legisla-
tig la corrclu na cd, pe de o parte, esle excelent cd poate fi infap-
tuit, dar infi:ptuirea sa este dificila, dar nu imposibild.
- intr-aclevhr, aceasta e concluzia la care am ajuns.
- Atunci, daci am atins, nu fdri greutifi, acest obiectM
lrebuie sd discutdm despre ceea ce urmeazh, adici, in ce fel,
prin ce studii -si exercifii, vorn forma salvatorii ocdrmuirii;i la
ce vdrsta le vor incepe.
- Da, trebuie sd ne ocupim de aceasti chestiune,
l.
Republica 203
* Talentul meu nu mi.a slujit la nimic, am marlurisit, atunci
cAnd am vrut mai deweme si fec sub ticere dificultatea legati
de posesiunea asupra femeilor, procreare si alegerea conducit+
rilor, ptiind set de riu vdzuti s-i dificil de aplicat este reglemen-
tarea in acord cu adevdrul; acum, nu md simt mai pufin obligat
sd vorbesc despre acestea. Este adevdrat cd am incheiat cu cele
ce {in de femei Ei copii, dar in privinla conducdtorilor, trebuie
si reludm problema chiar de ia inceput. Am spus, dacd i{i amin-
tegti, ci, supugi la proba pldcerii si durerii, ei trebuia sd faci si
reiasa dragostea lor pentru cetate gi si nu igi abaldoneze nicio-
tlati convingerile patriotice tn mijlocul chinurilor, pericolelor sau
altor vicisitudini. Ci trebuia respins cel care se dovedea incapa-
bil, iar cel care iegea din toate incercirile la fel de pur ca lbcul
trebuia numit conducitor gi coplegit cu toate onorurile ;i dis-
tincfiile, in timpul vietii si dupi moarte, IaG ce am spus, in ter-
rneni mai complicali gi indirecfi, temAndu-rni si provoc discufia
in care suntem angajafi acum,
- Este foarle exact, imi amintesc.
- Ezitaln, prietene, sli spun ceea ce afirm ln prezent. Dar
ne-am angajat deja pe aceastb cale si declar cd cei mai buni paz-
nici ai cetifii trebuie sd fie filosofi.
- Si zicem.
-'le rog si remarci acum, ci e foarte posibil ca numirul
acestora sd fie redus. Deoarece, elementele care trebuie, dupi
noi, si le formeze firea se gdrsesc rareori intrunite la aceiaqi in-
divid; cel mai frecvent, aceasti fire apare ca fiind rupti in doui,
- Cum vezi tu acest lucru?
- Cei care sunt dotafi cu ugurin|a de a invdfa, cu memorie,
inteligenfd, sagacitate ,si toate calitalile care decurg de aici, de
obicei, dupd cum ;tii, nu sunt obiqnuiti de la naturd sd uneasca la
ardoarea qi inalfimea ideilor, o disponibilitate spre viala ordonati
;i egali. AslJel de oermeni se lasd: dugi de impulsuri gi-qi pierd fer-
mitatea.
- Ai dreptate.
- Dar, pe de alti parte,acele firi ferme .si solide, in care poti
avea incredere gi care, la rAthoi, rimAn impasibile in fala peri-
colului, se comporli in acelasi fel-si fa{i de cunoaqtere; se em}
lioneazi greu, infeleg greu, somnoleazi,le lipse;te dorinfa atunci
cAnd trebuie si se dedea unei astfel de activititi.
r
PLATON
- A9a este.
- Dar am spus ci la paznici trebuia si gisim ambele catac-
teristici, firi de care nu ar putea pretinde nici o educatie supe-
rioard, nici onoruri 9i nici putere.
- Pe buni dreptate.
- Ei bine! Crezi ci acest lucru va fi rar?
- Cum si nu?
- Prin urmare, trebuie sa-i supunem la lncercirile despre
care vorbeam mai deweme, munci, pliceri, pericole 9i, mai mult
- am ornis atunci, dar specificim acum - s4-i instruim intr-o mul-
fime de gtiinle, pentru a hotiri daci flrea lor este intr-adevlr
pregdtiti si suporte cele mai inalte studii sau daci i9i pierd cu-
rajul, a-sa cum fac unii in lupti.
-- E bine, desigur, si-i supunem la aceastd incercare, dar
care sunt, mai precis, aceste ,,cele mai lnalte studii" despre care
vorbesti?
- i1i u-ittt.gti probabil, am rispuns, cA dupl ce am vbzut ch
existi trei pdrli ale sufletului, ne-am folosit de aceasta distincfle
pentr"u a explica natura dreptifii, cumpltarii, curajului gi inlelep
ciunii.
- Daci nu m!a; aminti, nu aE merita si aud ce urrrteazi'
- iti mai zrnintegti ;i ce am stabilit mai inainte?
- Ce anume?
-Am spusci pentru a ajunge la cunoapterea cea mai per{ecti
a acestor virtuti exista gi o cale mai lungd:, la sfArqitul cdreia ele
ar fi pe deplin dezvdluite celui care ar parcurge-o; dar, ci era prr
sibil si si legim demonstrafia de ceea ce se spusese mai de-
vreme. Ati pretins ci era suficient iar, prin urmare, demonstrafei
ficute ii lipsea, dupi pirerea rnea, precizia. Dacd vi limitafi la
atAt, e decizia voastri.
- Dar mi se pare, ca .si celorlalfi, cl ne-ai oferit o misuri
corecti a adevirului.
-Dar, dragi prietene, cAnd e vor-ba de astfel de subiecte,
orice rnlsura care se lndeplrteazh cdt de putin de realitate nu
este rnisura corecta; deoarece lipsa perfecfiunii nu rcprednta
misura. corectd a weunui lucru; cu toate acestea, se gasesc per-
soane care igi irnagineazi ci este suficient 9i cb nu trebuie si
lmpingi cercetarea mai departe.
L*
Republica
Da, rdspunse el, este sentimentul pe care il inspird lenea.
-
- Dar, daci existi o persoani care trebuie si se Jereasci
cu orice pret de el, aceea este paznicul cetdtii ,si al legilor, am
observat.
- A;a se pare.
- Prin urmare, prietene, lrebuie ca el sd urmeze calea cea
mai lungd ;i si se instruiasci la fel de mult pe cAt igi exerseazd
corpul altfel, dupi cum am spus, nu va ajunge niciodata la ca-
pilul acestei cunoaEteri sublime care i se potrivegte dupi fire,
- Atunci, insearnni cumva cd existi o cunoastere mai inalti
decdt aceasta - a dreptilii gi celorlalte virtufi enumerate?
- Da, existi, gi adaug cd din aceste virtuf chiar, nu este su-
ficient sd contempli, ca acum, o simpli schi{d: nu poti abandona
cautarea imaginii desivArsite. Nu ar fi ridicol sd facem toate
eforturile posibile pentou a ajunge, asupra unor subiecte atAt de
marunte, la cel mai inalt grad de precizie .si de puritate, fdrd a
judeca demne de cea mai mare atenfie subiectele elevate?
- Ba da, rispunse el. Dar crezi ci te vom lSsa si treci mai
departe fdrd a te intreba care este aceasti cunoEtere pe care o
numegti cea mai inalt[ si care este obiectul ei?
- CAtugi de pu,tin, am ri.spuns, intreabi-mi. in orice caz,m-ai
auzit vorbind de mai multe ori despre ea; dar acurn, fie ai uitat,
lie speri sd-mi ridici noi obstacole. Iar eu lnclin spre aceasth din
urmi posibilitate, pentru ci m-ai auzit de multe ori spundnd ci
ideea Binelui este cea rnai inalti dintre cunoaqteri, cea careia
dreptatea gi celelalte virtuti li acordi utilitatea si avantajeie lor.
Acum epti con,stient ci despre asta urma si vorbesc, addugAnd
ci nu cunoaEtern in mod satisficitor aceasti idee. Ori, dacd nu
o cunoagtem, indiferent cAt de bine am cunoaqte restul, gtii cd
aceste cunostinte nu ne-ar fi cu nimic utile. Crezi cd ar fi avan-
tajos si avem o mulfime de lucruri, daci nu sunt bune, sau si
cunoastem totul, cu exceptia Binelui, gi si nu cunoastem nimic
despre frumos ;i despre Bine?
- Nu, pe Zeus, nu cred.
- Desigur, gtii la fel de bine ci majoritatea oamenilor con-
fundi Binele cu placerea, iar cei mai rafinati spun ci este cu-
noa,stere.
- Cum sb nu?
r
206 PLATON
- De asemenea, dragd prietene, cei care au acest sentiment
nu pot explica despre ce fel de cunoagtere este vorba, dar sunt
obligafi sd spuni panA la urmir ci este cunoagterea Binelui.
- Da, acest lucru este deosebit de plicut.
- $i cum sa nu fie plicut pentru ei si ne reproseze pe de o
parte ignoranlafalA,de bine gi si ne vorbeasca apoi despre el ca
,si cum l-am fi cunoscut? Ei spun ci este cunoa;terea Binelui, ca
9i cum noi ar trebui si-i infelegem chiar din momentul in care
au pronunlat termenul ,,bine".
- Foarte adevirat,
- Dar ce sd spunem despre cei care deflnesc Binele prin pli-
cere? Au ei mai multi dreptate decAt ceilalfi? Nu sunt oare obli-
gati si recunoasci faptul ci existi si placeri rele?
- Ba da, cum sd nu?
- Cred ci ajung si spund ci aceleagi lucruri sunt gi bune ;i
rele, nu-i aga?
- Firi indoiall
-Atunci, este evident cd subiectul confine dfficultifi grave
gi numeroase.
Cum am putea nega?
- slradi gi cei care ating prin opinie un adevar pe care nu il cu-
- Dar ce? Nu este la fel de evident ca majoritatea oameni-
lor aleg ceea ce pare drept si frumos, chiar dacd nu-i tocmai aga;
totugi vor si faci acel lucru, si profite de el sau si-si conslruiasci
o reputatie, in timp ce nimeni nu se mulfume;te cu ceea ce pare
bun - ei cauli realitatea, fiecare, in acest domeniu, dispretuind
aparen!a?
- Cu siguranfi.
- Ori, acest bine pe care il cauta orice suflet, a cd:rui exis-
tentd o presupune firi a putea, in perplexitatea sa, sd surprindi
exact ce este, ;i Iara a avea asupra sa credinta solidd pe care o
deline aslrpra altor lucruri - ceea ce il lipsegte de avantajele pe
care le-ar putea ob$ne din acestea din urmd - acest bine atit de
mare gi de prefios, vom spune ci trebuie si ramAnir in umbri
tocmaifati de cei mai buni din cetate, cei cdrora le oferim totul?
- Cu siguranfl, nu.
.. Prin urmare, cred cb lucrurile drepte gi frumoase vor be-
neficia de o paza firi valoare de weme ce paznicul va ignora
Republica 207
prin ce mijloc sunt bune; prezic chiar ci nu le va cu-
noaste bine inainte de a gti acest lucru.
- Previziunea ta este argumentata.
- Ei bine, vorn avea o conducere ordonati daci va avea in
Irunte un paznic care si cunoasca aceste lucruri?
- Cu necesitate, spuse el. Dar tu, Socrate, gise-sti acest prin-
cipiu suprem al Binelui in cunoagtere, in plicere sau in altceva?
- Aha! am exclamat; era clar de mai multi vreme cd un om
ca tine nu se va multumi cu opinia altora asupra unui asemenea
subiect!
- fuli se pare nedrept, Socrate, sd expui opiniile altora si nu
pe ale tale, mai ales cd te-ai ocupat atAt de mult de aceste pro-
bleme.
- Cum adica? am intrebat, fi s-ar pirea drept ca un om sd
vorbeascd despre ceea ce nu cunoagte ca gi cum ar cunoagte?
- Nu ca gi cum ar cunoagte, dar poate spune, cu titlul de pre
supunere, ceea ce crede.
- Dar nu ai remarcat in ce misuri opiniile care nu se ba-
zeazdpe cunoagtere sunt inferioare? Cele mai bune dintre ele
sunt oarbe * vezi vreo diferenfi intre orbii care merg drept pe
nosc?
- Nici una.
- Preferi, agadar, sI privegti lucruri urAte, murdare gi di.
lorme, atunci cAnd altii ifi povestesc despre lucruri limpezi gi
frumoase?
- Pe Zeus! Socrate, nu te opri ca gi urm ai fi ajuns deja la ca-
patul demonstratiei; am fi satisfdculi daci ne-ai explica natura
llinelui, aga cum ne-ai expus natura dreptdtii, cumpitirii si a
allor virtufi.
- Prietene, si eu ag fi la fel de satisficut in locul tau, dar
mi-e teami ca nu sunt capabil gi risc si mi aleg cu rAsete pen-
tru nepriceperea mea. Dar, preafericili prieteni, si nu ne ocu-
pam acum de ceea ce este Binele ln sine - deoarece tema ar de-
pisi misura efortului nostru prezent. in acelagi timp, sunt de
acord si vi povestesc despre ceea ce mi se pare a fi produsul
liinelui pi care ii seamini cel mai tare, daca we{i. Daci nu, si
lasam deoparte subiectul,
 208 PI-ATON tlepublica 20S

- Continui si vorbeqti despre fiu, spuse et cu alti ocazie, - Nu, rispunse el,
if, vei onora datoria Ei ne vei povesti gi despre tatd. - Dar nu gtii ci facultatea de a vedea gi a fi vdzut are nevoie
- As fi wut si-mi stea in putere si mi achit de aceasti dato- rle un astfel de element?
rie, iar in a voastri sri. in[elegefi, fdri si trebuiascd sirne mulfu- - Cum asa?
mim cu atAt, primifi totugi ceea ce se poate, ln interesul dezha- - Admifdnd ci ochii sunt dotafi cu facultatea de a vedea, ci
terii, Dar fi$ aten! si nu vi ingel, prezentdndu-vi greqit adevdrul, acela care posedd aceasti facultate se striduie;te si o folo-
pentru ci nu aceasta este voinfa mea. seasci, gi ci obiectele asupra cirora o aplici sunt colorate. Daci
-'rrbm lncerca pe cAt ne este cu putin{I, acum vorbegte. nu existi un al treilea element, destinat cu precizie acestui scop,
- O voi face, dar numai dupi ce cddem de acord, amintin- slii cd vederea nu va percepe nirnic gi culoriie vor fi invizibile'
du-vd ce am spus mai sus gi in multe alte ocaeii. - Despre ce elernent vorbeqti?
- Ce anume? - Despre ceea ce numim lumina.
- Spuneam ci existi multe lucruri frumoase, multe lucruri -Ai dreptate.
bune etc. gi le diferen{iam in discurs. - AslJel, sim,tul vederii gi posibilitatea de a fi vdzut sunt unite
--Aga este. printr-o legituri mult mai prefioasi decAt cele care formeazd
- Numeam frumos in sine, bine in sine gi aEa mai departe, celelerlte uniuni, dacd, in acela,si timp lumina nu este deloc de
fiinfa reali a fieciruia dintre lucrurile pe care le-am slabilit mai disprefuit.
intAi ca multiple, dar le-am aranjat apoi sub ideea lor proprie, - Dar sigur, e departe de a Ii demnb de dispre!!
postulAnd unitatea acesteia din urmi, - Care este agadar dintre tolizeii din cer, cel pe care il poli
- Da. numi stbpAnul acesteia, cel a cirui luminir perrnite ochilor nos-
- $i mai spuneam ci unele sunt percepute de vedere, iar tri siL vadi bine pi obiectelor vizibile si fie vhzute?
nu de gAndire, dar ci ideile sunt gAndite, iar nu vitzute. * Chizir cel pe care l-ai nurni qi tu, la fel ca toatd lumea: este
- Perfect. evident ci irni ceri sb numesc soarele,
- Ori, prin care parte a noastri percepem lucrurile vizibile? - Acum, vederea, prin natura sa, nu este in urrnitolul raport
- Prin vedere. cu zeul?
* Agadar, percepem sunetele ptin auz, iar prin celelalte - Care raport?
sim-turi toate celelalte lucruri sensibile, nu-i aga? -Nici vederea nu este soarele, nici organul uncle ea se for-
* Ba da. meaza, pe care il numim ochi.
- Dar ai observat ci vederea este cel rnai costisitor pi mai * Nu, sigur.
scump dintre simfurile pe care le-a ficut arttzanul tuturor? - Dar ochiul este, cred, dinlre toate organele de sim!., cel
- Nu tocmai. care seamand cel mai mult cu soarele.
- Afurnci, gdndegtete in felul urmitor: este nevoie ca ure- -De departe.
chea Ei vocea si facd ceva diferit pentru ca una si audi, iar - Ei bine, puterea pe care o deline el nu vine de la soare,
cealalta si fie auziti, asdel incAt daci acest al h'eilea element ca o emanafie a acestuia?
lipseqte, prima nu va mai auzi, iar a doua nu va mai fi. auzith? - Ba da.
- In nici un caz. - Deci, soarele nu este vederea, ci, fiind principiul, el esle
- Iar eu cred ci multe alte facultiLf,, pentru a nu spune toate, perceput de ea.
nu au nevoie de nimic asemi.nitor. Sau ai putea sb-mi citezi una? - Da, spuse el. ll

lL-
 210 PLATON
-Afl6 atunci c[ pe el il numesc eu fiul binelui, deoarece bi-
nele a ficut un fiu aseminitor. Ceea ce este binele in domeniul
inteligibilului faii de gAndire si de obiectele sale, soarele este
in domeniul vizibilului, in ce priveste vectrerea si obiectele sale.
- Cum aqa? explici-mi asta.
- Stii ci ochii, atunci cdnd ti indrepfi cltre obiecte ale ci-
ror culori nu sunt luminate de lumina ztlei, ci de slrilucirea ay
trelor nocturne, igi pierd precina Ft par aproape lipsiti de vedere.
- Stiu loarte bine.
- Dar atunci cand te uiti ia obiecte pe care le lumineazd soa-
rele, ochii vid distinct si demonstreaacl,sunt dotati cu o vedere
bun5.
* FirdL indoiali.
- inlelegi, aqadar, ci acelaqi lucru se petrece gi in cazul su-
fletului; cAnd igi a_seazd privirea asupra lucrurilor pe care adevi-
rul pi existenla le lumineazb, sutletul Ie inlelege si demonstreaz[
ci este dotat cu inteligenti; dar cdnd se indreapti asupra lucru-
rilor care sunt amestecate tn obscuritate, asupra celor care se
nasc ;i pier, vederea i se lncefogeazi, sufletul nu mai are decAt
pireri, sare fari incetare de la una la alta $i pare lipsit de inte
ligenfi.
- lntr-adevbr, aga pare.
- Recunoaste asadar ci ceea ce rispAnde_ste lumina adevi-
rului asupra obiectelor cunoasterii qi confera subiectului care
cunoagte puterea de a o face, este ideea Binelui; deoarece ea
este principiul qtiintei qi al adevdrului, o poli concepe drept obiect
al cunoasterii, dar oricAt de frumoase ar fi aceste doui lucruri,
ptiinla gi adevdrul, nu te vei in;ela daci vei spune cI ideea Bine-
Iui este distincti de ele gi mult mai frumoasi; aga cum, in lu-
mea vizibiluiui, gAndim cu dreptate ci lumina .si vederea sunt
aserninltoare soarelui, la fel dar, ar fi greqit si credem c,{ ele
sunt soarele; in lumea inteiig'ibili este corect sd. credem ci sti:
infa;i adevarul sunt ambele asemdn[toare Binelui, dar- este fals
si credem ci una sau alta sunt acelasi lucru cu Binele; natura
tsinelui trebuie si fie priviti ca mult mai valoroasd.
- Frumusefea ei, dupa tine, se gisegt-e mai presus de orice
expresie daci produce cunoasterea .si adevirul si daci este
L_
ITepublica 211
chiar mai minunata decAt eie. Cu siguranfi, nu o plasezi in do-
nreniul pldcerii.
- Nu blasfemia, am relua[ consideri lucrurile mai bine din
urmitorul punct de vedere,
- Care?
- Vei recunoa-ste, sper, ci soarele di lucrurilor vizibile nu nu-
rnai puterea de a fi vbzute, ci gi inmul,tirea, cresterea gi hrana,
fdri a fi el insugi toate acestea.
- Cum ar putea?
- Dar si mai spunem si ci lucrurile care pot fi cunoscute
isi aflri in Bine nu numai acest catacter, ci pi existenfa pi esenla
tor, degi binele nu este esenfa ci mult deasupra acesteia ca dern-
nitatea qi putere.
Atunci Glaucon strigi intr-un mod ironic: ,,Fe Apollon, iatii
o superioritate miraculoasa!"
- I)a, dar este ,si vina ta! De ce m-ai obligat si spun ceea ce
gAndesc asupra acestui subiect?
- Nu te opri, ci continui-li comparafia cu soarele, daci tfi
rnai rimAne ceva de spus.
- Desigur! Si incdL muite!
* Nu omite atunci nici cel mai mic lucru.
- Cred ci voi lisa deoparte multe. in acelaqi timp, nu vcti
omite in mod deliberat tot ceea ce pot spune in acest moment.
- AEa trebuie.
- Imagineazb-fi atunci cd existd doi regi, dintre care unul
domneqte asupra genului gi domeniului inteligibilului, Lr celd-
lalt al vizibilului: nu spun al cerului, ca si nu crezi cumva ci rni
joc cu cuvintele. Dar, tti pofi inchipui cele doui genuri: vizibilul
qi invizibilul?
- Da.
- Atunci, gAndeqte-te la o dreaptd frenta in doui pd4i ine-
gale, trna reprezinlA domeniul vizibilului, iar cealalti dtlmeniul
inteligibilului, gi taie din nou {iecare segrrrent dupi acelea;i pro-
po4ii" ComparAnd subdiviziunile obfinute dupdL gradul lor de cla-
ritate sau de obscuritate, in lumea vinbilit, avem un prim seg-
ment, format din irnagini - numesc imagini mai intAi umbrele,
apoi reflectirile pe czu'e 1e vedem in api, sau pe suprafala obieci
r
?'t2
)
telor opace, glefuite gi strilrrcitoare, ca qi celelalte reprezenti
aseminitoare; mi urmdresti?
- Sigur.
* Acum, si spunem ci al doilea segment corespunde
telor pe care aceste imagini le reprezinti, adica animalele, plan-
tele gi orice cre,ste sau e flcut de mdna omului.
-Asa si zicem. ,r
{Epti a* acord si mai afirmbm cii ambele sec}iuni ale ace$f
tei diviziuni au grade dlferite de adevdr si cd imaginea este pen-
tru original ceea ce judecata este pentru cunoastere?]
- Sunt perfect de acord.
- Si exarnindm acum modul in care l.rebuie si lmpartim lu.,
mea inteligibili.
- Cum?
- in aga fel incAt pentru a atinge una dintre pi4ile sale, su.i
fletul si fie obligat si se serveascd, ca de tot atdtea imagini, de
originalele din lumea v\zhil[., procedAnd pebazaipotezelor, nu
cdLtre un principiu, ci cdtre o concluzie; in timp ce pentru a o
atinge pe cealalti - care ajunge la un principiu anipotetic - ea
va trebui, plecAnd de la o ipotezi qi, fari ajutorul imaginilor
utilizate in primul caz, sL isi conduci cercetarea d<lar cu aju-
torul ideilor insele.
- Nu lnfeleg deloc e vrei si spui.
-Atunci, si o luim de la capAt. Vei in,telege mai uqor dupi
ce vei fi auzit ceea ce urmeazdsi-1i spun. cred ci stii cd cei care
se ocupi de geornetrie, de aritmetici sau de gtiinlele de acest
fel, presupun parul gi imparul, figurile geometrice, trei tipuri
de unghiuri gi altele din aceeagi familie, penlru fiecare cerce-
tare diferiti; ci stabilind aceste iucruri ca gi cum le-ar cunoaqte,
ei nu mai catadicsesc si le mai explice nici lor gi nici altora, con-
siderAnd ci sunt clare pentru toti; in sfArgit, pornind de aici, ei
deduc ceea ce renitA;i termini prin descoperirea a ceea ce ci-
utau de la inceput.
- Cunosc foarte bine aceste lucruri.
- Atunci stii gi cd ei se servesc de figrrri vieibile qi rafoneaz[
asupra lor, dar nu se gAndesc propriu-zis la ele, ci la originalele
pe care le reproduc acestea; rationamentele lor se referi la
Repubtica 213
pdtrat in sine 9i la diagonald in sine, nu la diagonala pe care o
Lraseazi, qi aga mai departe. Lucruri pe care ei le modeleazi
sau le deseneaz6., care iqi au umbrele qi reflectirile lor in ape,
ei folosesc asffel de imagini pentru a incerca si perceapi lucru-
rile ln sine, care nu pot fi vizute altJel decdt cu gAndul.
- Este adevdrat.
- Spuneam, prin urmare, ci obiectele acestea fac parte din
domeniul inteligibilului, dar, ca sii ajungi sd le cunogti, sufletul
trebuie si recurgi la ipoteze: el nu se indreapti citre un prin-
cipiu - pentru ci este incapabil si urce dincolo de propriile ipo-
-
teze dar folosegte ca tat atdtea imagini originalele din lumea
vizibila, care au copiile lor in lumea inJerioari, gi care, in raport
1 cu aceste copii, sunt privite pi considerate clare gi distincte.
- inteleg ca ceea ce spui tu se aplicd geometriei qi artelor
clin aceeagi familie.
- Acum intelege cd prin a doua diviziune a lumii, eu inleleg
cea pe care ratjunea insr{gi o alinge prin puterea dialecticii, fabri-
cAnd ipoteze pe care nu le consideri principii, ci nurnai ipoteze,
adici puncte de pornire gi trambuline pentru a se ridica pini
la principiul universal care nu mai are nevoie de condi{iondri;
odati acest principiu surprins, ea se leagi de toate consecin-
fele care decurg din el ;i coboarb asdel pAnd la concluzie, tiri
a face recurs la nici un dat sensibil, ci numai la idei, prin care
lucreazigi la care ajunge la sfArgit.
- Parci lnfeleg pu{in, dar nu suficient - mi se pare ci te
ocupi de un subiect extrem de dificil; wei si distingi, firi in-
doiali, drept mai clara, cunoaqterea a ceea{e-este ;i a inteligi-
bilului, care se obfine prin ceea ce numim ,stiin[a dialectici, fald
de cea care este ob{inutd prin ceea ce numim arte, pentru care
ipotezele servesc drept principii; este adevdrat ci cei care se
ocupi de arte sunt obligali sd faci uz de rafionamente, iar nu
de simturi: totuqi, aqa cum in cercetirile lor ei nu tind spre un
principiu, ci pleaci de la ipoteze, na crezi ci ei dispun de inte-
lectul pur, in raport cu aceste realititi, deEi acestea sunt la un loc
cu principiile. Cred ci tu numegti inteligen!:i analitici, iar nu in-
telect pur, cunoa,sterea celor pricepufi la geometrie gi a altora
ca ei, inlelegAnd ci aceasti cunoagtere este intermediard intre
judecati gi intelectul pur.
214 PLATON
- M-ai infeles suficient de bine, am spus. Aplici acurn ace&
tor patru diviziuni cele patru facultiti ale sufletului; inteligenfal,
diviziunii celei mai ?nalte, cunoagterea discursivi celei dea d,oua1,
credinfa celei de-a treia, imaginafia, ultimei, apoi, pune-le ln or.
dine atribuindu-le mai multi sau mai pufind incredere, presur
punAnd ci aceste facultiti au tot atAta claritale pe cdt adevir
conlin obiectele la care ele se aplici.
- In!.eleg, s.unt de acord cu tine pi accept ordinea pe care o
propui.
Cenrna e YII-n'
-Acum, am relual imagineaz5-{i in urrnitorul fel starea na-
turii noastre referitor la educatie gi ignoranfi, inchipuie-fi nigte
oameni aflafi intr-o locuinld subterani, in formi de pegteri cu o
singuri intrare deschisi spre lumini; acegti oameni fiiiesc acolo
inci din copilirie, cu picioarele gi gAturile legate, aga lncdt nu
pot privi decdt inainte pentru ci lanlul1i impiedici si se intoarcd;
lumina le ajunge de la un foc aprins pe o ridicituri, departe, in
spatele lor; intre foc qi prizonieri trece o cdrare inillati: inchi-
puie-li ci pe marginile acestei citrhri a fost construit un mic zid,
asemindtor cu paravanele pe care pipuqarii le ridici in fafa lor
;i pe deasupracirora i;i prezintd minunipiile.
- Am aceastd imagine in fala cchilor, spuse el.
-Acum, posteazi de-a lungul acestui zid ni;te oarneni care
poartd obiecte de toate felurile, care depiqesc zidul, statuete de
oameni -si de animale din piatri, din lemn, din orice materie; nor-
mal, printre acegti purtdtori, unii vorbesc, iar alfli tac,
- Iati o imagine ciudati ;i ni,ste prizonieri ciudafi.
- Ne seamini, spusei eu; in primul rdnd, crezi ci lntr-o ast-
{el de situafie auvhzut vreodaki altceva din ei fngi;i si din ve-
cinii lor decAt umtrrele proiectate de foc pe peretele pegterii care
se afli in fafa lor? r,
- Cum ar putea? din moment ce sunt forfali si stea cu ca-
pul nemigcat toati viala?
- $i, in privinta obiectelor care sunt plimbate de colo-colo,
nu este acelaqi lucru?
- Nu te conLr*zic.
- Dactl ar putea sta de vorbi intre ei, nu crezi ca ar considera
drept obiecte reale umbrele pe care le-ar vedea?
- Ba da, desigur.
-Iar daci peretele din fundul pegterii ar avea ecou, atunci
cAnd unul dintre purtitorii statuetelor ar vorbi, ar crede ei ci
aud altceva decAt umbrele care trec prin fala lor?
r
216 PLATON
- Nu, pe Zeus!
- Desigur, aceqti oameni nu ar atribui realitate decAt urnbre.
lor gi obiectelor fabricate.
- Este evident.
-Acum, li sar intAmpla in rnod normal daci
gAnde.ste-te ce
ar fi eliberafi din lanlurile 1or ;i vindecali de ignoranfi. Si dim
drumul unuia dintre acegti prizonieri, sil obligim si se ridice
in picioare, si se intoarci, sf meargi, si-si ridice ochii spre lu.
mind: fic6nd aceste migcdri va suferi, iar mirarea il va impiedica
si vadi aceste obiecte a ciror umbri o vedea pufn mai deweme.
Ce crezi ci va rispunde el daci cineva ii va spune ci nu a vizut
pAni atunci decAt fantome, dar acum, mai aproape de realitate
qi lntors spre obiecte direct, vede mai corect? Dacd, ln sffu-qit,
arit6.ndu-i fiecare dintre statuetele care trec, il obligi prin intre
bari si spuna ce reprezinta ele? Nu crezi ca va fi incuriat, cd um-
brele pe care le vedea mai devreme i se vor pirea mai adevirate
decAt obiectele care ii sunt ardtate acum?
- Muit mai adevirate, recunoscu el.
- Iar daci il obligirn sa priveasci direct lumina, ochii sii nu
vor fi rdnili? Nu-gi va ascunde el privirea pentru a o intoarce la
lucrurile pe care le poate privi, gi nu va crede ci acestea din urmd
sunt intr-adevdr mai clare decAt cele care ii sunt ariltate?
- Ba da, desigur.
- Dar dacd il luim cu forla din pegtera lui, il facem si urce
pe cirarea abruptd gi aspr6;i nu-l lisirn pdni cdnd nu vede lu-
mina soarelui, atunci el nu va suf'eri, nu se va pldnse de aceste
violenfe? Iar cand va ajunge la lumini, va putea oare, cu ochii co
plegiti de strilucirea ei, sh distinga vreunul clintre lucrurile pe
care noi le numim adevdrate?
- Nu va putea, rispunse el; cei putin nu imediat.
- Cred ci va avea nevoie si se obisnuiasca pentru a vedea
obiectele din regiunea superioari. Mai intei, va dislinge cel mai
ugor umbrele, apoi imaginile oamenilor gi ale celorlalte obiecte
care se oglindesc ln api, apoi obiectele insele, Dupi aceasta, va
I putea, infruntAnd claritatea aptrilor gi a lunii, si contemple mai
I
ugor pe timpul nop$i corpurile ceregti gi cerul lnsusi, decAt ziua
i
qi lumina sa.
- FirI indoiali.
I
I
t
I
I
Repubtica ' 217
- tn sfArsit, imi imaginez, vavedea soarele - nu imaginile
sale inutile reflectate in ape sau in altceva - ci va putea vedea 9i
contempla soarele insuEi, la locul siu adevirat'
- Neapdrat.
- Dupi aceea, va ajunge, ref'eritor la soare, la concluzia ci el
face anotimpurile qi anii, ci ordnduiegte totul ln lumea vizibili,
gi cd, intr-un anume fel, este cavza a tot ceea ce vedea impre-
uni cu tovaripii sii in pe;terl
- Evident, aceasta este concluzia la care va ajunge.
- Ori, amintindu-gi despre prima sa locuinfi, despre ln!+
lepciunea care le era irnpdrti-siti acolo gi de cei care i-au fost co-
legi de captivitate, nu crezi ci se va bucura de schimbare 9i-i va
deplAnge pe ace;tia din urm6?
- Ba da, sigur.
- Iar dacl ei ;i-ar decerna reciproc onoruri 9i laude, daci ar
oferi recompense celui care vedea cel mai bine trecerea umbre-
lor, celui care i.si amintea cel mai bine ln ce ordine se succedau
acestea, avind astJel capacitatea si le prevadd mai bine aparili-
i\e, crezi ci omul nostru giar dori aceste distinc{ii gi i-ar invidia
pe definutii onorafi qi puternici? Sau poate, precum eroul lui
Homer, va prefera de-o mie de ori si fie un servitor ln slujba
unui hiet agricultor, .si si sufere tot riul de pe lume decAt si
revini la vechile sale iluzii gi sd trliasci aga curn trdia?
- Sunt de aceea;i pfu:ere cu tine, va prefera si sufere decAt
sd mai triiascd in acel fel.
- Mai imagineazd-fi ci acest om coboari din nou in pe,s-
l.eri qi se duce si se ageze la vechiul siu loc: ochii nu-i vor fi
orbifi de tenebre atunci cAnd ajunge din plin soare?
- Cu sigur:anfi, spuse el.
- Iar dacd ar trebui si intre din nou in cornpetifie, pentrtt a
judeca umbrele acelea. cu prizonierii care nu au iepit din pepteri,
in momentul in care privirea sa este confuzi inci gi lnainte ca
ochii sdi si-gi fi revenit (ori, si se obiEnuiasci iar cu obscurilatea
va dura destul de mult), nu va provoca rAsete 9i nu-i vor spune
tofi cd, acolo sus, privirea sa a slibit in a,sa misurd incAt nici md-
car nu mai meriti si urce? Iar daci cineva incearci si-i elibe-
reze qi si-i tArasci afari cu forla, daci ll pot omori, nu o vor
face?
7
218 PLATON
-Cum si nu!
-Acum, draga Glaucon, am reluat eu, trebuie si aplicdrn
punct cu punct aceastd imagine la ceea ce irm spus mai sus, si
compardrm lumea pe care ne-o dezvd:luie privirea cu gederea in
pegtera, iar.lumina focului care o Lumineazi cu soarele; CAt de-
spre urcarea in regiunea superioarii ;i contemplarea,obiectelor
sale, daca o consideri drept ascensiunea sulletuluicdtre locul
inteligibil, nu te vei inqela asupra gandirii'mele, dacd dore,sti si
o cunogti, Numai Divinitatea poate 9ti daca ea este adevirati.
in ce mi privepte, aceasta este opinia mea: in lumea inteligibili,
ideea Binelui este perceputi ultima si cu greutate, dar nu poate
fi perceputi fird a tr:age conciuzia ca ea este cauza a tot ceea ce
existi drept gi frumos in toate lucrurile; ci a dat nagtere luminii
in lumea vizibili gi ci este suverana luminii; ca, in lumea inteli-
gibiH, tot ea conduce gi acordii adevirul si inteligenfa; trebuie
sa o vezi pentru a te cornporla inlelept in viafa privata si in cea
publici.
-Sunt de acord, pe cAt pot, cu vieiunea ta.
-Ei bine, atunci te rog si impirtage;ti cu mine Ei ideea ur-
mitoare, fbra a Le mira cd cei care s-au ridicat la astfel de inil-
.timi nu mai vor sd se ocupe de treburi omenegti, si ca sufletele
lor aspri fard incetare s?i r[mand acolo sus. Acest lucru este
foarte natural dacd alegoria noastr[ e corecti.
- Asa este.
- Dar oare crezi ci ar fi cle mirare ca un om care trece de
la contemplarea divind la mizerele lucruri umane sa nu se des-
curce -si si pari complet ridicol, atunci cAnd, cu privirea inci
tulbure gi nefiind destul de obipnuit cu tenebrele inconjuritoare,
el este obligat sd intre in disputi, in fafa judecatoriior sau in alte
ocani, cu umbre ale dreptatii sau cu imagini care proiecteazd
aceste umbre gi si combatd inlerpretarile pe care le dau cei care
nu au vazut niciodatd juslifia insri;i?
- Nu ar fi nirnic de mirare.
- De fapt, am reluat, un oilr cu bun sim! isi va aminti ci ochii
pot fi tulburafi in doud feluri gi din doud cauze diferite: de tre-
cerea de la lumina la intuneric gi de cea de la intuneric la lu-
mini; gindindu-se ca la fel stau lucrurile gi cu su{letul, cdnd va
vedea unul tulburat gi care identifici greu anumite iucruri, nu
L
Republica
vii rAde prostegte, ci va examina rnai curdnd daci trecand de la
ig'noranfi la lumini, el nu cumva este orbit de shilucirea sa prea
lruternici; in primul caz,ya spune cd acel suJlet este fericit, da-
toritb vietii pe care o duce acesta, in al doilea, il va plAnge; iar
rlaci ar fi vrut si rAdd pe seama lui, batjocurile sale vor fi mai
putin ridicole decAt daci se adresau sufletului care coborAnd,
se intoarce din cdlatoria in lumini,
- Vorbegti cu foarte multd intelepciune.
- Daci tot ce am spus mai sus este adevirat, trebuie si tra-
gem urmdtoarea conc.luzie: educalia nu este ceea ce proclami
rrnii ci ar fi - deoarece ei pretind ci o infroduc in sullet, acolo
rrnde nu se giseste, ca;i cum ai putea davedere ochilor orbi.
- Asta pretind, intr-adevir.
- Ori, discutia noastrd demonstreaza ci fiecare posedi fa-
cultatea de a invi{a si organul destinat acestei intrebuinldri, gi
t'i, asemenea ochilor, care nu se pot lntoarce decAt o dati cu tot
trupul de la intuneric cal.re lumind, acest organ trebuie gi el sd
se intoarca impreuna cu restul trupului de la ceea ce se naste,
pina cAnd devine capabil si suporte vederea a ceea-ce.este si
ir celei mai luminoase pdrfi, care este binele. Nr.r-i asa?
- Ba da.
- Educalia este, prin urnare, arta care isi propune ca scop
convertirea sufletului gi care cauta mijloacele cele mai usoare
si mai elicace de a opera;S nu consti in a da vedere sufletu-
lui, deoarece o are dejafii,?at fiind ca este intors gi nu priveste
unde trebuie, educafia {e striLduiegte sa-l indrepte in directia cea
lrtrnd.
- Asa mi se pare.
- Acum, celelaite virtufi, numite aie sufletului, par si se aprG
pie destul de bine de cele ale trupului - pentru cd, in realitate,
t'And nu le ai de la incepul le po! obfine ulterior prin obisnuinld
si exerci.tii; dar virtutea cunoaqterii apar,tine, foarte probatril, unui
Irrcru mei inalt, care nu isi pierde niciodati tdria si care, coit-
lirrm directiei care i se da, devine util 9i avantajos sau inulil si
rldunitor, Nu ai observat in privinfa oamenilor despre care se
spune ci sunt rAi, dar abili, cAt de pitrunzi*oi sunt ochii su-
lletului lor mizerabil, cu cAti precizie disting ei obiectele catre
czlre se intorc? Prin urmare, sufletul lor nu are o vedere slabi"
/
220 PLATON
ci, constrAnsi si serveasci unor scopuri rele, cu atAt rnai pu-
ternis5;i mai periculoasi devine.
- Observafia ta este ln intregime corecti.
- In acelagi timp, am continual daci astfel de firi ar fl lnde
pirtate inci din copil5rie, tiind excrescenfele familiei in deve'
nirea 1or, comparabile cu nigte greutr{fi de plumb, care se dez-
volti prin licomie, pliceri Ei polte de acest fel qi care lntorc ochii
sufletului ln jos; daci, elibera[i de aceasli greutate, ei ar fi fost
indreptaJi citre adevir, atunci chiar aceste firi l-ar vedea cu mai
multi claritate, a,sa cum vid obiectele spre care sunt intoarse
acum.
* Aga sar pdrea, admise el,
- Desigur, dar nu este la fel de posibil si de necesar, dupi
ceea ce am spus, ca nici oamenii fird educalie gi firl
cunoag-
terea adevirului, nici cei care lqi petrec toati viafa in shrdiu, si
nu fie potriviF s[ cArmuiasci cetatea. Unii pentru ci nu au nici
un reper fix conform ciruia si poatijudeca ceea ce fac in viala
publici si in cea privath, ceilalfi pentru cI nu vor consim{i si
se angajeze, crezdnd cd deja au ajuns, inci in viati, pe insulele
fericirii.
- Este adevdrat.
- ln consecinf5, va cddea in sarcina noastri, a fondatorilor
cetilii, si cbligd.m firile cele mai bune si se lndrepte citre gti-
in,ta pe care am identificat-o mai devreme ca fiind cea mai inalti;
dar, dupi ce vor fi ajuns acolo .si vor fi contemplat pe indelete,
si ne ferim sd le permitem ceea ce li se permite astazi.
- Ce anume?
- Si rimani acolo, am rispuns, si. refuze si coboare din nou
printre prizonieri gi si imparti greutili gi onoruri, oricare le-ar
fi merilele.
- Cum? Vom comite la adresa lor nedreptatea de a-i forla
si duci o viali mizerabili, pe cAnd s-ar putea bucura de o con-
dilie mai fericiti?
- Uili inci o dath, dragi prietene, ci legea nu e destinati
si asigure o fericire deosebiti weunei ciase de cedteni, ci ci ea
finte.ste realizarea fericirii cetifii intregi, unind cetifenii prin con-
vingere sau prin conshAngere, determinAndu-i s[ puni in comun
avantajele pe care fiecare clasi le poate aduce comunititii; iar
Republica
daci legea formeaza aslfel de oameni in cetate, nu o face pen-
tru a-i lisa liberi de a alege calea ce le place, ci pentru a-iface
sd.lucreze impreund pentru gloria statului.
- Este adevirat, uitasem,
- in rest, Glaucon, te rog si remarci ci nu vom fi vinovali
fali de filosofii care se vor fi format la noi, ci ci vrem, prin raii-
uni solide si-i obligdrn si se ocupe de comportamentul gi supra-
vegherea celorlalpi. De fapt, le vorn spune: ,,in celelalte cetifi
este normal ca cei devenili filosofi si nu participe la treburile
de interes public, deoarece s-au format singuri, in ciuda condu-
citoril:r cetitilor; ori, este firesc ca acela care se dezvolti sin-
gur qi nu-gi datoreae[ niminui hrana, si nu wea sd pliteasci
pre,tul oricui ar fi, Dar in cazulvostru, pe voi v-am format in in-
teresul statului gi in al vostru propriu, pentru ca si fi,ti ceea ce
sunt conducitorii gi regii in mulfime; noi v-am dat o educafe
rnai bunl decit acelor filosofi Ei v-am lnvilat si impicali proble-
mele curente cu studiui filosofiei. Acum, trebuie si cobord{i, la
rAndul voslru, in casa comuni gi si vi obignuifi cu intunericul
de acolo; dupi ce vd vef; fi invdlat, ved vedea de o mie de orj mai
bine decAt locuitorii obignuifi, vefi cunoagte natura fiecirei ima-
gini, gi cirui obiect ii apar{ine ea, pentru ci vefi fi contemplat
cu adeviirat frumosul, dreptatea si binele. AstJel, cArmuirea aces-
tei cetili care ne apar,tine tuturor va fi o realitate, iar nu un vis
de,sert, precum cel al cetllilor actuale, ln care conducitorii se
luptd penhu umbre .si i,si disputi autoritatea, pe care o consideri
drept un mare bine. Iat6, in continuare, care este adevdrul: ceta-
tea in care cei care trebuie si comande sunt cel mai pufin dor-
nici de putere este cel mai pu{in expusd rebeliunii, iar cea in
care conducbtoiilac invers, se gisepte, intr-o situaf,e diamefal
opusi.
- Perfect, spuse el.
- A;adar, crezi cb elevii nogtri var rezista in fa[a argumen-
telor de mai sus gi vor refuza si ia parte, prin rotalie, la trebu-
rile statului, petrecAndu-gi totugi cea mai mare parte a timpului
in domeniul luminii pure?
- Ar fi imposibil, pentru ci reguiile noastre sunt drepte gi
se adreseazi unor oameni drepti, Dar este dincolo de indoiali
r
222 PLATON llepublica 223

