ANATOLE BASARAB –

FOC MOCNIT, RĂBDARE LA MAXIM, EMOȚII STĂPÂNITE

Exista sanse mari ca tu sa te fi simtit singura dinainte sa apara aceasta persoana in viata ta. Diferenta este ca acesta ti-a creat
sentimentul de dependenta.

Gandeste-te in ce aspecte din viata ta te mai simti singura sau unde exista cumva un sentiment de lipsa, neimplinire? Daca
reusesti sa le identifici, iti vei da seama ca singuratatea ta nu are legatura cu lipsa acestei persoane, sentimentul asta exista in
tine INDEPENDENT de acesta. Diferenta este ca nu constientizezi lucrul asta, iar asta ti-a “permis” sa te lasi atrasa in acest
gaslighting creandu-ti impresia falsa ca-ti umple acel gol pe care tu il aveai déjà.

Ce e de facut este sa-ti identifici astectele din viata ta (de ex. casa, munca, familie etc.) in care te simti singura sau neimplinita
sau fara rost, fara bucurie. Apoi sa-ti accepti singuratatea ca fiind a ta, venind din interiorul tau, nu de la persoana de care esti
legata momentan. Vizualizezi cum indepartezi si o impingi din viata ta, eventual tai legatura dintre voi doi si tragi durerea pe
care o simti catre tine. Cam asta inseamna acceptarea singuratatii.

Apoi iti imputernicesti inima ca sa umpli acel gol prin a te gandi la toate faptele bune pe care le-ai facut de-a lungul vietii
pentru cineva, un ajutor cat de mic sau mare, nu conteaza. Poate sa fie un zambet, o imbratisare, un sfat sau faptul ca ai
rezolvat o problema importanta cu un impact semnificativ.

Gandeste-te ca toate lucrurile pe care le faci bine in viata ta au venit de la tine din INIMA si asta este PUTEREA TA
personala. Vizualizeaza-le cum vin inapoi spre inima ta. Asta inseamna sa te apreciezi, sa te imputernicesti si sa-ti umpli
sufletul. Cand te simti puternica, nu o sa mai ai nevoie de aceasta persoana. O s-o respingi instantaneu.

Fa exercitiul asta 5 min pe zi. Succes!

Alt articol interesant aici https://www.paginadepsihologie.ro/gaslighting-distorsionarea-realitatii-si-manipularea-psihologica/?

fbclid=IwAR03yQ9R3P7Q-XZgLcsJv0XRg8G8c0sR4SbNtTjrxHyhYMKBPVLgXBSOMrE

https://www.personalitatealfa.com/blog/cum-poti-sa-fii-dependent-de-iubire-si-sa-suferi-ca-un-caine/
https://iosifszenasi.com/iubire-sau-dependenta-emotionala.html#gref
http://www.mindeducation.ro/iubire-sau-dependenta/

http://www.iesidinceata.ro/35-modalitati-prin-care-sa-te-indragostesti-de-tine/
http://inimafericita.ro/2015/08/05/invata-sa-te-iubesti-pe-tine-insuti-10-exercitii-mentale/

https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/26/psihologia-aplicata-in-viata-de-zi-cu-zi/ EXCELENTA

http://mentalclas.ro/?p=1399&fbclid=IwAR1W0GR1VNAP1m4LwWNCuNzSS_9FUD8g0_J0N_wz-U7uujanhJRKaYERJ1w

