ELABORAREA METODICĂ Nr 15.

Tema: Structura morfologică şi compoziţia chimică a adamantinei, dentinei şi

cementului.

Scopul lucrării: În cadrul lucrării practice studenţii materializează cunoştinţele

despre structura morfologică şi compoziţia chimică a adamantinei, dentinei şi
cementului. Practic studenţii desenează în caietele de lucrări practice structura
histologică a adamantinei, dentinei, cementului; structura prismelor şi cristalelor
de hidroxiapatită.

1 Smalțul este considerat cel mai dur „țesut„ al organismului. Unitatea

fundamentala a smaltului este prisma de smalt. Structural, smalțul este alcătuit
din substanțe anorganice (96%), și substanțe organice și apă (4%). Componenta
organică se prezintă sub formă de prisme de hidroxiapatită, iar componenta
organică (enamelina) din colagen, proteine, lipide și citrați. Numarul prismelor de
smalt nu este acelasi la fiecare dinte. Prisma este unitatea morfo-funcțională a
smalțului și este formată din cristale de hidroxiapatită. Au formă de bandă, ac sau
hexagonală. Fiecare prismă este formată de 4 ameloblaste. Prismele sunt dispuse
radiar pe suprafața dentinei și sunt unite între ele prin substanța interprismatică.
Deoarece conturul prismelor nu este identic, intre peretii lor apar spatii de forma
neregulata si de aspect mai intunecat decat al corpului prismei, tradand
continutul mai sarac in saruri minerale. Aceste spatii reprezinta zone de substanta
organica cu un grad de mineralizare mai redus, fund si ele zone de minima
rezistenta in dezvoltarea cariei. Sunt cunoscute sub denumirea de substanta
interprismatica.

Dupa debutul mineralizarii dentinei la varful papilei dentare se incepe formarea

smallului, care apare datorita activitatii adamantoblastelor.Depunerea pe varful
papilei dentare a unui strat fin de dentina este o condilie necesar pentru
inceperea formarii smaltului.La inceputul amelogenezei se modifica polaritalea
fiziologica a ameloblastelor: nucleele lor incep a se deplasa din porliunile interne
ale celulelor spre cele externe (spre pulpa brganului smalliar), iar organitele
celulare se misca in directia opusa (spre dentind), ocolind lin nucleul. Schimbarea
polaritdatii celulelor adamantoblastelor se datoreaza depunerii la varful papilei
dentare a unui strat de dentina, care ,,deconecteaza" celulele de sursa de
alimentare de candva, - vasele sangvine ale papilei dentare. Din acest moment
afluxul de substanle minerale sau de altd naturd catre adamantoblaste se produce
dinspre vasele sacului dentar. Prin aceasta se finalizeazd maturarea celulelor.
Enanreloblastele mature seamana cu dentinoblastele: organitul pulpoadamantin;

1) sunt gi ele inalte gi prismatice , stratul intern al celulei

2) sunt deasemenea orientate perpendicular fata de

ameloblastului;stratintermeprafaladintelui, diar al celulelor pavimentoase

3) prezinti pe suprafafa apicali, orientatd cdtre dentind., tn i rhnduri; 4. stratul

extern o prelungire digitiformd, prin care se incepe secrelia compo- aI celulelor
pavimentoase nentelor adamantinei. ln dezvoltarea smaltului se obignuiegte de a
deosebi doud faze:

. formarea matricei organice a prismelor smalliere gi

. mineralizarea lor primara.

2 În perioada de edificare a smalțului toate prismele se formează printr-o rată
apoziționată zilnică de 4um. Aceste depuneri ritmice apar ca linii întunecate și
sunt denumite linii de creștere sau striațiile Retzius. În secțiunea transversală a
coroanei, aceste linii apar ca cercuri concentrice. Se pare că liniile Retzius conțin
mai puține cristale și deci sunt linii hipocalcificate. Denumite striile paralele
Retzius, aceste linii sunt linii de slaba rezistenta fata de carie. Ondulațiile
orizontale ale prismelor determină apariția unor zone numite striile Gunther-
Shreger. Schimbarea direcției prismelor de smalț este responsabilă de apariția
acestor linii. Ele apar pe dinți longitudinal sub formă de benzi clare și întunecate.