decAt din necesitate, con' r';i am stabilit ca flosofii ffebuie sd fie in tinerele atle! luptitori,
ci fiecare dintre ei nu va lua puterea
rru-i asa?
trar comportarnentului conducdtorilor din celelaite state.
- Da, am reluat. Aga este prietene; daci descoperi pentru - Da, aga am stabilit.
cei care trebuie si comande o condilie preferabili puterii pro- - Deci, trebuie ca gtiinJa pe care o ciutam sd aibd si alte
priu-zise, vei putea avea un stat perfect; in acel stat, vor conduce irvantaje.
cei care sunt cu adeviratbogafi, dar nu in aur, ci in acea avulie - Care?
de care are nevoie omul penfru a fi fericit o viati virtuoasd ;i - Acela de a nu fi inutili rizboinicilor.
inleleapti. Din contra, daci cergetorii gi oamenii lacomi de bu- - Desigur, aqa trebuie, in misura in care este posibil.
nuri oirecare vor ajunge si preia treburile cetefli, co4vin.si ci - Anterior insd, i-am educat prin gimnasticd si muzicd.
acolo este locul 1or, acest lucru ili va fi irnposibil; oamenii se vor - Da.
lupta intre ei pentru putere, iar acest nzboi intern ii va iluce la Dar gimnastica are ca obiect ceea ce devine gi ceea ce
-
pierzanie pe participanli ,si cetatea o datir cu ei. nloare, deoarece se ocupir de dezvoltarea si de slibirea trupului.
- Nimic rnai adevdrat, rispunse el. - Evident.
- Sau poate cuno.sti o alti condifie decAt cea a adeviratului - Agadar, nu aceasta este qtiinfa pe care o caulim.
lilosof pentru a inspira dispre.tul pentru insircindrile publice? - Nu.
- Pe Zeus, nu! - Ar fi oare muzica, ln felul ln care am descris-o mai sus?
Pe de altaparle,nu trebuie ca cei care iubesc puterea
- si - Dar, raspunse el, ea nu era, daci i,ti amintegti, doar pan-
o curteze, altfel vor avea loc lupte inlre rivali. tlantul gimnasticii, forrnAnd pazniciiprin obiqnuinfi 9i dAndu-le
- Fdri indoiali. lrrin arrnonia sa un anumit echilibru - firh afi insi o gtiinti -
- in consecin{i, cui vei impune paza oraqului, dacir nu celor si un ritm interior prin ritmul siu; muzica era stapAnd in dome-
care sunt cel mai bine instruili asupra mijloacelor de a conduce niul discursurilor, indiferent dacd acestea sunt adevirate sau
un stat, gi care au alte onoruri qi o condifie preferabild celei de lhlse, dar in muzici nu existi vreo invi{itura care si ne ducd
om politic? la ceea ce ciutam in prezent.
Nimanui altcuiva,
- - tmi aminte;ti foarte exact ceea ce am spus deja; intr-ade-
Foarte bine. Vrei sa cercetam acum in ce fel se vor forma
- var,mt:r:icanu ar€a nimic aseminitor. insi, draga Glaucon, care
asdel deoameni gi cum ii vom face si ajunga la lumini, a9a cum lrr fi atunci aceasti stiinti? deoarece artele ne-au aparut toate
se spune ci au urcat unii din Flades pdnala zei? ca iiind subordonale...
-Cum sa nu vreau?
- Far6 indoiald. Dar care alt studiu ne mai rdmAne, pe langd
- Se pare ci acest lucru nu va fi tocmai ugor; va trebui si muzici, gimnastica si meserii?
realizdm transformarea sufletului de la o zilafel de intunecati Ei bine, am rdspuns, dacA nu gdsim nimic in afara de aces
precum noaptea citre lumina adevdratd, adica sil rjdicim pani
-
tea, si alegem una dintre ptiin{ele care se aplici la tot.
la ceea-ce-este; asta numim adevirata filosofie'
- Care anume?
- Pe deplin. - Aceea care este necesari tuturor operatiunilor spiritului
- A;adir, trebuie si ne gAndim care este gtiinfa capabili si qi tuturor -stiinlelor, una dintre prirnele care trebuie invdpfi.
produca acest efect.
- Care?
- Cum si nu! - Acel studiu minor care ne invati si deosebim intre unul,
- Care este, Glaucon, gtiinfa care atrage sufletul dinspre de- doi gi trei. in principiu, gtiinla nunterelor gi a calculului. Oare
venire calre ceea-ce-este? Dar, discutAnd, mi-am adus aminte

nu este adevirat ci nici o artil, nici o meserie, nu se poate
de aceasta?
- Ba da!
- Si includem in aceastd categorie si arta rdzboiului?
- Cu necesitate.
- inb-adevir, Palamedes ni-l prezintd intro lumini destul
ridicoli pe Agamemnon! Nu pretinde oare Palamedes ci
coperind numerele a desfd_surat armata in ordine de bitdlie ln'
fa,taTroiei gi a numiratvasele de luptd gi restul, ca gi cum nimenl'
nu ar li fdcut-o inaintea sa, iar Agamenmon nu ar fi gtiut de c0f
soldaF dispune, din moment ce nu qtia si numere? Ce fel de ge
neral ar fi acesta, dupi pirerea ta? I
- Un general foarte ciudat, daci povestea este adevirati.
- Prin urmare, vom stabili ci este necesar ca rdzboinicii s[
cunoascl Stiinta numerelor ;i a calculelor.
- [i este absolut necesari, daci vrea si infeleagi ceva din
conducerea unei armate ;i, chiar mai mult, daci wea si fie om.
- Acum, vei face aceeasi observa{ie ca ;i mine in privinf4
acestei gtiinfe?
- Care?
- Ca ea ar putea fi una dintre gtiinfele pe care le ciutim gi
care duc tn mod natural la intelectul pur, dar nimeni nu o fo-
losegte aga cum ar trebui, degi este perfect capabili si ridice
individul pAni la ceea-ce-este.
- Ce vrei si spui cu asta?
- I{i voi explica ceea ce cred. Si ne gAndim impreuni la
modul potrivit de a ajunge la scopul pe care ll urmirim, apoi
spune-mi ce crezi pentru a putea vedea mai clar daci acela
este chiar lucrul pe care ll ciutilm.
- Spune-mi despre ce este vorba.
- Iti voi explica, dar constalA mai lntfli ci printre obiectele
senzafiilor, unele nu indeamni deloc spiritul la cercetare pen-
tru c[ simlurile sunt suficiente pentru a le judeca, in timp ce
altele 11 atrag instantaneu, pentru ci senzafia nu oferi nimic
trainic.
- VorbeEti, fir[ indoiali, despre obiectele vivute la depdr-
tare sau cdnd nu este sufi.cienti lumini.
- Nu ai in{eles ceea ce lreau si spun.
Itepublica
- Atunci la ce te referi, intrebi el?
* Prin obiecte care nu provoaci examinarea, am rdspuns,
le lnleleg pe cele care nu oteri, ln acela;i timp, doud senza{ii
opuse; le consider pe celelalte drept indemndnd la cercetare
lrentru ci, atunci cAnd sunt percepute de aproape sau de la dis-
lanfi, simfurile nu indicd nici un contrariu mai mult decAt pe ce-
kilalt, Dar, vei inlelege mai bine ce weau sd spun prin urrnitoa-
rea comparalie: iati trei degete - cel mare, arititorul Ei mjlociul.
- Da.
- Gandepte-te ci eu mi refer la ele ca vizute de aproape'
Ar:um, t6 lmpreund cu mine urmitoarea observafie.
- Care?
- Fiecare dintre ele ni se infi,fi,seazi cafiind un deget in ace-
t'it;i misurd ca qi celelalte. Nu are prea multb importanli din
at:est punct de vedere daci il vedem la mijloc sau la margine, alb
siru negru, gros sau subfire qi a;a mai departe. ln toate aceste
t'irzwi, sufletul majorilifii oamenilor nu este obligat si ceari ln-
{c.legerii ce este un deget, pentru ci vederea nu i-a spus nicio-
rlald ci un deget ar putea fi qi altceva ln acelapi timp.
- Sigur ci nu, spuse el.
- Prin urmare, este normal ca o asdel de senzalie si nu tre-
zeascd infelegerea.
- Aga este.
- Dar cum? Vederea cliscerne bine dimensiunea degetelor,
fiindu-i indiferent din acest punct de vedere care dintre ele se
g.lsegte la mijloc sau in rnargine? $i nu se intAmpli la fel cu pipi-
itul, in ce privegte grosimea ;i sublirimea, moliciunea qi durita-
lea? Dar oare asemenea caracteristici nu sunt arltate insuficient
;i cu celelalte simfuri? Ori poate ci simfurile lucreazi ln Jelul
rrrmitor: ln primul rAnd, cel aplicat pe ceva tare inregistreazi,si
t:eva moale, transmi{and sufletului ci acelasi obiect ii di o sen-
zafie gi de duritate ;i de moliciune?
-Aqa se petrec lucrurile.
- Dar, nu curnva in astfel de situafii este inevitabil ca sufle
tul sd fie nelirnurit,lntrebAndu-se ce inseamni o senza{ie care ia
acelagi lucru drept tare si, in acelagi timp, moale? la fel in cazul
senzafiei de u;urinti gi in cel al greuti{ii, ce trebuie si ln{eleagi
 226 PLA
sufletul prin ugor ;i prin greu daci senzalia ii aratd greul ca
ugor qi u;orul, greu?
- Intr-adevir, asffel de mirturii ale simturilor sunt
pentru suflet si indeamnh la cercetare.
- Atunci este firesc ca sufletul si apeleze la intelect,
tru a hotari dacd fiecare dintre senzatii se referl la un o
sau la doud.
- Firi indoiali,
- Iar daci decide ci sunt doui obiecte, fiecare li apare
distinct de celilalt.
- Da.
- Aqadal dac6 fiecar e este unul, iar ambele sunt doud, atund
sufletul le va infelege drept separate, pentru ci dacd nu ar fi s+
parate nu le.ar considera doui, ci unul.
-Aga este.
- Vederea a perceput, sd spunem, marele micut ca nefiind
.si
separate, ci amestecate, nu-i a;a?
- Desigur.
- Penlru a lnldtura aceaslf confuzie, intelectul este obligat
si vadi marele si micul, nu amestecate, ci separate, contrar ve.
derii.
- Este adevirat.
- Iar in acelagi mod am definit noi inteligibilul .si vizibilul.
- Chiar asa.
-IatA, prin urmare, ceea ce cloream si spun mai devreme,
cdnd afirmam ci anumite obiecte invitd sufletul la cugetare,
iar altele nu, distingAnd drept potrivite pentru prima acliune
pe cele care oferi simultan doui senzatii contrare, iar pe cele
care nu provoaci cercetarea drept nepolrivite pentru deptepta-
rea inteligentei.
- Acum am lnleles 9i sunt de acord cu concluziile tale,
spuse el.
- lar numarul gi unitatea, in ce clasi le-ai intorduce?
- Nu gtiu,
- Ei bine, consideri-le conform celor ardtate mai sus. Daci
unitatea este perceputi in ea insigi intr-un mod satisficitor,
prin vedere sau printr-un alt sim,t, atunci ea nu va atrage sufle-
tul citre esen{i mai mult decAt degetul despre care vorbeam
llopublica
ldineauri. Dar daci vederea unitifii oferri totuqi o anumiti con-
lradicfie, asffel incAt aceasta sd pari multiplicitate mai mult
rlecAt unitate, atunci numai un judecitor poate decide; sufletul
este pus ln incurcituri qi obligat sb activeze procesul in[elegerii,
sii cerceteze gi si se lntrebe ce ar putea fi unitatea ln sine. In
rcest mod, perceperea gi a lucrurilor care conduc la ea
unitilii
firdreapti sufletul citre contemplarea a ceea-ce-este.
- Sigur, spuse el, vederea unitifii posedi aceasta putere in-
lr-un grad foarte ridicat, deozrrece noi vedem acelapi lucru in
acelagi tirnp drept unul gi multiplu pilnilainfinit.
* Iar daci putem spune acest lucru despre unitate, nu e la
lbl cu numerele?
- Cu siguranfi.
- Ori, logica gi zritmetica se referi ln intregime la numere.
- Cu siguranld.
- Prin urmare, acestea sunt qtiinfe potrivite si conduci la
adevir.
- Da, intr-adevir sunt potrivite.
- A,6adar, se asemani cu cele pe care le ciulAm, deoarece
studiul ior este necesar rizboinicului pentru a otdona o armata,
iar filosofului pentru a ie-si din sfera celor ce devin pentru a
ajunge la esen[d, firi de care nu ar fi niciodatd aritmetician.
- Aga este, spuse el.
- D'ar pazricul nostru este gi filosof 9i rizboinic in acetaqi
,
timp?
- Fdrd indoiald.
- Atunci ar fi bine, dragi Glaucon, si prescriem aceste studii
printr-o lege gi sd ii convingem pe cei care trebuie si tndepli-
neasch cele mai inalte funcf,i publice si studieze gtiinla calcu-
lelor, nu intr-o manierd superficiali, ci pAni cAnd ajung, nurnai
prin intelect, si cunoasci natura numerelor. Ei trebuie si cul-
tive aceasti qtiin{i nu pentru a gtii si vdndl Ei si cumpere, pre-
cum negufitorii gi ceilalli care se tocmesc, ci pentru a o aplica
in rizboi ;i pentru a u9ura ascensiunea sufletr:lui de la cele care
sunt generate lnspre adevdr gi esenfi.
- Ai vorbit foarte bine.
- Acum, dupi ce am vorbit despre gtiinla numerelnr, reali-
zez cAtdefrumoasi gi de utili este ea, in multe feluri, proiectului
f'--
F
PLATON
nosffu, cu conditia si o shrdiem penlru a o cunoagte, iar nu pen
tru a schimba mirfuri.
- Ce admiri atAt de mult la ea?
- Aceasti putere despre care tocmai !i-am vorbit, de a da
sufletului un impuls viguros citre regiunile superioare, de a-l
obliga si rafloneze asupra numerelor insele, Iirh ca vreodatl
si fim obligali si introducem in ra{ionamentele sale numer€
vizibile sau palpabile, Doar stii ce fac, ln realitate, oamenii care
stipdnesc aceasta gtiinfd: daci lncerci ln cursul unei cliscu$i
si imparti unitatea propriu-zisi, ei igi bat joc de tine gi nu te as"
culti.Pe cAt o lmparfi, pe atAt o lnmullesc ei, din teama ci ea ar
putea apirea un ansamblu de plrfi componente in loc de una
singu16.
- Este foarte adevirat.
- in consecinti, ce crezi, Glaucon, ci ar rispunde daci ci-
neva i-ar lntreba: ,,Minunati oameni, despre ce numere vorbifi?
Unde sunt acele unitif, aga cum le presupunefi voi, egale lntre
ele, fdri cea mai mici diferenfi, gi fdri a fi compuse din pirfi"?
- Cred ci ar rispunde ci ei vorbesc despre acele numere
care nu pot fi percepute decAt prin gAndire, care'nu pot fi uti-
lizate alffel,
- Agadar, vezi, prietene, ci aceasti gtiinfi pare si ne fie in-
dispensabili, deoarece este evident cd ea obligi sufletul si fo-
loseasci intelectul pur pentru a ajunge la adevlr in sine.
- Intr-adevir, este deosebit de potriviti pentru a produce
acest efect.
Dar oare nu ai observat ci cei care $au niscut cu talent
- - Acest limbaj este, cu siguranti, deosebit de ridicol gi de
la calcule infeleg mai usor toate gtiinfele, ca si spunem aga, gi
ci spiritele greoaie, daci au exersat;i s-au obi;nuit cu calcu-
lele, chiar daci nu obtin nici un alt avantaj, il capiti: cel pufin
pe acela de a inlelege ceva mai multe?
- Este incontestabil, rispunse el.
i
- in rest, ar fi dificil, cred, si gdsim alte gtiinte care si nece
site mai multi stridanie pentru a le cunoagte qi practica decAt
aceasta. ii
- Cu siguranfi.
- Din toate aceste motive, ea nu trebuie ignorati, ci lrebuie
si formeze cele mai bune firi.
L
Republica 229
- Iath, agadar, o primd gtiinfi adoptati; si cercetim acum
claci cea de-a doua, legatiL de prima, ne apare la fel de necesari.
- Care este aceasta? Oare te referi la geometrie?
- Chiar la ea.
- tn misura in care se raporteazi la opera{.iunile din rb,rhoi,
este evident ci se potrivegte, deoarece, pentru a stabili o tabara,
a cuceri amplasamente fortificate, a desfigura sau a sfrAnge o
armath -si a o face si execute toate manevrele care sunt nece-
sare intr-o bitrilie, un conducdtor de oqti poate fi mai bun sau
mai riu, in misura ln ca:e o cunoa;te,
- Dar pentru aceste lucruri nu este nevoie si cunoqti prea
rnultd geometrie sau calcul. Noi trebuie si cercet[m daci par-
lea ei cea mai importanti ne duce citre felul nostru, care este
cel de a vedea mai upor ideea binelui. Ori, dupi cum spunezlm,
catre aceasta tinde tot ceea ce obligi sufletul si se tndrepte ci-
lre locul unde rezidi cea mai fericiti existenfi, pe care, ln orice
caz, el trebuie si o contemple.
-Ai dreptate.
- Prin urmare, daci geometria, obfui la contemplarea esen-
fei, ea este cea care ne trebuie; daci lnsd se opregte la lucrurile
supuse devenirii, nu ne este necesari.
- Aceasta este opinia noastri.
Ori, nici unul dintre cei care gtiu pulini geometrie nu va
-
contesta afirmafla noastrd ci natura acestei -stiinfe este opusi
limbajului pe care ilutilizeazicei care o practici.
- Cum aga?
josnic, deoarece ei discuti ca oameni practici, care urmiresc
irc,tiunea, dar spun ci fae,,pitrate", ci ,,intind", ,,adaugi", in
Limp ce aceasti gtiinfi nu are alt obiect decdt cunoa$terea.
-Este adevdrat.
- Si cidem agadar de acord ca ea are drept obiect de cu-
noagtere ceea ce este ve,snic, iar nu ceea ce se na_ste ,si piere,
- Bste ugor sd fim de acord, geometria este, ln definitiv, sti-
inta a ceea-ce-este vesnic.
- In consecinfi, nobile prieten, ea atrage sufletul citre ade-
vdr si deevolti in el acel spirit filosofic care ridici spre lucruri
230 P,
din inalt privirile pe care, gregind, le coborAm citre lu
de aici, de pe pdmant.
- Da, ea produce acest efect pe cAt este cu putin,tb.
- Atunci, in misura in care este posibil, trebuie sd li se
scrie cetilenilor din cetatea noastra frurnoasi si nu neglij
geometria; de altfel, ea prezinti avantaje secundare care
sunt de lepldat.
- Care sunt acestea?
- Cele pe care le-ai mentional legate de rizboi. Pe de
parte, pentru a lnfelege celelalte gtiin{e, deoarece gtim cX
om care sebazeazipe geometrie este complet diferit de cel
nu o face.
- tn tntregime, pe Zeus.
- Iati, prin urmare, cea dea doua qtiinF pe care o vom
scrie tinerilor,
- Asa si facern.
-Acum, oare si fie astronomia cea de-a treia? ce pirere aiP
- Sunt de acord, deoarece recunoagterea anotimpuhri gi
lui servepte nn numai agricultorilor;i navigatorilor, ci si coman
danlilor de armate,
- Mi faci si rAd! Parci te temi de cei mulli, si nu-fi reprG
geze cd ii obligi la studii inutile. Ceea ce spui este foar:te impor.
tant, dar e greu de imaginat cd prin intermediul cunogtinlelor
respective un anumit organ al sufletului risfilat qi tentat de altie
preocupdri, se purifici qi se aprinde. Este necesar lnsh ca acest
organ si fle pistrat mai presus decdt ochii, deoarece numai cu
ajutorul sdu putem vedea adevirul. Cuvintele tale li se vor pi.
rea exkem de juste celor care au aceea.gi opinie; dar cei care nu
au nici o indrumare in acest domeniu, vor crede, fireste, ci ele
nu inseamni nimic, deoarece in aJarli de utilitatea practicd, ei
nu glsesc in aceasti Etiinfd nici un alt avantaj demn de a li
menfionat. tntreabi-te acum ciruia dintre aceste grupuri te
adresezi, daci nu cumva nici primilor, nici celor din urmi, ci
discu,ti penku tine insuli, firi a te supira daci alfli vor si tragi
folos din rationamentele tale.
- Aceasta este partea pe care o aleg: sd" vorbesc, si cerce-
tez qi sd rispund mai ales pentru mine.
Republica 231
Revino atunci asupra celor discutate mai devreme, deoa-
-
rece ales stiinta care urmeazi imediat dupi geo-
lnci nu am
metrie.
- Cum aga?
- Dupi suprafefe plane, am luat ln considemre corpurile
aflate ln miqcare, inainte de a ne ocupa de corpuri in sine; dar
ordinea impune ca, dupi ce ne-am ridicat la a doua dimensiune
sd trecem la cea dea treia, adici la cuburi gi la obiectele care
au adAncime, pe lAngi Hlime gi inil$me.
-si
Aga este, spuse el; dar mi se pare, Socrate, ci aceasti gti-
-
infi nu a fost lnci descoperifd.
- Acest lucru are doui cauze: in primul rAnd, nici o cetate
nu onoreazi aceste cercetiri, iar cum ele sunt dificile, studiul
este sporadic; in al doilea rdnd, cercetitorii au nevoie de un
indrumitor, firi de care eforturile lor ar fi inutile. Ori, acesta
este greu de gisit, iar in starea actuali a lucrurilor, cei care se
ocupi: de aceste cercetiri au prea mult orgoliu pentru a-l asculta.
Daur, dacd o intreagi cetate ar coopera cu acest indrumitor gi
ar onora aceasti gtiinfA, ei ar fi ascultitori, iar intrebdrile pe care
el le-ar pune, cercetate cu sdrg, ar fi elucidate, deoarece pdnd p
in starea actual|,dispre{uiti de vulg, trunchiati de cercetitori
care nu-.si dau seama de utilitatea ei, doar prin farmecul pe care
il exercitd, aceasti gtiinfi face progrese; asffel, nu este surprin-
ziltor cilea se afli in stadiul pe care ll constatim.
* Desigur, exerciti un farmec extraordinar. Dar explicd-mi
mai clar ce spuneai adineaori. Agezai in primul rdnd.gtiin{a su-
prat'elelor gi geometria.
- Da,
- Astronomia venea imediat dupi aceea, apoi, te-ai intors
pe aceiaqi paqi.
-Asta pentru cd, in graba mea de a expune rapid toate cele
de mai sus, am dat inapoi ln loc si avansez. De fapt, dupi geo-
metrie, trmeaz|;tiinla care studiazl addncimea; dar, cum ea
nu a dat loc pdni acum decAt unor cercetiri mirunte, am aban-
donato pentru a hece la asffonomie, adici la migcarea corpurilor,
-Aga este,
- Si a;ezim agadar astronomia pe locul al pafrulea, presu-
punAnd ci gtiinfa pe care o lisim deocamdati deoparte se va
constitui atunci cAnd cetatea se va ocupa de ea.
rv
232 PLATON
-Ala se pafe, spuse el. Dar, cum mi-ai reproEat mai del'reme
ci fac un elogiu neindemAnatic al astronomiei, o voi liuda acunt
din punctul de vedere pe care 11 doresti tu, Este evident, mi se
pare, penhu toatdL lumea, ch ea oblise sufletul si priveasci ln
sus,si sd treaci de la lucrurile supuse devjnirii cdtre cele eterne.
- Poate ci acest lucru este evident pentru toati lumea, ln
afari de mine, pentru ci eu nu judec a$a.
- Dar cum?
- tn modul in care o trateazhcei care pretind si o transforme
in filosofie, mi se pare ci ea face sufletul si se indrepte inspre
cele inJerioare.
-
Cum as,a?
Se pare ci nu este lipsiti de indrizneali conceptia ta de
- luni si ani, ,si dintre alte astre si soare, dintre lund 9i ele insele,
spre studiul lucrurilor superioare! Pari si crezicbun om care
ar privi ornamentele unui plafon, cu capul aplecat spre spate,
gi ar distinge unele lucruri, s-ar folosi ficAnd acest lucru de ra-
liune, iar nu de ochi! Poate ci, pAni la urmi, tu ai dreptate, iar
eq mi ingel; dar nu concepe o gtiin{i care si determine sufle-
tul sa se lndrepte spre cele superioare in afari de aceea care are
drept obiect fiinta gi cele nevazute; iar daci cineva incearci si
studieze un lucru sensibil privind ln sus, cu gura deschisi, sau
lnjos, cu gura lnchisi, afirm ci. nu va lnvita niciodati - deoarece
gtiinfa nu contine nimic sensibil - gi mai spun ci sufletul slu
nu prive;te in sus, ci ln jos, chiar daci el ar dori si lnvefe stAnd
pe spate, pe uscat sau pe mare!
- Ai dreptate sd mi lovegti, nu primesc decAt ceea ce me-
rit. Dar cum spuneai ci ar hebui reformat studiul astronomiei
pentru a o face utili proiectului nosffu?
- Trebuie si considerim ornamentele cerului drept cele
mai frumoase gi mai perfecte dintre obiectele din ordinul lor,
dar, cum ele fac parte din lumea vizibilului, ele sunt cu mult in-
ferioare adeviratelor podoabe, pe care viteza puri gi incetineala
puri le provoaci in numirul adevdrat si in fbrmeie autentice,
intre ele, ca ,si ln migcirile celor pe care'le confin, acest ansam-
blu fiind perceptibil cu mintea, iar nu cu vederea, Sau poate ai
alti opinie?
-
Nicidecum.
-Agadar, am cnntinuat, trebuie sI ne folosim de podoabele
cerului ca de modele tn studiul acestor lucruri invizibile, precum
Repubtica 233
ai face daci aigisi planurile trasate gi executate cu o abilitate
iegiti din comun de citre Dedal sau de alt artist ori pictor: vi-
zdnduJe, un geometru ar crede cd sunt capodopere, dar i s-ar
pirea ridicol ca cineva sh creadi ci studiindu-le cu seriozitate
va infelege adevirul asupra egalitifii, dublului sau oricirui alt
raport,
- InLr-adevar, ar fi ridicol.
- Iar adeviratul astronom, nu crezi cdva avea acelagi sen-
timent privind rnigcirile astrelor? Va crede ci cerul 9i ceea ce
conline el au Iost aEezate de creatorul lor cu toati frumusefea
care poate fl aqezatiin asffel de lucriri; dat, cdt despre rapor-
tul dintre zi ;i noapte, dintre zile, nopli ;i luni ale unui an, dintue
nu va gisi el ci este absurd si crezi c[ aceste raporturi sunt
intotdeauna acelea;i qi nu variazi niciodati - atunci cAnd sunt
r:orporale ;i vizibile - gi cd este absurd si caufi in ele prin toate
mijloacele adevirul?
- Aceasta este -si opinia mea, acum ci te-am auzit.
- Prin urmare, am reluat, vom studia astronomia ca 9i geo-
rnetri4 cu ajutorul problemelor, gi vorn ldsa deoparte fenomenele
t:erului, daci vreru cu adevdrat si inlelegem aceasti gtiinli 9i
si facern utild partea inteligenti a sufletului nostru, din inutild,
cum era anterior.
- Sigur, tu prescrii acum astronomilor o sarcini de o mie
rle ori mai dificili decAt cea pe care o au astizi!
- $i cred, am adiugat, ci vom presct'ie aceeagi metodh pen-
tru celelalte qtiinfe, daci sttntem cu adevirat buni legislatori'
Dar aiputea oare si irni rnai dai weo gtiinfi convenabili planu-
lui nostru?
-Nu, cel pulin pe moment.
- Cu toate acestea, mi,scarea nu se prezintd sub o singurd
lbrmi: existi mai multe, am impresia, lnsi cunoa;tem numai
tloud.
* Care?
- in afard de cea pe care am menfionat-o, o alta, care ii
este corespondenti.
- Care este aceea?
- Se pare, spusei eu,c[, a$a cum ochii au fost formafi pen-
tru astronomie, urechile sunt ficute pentru migcarea altnonica,
234 PLATON\
qi ci aceste gtiinle sunt surori, a$a cum afirmi adeplii lui Pitar
gora, iar noi admitem, nu egti de acord? 'i
* Ba da.
- Cum acest lucru este de mare importan!6, vom imbrifigr
punctul lor de vedere asupra lui, ca gi asupra altora, dacd avem
nevoie; lnsi, in orice caz,vom fi fideli principiului nostru.
- Care este acesta?
-Cel de a veghea ca elevii no.stri sd nu inh'eprindi asdel
de studii care si rimdni imperfecte gi sd nu ajungd la obiecti.
vul la care trebuie si ajungi toate cunoqtintele noastre, aga cum
spunearn mai devreme despre astronomie. Nu qtii oare ci mu-
zicieniinu lxateaz| mai bine armonia? Aplecdndu-se asupra mi-
suririi acordurilor gi tomrrilor percepute de ureche, ei fac, pre-
cum astronomii, o munci inutili.
- $i, pe zei! strigd el, ei vorbesc ln rnod ridicol despre ,,frec-
venle" gi tntind urechea de parci ar vAna ce vorbesc vecinii; unul
pretinde ci intre doua note, ei percep una irtermediari, ci acesta
este cel mai mic.interval gi trebuie luat drept misurd; ceilalli
susfin, din contra, ci el este aseminitor sunetelor precedente,
dar pi unii, gi ceilalti, pun urechea rnai presus de spirit,
-'Vorbegti, am continuat, despre acei muzicieni care perse-
cuti,si tortureazi corzile, intinzAndu-le pe chei. A-s putea im-
pinge descrierea mai departe, vorbind despre lovirea corzilor
gi acuzarea acestora ci sunt lludiroase sau incipilanate. Dar
mi opresc aici gi afirm cd nu despre ei doresc si vorbesc, ci
despre cei pe care ne propuneam mai devreme si ii intrebdm
asupra armoniei; ei fac acelaEi lucru ca ;i astronomii: cauti
numere tn acordurile auz\te de ureche, dar nu se ridici pAnii la
problemele care constau in a se lntreba care sunt numerele ar-
monioase pi care nu sunt, gi de unde provine aceastd diferenli
dintre ele.
-Vorbegti aici despre o cercetare sublimii.
- Ea este utili in or:rce caz pentru a descoperi frumosul gi
binele, dar urmiriti ln alt scop, este inutili.
- Aga se pare, aprobi el.
- Cred ci daci studiul tuturor qtiin{elor pe care tocrnai leam
descris ajunge la descoperirea raporturilor gi inrudirii lor, ari-
tAnd natura legiturii care le unegte, acest studiu ne va ajuta si
Repubtica 235
atingem scopul pe care ni-l propunem, iar stridania noastri nu
vaf inutild; daci nu, ne-am dat silinta f[ri a obflne weun avantaj,
-Aqa se pare, aprobd el, dar te referi la o nlare operi, Socrate.
- Vrei si spui, preludiul sau la ce te referi? Nu ,stim ci toate
aceste studii nu sunt decAt preludiul legii pe care trebuie si o
I invdldm? Deoarece este sigur ci cei versali in aceste ;tiinle nu
sunt decAt, dupi opinia ta, dialecticieni.
- Nu, in numele lui Zeus, cu excep$a unui numdr foarte mic
dintre cei pe care i-am lntAlnit.
- Dar, am intrebat, cren ci ace;ti oarneni, care nu sunt ca-
pabili si aduci obiecfii gi sa r[spundi celor aduse de allii, pot
fi capabili weodati si cunoasca ceea ce spunem noi cd trebuie
gtiut?
- Nu cred.
- Ei bine! Giaucon,am reluat, nu este aceasta chiar legea
pe care o pune in practici dialectica? Este inteligibili, dar pu-
terea vederii o imit6, deoarece incearci sd priveasci fiinlele vii,
apoi astrele pi apoi soarele insugi. l-afel, atunci cAnd un om in-
cearcl, prin dialectich, fir6. ajutorul nici unui simf, ci cu moda-
litif,le rafunii, si ajungi Ia esenla fiecbmi lucru qi nu se opregte
inainte de a f inleles prin infelect esenla bineiui, ajunge la ca-
pdtul inteligibilului, la fel cum celilalt, mai deweme, ajungea la
limita vizibilului.
- Cu siguran!6.
- Dar oare nu asta numegti tu cilitoria dialectici?
- Fard indoiald.
-Amintegte-li, am continuat, omul din pegteri: eliberarea sa
din lanfuri, transformarea sa dinspre umbre citre figurile arti-
ficiale qi lumina care le proiecteaza, ascensiunea sa din subte-
rane cdtre soare, iar o dath ajuns acolo, neputinfa sa de a privi
animalele, plantele si lumina soarelui, care il obiiga si priveasci
reflectate in apb imaginile lor divine ;i umbrele fiinlelor reale,
dar nu umbrele proiectate de o lumini care, comparata cu soa-
rele, nu este decAt o imagine - iatiL exact efectele studiului qti-
infelor pe care le-am enumerat mai sus: el ridici partea cea
mai nobiid a sufletului pAnd la contemplarea fiinlei perfecte, a;a
cum anterior amvazul cel mai pitrunzitor dintre organe ridi-
cAndu-se la contemplarea a ceea ce este mai lurninos in lunea
maLerialb si vizibilh,
r
236 PLATON
F
* Sunt de acord cu tine, de-si, cu siguranfi, mi se pare difl.
cil de admis; in acelagi timp - cum este vorba de lucruri despre
care nu trebuie si vorbim numai astAzi, dar la care vom revenl
ulterior - si presupunem ci este aga cum spui, si trecem chiar
la lege ,si s5'o studiem tn acela;i mod in care am parcurs ,si pre
lucliul. Spune-ne, prin urmare, care este caracterul puterii dialeo
tice, in cAte tipuri apare ea gi care sunl ciile pe care le urmeaz,i;
pentru ca ele conduc, se pare, la un'punbt in care cildtorul afl{
rdgaz dupd oboseala drumului gi felul cilitoriei sale.
- Dragd Glaucon, nu vei fi capabil si mi urmezi, degi mie
nu-mi lipse;te bunivoinla, Dar atunci nu vei mai vedea imagi-
nea celor despre care vorbim, ci realitatea insigi, sau, cel puSn,
a$a cum lmi apare mie. Daci este intr-adevir a.sa sau altfel, nu
e momentul si spunem acum, dar ci existi ceva care se apropie
de ea putem fl siguri, nu-i asa?
- 0u* sa nu?
- [a fel, putem spune cd numai puterea dialectici o poate
arita unui spirit versat in gtiin,tele de mai sus, gi cd, pe orice alti
cale ai incerca, acest lucru este imposibil.
* $i acest lucru meriti afrrmat.
- Cel pu{in, am continuat, existi un punct pe care nimeni
nu ni-l poate contesta: acela ci nu existi o altl metodd (in afara
celor pe care tocmai le-am parcurs) care si incerce sa desco-
pere cu mijloace stiinlifice esenla fiecdrui lucr:u. Celelalte arten
toate, nu se ocupd decAt cu opiniile ;i cu dorinfele oamenilor,
fiind in infegime orientate citre producerea de obiecte, natu-
rale sau artificiale. CAt despre cele care fac excepfie gi, dupi
cum am aratat, surprind ceva din esenli - geomehia gi cele care
vin dupi aceasta - vedem ci ele nu cunosc ceea-ce-este decAt
in vis, fiindu-le imposibil si capete o viziune realhatdta timp cAt
vor considera ci ipotezele de care se folosesc drept intangibile,
incapabile a.sadar si le explice. in realitate, cAnd iei drept prin-
cipiu ceva ce nu cunosti, clidind concluziile si propoziliile in-
termediare din elemente necunoscute, cum ai putea ca toate
acestea sd-1i dea o gtiin$?
- Nu se poate, rdspunse el.
- Metoda dialectici, este, in concluzie, singura care, respin-
gAnd ipotezele, se ridicd pdni la principiu pentru a--si fonda solid
L
Republica 237
concluziile, gi care extrage incet-incet ochiul sufletului din mlag-
tina barbard citre regiunea superioari, ludndu-gi drept ajutoare
pentru asta artele pe care le-am enumerat. Ic-am dat in mai
multe rAnduri numele de qtiinfe penfu a ne conforrn obignuin-
lelor, dar ele ar trebui si poarte un alt nume, care si implice o
mai rnare claritate decAt opinia 9i mai multi obscuritate decAt
ptiinla - ne-am folosit in alti parte de cel de cunoagtere discur-
sivd. Dar nu cred ci trebuie sd dezbatem aici numele, atunci
cAnd avem de examinat probleme atAt de importante, dupd
cum am vizut.
- Sigur ci nu, spuse el.
- Agadar, vafi suficient si numim qtiinfi prima diviziune a
cunoaqterii, gandire discursivi pe cea de-a doua, credinli pe a
lreia gi imagina{ie pe cea de-apatra; si le infelegem pe ultimele
doui sub numele de opinie, iar pe primele doui s[ ie agezim in
dorneniul intelectului, opinia avAnd ca otriect ceea ce se nagte,
iar intelectul ceea-ceeste. Si sd ad[ugim ci, aga cum esle esenla
lati de ceea ce se nagte, este inteligentafa[d' de opinie; gtiinla
in raport cu credinfa Ei cunoagterea discursivi in raport cu ima-
gina,tia. CAt despre corespondenla obiectelor la care se aplicd
aceste relatii pi diviziunea in fiecare dintre cele doui stbre, cea
a opiniei ;i cea a inteligibiluiui, si le li:sim deoparte, Glaucon,
pentru a nu avansa prea departe in discu$i mai lungi decAt cele
pe care tocmai le-am incheiat.
- in ce mir privegte, sunt de acord cu ceea ce ai spus, in mi-
sura in care sunt capabil si te urmiresc.
.- Agadar, ll vei numi dialectician pe cel care inlelege esenla
liecirui lucru? Iar despre cel care nu poate lntelege si impdrtigi
aceasti concepfe, nu vei spune ci nu cunoa,ste lucrul respectiv,
indiferent de masura in care epueazi?
- Cum ag putea refuza?
- La fel stau lucrurile qi cu binele. Daci un om nu reugeqte
sa defineasci ideea binelui, separdnd-o de toate celelalte ;i, ca
intr-o lupli, sb--si croiasci:drum dincolo de toate obiec$ile, tittattd
szi-gi bazeze cu orice pre! dovezile nu pe aparenfh, ci pe esen{i;
rlaci nu poate depdqi toate obstacolele prin forfa unei logici in-
failibile, nu vei spune atunci ci acest om nu cunoagte nici binele
in sine, nici weo alta Iormb, de bine, ci ci, dacd sesizeazd vreo
irnagine a binelui, o face prin opinie, iar nu prin gtiinfi; ci acest
 238
om igi petrece viafa in
de a se deptepta aici va ajunge la Hades sd-si doarmi ul
somn?
- Pe Zeus, asa voi spune din toata inima!
- Dar dacd int-o ziva trebui si-i cresti si si-i educi
pe ace;ti copii, afla! acum doar in imaginaf,a ta, sper ci nu
permite, daci ar fi lipsi! de rafiune, sd conduci cetatea si
gi si
s mai de cele autentice.
cidd in problemele cele mai importante?
* $igur ci nu, raspunse el.
- Ii vei obliga aqadar printr-o lege si obfini mai ales i
educafie care trebuie si le dea posibilitatea si intrebe si si
pundri ln modul cel mai,stiin!flc cu putin{i.
- Aga voi face, impreuni cu tine.
- Prin urmare, crezi ci putem numi dialectica
studiilor noastre, ci nu existi: ceva ce am putea aEeza deasu
ei;i cd, in sfdrgit, arn lncheiat enurnerarea stiintelor care
studiate.
- Da, rispunse el.
-Acum, ili mai rdmAne si stabilegti cine sunt cei care se
bucura de aceste studii si in ce mod.
- Evident,
- f! mai amintegti prima alegere pe care am licut-o pen
conducitori pi care sunt cei pe care i-ain ales?
- Cum si nu?
- Ei bine, este clar ci trebuie sb arlegem firi similare, adici
trebuie si-i preferim pe cei mai hotirdfi, cei mai curajo;i pi, pe
cdt posibil, pe cei mai frumogi. Pe de altd parte, nu trebuie si
seleclionim numai caracterele nobile si puternice, ci gi inclina-
fiile naturale care si faciliteze asimilarea educafiei pe care do-
rim si le-o ddm.
- Enumeri aceste inclinafii.
- l,e trebuie, drag[ prietene, uqurinJa de a infelege qi de a
retine pentru Etiinfe; deoarece sufletul cedeazd mai repede ln,
fafa shrdiilor dificile decAt in fata gimnasticii: p"edeapsa fi este mai
grea, pentru ciL nu o imparte cu corpul.l
- Aqa este.
- Trebuie, in consecinti, ca individul pe care 11 cdutam si
aibd memorie, rabdare s,i si fie muncitor. Altfel, crezi si ar ac-
cepta pe idngd muncile lizice atAta studiu si exercitiu?
t
Repubtica 239
- Nu va accepta decAt dac6 este admirabil dotat din toate
punctele de vedere,
.- Grepeala care este comisi in zilele noastre, care este Ei
cauza disprefului pentru filozofie, se datoreazi, aSa cum arn ary
tat anterior, practicdrii studiului acesteia fdri a fi dernn; in reali-
tate, filosofia nu ar trebui studiati de talente pe jumdtate, ci nu-
- Cum se poate realiza aga ceva?
- in prirnul rAnd, cel care vrea sd inceapi nu trebuie si fie
;oviitor in activitate, arlici vrednic la inceput 9i lene; citre sfAr-
git, aga cum se intdmpli cu cei care iubesc gimnastica, vAnitoa-
iea 9i se dedau cu zel altor activitifi fiirce, dat nu are nici o aple
care pentru studiu, conversa{ie, cercetiare gi detestd orice munci
de acest fel. De asemenea, goviitor este ;i cel a clrui dragoste
pentru munci tinde citre extrema opusi.
- Nimic mai adevirat!
- in acelagi mod, in raport cu adevirul, nu vom privi drept
incapabil sufletul care, urdnd minciuna voluntari in sine si ne-
putdndo indura firi scArbil nici firi indignare la ceilalfi, admite
cu ugurinti minciuna involuntari si care, dAndu-se pe mAna ei, m-t
s-ar revolta, ci s-ar liLsa manjit de ignoranti ca un porc ln noroi.
- Asa este,
- in ceea ce privegte cumpitarea, curajul, generozitatea su-
fleteasci gi toate calitilile virtufii, trebuie si lim la fel de aten[i
pentru a deosebi bastardul de irile bune de la naturd, ln fipsa
gtiin,tei de a le distinge, indivizii gi statele nu-.si dau seama ci aleg
- de.fiecare datd cand au nevoie - unii ca prieteni, ceilal{i ca q;efi,
indivizi poviielnici ;i bastarzi,
- Acest lucru se intAmpli prea frecvent.
- SAne iudm toate precaufiile cu grijd lmpotriva acestor gre-
geli. Daci vom oferi studii qi exercitii de o asemenea importanli
numai oamenilor bine forma{i la minte gi la trup, dreptatea tnsiqi
nu ar avea nici un repros si ne aducd si vom mentine statul 9i
organizarea sa; dar, daci vom pune la astfel de lreburi indivizi
nedemni, atunci vom acoperi filosofia de un ridicol gi mai mare.
- Ar fi inlr-adevdr ruginos, spuse el.
- Fdri indoiali, dar mi se pare cd in acest moment eu insumi
mi expun ridicolului.
- Cum asta?
 PLA
- Am uitat c[ este vorba doar de un simplu joc pi am
prea mult tonul. Dar, in timp ce vorbeam, mi-ryn aruncat
asllpra filosofei qi, vdz.And-o respinsh intr-un mod atdt de j
cred ci m-am tulburat, ba chiar m-arn infuria! vorbind
vinova{i cu prea multi patimi,
- Nu, pe Zeus! cel care te asculti nu crede a$a. ceva.
- Dar o crede oratorul, am replicat, Oricum, sd nu uitlm
in prima noastri alegere, am inclus biitrdnii, iar aici nu este
sibil; nu trebuie si-l credem pe Solon atunci cAnd sptrne ci
betran poate invifa multe lucruri: este mai pulin capabil si
vefe decAt si alerge; lucrlrile mari pi complexe sunt rezer
celor tineri.
- Cu necesitate.
- Aritmetica, geomeffia qi toate Etiintele care trebuie sd
veasci pregitirii pentru dialecticl vor fi, deci, predate
nogtri inci din copilirie, dar aceastd invlplturn va fi aco
intr-o formi lipsiti de constrAngere.
- De ce?
- Pentru ci omul liber nu trebuie sd invete nimic precum
sclav; de fapt, daci exercitiile fizice sunt fdcute sub
gere, corpul nu are de suferit, dar lectiile introduse cu forfa ln
suflet nu rimdn pentru multi weme acolo.
- Este adevirat.
- tn consecinta, tlragi prietene, nu folosi violenta in inslrui.
rea copiilor, ci fi in aga fel lncAt si si invefe ln timp ce se joacil
asdel, vei putea discerne mai ugor capacitifile naturale ale fie
carura.
- Ai vorbil cu judecata.
- iti aminte;ti ceea ce am spus mai sus:cd trebuie si ducem
copiii la razboi r:dlare, ca spectatori, gi, atunci c6nd nu sunt peri-
cole, sd-i apropiem de lupti ;i sh-i facem si guste sdngele, asa
cum slnt dresaii citelupii?
- Imi aduc aminte.
- in toate activiti[ile, am relual de-a lungul exercifiilor ;i
studiilor, ii vei distribui lntr-un grup separat pe cei care se vor
ardta constant a fi mai agili.
- la ce vArstd?
- CAnd vor incheia seria obligatorie de exercilii frzice, de-
oarece aceasti perioadi, care va dura doi sau trei ani, nu poate
t
t?epubtica 241
fi dedicati altei activiu4li, oboseala gi somnul fiind dugmanii stu-
rliului; de altfel, una dintre probe, pi nu cea mai ugoari, va fl aceea
rle a observa cum se comporti fiecare la exercilile de gimnas-
ticd.
- Cu siguranfd,
- Dupi aceastd perioadi, cei alegi dinfe tinerii care au im-
plinit douizeci de ani, vor obline distincfii mai inalte decAt cei-
lalfi Ei le vor fi prezentate, in ansamblu, .stiinfele pe care le-au
studiat fdri nici o ordine ln copildrie, penfru ca ei sd: imbri$geze
tlintr-o privire rap<lrturile dintre gtiinfe gi intre ele ,si natura a
ceea-ce€ste.
- De fzrpt, numai o astfel de cunoa;tere se fixeazd temeinic
in sufletul care o primegte.
- De asemenea, oferi o modalitate excelentd pentru a dis-
tinge spiritul potrivit pentru dialectici de cel care nu este: spi-
ritul sinoptic este dialectician, celelalte, nu.
- Sunt de acord cu tine.
-Atunci, va fuebui si cercetezi acest lucru, am reluaf iar cei
care au cele mai bune inclinafi in acest sens, vor fi puternici in
;liinfe, inr|zboi qi in celelalte activiti,ti prescrise de lege' Atunci
cAnd acegtia vor implini treizeci de ani, ii vei retrage din numd-
rul tinerilor deja aiegi pentru a le acorda onoruri qi mai mari,
ciutAnd, punAndu-i la proba dialecticii, pe cei care fir[ ajutorul
ochilor sau a altui sim{, se pot ridica pAn[ ia ceea ce este nu-
mai prin for{a adevirului; aceasla e o sarcini care cere muhi
atenfie, prietene.
- De ce?
- Nu ai observat raul care atinge dialectica in zilele noas-
tre gi intinderea acestuia?
- Care riu?
- Cei care fac dialecticd devin nelegiuifi.
- Aqa este.
-Dar crezi ci acest lucru este neagteptat gi nu ii ier{i?
- De ce ar fi dernni de iertare?
- Ei se gisesc in situalia unui copil care, crescut in mijlo-
cul bogifiilor, intr-o familie nobili Ei numeroasi, printre nenu-
mdraf, liudiLtori, realizeaza, o dati devenit bdrbat, ci nu este fiul
celor care igi spun pirinlii sii, fi'rd a-gi putea gisi adeviraJii pi,:
rinli. Ai putea ghici sentimentele pe care le-ar trdi fali de liudi-

