1. Noţiune de amalgame.

Amalgame rezultă din amestecul mercurului cu unul sau mai multe metale:
Ag, Cu, Sn, Zn

Amalgamul dentar este un material plastic nefizionomic pentru obturatii de

durata, care rezulta din combinarea mercurului (Hg) cu o pulbere care contine
unul sau mai multe metale.

2. Clasificarea amalgamelor după: numărul metalelor din compoziție,

conținutul de cupru al aliajului de argint, particulele aliajului de argint.

Amalgamele binare..

Sunt rezultatele combinaţiei mercurului cu un metal:

• Mercur - Paladiu

• Mercur - Cadmiu

• Mercur - Cupru

Amalgamele ternare

Sunt rezultatul combinării mercurului cu două metale, respectiv argint şi

staniu, proporţia dintre acestea fiind la început egală.

Amalgamele cuaternare

Sunt amalgamele cele mai utilizate în practică şi au în compoziţia lor argint,

staniu şi cupru. La aceste elemente au mai fost adăugate în cantităţi mici zinc,
dar şi unele metale nobile (Au, Pt). Argintul fiind principalul constituent al
aliajului, amalgamul obţinut este cunoscut sub denumirea de amalgam de
argint.

3. Compoziţia chimică a amalgamului . Cantitatea de argint în pulbere.

Caracteristica.

Clasic se prezinta in sistem bicomponent (pulbere și lichid), modern se prezintă

sub formă de capsule predozate
Compoziţie

Pulberea conţine:

● Argint 40-70% care creşte rezistenţa amalgamului şi reduce curgerea

acestuia. El formează împreună cu mercurul compuşi metalici care sunt
responsabili de expansiunea amalgamului în timpul prizei acestuia. Un
conţinut mai mare de argint oferă amalgamului o duritate mai mare, dar
el devine mai fragil, mai dificil de manipulat, face priză rapid şi are
tendinţă de expansiune. Un conţinut mai mic determină un timp de lucru
prelungit, dar rezultă un amalgam cu o duritate mai mică şi tendinţă de
contracţie. Argintul, ca principal constituent al aliajului, influenţează
culoarea amalgamului. Ionii de argint au acţiune bactericidă.
●
● Staniu 22-30% are o acţiune opusă argintului. El reduce expansiunea din
timpul prizei amalgamului şi permite o amalgamare mai bună datorită
afinităţii sale pentru mercur şi un produs final mai plastic însă o cantitate
excesivă face amalgamul friabil. Compuşii Sn-Hg reduc rezistenţa şi
cresc coroziunea amalgamului.
●
● Cupru 0-30%- creşte rezistenţa mecanică şi duritatea amalgamului
dentar dar reduce fluajul şi creşte expansiunea produsului finit. în
proporţie de peste 15-20 % cuprul are şi proprietăţi antiseptice.
●
● Zincul 0-2 % are rol de liant, măreşte rezistenţa, oferă luciu şi uşurează
triturarea şi condensarea amalgamului. Prezenţa sa în cantităţi mai mari
impune o bună izolare a câmpului operator, în caz contrar prin
contaminarea cu lichid se va converti în oxid de zinc şi va determina o
expansiune tardivă excesivă a amalgamului.

Mercurul (lichidul) se găseşte în stare lichidă la temperatura camerei (de argint

viu). EI are o acţiune toxică asupra organismului uman, este volatil şi se
evaporă repede atunci când este încălzit la o temperatură moderată. Sub formă
de vapori nu are miros sau culoare.

După particulele aliajului de argint

Aliajul care este supus amalgamării conţine nu doar diferite cantităţi de metale
ci şi particule diferite ca formă şi mărime. Particulele de pilitură care se
combină cu mercurul pot fi:

● Neregulate (aşchii sau pilitură)

 ● Sferice sau sferoidale
● Mixte

4. Cantitatea de staniu în pulbere. Caracteristica 25-30%

usureaza amalgamarea, creste timpul de priza, scade expansiunea si duritatea

amalgamului dupa priz

5. Cantitatea de zinc în pulbere. Caracteristica.0-2%

•​creste rezistenta amalgamului, confera luciu; previne oxidarea

•​0,01% + umiditate => expansiunea amalgamulu

6. Cantitatea de cupru în pulbere. Caracteristica. 2-30 %

•​creste rezistenta amalgamului,pastreaza in limite normale coeficientul de

dilatare, timpul de priza si rezistenta la coroziune

•​15% -antiseptic

Amalgame convenţionale, cu conţinut redus de cupru iau naştere prin

amestecul mercurului cu un aliaj compus din:

Argint 65-70%

Staniu 25-30%

Cupru 0-6%

Zinc 0-2%

Proporţia dintre mercur şi aliaj este de 45-50%/ 50-55%.

Amalgame non-gama2, bogate în cupru. Ele conţin:

Argint 40 - 60%

Staniu 22 - 30%

Cupru 13 - 30%

Zinc 0-1%
 Ele necesită o cantitate mai mică de mercur încât proporţia dintre mercur şi
aliaj este de 40-45%/ 55-60% şi au calităţi mecanice îmbunătăţite.

7. Caracteristica mercurului lichid. Modul de prezentare. 2-3 %

Mercurul trebuie sa contina mai putin de 0,02% reziduri nevolatile si sa nu

prezinte nici o contaminare de

suprafata. Mercurul poate fi usor contaminat de gazele atmosferice care contin

sulf, formand sulfuri (se

pierde aspectul de suprafata ca oglinda).

Se combina usor cu multe metale (aur, argint cupru, staniu, zinc), formand
amalgame. Nu se combina cu

metale ca nichel, crom, molibden, cobalt, fier.

Punctul de solidificare al mercurului este de ca. -39° C. Fierbe la 357° C.

Picaturile cazute pe suprafete netede isi pastreaza forma sferica (dat. valorii
crescute a tensiunii superficiale, care e

de 6,5 ori mai mare decat a apei).

8. Metoda și aparatele de malaxare a amalgamelor.

Metoda și aparut de malaxare a amalgamelor este

amalgamatorul(amalgamamalaxatorul). Deosebim metode clasice și moderene:

Metoda clasică : - folosind un vas cu pulbere și lichid, executăm mișcări de

rotație pînă la obținerea unui amestec neted și omogen, care după strangere
prezintă o scârțiere.

Metoda modernă: - amalgamatorul, care va amesteca capsula timp de 20-40

sec., ăn dependență de viteza vibrațiilor.

9. Capsulele pentru malaxarea amalgamelor.

● Capsulele pentru malaxarea amalgamelor sunt unidozate și reprezintă un
sistem monocomponent predozate ce conțin pulbere și lichid despărțite
printr-o membranulă. Acest mod de prezentare reduce considerabil rata de
intoxicare cu mercur.