3 Daca vom urmari striile lui Retzius pAnd la iegirea lor pe suprafafa dintelui, ele
vor corespunde unor ganturi circulare concentrice, denumite perikimata, adica a
unor porliuni din smalt, unde el are o grosime rninimd. Pe la marginile ganturilor
[depresiunilor] si la fundul lor se deceleazd pe suprafala smalfului depresiuni fine
multiple cu un diametru 4-6 mkm si adancime de 0,5-3 mkm – fosete intre aceste
ganfuri existid niste portiuni mai ridicate, mai proeminente (avind lungimea de2-
4,5 mkm 9i ld;imea de 30-1"60 mkm), denumite liniile (de imbricatie) ale lui
Pickerill.Ridicsturile i perikimata sunt dispuse continuu in jurul coroanei dentare,
paralele atAt

intre ele, cAt gi cu joncliunea amelo-dentinard. Aceste formafiuni sunt dispuse

uniform in

70% din cazuri gi variazi ca exprimare la dinlii diferitor oameni.

Perikimata sunt deosebit de ciar vizibile in zona cervicali a dinfilor, in special pe

suprafala vestibulard; pe mdsura apropierii de marginea incizald ele se niveleazi.

Perikimata dispar odatd cu vArsta ca urmare a eroddrii suprafetii de smal!; in

dinfii temporari eie sur-ri ciin start mai pulin exprimate, decat in dinlii
permanenti.

4 Atât prismele smalțiene cât și substanța interprismatică sunt formate din

cristale de hidroxiapatită, deosebindu-se doar prin orientarea cristalelor.
Deoarece conturul prismelor nu este identic, între pereții lor nu se realizează o
interacțiune optima, apărând spații de formă neregulată și de aspect mai
întunecat decât al corpului prismei, trădând conținutul mai sărac în săruri
minerale. Acestea sunt zone de substanță organică cu grad de mineralizare mai
redus și de rezistență minima în dezvoltarea cariei, se cunosc sub denumirea de
subst.interprismatică.

5 Lamelele, fusurile, smocurile. Substanța organică a smalțului este grupată în

formațiuni precum: lamele, fusuri și smocuri. Lamelele sunt formațiuni liniare care
străbat întreaga grosime a smalțului de la suprafață până la dentină, pătrunzând
chiar și în aceasta. Ele sunt prisme de smalț cu grad mic de mineralizare și pot fi
observate în smalțul cervical sau în dreptul gropițelor de pe suprafețele ocluzale.
Fusurile sunt tot zone de material organic slab mineralizat, localizate în treimea
internă a smalțului, în apropierea dentine. Se consideră că fusurile sunt prelungiri
ale fibrelor Tomes din smalț. Smocurile sunt formațiuni slab mineralizate, cu
aspect de smocuri de iarbă, fiind lamele ramificate și ondulate, poziționate la
limita smalț-dentină.

6 Unitatea structurală de bază a prismelor.Coloanele alungite de cristale de

hidroxiapatică, care care formează substanța anorganică a smalțului, constituie
unitatea structurală de bază a prismelor. Prismele sunt dispuse radiar pe
suprafața dentine și sunt unite între ele printr-o substanță interprismatică. Au
formă de bandă, ac sau hexagonală. Fiecare prismă este formată de 4
ameloblaste. Prismele sunt dispuse radiar pe suprafața dentinei și sunt unite între
ele prin substanța interprismatică. Deoarece conturul prismelor nu este identic,
intre peretii lor apar spatii de forma neregulata si de aspect mai intunecat decat al
corpului prismei, tradand continutul mai sarac in saruri minerale. Prismele sunt
orientate aproape perpendicular pe JAD(jocntiunea amelo-dentinara) și sunt
perpendiculare pe suprafața smalțului în regiunea cervicală.