tori gi de a;a-zi;ii sii pirinf, tnainte de a afla adevdrul qi d
aceea? Sau wei s6-[i spun eu care ar putea fi acestea?
-Aq vrea si aud ce crezi tu.
- Cred ci ar dovedi mai mult respect pentru tatdi slu,
tru mama sa qi pentru celelalte rude presupuse decdt pentru
uditori, cd ii va neglija mai pulin daci vor avea necazuri, ci
fi mai pu{in dispus si le gregeasci prin cuvinte gi fapte, ci-i
asculta mai mult decAt pe lluditorii sii, atAta weme cAt va
adevirul.
- Este posibil,
- Dar, atunci cAnd va afla adevirul, prevbd ci respectul gl
atentia sa pentru pirinti se vor diminua, crescAnd in avantaj
lduditorilor, cd. va asculta de acegtia rnai mult decdt de inainte,
ci se va purta dupi sfaturile lor pi va trhi riri si se ascundi im.
preunl cu ei, in timp ce nu-i va plsa de falsii pdrin{i, in afara ca-
zului in care ar avea o fire deosebiti de buni.
* Totul se va petrece aga cum spui tu, dar cum se aplicd
aceasta compara!.ie ceior care se ocupi de dialectici?
- In felul urmitor: primirn lnci din copilirie principii asu-
pra dreptilii gi cinstei, am fost formafi de ele ca ,si de pdrinfii
nogtri; le ascultam Ei le respectim.
- A;a este.
- Dar, opuse acestor principii, existd practici seducitoare
care ne flateazb, sufletul gi il atrag, firi a convinge oarnenii cdt
de cdt infelepti, care dau ascultare sfaturilor pdrintegti.
- Intocmai,
- Ei bine, si fie intrebat un astJel de om ce este cinstea?
CAnd va rispunde ceea ce a invilat el de la legislator, sd-l con-
bazicem prin mai multe argumente, si-l facem si creadi ci ceea
ce el inlelege prin cinste are aceeagi valoare cu necinstea; si
procedim la fel cu dreptatea, binele gi cu toate principiile pe care
le pre,tuiepte cel mai mult. Spunemi, cu se va raporta el apoi fali
de ele, in ce priveqte respectul si supunerea?
- Cu necesitate, nu le va mai da ascultare in acelagi fel ca
inainte.
- Dar, am reluat, cAnd nu va mai crede ca gi lnainte ci aceste
principii sunt dernne de respect .si inrudite cu sufletul siu, firi
a fi descoperil. in acelaEi timp adeviratele principii, ar putea
fi,epubtica 243
lclopta el un ait mod de viald decAt cel pe care i-l dau lingugi-
torii?
- Nu, acest lucru nu este posibil.
- Atunci, cred cd, vom vedea cum devine un nelegiuit, din
supus cum era.
- Cu necesitate.
- Prin urmare, ceea se petrece cu oamenii care se ocupi ast-
fel de dialectici este firesc gi, dupi cum spuneam mai deweme,
ei trebuie iertali.
$i compitimifi, adiugi el,
-
Pentru a nu expune la aceasti mili birbafii tii de treizeci
-
de ani, nu ar trebui sh luirn toate precauliile posibile inainte ca
ei si aibi de-a face cu dialectica?
- Ba da, cu siguranfi.
- Ori, nu este oare o precau,tie importanti si-i impiedicim
sI guste dialectica inaintea atAta vreme cAt sunt tineri? Tre-
buie si fi remarcat, cred, ci adolescenlii, o data ce au descope-
rit dialectica, abuzeazi de ea gi o transformi lntr-un joc de care
se folosesc pentru a contrazice firi incetare, iar imitdndu-i pe
cei care aduc obiec{ii, o fac gi ei, plicAndu-le precum cilelan-
drilor si sfAgie gi si mugte prin rafonament pe toli cei care se
apropie de ei.
- I)a, acest lucru le place in mod deosebit.
- Dupi ce au respins de nenumirate ori afirmaliile altora
gi au fost, la randul lor, contrazigi de nenumdrate ori, ei ajung re-
pede s[ nu mai creadi in nimic din ce credeau lnainte, iar ast-
fel, ei ingigi gi lntreaga filosofie se discrediteazi in ochii opiniei
publice.
- Nimic mai adevdrat.
- Dar un om mai in varstd nu va dori si cadi lntr-o aslfel
de riticire; el il va imita pe cel care vrea si discute gi si caute
ade,virul mai mult decAt pe cel care se amuzi qi conlrazii:e din
plicere; va fi el insugi mai temperat ;i va face profesfunea filo-
sofici mai demni de stimiL, in loc si o coboare.
- Asa este.
-Dar oare nu acelagi spirit de precaufe ne ficea si spunem
mai devreme ci" nu trebuie admigi la discufiile dialectice decAt
tinerii din fire ordonali gi fermi qi ci nu trebuie lisat si se apro-
244 PLA
pie primul venit, care nu are nici o chemare, a;a cum se i
pl[ astizi?
- Ba da.
- Atunci, studiul dialecticii, daci este fdcut permanent gi
sarguinfi, excluzAnd orice alti munci, ca qi pentru exercili
corpului, nu va cere a.sadar decAt dublul anilor necesare
tru acestea din urmi.
- r,kei si spui gase sau patru ani?
- Nu conteaza, si spunem cinci ani. Dupi care, ii vei face
si coboare din nou in pe;teri ;i ii vei obliga si indeplineasci
sarcinile militare gi toate func{iile tinerilor, pentru ca, prin ceea
ce lne de experienti, si nu fie in urmi fafi de ceilal,ti. Si ii vel
incerca in exercitarea acestor funcfiuni pentru a vedea daci,
atrasi din toate pirfile de tentafie rimdn fermi gi nu se lasa co-
plepiti.
$i care este intervalul necesar pentru asta?
- - Pe to! cei in vdrsti de zece ani din cetate li vor fimite la
Cincisprezece ani, am rlspuns. Iar atunci cdnd vor ajunge
- tard si, scotAnd copiii de sub influenla morawtrilor actuale, care
la vArsta de cincizeci de ani, cei care vor fi hecut cu trine toate
aceste probe, se vor fi evidentiat in toate si cu toate mijloacele,
in conduiti giin domeniul gtiinlelor, vor trebui sd meaigd pAni
la capit gi, constrAn.si si-;i apropie partea superioari a sufletu-
lui de ceea ce di lumini tuturor, vda?nd.binele in sine, il vor uti"
ltza ca pe un model pentru a ordona cetatea, indivizii gi propria
fire, pe rdnd, in timpul vie{ii care le-a mai rirnas. Prin urmare, cea
mai mare parte a timpului se vor ocupa de filosofie, dar, rdnd pe
rAnd, se vor inhima qi la rnuncile obptegti, de administrare .si
de cArmuire din dragoste pentru cetate, neinfelegAnd aceastiL
activitate ca pe ceva frumos. ci ca pe o datorie indispensabili.
Asfel, dupi ce vor fi educat firi incetare pe allii dupi modelul
1or, vor pleca ln Insulele Ferici{ilor, lasAndu-le acestora sarcina
de a piut cetatea. Cetatea le va construi monumente qi le va
aduce jertfe, ca unor spirite pozitive, dacd o permite Pithia. Daci
nu, atunci ca unor suflete fericite gi divine.
- Socrate, exclami el, conducitorii pe care tocrnai i-ai fiu-
rit ca un sculptor sunt minunati!
- Sd, nu uitim de femeile-conducitor, Glaucon, am adiu-
gat; si
nu crezi cumva cd tot ceea ce am spus se aplici mai mult
birba$lor decAt femeilor - adici celor care au, in cetate, firea
potriviti.
llepubtica 245
- Ai dreptate, cleoarece femeile qi bdrbalii trebuie sd impir-
tirgeasci
' totul, in mod egal, asa cum am stabilit.
- Ei bine, am continuat, acum sunteli de acord cu mine ci
proiectele noastre de cetate qi de constitu{ie nu sunt simple do
rinfe; ci punerea in practici este difcili, dar posibili inlr-un sin-
gur mod, iar nu alfel, adici numai atunci cdnd adevdratii filosofi
- -[e unul singur, fie mai mulf, - devenifl cArmuitorii stahrlui, vor
disprefui onorurile care sunt ciutate astin, considerdndu-le ne-
demne de un om liber gi lipsite de orice valoare, dar, din con-
tra, vor acorda cea mai mare importanfi datoriei cu onorurile
care recompenseazd lmplinirea ei;i, considerAnd dreptatea ca
pe lucrul cel mai important gi mai necesar, servind-o pi lucr6nd
penlru dezvoltarea sa, igi vor orgurtza cetatea conJorm precep
telor acesteia?
- Dar cum vor face toate acestea?
sunt'cele ale pirinflor lor, ii vor educa dupi propriile ntoravuri
gi principii, adici cele pe care tocmai le-am expus. Nu ar fi acesta
modul cel mai rapid qi mai la lndemAni de a fonda o cetate do-
tatl cu constitufia despre care am vorbit, de a o face fericiti 9i
de a asigura cele mai mari foloase poporului din care vor apdrea?
- Ba da, cu siguran$. Cred, Socrate, ci ai aritat bine modul
in care se va realiza, daci e s[ se realizeze vreodati.
- Atunci, nu arm vorbit destul despre aceasti cetate 9i de-
spre omul care se aseamini cu ea? De fapt, este uqor de vizut
cum trebuie sd fie acest om conform principiilor noastre.
- Ba da, a;a curn spui, mi se pare ci am epuizat acest su-
biect.

CanrBe e VIII-a
Foarte bine, deci am cizut de acord, Glaucon. Cetatea ce
urmeazi. a fi orAncluiti tn cel mai bun mod cu putinfi trebuid
si aibi femeile qi copiii pugi in comun, precum qi educafa ln
ffutuiti in comun. La fel sunt comune indeletnicirile, atAt pe
timp de fizboi cAt ;i pe timp de pace; din*e locuitori, regi tre
buie si fie aceia care s-au dovedit cei mai buni ;i in filosofie, pi
in arta rdzboiului.
- tntr-adevir, am cizut de acord.
- Si, mai departe, am convenit ce trebuie si facir, o dati nu-
miF, carmuitorii. Ii vor lua pe ogteni;i-i vor duce in locuin,te cp
acelea pe care le'am descris, comune tuturor, fAra weun lucru
privat. In atari de locuinte, daciL-li aminte.sti, ne.:rm pus de acord
asupra proprietitilor pe care ar trebui sd,le delinn.
- Da, imi aduc aminte, zise el. Am socotit cd: n-ar trebui si
aibi nici o proprietate, asa cum au oamenii asthzi, dar, ca atlefi
ai riizboiului pi paznici, vor primi o simbrie de la ceilalli pentru
paza efectuata de ei, anume intre{inerea pe un an; Ia rAndul
lor, aveau datoria de a purta de Sdja cetif i gi lor ingile.
- E corect. Dar acum ch arn terminat cu aceasta chestiune,
si ne amintim unde am cotit-o pe calea care ne-a adus aici gi
si ne intoarcem pe chrareacea veche,
- Asta nu e greu, spuneai cam acelagi lucru ca acum. Por-
neai de la ideea cd cetatea fusese descrisd in totalitate gi con-
tinuai zicAnd ci o asemenea cetate meriti si fie numita buni,
ca Ei omul care are lnsugirile ei, degi ai fi putut infitipa o cetate
mai buna Ei un om mai bun; mai departe spuneai ci daci aceasti
"
cetate e apa cum trebuie, celelalte sunt pline de cusururi. Din cAte
imi amintesc, orAnduirile acestora din urmi sunl cum ziceai, de
patru feluri, gi merita si Fnem seama de ele, si le vedem cu-
sururile qi si studiem oamenii care seamini cu ele. Asdel, cer-
cetAndu-le pe toate acestea gi punAndu-ne de acord in privinla
omului celui mai bun gi celui mai riu, am putea stabili daci omul
Republica 247
cei mai bun e cel mai fericit, iar cel mai riu e cel mai nefericit,
sau dimpotrivd. Apoi arn intrebat care erau cele patru tipuri de
ordnduiri. ih momentul acela, Polemarchos .si Adeimantos au
intervenit in disculie; dupi aceea tu ai reluat argumenta{ia 9i
asa am ajuns aici.
- lntr-adevdr, amspus. Ai o memorie buni.
-Atunci hai si revenim, luptitori, la aceea-si pozi,tie de
ca doi
inclegtare gi, cAnd voi pune aceeapi intrebare, incearci si spui
ce aveai de gdnd sa zici in momentul acela.
- Daci pot!
- Ei bine, vreau din toati inima si allu ce infelegi prin cele
patru constitufii.
- Nu e greu, dupi cum vei vedea; la acestea mi refer, Fi au
si nume cunoscute. in primul rAnd sunt constituliile cretani;i
spartana, liudate de mu[i. Cel de-al doilea tip se numegte otgar-
hie, cdrmuirea celor pufini, care e liudatd mai pufin, ca liind o
constitufie cu numeroase rele. Dupi aceasta urmeazi ln mod
firesc democrafa, cArmuirea poporului, opusd celei de dinain-
tea ei; si la sfAr.sit, departe de toate acestea, tirania cea stragnicd,
cea mai cumpliti boali de care poate suferi o cetate. Pofi numi
vreun altfel de constitufe care si se giseasci intr-o categorie
separati? Presupun cd se poate vorbi de principate, regateie cum-
pirate ;i alte constitulii aflate undeva infe acestea - mai multe
se afli pe la barbari decAt pe la greci.
- Sunt multe, intr-adevdr, zise el; gi ciudate, dupi cum sunt
descrise.
- $tii insi, am urmat eu, ca trebuie si existe tot atAtea fe
luri de oameni cAte constitufii.Nu-F inchipui ci ele cresc dintr-un
copac sau dintro piatri; nu, constitu{iile cresc din caracterele
oamenilor din cetili, care lnclini balan[a, ca si spun aga, .si le
trag dupd ele si pe celelalte.
-Asa e, de aici provin ele,
- Prin urmare, daci existi cinci tipuri de ceti{i, trebuie si
existe gi cinci tipuri de dispozi,tii suflete-sti ale indivizilor.
- Desigur.
-L,am descris deja pe omul ce se aseamini cu aristocra-.
,fia, c6rmuirea celor mai buni, ca fiind drept;i de ispravi, cel rnai
bun dintre oameni.
- I-iln descris.
r
-Acum ce urmeazi, sa descriem tipurile inJerioare, nu?
este iubitor de victorii gi lacom de onoruri, corespunzAnd
lui spartan, altul e membru al unei clase conducitoare -
hia, .si mai avem gi omul democratic qi cel tiranic din fire.
ce wem este sh-l comparirn pe cel mai nedrept cu cel mai
-si cu aceasta vom
pune capit cercetirii noastre despre felul
dreptatea puri -si nedreptatea puri se manifesld ln poseso
lor, daci il fac fericit sau nefericit. Trebuie oare si-l
pe Thrasymachos gi si urmirim nedreptatea, sau si
de argumentul ce se contureazi acum, urmirind dreptatea?
- Da, asta trebuie si facem acum, neapirat! exclami el.
- Am inceput cercetAnd caracterele aflate in cetiti inainte
de a ne referi la indivizi, hrtrucAt ln primul caz sunt mai upor
de observat. 'y'bm face oare acelagi lucru acum, cercetind mal
intAi constitulia iubitoare de onoruri? Nu pot gisi alt cuvAnt
pentru ea in limba greac6; trebuie sd fie numiti timocrafie sau
timarhie, puterea sau cArmuirea onorurilor. Apoi ne vom referi
la omul de acest fel, dupi aceea la oligarhie^gi omul oligarhic,
respectiv la democralie gi omul democratic, tn al patrulea rAnd
vom ajunge la cetatea aflati sub tiranie qi o vom studia, indrep-
tAndu-ne privirea asupra sufletului tiranic" La urmi de tot vom
incerca si judecim in cunogtiuli de cauzi chestiunea pe care
ne-urm propus so discutim
- Trebuie s[ spun ca este conform cu raliunea rnodul acesta
de a cerceta gi ajudeca.
- Hai atunci si incercdm si spunem cum ar putea cre;te
timocralia dintr-o aristocrade. Cred ci un lucru e clar: transfor-
marea unei constitu{ii incepe intotdeauna de la clasa conduci-
toare, atunci cdnd in sdnul acesteia existd o facliune, dar alAt timp
cAt membrii acestei clase se infeleg bine, chiar daci sunt foarte
pufini, e cu neputinfi si-i dezbini.
- E adevirat,
I
- Ei, Glaucon, cum va fi tulburati cetatea noastri? Curn vor
ajunge si se certe ajutoarele pi cArmuitorii? Vrei si proceddm
ca Flomer si si rugim Muzele sd ne spuntr ,,cum incepu vrajba
dintre ei"? $i ar trebui oare sd ne lnchipuim Nluzele declamdn-
du-qi rispunsul cu tragism, cAnd de fapt ele se prefac in joaci
;i ne atAli de parc-am fi copii?
- Cum?
L
Republica 249
- Cam a.sa. ,,intr-adevir, este greu si tulburi o cetate alcd-
tuiti asffel; dar pieirea agteapti tot ce exisfA, gi de aceea nici
mdcar o fesituri ca aceasta nu va diinui o vegnicie, ci trebuie
si se destrame" Destrimarea se va pelrece aslfel. La plantele
ce cresc din pimdnt, precum Ei la animalele ce triiesc pe pe-
rnAnt, atAt sufletul, cAt gi trupurile devin secituite si sterpe
atunci cAnd se incheie cercul fieciruia, cu o dunati scurti pen-
tru cele ce triiesc pulin gi o durati lungi pentru cele ce tri-
iesc mult. Dar la voi, oamenii, conducitorii cetililor pe care i.a!
educat nu vor reugi niciodatd si obfini naqteri potrivite qi ste-
rilitate, oricAt de intelepf, ar fi, folosindu-gi raliunea dimpreuni
cu simfurile, ci acestea vor scipa de sub inrAurirea lor, astfel
cd uneori vor da nagtere la copii atunci cAnd nu trebuie, Pen-
tru o odrasli dMni, cercul este cuprins de un numdr perfect, iar'
pentru una omeneasci de primrrl numdr in care cregterile prin
ridicini pitrath au trei dimensiuni, cu patru puncte corespun-
zAnd lucrurilor aseminitoare qi celor diJerite, celor ce cresc 9i
celor ce scad, ficAnd ca totul si fie comensurabil gi ralional, de
la care numerele fei gi patru cisitorite cu cinci gi ridicate la pu-
terea a treia produc doui armonii, una pitrati, de atAtea ori o
suti, cealalti dreptunghiulard; o laturd este egald cu o suti de
pitrate ale diametrului rational al cinciului firi o unitate, sau
fdrd doud unitifi, daci este vorba de diametrul iraFonal, iar cea-
lalti laturi este egali cu o suti de cuburi ale treiului, Intregul
numdr, geometric, stdpan al naql.erii pe pirnfuit, controleazi nas-
terile bune ;i pe cele rele. Iar atunci cindpaznicii vo;tri, negti-
ind lucrul acesta, aduc laolalti mirii gi miresele la momentul ne-
cuvenit, copiii nu vor avea o fire buni, Ei nici o soarti prielnicd.
Cei mai de ispravi dintre ei vor fi intronafi cirmuitori de citre
inaintaqii lor, e adevirat, insi, fiind nevrednici, cAnd vor ajunge
si. defini, la rAndul lor, puterile tafilor, vor incepe si-gi neglijeze
rolul de paznici, mai intdi socotind artaMuzelor mai pu,tin decAt
se cuvine, gi apoi gimnastica. I)e aceea, tinerilor voptri le va piisa
mai pulin de noi, Muzele. Iar cdrmuitorii numili din rAndurile
lor nu se vor purta ca pazntci de mare ispravi atunci cAnd vor
trebui si verffice rasele voastre gi ale lui Hesiod - cea de aur,
de argint, de arami gi de fier: fierul va fi amestecat cu argintul
si arama cu aurul, astfel ci vor apirea, dizarmonic, lipsa de si-
militudine qi de uniforrnitate; iar daci acestea cresc undeva
 250 P llepubtica
adug dupi ele rdzboi gi uri. Din neamul acesta se naste
iti spun eu, oricdnd gi oriunde x apirea."
- Ar trebui sd le replicim ,,foarte bun rispuns,
zise el,
- Dupi cum ar fi gi de agteptat, de weme ce sunt Muze,
- Si mai departe? Cum continud Muzele?
- Cand apare wajba, am rispuns,lncep si se rdzboiasci
doud categorii de neamuri din rdndurile paznicilor: cei de
gi aramd trag spre afaceri, proprietifi gi bogafi din aur pi
pe de alta parte, cei de argint si de aur, avAnd de la naturl sur
flete bogate, gi nu sirace, trag inspre virtute 9i tradi{ia striveche,t
in cele din urmi, dupd o frp'te lnverpunati,'ajung'ia lmpicargi
vor impirli pi.mAntul si casele, transformAndu-le in proprietatU
privati, ;i apoi ti vor inrobi pe cei pe care-i pdziseri in libertatel
pe prietenii gi suslinitorii loa finAndu-i acum ca,,perieci" gi slu{
jitori, in vrerne ce ei ingipi se vor ocupa de rizboi gi de paza lor.
Ce parere ai?
- Intr-adevhq aga se pare ci se vor schimba lucrurile.
- Prin urrnare, aceasta ar fi o constitutie aflatd undeva intrd
aristocrafie qi oligarhie.
- Exact.
- Bun, deci a;a se va produce schimbarea. Dar dupi aceasta
ce se va intAmpla? Evident constituf,a o va imita in parte pe cea
veche,si in parte oligarhia, aflAndu-se intre ele, dar va avea .si
ceva propriu,
- Intocmai, spuse el.
- In ceea ce privegte cinstirea conducitorilor, mentinerea
celor care luptd penlru cetate departe de agriculturi, mestequ-
Curi Si afaceri, ordnduirea meselor comune, participarea la exer-
cifiile de gimnastici gi instruirea pentru rAzboi- in toate aceste
aspecte va imita constitufia veche?
- f)a.
* Dar din multe puncte de vedere va avea gi anumite obice-
iuri ale sale, proprii. Astfel, se va terne si-i aduci pe in.telepti la
cdrmuire, deoarece oamenii de genul acesta nu mai sunt simpli
si cinstifi, ci amesteca!; cetatea va inclina spre birbafii inflicirali
,si mai hotarAfl, a ciror fire e mai apropiatd de rizboi decAt de
pace, va fine la mare cinste stratagemele viclesugurile rizboi.
;i
nice gi isi va petrece tot timpul rdzboindu-se.
251
-Aga e.
- De asernenea, oamenii de felul acesta vor jindui la bogi$i,
lu$a cum fac cei ce triiesc in ordnduiri oligarhice. cu o iubire in-
viipiiati si tainici penlru aur ;i argint, avAnd depozite gi vistierii
lrcrsonale in care si pistreze pi si ascundi banii; iqi vor cl6di
lrrcuinfe imprejmuite cu ziduri, cuibugoare numai pentru ei in
care pot cheltui averi aruncdnd cu bani pe femeile lor gi pe orice
;tltceva mai cloresc.
- E cAt se poate de adevirat, zise el.
- Vor fi zgircit). cu propriii lor bani, deoarece li prefuiesc atAt
de mult pi trebuie si-i iini ascun,si, insl se vor dovedi cheltui-
tori cu banii altora, din cauza dorintelor ce-i macini; se vor bu-
r:ura de pliceri ln taini, fugind de lege a.sa cum fug bdieFi de
tatdl lor, de weme ce au fost educali cu forfa qi nu prin convin-
gere. Toate acestea pentru ci au neglijat adevdrata Muzi, to-
variga raliunii gi filosofiei, gi au cinstit cu mai muit zel gimnas-
tica decAt arta Muzelor.
- Cu siguranfi, constitufa aceasta este un amestec de bine
;i rdu.
- Da, e amestecati, am incuviinfat eu, dar un principiu al ei
iese foarte mult in relief, deoarece partea inflicirati este pre-
dominantb; mi refer la dorinta de a fi primul gi la dorin{a de
glorie.
- intr-adevdr, zise el.
- Ei bine, aceasta este constitulia, aga apare ea;i carn ast-
lel aratd o schifi generali a ei, firi a intra in detalii precise;
chiar pi o asemenea schili este indeajuns pentru a putea vedea
care e omul cel mai drept si care e cel mai nedrepf cdci ar fi o
sarcini de necuprins sd descriem toate constitufiile gi toate fi-
rile omenegti Jiri si lisdm vreuna deoparte.
-Ai mare dreptate.
- Ce se poate spune despre omul care corespunde unei con-
stitufii de felul acesta? Cum se nagte el gi ce soi de om este?
- Dupi parerea mea, zise Adeimantos, seamdna destul de
mult cu prietenul nostru Glaucon prin dorinfa sa de a fi primul'
- Poate, in aceasti privin,ti, am spus; dar sunt alte aspecte
in care se deosebesc,
- Care sunt acestea?
t
PIA
- Trebuie sd fie rnai incipitAnat decAt Glaucon gi cu
pufini culturi, degi iubitor de rnuzicA; si-i placia-i ascu
I plAngerile pe care le adori femeile.
oratori, dar totusi sd: nu fie nicidecum el insusi un bun
I tor. Un asemenea om este brutal cu sclavii, in loc sd-i
!i
dispre!, cum ar face-o unul bine educat, ins[ se poarti cu
defe fali de cei nisculi liberi. Se va arita foarte supus fafl
cArmuitori, el insugi avAnd iubire de putere qi de glorie,
pretinde dreptul de a cdrmui nu pentru ci vorbeqte bine orl
vreo altd pricini asemindtoare, ci pe temeiul faptelor sale
boinice gi al practicdrii exerci,tiilor militare qi pentru ci i
gimnaslica si vAndtoarea.
- Da, intrucAt acesta este caracterul propriu constituliei
care vorbim.
- CAt despre bani, un asemenea om ii va disprefui la
re!e, dar, o datiL ce inainteazi ln vdrst5, ii va iubi tot mai
der:arece are ln firea sa iubirea de bani pi nu are in vedere
mai virtutea, cici paznicul siu cel mai bun l-a pirisit.
- Care paznic? intrebi Adeimantos.
- Rafiunea, am rispuns, lmpletiti cu muzica; aceasta, a
cAnd se dezvolti lnliuntru, sdlisluieste in cel c+o posedd pe
parcursul,vielii lui gii pistreazd virtutea.
- Bine griit!
- Iar caracterul tAndrului timocratic e asemenea cetitii
acelagi tip.
- De buni seami.
- $i iati cum apare el in general: uneori este tAndrul fiu al
unui tati de ispravi, un tati ce triiegte intro cetate cu o cons6
tulie buni, un tati care se ferepte de onoruri, funcfii, judecdf, gi
de toate lucrurile care nu-l privesc gi primeqte de bunivoie si
fie depdgit de allii cs si scape de necazui.
- $i cum devine ceea ce este?
- Totul incepe atunci cAnd iqi autle rnama bombinind cd
soful ei nu aparline clasei conducitoare, motiv penfuu care cele-
lalte femei o privesc de sus. Apoi ea vede ci bdrbatul nu se preo
cupi prea mult de bani gi nu vrea sa lupte qi si se certe in pro-
cese private .si in aduuarea poporului; el suporti toate acestea
ln tbcere si nevasta observi cA n-o prea bagi in seami, deqi nu
se poarti brutal cu ea. Agadar, biiatul ascultS, iar mama conti-
nui si bombine ci, din cauzatuturor acestor lucruri, tatil nu
t-
253
llepublica
t un birbat adevirat, ci un delisitor, 9i aqa mai departe, cu toate
-Ai dreptate, zise Adeimantos, tAnguieli firi sfdrsit' aqa sunt
l'emeile.
- Atunci gtii .si ca slujitorii oamenilor de acest fel, care par
loiali, le spun uneori fiilor, pe ascuns, aceleapi'lucruri; 9i daci
vrld ci tatil nu-i urmireqte pe cei care-i datoreazbbani, sau ob-
servA alte nedrepti{i, il indeamni pe biiat ca, atunci cAnd va
c:regte mare, si-i pedepseasci el pe fi-pta,si, dovedindu-se mai
bdrbat decdt tatil siu. $i in afara casei el va vedea 9i va auzi
alte lucruri de acelagi soi- cetilenii care,si vid linipli{i de treaba
lor sunt numi.ti prosti.naci ;i disprefuifi, pe c6nd cei ce se bagi
unde nau ce ciuta au parfe de cinstire qi laude. Auzind si vi-
zdnd toate acestea gi, pe de alti parte, auzind ce spune talil siu
gi comparAncl felul siu de a fi cu al altora, tAndrul e affas de am-
6ele c[i: tatil udiL gi cultivi partea ralionali a sufletului slu, pe
cand ceilalli se ocupi de partea inflicLratL, a dorinfelor. Prin ur-
nrare, infi uc frft firea sa nu este rea, ci inrduriti de firile rele ale
tovari;ilor sii, va fi$retpe calea de mijloc de ambele forfe pi,
lisandu-se ciiiruzitde partea meschini, lrufagi gi inflicirati, va
deveni un birbat ambitios gi iubitor de glorie.
, - Socot ci ai descris cum nu se poate mai nimerit naqterea
unui asemenea om.
- Agadar, am spus, avem cea de-a doua constitufie 9i al doi-
lea tiq de om.
- Intr-adevdr, zise el.
- in cele ce urmeazi trebuie, deci, si vorbim despre ,,un
alt om agezatla o cetate", cum ar putea spune Eschil, sau
alti
mai curAnd si incepem cu cetatea, potrivit cu sistemul nostru?
- Cu cetatea, desigur.
- Ei bine, cred ci urrnitoarea constitulie ar fi oligarhia.
- Dar ce fel de rinduiali politici numeqti tu oligarhie?
- O constitti$ebazath,pe proprietate, in care bog4ii cfu'mu-
iesc, iar siracul nu are nici un cuvAnt de spus la conducere'
- tnleleg, zise el.
- Sa explic mai intdi cum se transformi timocra$a in oli-
garhie?
- Da.
- Dar pAni qi un orb ar vedea asta!
 PLATON, Republica 255