Copilul din tine se comporta exact ca un copil. Atunci cand esti suparat tu, adultul, copilul din tine simte durerea
mult mai puternic, fara niciun fel de protectie mentala. Atunci cand cineva iti face rau in vreun fel, copilul din tine
simte exact cum ar simti un copil in realitate. Atunci cand esti perfectionist si vrei sa faci totul cat mai bine, cand esti
critic cu tine si te superi pe tine pentru greselile tale, aduci multa suferinta copilului din tine. Atunci cand tu spui “nu
pot”, “nu reusesc”, il blochezi pe copilul din tine sa se manifeste. Atunci cand esti stresat, inchis in tine, inchipuie-ti
un copil stand singur intr-un colt, trist, care nu comunica nimanui nimic.
Atunci cand razi, vorbesti, te iubesti pentru cum esti tu, cu greselile tale, cu momentele tale de slabiciune sau de
stupiditate, cand te ierti pe tine pentru greseli pe care le-ai fi putut face, pentru ca nimeni nu este perfect, atunci
eliberezi copilul din tine, ii deschizi o usa catre exterior, dezvolti o relatie cu el. Este ca un copil in realitate, pe care
il intelegi, il ajuti sa mearga mai departe, il iubesti, il lasi sa se dezvolte armonios.
Inainte sa fii critic cu tine si inchis, gandeste-te la copilul din tine.
Copilul din tine pastreaza toate amintirile care ti-au afectat copilaria intr- o masura mai mare sau mai mica. Aceste
amintiri raman in subconstient si au efecte asupra vietii tale prezente, fara sa intelegi de ce. Este important sa
vindeci aceste amintiri din trecut, pentru a putea merge mai departe pe drumul tau. Dar, ca sa le poti vindeca,
trebuie sa stii ce anume trebui sa vindeci si atunci cercetezi adanc in sufletul tau, in inima ta, comunici cu copilul din
tine si il rogi sa iti arate ce anume trebuie sa vindeci. Iti vor veni amintiri in minte care pot parea puerile pentru tine,
un adult, insa pentru copilul care erai atunci, ele au fost puternice.
De asemenea, ti se poate intampla sa auzi o melodie din trecut sau sa mirosi un parfum care sa te faca sa te simti
bine si nu mai stii de ce. Pentru ca acest copil din tine a pastrat amintirile si se manifesta imediat cum intri in contact
cu aceste lucruri din trecut. Iti plac atat de mult pentru ca atunci, cand ai ascultat tu melodia sau ai simtit acel
parfum, se intampla ceva frumos care iti oferea tie, mic fiind, iubire, confort, protectie, liniste. Dar se poate
intampla si invers: anumite melodii sa iti ofere o tristete puternica sau o stare de disconfort. Este copilul din noi, care
reactioneaza la lucruri pe care noi poate le-am uitat, dar pe care el nu le-a uitat.
Copilul din tine reprezinta tot bagajul tau emotional.
Copilul din tine arata ca tine cand erai mic; esti tot tu. Il poti vizualiza cu mintea, in inima ta. Incearca sa il vezi si
observa cum arata: este singur intr-un colt, trist si tacut? Este vesel, luminos si relaxat, linistit? Vei sti automat, fara
sa faci ceva anume. Trebuie doar sa te linistesti, sa lasi toate gandurile zilnice deoparte si sa vrei – sa iti propui sa
vrei – sa comunici cu copilul din tine.
A nu lasa copilul din tine sa se manifeste este ca si cum ai avea un copil, l-ai pune la colt si i-ai spune: “Uita-te la
ceilalti copii ce fericiti sunt, cum se joaca, tu stai acolo si doar te uiti; tu nu ai voie sa faci asta.Tu ramai singur si
nimeni nu va vorbi cu tine”.
Este important sa stii de existenta copilului din tine si sa te gandesti la acest lucru. Sa stii ca si aceasta parte din tine
trebuie sa fie in lumina, libera, linistita, nu reprimata, intunecata, pentru ca ai nevoie sa fii in armonie cu tine insuti.

http://www.mindeducation.ro/filmul-de-vineri-saving-mr-banks/

despre iubire

https://www.paginadepsihologie.ro/testul-increderii-in-cuplu-10-intrebari-care-ne-ajuta-sa-ne-evaluam-relatia/?
fbclid=IwAR3zFFc0Fambg1YsoGgHrFNeIN5Gf1iRXlkCewE1p6r8vE7MlcF7M7FUbqk

Cea mai eficientă armă împotriva stresului e puterea ta de a alege un gând în locul altui gând.

William James

Povestea olarului lenes si a inteleptului mut

A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să
poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era
foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că
într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era
că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată
la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii
înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi
răspunsul în expresia acestora.Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni
uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric.Îi
puse pe nerăsuflate întrebarea: "Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?" apoi se uită cu atenţie la
expresia celui dinăuntru.Şi văzu nişte ochi plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.În acel moment realiză că aşa
a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător!Îşi spuse: "Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală,
să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă
apropia de ţelul meu!""Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?" se mai întrebă el. "Peste tot văd oameni care
se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva.."În următoarele luni începu să modeleze
oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja
câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate
astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul
zilei nu se simţea împlinit de munca lui.Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu
nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în
uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: "Cum pot să vând mai mult pentru a-mi
permite să plec în marea Cetate?"Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină. "Privirea unui om
singuratic, izolat de lume", gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi
îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.A doua zi plecă în târg cu un
singur gând: să vândă atât de multe oaleîncât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu
care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi
pe alta.După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani
şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă. Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi
ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă.Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici
treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea
foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie.Dar înca era
departe de ţelul lui. Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să
lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape
tot ce producea.De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină
că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi. Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi
mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. "Oare o fi murit?" se întrebă el şi îl trecu un fior.Ciocăni în uşă
cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din
nou ochii în întuneric."Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru
a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?" şi se uită cu
atenţie în ochii înţeleptului mut.Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea
determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa.Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul
timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe dealtă parte muncea
atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit,
parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător
este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te
bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice.Apoi făcu ceva ce nu făcuse
de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din
greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile.Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult.
Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii.Dimineaţa, lumea din târg era diferită.
Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine
scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât.Omul se opri chiar
în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală."Nu am mai văzut nicăieri
asemenea îndemânare", spuse el. "Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci
ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând"Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie..să
producă pentru feţele regale! Cubanii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea
doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou!Primul lucru la care s-a gândit
după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu
apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile
lor..Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca
niciodată."Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi
povestesc cât de mult m-ai ajutat!", spuse olarul.Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo
de uşă, era doar o oglindă.
Cand ai privit cel mai recent in tine?
Training NLP Practitioner:http://www.facebook.com/events/600032230012900/

https://ascendedmind.wordpress.com/2008/07/10/ego-emotions-edge-god-out/

oglinzile eseniene

https://adrianamanolica.wordpress.com/tag/lectie-de-viata/

http://www.ionbucur.ro/2017/04/23/dincolo-de-minte-este-un-alt-univers/ despre fericire / power of quiet