7 Structura cristalelor de hidroxiapatită , Hidroxiapatita este

repartizata mai uniform in grosimea smaltului, decat alte apatite. Instraturile lui
exterioare se intdlnegte in cantitdfi relativ mari fluorapatita, iar in cele profunde
carbonatapatita.Hidroxiapatita formează substanța anorganică a smalțului,
constituie unitatea structurală de bază a prismelor. Prismele sunt dispuse radiar
pe suprafața dentine și sunt unite între ele printr-o substanță interprismatică. Au
formă de bandă, ac sau hexagonală. Fiecare prismă este formată de 4
ameloblaste. Prismele sunt dispuse radiar pe suprafața dentinei și sunt unite între
ele prin substanța interprismatică. Deoarece conturul prismelor nu este identic,
intre peretii lor apar spatii de forma neregulata si de aspect mai intunecat decat al
corpului prismei, tradand continutul mai sarac in saruri minerale

8 Compozilii apatitelor adamantine - atAt ln stare normald, cat si, in special, in

schimba ri patologice, - poate varia in limite destul de mari. Crilie prezentei unei
cantitati importante de saruri minerale smaltul reprezintd cel mai dur tesut din
organismul uman. Ca duritate el adesea este comparat cu cuartul. Dar cercetarile
lui Цытрин au demonstrat ca duritatea smaltului alcatuieste 250 - 300 unitdli
Wickers, ce reprezintd o valoare de 3 ori mai micd decat duritatea cuartului, si de
2 ori mai micd decat cea a apatitei. Densitatea smallulu{lscade de la suprafa}a
coroanei spre limita dentino-adamantind, si de la marginea incizald spre coletul
dentar. buritatea smalplui este maximd pe supr#elele ocluzale si marginile
incizale.

9 Fracțiunea minerală a smalțului, care constituie 96% din componența acestuia,

este reprezentată de prisma smalțiană (fosfat de calciu cristalizat). Altfel spus,
prisme sub formă de cristale de hidroxiapatită. Numărul acestor prisme diferă de
la un dinte la altul. Prismele sunt dispuse radiar pe suprafața dentine și sunt unite
între ele printr-o substanță interprismatică. Au formă de bandă, ac sau
hexagonală. Fiecare prismă este formată de 4 ameloblaste. Prismele sunt dispuse
radiar pe suprafața dentinei și sunt unite între ele prin substanța interprismatică.
Deoarece conturul prismelor nu este identic, intre peretii lor apar spatii de forma
neregulata si de aspect mai intunecat decat al corpului prismei, tradand
continutul mai sarac in saruri minerale.

10 Structural, smalțul este alcătuit din substanțe anorganice (96%), și substanțe

organice și apă (4%). Componenta anorganică se prezintă sub formă de prisme de
hidroxiapatită, iar componenta organică (enamelina) din colagen, proteine, lipide
și citrați.ponderea fracțiunei organice este mică și variază în funcție de tipul și
vârsta dintelui.

11 Asigură forma și conturul coroanei dentare. Neutralizează presiunea în timpul

funcției masticatorii realizată de dinți. protejeaza dentina şi terminaţiile nervoase
din acesta, atât de presiune cât şi de diverse excitante din cavitatea bucală.
Transmiterea acestora în profunzime este favorizată de imperfecţiunile
structurale şi de grosimea mai redusă pe care smalţul o are în diferite zone.

12. Mecanizmele şi căile de permeabilitate ale adamantinei.

Studiile realizate până acum au pus în lumină existenţa a două tipuri de
permeabilitate dentinară: A) permeabilitatea prin convecţia fl uidului,
reprezentată de mişcarea fl uidului prin tubulii dentinari

B) permeabilitatea prin difuziune, în care ionii şi moleculele pot trece prin tubulii
dentinari din cauza unui gradient de presiune. Structura tubulară a matricei
dentinei conferă ţesutului permeabilitate, controlând convecţia fl uidului dentinar
prin tubulii dentinari, dar poate conduce şi la difuziunea de substanţe spre pulpă
în cazul instalării la nivelul dinţilor a unor procese carioase sau consecutive
procedurilor de aplicare a materialelor restauratorii dentare.