- Cum aqa? - O cilitorie neplicuti, asta cred ciri agteaptb pe oamenii

- Vistieria aceea plinb de aur, pe care o are fiecare oin, aceia!
truge o asemenea constitutie. Mai int6i niscocesc moduri de - Nu e la fel cu orice altd formb de cArmuire?
chelhri pentru sine, gi nici ei, nici nevestele lor nu respecti legile4 - Ba asa socot.
ci le pervertesc ca si le sprijine faptele.
- in Xirede cArmuirea unei cetSli? Sau lucrurile stau ast-
- E cAt se poate de probabil. l'el ;i in cazul acesta?
- Dupi aceea, se urmiresc gi se concureazi intre ei qi - Cu atAt mai mult intr-o cetate, cici cArmuirea ei este cea
ca intregul corp al poporului si le semene. mai insemnati gi cea mai grea,
- Cu siguranli.
[n scurt timp, mergAnd lnainte cu afacerile, cu cAt vor pro
- Agadar, acesta este un mare neajuns al oligarhiei.
- - Se pare ci da.
,firi mai mult banii, cu adt vor pre,tui mai pulin virhrtea; intr-ado - Foarte bine; dar mai este unul, la fel de grav.
vdr, ne putem imagina intotdeauna bogif;ile gi virtutea pe cele
doui lalere ale unei balanfe. -
Care anume?
- ci o cetate de felul acesta nu e unitari, ci alcituiti
Faptul
- Chiar aga, spuse el. din doui, in mod necesar, o cetate a bogaSlor pi una a siraci
- Iar atunci cdnd bogif,ile sunt la mare cinstire intr-o cetate; lor; acegtia convie,tuiesc ;i uneltesc mereu unii lmpotriva ce'
virtutea .si oamenii buni sunt mai pulin pre{ui{i decdt cei bogaf;.:
lorlalli.
- E limpede. - Pe Zeus, e un neajuns la fel de grav ca primul, spuse el.
- Ceea ce este pretuit este gi cultivat, iar ceea ce e descon.
- Si mai existi un lucru care nu e bun. Se poate ca ei sd nu
siderat este neglijat ,

lie in stare si poarte un r:azboi, deoarece ar fi silili fie sd lnar-

- lntocrnai.
A;adar, in cele'din urmi au ajuns iubitori de bani gi de afa meze populafia, ajungAnd si se teami de ea mai mult decAt de
-
ceri gi nu mai aspiri la onoruri gi realizarea ambiFilor; ei il laudi duqman, fie si n-o foloseasci, insemnAnd ci oligarhii ingigi
pe cel bogat, tl admiri si-i dau functii la cArmuire, pe cAnd pe vor duce lupta, asdei cd prea pulini vor rimAne si guverneze.
sirac il desconsidera. Aminteqte-fi, de asemenea, ci sunt iubitori de bani, deci nu vor
- Firi indoiali, fi dornici si pliteasci dhri pentm oaste.
- Ca urmare, dau o lege de limitare, stabilind o sumi de bani, - Nu e bun deloc, lntr-adevir!
mai mare sau,rnai mici, in functie de stadiul ln care se afli oli- CAt despre celdlalt aspect pe care l-am criticat deja - faptul
-
garhia, ;i proclarnd ci nimeni nu poate lua parte la cArmuire cil se arnestecd in mulle treburi, aceiagi oameni fiind agricultori,
daci,proprietifile sale nu trec de pragul respectiv. Legea aceasta negustori si hrplAtori in acelagi timp, potrivil. acestei constitufli;
o aduc la lndeplinire prin forla armelor sau prin ameninfare, nu crezi ca e bine?
crezi? - Nicidecum.
- Ba da. - Si ne gAndim un pic; nu cumva aceasti constitufie este
- Deci, in mare, aga se statornice,gte aceasti, constitufie, llrima care admite cel mai rdu dintre toate lucrurile acestea?
- L)4,
Da, zise
4tse el, ual .culll
tJl, dar cum functioneazi
lullcLl0l ea?I $i care sunt neajun- - vrei si spui?
Ce
surile^pe care spuneam c[ le are? - un om iqi poate vinde toate bunurile, un altul le poate
Ci
Inainte
- rrrdlulc
nte utr toate.
de toate, intlreanl.i-t galruul
tndreapti-ti
Luillrir.rrrutcapH-g gandul sple aceasti limitare
spre aceasH rtrlLir"re lua in posesie, iar vdnzdtorul poate continua si trdiasci in ce-
din lege. Si presupunem ci pilofii navelor ar fi alegi in funcde tate deqi nu face parte din ea in nici un fel, nefiind nici negufri-
de avere pi nici un sirac n-ar putea fi ales, chiar daci e un pilot tor, nici megtesugar, nici ogtean cilare, nici pedestru, ci numai
mai bun. rrn sirintoc si-un nevoias.
r
256
Da, Oligarhia e prirna, spuse el.
- -Da.
- Cu siguranti, nu se face nimic pentru a impiedica ar
lucru in statele oligarhice, cbci aldel unii oarneni n-ar mai fi
trem de bogafi, iar altii - cumplit de siraci,
- CorecL.
- Apleaci-te asupra urmdtoarei chestiuni: cAnd un ase
.si
nea om era bogat si-si cheltuia banii, era oare mai.de folos ce
in privinla pe crare tocmai am discutat-o? Pe atunci era
rat membru al clasei cArmuitoare, dar nu e adevirat ci nu
nici guvernator, nici slujitor al cetilii, ci nurnai un consuma
de marfuri?
- Asa-i! exclami el. Nu era nimic altceva decAt un
mator, indiferent cum ar fi lost considerat!
-Atunci, daciwei, o si-l numim bondar, fiind o pacoste
tru cetate, aga cum un bondar intrat in stup e o pacoste
roi!
- Minunat ai griit, Socrate!
- Dragul meu Adeirnantos, Zeulnu le-a dat ace bondar-ilor
lnaripafi; dar unii dintre bondarii acegtia cu doud picioare au
niste ace de temut, degi unii nu poserliia9a ceva. Cef care ajung
Q bltrenefe si cerqeascd se numird printre cei lipsili de ac, pe
cAnd toli fdptuitorii de firddelesi dispun de aceasti unealti in-
fepdtoare.
- Cum nu se poate mai adevArat.
- Atunci e clar ca, oriunde vezi cersetori intro cetate, pofi fi
srgur ci nu departe stau ascunsi hof,i, jefuitorii, blasfemaiorii gi
artizanii fdridelegilor de tot felul.
- E clar!
- Ei bine, am spus, oare in cetdtile oligarhice nu pot ltvitzuLj
cer;etori?
_ - Ba aproape toli locuitorii sunt cergetori, in afari de cei aflafi
la conducere.
- Prin urmare, nu trebuie oare si credern ci printr-e ei sunt'
o sumedenie de nelegiuiti cu ace, pe care cArmuitorii se sfidu-
iesc si-i {ini potoli.ti cu forta?
- Firi lndoiali ci asta trebuie sd credem,
- Deci vom spune ci motivul pentru care apar aceste fbp-
turi aici consti ln lipsa de educafie, proasta inrAurire si o con-
stitufie rea a cethlii?
l-
Republica 257
- Foarte bine; at:estaeste, agadar, statul oligarhic, 9i acestea
sunt relele pe care le presupune, poate numai unele dintre ele.
- Cam aga ceva, zise el.
- Atet despre constitufia aceasta numiti oligarhie, care-,si
alege conduci'torii in lunc{ie de proprietifile pe care 1e defin.
Acum si cercetim omul care e asemenea acestei cetifi 9i sd ne
intrebim cum apare si cum ii este firea.
- De buni seamd.
- Poate ci mai intAi a9 putea schifa modul in care omul
nostru timocratic se transformi in cel oligarhic.
- Cum anurne?
- Cdnd un flu se nagte in casa unui birbat timocratic, mai
intAi lEi imiti tatil si merge pe urmele lui. Apoi, dintro dati, s9
lrezegte naulragiat ca un vas eguat pe un recif scufundat, fiind
azvfr'rhtpeste bord laolaltiL cu incirchturL paate ci a fost in frun-
tea unei armate sau in vreo alti dregdtorie inalti Ei apoi a fost
judecat, distrus de inforrnatori mincinogi pi osandit la moarte,
surghiunit sau dezonorat, cu toati averea confiscati.
- E destul de probabil, spuse el.
- Iar atunci cAnd tAnirul vede lucrurile acestea, prietene,
dupd o asemenea experienfa, fiind jefuit de tot ce avea, alungi
de pe tronul din sufletul siu iubirea de glorie qi inflicirarea; umi-
lit de sirdcie, se apuci lacom de negof gi, incetul cu incetul, eco-
nomisind la sdnge gi muncind din greu, aduni bani. Nu ctezicL
un asdel de om va ageza pe fonul rimas gol Avarifa
9i Licomia,
creAndu-.si ln suflet un Mare Rege lncununat cu tiare, purtAnd
la gAt colane gi incins cu sibii?
- Ba da! incuviin{i el.
- Iar dedesubt, presupun ,va aseza, culcuqindu-se pe pardo-
seali ca o pereche de sclave, Rafunea la dreapta 9i Pasiunea la
stAngq rafiunii nu-i ingiduie alti sarcini decAt si descope-re cum
se pot face mulli bani din pu$ni, iar pasiunea nu poate admira
;i cinsti nimic altceva decAt bogiliile gi pe cei bogafi, ambilia
putAndu-se referi numai la oblinerea de bani gi la orice duce la
indeplinirea aceshri tel.
- A, da, nici o transformare nu e mai rapidi gi mai siguri ca
trecerea tAnirului de la iubirea de glorie la iubirea de bani!
- Agadar, acesta este omul oligarhic?
 258 F Repubtica
- Cel pu{in aceasta e transformarea lui dintr-un om
nitor cu constitulia din care provine oligarhia.
- Sd cercetdm acum daca,el insugi va fi asemenea
- poarte bine, zise el.
- ln prirtml rAnd,' var asemdna cu ea prin aceea ci pune
mai presus de toate; nu-i as-a?
'
- Ba da, cu siguranti.
- $i, in continuare, prin ferptul cd este econom si munci
indeplinind numai dorinfele elementare ale rnembrilor gos
diriei sale, refuz6nd orice alti cheltuiali si infrdnandu-si
Ialte dorinfe, pe care le socote.ste deqarte.
- Intr-adevir.
E o fiinld wednici de dispre{ si egoisti, ficAnd profit din
- -Yezitu, acesta este rnotivul pentru care un asemenea om
orice. Ace;tia sunt oarnenii pe care-i laudi multimea. Oare
e astfel omul care se aseamdni acestei constitutii? i virtutea autentici se va indepirta in grabi de el- ea vine atunci
_ -A$a cred, zise el; cel puf,n,,banii sunt pre{uifi mai presus
de toate gi de cetate, ;i de un aseiRrenea om.
- Da, iar asta cred ci se datore azh laptului ci n-a avut parte
de educafe.
* Sunt de aceeagi pirere, cici alffel nu l-ar fi pus pe un orbm
sd fie conducitor aiprocesiunii si nici nutl-ar fi-cinstit atAt pe
acestal
- Bine! am exclamat, Dar gAndeSte-te la urmdtorul lucru. Nu
cumva putem presupune ci dorinfele de bondar, unele de cer-
getor gi altele de nelegiuif care sunt infranate prin grija lui, iau
naqtere din cauza acestei lipse de educafie?
- Firi lndoiaiiL.
- Dar;tii unde trebuie ciutat penku a descoperi fdridelegile
aceslor oameni?
- Unde anume? inlrebr{ el.
- Ia tutela acordati orfanilor, daci ajung sd aibi parte de
asa ceva, deoarece lasi mult loc pentru o purtare nedreapti.
- E-adeviirat.
- De aceea e limpede ci in celelalte zLfaceri penfru care gi-a
gd.stigat o buni reputalie, pirAnd cA, trateazi corect, el foloseste
for,ta, insi de data aceasta o forli beneficd, asupra siesi, ca si
infrAneze celelalte dorinte rele dinliuntrul sdu; nu le convinge
36. Pluto, zeul bogifilor, era descris ca find or-b.
255
pe acestea ci e mai bine sb nu se manifeste, nici nu le imblAn-
zegte prin argumente rafionale, ci o face prin silire gi infrico;are,
tremurAnd la gAndul restului avuflei sale. :
- intocmai aga se irrtflmpli, spuse el. I
- $i spun cu toati convingerea, prietene, ci ori de cAte ori
trebuie si cheltuiasci banii altora, cei mai mulli dintre ei vor
lrdi dorinte aserninitoare cu cele ale bondarului'
- incuviinfe z d:rr toatdinima.
- $i nu va fi lipsit de invr[jbire liuntricd; nu este unul sin-
gur, ci un fel de fipturi duald, cu dorinle care cople,sesc alte
dorinfe, per total cele bune copieqindu-le pe cele rele.
-Aga e.
isi va crea o imagine exterioari rnai buni decAt mu[i alfii, insi
cAnd sufletul e in armonie gi unitar.
- Asta e si pdrerea mea,
- insi omul prosper vali un concurent slab fafi de conce-
tifenii sii in ceea ce privegte jocurile sau vreo alti ambifie no-
biii, cici nu va fi dornic si cheltuiasci bani pentru o reputalie
bund gi pentru asemenea competi$i; se teme si nu stArneasci
dorinfa de risipd daci le invoci si-i fie aliate in dorinfa sa de
victorie, astfel ci ia numai pufne pirti din sine la rlzboi 9i, ca
un oligarh, pierde majoritatea luptelor gi-gi pastreazi avuflile'
- Chiar aga, zise el.
- Atunci mai incape indoiali ci existi o asemdnare 9i o co-
respondenfi inlre omul de afaceri prosper 9i cetatea oligarhici?
- Cu nici un chip.
- Atunci, dupa cAt se pare, democralia este urmitoarea pe
care trebuie s-o cercetim, cu modul in care apare 9i caracterul
ei, Dupi aceea, vom putea observa firea ornului democratic,
infhptuind o comparafie.
-Aceasta este metoda noastri obiEnuiti, lncuviinfd el.
.. Ei bine, oligarhia se transformi ln democrafie cam apa:
-
prin dorinfa sa nepotoliti penfru ceea ce i9i stabileste ca bine
Ei ca lndatorire - si devini c6t mai bogati cu
putinfi'
- Ce vrei si spui?
- Dupi pirerea mea, cArmuitorii igi pastreazi dregitoriile
datoritii marilor lor avutii $i nu vor intocmi legi impotriva tine-
tr
rilor nedisciplina{i pentru a-i impiedica si-9i iroseascd
Ei sper[ sd le dea acestora bani cu lmprumut, inbaza
cu proprietatea, urmAnd apoi so riscumpere pe nirnic gi si
vin[ inci gi mai bogafi Ei mai respectati.
- Acesta-i lristul adevdr!
- Dar am vazut deja cu claritate ci a prelui bogifiile gi,
aceiaEi timp, a dobandi destuli cumpdtare e un lucru cu
tinli pentru locuitorii unei ceti:{i; in mod necesar, ei trebuie
neglijeze una dintre atitudini.
- E cdt se poate de limpede.
- Prin urmare, oligarhiile, trecAnd cu vederea sau chiar
curajAnd necumpitarea, au silit uneori oameni de ispravi si
vrna saracr.
-Aga e.
- $i atunci vor sta in cetate, presupun, cu acele pregitite
adici inarrnaf, comple! unii lndatorafi, allii decizufi din
turi, al{ii ln ambele situa}ii, urdndu-i gi uneltind impotriva
care au oblinut'bunurile lor si lmpotriva oricui altcuiva,
dupi o revolufe.
- E adevirat.
- Iar oamenii de afaceri trec privind drept inainte gi se prJ
fac ci nu-ivid; dacivreunul dinlre ceilalti cedeazil,il rinesc
un pumn de bani gi iau o dobdndi inzeciti, odrasla impru
tului inifial, astfel cd urnplu cetatea de bondari gi cergetori.
* Intocmai aga se petrec lucrurile! exclam6 el.
*Aga se nagte focul lnvipdiat al rdului pe care nu vor si-l
stingi, degi ar putea-o face pe doui cii: una e cea pe care am
pomenit+ deja, prin impiedicarea oamenilor de a-rsi folosi ave-
rea pentru orice scop doresc; cealalti presupune inliturarea unor
asemenea rele printr-o al1.d lege.
- Sj care anume este aceasta?
- l,egea care vine la rAnd dupd cealalti gi care-i silegte po
cetileni si se preocupe de virtute, Dacd ar stipula ca in majo-
ritatea contractelor voluntare un oln trebuie si-qi asume intre-
gul risc, locuitorii cetilii nu. $ar mai purta atit de nesimfitor ln
afuceri -si n-ar rnai apdrea atAt de multe dintre relele despre care
am vorbit.
- Nici pe departe, grii el.
L
ttepublica 261
- Dar aEa cum se intAmpli gi din toate pricinile pomenite,
vezi lnce stare i-au adus cdrmuitorii pe cei cArmuif; cii despre
t:i in;igi si fiii lor, nu cumva tinerii sunt depravali in chestiunile
t:e privesc atAt sufletul, cAt qi trupul? Nu cumva sunt prea mola-
lici, neputdnd rezista ln fala plicerilor gi durerilor, Ei totodati
leneqi?
- Ba cum si nu?
- Iar ei - nu cumva sunt nepisitori fafi de orice in aJari de
cAgtigarea banilor, pi nu le pasd de virtute mai mult decAt s[ra-
cilor?
- A-sa e.
- Prin urmare, atunci cAnd, astfel pregdtili, cdrmuitorii 9i
cei cArmui{i se pomenesc laolalti, poate in cursul unor marEuri
sau la alt prilej de lntovdrdqire, fie el slrbdtoare sau campanie
rnilitari, intr-un echipaj de vas, in cort cu oqtenii ori chiar in
loiul bitlliei, se pot observa unii pe ceilalf, iar atunci nevoiagii
nu sunt deloc disprefuifi de cei bogafi! Destul de des se inlim-
;:ld ca un sirintoc vAnos, ars de soare sd fie postat in lupti ali-
turi de un bogitag crescut la umbri, impovirat de grisime, ;i
si-l vadi cum gdfAie neajutorat, Nu crezi ci se gandegte ci pro-
pria lui lagitate a lngiduit unor asdel de oameni si se imbogi-
(easci? Nu cumva iqi vor trece vorba de la unul la altul, cAnd se
vor intAlni numai intre ei, spundnd: ,,I-am prins! Nu-s buni de
nimic"?
- Sunt incredinfat ci a;a vor face!
- $tii ci un trup nesanitos are nevoie doar de o mici im-
pingere din afari pentru a se imbolndvi, ;i uneori chiar 9i fari
asta trupul se rdzvritegte impotriva sa; tot aga, o cetate ce se
afli in aceeagi stare ca trupul de care vorbeam are nevoie doar
de un pretext neinsemnat. Daci unii cer ajutor din afari, de la
vreo cetate oligarhici, sau allii de la o cetate dernocratici, ce-
tatea noastri se imbolndvegte la fel pi se luptb cu sine; alteori,
vrajba interni apare qi fdrl amestecul celor din afari'
- Chiar a$a se intAmpld, spuse el.
- Aqadar, socot ci democrafa ia nagtere atunci cdnd siracii
inving, ucid cdf,va membri ai laberei celeilalte gi pe al$i ii alungd,
dupi care impart egal cetifenia gi puterea cu restul ceti.tenilor;
in general, dregitoriile sunt repartizate prin tragere la sorfi.
r
i
PU
-
Da, zise el, a;a se intemeiazi democra[ia, fie prin
armelor, fie prin seminarea fricii, ca atunci cdnd tabira
abandoneazi puterea ca si scape.
- Bine, dar cum trd'ipsc oamenii acegtia? $i cum fu
si constitu,tia raceasta? IntrucAt e limpede ca un asemenea
se va dovedi democratic.
* F limpede.
- In primul rAnd, sunt oameni liberi; cetatea e plini de
tate, inclusiv de libertatea cuvAntului, gi oamenii pot sd fach
v0r.
- Cel pulin aga se spune.
- Acolo unde existi libertate de acflune, e clar ci
om igi rAnduiepte viata privata dupd cum poftegte.
- Da, e clar.
- Ca urmare, in acest sistem, mai mult decAt ln oricare
ar apirea toate soiurile de oameni.
- Desigur.
- De fapt, am spus, aceasta e cea mai frumoasi dinfre
constitufiile. Bste impestrifati cu toate firile pi manierele,
cum un ve;mdnt colorat e impestrilat cu toate florile cAmpu
ce poate fi mai frumos! Da, multi ar socoti-o cea mai
contempldnd-o aga cum copiii pi femeile admird o haini
dobiti!
intr-adevlr, aFa e, spuse el.
- liti deopotrivi celor egali ;i celor inegali.
- Da, pe Zeus! Aceasta este cetatea in care putem ciuta
orAnduirea pe care neo dorim.
- Rogu-te, explici-mi de ce!
- Din cauza acestei libertati! Aici se regisesc toate tipurileJ
de constitufii; iar daci cineva wea si alcituiasci o cetate, aga
cum facem noi, nu trebuie decAt si meargi intr-o cetate cAr-
muid de o democra,tie gi si aleagi orice model de constitulie
li convine, de parci ar fi intr-un bazar de constitufii; apoi, dupi
ce a ales tiparul, igi poate fiuri cetatea dupiL el.
* Cel pufln va avea de ales dintr-o sumedenie de tipare,
- Nu trebuie sd fii guvernator acolo, chiar dacl egti pohivit
penhu asta, dupi'cum nu hebuie sa fii cArmuit, daci nu-f place;
nu trebuie si' mergi la'rinboi daci se poartd unul, nu trebuie si
pistrezi'pacea daci alf,i o pistre azh,, decdtln ca:tul in care do-
re,sti pacea. Daci o lege lti interzice si fii magistrat sau judecl-
t-
Repubtica 263
lor; pofi fi, totugi, magistrat sau judecitor dacd-ii pui asta ln minte'
Ce viafi minunati, divinl, atflt timp cdt dureazilt
- Da, cAt timp dureazd, spuse el.
- S,l ce dispozitie buni se manifesti falidgcondamr.rali! Nu
e minunat? intr-o asernenea cetate se pot vedea oameni osdnt
dili la moarte sau la surghiun rimanand totugi liniqtif, qi ameste-
r:dndu-se ln societate; la fel, n-ai vizut oameni care se plimbi
prin cetate ca nigte eroi intorgi din morfi, fdri ca cineva si-i re-
marce?
- Ba da, amvhzuL asta destul de des.
- ingiduin{a! ln democralie nimeni nu-gi pierde wemea cu
nimicuri! Ce dispref fati de declarafile solemne pe care le-am
Idcut cdnd ne-arn tntemeiat cetate4 spundnd cd nimeni nu poate
deveni un om de ispravi daci nu are o nafuri excepfionali -
dacd, din copilirie, nu se joacl inconjurat de lucruri frumoase
gi nu studiazi practici frumoase! Cu cAti mdre$e calci in pi-
cioare toate acestea gi e indiferenti la ceea ce practici individul
inainte de a intra in viafa politici, prefuindu-l cu singtira condi-
lie ca el si afirme ci e loial poporului siu!
- Ce or6nduire nobili! exclami el.
- Prin urmare, aceste lucruri gi altele asemenea lor existi
intr-o democralie; dupd cum se pare, at fi o constitufie incAnti-
toare: firi guvernator qi plini de culoare, cu egalitatea impdr-
- Da, gtirn toate acestea.
- Acum hai sd vedem ce om ii corespunde in privinla carac-
terului. Si incepem oare aia cum am ficut;i cu orAnduirea qi
si ne lntrebdm cum apare?
- Da, spuse el.
- Ei bine, cu siguranli ci s-a tntAmplat astfel. Presupun ci
prosperul om oligarhicva avea un fiu care va cregte sub obld-
duirea tatilui sdu, in deprinderile acestuia.
- Rineinteles.
- Dar el, ca qi tatdl lui, igi stipdne;te cu for.ta pldcerile, pe
acelea ce sunt numite nenecesare. care duc la cheltuiali qi nu
la cAqtigarea de bani.
- Desigur.
- Ca si nu fie nimic neclar, si explicim mai lntAi ce infele-
gem prin dorinfe necesare gi dorinte nenecesare.
r
264 PLATON
- Sunt cAt se poate de dornic sd aflu,
N-ar fi corect si le numim necesare pe cele pe care nu
- -Dar nu l-am numit bondar pe individul acela impovirat de
putem inld:tura si care ne aduc folos atunci cdnd sunt
nite? Cici, prin lnsisi nafura noastri, este necesar sa cau
atingerea ambeior tipuri, nu crezi?
- De buni seami.
-Agadar, avem dreptate daci pe acestea [e numim necesare.
- Da.
-Foarte bine. Cele de care un om sar putea dezbira daci
sar antrena si procedeze astl'el inci din tinerele, si care nid
nu-i fac nici un bine atunci cAnd siliqluiesc in el - ba dimpo.
trivi, unele fac riu - ar trebui si le numim, pe buni dreptate,
nenecesare, nu-i a_sa?
- Ba da, desigur.
= Si alegem cAte un exemplu din fiecare categorie pentru
a obline o idee generali despre ele.
-Aga si facem.
- Dorin{a de a mAnca ar fi necesari, dorinfa de pdine simpli
;i de carne, suficientd pentru pdstrarea sdnitd,tii si a vigorii.
-Aga cred.
- Dorinfa de pdine e necesarb din ambele puncte de vedere,
atAt pentru ci pAinea aduce folos cAt gi penhu ci un om viu nu-gi
poate infrAna aceasti dorintd.
- Intr-adevbr.
- Iar dorinfade carne e necesari daci aduce vreun folos
vigorii trupegti.
- Pe drept cuvAnt.
- Foarte bine. Fdri teama de a greqi, am putea numi nene.
cesari orice dorinfd suplimentari, referitoare la alte mdnciruri
decAt cele pe care le-am pomenit, care poate fi corijati gi edu-
cati din tinerefe gi poate fi inliturati de majoritatea oamenilor,
care face riu atdt trupului, cAt qi sufletului, in ceea ce priveqte
lnfelepciunea 9i cumpdtarea.
- N.aql g-re$i deloc.
- Nu,lea(n putea numi pe acestea din urmi dorinfe cheltui-
toare, iar pe celelalte dorinle lucrative, intrucAt aduc folos?
- Ba da, neincloielnic.
-Vom spune acela;i lucru despre dorinta de iubire trupeasci
ca gi despre celelalte.
Republica 265
,"- intocmai.
asemenea pliceri gi dorinle gi guvernat de dorinfele nenecesare,
dupi cum l-am numit prosper si oligarhic pe cel guvernat de do-
rintele necesare?
- Chiar aga am fdcut.
- Acum si ne lntoarcem gi si explicim cum apare omul
democratic, Mi se pare ci acesta e modul ln care se petrec de
obicei lucrurile.
- Care anume?
- Un tAnir crescut a-sa cum am povestit, ln zgArcenie gi ig-
noranli, prinde gustul mierii bondariior ,si se trezegte printre
fiarele silbatice, primejdioase gi strilucitoare care-i pot oferi pli-
ceri de toate felurile; aici trebuie si consicleri ci incepe trans
formarea lui interioari de la stadiul oligarhic la cel democratic.
- Nu lncape nici o indoiali, spuse el.
- Aga cum cetatea a fost translormati de alianfa veniti din
afari pentru a da ajutor unei facf,uni diniuntru de acela,si fel cu
ea, pi tAnirul este transformat de o mullime de dorinfe care vin
din afari pentru a da ajutor pirtilor lnrudite Fi asemenea cu ele
din interiorr.rl lui.
- Cu siguranli,
- Iar daci o alti alianF vine de undeva pentru a da ajutor
pirfii oligarhice din om - de Iatatil, poate, sau de la alfl mem-
bri ai familiei care-l previn -si-l dojenesc - atuncj avem doui fac-
fluni opuse, in sinea tdnirului izbucnind o lupti cu el insugi.
- De bund seama.
- $i uneori, presupun eu, partea democratici di inapoi din
fala celei oligarhice, unele dorinfe sunt nimicite, iar unele sunt
alungate; in sufletul tAnirului apare un sim$mdnt de sfiali, iar
ordinea se reface.
- Ilcrul acesta se intdmpli uneori, zise el. :
- Pe de alti parte, atunci cdnd dorinfele sunt alungate al-
tele se dezvolti neobservate , din cauzaignoranfei tatiLlui ln pri-
vinfa educa{iei corecte, iar aceste noi dorinfe devin numeroase
gi puternice
- Da, aga e indeobqte,
- Atunci ele il trag lnapoi spre aceleagi intovdri.siri, se irn-
preuneaei in taini,si se inmulfesc nernisurat.
r
'
i;
i; 266
x - Neindoielnic.
- in cele din urmi, socot,ci vor nivili asupra fortdre.tei
fletului acestui tdnir qi-o vor gisi lipsiti de invildturd,
frumoasi si id.ei adevirate; care sunt cele mai bune
lr din mintile oamenilor iubifi de zei.
- De departe cele mai bune!
- Iar minciunile ;i impostura, vorbele qi opiniile false
nivali qi ocupd locul celorlalte intr-un asemenea om.
- A;a fac, spuse el. Drept urmare, tAndrul revine prin
aceqti m6rrcitori de lotus qi locuieqte la ei pe fafi; daci pri
vreun sprijin de la familie pentru partea prospera a
siu, acele vorbe pline de liudiro-senie fereci porfile
regesc dinliuntrul siu gi nu lasi si intre nici micar alialii, nd'
ingiduie nici mircar vreo solie de cuvinte de la vechii prietenl
din viala de dinainte. Urmeazi o bitiilie, iar ele inving; sfiala o
numesc prostie gi o alungi ca pe-o nelegiuiti; cumpatarea o nu'
mesc laqitate, o calci in picioare gi-o surghiunesc; il conving
pe tanir ci moderaf,a gi cheltuiala mdsuralA sunt semne de gro
solinie ;i lipsi de gust gi le izgonesc peste hotar cu ajutorul unei
bande de dorinfe neaducitoare de folos.
- Chiar aqa fac!
- $i aga, dupi ce au golit .siau curi:fat de asemenea lucruri
sufletul tdnirului, care acum se afli in puterea lor, initiat fiind
ln marile lor Mistere, purced de lndati si aducii inapoi violenfa,
anarhia, desfrAul pi necuviinla cu un lung alai de lnsugiri ce
strilucesc incununate cu ghirlande. Pe acestea le ridici in sl[vi,
dAndu-le nurne prietenoase - violenla e acum buni cregtere,
anarhia e libertate, desfrAnarea - mlrinimie, iar necuviinfa -
vitejie. Aici po,ti observa cum tAnirul care a fost crescut prin-
tre plbcerile necesare este mAnat spre emancipare 9i libertate
de citre plicerile nenecesare si nefolositoare.
- E o imagine cAt se poate de clari, spuse el,
i
!
- Dupi aceasta, socot ci el va trii cheltuind la fel de mu$i
bani, skidanii qi timp de studiu pentru plicerile inutile ca pen-
i
tru cele necesare. Dar daci e norocos qi nu e lipsit de orice li-
i
1
miti, daci pe mdsuni ce inainteazi in vArsti marele tumult mai
scacle ln tdrie, primeEte inapoi o parte dinfre insugirile surghiu-
nite qi nu se predd lntru totul intru$ilor; continu:i cu pldcerile
L
Repubtica 267
sale, pistrAnd unfel de egalitate intre ele, cedeazhoricirei pld-
ceri care apare, de parchar fi cdqtigat-o prin fagere la sor$, pzmi
cAnd se saturb, dupi care cedeazi'alteia,fer| si desconsidere
pe nici una, ci pre,tuindu-le pe toate in aceeaqi misuri.
- Aga e.
- $i nu prime;te nici un cuvAnt adevirat ln cetdfuia sufletu-
lui siu, nu-l lasd si pitrundi nici micar in avanposturile gbtni.
Daci cineva ii spune ci unele pliceri,tin de dorintele frumoase
si bune, iar altele celor rele, ci pe unele ar trebui si le practice
gi sd le cinsteasci, iar pe celelalte si le reprime gi si le inro-
beascd -la toate aceste avertismente, va da din cap qi va spune:
,,Nicidecum, toate sunt egale ;i trebuie cinstite in aceeagi mi-
suri!"
- tntocmai, zise el. A;a va proceda intr-o asernenea situa,tie'
- $i aqa iqi petrece viafa, ldsAndu-se pradi fiecirei dorinfe
care apare: cAnd bea pe indelete gi sufli ln flaut, cAncl bea api
pi line regim de slibire. Uneori face exercifiifizice,:alteori e le-
ne,s gi deldLs ator, iar in alte momente face paradi'de studierea
filosofiei. Adesea apare in politici gi se repede si spunl ;i si
faci orice-i trece prin cap. Poate ci faima unui ogtean ii'stdr-
negte invidia gi incearci in acest domeniu; sau e gelos pe un
om de afaceri - gi atunci se indreapti in aceasti direcfie. Viala
lui nu are discipiina sau necesitate, insi el o nume;te inc6nti-
toare, liberi.si plini de binecuvAntiri, ff5ind-o aqa in toate zilele
care i-au mai rimas.
- Pe Zeus, spuse el, e o descriere vie a omului care fine la
egalitate mai presus de orice!
- Acesta este, cred eu, Ltn om divers, cu tot soiul de feluri de
a fi, acesta este omul frumos, multicolor intocmai ca cetatea, un
om a cdrui vitlb N invidia-o sumedenie de bir'bafi 9i femei, avAnd
inliunlrul siu nenumdrate tipare de orAnduiri 9i caractere'
- tntocmai aga e! exclami el,
- Foarte bine. Si agezim omul acesta alituri de democralie,
numindu-l, pe buni dreptate, omul democratic,
- Da, acolo trebuie aqezat!
- Ne-a mai rimas si descriem cea mai frumoasi orAnduire
;i la cel mai frumos om - tirania ;i tiranul.
- Chiar a;a!
r I
PLA
- Spune-mi, prietene, cum apare tirania? E destul de
cd democra{ia se transformi in ea.
* Da, e clar.
- Atunci tirania ia naqtere din democrafie cam in acelaqi
cum democralia ia nastere din oligartrie?
- Cum asa?
- E vorba de ceea cegi statornicesc drept bine; tn privin
riligarhiei era bogilia, nu?
- Ba da.
- Agadar, oligarhia a fost nimiciti de dorin{a nepotoliti de bo
gilii gi de disprefuirea oricdror altor lucruri in afarl de afaceri,
- E adevirat. Asta inseamni ci;i democrafia e nimiciti de
dorinta nepotoliti pentru ceea ce-gi definegte drept binele sdu?
* Ce definegte ea astfel, dupdpirerea ta?
- Libertatea, am zis. Intotdeauna vei auzi ci intr-o cetate
democratici e cel mai frumos lucru si cd, din acest motiv, ceta-
tea democratici e singura in care un om liber prin naturi crede
ci meriti si triiasci.
-4 da, toali lumea susfine asta,
- E adevirat deci, as,a cum voiam si spun, ci dorinfa nepo-
toliti pentru acest lucru si desconsiderarea tuturor celorlalte
transformi gi or6nduirea aceasta, ficAnd-o si-si doreasci tirania?
- Cum anume? lntrebi el.
* CAnd o cetate democraticb lnsetati de libertate are pa-
harnici nevolnici care si-i toarne in cupe gi bea prea mult din
licoarea tare a libertifi, atunci socot cd, ln cazul ln sre cdrmui-
torii nu sunt indatoritori si nu oferi libertate din belpug, ea li
va numi nemernici gi oligarhi gi-i va pedepsi.
- Aga se intdmpli.
* Da, am urmal iar pe aceia care se supun cArrnuitorilor fi
arunca in praf ca pe niste sclavi ce nu meriti nimic, pe cAnd cAr-
muitorii care sunt asemenea supugilor .si pe supus,ii care sunt
asemenea conducitorilor ii cinstesc qi le sunt recunoscitori,
ln public qi in privat. Oare intr-o asdel de cetate libertatea nu
trebuie si pdtrundi peste tot?
- Ba da, desigur.
- $i trebuie sh se strecoare, prietene, qi ln casele particu-
lare,iN ln cele din urmi anarhia pune stipAnire gi pe dobitoace!
- Cum aga?
Republica 269
-IatA, am zis, Tatil ia obiceiul de a se purta asemenea fiului
gi se teme de propriii copii, fiul se poarti ca un tati gi nu-gi cin-
stepte pirinlii qi nu se teme de ei, cici, dupi cum spune, ,,tre-
buie si am iibertate". Metecul este egal cu cetifeanul qi ceti-
teanul cu metecul, la fel stdnd lucrudle 9i cu striinul.
- Da, aEa se pelrece, incuviin{i el.
- Mai sunt qi alte nimicuri de acestea: intr-o asemenea stare
de fapt dascilul se teme de elev gi ii lace favoruti; elevii i;i dis-
preplesc dascilii Ei pedagogii qi, in genere, cei tineri ii irnili pe
vArstnici gi-i infrunti cu vorba gi cu fapta. Bftrenii le fac loc tine
rilor; sunt pfini de ingiduinfi, se foiesc neincetat gi se poarti
ei ingigi ca ni;te tineri de teamd si nu fie socotifi nepl[culi ori
despolici.
- lntocmai.
- $i acum culmea culmilor! Libertateamulfimii este cea-m1l
mare cu putinti intr-o asemenea cetate, F and seama ci sclavii
cumpdrali cu bani, ath,tbhrbati', cAt ,si femei, nu sunt mai pulin
liberi decAt cumpdrdtorii! A, aproape ci uitasem si-1i'spun ce
mare libertate .si egalitate existi intre femei 9i bdrba[i, tnlre bir-
bafi Ei femei!
- Si spunem ce ne stir pe limbd, dupi cum zicea Eschil?
- De buni seami, aga voi face. Animalele domestice - ni-
meni n-ar crede, pAni n-ar vedea cu ochii lui, cAt de libere 9i in
largul lor sunt intr-o cetate ca aceasta, ln comparafie ctt alte
cetili. Vorba ncalei, cilelele ajung deopotrivi cu stipAnele. Caii
gi mdgarii iau obiceiul de a umbla trufagi, cu cea mai mare liber-
tate, izbind pe oricine nu se di din calea lor. [a fel, 9i ceielalte
dobitoace sunt pline de libertate.
- E chiar visul meu urAt transpus in realitate! zise celilalt'
Asta mi se intdmpld adesea cAnd merg lalari'.
- Ca si lnchei, observi ce iese cAnd toate aceste lucruri
sunt puse laolalti: cAt de gingaEi devin oamenii! Se iriti la cel
, mai mic semn de servitute gi nu-l accepti. PAni la urmdL, gtii ci
nu le pasi defel de legile scrise sau nescrise, lntrucAt nu vor,
cu nici un chip, si aibi un stipAn.
- Da, gtiu asta, spuse el.
- A.Fadar, prietene, acesta este lnceputul tiraniei, un inceput
atAt de frumos gi de strllucit!
- Strilucit Ei vesel, intr-adevdr! Dar ce urmeaza dupi asta?
r
270 PLA
* Acelagi lucru ca in oligarhie; aceea$i boald nimicitoare
ajunge aici, mai puternici si mai virulentd din cauza acestei
bertifi, gi lnrobeqte democrafia. De fapt, asta se int6mpli in
neral ln lume. A face ceva in exces tinde si impingi la
extremi,ln ceea ce privqte wemea, plantele qi flpturile vii,
qi, mai presus de toate, in ceea ce priveqte orAnduirile.
* Probabil cd da,
- Cici o prea mare libertate pare sb se transforme in
altceva decdt lntr-o prea mare sclavie, atAt pentru om cAt fr
pentru cetate. ,,
- Da, pesemne cd aqa se intAmpli.
- Atunci e probabil ca dernocrafia si fie acea orAnduire din
care ia nagtere tirania; dupi cAt se pare, din libertatea extreml
se zimislepte sclavia cea mai cuprinzitoare si niai crudi.
- Da, zise el. Are noimi ce spui.
- Dar cred ci nu asta voiai si stii; m-ai lntrebat ce fel de boal[
e aceea care se dezvolti la fel Ei in oligarhie gi ln democra{ie,
inrobind-o pe aceasta din urm[.
- E adevdrat,
- Ei bine, mi refeream la categoria aceea de oermeni lenegi
gi risipitori in care cei mai cutezitori conduc, iar cei mai pu,tin
cutezitori liurmeazi, pe ceilalli. i1i amintegti ci i-am asemuit
cu bondarii, unii cu ace pi unii farl.
- $i pe buni dreptate.
- Aceste doui soiuri de oameni bulverseazi toate orAndui-
rile ln care pilrund, ca flegrna gi fierea in trup; rnedicul bun tre
buie s[ le urmireasci foarte atent, a.sa curn trebuie sd proce-
deze legiuitorui bun in cetate, 1" 1s1 ss,prisicarul priceput. Cel
mai bine e si nu-i lagi si se strecoare in toate cele; dar daci
reusesc trebuie stArpifi dimpreuni cu fagurele.
- De buni seami, trebuie stArpifi to!i!
-Atunci hai si pornim aga, ca sd vedem mai limpede ceea
ce dorim sa cercetam,
- Cum anume, rogu-te?
- Si presupunem c[ o cetate democratici e alcituiti din
trei pirti, a$a cllm ;i este. Una, categoria pe care deja am des-
cris-o, se dezvolti aici din cauza lngiduin{ei democratice, nu
mai pufin decAt in cetatea oligarhici.
-Asa e.
lr-^l
Republica 271
- S,i e rnult mai agresivi aici decAt acolo.
- Cum asa?
- in otig;rtrie nu capiti experienld gi nici putere, deoarece
este exclusi de la guvernare, neprimind nici o cinstire. Dar in
democra$e aceasta e clasa dominantS, ln afari de o mici parte.
Cei mai agresM vorbesc gi acfloneazi, in timp ce restul roiesc
in jurul tribunei qi zumziie; nu tolereazi niciodati ca cineva sd
vorbeasci in numele altei tabere, astfel ci toate treburile sta-
tului sunt adminislrate de aceast[ clasi, cu cAteva excepfii.
- tntocmai, spuse el,
- tn afar[ de asta, o altA clasi e separati de mulfime.
- Care anume?
- Atunci cAnd toli sunt ocupafi cu afacerile, presupun ci in
general cei mai ordonali prin naturi devin cei mai bogafi.
- E foarte probabil,
- De la ei socot ci vine cea mai multi miere pentru bon-
dari gi ei sunt cel mai u;or de stors.
- Desigur, cum ai putea stoarce miere de la cei care zu pu-
fine?
- De acee4 vezitu,bogilagii sunt numi$ ,,hrana bondarilor".
- Cam a.sa ceva.
- ,,Foporul" va fi denumirea celei de-a treia clase; to,ti cei
ce rnuncesc gi se afli in afara politicii, tdri proprietifi insemnate.
Aceasta este clasa cea mai numeroasi gi mai puternici dintr-o
democratie, atunci cAnd e uniti.
- intr-adevdr, dar nu se obosepte prea des si se uneasci
dacd nu are de cipitat pufini miere.
- Ei, primegte cAte un pic din cand ln cAnd, in funcfie de pri-
ceperea capeteniilor de a le lua averea celor care o au, impdr-
find-o poporului, care si pdstreze o buni misuri pentru el,
- Da, capiti o parte din ea.
- Prin urmare, cei care sunt jefuifi febuie si se apere, pre
supun, vorbind mulf,mii gi ac$ondnd in orice fel pot.
* De buni seami.
- A.sa ci sunt invinui{i de cealalti parte ci uneltesc impo-
triva poporului, chiar dacb nu au nici o dorinfi de rizvritire, .si
despre ei se spune c[ sunt oligarhi reacfionari.
- Firi doar qi poate,
272 PLATON Republica 273

