“Rolul personalitatilor in procesul de unificare a statelor europene: Germania si Italia”

Realizat de: Tronciu Daniel

Unificarea Germaniei s-a produs in jurul Regatului Prusiei, condus de dinastia Hohenzollern, avand
capital la Berlin. Cel care a avut rolul decisiv in Unificarea Germaniei a fost cancelarul Otto von Bismarck.

El considera ca unul din pricipalele obstacole in problema unificarii este pozitia geopolitica a Germaniei –
in cemntrul Europei. Bismarck repeat adesea ca il “urmareste cosmarul coalitiilor”, dar, in intreaga sa
cariera politica, a reusit sa le previna. El izola diplomatic rivalul , obtinea alianta sau neutralitatea altor
puteri in schimbul unor promisiuni reale sau false si doar dupa acestea dadea frau liber militarilor sa-si
faca meseria. In relatiile cu Rusia, cancelarul a folosit factorul infrangerii ei in Razboiul din Crimeea si de
cateva ori i-a promis sa contribuie la revizuirea Tratatului de la Paris in schimbul neutralitatii. In cele cu
Anglia – a intuit faptul ca aceasta promova politica „splendidei izolari” si nu intervenea pe continent
decat in cazuri exceptionale. Initial Austria a fost luata ca aliata in 1864, apoi infranta, dar nu umilita, in
1866. In ajunul razboiului austro-prusian, pentru a obtine neutralitatea Frantei, acesteia i s-a promis
Belgia, fapt irealizabil din cauza opozitiei Angliei. Italia a devenit aliata impotriva Austriei, fapt pentru
care a primit Venetia. Şi în razboiul cu Franta, italienii au fost binevoitori, fiind rasplatiti cu alipirea
Romei. Dupa ce a condus Germania în calitate de cancelar imperial (1871-1890), în testamentul sau,
Bismarck a insistat ca urmasii sa continue cursul politicii sale externe si sa nu lupte niciodata pe doua
fronturi. Acestia nu i-au urmat sfatul, Germania fiind înfrânta si suferind enorm în urma celor doua
conflagratii mondiale din secolul al XX-lea.