13. Maturizarea adamantinei. Dezvoltarea dintilor are loc în mai multe etape.
Țesutul dur al dintilor temporali – dentina – se formeaza din uter, iar smaltul se
formează după naștere, în mai multe stadia. De exemplu, smaltul dintilor din față
este completat la o lună de la nastere, iar a celor de-ai doilea molari este
completat până la vârsta de un an și jumătate. În momentul în care smalțul este
pe deplin dezvoltat, dintele erupe. Cele patru stadii de maturizare a dintelui sunt
tadiul de mugure, de capișon, de clopot, și de coroană. Ultimul stadiu, stadiu de
coroană, corespunde etapei de maturizare a țesuturilor dentare dure, inclusive
dentina și smalțul.

14. Vitalitatea adamantinei, desi smaltul se afla la exterior, stratul de sub

acesta - dentina - este responsabil de culoarea dintilor. Pulpa dentara asigura
vitalitatea si nutritia dintelui. Trebuie de menționat că procesul carios începe de
la suprafața smalțului, influențat de variați factori interni și externi. Pentru
protejarea smalțului este necesară păstrarea igienii zilnice, spălarea regulată pe
dinți, consumul redus de zahăr, cafea, băuturi carbogazoase, renunțatul la țigări
etc. subțierea smalțului poate fi cauzată și de către folosirea incorectă a periuței
de dinți sau efectuarea mișcărilor sub presiune a cesteia. Pasta de dinți e bine să
bogată în fluor, fluorul întăreşte smalţul dentar, care protejează dinţii deacţiunea
bacteriilor.

15.Structura morfologică a dentinei. În jurul cavității pulpare, atât la nivelul

coroanei, cât și la nivelul rădăcinii, se află un țesut dur continuu, numit dentină.
Dentina (80% din dinte) este acoperită de smalț la nivelul coroanei și de ciment la
nivelul rădăcinei. Are în componența sa sub. anorganică (70%), organică (18%) și
apă. Faza organică prezintă colagen, lipide, proteine, glicoproteine, peptide. Faza
anorganică este constituită din apatite (în principal hidroxiapatite). Este mai puțin
dură decât smalțul, dar mai dură ca osul sau cimentul. Dentina prezintă o
structură neomogenă, formată dintr-un sistem de canalicule sau tubuli dentari,
care străbat radiar dinspre camera pulpară spre periferie, și dintr-o substanță
intercanaliculară, mai slab mineralizată. Canaliculele comunică între ele prin
canalicule secundare. Canaliculele sunt străbătute de prelungirile odontoblastelor
descrise de Tomes.

16
.Dentina mantiară şi parapulpară. in dentina sunt deosebite doua straturi:
dentina circumpulpara si dentina-manta.

1) dentina parapulpara este un strat intern care alcatuieste partea

preponderenta a dentinei, caracterizata prin predominarea de fibre orientate
tangential spre jonctiunea amelo-dentinara si perpendicular fata de tubulii
dentinari (fibre tangentiale, sau fibre Ehner);

2) dentina-manta este o zona externa a dentinei, care o acopera pe cea

parapulpara cu un strat de o grosime aproximativ 150 mkm. Ea se formeaza.
pima, si se caracterizeaza prin predominarea de fibre colagene, orientate radial, si
paralele cu tubulii dentinari (fibrele radiale, sau fihrele Korfl. Dentina-manta,
trece lin pe neobservate, ln cea parapulpard, la fibrele radiale adiugandu-se tot
mai multe tangenfiale. Matricea dentinei-manta este mai putin mineralizata,
decdt matricea dentinei parapulpare, gi contine un numdr relativ mai mic de fibre
colagene.

17. Compoziţia chimică a dentinei. În jurul cavității pulpare, atât la nivelul

coroanei, cât și la nivelul rădăcinii, se află un țesut dur continuu, numit dentină.
Dentina (80% din dinte) este acoperită de smalț la nivelul coroanei și de ciment la
nivelul rădăcinei. Are în componența sa sub. anorganică (70%), organică (18%) și
apă. Faza organică prezintă colagen, lipide, proteine, glicoproteine, peptide. Faza
anorganică este constituită din apatite (în principal hidroxiapatite). Este mai puțin
dură decât smalțul, dar mai dură ca osul sau cimentul. Dentina prezintă o
structură neomogenă, formată dintr-un sistem de canalicule sau tubuli dentari.