- in cele din urmi, cAnd vid ci poporul, negtiutor si inpc, - Poate cumva si fie surghiunit ;i si se intoarcd, in ciuda
lat de aatzatorii mincinosi, incearcd necontenit si le faci riu, dugmanilor sii, ca tiran desivArgit?
devin, vrAnd-newAnd, cu adevirat oligarhici; nu o fac de buni. -Da, e clar.
voie, dar lucrul acesta rdu le este insuflat de bondarul care.l -Iar dacd nu sunt in stare si-l surghiuneasci ori si-i aduci
in,teapi. moartea lntorcdnd cetatea impotriva lui, ar putea unelti in taini
- Chiar aqa. uciderea sa, nu?
-Apoi incep si curgi, judecd{ile, condamnirile qi procesele. - Cel puiin aga se intAmpl5 adeseori.
- tntr-adevir, - Ca si impiedice lucrul acesta, cei care ajung atAt de de-
- Dar poporul de rAnd igi va alege lotdeauna un protectof? parte fac totdeauna vestita cerere a oricirui tiran: implori po-
special pe care sd-l sprijine qi sir-l prosl5veasci:? porul si le dea o paz6. de corp, asdel incAt sus{initorul mulfimii
* Da, aga procedeazi, si rimAni nevitdmat.
- Un lucru e limpede, anume cd atunci cAnd apare un tiran, -intr-adevar, aga fac.
el are ca unici sursi functia de protector. - Iar poporul acordd pazade corp, temdndu-se pentru soarta
- E cdt se poate de limpede, conducitorului, dar fiind linigtili in privinfa sor{ii lor.
- Dar unde e tnceputul acestei transformiri din protector - Exact.
ln tiran? Nu cumva atunci cdnd protectorul incepe s[ facl pre - Vazend acestea, un om care are bani si, cu banii sii, renu-
cum omul din povestea despre templul lui Zeus Lykaios din mele ci urigte poporul, atunci, prietene, omul acesta se gdndegte
Arcadia? la oracolul lui Cresus; ;i
Care poveste? tntrebi el.
-
- Aceea potrivit cdreia oricine a gustat din miruntaie ome De-a lungul pielrosului Hermos
negti amestecate cu toata carnea de la jerffi se preschirnbi ne Fuge, nu asteapta, nu se sfie.ste
apirattn lup. N-ai auzit-o niciodati? Si se arate lag.
- Ba da.
- $i aici e lafel. Cdnd Protectorul Poporului constath ci mul- - Pii nu! spuse celilalt, N-ar mai apuca si se sfiasci a doua
fimea e foarte supusi, cAnd nu se infrdneazi de la vdrsarea sdn- oari.
gelui celor de un neam cu el, c6nd tArigte pe cineva ln hibunale - Iar cel prins ar fi ucis.
cu obisnuitele invinuiri nedrepte si-i rrerrorocegte via{a, cAnd, cu - Fire;te.
gura si cu limba spu5,cate, gusti din sAngelQ unuia dinracelagi - In timpul acesta, Protectorul lnsuqi nu zace la pimdnt,
neam, cAnd surghiunbgte _si executi, cand promite ;tergerea da- rnare in mirefia sa; nu, el doboari mullimile conduse de cei-
toriilor si irnpirlirea mogiilor - cu siguranfi, pentru un aseme- lalli gi scruteazi dominator din mijlocul ceti{ii, nernaifiind Pro-
nea om este rAnduft fie si piara in mdinile dugmanilor, fie si tector', ci Tiran lmplinit si desdvArsit.
devina tiran, lup in,loc de om. Nu-i asa? - Desizur.
- Ba da, aceasta trebuie si-i fid soarta, spuse el. - Acum si descriem fericirea, a omului gi a cetitii, cu care
ar fi lntAmpinat un asemenea conducitor.
- Prin urmare, aga este omul care ajunge si conducd o gru-
pare lmpotriva celor cc defin 3ver9, - Da, s-o descriem!
-Asa e. - Ei bine, la inceput, in primele zile, ii saluti pe toti cei lnt6l-
nifi cu un zimbet larg; le spune ci nu e tirzm Ei le promite tot
37. Titlui, detinut si de Pericle, era acela de,,Protector al Poporului". felul de lucruri in privat qi in public, ti iartd de datorii qi imparte
r,
i

I
274 PLA Republica 275

pimdnt poporului gi celor din preajma lui, se preface cb e - Asffel, o necesitate fericiti il oblisi si aibb in preajmi crea-
bil gi prietenos cu toat[ lumea. : turi nevolnice, in cea mai mare parte, gi si fie ur6t de ele; ln caz
-Trebuie so faci, zise el. contrar n-ar mai avea mult de triit.
- CAt despre dugmanii din afari, dupd ce ajrrnge ia o tn - Fericiti necesitate, intr-adevdr!
legere cu unii pi-i va fi nimicit pe ai[ii, -si cdnd totul e linistit - Ca urmare, cu cAt mai mu$ cetiL,teni il urisc pentru aceste
aceasti privintd, va incepe sa sune goarna rdzboiului pentru lucruri, cu atAt mai mu$i gi mai wednici de lncredere vor fi paz-
poporul si-qi doreasci un conducitor. nicii de care Ya avea nevoie.
- E lbarte probabil. - Bineinfeles.
- Mai mulf penfu ca poporul sd siriceasch dn,eauzabi - Dar cine sunt paenicii acestia de incredere qi undeiva gdsi?
rilor legate de rizboi, si se Sni de feburile rilnice gi si fie - Vor veni de buni voie, in numir mare, pe aripile vdntului,
pufin lnclinali spre a unelti impotriva lui. daci le va pldti simbrie.
-Asta e clar. - Bondari! am exclamat. Pe CAine, de bondari e vorba!Asta
-lar daca banuie,ste ci vreunii addpostesc un spirit liber gl vrei si spui, nu? Mercenari de pretutindeni!
nu vor si-i lndure cArmuirea, dore.ste un pretext pentru a-i nimid, - intr-adevir, la asta mi: refer. ..
scofdndu-i calea dugmanului: Din toate aceste pricini, tiranui tre - Cum a;a? Nu vor fi recrufi din cetate? N-o si wea..,
buie si a{Afe necontenit la rirhoi. - Pe cine?
- Trebuie, lntr-adevir. - Sclavii; o si-i ia de la cet6{eni, o si-i elibereze gi o si-i in-
- FdcAnd aceasta, devine din ce in ce mai urdt de popor. cludi in garda lui personali.
- De buni seami. - Cu siguranfi, vor fi cei mai vrednici de'lncredere dintre
- Te-ai agtepta ca unii dinfe aceia care au ajutat la urcarea to,ti! !

lui, cei mai cutezitori dintre ei, acum la putere ei ingiqi, si vor. - fiinli binecuvAntati e tiranul t6u! am spus. Ce prieteni
Ce
beasca liber in fala lui gi intre ei si si-i reprogeze ce se intAmpld. are, ln ce oameni are incredere, acum ci i-a nimicit pe cei di-
- Cu siguranfi. nainte!
* Prin uimare, daci vrea si cArmuiascd el trebuie si se des - Da, acegtia sunt oamenii pe care-i are ln preajmi.
cotoroseasci in linigte de tofi acegtia pani cand nu rnai rimdne - Tbvar5gii acegtia chiar il admiri, iar noii cetdleni sunt in-
nici unul, fle el prieten ori dugman. solitorii lui; dar cei cumsecade ll urisc pi dau bir cu fugilii.
- E limpede. - Cu siguranli.
- Trebuie,si priveasci ager pentru a vedea care e viteaz, -Oamenii trebuie sd aibi un motiv bun si creadd, a,sa cum
oare e mdrinimos, care e prudent, care e bogat; si e atAt de fo ofac, cdtragedia e plini de infelepciune qi ci Euripide e cel mai
ricit,si:de ocrotit de soarti, tncdt trebuie si le fie du;rnan tu- bun dintre autori.
turor acestora, indiferent daci li place sau nu, -si si unelteasci - Cum aqa?
impotriva lor pAni cAnd curild cetatea de ei. - Iati una dintre zicerile tui, tipici pentru gandirea sa pro-
- Frumoasi curiFre! zise el. Iund6:
- Da, e contrariul celei pe care o intreprind medicii asupra
trupului; ei inlihrrd ce e rdu gi lasi ce e bun, pe cAnd tirar'rul face Tiranii sunt infelepfl insofindu-se cu infelepfi.
tocmai pe dos.
- Nu poate proceda alffel, se pare, dac[ vrea si ramAni cAr- 'Voia si spuni, desigur, ci sunt tnfelepfl aceia cu care se
muitor. intoviriseste,
 276 PLATON Republica 277

-Da, iar Euripide il laudi adesea pe tiran, asemuindu-l ctl' gi de ,,domni", cum sunt numif, ln cetate. Acum ii spune si plece
Zeuld:ra ceruri, qi mai spune gi multe alte lucruri de soiul din cetate impreuni cu tovariqii sdi, ca un tati care-l di afari
la fel fac Ei ceilaiti poe{i, pe fiul care a venit acasi cu un alai de amici befi."
- De acee4 poetii tragici, fiind infelepfi, ne vor ierta, pe nol - Atunci, pe Zeus, poporul va afla ce monstru au zimislit
gi pe cei care vid politica asemenea noui, ci rcIuzilm si-i pri. .si-au crescut la sAn, oferindu-i mire$a; ei, cei slabi, se vor g6ndi
mim in cetate, fiind ei liud[tori ai tiraniei. cum sii-l dea jos pe cel puternic!
- Cred c-or si ne ierte, spuse el, to,ti sunt oameni amabili, - Ce spui? am exclamat. Oare tiranul va lndrhzni si folo-
- Ei strdbat cetifile de la un capit la altul, adunAnd mulfiml seasci violenla lmpotriva tatdlui siu gi si-l zdrobeascd dacd nu
in jurul lor; angajeazi voci incAntitoare, puternice, convingi. se supune?
toare,^atrigdnd cetilile spre tiranie gi democrafie. - Da, dupd ce-i va lua armele.
- lntocmai, : - Paricid!Aga se numegte un tiran careqi neglijeazi pirinlii
$i, tn plus, obfin risplili pi onoruri pentru asta, ln primul
- in vArsti. Avem aici o tiranie lipsiti de orice ascurziquri, poporul
rdnd de la tirani, cum ar fi de aqteptat, in al doilea rand de la de, va fugi dinspre fum spre foc, dupi cum spune proverbul, de la
mocrafie; dar cu cAt urc[ mai sus pe Muntele Oranduirii, cu atdt sclavia sub oameni liberi spre despotismul sub sclavi. Acea li-
gloria lor scade, ca qi cum n-ar mai putea continua din lipsi de bertate desdvArqiti gi nepotriviti a fost schimbata cu un nou veF-
aer. mAnt, cea mai crudi.si mai amarnicd sclavie sub jugui sclavilor.
-
Chiar aga. - intr-adevir, spuse el, exact aga se intflmpld.
- Dar ne-am lndepArtat de la subiecl, am spus. Si ne ln - Foarte bine, atunci. Am explicat indeajuns cum se trans
toarcem la armata tiranului, atAt de buni, de numeroasi gi de formi democraf,a in tiranie gi, atunci cdnd tirania s-a instaurat,
diversi, in continui schimbare, gi sd ne intrebim cum ii va asi- care este caracterul ei? Putem rispunde afirmativ cu toati in-
gura hrana. crederea?
- E clar ci daci in templeie din cetate existi comori le va - Da, spuse el, am explicat lndeajuns.
cheltui pe acestea, precum ;i averile victimelor sale; astfel, po-
porul nu va trebui si aduca un obol prea mare.
* Si daci acestea nu sunt de ajuns?
- In mod limpede, va folosi averea propriului siu tati pen-
tru a se intref,ne pe sine, precum gi pe tovarigii, pe iubifii ;i iu-
bitele sale.
- Pricep, vrei si spui ci poporul care azimislit acest tiran
il vor hrAni pe el ,si pe tovardgii sii.
- E un lucru cAt se poate de necesa4 zise el.
- Dar ce se intAmpli daci poporul nu accepti qi spune ci
,,nu e drept c.a un fiu adult si-i ceari tatalui siu si-l infelini, ci
dimpotrivi - fiul ar trebui sd-gi intretini tatriMar acesta din
urmi nu l-a conceput pe nipiiat gi nu l-a pus pe picioare nu-
mai ca si fie sclavul propriilor sii sclavi atunci cAnd biiatul
cregte mare gi ca si-i lntrefini pe el pi pe sclavi, plus o qleahti
de striini. CAnd liul s5.u era Protector, voia si scape de bogati

l*.

CRnrse e IlGa
- Ne mai ramd.ne, aqadar, si cercetam omul tiranic, cum
nagte el din omul democratic, ce este o dati ajuns la ma
gi cum este viafa sa, nefericitl sau fericita.
- f)a, rispunse el, trebuie si studiem acest om.
- Dar stii ce anume lasd inci de dorit pentru mine?
- Ce?
- In ceea ce privegte dorin{ele, natura gi felurile 1or, mi
pare ci am oferit definifii insuficiente; atAta weme cAt acest a$
pect nu va fi elucidat, cercedrii noastre li va lipsi clai,ltatea
- Dar nu ar fi cazul si revenim asupra sa?
- Ba da, cu siguranfi. GAndestete la ceea ce weau sa vid
in legitr,rri cu ele: printrc pliLcerile gi dorinfele care nu sunt ne.
cesare, unele mi se par nelegitime" Ele sunt probabil inniscuto
in fiecare dintre noi, dar reprimate de legi gi de dorinlele mal
bune, cu ajutorul ra$unii. Ele pot, la unii, s6 fie in lntregime e:c'
tirpate sau si nu reziste decdt in numir mic ;i slibite, in timp
ce la allii se pistreazi mai puternice gi mai nurneroase.
- Dar despre ce dorinfe vorbe;ti?
- Despre cele care se trezesc ln timpul somnului, atunci
cAnd se odihneEte acea parte a sufletului care este ra{iornli,
blAndi gi ficuti si o comande pe cealaltd, iar partea animali gl
silbaticd, indopatd cu mAncare gi cu vin, tulburAnd somnul,
pleaci in c6utarea satisfacerii propriei licomii. $tii ci in astfel
de carnri, ea indriznegte orice, ca gi cum ar fi eliberati de orice
rugine sau prudenfi. Se pare ci ea nu se teme si incerce si se
uneasca cu propria mamd sau cu orice altd fiinfd, om, zeu sau
animai, si se pAngireasci cu orice crimi gi si nu se ablini de
la nici o mAncare; intr-un cuvAnt, nu existl nebunie, nu existi
rugine de care sa nu fie capabili,
- Ceea ce spui este foarte adevirat.
- Dar atunci cAnd un om sinitos la corp gi la minte, se
culci dupi ce a lrezit partea rafionali din sufletul sAu, hrdnindo
cu g0nduri frumoase si cu spec.ulafii nobile, in armonie cu sine
ii*,
Repultlica 279
insugi; atunci cAnd a evitat si-gi infometeze, dar gi si-.si aduci
la saliu partea concupiscenti, asffel tncdt aceasta si rdmdni
linistitd qi sb nu hrlbure prin bucuriile sau prin tristelile sale,
principiul mai bun. Partea care doregte va fi lisati singuri cu
ea insfui si cerceteze gi sd lnfeleagi ceea ce el nu cunoapte din
trecut, din prezent gi din viitor. [.a fel va proceda acest om gi
cu partea irascibili, care nu va fi pornitd impotriva cuiva, iar el
nu se va culca cu sufletui tulburat, ci potolind cele doui pdrli
ale sufletului, o va activa pe cea de-a treia, in care se afld sAn-
direa, gisindu-gi in acest mod linigtea. Ei bine, un asemenea om
va intra in legituri cu adevdrul in cea mai mare misuri, iar
imaginile viselor sale nu vor fi deloc tulburate.
- Sunt pe deplin convins.
- Dar ne-am oprit prea mult asupra acestui punct; ceea ce
doream sd constatim este ci existd in fiecare dintre noi, chiar
in cei care par perfect echilibrali, un tip de dorinle terifiante,
siilbatice, lipsite de legi, iar ciL acest lucru este pus in evidenld
prin vise. Gande,ste-te daci !i se pare corect ceea ce am spus
;i daci epti de acord cu mine.
- Dar sunt de acord.
-,{mintegte-fi acum omul democratic aga cum l-am pre
zentatnoi: este format incdi din copildrie de un pirinte parcimo-
nios, care satisface numai dorin.tele profitabile, disprefuindu-le
pe cele care nu sunt necesare, care nu au drept rezultat decAt
amuzamentul gi luxul. Nu-i aga stau lucrurile?
- Ba da.
- Dar, fiul frecventf,nd oameni mai rafinati gi plini de dorin-
tele pe care le descriam mai sus, el se dedi tuturor exceselor
gi adopti comportamentul acestora, din aversiune fald d,e zgtr-
cenia tatilui siru; in acelaqi timp, cum firea sa este mai buni decdt
cea a corupdtorilor sii, atras in doui direcfii diferite, sfArgegte
prin a alege calea de mijloc lntre aceste moduri de existenli
gi, cerAnd de la fiecare acele pliceri pe care le consideri mode-
rate, duce o viafi lipsiti de meschinirie dar gi de nelegiuiri, de-
venind un om democratic din unul oligarhic,
- Aga am infeles lucrurile despre acest om gi aga le in!e-
legem gi acum.
- Acum, si presupunem ci, lmbhtranind la rAndul siu, va
avea un fiu crescut cu deprinderi aseminitoare.
 28A FTATON Republica 281

- Si zicem. - Cu necesitate.
- Si mai adiuglm cd i se intAmpli acela,si lucru ca gi tata - Dar, nu vor rdsdri tn,fiecare noapte gi in fiecare zi alirturi
lui siu. ci este antrenat lntr-un dezechilibru deplin, numit de de aceasti pasiune dorinfe numeroase gi periculoase, ale ciror
cei care il indeamnd cdlre acesta libertate absolutd" ce tatil sdu cerinle sunt multiple?
gi apropiafii sdi sar in ajutorul dorinlelor moderate, iar ceilalli - Ba da, ele se vor lnrn-lllfi.
pir,tii opuse; cAnd acesti magicieni gi creatori de tirani se tem - Prin urmare, veniturile, daci exist5, vor fl repede chelhrite.
ca nu cumva t6nirul si se indepirteze de ei, ii.pun la cale o iu- - Cum si nu?
bire drept ciliuzire a dorintelor de lene si de risipire a avutului. - Iar apoi, vor urma imprumuturile gi risipirea averii.
Aceasta, iubirea, esle un bondar inaripat uria;. sau crezi oare ci - Desigur. : ,, ,:
iubirea poate fi altceva la un asdel de om? - Iar cAnd nu va mai rdmAne nimic, nu este de neevitat ca
-- Nu, nimic altceva. mulfimea fierbinte a dorinfelor care se adipostesc in sulletul
- Dar atunci cAnd in jurul siu se zumziie celelalte pofte, acestui om si lnceapd si strige, iar el tnsupi, impuns de acestea
intr-o aromi de mirt, cununi, vinuri .si de plicerile care sunt ne- ;i mai ales prin iubire, pe care celelalte o inconjoari ca pe un
stipanite in asernenea situafii, cAnd ele il educi qi ii aduc hrana conducitor, si aibi crize de furie si si caute orice pradi pe cire
necesari, dAnd bondarului acul dorinfei, atunci acest conduci- poate pune mdna prin lngelitorie sau prin violen$?
tor al suflehrlui lnsolit de demenli este cuprins de violenfi, uci- - Ba da, sigur.
gend,si al,ungAnd din sufletul tdndrului orice,urmi de ganduri gi - In consecinta, penfu el va fi o necesitate vitali si jefuiasci
dorinfe pozitwe .ar mai fi putut rirnAne, pAnA cdnd sufletul este in stdnga gi in dreapta sau sd indure suferin{e gi dureri ingrozi-
golit gi apoi umplut cu o nebunie striini. toare.
- Descrii aici perfect originea omului tiranic. ,
- De buni seami.
- Oare nu din aceasti cauzhiubirea este nulniti un tiran? - Iar curn noile patimi din sulletul siu le-au jefuit gi, pdni la
- Aga se pare. urmi, le-au inlocuit pe cele vechi, nu la fel va socoti -si el ci, fiind
- Iar omul beat, prietene, nu are el sentimente tiranice? mai tanar, trebuie sri aibi mai mult decAt tatdl siu qi decAt mama
- Ba da. sa, si puna mAna pe bunudle lor cAnd isi va fl terminat partea lui?
* Dar omul furios, al cirui spirit este deranja{,,nu vrea si - Nu te pot contrazice.
comande nu numai oamenilor, ci qi zeilor, imagindndu-gi ci ar - Dar daci pirinfii lui nu ar ceda, nu va incerca el mai tntAi
fi capabil sd o fac5? sd-i fure si s[-i insele?
- Ba da, cu siguranld. - Ba da.
-Atunci, bunul prieten, nirnic nu-i lipsegte unui om pentru - Dar daci nu reugegte, le va lua bunur:ile cu forfa.
a fi tiranic, atunci cAnd natura, obiceiurile sale sau amAndoui - Asa cred.
la un loc L"au ficut befivan, indrigostit gi nebun. - Acum, dragd prietene, daci beffanul gi bitrdna rezisti gi
"= Nu, intr-adevir, nimic. lupti ctr el, oare el se va linigti ,si se va abfine si comiti weo ac-
-Iath, se pare, modul ln care se formeazi omul tiranic; dar liune tiranicd?
cum traiesle el? - Nu pot si sper ci pe cei doi bitrani ii agteaptd vreo soarti
- tg voi rispunde ca atunci cand glumimi tu si-mi spui! buni.
- If voi spune, desigur. Imi imaginez ca din acel moment nu - Dar, pe Zeus,Adeimantos, oare pentru o curtezani iubiti,
vom g[si decAt festinuri, curtezane gi pliceri la cel care a lisat care nu este pentru el decAt un capriciu, va uita acest om de
tiranul Eros sa se instaleze in sufletul shu si si-i conduci actiu- aceasti prieteni buni gi necesari, care este mama sa, sau pen-
nile. tru un tAndr frumos si indrdgit in seara dinainte, care este tot

L

un capriciu, va uita de tatil siu, care ii este cel mai vechi si
bun prieten? Va fi el in stare si-i loveasci pe bitrani qi si"i
veascb acestor creaturi, tn cazul in care ele i-ar intra si in
- Da, pe Zeus! rispunse el.
- Se pare ci a da nagtere unui,fiu tiranic este o r privegte influenfa lor asupra mizeriei .si nefericirii cetilii, nici
cire, am exclamat,
- Da, cum si nu?
- Dar, dupi ce si averea pirin,tilor se va risipi, iar
se vor aduna gi mai abitir in sufletul lui, oare nu se va atinge
de zidul unei case ori de mantaua unui trecitor intdrziat
noapte, apoi nu va lncepe si,,curete" si weun templu? in
aceste situatii, vechile opinii asupra cinstei pi necinstei,
care le avea inci din copildrie, vor ceda in fata noilor opinii
berate, care fac de gardi iubirii si triumfi o dati cu ea;i
acestea din urmi nu se eliberau decdt in vis, ln timpul
lui, pentru ci atunci era supus legilor;i tatdlui siu, iar in
tul lui domnea democralia, in timp ce acum, ttranizat de dra.
goste, vafi permanent, in stare de trene, omul care nu frebuiC
si fie decAt in vis; nu se va abtine de la nici o crimi, de la nid
un fel de mAncare interzis, de la nici o fdLrddelege. Iubirea, care
trdieqte tiranic ln el, in dezordine .si nesupunere, pentru ci este
singurul stdpdn, va tmpinge nenorocitul al cdrui suflet il ocupi,
precum un tiran cetatea, si lndrizneasci orice pentru a hrini,
la un loc cu cohorta de dorinte, sosite in parte din afar6, in parte
ndscute ln el si eliberate de ndravurile rele, asemini:toare cu
cele din exterior. Nu am descris bine viafa unui asttel de om?
- Ba da, spuse el,
- Ori, am reluat, daci intr-o cetate oamenii de acest fel sunt
pu{ini la numir, iar restul poporului este sdnitos, ei pleaci pen-
tru a se pune in slujba vreunui tiran sau se oferi drept merce-
nari oriunde apare un rhzhoi; dar, daci pacea gi linlptea domnesc
peste tot, rimAn in cetate gi comit un mare numir de nelegiuiri
marunte.
- [a ce fel de fapte te ginde;ti?
, - De exemplu, furi, distrug zidurile, taie pungile cu bani,
tAlhbresc cilitorii, capireazi gi vdnd sclavi gi, cAteodati, atunci
cdnd gtiu si vorbeasci, sunt sicofanli, martori falEi sau {uncfio-
nari corupfi.
r-_\
Republica
F-
- Iati ce numegti tu rele minore atAta vreme cAt astfel de
oameni nu sunt numeroqi!
- Da, am rispuns, pentru ci lucrurile mici nu'sunt asffel
decAt prin comparalie cu cele mari, iar toate'aceste rele, in ce
micar nu se apropie, cum se spune, de tiranie. [n realitate, atunci
cAnd asemenea oameni si cei care ii urmeazi sunt numeroqi
intr-o cetate ;i realtzeam cAt de mul! sunt, ajutali de prostia rna-
selor dau nagtere tiranului, iar cel care adipostegte in sufletul
siu tiranul cel mai mare este gi cel care li va conduce.
- Este firesc, pentru ci va fi mai tiranic.
- Iar atunci se poate lntAmpla ca cetatea si se supuni de
bunivoie, dar, daci opune rensten\A, aSa cum l;i bitea inainte
tatil pi marna, igi va pedepsi patria daci are putere, va aduce noi
tovarlgi de-ai sli gi le va aservi ceea ce iubea odati, matria,
cum spun cretanii, iar patria sa o va hrini, dar in sclavie. Aici
va ajunge patima tiranului.
- Perfect, spuse el.
-Acum, in viafa privati, inainte de a ajunge la putere, acegti
oameni nu se comporti le fel? tn primul rAnd, friiesc alituri de
lingu-sitori care sunt gata si le asculte orice dorinf6, snu, daci au
nevoie de cineva, se hjosesc, nuezit|si joace toate rolurile po-
sibile pentru a-i demonstra loialitatea, degi vor ajunge si nu mai
cunoasci persoana respectivi atunci cAnd vor avea puterea.
- Esle foarte adevlrat.
- Agadar, de-a lungul viefli, ei nu sunt prietenii niminui, ci
intotdeauna despofi ori sclavi; cdt despre adevirata libertate .si
prietenie, o flre tiranici nu le apreciazdniciodati.
- Cu sigurangd.
- Deci, fi numim pe buni dreptate oameni firi cuvdnt?
- Cum si nu?
- S,i nedrepti in ultim[ instanlh, dacl ceea ce am convenit
mai sus despre natura dreptiitji este corect.
- Dar este corect, fdri indoialb.
-$d tragem agadar concluziile in ce-l prive;te pe nelegiui-
tul perfecl este cel care in stare de veghe se comporti la fel ca
,si cel care viseazi, dupi am aritat mai devreme,
- Perfectll
 284 PLATON
- Ori, devine un astfel de om cel care, dotat cu firea cea mai
tiranicb, a ajuns si cdrmuiascd singur, devenind tot mai riu cu
cAt exerciti un timp mai indelungat tirania,
- Este inevitabil,lui la rdndul siu cuvAntul Glaucon.
- Dar, am continuat, cel care a apirut drept cel mai riu se
va dovedi a fi gi cel mai nefericit? Iar cel care a exercitat tira-
nia cea mai indelungati qi mai deplini, nu va fi fost el nefericit
spre sfdrsit ca gi in cea mai mare parte a timpului, de fapt? - deqi
ci mulfimea are numeroase pdreri asupra acestei chestiuni.
- Nu poate fi altJel.
- Ori, nu este oare adevlrat ci omul tiranic este ficut dupi
aseminarea cetdfii tiranice, la fel cum omul democratic dupi
cea democratici ,si asa mai departe?
- Fdrri indoialh.
- Iar un om nu este pentru celilalt ceea ce este o cetate
pentru altd, in ce prive,ste virtutea qi fericirea?
si
- Cum nu?
- Care este, prin urmare, pentru virtute, raportul dintre ce
tatea tiranici -si cetatea regali, a$a cum am descriso inifial?
; , , Ele sunt exact opuse, una este cea mai buni, iar cealaltin
cea mal rea.
- Nu te intrebam care dintre cele doui este mai buni sau
mai rea - acest lucru este evident. Dar, in raport cu fericirea gi
nefericirea, crezi acelasi lucru sau altceva? Iar aici nu ne vom
lisa coplesili de vederea tiranului gi a favorifilor care il incon-
joari: fuebuie si intrim in cetate pentru a o anahza in ansam-
blu, trebuie si ne strecurim peste tot Si si vedem totul pentru
a ne forma o opinie.
- Cererea ta este corecth, spuse el. Este evident penfru toatd
lumea cd nu existi o cetate mai nefericiti decAt aceea tiranici,
nici mai fericitl decAt cetatea real6.
- Oare grepesc daci solicit aceleaqi precaufii pentru studiul
indivizilor, gi si nu acordim dreptul de a-ijudeca decdt celor care
pot, cu mintea, si intre in caracterul unui om si s6 vadi clar ln
interiorul siu, firi a se Lisa picalit de aparenle - fastul pe care
tiranul ll desfigoari in fafa profanilor - dar qtiind si discearnd
realitatea lucrurilor? A,gadar, daci a; sus,tine ci trebuie sd-l as
culte cu tofii pe cel care, ln prirnul rdnd, este capabil sbjudece,
care, in plus, a niit sub acelagi acoperig cu tiranul, martor al
i*
Republica
faptelor sale din intimitate gi al raporturilor sale cu cei apropi-
ali - mai ales prinke acestia poate fi v6zut lipsit de recuzita sa
teatralh- si care, de asemenea, cunoapte comportamentul siu
in pericolele publice, deci, daci iag cere acestui om si se pro-
nunfe ln ce priveste fericirea gi nefericirea tiranului in raport
cu alfi oameni...
* Ceea ce solicili tu este cAt se poate de corect spuse el.
- Prin urmare, egti de acord sd presupunem ci suntem din-
tre cei care sunt capabili sijudece gi care s-au lntAlnit cu tirani,
pentru a dispune de cineva pregatit si ne rispundi la lntrebiri?
Cum si nu?
i- Atunci, urmareste-mi in aceasti cercetare, Amintegte-fi
de aseminirile dintre stat gi individ gi, analizdndu-le punct cu
punct, spune-mi ce se petrece cu unul si cu celilalt.
- Ce li se lntAmpli.?
- Pentru a incepe cu ceLatea, despre cea care este cilrmuita
de un tiran, vei spune c6: este liberb sau ln sclavie?
- Este ln sclavie, in misura posibilului.
- In acelapi timp, vezi in ea stipAni si oameni liberi.
- Da, dar in numir mic, aproape toli cet4fenii, gi chiar cei
mai onesti, sunt redugi la o servitute nedemni gi mizerabili,
- Prin urmare, daci individul seamdni cu cetatea, nu este
inevitabil si gisim in el aceeaqi stare de lucruri gi ca sufletul sbu
si fie plin de servitute gi de josnicie, ca pir,tile cele mai elevate
ale acestui suflet si fie reduse in sclavie si ca o minoritate, for-
mata din partea cea mai rea gi mai irascibili si stip6neasci?
- Este, intr-adevdr, inevitabil.
- Dar vei spune despre un suflet afl,at in aceasti stare cd
este sclav sau [ber?
- Cu siguranfi, voi spune ci este sclav.
- Ori, cetatea sclavS, dominad de un tiran, nu face cdfugi de
pu{in ceea ce vrea,
- Nu.
- in consecinli, sufletul Itranizatnu va face deloc ceea ce
doreste - vorbesc despre suflet ca lntreg; va fi plin de tulbu-
rare gi de remuqciri, tdrAt cu violenld gi tiri rigaz de o dorinli
furioasi in direcf,ile cele mai diferite,
- Cum si nu?
286 PLATON Republica 281

- Dar, cetatea cdrmuiti d un,tiran este cu necesitate bogatd - Atunci, te rog si m[ corectezi daci grepesc. Dupi plre
sau siraci? rea mea, trebuie si ne facem o idee despre situafa tiranului lu-
* Cu necesitate, sdraci. And ln considerare urmitorul lucru...
- ln consecinli, este necesar ca qi sufletul tiranic si fie ln- - Care anume?
totdeauna sirac qi nesitul. - Situata unuia dinte acei particulari bogafi care, un unele
- Da, rispunse el, cetif, de$n mul,ti sclavi; ei seamini din acest punct de vedere
- Dar oare nu este la fel de necesar ca o asemenea cetate cu tiranii, deoarece conduc mulfi oameni; diferenla nu consti
;i un astfel de om sd trdiasci in teami? decft in numir.
- Ba da. - E adevirat.
- Crenci.pof gdsi in oricare alti cetate mai multe plangeri, - $tii cd acepti indivizi sunt in siguranfb gi nu se tem deloc
lacrimi si dureri? de servitorii lor,
- Nu, nicdieri, - Ce motiv ar avea si se teami?
-$i existi weun individpe care iubirea qi celelalte dorinfe - Nici unul. Dar oare de ce?
si-l innebuneasci mai tare decAt pe acest om tiranic? - Pentru ci cetatea in tntregime ii sprijiniLpe ace-sti indivizi.
- Nu cred. - Bine spus, Dar cum, dacivreun zeu ar ripi din cetate unul
- Ori, privind la toate cele de mai sus qi la alte lucruri de ace dintre acegti oameni, care are peste cincizeci de sclavi gi l-ar duce,
lagi fel, ai tras concluzia ci aceasti cetate era cea rnai nefericiti cu so$a copiii sii, bunurile toate gi servitorii lntr-un degert, unde
dintre toate. nu ar putea primi ajutor de la nici un orn liber, nu uen cL ar lrli
- Am gre;it curnva? lntrebd el. inff-o permanentiL teami, pentru el, sofla gi copii lui, gdndinduse
- Nu, deloc, dar ce spui despre omul tiranic, atunci cdnd vezi ci servitorii i.ar putea ucide?
in el aceleasi rele? - Ba da, i-ar fi foarte fricb.
, - Ci el este de departe cel mai nefericit dintre to,ti oamenii. - Nu ar fi redus la a se pune bine cu unii dintre ei, la a-i cdy
-Aici, nu mai ai dreptate. tiga cu promisiuni, la a-i elibera din senin, in fine, la a deveni
- Cum asa? lingu,sitorul propriilor sclavi?
- Dupi pirerea mea, el inca nu este atAt de nefericit pe cAt - intr-adevir, ar fi forfat si treaci prin toate astea daci nu
ar putea fi. vrea sa moara.
- Dar cine altcineva? - Ce s-ar intAmpla insi daci zeul ar ageza ln jurul casei lui
- Urmitorul ifi va pdrea chiar mai nefericit, mai mul{i vecini hotardli si nu tolereze un om care comandd
- Care? ca un stipAn aihria gi si dea pedeapsa maximi celui pe care l-ar
- Cei care, tiran din fire, nu duce via{a unui cetilean oare prinde ci face acest lucru?
care, ci are ne$ansa ca o lntdmplare nenorocita siJ faci tiranul - Cred ci situafla lui dificild s-ar agrava gi mai tare dacA ar
unei ceta.ti. fi inconjurat ,si urmirit de oameni care i-ar fi, cu tofii, dupmani.
*JudecAnd dupi cele spuse inainte, recunosc ci ai dreptate. - Ori, cu aceasti. fire pe care am descriso, plini de temeri
- Da, dar nu trebuie sI ne multumirn cu asffel de judeci,ti, gi de dorinfe de tot felul, nu cumva tiranul este prins lnf-o ast-
ci si analizdm pe lnlelete, cu lumina intelectului, cei doi indi- fel de fnchisoare? Deqi sufletul siu gi-ar dori, el este singurul
vizi care ne preocupir; si spunem inci o dati ci studiul nostru din cetate care nu poate pleca nicdieri, nici nu se poate duce si
se referi la cetre mai irnportante lucrtri din lume: fericirea qi vadi lucruri care stArnesc curiozitatea oamenilor liberi. El tri-
nefericirea in vialdi. ieqte in cea mai mare parte a timpului lnchis in casi ca o femeie,
- Este foarte exact. invidios pe cei care cili:toresc gi vid unele lucruri frumoase.
r
(28q) PLATAN,
I
\--'
- Da, a;a este.
- Prin urmare, relele incollesc mai abitir in omul care s6
conduce prost pe sine, cel pe care adineauri fu il considerai cel
mai nefericit dintre toli,f6mul tiranic, atunci cAnd nu igi,petrece
ia,tacaun om oarecare 6i este obligat, impins de soar6, sh exer.
cite o tiranie]Incapabil si se cdrmuiasci pe sine, el se apuci sil
comande altora: precum un bolnav care, neavAnd control asu-
I
pra propriului corp, in loc si duci o viafi retrasa, ar fi obligat
si-pi incerce for,tele cu alfii ;i si lupte in intrecerile populale,
- Comparafia ta este deosebit de precisi, Socrate.
i
-Atunci, dragi Glaucon, nu este oare aceasta culmea nens
rocirii? Iar cel care exercita o tiranie nu duce o via$ mai nef*
riciti decAt cel care, dupi tine, ar fi cel mai nefericit?
- Ba da, cu siguranfi.
-Agadar, ln realitate, indiferent de ceea ce cred allii, tiranul
este un adevdrat sclav, condamnat la un statut inferior qi la o
servitute extremi, lingugitorul oamenilor cei mai josnici, nepu-
tdnd cu nici un chip si-gi satisfaci poftele, ne apare ca lipsit de
o rnulflme de lucruri gi sirac, tn ochii celui care .stie si citeasci
in profunzimea sufletului sriu; igi duce viala intr-o spaimd con-
tinui, pradl zbaterilor qi durerilor, dacl este adevirat ci con-
difia sa se asemini cu cea i cetilil pe care o cdrmuiegte. Se
aseamind, nu-i a,sa?
- Chiar foarte tare, spuse el.
- Dar, in afara acestor rele, nu trebuie sd le atribuim acestuia
pi pe cele despre care am vorbit mai rleweme? Este necesar ca
el sI fie -si, prin exercif,ul puterii, si devini intr-o misuri mai
maie chiar decAt inainte, invidios, perfid, nedrept, liri prieteni,
flri nimic sf{nt, gazdi Ei cultivand toate viciile: toate lucrurile
prin care este cel mai nefericit dintre oameni qi ii face pe cei din
jurul siu sifie ca el?
- NiAi un, om cu judecati nu te-al putea contrazice.
- Acurn, a sosit momentul; a_sa cum un arbitru al probei
finale iqi pronunfi decizia, spune gi tu care este, dupi pirerea
ta, primul in raport cu fericirea gi aqeazi-i ln ordine pe to$ cinci:
pe omul regal, pe,omul tirnocratic, pe cel oligarhic, pe cel de-
mocratic si'omul tiranic,
L*'
Republica 289
- E ugor de judecat, spuse el. ti judec ca pe coruti, in ordi-
nea intririi lor in sceni, ln raport cu virtutea 9i cu viciul, cu fe-
ricirea;i cu contrariul ei.
- Si angajAm un crainic sau si proclam chiar eu ci fir-rl lui
Ariston a decis ci cel mai bun -si cel mai drept este qi cel mai
ferici! spunAnd gi ci omul pe deplin regal pi care se cArmuieqte
pe ei insugi, iar pe cel riu gi nedrept l-a gisi a fi -si cel mai ne-
fericit? De asemenea, el a constatatcit tot acesta din urmi este
pi cel mai tiran peste sine qi peste cetate?
- Proclami chiar tu.
- Voi adbuga urmitoarele: ci nu conteazhdeloc daci aceqti
oameni pbr sau nu par astfel in ochii celorla$i 9i ai zeilor?
-Adaugb -si acest lucru.
- Fie. Iatd o primi demonstrafe; judeci, te rog daci ea !i se
pare de o oarecare valoare.
- Case?
- Daci, la fel ca gi cetatea, care este divizat| in trei pirfi,
sufletul fecirui individ e compus din hei phrqi,teza noasfd per-
mite, cred, o alt[ demonstrafie.
- Care este aceea?
- Dat fiind ci existir trei par,ti, mi se pare cdL existi trei specii
de pliceri proprii fiec[reia dintre ele gi, la fel, trei tipuri ale do-
rin{elor Ei trei tipuri de comandamente ale lor.
- Ce vrei si spui prin asta?
- Primul element, si spunem, este cel prin care omul cu-
noagte, iar a1 doilea prin care se lnflScireazi; cAt despre cel de-al
treilea, cum existi un numir mare de forme diferite, nu am re-
u,sit si-i gisim o denumire unici 9i potriviti, iar atunci l-am de-
semnat prin ceea ce este cel mai important gi predominant la
el; am numito partea,,care doregte", datoritAviolenfei dorinfe-
lor de a mAnca, abea, aiubi qi a ahora aseminitoare. De aseme-
nea am numito prieten al banilor, pentru ci aceste tipuri de
dorinfe pot fi satisficute mai ales pri intermediul banilor.
- Sj am avut dreptate.
Ori, daca adiugim cd plicerea gi iubirea sa se gisesc in
-
cAptig , nu am putea si nebazlm in discufia noastri pe o sin-
griri nofiune care o define.ste, astfel lncAt de cAte ori vorbim
despre acest element al sufletului vom putea infelege cu clari-
 290 PLATON
tate despre care este vorba? Numindu-l prietenul cAgtigului gl
al profitului, ii vom da un nume potrivit, nu-i aga?
- Aga cred.
- Dar cum? Nu afirmim noi ci partea care doregte nu inco.
teazi si aspire, cu totul, la domina{ie, la victorie .si.la renume?
- Aga este,
- Aeadar, denumirea de prieten al victoriei qi al onoarei af
fi potriviti?
- Cdt se poate de potriviti.
- CAt despre partea prin care cunoastem, nu este oare evi.
dent ln ochii tuturor ci ea tinde firi incetare gi ln intregime s[
cunoasci adevirul asa cum este qi ci ii pasi cel mai pufin de
bogi$i gi de glorie?
-Aga este.
- Prin urmare, numindo prieten al ptiinfei gi al intelepciunii,
i-am da numele care i se potrivegte,
- Desigur.
- $i nu este adevdrat, am lntrebat, ci in suflete domini ori
pNtea aceasta, ori una dintre celelalte doud, dupi caz?
-Ba da.
{ad de ce spunem ci exista lrei categorii principale de oa-
meni: iubitorul de intelepciune, iubitorul de victorii si iubitorul
a ,.At
oe ca$ugjJ
^
- Mi se pare corecl.
- $i avem trei tipuri de pldceri, analoge fiecirui caracter.
- Chiar aga.
- Acum, ;tii bine ci daci ai intreba pe rilnd, pe fiecare din-
tre oamenii aceqtia, care este via{a cea mai plicuti, fiecare ar
liuda-o pe a sa. Iubitorul de cA,stig ar spune ci in compara.tie cu
profitul, onorurile si stiin{a nu inseamna nimic, decdt daci prin
ele s-ar putea obf,ne bani.
- Este adevirat.
- Iar iubitorul de izbAnzi? Nu consideri pldcerea de a acu-
mula drept inlerioara, iar pe cea de a cunoagte, atunci cdnd nu
aduce faimi, un luciu neinsemnat si frivol?
- Asa este.
- CAt despre filosof, dupi pirerea noastri, cum priveqte el
celelalte pliceri ln comparaFe cu cea care consta in cunoaqte-
rea adevarului apa cum este gi cu pllcerea aseminhtoare de care
L,
Repubtica G:,
se bucuri intotdeauna tnvifud? Nu crede el ci acestea sunt
foarte indepirtate, iar daci le numeqte cu adevirat necesare,
nu o lace numai datoriti faptului cdL e obligat sI ie foloseasci,
pentru ci daci ar putea s-ar lipsi cu totul?
- Putem fi siguri de asta.
-Acum, am reluat, deoarece discutim despre plicerile qi de-
spre viafa fieciruia dintre acegti trei oameni, nu pentru.a.sti carg
este cea mai dreapti sau mai necinstifi, cea mai buni sau mai
rea, ci care este cea mai plicuti gi mai lipsiti de durere, cum ll
putem recunoagte pe cel care spune adevirul?
- Nu pot rispunde la aceasti lntrebare'
- Ei bine, cerceteaza-o in modul urmitor. Care sunt caliti-
,tile necesare pentru a judeca bine? Nu cumva, experienla, inte-
iepciunea gi rafiunea? Existi criterii mai bune decAt acestea?
- Cum ar fi posibil?
- Cerceteih, te rog. Care dintre aceqti fei oameni are mai
multi experienli in toate plicerile despre care am vorbit? Crezi
ci iubitorul de cAgtig, daci ar incerca sd cunoasci adevirul ln
sine, ar avea mai multi experienfd in plicerea gtiinfei decAt filo-
soful in plicerea c$tfuului?
- Bste o mare diferenti intre ei, rispunse el, deoarece filo-
soful hebuie sa fi cunoscut gi alte pliceri, in afara celor proprii,
tnci din copild.rie. Dar nu este necesar pentru iubitorul de c$tig
si cunoasci plicerea de a qti, care-i apare celui care invafi, si-i
guste dulceafa, nici nu este necesar si obfini experienla aces-
teia; mai mult, nici daci s-ar stridui nu i-ar fi ugor'
- Asadar, filosoful are o mare superioritate fald de iubito-
rul de c'6Etis in privinfa experienfei ambelor feluri de pl6ceri.
- De deparle.
- $i ce putem spune despre cel iubitor de victorii? Iubitorul
de in{elepciune are mai pulini experienli legat5 de onoruri
decrdt iubitorul de victorii despre plicerile care inso,tesc clrnoa$-
terea?
- Cinstirea revine fieciruia dintre ei daci atinge leiul pe care
propune - deoarece bogatul, curajosul qi infeleptul sunt ono-
,si-l
iali de mulFme - asdel incAt, fiecare cunoaEte prin experienld
nailtaplicerii legate de onoruri. Dar pllcerea pe care o aduce
contemplarea a ceea-ce€ste nu poate fi cunoscuta decAt de iu-
bitorul de ln,telepciune. :
r
292 PLATOIrt Repubtica 253

- Prin urmare, am reluat, ln raport cu experienta, el le jw - Fari indoiali,

deci cel mai bine pe toate trei. -lath,prin urmare, doui demonstrafii care se succed, doui
-Asa este. victorii ale dreptafi lmpotriva nedreptif,i. Pentru cea de-a treia,
- lar numai ln cazul lui experienfa se alituri infelepciuniirt dezbinutbin maniera olimpici pentru slava lui Zeus, Salvatorul
- Cu siguranfi. I
qi Oiimpianul, observi c[ in afari de plicerea filosofului, a ce-
- Dar instrumentul care este necesar penlru a judeca nu iorla$, nu este pe dea-ntregul adevirati 9i puri, ci, rnai curAnd,
aparline nici iubitorului de cAgtig, nici iubitorului de victorie, o imagine umbiiti de plicere, aga cum cred ci mi-a spus o dati
ci filosofului un infelepf aici s-ar putea ascunde cea mai gravi pi mai com-
- Care este acest inshument? pletb inlrAngere a omului nedrept.
-Am spus ci trebuie si te ajuli de raliune pentru a judeca, - De departe, dar cum dovedegti?
nu-i aga? la intrebdri
* Ba da, - in modul urmdtor, cu condilia si-mi rlspurrzi
pe parcursul demonstrafiei.
* Ori, rafiunea este principalul instrument al filosofului.
Fdrd indoiali. - tntreabi-mi,
- * Spune-mi, nu afirmim ci durerea este contrariul plbcerii?
- Dar, daci bogilia ;i cAgtigul ar fi cea mai buni reguli
- Ba da.
plntrq a judeca asupra lucrurilor de acest fel, laudele gi criti-
cile iubitorului de cd;tig ar trbbui si fie cele mai conforme cu - $i nu existi o stare ln care nu simf, nici durere, nici pli'
cere?
adevirul,
- Cu necesitate. ,' - Ba da.
- Stare intermediari la fel de lndepirtati de aceste doui
- Iar dacd ar trebui judecate onorurile, victoria.,gi curajul,
sentimente, care consti lntr-un repaos ln care sufletul se gi-.
atunci ar trebui ne luim dupi deciziile iubitoruhri de izbdnzi,si
prietenalvictoriei? ,r
segte fali de unul gi de celdlalt. Nu aga o fnfelegi?

- Bvident. l - intocmai, spuse el,

- Dar atunci cAnd este vorba de experienF, lnlelepciune qi - Ori, i,ti amintegti ce spun bolnavii atunci cAnd su-fer6?
rafiune?... - Ce anume?
- Ci nu existi nimic mai plicut decAt si lii slnitos, dar ci
- Este necesar ca laudele filosofului si ale prietenului rafiu-
nii sifie cele mai adevirate, inainte de a se imbolnivi nu observaseri cd acesta era lucrul
- Asffel, din cele trei pliceri ln chestiune, cea a pirfii cu cel mai plicut.
care cunoagte este cea mai plicuti, iar omul ln care c$rmu- - imi amintesc.
iegte aceasti parte are gi viata.cea mai plicutd. - $i nu-i auzipe cei care suferd o durere violenti ci nu existi
_ - Cum af,:putea fi altfel? in,teleptul gtie si laude, iar el igi nimic mai plicut decAt lncetarea suferinfei?
laudd propria viafd. - Ba da, cum si nu?
- Pe care dintre felurile de viati gi pldceri le va aqeza ju- ,
cred ci ai
- Iar in multe alte circurnstanle asemd.nitoare, plicutiL
decitorul pe locul al doilea? remarcat cI oamenii care suferi laudir drept cea mai in-
- Estd.bvident ci va fi plicerea luptitorului, a celui care cetarea suferinfei gi linigtea, iar nu plicerea.
doregte onofuri, deoarece sb apropie mai mult de prima decAt - Poate fiindcdL atunci, linigtea devine plicuti gi doriti.
cea a ornului iubitor de cAgtfu. - Iar atunci cAnd un om inceteazi si simti o plicere, liniq-
- Se pare, deci, ci ultimul loc revine plicerii qi viefi celui tea in raport cu plicerea ii va pirea neplicuti'
care urmiregte profltul. - Probabil.

h.-
 PLA Repubtica (,l_il
-Asdel, h aceasli stare, despre care spuneam adineaori -Nu la fel se lntAmpli cu acele pliceri Ei drrreri anticipate
nu este decdt una intermediard inhe celelalte doui, liniqtea datoriti aqteptirii?
fi cAteodati una sau cealalti, plicere sau durere? - La t'el.
- A_sa se pare. - Dar stii ce sunt aceste plirceri ;i cu ce se aseaminl cel
- Dar este oare posibil ca ceea ce nu este nici una, nici mai mult?
si devini ambele? - Cu ce?
- Cred ci nu, - Crenci naturi existi un sus, un jos 9i un mijloc?
* Iar plicerea si durerea, atunci cAnd se manifestd in
sunt un fel de mi;care, nu-i
- Cu siguranli,
a.sa?
- Ori, dupirphrerea ta, un om transportat de jos la mijloc s-ar
- Ba da, putea lmpiedici si creadi ci a fost ffansportat sus? Iar cdnd se
* Dar nu am acceptat ci starea ln care nu simti nici durer
va sbsi li mijloc, privind locul pe care l-a pirlsit, $ar crede sus,
nici plicere, este una de linigte, care se afli intre aceste sen daci nu ar cunoapte adeviratul sus?
mente?
- Pe Zeus, dupi pirereamea, nu ar putea crede altceva'
-Aqa am spus. * Dar, claci ar filransportat apoi invers' nu ar crede ci re-
. {lunc1 cum pofi crede in mod rezonabil ci absenfa du
poate fi o pldcere, iar absen{a pldcerii o durere?
vine jos, firi a se inpela?
* Nu se poate in nici un fel. - Fir[ indoiali,
- $i el gi-ar lnchipui toate acestea pentru ci nu cunoa,ste din
. - A,sadar, aceasti lini,ste nu este, ci doar pare, fie o plicere,
in opozilie cu durerea, fie o durere, in rapoit cu plicerea; nu experien{i adeviratele sus, jos gi mijloc.
existi nimic sinitos ln aceste impresii legate de realitatea pli- - Este evident.
cerii: este un lel de miraj. -ft -"t mira daci oamenii care nu au experienfa adevii'ului
si-ar Srma despre numeroase obiecte o opinie falsi 9i daci fali
- Aga ne dernonstrea zd, rahunea.
de plicere, durere gi de starea intermediari s-ar ghsi apeza$ in
- Gandegtete acum la pldcerile care nu vin in urma durerilor,
pentru a nu fi tentat si crezi in cazul de fali ci, prin natura sa, ugu t t lncdt, atunci cAnd trec la durere, sentimentul p" gute il
plicerea nu este decAt incetarea durerii, iar durerea, incetarea triiesc este corecl deoarece chiar suferi,ln timp ce afunci cAnd
pldcerii. trec de la durere la starea intermediarit, crezdnd cu tirie ci au
- [a ce fel de pldceri te referi? atins culmea plicerii, se inqealdr, pentru ci, asemenea celor care
ar opune griul negruiui, Jiri a cunoa9te albul*gi opun absenfa
_ Existi multe. am rispuns, dar si ludm
- ca exemplu plice-
rile rnirosului, Ele se produc dintr-o dati, cu o intensitite deose- durerii, durerii, pentru ci nu cunosc plicere{-f
bitA, firi a fi precedate de nici o durere, iar cAnd inceteaz6,, nu * Pe Zeus, m-aq mira mai tare dachat fi atffet'
lasi in urmi nici o durere. - Acum, am reiuat, prlve;te lucrurile in felul urmitor' Foa-
- Este adevdrat. mea, setea Ei celelalte nevoi aseminhtoate, nu sunt un fel de
-Aqadaa@ nu ne lasam convinsi ca placerea puri ar fi ince- lipsuri in starea trupului?
tare a du reriilsau d u rere a, in cel area phierii - Ba da.
J Iar ignoranfa Ei lipsa rafiunii, nu sunt lipsuri in starea su-
- Nu. -
- Cu toate acestea, aga-zisele pliceri care intri fn suflet prin fletului?
corp - Ei care sunt poate cele rnai numeroase gi mai puternice - - Cutn sh nu?
apa4ip acestei clase: su.nt lncetarea durerilor. - l)ar nu este sdtul cel care are mAncare sau destuli minte?
- lntr-adevir. - Ba da.

h.-.
t-
l
I
- Ori, plenitudinea cea mai reala vine din ceea ce are
multi sau rnai purfini realitate?
I
- Evident, din ceea ce are mai multi.
ir,
- Prin urmare, dupd pirerea ta, din aceste doui tipuri de
{' lucruri, care participi cel mai mult la existenta puri: cel cart
contine, de exemplu, pdinea, biutura, carnea gi mdncarea in g+
neral, sau cel ai opiniei adevirate, al gtiintei, al inteligenfei gi,
intr-un cuvAnt, al tuturor virtujilor? Judeci in modul urmitor,
Ceea ce lne de imuabil, de nemuritor si de adevdr; care este de
naturi aseminitoare gi se manifestAndu-se intr-un la fel, 1i se
pare ci are mai multi realitate decdt ceea ce este legat de deve,
nire gi de muritor, cere are aceeasi naturi gi se manifestd la fel?.
-Ceea ce tine de imuabil are'mai multi realitate.
- Dar fiinla a ceea ce se schimbi tot timpul, participi mai
mult la gtiinfi decAt la esenfi?
- Nu,
- Dar decAt la adevir?
- Nici la adevar.
- Dar, dacb participi mai puFn la adevdr, nu participi mai
putin la esenfi?
- Cu,necesitate.
- "$ffiEE general, lucrurile care foiosesc la intretiner-ea
corprrlui participi mai pulin la aden# gi la esenti decAt cele utile
sufletului.
- Mult mai pufin.
- Iar corpul insuqi, comparat cu sufletul, nu se giseste in
aceeasi situafie?
- Ba da.
-Agadar, ceea ce se umple de lucruri rnai reale si care este,
el insugi, mai real, este mai umplut decAt ceea ce se'urnple cu
lucruri mai pulin reale si care este, el insugi. mai pufin real.
- Cum sa nu?
-F in urmare, dacl este plicut si te umpli cu lucruri con-
forme cu firea, ceea ce se umple mai r:eal;i cu lucruri mai reale
se va bucura cu adevirat de adevirata plicere, iar ceea ce se
saturd prin lucruri mai pufin reale, va fi mai satisficut in mod
mai pu{in adevlrat -si temeinic, gustAnd o plicere mai pufin
sigurd siadevarata.-T
4 - Agadar, atunci cAnd sufletul ln intregime urmeazd partea
- Consecinta eSG pe deplin necesard.
t-
Republica 297
Jltff"l, cei care nu au experienfa fn,telepciunii 9i a virtufii,
care Sunt insa prezenf tot tirnpul la festinuri 9i la altele de acest
fel, sunt purtaf, se pare, spre regiunea inJerioari, apoi, din nou,
spre cea^de *i;ioc ioati viala; ei nu urci, niciodati nu au vizut
adeviratele iniltimi, niciodati nu au fost purtafi la ele, nu s-au
siturat niciodati cu ceeate€ste 9i nu au gustat plhcerea siguri
qi puri. Precum vitele, cu ochii lndreptafi intotdeauna in jos, ca-
pul spte pimAnt ;i spre masl, ei pasc 9i se inmulfesc; iar-pen-
tru a aueu cAt mai mult din aceste pliceri, se imping gi se izbesc
unii pe at.tii cu coarne ;i copite de fier, se ucid in furia poftei loJ
ngsigioasg, pentru.ci nu au umplut cu ceea-ce-este partea reali
din ei inqigi,l
'
,si etangd
Vorbegti ca un bracol, Socrate, atunci cdnd descrii viafa
-
mulfimii,
- Asadar, nu este necesar pentru ei si triiasci in mijlocul
plicerilor amestecate cu dureri, umbre 9i schife ale adevdrate-
ior pliceri, care nu capxhculoare decAt atunci cAnd te apropii
de ele, dar care par atunci atitt de vii lncAt dau naptere unor
patimi distrugitoare la cei lipsili de gAndire, care se lupti pe1-
lru a le ar,ea, apa cum s-au luptat la Troia pentru umbra Elenei,
dupi cum spune Stestichoros, in absenfa adevdratei Elena?
- Chiar a;a, Socrate,
- Dar cum? Nu este inevitabil ca acelaqi lucru si se lntAm-
ple cu partearizboinicd. Atunci cdnd un om indeplineqte pAni
ia capii ceea ce doregte ea, devenind dornic de onoruri prin am-
biSef violent prin dorinla de a invinge, furios din pricina proastei
diipozitii, inf-un cuvAnt, urmdrind satisfaclia onoarei, victoriei
si furiei firi discerndmAnt sau rafiune?
- Ba da, inevitabil, acela;i lucru se va petrece.
- Dar atunci, am reluat, de ce s'i nu indraznim si spunem ci
dorinfele care lin de cAqtig gi de onoruri, atunci cdnd urmeazir
gtiin{i qi ra}iunea, cdutAnd intpreund cu ele plicerile pe care le
ittOi"e thpt"pciunea, ajung la plicerile cele mai adevirate cu pu;
tinfi, deoarece le conduce adevdrul 9i plicerile potrivite - dacl
este adevdrat cd cel rnai bun lucru pentru orice este tocmai cel
mai potrivit.
- Dar exact asta i se potriveqte.
filosofici gi nu existi nici o dugminie ln el, fiecare parte se rnen-
r
line in limitele atribufiilor sale, practicd dreptatea si, mai r
culege plicerile careirsunt potrivite, cele mai bune pi mai
virate de care se Boate bucura.
- Cu siguranti. ,
- Dar atunci cdnd dornini una dintre celelalte doui pdr$,
zulti, in primul rAnd; cd partea filosofici nu-gi giseste pHde:
potrivitd, apoi, ci le obligi pe celelalte doui si urmeze o
strdini,gi falsi,
- Chiar aga este.
- Dar nu cumva'acesteefecte sunt produse mai.ales de
ce se indepirteazbcelmai mult de filosofie si de ratiune?
- Cu siguran[i.
- Od ceea ce se indepdrteazd cel mai mult de raf,une,
este identic cu ceea ce se indepdrteaz:ade lege si de ordine?
- Evident.
- Dar nu am demonstrat noi ci dorintele tiranice si
se indepirt'eazi cel mai mult?
- Ba da.
- $i cel mai pu{in, dorinlele monarhice pi moderate?
- De buni seami,
- Prin urmare, via[a cea mai putin plicuti va fi aceea a
nului,^iar cea mai plicuti, a regelui.
- Intocmai cum spui!
, - Se pare ci existi kei pliceri, una legitimi si doui baE
tarcle; ori, tiranul, fugind de raliune gi de lege, lncalci limita plil
cerilor bastarde gi trdiegte tn mijlocul unei escorte de pliierl
servile; nu e deloc ugor si spui in ce misuri el este inferior
celuilalt, decAt poate ln felul urmitor.
-Cum?
* Dacd pornim de la omul oligarhic, tiranul este pe locul trei,
pentru cd intre ei se situeazi omul democratic.
- Da.
- Dar atunci, nu trdie.ste el la un loc'cu o umbri de plicere,
care ar fi a treia plecAnd de la cea oligarhici, daci ceea ce am
spus mai sus este adevdrat?
- Intocmai,
- Dar oligarhul este gi el al treilea daci" plecim de la rege
qi considerim drept unul singur omul regal
.si omul aristocratic.
- [ntr-adevir, al treilea.
t
Republica (3e1
- in concluzie, tiranul se gisegte la de trei ori a treia spifi
fali de adevir qi de adevirata plicere.
- A9a se pare.
lar um6ra plicerii tiranului, daci o considerim dupi lun-
-
gime, poate fi exprimati printr-un numir plan.
- Da.
-ffiAicana numarul la pitrat, apoi la cub, vedem cu claritate
distanla care il separi de regeJ
- E limpede, cel pufin penTlu cine gtie s6-calculeze
- Daci, procedAnd invers, wem sA exprimim digtanla care-l
separd: pe rege de tiran, in ce priveqte realitatealplicerii, vom
ani, tiCana inmulf,rea, cI regele este de 729 de orj mai fericit
decAt tiranul qi ci: acesta este de tot atfttea ori mai nefericit'
- Ce socoieall minunati a diferenfei dintre doi oameni, cel
drept si cel nedrept, in raport cu plircerea qi durerea, ne-ai ficut!
- in acelagi timp, rezultatul este precis 9i se aplici vietii lor,
daci linem cont de zile, nopfi, luni gi ani.
Dar fnem cont.
-
Iar daci omul bun pi drept in ln{rdnge de at?Jrea ori in pldr-
-
cere pe omul rdu Ei nedrep! nu-l va invinge nespus de mult ;i
tn privinfa decenlei, frumosului gi virtufii?
- Pe Zeus, nespus de mult!
- Bine. Acum, dat fiind ci am ajuns in acest punct al discu-
si.+ut" ceea ce am spus la lnceput Ei ne-a adus aici. Spu-
!iei,
neam, ml se pare, ca nedreptatea era avantajoasi pentru omul
pe deplin nedrept, cu condifa sI treaci ln ochii altora ca drept.
Nu-i aga?
- Ba da, cu siguranfd.
- Si discutim atunci cu omul care a vorbit ln acest fel, pen-
8u ci sunl,em de acord asupra efectelor comportamentului drept
;i nedrept,
- Cum asta?
- Sd forrnim cu ajutorul gdndirii o imagine a sufletului, pen-
tru ca autoruL afirmaliei de mai sus si realizeze despre ce a
vorbit.
- Ce imagine?
- Una de felul acelor creaturi din vechime - Himera, Scyilla,
Cerber qi aqa mai departe - despre care se povesteste ca reu-
neau forme'rnultiple, dar apdreau ochilor ca o fiinfd unicir.
 300
-Aga se spune, intr-adevir.
- Si construim asadar un fel de fiinti multiformi gi po
fali, cu capete de animale dociie si ae animate safUadbe ai
buite in cerc, capabili si schimbe gi si genereze din sine
acestea,
-O asdel de operitrebuie realizatAdeun artistdibaci;
cum gAndul e mai usor de modelat decAt ceara sau orice
materie, si spunem ci am ficut-o,
- Acum, te rog si modelezi doui alte figuri, a unui leu gi a
unui om; dar prima, febuie si fie mai mare decAt celelalte doudn
iar a doua si vini imediat dupi ea ca marime.
- Asta e mai ugor, ultimele doui sunt ticute.
- Aduni aceste intruchipiri intr-una singura, astfel inc&t
ele si formeze un tot.
- [e-am reunit.
- in sfArgit, acoperd-le pe exterior cu forma unei singure
fiinte, cea umani, astfel incdt in ochii celui care nu poate privi
in interior gi nu vede decAt invelipul, intregul sd pard o singurd
fiinli, un om,
- [r-am acoperit.
5 Si-i spunem acum celui care pretinde cb este avantajos
pentiu acest om si fie nedrept si ci nu-i folosegte la nimic si
practice dreptatea, ci acest lucru inseamni ci este avantajos, pe
de o parte, sI hrdneasci cu eriji leul gi perechea sa, intirindu-le,
lnJometAnd gi slibind, pe de alti parte, omul, a.sa incAt ultimele
doudril vor putea duce pe acesta oriunde vor dori. Apoi, ca in loc
si le inveie si triiasci impreuni in buni intelegere, si le lase
sd se lupte gi si se sfAgie intre ele.
- Chiar aga ar grdi lduddtorul nedreptiiii.'
- Sj, reciproca, a spune cd este util sa fii drept, nu lnseamni
ci kebuie siLfaci asa lncAt si-i dai omului interior cea mai mare
autoritate posibili asupra omului in intregime, si-i permi{i sd
pizeasci fiinta cu mai multe capete precum un agricultor care
hranegte gi domestice,ste speciile paqnice, impiedicandu-le pe
cele silbatice sI creasca. Sa o creasciL asdel cu ajutorul leului
qi, aritdnd griji tuturor, si le fini ln buni inlelegere intre ele gi
cu el insusi?
- intr-adevir, iatd ce ar susfine apdritorul dreptifii.
Repubtica 301
- ,A.qadar, in orice caz, cel czre face elogiul dreptilii are
dreptate, iar cel care laudd nedreptatea se ingealh. De fapt, fi-
nand cont de plicere, de bunul renume sau de utilitate, cel care
laudi dreptatea spune adevirul, iar cel care o respinge nu spune
nimic sinitos gi nici micar nu cunoaqte ce respinge.
- Nu ;tie, aga mi se pare.
- Acum, si incercim siJ deEteptdLm cu blAndefe -- pentru
ci greqeala lui este involuntarir, 9i si-l intrebirn: fericitule, oare
nu putem afirma ci diferenfa inlre cinste 9i necinste igi are ori-
ginea ln aceasta: cinstea, pe de o parte, este cea care supune omu-
lui, sau poate elementului divin, partea animalici din firea noas
tra,iar necinstea, pe de altiL parte, ceea ce aserveqte elementul
pasnic celui silbatic. Va fi de acord? Daci nu, ce ne va rispunde?
- Va fi de acord, daci wea s[ mh creadi.
- Ori atunci, am continuat, dupi aceasti explicafe, este pro-
fitabil pentru cineva si ia aur fir| a avea dreptul, daci nu- o
poate fuce firi a aservi ln acelapi timp cea mai buni parte din
it tnsuqi celei mai rele? Daci ar primi aur penffu a-pi vinde fiicele
sau fiii drept sclavi unor stdpAni silbatici Ei rii, nu ar obf,ne nici
un avantaj, chiar daci ar lua.sume enorrne penffu asta' Dal daci
lpi aservegte elementul cel mai divin din el insupi celui mai jos-
nic qi rnaiimpur, firi a resimfi nici o mili, atunci nu ar fl neferi-
cit gi nu gi-ar lua aurul cu preful unei morli mai groaznice decAt
ceaa lui Eriphyle, care a vAndut viala sotului ei pentru un colier?
-Bada, cu siguranfi, spuse Glaucon.
- Ori, nu crezi cit daci libertinajul a fost condamnat intot-
deauna, acest lucru se petrece tocmai pentru ci el lasl lesa aces-
tei creaturi teribile, uriage pi multiforme, prea lungi?
- Este eviderrt.
-Iar dacasunt condamnate aroganla 9i caracterul irascibil,
nu e oare dtn cauzici ele inti:resc qi dezvolti peste misuri ele-
mentul cu forrni de leu 9i de qarPe?
1 . t!
- Ya.fa lnoolala.
- Iar luxul gi huzurul nu sunt condamnate pentru cd aduc
moliciunea, ehbereazb acest element care produce laqitatea?
- Cu siguranld.
- Iar lauda ;i meschiniria nu sunt condamnate pentru iar cd
ele aservesc partea irascibili monslrului cu multe chipuri,
r
302 PLATON
aceasta o slibe;te prin dorinfa sa nesilioasi de bogitii, schim.
bAnd-o din l6u tn maimufri? , i
- Acesta este motivul.
- Dar, de ce crezi ci munca ntizanllor si a rnegtegugari
este desconsiderati? Nu cumva deoarece la artaan"i"*"o
cel mai bun se gisegte atAt de slab prin filea lucruriloq incAt nu
le poate comanda animalelor din interior, rci le flateazi, nepu.
tAnd invila decAt si le satisfaci?
-Aga se pare.
. -Dar, pentru ca si un aseme.n€a bm sd fie condus de un print
cipiu aseminitor celui care-l face: sclav pe omul,cel mai bury!
in care comandi elementul divin? Credem cd aceastanu trebuie
si conduci in dezavantajul celui condus; aqa cum credeaTrasy.,
machos ci stau lucrurile cu supugii; ci pentru c.i nu existi nimic
mai avantajos pentru fiecare decAt sd.fie condus de un stipdn
divin_si in{elept, preferabil de citne,cel care se gdsegte tn inte,
riorul nostru, fle, cel pufin, sd conduci din exterior, pentru ca,,
supngi aceleiapi reguli sd devenim, pe cAt posibil, aseminitori
gi prieteni.
- Foarte bine.
- Iar legea nu aratir exact aceasla intentie, ea care le oferi
ajutor tuturor membrilor cetitii? Oare nu este acesta telul nos-
tru in modul in care conducem copiii? ti fnem dependenfi de
noi pAni cAnd sidim ln sufletul lor, ca in cetate, o organir,are,
pAni in momentul ln care, dupi ce am cultivat prin partea cea
mai buni din noi, partea cea mai bund. din ei, vonr pune acest
element ln locul nostru, pentru ca el si fie un paznic gi un con-
ducitor asemdnitor noui; dupd care, ii vom lisa liberi,
- Este evident.
- Prin urmare, cum vom sustine, Glaucon, gi conform ciror
motive, ci este avantajos sa corniti o actiune nedreapti sau ru-
sinoasi, de pe urrna cireia vei deveni mai riu, dar vei acumula *
mai multd bogiFe sau weo alti putere?
- klnici an.caz nu vom sustine asa ceva.
- in sfdrgit, cum sd pretinzic|esie avantajos penku cel ne-
drept sd scape de privirea celorlalfi;i de pedeapsi? Omul riu
care nu este descciperit, nu devine inci qi mai rdu? in timp ce,
la cel dovedit,si pedepsit, elementul animalic se calmeazi si se
[L,
Repuhtica 303
lnmoaie, elementul pa.snic este liber, iar sufletul ln intregul si:u,
aflat ln condi,tii propice, se ridici, obflndnd cumpitarea 9i drep
tatea cu infelepciune, la o stare ln care valoarea sa este superi-
oari celei a corpului care obfine for{d 9i frumusefe cu sdnbtatea
intregii superioritifi a sufletului asupra sa.
-Cu siguranld,
- Atr.rnci, omul cu judecata nu va trdi cu toate forfele:sale ori-
entate citre acest scop, onorAnd in primul rdnd gtiinfele capa'
bile sdL-i inalfe sufletul gi disprefuindule pe celelalte?
- Este evident ci aga va fi.
- Apoi, am reluat, in ce privegte bunistarea qi hrana corpu-
lui siu, el nu se va deda plicerii animalice 9i nerafionale 9i nu
va frii in acest fel; nu se va uita numai la sinitate, nici nu va dori
si gtie doar cum si devini mai puternic, mai sinitos si mai fru-
mos, daci din acestea nu va obfine ;i cumpitare; el va fivazut
intotdeauna acordAndu-;i kupul pentru a menfine armonia in
sufletul siu.
sd facd daci dorepte si fie intr-adevirr un om
- Aga trebuie
muzical.
-Dar nu va respecta el aceeagi ordine ;i acela9i acord per-
fect in ce privegte acumularea bogiliilor? El nu va fi coplegit de
opinia mul$mii asupra fericirii gi nu-9i va inmulti bunurile la
infinit, pentru a avea necazun infinite.
- Nu cred.
-Dar,privind spre cArmuirea sufletului sdu, el va veghea sd
nu se tr:lbure ceva acolo, prin lipsa sau excesul bog6Sei' tlrmAnd
aceasti reguli, va rniri aceasti bogilie sau va cheltui dupi mij-
loace.
Perfect, spuse el.
-
- tn ceea ce privegte onorurile, va avea ln vedere acelagi
scop. Va accepta, va gusta cu bucurie din cele pe care le va con-
sidera polrivite si-l faci mai bun, dar pe cele care ar putea dis-
truge ordinea din el, le va goni atAt din viafa privati, cdt 9i din
cea publici,
- Dar, ln acest caz, elnu va accepta si se ocupe de trebu-
rile publice,
Pe CAine, nu! am exclamat. Se va ocupa in propria sa c:etate,
-
nu lnsd si in patria lui, decdt poate daci ii va surAde norocul.
304 pLA

- in,teleg, spuse el, vorbegti despre cetatea al cdrei plan

trasat, care nu existi decdt,in discutia noastrl, pentrucinui
si edste undeva pe pimAnt.,:, ' ., ,
..i., . Cnnrne n X-e
- Insi, am raspuns, poale ci exisld un model al ei in
pentru cel care doregte siL o conlemple pi sd-,si acordeze s'
tul dupi el. In rest, nu conteazi daci aceasti cetate existi
va exista lntr-o zi: ln,teleptul se va purta aqa cum ii dicteazi
acesteia, numai ale ei. - Acum, reflectAnd la multe alte aspecte ale cetalii noastre,
constat cd ln general am ordnduit-o minuna! mai cu seami insi
-Aqa o fi, spuse el. in ceea ce priveste arta Poetici
- Cum a;a?
- Prin fuptul ci nu am primit in cetate partea ei imitativi'
tntrucAt am stabilit o distinclie clari intre pirlile sufletului,
cred ci ln prezent e cum nu se poate mai clar ci aceasta nu fre-
buie ingiduiti.
- Ce vrei si spui?
- intre noi fie vorba - pentru ci sunt sigur ci nu mi vei
trildafa,tAde poelii tragici gi alf, imitatori - toate lucrurile'de felul
acesta sunt o pacoste pentru minf,le ascultitorilor daci ace.stia
nu posedl antidotul, anume cunoaqterea lucrurilor aqa cum sunt
ele in realitate.
- Care este ideea, mai clar? lntrebi el.
- Trebuie sh fiu Sjncer, deqi o anumitl afecflune 9i venera-
tie pentru Homer, sentimente pe care leam nutrit tnci din co-
pilirie, imi lntrfineazl lndri.zneala; caci el mi se pare a fi cel din-
tAi indrumitor ln toiite aceste frumusef ale tragediei. Cu toate
acestea, un om nu trebuie proslivit mai presus de adevir, asffel
ci lucrurile pe care le spun trebuie rostite.
- De buni seami.
- Ascull4 atunci, sau mai curAnd rispunde.
- tntreab[-mi.
- Ce este cu adevirat imitalia, miai putea spune? Nici eu
nu sunt foarte sigur ci s,tiu ce lnseamni.
- $i te agtepf de la mine si fiu sigur! exclami el.
- i,lu e nimic ciudat tn asta; adesea, cei cu privirea ince,to'
gativid mai bine decAt cei cu ochii ageri.
- Se lntAmpli, spuse el; dar in ptezenla ta n-a,s putea dori
s[ spun ce vid; uiti-te tu lnsuli!
;'

306 PLATON Republica 307

-Atunci si continuim si ne lncepem cercetalea folosind

pi - Da, spuse el. Aparenfe, dar nu lucruri care sI existe in
metoda obignuitd? Porneam de la o formi sau o idee generali, realitate.
o singuri idee, penlru to{i multiplii c[rora le dim acelagi nume. - Splendid! Exact cemi trebuia ca si-mi susfn argumentul!
Infelegi, nu-i aga? Pictorul este unul dintre ace;ti artizani, nu-i aqa?
- Da. - Cum sir nu?
- Acum ia pe oricare dintre multipli, daci vrei; de pildi, - Dar vei spune, socot, ci in ceea ce face nu e nimic adevi-
existi o mulfime de mese gi paturi. rat. Cu toate acestea, lntr-un fel, cel pufin, chiar 9i pictorul pro-
- Desigur. duce un pat, nu?
- Dar ele aulabaza lor idei - de fapt, doui: una a patului, - Ba da, zise el. insi gi acela e o aparenfi'
cealalta a mesei. - Dar megterul de paturi? Ai spus adineauri ci nu fabrici
- intr-adevdr. ideea despre care afirmim ci este ce este patul, ci numai un
- Spunem de obicei ci megtegugarul, cdnd realizeazh una anume pat.
dintre aceste mobile, privegte la idee ;i asdel face paturile sau - Da, a;a am spus.
mesele pe cire le folosim noi, qi tot aSa cu alte lucruri, Cici presu.
-Ahrnci, daci nu face ceea-ce-este, inseamni ci nu produce
pun ci nici un megtegugar nu fabrici ideea insfui; cum ar putea? realul, ci numai ceva ce seaminh cu realul, insi nu e real. Dar
- N-ar putea, daci cineva ar spune ci opera meqtequgarului de paturi sau a
-Acum te rog sd te gandegti cum ai defini acest Me;tegugar. oricdrui alt artwanexisti ln cel mai deplin lnfeles al cuvdntului,
- Care anurne? oare acela n-ar spune adevdrul?
- Cel care fabrici toate lucrurile pe care le realizeazi fie - Nu l-ar spllne, zise el, dupd pirerea celor care ralioneazi
care megtegugar ln parte,
ca noi.
- Despre ce ofii minunat ,si deptept vorbesti!
- Atunci si nu ne mirdm dacl .si chestiunea aceasta e cam
* Stai pu$n, in scurt timp vei spune asta cu ,si mai multi con- tncefogati ln comparafie cu adevirul.
vingere. fuIegtesugarul acesta nu face numai mobilb; el face tot
ce creEte ln pirndnt pi plimide,ste toate fipturile vii, pe toate, ini.
- Nicidecum.
clubiv pe sine, gi, pe lAngi asta, pdmAntul, cerul gi zeii ;i tot ce - Si folosirn, agadar, aceleaEi aspecte in cercetarea'despre
imitator, despre ce este el?
se afli in cer gi la Hades, sub pirnAnt - le plimidegte pe toatet
- Dach vrei, spuse el.
- E un om minunat, un adevirat om al cunoa,sterii! Bun. Iat6, trei paturi diferite: unul, patul din lirea lucruri-
- Nu mi crezi? am lntrebat. Spune-mi, te rog, crezicutoalA -
lor, despre care vorn spune ci l-a creat Zeul, duph' cum cred eu'
tiria ci poate exista un asemenea Mestesugar? Sau crezi cit
Sau cine altcineva?
intr-un fel ar putea exista unul care si fachtoate aceste lucruri
gi in alt fel n-ar putea? Nu vezi ci existi un mod in care ai putea - Nimeni altul.
face toate aceste lucruri tu insuli? -Al doilea e cel ficut de tAmPlar'
- $i care este modul acesta, rogu-te? - Da, incuviinfd el.
- E unul uSor, se poate inffeprinde pretutindeni gi repede; - Iar al treilea e cel ticut de pictor, nu?
cred ci cel mai repede daci iei o oglindi gi-o porfi cu tine peste - Sunt de acord.
tot. Atunci vei putea face iute un soare si tot ce e ln ceruri, iute - Prin urmare, pictorul, mesterul de paturi 9i Zeul sunt diri-
gi un pirmAnt apoi pe tine si celelalte dobitoace, mobiie, plante guitorii a trei tipuri de Paturi.
si tot ce-am mai pomenit. - Trei sunt, intr-adevir.
 PLA, Repubtica 3og

- Zeul, fieci aqa a fost voia sa, fe ci weo necesitate l-a - Obiectele rnegtegugarilor, spuse el.
strAns si nu faci mai mult de unul in firea lucrurilor, - Aga cum sunt ele sau a$a cum par? Defineqte, rogu-te, ,si
Zsulaficut unul singur, acel Pat ce este fiecare pat in aspectul acesta.
Zeul nu a fdcut doui sau mai multe din acestea nu va
Ei - Cum adici? : :

niciodati. pat, il privegti dintr-o parte qau,din fala, sau

inlrebi el.
- Iatd: un cAnd
- Cum aga?
oricum te-ai uita la el, apare diferit, dar este oare in'tr''ade.lrdr o
- Pii si presupunem cd a ficut doui; ar fi apdrut din diferen{i? La fel ;i cu celelalte lucruri, desigur. :

unul singur a cirui formi s-o aibd cele doui; qi acesta ar fi adg
vdratul Pat, nu cele doud. - Ciriar aSa, spuse el. Pare si fie dilerit, dar ln realitate nu
e nici o deosebke.
-Asa e.
- Atunci iati aspectul la care trebuie si te gAndeqti' Cu ce
-:kyl cunogtea lucrul acesta, cred eu, gi voia si fie creato.
rul Patului adevdrat, nu al unui pat anume, nu voia si fie doal scop a fost fdcuti piitura in fiecare caz? Ca si imite lucrul real,
apa cum este, sau aparenfa, a;a cum pare? Este ea imitalia apa-
un megter de paturi; drept urmare, a creat un singur pat in frea
ren,tei sau a adevirului?
lucrurilor.
-A aparenfei, rispunse el,
-Aga se paie, Atunci atia i*itatiue este foarte departe de adevir $r, dup[
- Cum si-l numim? Creatorul patului ln firea lucrurilor satf -
ceva de felul abesta? )
cum se pare, de aceea reproduce tot, pentru ciL atinge doar o
mici paite din fiecare lucru, 9i chiar 9i aceea e o imagine. De
-Ar fi destul de corect, de vreme ce a fdcut acesta si alteld
pildI, pictorul ne va picta un cizmar, un dulgher sau oricare alt ar-
in firea lucrurilor.
- $i cum 1l vorn numi pe tAmplar? Megtequgarul care a f6cut
iir*, cu toate ci nu lnfelege nimic din aceste meqteguguri; to-
patul-ebineasa? tugi, daci e un pictor bun, i-ar putea picili p,e copl $i ry neghiobi
- Da. aritAndu-le de la distanli portretul dulgherului Ei i-ar putea
--Cet despre pictor * este el artizanul gi ficitorul acelui face si creadi ci acela e un dulgher adevdrat.
.lucru? - Sigur c-ar putea.
- Nicidecum. - lar, prietene, socot si in asemenea cantrl ar trebui si
- Atunci ce-ai spune ci este el in raport cu patul? ne amintim daci cineva ne di de ptire ci s-a lntAlnit cu un om
- Cel mai corect cred c-ar fi si-l numim imitator al lucrului ca{e cunoaSte toate artele 9i meqtepugrrile la fel de bine cum le
fabricat de ceilalti. cunoa;te fiecare specialist in parte, ba chiar mai bine ca toati
- F";;;G am spus. il numepti irnitator la a treia gene- lumea'- ar trebuiii-i rdspundem unui asemenea om ca e un
rafie pornind de la fire? prostdnac pi, dupi cAt se pare, a intAlnit un magician 9i un imi-
- Intocmai, zise el. iator care l-a piCdlit, fic6ndul si creadi ci e atotqtiutor. Vina ii
* Agadar, gi fdcitorul de fagedii va fi, dacd este un imita- aparfine lui lnsugi, deoarece nu poate deosebi lnfe cunoaptere
tor, al treilea in spita ce coboard de la Marele Rege adevarul, gi negtiinli gi nici nu poate vedea imita$a acolo unde este'
-
pi la lel vor.fi 9i toti ceilal.fi imitatori. - Firi doar.si poate, zise el.
- E limpede. - Urmitorui tucru pe care trebuie si-l facem este sd cerce-
- Deci am convenit in privinla imitatorului. Dar mai am de t[m tragedia gi pe pdrintele ei, Homer, de weme ce unii spun ci
lnhebat ceva despre pictor: crezi ciincearci sb imite acea re- acegti ppe$ inleleg toate artele 9i toate chestiunile omenepti pri-
alitate autentici in firea lucrurilor, sau obiectele produse de meg- Ei viciile, precum qi tot ce are.legituri:
cu divinul'
tegugari? "ind "irtufte
Se zice ci'e foarte ttece*ar ca poetul bun sb cunoasci lucrurile

t
r
310 PLATCIAI
pe care le introduce in opera sa, daci wea si alcituiascd poezll
frumoase, cici alffel n-ar fi deloc potrivit si se ocupe cu asta.
Prin urmare, trebuie s[ cercetdm daci poetii pe care i-au
nit nu erau imitatori, daci nu cumva oamenii aceqtia, lluditorii
lor, n-au fost lngelafi c6nd le-au vazut operele;i nu si-au dat
seama ci acestea sunt la a treia spifi, de ceea-ce-este, usor de
intocmit fird a cunoagte adevirul; cici poemele sunt aparenfej;
qi nu realitifi. Sau poate ci e vreo firAmi de adevir in spusele
lor gi in realitate poefii buni cunosc lucruriie despre care mul.'
fimea crede cd vorbesc bine.
- Cu orice chip trebuie si cercetim chestiunile acestea!
- Atunci, dacd cineva le-ar putea face pe amdndoui, obiec-
tul pe care vrea si-l imite si imaginea lui deopotrivi, crezi ci sar
gribi si se mirgineasci la confectionarea de imagini, pe care
s-o socoteasci lndeletnicire serioasi, felul viefii sale qi cel mai
de pref lucru pe care-l posedi?
- Nu, nu credi. ' ;.,
- Nici eu; dar dacd itrtr.adevir ar cunoaqte lucrurile pe care
le imiti, gi'ar face o:indeletnicire din confectionar"a u
".eu*o
este,'si nu a imitafiilor;'ar incerca sa lase in urmi numeroase
lucruri reale frumoase, care si-i pistreze amintirea gi si-i aduci
laude, ln loc si fie el liuditorul.
- Aga e, cici at6t gloria, cdt si foloasele sunt mai mari.
* Da, insi nu aga trebuie si vorbim cu Homer sau cu ori
care alt poet. N-o sd le cerem socoteald gi no si-i intrebim daci
vreunul e medic ;i nu doar un imitator al graiului medical, daci
despre vreunul dintre poefii vechi sau noi s-a auzit c-ar fi timA-
duit oameni, ca Asclepios, sau a llsat in urmi discipoli intr-ale
medicinei, cum a ficut Asclepios; numai asta .si e limpede ci
nu trebuie si-i mai lntrebim de alte arte si megtequguri. Tre-
buie si lufim cele mai frumoase gi mai mirefe iu"rluti pe care
Homer:lncearcd sa le descrie, rinboue, campanii militare, ocAr-
muirea cetaf,lor Ei educatia omului, gi, cu toati indreptilirea, si-i
punem o inkebare ca aceasta; ,,Dragi Homer, daci pe drept cu-
vAnt nu egti la a treia spiF de adevir in ceea ce privegte virtutea,
daci nu epti doar fabricantul de imagini pe care l-am definit ca
imitator, ci esti chiar la a doua spifA gi ai putea sd gtii care de-
mersuri il fac pe om mai bun, respectiv mai rAu in viata publici
li*
Repubtica 311
qi in cea privati, spune-ne urmiLtorul lucru: care cetate a lbst
vreodati cdrmuiti mai bine datorit[ fie, a,sa cum a fost I-acede-
mona datoritd lui Lycurg, gi multe alte cetifi, mari Ei mici, da-
toriti multor allora? Care cetate ili e indatorati pentru ci ai fost
un legislator ce !a ficut mult bine? Italia qi Sicilia il pot pomeni
pe Charondas, iar noi pe Solon - cine te pomenegte pe tine?"
'i& putea el si numeasci mlcar una?
- Cred cd nu, zise Glaucon, AEa ceva nu spun nici micar ho-
merizii inqigi!
- Dar s-a consemnat despre vreun rhzboi din vremea lui
Homer c-ar fi fost cA.stigat cu Homer la comanda ogtilor sau
printre sfituitori?
- Despre nici unul.
- iariqi la toate invenliile ingenioase din arte
GAndegte-te
sau la alte realiziri ce ar fi de aqteptat de la o persoani cu de-
prinderi practice; ili amintepti de Thales din Milet 9i de scitul
Anacharsis?
- Homer n-a fdcut nimic de felul acesta.
- Prin urmare, n-a ticut nimic ln viafa publici; ce se poate
spune despre cea privati? Este Homer cunoscut ca un mare edu-
cator pentru cineva, pe parcursul vietii sale? $a bucurat cineva
de tovdrigia lui, tranimiland posteritifii vreo metodi homerici
de viafi? Drlpi cum ,stii, Pitagora era sldvit pentru asta; urmaqii
lui folosesc chiar gi acum denumirea de ,,mod de viafi pitago-
reic" gi ocupi un loc plin de strilucire printre ceilalfi oameni.
-Nu, spuse eL nici de felul acesta n-a fdcut nimic. Poate
ci, Socrate, prietenul lui Flomer, Creophylos, ar pdrea inci ;i
mai ridicol decAt propriul siu nume - iubitor de carne - ca exem-
plu de buni educafie, daci cele ce se spun despre Homer sunt
adevdrate. $tii ci se nce chtocmai acest om la negliiat pe Homer
in timpul vie'lii sale.
- bu, ugu se zice. Dar dacd Homer ar fi putttt cu adevirat
si-i educe pe oameni gi sri-i faci mai buni, daci ar fi putut sd
lnfeleagi gi nu si imite pur gi simplu, crezi ch n-ar fi adunat in
juiul siu un grup de discipoli care si-l sliveasci Ei si-l iubeasci?
Vedem ci Protagoras din Abdera, Prodicos tlin Ceos 9i nenu-
mdra{i a[ii pot si-.si impresianeze contemporanii doar prin fap-
tul ci sunt lmpreunl cu ei in via[a privati, iar aceEtia trebuie
 312 PLA
si-i roage si se ocupe de educafia lor, cici aldel nu vor li in
si-gi cArmuiasci propria casi ori cetate. Si sunt atiit de
p.entru aceasti in,telepciune de mare pre!, incAt aproape ci
cipolii ii poartdLpe umeri! Deci, daci Homer ar fi fosi in s
si-i binecuvdnteze pe oarneni cu virtuti, oare contemporanii
i-ar fi lisat pe el sau pe Hesiod si pribegeasci recitdndu-qi r
surile? Oare nu i.ar fi strAns langh ei mai abitir decAt aurul
nu i-ar fi silitsi locuiasci in casele lor? Sau, daci nu i-ar fi pu
convinge si accepte asta, oare n-ar fi stat in preajma lor ca ni
copii, pAni aveau si dobAndeasci o educatii lndestulbtoare?
- Nu lncape nici o lndoiali cdL aqa ar fi fost, Socrate.
- Prin urmare, putem spune ci to,ti poefii de la Homer
coace sunt imitatori ai imaginilor virtufii
;i a orice mai
in poemele lor, insi nu stipdnesc adevdrul, Dupi cum
arn spus, pictorul va zugrivi un cwmar aparent, deqi el i:
lu_gtig nimic despre ciznirie, cum nu ;tiu nici privitorii,
judeci pictura dupi culori gi forme.
* De buni seami,
, - To! asa, socot eu, vom spune ci poetul apterne anun
culori Jolosind cuvintele ,si expresiile diferitelor arte, dar tot
,stie el lnsuEi este cum si imite, astJel ci allii la fel de ignoran$rl
ca el, ludndu-,si viziunea din cuvintele sale,'cred ci griiegte mi.,i
nunat'atunei cdnd se exprimi in rnetru, ritm arrnonie desprt
;i
mept6gugul cizrnhrtei, despre strategie sau orice altceva. Atet dC
mare e farmecul firesc al acestui mod de vorbire, Cici, daci spu.
sele poeplor ar fi despuiate de culorile armonioase, cred ci, gtii
cum ar arita, rostite in cuvinte obignuite; ai observat asta, neln-
doios.
- intr-adevhr, zise el.
- Oare nu sunt ca fefele celor tineri, dar lipsif de fumusete,
de parci n-ar mai fi in floarrea vArstei?
- Ba da, cu siguranfd.
*Acum fii atenf fiLcdLtorul de imagini, imitatorul, cum il nu-
mim, nu gtie nimic despre ceeaceeste, ci numai despre apa-
renfd. Eqti de acord?
- Da.
- Atr.rnci sb nu lisirn lucrurile spuse doar pe jumitate, ci
privim tot ansarnblul.
t
Republica
- Continud! mi indemni el.
- Spunem ci pictorul zugriveqte hifurile 9i zdbala'
- Da.
- insi pe acestea le fac gelarul 9i fierarul'
- Firi lndoiali.
- Prin urmare, qtie oare pictorul cum trebuie s[ fie h61urile
gi zibala? Chiar .si cei care le fac, 9elarul9i fierarul, gtiu ei oare,
sau doar cllirelul, care gtie cum si le foloseasci?
- Cillrelul, desigur.
Nu putem spune acelaqi lucru despre toate celelalte?
-
- Ce anume?
- Cdlf,ecare lucru are ln legituri cu el trei arte: una care
foloseqtf, una care lace qi una care imita.f
- Ba da.
-Deci virtutea, frumuse{ea 9i tndreptdlirea fieclrui obiect
sau animal ori ale fiecirei fapte se referd: numai la folosul pen-
tru care acestea au fost fdcute sau create?
- Chiar a;a.
- Decurge ln mod necesar ci cel ce foloseqte fiecare lucru
are cea mai mare experienfi, 9i el ii spune celui care ll face care
sunt aspectele bune gi care sunt neajunsurile. De pildi, flautis-
tul li di de .stire meqterului de flaute care instrumente suntbune
pentru cantat; cel ce le folosegte ilvacilhuf pe celilalt, spu-
nandr-i ce fel de flaute si fac5, iar acesta din urmi il va sluji'
- Binefnfeles.
- Prin urmare, cel care ptie ll informeaz|pe celilalt in pri-
vinfa flautelor bune a celor proaste, iar celilalt ll crede 9i le
;i
face dupi cum i s-a spus.
- Da.
- Deci pentru fiecare obiect mepterul va avea dreapta cre-
dinfrl despie deslvArgirea;i neajunsurile lui cAnd se intoviri-
qqi" iel care gtie qi cdnd e silit siL asculte de acesta; iar cel
"u
care folose-ste obiectul va avea gtiinfa.
- Exact.
-Dar ce se poate spune despre imitator? Va avea el gtiinfa,
si de pe urma folosirii lucrului pe care-l descrie, pentru a spune
daci e frumos qi bine ficut sau nu? Ori va avea el opinia corecti,
 r
314 Republica 315

daci e silit si se intoviriqeasci cu omul care stie ,si si-i - Misurarea, numdrarea 9i cAntirirea au fost inventate cu
indica{iile ln privinla a ceea ce trebuie si zugriveascl? mare folos pentru a ne ajuta in asemenea situafii. Asffel, nu su-n-
* Nici una, nici alta! tem conduqi de aparenti, de ceea ce pare mai mare, mai mic,
- Aqadar, imitatorul nici nu va sti, nici nu va ayea opinia mai mult *uu tn^igt"u, ci de ceea ce a fost numirat, misurat
recti despre ceea ce imiti, in ceea ce prive.ste desdvarqirea ori chiar cdntirit.
neajunsurile lucrului respectiv? ',. :,' - Desigur.
- Aga se pare. - Dar, neindoielnic, aceasta este lucrarea par,tii ralionale a
Ce fipturi cumsecade si iscusiti trebuie si fie i
- sufletului.
tiu in ceea ce face! -tntr-adevdr,
- Ba nicidecurn! - Iar cAnd aceasta a misurat 9i a aritat ci unele lucruri
* $i totugi va imita, degi nu gtie in ce fel lucrarea sa e sunt mai mari sau mai mici decdt altele, ori egale, foarte ade-
sau real dupd cAt se videgte, va face numai ceva ce pare sea aceleagi obiecte par ch au proprietifi contrarii, ln acelaqi
acelora mulfi care nu ptiu nimic. Asta este imitatia lui! timp.
- Da, ce altceva si faci? -A;a e.
- $i n-am spus noi cd aceeagi parte a sufletului nu poate avea
- Foarte bine, deocamdata ne-am pus de acord.
nu gtie nimic semnificativ despre ceea ce imiti, insa imita+ia in acelagi timp pireri contrare despre aceleagi lucruri?
e un fel dejoc, e lipsiti de sinceritate; iar cei care se ocupd
* Ba da, gi aveam drePtate.
tragedia ln iambi ori cu versurile epice sunt imitatori in cea - Atunci, ceea ce ln suflet pare contrar misuritorilor nu
poate fi identic cu ceea ce socotim potrivit misuritorilor'
mare masuri cu putin!.6.
- De buni seamd, - Sigur cd nu.
- Atunci, pe Zeus, gdndegte-te numai! Imita{ia aceasta - Dar partea care se increde in misuritoare 9i raSune este
cea rnai buni din suilet.
ocupi numai de a treia spifl de la adevir, nu-i aga?
- E limpede
- Ba da.
- Deci cea care se comporti contrar este una dinhe pbrlile
- Dar spre care parte a firii omului e tintiti, cu toati inferioare din sufletul nostru.
terea ei?
- Neapdrat.
- [a care anume te referi?
- Acesta e lucrul pe care voiam si-l stabilesc c6nd am spus
- O si-{irexplic. Acela;i obiect privit de aproape qi de d* ci pictura, ,si arta imitativb in general, se indepirteazi mult de
parte nu ne apare, socot eu, de aceeaqi mirime" .l
adevir atunci cand igi face treaba ;i tqi da mAna, lnfrdfindu-se,
- Nu, lntr-adevdr. cu acea parte din noi care e foarte departe de infelepciune' cu
- Iar aceleagi lucruri par indoite sau drepte daci sunt vhzutn un scop fals -si nesinitos.
!
prin api ori prin aer, ;i concave sau convexe printr-o eroare sl.
milard de vedere in privinfa culorilor. Este limpede ci o aseme.
- Sunt lntru totul de acord cu tine, zise el,
- Agadar, arta imitativa, atthinferioari, se impreuneazb cu
i
nea tulburare generali se lnstipAne;te ln sufletele noastre. ceva in-ferior gi dd, nagtere unor lucruri inferioare.
Intr-adevir, injocul ei cu slibiciunile firii noastre, desenarea cu - A;a se pare.
umbre nu e cu nimic mai prejos decAt magia, la fel jongleria
;i - Oare e adevirat numai pentru viz, sau 9i pentru auz, In
gi alte lucruri de felul acesta. privinla artei pe care o numim poezie?
i
- E drept, - Probabil cdL la fel stau lucrurile 9i cu auzul.
I
I

li-
 (
316
- Si nu ne lncredem numai in analogia cu pictura, ci,si
gem direct Ia acea parte a mintii cu care lsi di mdna
poetici qi si vedem daci acea parte e buni sau rea.
- Aga trebuie si facem.
-Atunci si spunem aga: imitafia poetici imid oameni cr
acfroneazi, de buni voie sau impokiva voinlei lor, si cred ci
obfinut fericire sau necaz de pe urma acpunii respective,
find fie bucurie, fie supirare. Mai era ceva in afard,de asta?
- Nu.
-
Dar ln toate acestea omul are o gAndire unitari sau
untrul lui se desfdgoari o rbzrnenth? Se rizboiesJe cu sine in
tele sale - ca in ca2utvirlulul cAnd avea loc o tufmrare feurL
pi nutrea opinii conhare despre aceleagi lucruri in acelasi t
A, tmi amintesc acum, nu trebuie si mai convenim in acr
privinlri, cici ne-am pus deja de acord in discutia anterioari
pra faptului cb sufletul nostru e impovirat de mii de asem,
contradicf,i care existi toate concomitent.
- Pe buniidreptate, spuse el,
- Da, ins.i cred ci acum e necesar sd discutim o chestiune
pe care atunci am lisat-o deoparte.
- Care anume?
* Un om de ispravi, ciruia soarta i-ahfuhntsi piardd un fiu
sau ceva ce prefuia foarte mult, va indura necazul mai usor do
cAt alf,i; cred ci am mai spus asta.
- Desigur.
- Dar si ne gandim dacd nu va suferi deloc; sau, faptul acesta
fiind cu neputinfi, vafi misurat in durerea sa?
- Mai curAnd aga, zise el. .
-
_ Foarte bine, acum rdspundemi: cren cd se va lupta cu
durerea lui cdnd e observat de egalii sii, sau mai degrab; cand
e singur?
- Mult mai mult cdnd e observat de altii.
- Dar cAnd e singur cred ci va lndrizni si rosteasci multe
lucruri de care var rugina dacb l-ar auzi cineva; se va stridui
;i
si nu-l vadi nimeni ficAnd lucrul acesta.
, -A$a e.
I
-
Ceea ce-l indeamnd si reziste este rafiunea gi legea, pe
c6nd ceea ce-l impinge spre durere este suferinta tnsisii
Republica 317
- intr-adev6r.
- Dar atunci cdnd lnliuntrul unui am existi o migcare con-
trari spunem ci in el trebuie sd existe doui principii distincte.
- Firepte.
- Prin urmare, o parte e gata si se supuni legii, a;a cum po-
runce;te aceasta?
r
- Cum a,sa?
- l.egea fi *putte ornuiui respectiv ci siSi pds
e cel mai bine
treze caimul in fa{a nenorocirilor .si sd nu se mAhneasci, de
weme ce binele pi rdul legate de asernenea lucruri nu sunt clare;
n-ar ajunge niciieri dacd le-ar indura cu greu' 9i nimic din ce i
se lntAmpli omului nu conteazi prea mult, Durerea devine o
piedici pentru ceea ce ar trebui si ne sari ln ajutor, in cazul
nenorocirilor, cdt mai iute cu putinfi.
- Despre e ce vorba? intrebi el.
- Despre refleclie, am rispuns' Ar trebui si ne gAndim atent
la ce sa intdmplat, iar cdnd zaruile se rostogolesc si ne rdn-
duim feburile in funclie de rezultat, a$a cum indica raliunea ci
ar fi cel mai bine. Nu trebuie si ne purtim ca nipte copii care,
dupi ce s-au lmpiedicat Ei au cizut, se fln de partea rdniti a tru-
pului qi-gi pierd vremea plAngAnd, ci trebuie si ne obignuim su-
hetul si'se gribeasci la ridicarea gi vindecarea partii ciaute 9i
rinite, astfel ca, prin tirniduire, sifacijalea siL dispari.
- Aceasta este modalitatea corecti de comportare ln fafa
jocurilor
- sorfii.
- Agadac vom spune ci partea cea mai buni este dornici
si urmeze aceasti raf,une.
- E cum nu se poate mai clar.
- Dar despre partea care te impinge spre tAnguire 9i spre
jelirea neconteniti a necazurilor suferite vom spune ci e irafio-
nali, inactivi gi prieteni cu laqitatea'
- De buni seami.
- Iar aceasti parte plini de pireri de riu si ranchiunA nu
permite imita{ia intr-o mare diversitate de forme? Insd caracte-
iul infelept gi calm, fiind aproape totdeauna egal cu sine gi lini$til'
nu e uqor de imitat, iar atunci cAnd e imitat nu e uqor de lnleles,
mai cu seam6 de o adunare de oameni de toate rangurile qi Ie-
 318 PLATON
lurile reuniti la serbdri sau in teatre. Asta pentru cd, socot eu;
starea mintii imitate le este strdini.
- Cu totul strdini.
- Prin urmare, poetul imitativ nu este, in mod clar, po
pentru a imita aceasta parte a sufletului, iar priceperea nu
folo-segte pentru a se adapta la ea, dacd weu *i fl" pbpular tn
4r !|4_
durile mullimii, ci penfru a imila caracterul r*chiuno, si conr.
plex, deoarece acela poate fi imitat bine.
- Cu siguran{a.
- Atunci vom fi indreptifi-ti sil luim
si-l a;ezim aldturi
gi
de pictor, cici este la fel ca acesta, intrucAt face lucruri mai
prq
jos de adevir, De asemenea, este la fel cu el prin aceea
ci'are
feSiluri strdnse cu o parte inferioara a sufletului, nu cu cea mal
buni.A,sadar, avem perfecti dreptate si nu-i ingaduim si pi..
trt-rndi tnf-o cetate pe care o wem bine r€nduiti,"d.o**""
"fer-
neste, cultivi gi intiregte aceasti parte a sufletului gi o distruge
pe cea rafionali, intocmai ca lntr-o cetate, cAnd cel care le di
puterea oamenilor rii le predi acestora cetateapi.i nimicegte pe
oamenii de ispravi. Vom spune cd poetul imitativ procedeazi
exact la fel cu fiecare individ: instituie o or€nduire iea ln sufle-
tul acesh:ia, risplitepte partea irafionalb care nu face deosebirea
intre mai mult gi mai pu,tin, dar care crede despre aceleasi lu.
cruri ci sunt cdnd mari, cand mici, alciituindu-;i inbhipuiri foarte
depirlate de adevar.
- Neindoielnic.
- insd nu am ajuns lnc6 la cea mai redutabild lnvinuire ce i
se poate aduce imitirii. tn mod clar, este lniordtor taptU cn ii
poate corupe chiar si pe oamenii de ispravi, cu foarte puline
exceplii.
' -
E infiordtor, intr-adevhr, dacb,chiar face asta!
,* Ascuitd presupun ci atunci cAnd cei mai
, ,si vei infelege.
buni dintre noi il aud pe Homer sau p* oricare alt fduritor de t.a
gedii cum imiti un erou, bocind,si
fuand un discurs lung gi tAn-
guitor, sau cum ii arati pe eroi cdntdnd gi o*itandu.se cu pumnii
in_iliept, ptii cI suntem incAntali si ne lisim in voia plicerii. Ne
{dhrrdm lui, triim din suflet toate necazurile gi bucuriile ;i-l liu-
dim ca pe un mare poet pe acela care ne poate face sb ne sim-
tim astJel.
Repubtica 319
- $tiu asta, desigur.
- Dar cand noi in;ine avenl un necaz, observi cd ne liuddm
tocmai cu contrariul, pisfandu-ne calmul qi indurand suferinfa,
cu convingerea ci aieasti purtare este birbiteasca, pe cAld
cea pe care am liudato lnainte e muiereasci.
- Da, am observat asta, zise el.
- Atunci se cuvine oare sil privepti pe cel care face lucruri
pe care n-ai vrea si le faci, ba chiar te-ai ru;ina cu ele, ;i apoi
si te bucuri ;i s#l lauzi in loc sA fii dezgustat?
* Nu, pe Zeus, cu nici un chip nu se cuvine!
- intradevdr, daci te gAndeqti la ce-am spus mai devreme'
- Cum aqa? intrebd el.
- Trebuie si lii minte ca pafiea pe care poetul o hrineqte
Ei o incdnti e tocmai aceea care, aqa cum am
spqs, este linuli
iu forga in nenorocirile personale gi tdnjeqte si fie satisf[cutl
cu lacrimi qi cu un plAns din rirunchi, firea ei licand-o si-gi do-
reasci aceste lucruri; partea cea mai bund din noi, care e in-
niscuth, de vrerne ce nu a fost educatd cum se cuvine nici de
rafiune, nici de obi;nuinli,lasi jos pavhzainfatp pdrlii tAngui-
toare, deoarece asisti la suferinlele altora' Nu simte nici o ru,sine
de a iiuda gi cornpitimi un alt om care, spunand despre sing ci
e cle ispravi, bocegte qi sejeluiegte cum nu se cade' Consideri
ci aceasti plicere este un cdgtig meritat 9i n-ar accepta s-o
sacrifice disprefuind intregul poem. intr-adevir, cred ci foa,rte
pulini sunt in stare si cugete cd plicerea resim{iti trebuie si se
iefiecte dinspre allii asupra propriei persoane, cici atunci cAnd
un om si-a hrinit mila din suferinfele altora pAni cAnd a crescut
mare giittt"nsi, rru se poate stipAni cu u;urinfi cAnd e vorba de
necazurile sale,
- Foarte adevdrat.
- Nu e valabil acelagi raflonament gi pentru rAs? Daci te-ai
rugina si faci anumite Slume tu insu[i, dar te bucuri din toati
inima sd auzi asemenea lucruri ln reprezentaliile comice de pe
sceni, sau chiar acasi, in loc si le urigti ca fiind imorale, totul
e la fel ca ln cazul milei. Aceasta pentru ci, din nou, ceea ce ai
infrdnat ln sinea ta prin rafiune cAnd doreai si faci glunre dar
nu le-ai f[cut, deoarece nu'voiai sd fii socotit un bufon, dezlin-
tui tn alte lmprejuriri, mergAnd pdnd acolo lncdt si devii come-
dian firi si bagi de seami.
r
324 PLATON
- Aga e, zise el.
- la fel gi cu iubirea, m6nia;i toate dorinfele, rlurerile gi
cerile sufletului despre care spunem ci insotesc fiecare'firpti
de-a noastra: imitatia poetici produce in noi toate aceste lucruri,
caci le hrdneste udand ceea ce ar trebui sd sece gi le face sti-
pdnitoarele noastre, in timp ce ele ar trebui sli fie sidpAnite pen-
tru ca noi sir devenim mai buni qi mai ferici{i, nu mai rdi si mai
nefericili.
* Nu pot tdgddui asta!
,-Atunci, Glaucon, cznd auzi pe unii c6-i
aduc laucle luj Homer
qi-fi spun ci poetul acesta a educat Elada, cd ar trebui sa-l im-
briti;im si sd,l invitdm pe de rost pentru a afla tot ce line de
cultivarea gi desfd,surarea vielii omenepti, ci ar trebui sa ne ros-
tuim intreagaviali dupa vorbele lui, saluti-i cu prielenie, c6ci
fac tot ce pot, si recunoagte cd Horner este cel mai mare poet qi
cel dintAi autor de tragedii; dar aminteste-ti cb in cetate febuie
si lngiduirn patrundere a poeneinumai in ceea ce priveste im-
nurile cdlre zei ;i elogiile adresate celor buni. Dacd insa ai primi
in cetate Muz& cea mieroasi, in versuri sau in praz|,, fii iigur
ca placerea si durerea vor domni in cetatea ta, in locul legii gi
al oricarui argument chibzuit pe cat:e comunitatea l-ar socoti
drept cel mai bun.
- Perfect adevir-at, spuse el.
* A$t ar fi de zis in apdrarea noastri: poeziafiind aga cum
am ardtat cd este, am avut dreptate mai devreme cdnd i-am in-
terzis inirarea in celate, cd:ci ne-am iisat caliLiziti de raliune. Dar,
ca si nu ne invinuiasci de necioplire si asprinre, ii vrim spune
ca intre filosofie gi poezie exista o vrajba striveche. Au rirnas
nrii de urme ale certei de pe vremuri: ,,Cateaua schelalaitoare
ce latrd la stapdn", ,,fruntagd in vor:biria goala a nebunilor,,,
,,gloata stapAnitoare peste prealntelepti,,, ,,cei cu lumuri sunt
flLminzi" gi aga mai departe, Dar trebuie spus clar cd, tlaci
imitafia 9i poezia facute ca si placi ar putea oferi weun motiv
solid pentru a se alla intr-o cetate bine rAncluita, am fi bucu-
rosi si le. primim iariqi acasa, de vreme ce gtim loarte bine ce
puternici e waja lor. insi tridarea aclevarului a.sa cum il ve-
dem ar ti o mare gregeald. Spune-mi prietene, nu esti tu insuti
Repubtica 321
vrdjit de poezie, mai ales cAnd o prive9ti prin intermediul lui
pli- Homer?
- Ba cum s6 nu?
- Atunci poate cii are dreptul sI se tntoarcd din surghiun,
pentru a se apira in vers liric sau orice metru dorepti?
De buni
- seamd,
- Poate ci ar trebui si le ingiduim acelor susfinatori ai ei
care nu sunt poefi, ci iubitori de poezie, sd pledeze in sprijinul
ei in prozi, spunAnd ca nu e doar incAnlitoare, ci ;i de ajutor
pentru orAnduiri gi pentru viata oamenilor, 9i sd-i ascrrltdm cu
bundvoinli. Clci presupun ca vom avea tot atAt de cAstigat
rlaci se va clovedi ci e folositoar.e in aceeagi mhsuri in care e
incAnlirtoare.
- Cu siguranti.
prieten, vom -[ace ca oamenii
- In cai contrar, dragul meu
aceia care au fost indrigostili odinioari, dar cred ci iubirea nu
le este cle folos: ntl vor si renunfe la ea, insi sunt nevoili s-n
facd. $i noi vom proceda la fel. Ne vom bucura, e drept, ca se
va fi doverlit buni
9i adevarata in cel mai inalt g1ad, prin iu-
birea de asemenea poezie care ne-a iost sidili
de educafia pe
care ne-o oferir lrumoasele noastre orAnduiri. Dar, alAt timp cAt
nu-gi poate susfine cauza couvingitor, o s-o ascultam totu;i, dar
in vremea asta o s5 intonbm in sinea noastri argutnentul, cles-
cAntecul aicdtuit sub caidruzirea rafiunii, ca sd nu cidem iar69i
in pasiunea aceea copilireasci pentru poezie de care suferi alit
rte-rnul1i. Vom asculta, zic, qtiind cd nu trebuie sa ludnr in serios
o aseffienea poez\e, de parcl ar fi strAns legatir de ade'virr; dim-
potrivi, ascuilatorul trebuie si aiba tot timpul griji, si se teanu
neincetat pentru cetatea dinlhuntrui sdu 9i sa creatlir c:e afil
spus despre poezie,
- Sunt intru totul de acord cu tine, zise el.
- Dam dragi Glaucon, mare e lupta, mare' in1'r-acleviir, nu
cum o cred oamenii - lupta inlre bine gi riu, inlre a li utl om
bun ;i a fi un om riu; nici o bucurie nemasurati datiL de ono-
ruri, togi.1ii, putere sau orice altceva, nici mdcar de poezie irrszi;i,
nu trebuie si ne l'aci si nesocotim dreptatea gi toate celelalte
virtuti.
 322 1LATON
;i
- Sunt de aceeasi pirere cu tine, dupi discufia aceastir, pl
cred cd ia fel ar face oricine altcineva-,
- $i totugi nu am pomenit cele mai mari recompense ofedte
penlru r.irtute,
. - Dupi cum spui tu, trebuie sd fie extraordinare, in misura
in care existd altele mai mari decdt cele enumerate deja,
* A, c+ar putea deveni mare intr-un tirnp
atAt de scnrt! Cici
toati perioada dintre copildrie si bdtrdnefe este scurtd in conl.
parafie cu tirnpul intr-eg.
- Nimic, intr-adevdr! spuse el.
* Ei bine, crezi ci ceva nemuritor ar trebui sd se preocupe
de o perioadi atAt de scurl.d sau <le timpul inkeg?
- De timpul intreg, dar la ce te referi de fapt?
- ,: Nu ptii cd sufletul nostru e nemuritor ginu moare nicio-
dati?
M-a privit in ochi si a spus, surprins:
- Nu, nu gtiu; tu gl.ii? Cutezi tu si spui asta?
* f)a, caci sunt un om sincer; gi tu pofi, cred, nu e nlcl 0
greutate,
- Pentru mine este, zise el, dar as vrea sd aud de la tine
chestiunea aceasta deloc grea.
-Asculli atunci.
-Vorbeste!
- Numegti ceva bine si riu? am intrebat.
- Da.
- Ma intreb dacd le infelegi la fel ca rnine.
- Cum anume?
- Adicd rdul este tot ceea ce distruge si corupe, iar binele
este ceea ce pastreaza si aduce folos.
- Da, sunt de acord.
- Foarte bine. Egti de acord ca fiecare lucru are riul sdu si
trinele siu? De pilda, inflamarea globului ocular in cazulochiu-
lui si boala in cazul intregului hup, *u"egaiul pentru grAu gi
putrezirea pentru lemn, rugina p"nt u fier Ji bronz cari toate,
-
cum ziceam, au relele ;i bolile lor firegti, nu?
- Ba da, spuse el.
. - Ori de cdte ori apare un asemenea rau, ri.neste orice lucru
in care patrunde si pAni la urmd il descompune si-l nimicepte,
lL,
Repubtica 3?3
- buni seami.
De
Prin urmare, rdul natural al fiecirui lucru gi boala sa dis-
-
trug lucrul respectiv; dar dacd acestea nu reusesc si-l distrugd,
nimic altceva nu-l poate strica. Asta intrucAt nu cred ci binele
c
ar putea distruge vreodati ceva, dupi cum nu poate nir:i ceea
ce nu este nici bine, nici riu,
'.:
b1 - Cum sh poati?
- Deci, dacii vom gisi ceva ce fiinleazh 9i are propriul slu
riu, dar care poate numai si-l veteme, f:iri si-1 descompuni
ori si-l ninriceascd, vom gli de indati ci pentru o asemenea na-
turi nu existA distrugere, nu-i aga?
- Se prea poate.
- Foarte bine. Sufletul are oare ceva care-l face riu?
- Da, spuse el" Tbate lucrurile despre care am vorbif nedrep
tatea, necumpatarea, lagitatea, ignoran{a.
* Dar este vreunul dintre acestea in stare si-l descompuna
qi sd-l nimiceasci? GAndeste-te bine, ci s[ nu ne iisim picaii]i
de icleea cd ornutr nerlrept gi necugetat, atunci c6nd e prins sd-
vAr;ind o nedreptat.e, piere din cauza nedreptdSi sa1e, care este
rdul sufletului. Ia-o in lelul urmitor: a$a cum boala, care este
riul trupului, il consumi giJ descompune 9i in cele din urrnd il
face si nu mai fie trup, si toate celelalte lucruri pe care le-am
pomenit sunt aduse li pieire de propriul lor riu, care se agali
de ele, silisluieste lnliuntrul lor ;i le roade * nu-i aqa?
- Ba da"
- Si ne gAndim la suflet in acelagi fel. Nedreptatea qi alte
rele ce se afld in el se agafi de el, pdtrund in el ;il rod qi-l ofi-
lesc pAnd cAnd ii aduc moartea 9i-1 separi de trup. E adevbrat?
- Nu, nicidecum, zise el.
- Pii, e cu siguranld absurd ca un du strdin sd dislr'ugd ceva
cand riul propriu nu o poate face.
- E absurd, aga-i,
- Gande;tete, dragi Glaucon. Nu credem ci rdutatea hranei
distruge trupul, oricAt ar fi hrana de rea, de rAncedi sau veche;
dar daid rdutatea hranei zdmisleqte in trup propriul riu al aces-
tuia, vom spune cd piere din cauza propriului sdu riu, care este
boala provocati de hran6, Nu vom accepta lnsi niciodati cii lru-
pul esie distrus de riutatea mAncdrurilor, care sunt alte lucrud
r
324 PLATON
decat trupul, adici de riul strdin al altui lucru, decdt riaci acesrn
zdmislegte in el rAul siu natural.
- Ai perfectfi dreptate.
- Potrivit ateluiaqi rationarnent, daci riiutatea lrupului nu
produce in suflet riul sufletului, nu trebrde si acceptdm cu nid
un chip ideea cd sufletul poate fi distrus de altcevi in afari de
propria sa rdutate, cdci un lucru nu poate fi distn-ls de rdul altuia,
- E corect, spuse el.
-Atunci h:ebuie fie sd dovedim cd rationamentul este gregit,
fie, atAt timp cAt nu am doveclit asta, sa nu spunem nicioaiU
ci febra, orice alti boali sau raigul fierului, ori chiar taierea tru-
pului in cele mai mici bucafele cu putinfa ar putea aduce sufle-
tul mai aproape de distrugere, pAni cAnd nu.se tlemonstreazi
cd sufletul insuqi devine mai nedrept si mai nesdbuit ca urmare
a acestor sulerinfe ale trupului. Daci un riu,strdin apare.in alt-
c9va, iar propriul riu al unui lucru nu e prirnejduit, nu trebuie
$ jngaduim nimanui si spuni cd sufletul sau orice altceva poate
fi distrus in Jelul acesta.
- Dar, cu siguranth, nimeni nu va dovedi vreodatd cd sufle-
tele muribunzilor devin mai nedrepte din cauza mortii!
- Si presupunem cA cineva indriznegte sa irnbritiseze
acest argument ;i sd spund cd muribund,l de_vine mai riu si
mai nedrept., numai ca sd nu fie nevoit $d r.ecunoasci nemurirea
sufletului. ce se intampld? Daci ornrl acela grdieste.adevirul,
trebuie, desig;Lrr, si ne asteptim ca nedreptatea sd-i fie tatald
celui care o are, ca o boald, iar cei care o iau sh rnoara din cauza
ei,.deoarece ii ucide prin propria sa naturd. Vor muri mai repede
cei mai nedrepti, iar cei care vor lua versiunea mai usoarii a
raului, deci vor fi rnai pufin nedrepti, vor muri mai incet, nu
a$a cum se intAmpla de fapt, ca nedreptii mor de mdnzr celor
care ii pedepsesc.
- Pe Zeus, s-ar viidi ci nedreptatea nu e atAt cle inspaimdn-
titoare, dacii ii aduce moartea celui care o are; asta n-ar fi cle-
cAt o eliberare de rele. insi cred cd se va dovecli tocmai con-
trariul, cd nedreptatea continuh sd omoare alli oameni daci
poate, insa il face pe posesor loarte plin cle viata, si nu doar
atdt, ci gi cu sim.turtle rnereu treze. AlAJ de departe'se afld de
conditia de a-i li letali!
Republica 325
- Bine zis! am exclamat. De vrerte ce propria rdutate gi pro-
priul riu nu pot ucide qi disfruge un suflet, riul randuit pentru
hi.trug*t*u altui ltlctu n-ar putea sd nimiceasci sufletul sau
orice altceva ln afari de lucrul pentru care e rAnduit.
- intr-adevir, n-ar putea.
- Atunci, de vreme ce nu e distrus de nici un rau, nici de
propriul riu gi nici de vreunul striin, e limpede ca sufletul tre-
tuie, in mod necesar, siL fiinfeze totdeauna; iar daci fttnleazi
totdeauna, inseamnd ci e nemuritor.
- E o consecinli necesari, zise el.
--Atunci si considerhm cd: lucrul acesta a fost stabilit" Daci
e aga, vei observa ci sufletele sunt totdeattna aceleaqi' Nu pot
deveni mai puline, dacl nici unul nu piere, dar nici mai rnulte,
deoarece, dici vreo parte din ceea ce e nemuritor ar spori, stii
char apareadin ceva rnuritor;i pAnd la urma toate lucrurile ar
deveni nemuritoare,
- E adevarat.
intetzice;
- I)ar nu trebuie si credem asta, ra{iunea ne-o
lui adeviratA
de asemenea, nu trebuie si credem cd in natura
sufletul este astfel incAt. sd se umple de o diversitate mereu
schimbitoare qi de vrajbd lduntrici.
- Ce vrei si spui?
-Nu e u9or ca un lucru alcdtuit din multe alte lucrud si fie
veqnic - aFa cum ni s-a dovedit ch e sufletul * daci nu posedi
cea mai frumoasd: alcatuire.
* Nu e nici ugor, nici verosimil, zise el.
- Prin urmatre, cd sufletul e nemuritor ne-ar sili si credem
atAt argumentul pe care tocmai l-arn incheiat, cAt ;i aftele; dar
pentru'a vetlea care este natura lui adevi.:rati n-ar lrebui si-l cer-
letem cAncl e conlaminat de insotirea cu trupul gi alle rele, cu'r
facem acum. I'{u, ceea ce este in starea sa puri trebuie sh lie
cercetat in amdnunlime cu ajutorul rationarnentului. si atunci
se va vhdi mult mai frumos qi vom deosebi mult mai li'ryecle:
opiniile despre dreptate qi nedreptate pi toate celelalle chestirrni
p" .** le-am discutat.i)ar acum aln spus adevirui despre el
i-tu.u- apare in acest mome't, contentplAndu-l inlr-o stare ca
aceea a lui Glaucos, zeul mirii. Natura lui originaril n-ar mai fi
ugor de rleosebit pentru cei care abia ll zafesc, deoaret:e ttuele
r
Jlo PLATQN Republica 327

dinlre vechile pirfj ale lrupului sdu s-au spart, altele au lost
macinate qi pAnli la urmd distruse de valuri, iar pe altele au creg
cut scoici, alge gi pietre, asdei ci ara.ti rnai curind ca un mon.
stru decAt ca ceea ce era el de la natur6. Exact aga aratd sufle
tul cAnd il cercetam, mdcinat de o rnie de rele. Dar trebuie si
privim in alti parte, Glaucon.
- intrebi el,
Unde?
- Citre dragostea sufletului pentru infelepciune; trebuie
sd bisdm de seamd de ce se agafl si ce tovirisie cauti, cum
se inrudegte cu divinul, nemuritorul gi cu vegnicul si ce-ar de
veni daci ar merge pe urmele lor, dacii ar putea fi scos de acest
impuls din strifundurile ln care se afli, sculurat de pietre gi
scoici, cdci toate lucrurile sdlbatice, pietroase, pdmAntepti, de
vreme de pimdntul e hrana cu care se desfatd, i-au crescut im-
prejur in urma veselelor sale ospe,te, cum se spune. Atunci i-am
pul.ea vedea adevirata naturd, daci e multipli sau simpli, cum
este gi ce este ea. Dar cred cd am descris destul de bine ce i se
intfmpli inviataomeneascl si ce infitisdri ia.
- Fdra indoiala, zise el.
- Foarte bine; ne-am debarasat de toate celelalte lucruri in
cursul discu{iei noastre ;i n-am adus vorba despre risplitile si
bunul renume aduse de dreptate, asa cum spuneai ci fai Homer
qi Hesiod. ,A,m aflat ci dreptatea este, in sine;a ei, cel mai mare
bine pentru suflet, iar sufletul trebuie sA actioneze cu rlreptate
indiferent dacd are sau nu inelul lui Gyges, precum gi casia lui
Hades.
- Foarte adevirat.
- Ei bine, dragi: Glaucon, acum putem, ca adiugire la con-
cluziile noastre anterioare, si atribuim dreptetii rlsphtile si
virtutea ln general - ce rdsplili bogate dii ea sufletuiui,'de ia
zei gi de la oarneni deopolrivd, atAt ciit timp triieste omul cAt si
dupd ce moare!
- De bund seami.
- Atunci imi vei intoarce favoarea pe care fi-am facut-o in
cursul disculiei noastre?
- Care anume?
-'Ie-am lisat sdL spui ci omul drept zr trebui si fie consid+
rat nedrept, iar cel nedrept * drept, cici tu susfineai cd lucrul
acesta trebuie ingiduit de dragul argumentafiei, chiar daci in
realitate ar fi imposibil de ascuns fafi de zei Ei oameni, pentru
ca tlreptatea in sinea ei s[ poatl fi deosebiti de nedreptate' Nu-F
amintegti?
-Aq gre,si daci n-aq face'o, rispunse el.
si-mi
-A;um ci le-arn deosebit, te rog, in numele dreptAf,i,pe pi-
restitui bunul ei renume, a9a cum e cunoscut in cer 9i
mAnt. Si admiten, cd lntr-adevir are aceasti faimd, ci meriti
si primeasch risplitile pe care le cAqtigi datoriti ei ;i pe care
le iirrnAneazi celor ce o posedi, de vreme ce s-a dovedit cd ea
le dir acestora gi fericirea ce decurge din purtarea cu adevirat
dreapti oi nu-i lnseall pe cei care o cAqtigd.
- E cAt se poate de corect.
- inainte de toate, vei accepta sd spun ca zeii nu dau greq
fui a-i cunoagte pe acqli doi oameni, cel drept 9i cel nedrept' cu
firile lor adevd.rate?
- Sigur cd da.
* Dica zeii li cunosc, atunci unul va fi iubit de zei, iar celi-
lalt urAt de acegtia, aga cum am convenit la inceput'
- intr-adevdr.
- Cel iubit de zei vor avea tot ce e mai bun in mastra in care
zeii ii pot oferi, dacd nu cumva are vreun riu inevitabil de la un
picat anterior. Eqti de aceeapi pirere?
- Ilinein{eles.
- Prin urmare, asta trebuie si credem despre omul drept:
dacd s-a ndscut in sirircie, dacb a al'ut parte de boii sau de orice
alte rele, socotite de oameni ca atate, toate aceslea vor conlucta
in cele din urmd penlru binele siu, in cursul vieJii sau chiar dupd
moarte. Cici, faii nici o indoiala, zeii nu negiijeazi: nici un otr
care doregte cu toalA sinceritatea sd fie drept 9i, practicAnd.vir-
tutea, si devini atAt de aseminitor cu Ze'rl pe cAt e cu putintdL
unui muritor,
- Se poate presupune ci un aslJel de oin n-ar fi neglijat cle
unul asemenea lui.
- Si trebuie sh credem contrariul despre omul nedrepl'?
- Cu sigurantd.
- Agadar, ac.este rdsplali sunt dirulte de zei omului clrept'
- Cel pufin aga socot, sPuse el.

Lu
 u
328 1LATON
* Dar de la oameni ce primegte el? tn mod clar, asa ar tre.
bui sii vedem lucrurile, daci e si infdfisim adevirul adevirat:
oamenii vicleni gi nedrepli se poarti asernenea alergitorilor la
curse care fug bine la inceput, dar se prdbugesc dupd turnanti;
au o zvircnire, insi sfArqesc prin a fi ridiculiza{i, ca niqte prosti,
;i pleaci in grabl umili{i, firi cununi, cu coada intre piiioare.
In schimb, alergatorii adevdrati rezisti pdni la capit si cA;tigi
premiile gi cununa. Nu asta li se intAmpli in general celor drepJi?
La capltul tuturor acfiunilor qi intovirigirilor, la capitut viilii
insesi, sunt tinuji la mare cinste gi capdti rispld{i de la ceilaili
oameni, nu-i aga?
- Ba da, intr-adevir.
* Atunci imi vei ingd"dui si spun despre oamenii
acestia
drepti ce ai spus tu despre cei neclrepfi? Asculti: voi spune ci
oanrenii drep{i, cAnd inainteaz|, in vArsti, ajung la dregdtorii
inalte in stat, daci vor, i;i iau solie dintro familie asa cum igi
doresc, i;i cisdtoresc fiica intr-o familie pe gustul lor * si tot ceai
spus tu despre cei nedrepli voi spune eu despre acestia. Dim-
potrivi, despre cei nedrepti voi spune ci, de;i unii nu sunt de-
T1:"ui1in tinerele, la capdtul cursei cei mai multi sunt prinsi
qi ficuti de rAs; la bdtrAnele sunt tratafi riu ati,tde strdini, c6t
gi de concetdteni, ;i biciuili, suferind toate lucrurile acelea de-
spre care ziceai ca sunt prea brutale ca sd ie pomenesti con-
- tele care soseau din cand in cAnd pireau si se intoarci dintr-o
sideri, te rog, ci le-ai auzit de la mine. Asta vor pd1i. Dar imi
ingidui sa fac aceastd afirmafie?
- Bineinfeles, este foarte corecti.
- Acestea sunt, a;adar, rdsplifile gi darurile pe care le pri-
meste ornui drept, in cursul viefii, de la zei gi oameni cleopo-
trivd, pe ldngi lucrurile bune pe care le oferd lnsisi dreptatea.
- Da, zise el, lucruri minunate si sigure.
- Dar acestea nu sunt nimic, din punctul cle vedere al numiL-
rului sau rnarimii, in comparalie cu ce-i agteaptd dupd moarte.
Trebuie sa spunem Ei asl.a, ci fiecare dintre acegti oameni, cei
drep{i gi cei nedrepli, vor primi in totalitate rispldtile care li se
cuvin, pnhivit argumentafiei noastre ralionale.
- Vortregte, mi indemnd el. Sunt cAteva lucruri pe care le
voi asculta bucuros.
Republica
- Nu am si-{i spun lunga poveste a lui Alcinoos, ci poves-
tea unui blrbat ifieaz,trr, fiul luiArmenios' pamphyl de neam'
I)emult, acesta gila gdisit sfArgitul in bitilie, iar dupi zece zile,
cAnd s-au ridicai trupurile de pe cAmpul de luptd, celelalte le-
guri erau desconrpuie, in timp ce al lui era intreg' Dus acasi,
fn a douispr"r*""u 21, cdnd se alla pe rugul funerar, a revenit
la viafi -si i povestit ce vizuse pe lumea cealalti' CAnd sufletul
qi-a luat zboiul, a spus el, s-a intovirisit cu m'lte alte sr-rflete -si
au cilitorit pAni au ajuns intr-un linut minunat unde se aflau,
aliturate, doui deschideri in pimdnt ;i alte doud in cer, dea-
supra lor. infe acestea gecleau judecitorii. Ace;tia dddeau sen-
tirla Er, potrivit acesteia, le porunceau oamenilor drepii si o ia
la dreapla gi in sus, spre cer, dupi ce le agilau pe pieptinsem-
nele faptelor judecate; pe cei nedrep{i ii trimiteau la stAnga 9i
in jos, ;i u."*totu at6rnAndule, ln spate, lista tuturor celor sd-
vAisite. CAnd s-a apropiat el, i-au spus ci trebuie si devini un
sol care si transmiii omenirii ce se intarnpli pe lumea cealaltd
pi i-au poruncit si audd gi siLvadi totul. Prin urmare, a privit
cum sufletele plecau prin doud dintre deschiderile spre inaltul
cerului ;i striLftrndurile pimAntului cAnd primeau sentinfa 9i
cum, prin celelalte douh deschideri, alte suJlete se intorceau,
cele iepite din pdmAnt fiind acoperite cu murdbrie qi praI, i1r
cele coLorAte din cer strilucind de puritate ,si curagenie. Sufle-
lungd cilitorie,si se bucurau sdL ajungi pe paji;te, rostuindu-qi
sdligul ca la o ,i d" tetg gi salutAndu-se cu cele pe care ie cu-
nogteau. Sufletele care iegeau din pbrnant le cereau celorlalte
vesti. lar sufletele coborate din cer intrebau ce se tntamplase
in iipsa lor. isi spuneau povestea viefii, unele plAngAnd ,si tdn-
guinclu-se cAnd igi aminteau ce pitimiserd qi vdzuserd in l'im-
pul gederii sub pimant - Eedere care, dupi cum ziceau, durase
o mie de ani, Pe de altd parte, sufletele venite din cer povesteztu
despre bundstarea de acolo gi despre priveliqtile minunate' Mi-ar
lua mult, Glaucon, sd-1i spun toali istoria, dar concltrzia lrasa
de Er este aceasfa: fiecare dirdea seama tuturor celor pe t:are-i
nedreptdf,se , de zeceori pentru -{iecare nedreptate, adici o data
la fiecire suti tle ani, socotind lungimea vielii omeneqti de un
veac, astfel incAt pedeapsa pentru fiecare nedreptale sii l'ie
 F
330 PLATON
inzecifA. De pildd, dacd vreunul provocase moartea multora sau
tridase cetiti_ori armate gi inro-bise oameni, sau luase parte la
vreo alti ticdlo;ie, pentru fiecare dintre fapte primei
lnzecite; dacd, in schimb, altul fdcr,rse lapte bune gi fusese "urni
drepl
si pios, primea o risplati in aceea.si piopo4ie. br povestea si
despre cei care muriseri la nastere uau tu *"uit timp dup6 aceea,
dar nu merita si retinem asta. Cu privire la pietatea impi+
.si
tateafath.de ze_i si pdrinri, pr."urn iii";;id;ia-ftj1., i".
qecly pedepsele erau, dupa cum spunea ei, ince si rnai mari.
Asffel, se gasea prin preajrni cAncl iineua a intrebat unde este
Ardiaios cel Mare. Acest Ardiaias fusese tira'ul unei cetdti din
Pamphylia cu o mie de ani inainte cle momentul respectiv; isi
ucisese bitranul tati gi fratele mai mare
;i sivdrgise multe alte
fapte abominabile, dupi cum se spunea.'Unul dinke cei intre_
bafi a rispuns: ,,Nu a venit aici, si nici nu va veni vreodati. A
fost cumplitl priveligtea pe care am vdzut< cdnd, aflAndu-ne
lproape de gura de ie,sire, pe punctul de a urca dupl tot ce pi_
timiserim, l-am zarit dintr-o darrr pe omul acela alituri de aitii,
cei mai multi tot tirani, cred eu, dar mai erau si unii ce sivArsi-
seri picate mari in viafa privatd. Ace;tia credeau ci vor scdpa
in cur6nd, hsd deschiderea n-a vrut sa-i primeascii., scotAnd un
muget infrico;itor ori de cate ori un individ de o riutate'incura-
bil6 caacegtia sal unul care nu plitise indeajuns pentru tic6lo_
;ia lui incerca si iasa." in preajmi se aflau tiigt" iirbuli *atbu-
tici, mdniosi, care.ir]ielegeau semnificafia mugetului gi-i tnhatau
pe unii dintre ei ;i-i duceau de acolo; dar pe Ardiaio* pe
;i atlii
iau legat de mdini pi de picioare, i-au dobordt, i-au tArAi pe mar_
ginea drumului si i-au jupuit trdgAndu-i prin spini ca pe lAni,
spundndu-ie tuturor trecitorilor de ce primeau aieasti pia*up.d
si cum aveau si fie dugi pentru a fi izvAr\iti ln hiul fari fund.
intr-adevdr, povestea el, dupd nenumiratele cazne indurate, a_
ceasta din urrnd a fost mai presus de orice, fiecare temAndu-se
ca mugetul si nu se audd tocmai cAnd era el pe cale si iasd si
bucurandu-se peste misu'i claci deschiderea tdcea si-l ldsa si
urce ia supra{ati.
Ac99te1 erau, agadar, pedepsele cazreie, sau, pe de alti
9i
qar-te, pingfaceriie pe care le primeau, Fiecirui crup i se inga-
duia si ziboveasci sapte zili pe pajigte, iar inlei de-a ofita
Repubtica 331
trebuia si riclice tabdrasi si porneasci la drum' intr-a palra n
au ajuns intr-un ioc cle unde au putut vedea deasupra, intinsi
pe
tot cuprinsul piLmantului qi al cerului, o luminl dreapta ca un
pilastiu, serndnand mult cu un curcubeu, dar mai stldlucitoare
gi mai purh. la aceasta luminb au ajuns dupd' o zi de mers, iar
in tnijto.ut ei au v6zut capetele lanlurilor cu care era agilati
de cer, cici lumina era legatd de cer qi linea laolalti intreaga
boltd rotitoare, ca funiile rle pe o corabie de raz'boi' in prelungi-
rea capetelor se gasea Fusul Necesitafii, prin care se efectuau
toate rniqcirile de rotalie: osia qi dintele acestuia erar.r din dia-
nrant, iar roaLa- dintr-un amestec de diamant cu alte elemente.
A;a a descris el roata fusului. Ca formi era la Iel cu acelea de
pe pimAnt, insi, judecAnd dupi spusele lui. e ca ;i cum ar fi fost
o routu *ur., goild, scobili peste tot, avAnd iniunlru o alta mai
nrici, potrivitiperfect, qi o a treia, o apatta;i incd patru, ajus-
tate pentru a incipea una in alta ca niFte cutii; erau, a;adar,
opt rili in total, fiecare montati fest in cea dinainte, iar de dea-
supra marginile lor se vedeau ca nigte cercuri,lormand laolalti
o sittgutiioatb in jurul osiei, care frecea drept prin cea de-a
opta."Cea dintdi roata, cea din exterior, avea cea mai lati mar-
gine; cercul celei de-a sasea era al doilea ca lifime, al celei de-a
iuttu al treilea, al celei de-a opta al patrulea, al celei de-a
",,u
,saptea al cincilea, al celei de-a
cincea al gaselea, al celei de-a
ireiu ut gaptelea, iar al celei de-a doua era al optuiea ca ilfirne"
Marginea cea mai latd era instelati, a celei de-a;aptea-era cea
mai itralucitoare, a celei de-a opla i;i primea culoarea de la cea
de-a gaptea, care strilucea asupra ei, marginile celor de'a doua
si a citrcea erau la fei si mai galbene decAt cele dinainte, a treia
c1e alb, a patra era roqiatici' iar
-ea nuuntu cea mai apropiati
a $asea era, ca albeatp', urmdtoarea dupd a treia' Fusul se rotea'
invartinau-se cu totul in aceeaqi migcare, dar in interiorul lui
cele gapte cercuri diniuntru se roteau in sensul contrar rni;-
cedi itttregtrlui; dinlre acestea;apte, al optulea' se rotea cel mai
iut*, p* lo"cul al doilea cavitezderau al gap1elea, al qaselea si al
,i*ii.u; pe locul al treilea (cum li se parea cilitorilor) era al
pulrut"u;'p" locul al patrulea - al lr'eilea cerc, iar pe locul al
cincilea *'al doilea. Flsul insuqi era inv6rtit pe genu'chii Ne-
cesititii"
 _tr

332
PLATQN Repubtica 333

Deasupra fieciruia dintre aceste cercuri pedea o Sirenai
care se rotea,o dati cu el cAnta o singuri nod, asffel
;i ci din
cele opt se_ obJinea o armonie. Altele, tr"i tu nu*ar,
op*
zate in jur la.distan{e egale, fiecare pe tronul ei. "*u fiice
Moirele,
ale NecesifAlii, imbrdcate ln alb, cu frunlile impodobite,,.i pou-
glici, pe nume lachesis, clotho si Afropos, cantau in
arrnonie
cu Sire'ele: l^achesis - trecutul, 'crotho- prezentul si Atropos
- ce va sd vini. Cu o atingere usoari u nieirrii drepie, Clotho
ajuta la rotirea cercului exterior al fusului, oprindu-l din
cAnd
in cdnd, iar Alropos, cu mAna st6ngd, le ajutape cele interioare
in acela;i fel. Lachesis ie atingea pe rand, cu o rnAli sau cu
cealalti.
.burt. CEd au ajuns, qi-a continuat el povestea, sufletele au tre_
sa mearga direct la Lachesis, Mai intAi, un profet le_a pus
in ordine. in poala lui tachesis l" st ;u; sorfi si modele de
vief,, iar el a luat cAteva gi s-a suit intr-un amvon inalt, procla_
mdnd: ,,A$a grdit-a Fecioara La.chesis, fiica Necesititii.
Suflete
ale ,nei zile trecdtoare, aici incepe un art ciclu ur,i.tii *uJio*e
care se incheie cu moartea, Nici un Daimon .r, ui rr" aiege pe
voi, ci voi va vefi alege Daimonul. Fie ca acela care iese pii*ut
la sorii sd aleagd cel dintdi o viati. pe care o va trdi in mod ne_
cesar. Dar Virlutea nu cunoa;te sfip6n; liecare, dupi
cum o pre_
fuiegte sau o desconsideri., uu auei mai mult ori mai pufin"din
ea. Vina aparflne celui care alege, Zeuleste fdrd vind.,i
Zicltnd, acestea, profetul arunci sortii in fa[a lor gi fiecare
s-a repezit si-l ridice pe cel mai aproape de el, in alard
de Er
insugi: pe el nu l-au lasat. Fiecare, dupi ce-gi ridicase
sor-[ul, gtia
ai cAtelea va fi la rdnd pentru aleger-ea vielii. nupd *"ta, pioto
tul a in;irat din nou modeleie de vieti p" jo*, in fa{a lor:.'Erau
mult mai multe decAt sufletele pr"""ni., cle toate felurile: se
aflau acolo viefile tuturor soiuriloi de a'imare gi tuturor neamu-
rilor de oameni, de toate rangurile. Erau qi vie,fi de tirani printre
durAnd pAnd la cipit, altele frdnte'la mijloc .fa.
"l.,.yttn gl* ;i
1ind
lipsuri, surghiun gi sdrdcie; erau gi vietile unor oameni
de sea.rna, unii laimosi pentru frumusetea felei sau a ir;;;il:
alfii pentru tirie. 9i biavurd, ori p;;trr;pi1a nobild ,#diii;
Fi
strdmogilor; altele erau vietile unor oamenilipsili de'faimd.
l^a
fel gi in cazul viefilor femeilor. Rangul suretului nu era acoro,
cleoarece in mocl necesar su,fletul devenea dilerit, in lunctie de
viafa pe care o alesese. Dar toate celelalte lucruri erau puse la-
otaitlgi amestecate cu bogiliile ,si siricia, cu boala pi slnitatea
si cu alte aspecte intermediare,
'
intr-adevar, draga Glaucon, aici se afli intreaga primejdie
pentru om. De aceea, trebuie si fim cAt se poate de atenfi ca
h".ur" dintre noi sd desconsidere toate celelalte invilituri in
afari de aceasta, iar in aceasta tretruie sI fle atAt cercetitor, cat
pe
;i ciutitor, pentru a vedea dacd poate si descopere viaficineva buni
care sA-i dea destoinicia gi inteligenla de a deosebi o
d" una rea gi de a alege totdeauna gi pretutindeni cea mai bund
despre care
viald, pe cAi e ingiduit. TinAnd seama de-toate cele
amvorbi1, gi deosebindu-le in func{ie de efectul
"o*potaodr-ie
pe care il au asupra virtufii, acela il va invdla cum si-qtie. care
anllme frumusefe, combinatd cu sdrhcia sau bogilia 9i uniti cu
care anume stare a sufletului va func,tiona bine sau riu; care va
fi efectul originii nobile sau al celei plebee, al posturii de per-
soan?i privati sau rle carmuitor, al tiriei sau slibiciunii, al iste-
sufletului,
limii sau incetinelii la invatiturd ,si al tuturor calitililor
inniscute sau dobdndite - ce efecte vor avea cAnd vor fi puse
laolalli; ast-fel incAt ii va fi cu putinfi, ,tinAnd seama de toate
aceste lucruri, sa-gi faci alegerea. in tot acest timp, va sta cu
privirea a,tintiti usirpra sufletului gi va cerceta at1t viala
rea, cftgi p" brlnb, 'aturii
numind-o mai rea dach indrumi asilel
sufletul iniat ""u
derrine mai 9i mai buni dacil inclrumi
'edrept,
si devini mai clrept. Pe toate celelalte le va lasa la o parte, cdci
amvanttcb aceasta este alegerea cea rnai buni, atAt pentru a
trii, cdtqi pentru a muri. Aqadaa linAnd la aceastd credinfi: ca
la un diamant, el trebuie sd meargd in casa lui Hades, penl'ru
ca nici acolo si nu se lase zguduit de bogifii 9i alte lucruri ase-
menea, si nu devini tiran 9i sd nu se lase prins in alte activitili
de felui acesta, si nu sdv1rseasci multe rele de neispfuit 9i si
nu sufere el insupi rele inci pi mai mari, ci pentru ca sl gtie curn
si aleaga totdeauna viala ce se afld la mijlocul tuturor acestora
atAt in viafa aceasta, pe cAt e ctt
.si si fugh de ambele extreme,
putinli, cAt si in cea ce va si vini. Cici a9a devine cel mai feri-
cit si mai iubit de soartir.
 _T

334 335
PLATON Republica
Ca si continueim, solul de pe lumea cealaitd a povestit cir o viali de leu;
profetul a luat cuvAntul, spunAnd: Sufletul care a cazutlasorti al douizecilea a ales
,,Chiar si pentru Lltimul so_ voia sd se nasci iarl9i
sit rimAne. o viafi care nr e rea, ci plicuth. au"e ;;;;;t" Aias, fiul tui ietatnon, pentru arme' Dupi
care nu
el venea
;; iun lii ffit;;d-gi amintea de cearta
simf gi triiesre cu strddanie. Fie ci primul *a nu"f"s"d-"uga ieir si acesta ura stirpea omeneasci pen-
chibzuin{a, fie ca ultimul si nu cadd pradi ai.p*.erii.;bup,i sufletul iui Agamemnon;
Ata-
.li a ales si devini vultur' Sufletul
aceasti proclamafie, Er a relatat cd sufletur care irisese pri*iri
ir, tJ"tL"l"lf sale, ustJei
rnare. cin-
iurrt"i u clzut la sorti pe la mijloc; ea a observat ce
sorf s-a dus direct gi a ales cea mai mare tiranie. dar in proutin vedere4 ci le-a
si ldcomia lui nu a cercetat toate aminuntele cum se cuvine, ;i;;i ;" it.ea unui iu"t pi nu ll-a ptrtut trece cu
intrAnd
astJel ci n-a vhzut.n-i .ru
i*t. np"i iviulutuutt"tr.tilui Epeils, fiul lui Panopeus'
,oiiiJ;il;;"reze copiii, prinrre i" it"" un*i femei pricepute lameqte;ugur.i' Mult dupi a:eea:
alte fapte cumplite; cand gi-a exarninat alegerea pe indeiete, imbricincl
smuls pirul din cap gi a inceput si se tansuie, ignorAnd
gi_a
;;trt ;;ili;;ri; ue"ri .un"tut uutomitui Thersites
lui Odiseu a
urr"rti*_
menlul profetului, intrucAt pentru necazurile acestea nu a clal
i J"fa A" *"-"!dL' Curn a hotirAt norocul' sufletul amintindu-9i
uttirn.rl la sorfi gi s-u tlut s[-si facd alegerea;
vina pe sine insusi, ci pe noroc, pe Daimon si pe orice
altcever. "-ui de dinainte, se descotorosise de orice ambifie'
A
rra unul dmtre cei care coborAseri din cer; igi triise viafa cle a"
"*."rttife
ciutat multa vreme o ui"1a finigtiti' 9i retrasi pAni cdnd' in cele
dinainte inf-o comunitate bine rAnduita, cu <l anumitd parl.e pe care n-o vola rument'
virtute care apiruse prin obignuinp, taia filosofie. ir#-"a."a.,
de din urmd:, a gisit zhcindintr-o parte una
Sun"tut Gro bucuros ;i a spus: ,"Asta e alegerea mea - sunt
mai m'lt de jumitate dintre cei cizuti astJel in capcana veniseni " fi primul sor!!" Tot aqa 9i cu
din cer, deoarece acegtia nu aveau experienfJL in ,uportu."a n.-
i"rt"t;i6 n tecut la fel daci o; ttu=
au trecut in oameni
cazurilor; in schimb, majoritatea celoi care iesiseri cri'pur.anr celelalte tdpturi, animalele; sufletele unora
in fiare
n-aveau nici o graba si aleagi, pentru ci simtiserd necazurile
-irft"i" ft uni*ut", cele nedrepLe trzutsformdndu-se
;;1ffi;,'."1" "tt* ;;;; ili' .'nele bl6nde, insi erau 9i tot felul de
pe_propria piele si-i vizuserd gi pe alrii suJerind.
ceie mai nrulte
sullete schimbau r-aul pe bine invers din acest moli' si dat._ "*-3lX?il"r-
;i sullerele qi_au ales vie!ile in ordinea soflilor,_sau
riti norocului la sorti. Dar daid un om, ,"u."ilU Uutt;;;; pe cale
intors tra l-achesis, .ut"l-u dat fiec6ruia Daimonul 1i-1 fe-
mAnt, ar studia mereu o filosofie sindtoasl pi dacd n-ar rdmdne fap-
si facd ultimul alegerea, in urma tragerii Ia sorfi, ar avea ;;;;, -ii fie paznic in cursul vielii si sd-i aclucd 1a indeplinir:e

mari sd fie fericit pe lumea aceasta, potrivit acestei relatiri $anse i.b ;i;-". A;esta indiumu **i iniAi su-fletul citre Clotho, sr"rb

din **" "iel sub risuclrea fusului, confirrndnd ast-fel soarla pe care
lumea cealalta' Nu numai atdt, dar- ain ru-"u J" oi.i il ducea mai departe
"atitoriusi plinA de greutali,
spre cealalti gi tnapoi n-ar f pe sub pdrnant
;;J;J;;;oi, dup[ ce o atingea, Daimonul
acum sa nu mai poatd fi
spre Atropos, pentru ca fireie toarse
ci lini, desfiquratd prin cer. Era o privelist_e ce merita a fi va_ se indrepta
zttIa, a povestit Er, felul in care diveisele suflete ig
Al.i;.ri-. De acolo, fdri si arlrnce o privire inapoi, parte in cealalla'
of*leu, ui* sore tronul Necesitntii 9i ii"t*u prin el dintr-o
{ile; o priveligte wednici de niili, ridicola gi foarte strzurie. Cei ii;;#;;;""" suflefe, porneau cu toatele spre cam-
mai mul[i faceau alegerea in functie de experienla lor din viata ii ""Lute
;;"{Jlffi , ;"tsa"a printr-ocopaci cildurd. cumplitd qi indbugitoare'
anterioari. Dupd spusele lui, a vazut sufletul ce fusese al lui pe pgryil
l;cul ;;; e ste]p, tip'*it a" 9i de 1nt ce cre;te
orfeu-alegand o viati de lebddd, din uri fati cle nearnul feme-
tesc, deoarece femeile il uciseserd si de aceea nu avea si fie
dfi;;;;*t- gi'.i uu popo"1'pe'insetat' pe malul RAului Ner
lurnea a lost
zdmislit gi ndscut de o femeie. A vazul sufletul lui rhamyras are
;;#i. " tarlui upd rru e tittr.ttd de nici undarvas'ceiToata ty 1n in:
gdnd sd fie o privighetoare, itlil;;;;" "ta-'.iia din aceastd apii, care bea uira ror.'1.
pe care
Dupzi
$i a vdzut o lebidd schirnbanclu-si fr;;;hit;uin[a au ueulr"ui mulr. Cel
viafa pentru una de om gi alie fdpturi cdntitoare fhcanJ fa ief.
;" ;-;t culcat, ia miezul noplii, s-a auzit un tunet' pirmAntul s-er

t)
lll'
l

I PLA
zguduit gi apoi, dintr-o dati, sufletele au fost purtate
in sus
111e
pptere, ca niste stele cdzitoare, Er tnsugi a fost impie
cat sd bea din apa aceea; totusi, cum gi pe ce
cale u r*u.rrit
trupul siu nu stia, doar cd intro dimin""ie u d"r.his
' ochii si
v.,X-..r
izut -I^a--
r
-1
zicdndpe rugul fu nerar.
povestea a fost pistrati gi nu s_a pierdut
-_ -$i,a,u,,Glaucon,
^ purea sa ne salveze si pe noi daci ne-am
-f\r caldun duba ea si
1* q".: in siguranF RAul Uitdrii, Iara sa n" par,m Jun"ti
Dat daca vom urma sfahrl meu gi vom crede cl sufletul
e ne.
muritor _si capabil si treaci prin toate lucrurile ,*1" piprio
iouti
lucrurile trune, ne vom fine iot timpul pe drumut
ce duce in sus
gi vom cultiva ln toate tslurile dreptaiea,
i-pr"uri fi4$;
",
c]r1ne.a, pentru a purea fi prieteni a:tdi
atAt timp cdt rimAnem aiii, pe pirndnt, dar
i'iinir,.tt Fi;;;;t:i,
;i canO'vompiinj
yrr T1ii, ca.invingitorii A" U :".riri .*b tr,"onlouru ir.na
:Tl-lio
aounandu-gl premiile;
,si pentru ca at|l aici, cdt qi in cilitoria
de o mie de.ani despre caie
1i-am .pu., * r. fie numai bine.

i,