18.
Tubulii dentari Examinată microscopic, dentina prezintă numeroşi tubuli
dentinari, denumiţi şi canalicule dentinare, ce se întind de la limita pulpara până
la limita amelodentinara ( smalţ-denină). Aceste canalicule adăpostesc pelungirile
odontoblaştilor şi conferă dentinei o anumită elasticitate şi permeabilitate. Tubulii
dentinari reprezinta niste tuburi cu diametrul de la 1 la 4 mkm, care traverseaza
radial dentina dinspre pulpa spre smalt (in regiunea coroanei) sau spre cement (in
regiunea radacinii). in directia spre afara tubulii dentinari se ingusteaza conic. Mai
aproape de small ei prezintd ramificafii ,lnV", iar in regiunea apexului radicular
astfel de ramificafii sunt absente. Pe langa aceasta, tubulii dentinari din regiunea
coroanei sunt dublu curbali ,in S", iar in regiunea radacinii sunt aproape drepti.
Din cauza orientarii radiale a tubulilor dentinari densitatea de amplasare a
acestora este mai mare dinspre pulpa, decat ln straturile exteme ale dentinei.
Densitatea de amplasare a lor e mai mare ln coroana, decat in rdacina. Suprafata
interna a tubulilor dentinari este acoperita de un film organic, hipomineralizatfin
din glicozaminoglicane (teaca Neumann)
19. Dentina primară, secundară, terţiară • Dentina primară este înainte şi în
timpul erupţiei active a dintelui. Prin depunerea ei se contureazăc amera pulpară.

• Dentina secundară este formată din momentul în care dezvoltarea rădăcinii este
completă. Deşi dentina secundară este considerată de tip fiziologic, apărând
numai ca răspuns la stimuli funcţionali (dieta, etc.) ea a fost identificată şi la dinţii
neerupţi (molarii 3).

• Dentina terţiară - numai în teritoriile afectate fiind produsă de celule din zonele
care au fost afectate direct.

• Dentina sclerotică- proces de depunere necontrolată a de ntinei primare în

canalele dentinare cu obliterarea lor.

20.Structura morfologică a cementului. Cementul acoperă rădăcina dintelui, are

structură similar cu a osului, dar e lipsit de osteoane și vase sanguine. Este mai
dezvoltat în regiunea apexului rădăcinii unde conține cementocite și se numește
cement cellular, spre colet este lipsit de cellule și se numește ciment acellular.
Cementocitele sunt asemănătoare osteocitelor – sunt situate în lacune, însa nu
comunica intre ele prin canaliculi ca osteocitele. La fel ca și osul, cementul este
foarte labil și răspunde la diferite acțiuni prin remodelarea țesutului.

21.Compoziţia chimică a cementului. Cementul are o structura si o compozitie

chimica asemanatoare cu cea a osului macrofibrilar, dar, spre deosebire de acesta
nu confine canale Havers si este complet avascular si neinervat. Este cel mai pu;in
mineralizat lesut dur al dintelui. Contine 65% substante anorganice, 23% de
substante organice, si 12% apa.Din componentele anorganice predomina fosfatul
tricalcic (50-66%), organizat in cristale de apatit,-sau fosfafi de calciu amorfi, iar
din cele organice – peste 90% colagene. Cementul consta din substata
fundamentala (impregnata cu sdruri), care contine fibre colagene si conjunctive.
Aceste fibre au o directie variata: unele merg paralel suprafelei cementului, iar
altele (cele groase) traverseaza grosimea cementului in sens radial, ut,ird.rse din
partea dentinei se cupleaza cu prelungirile periferice ale odontoblastilor prin inter
mediul fibrelor radiale Tornes, iar din partea opusa se intercaleaza cu fibrele
Sharpey (decolagen extrinseci) din ligamentul periodontal. Dispunerea fibrelor
Sharpey este perpendiculara pe fibrele de colagen intrinseci. Procesul lor de
mineralizare deruleaza prin depunerea substantelor anorganice de jur-imprejurul
si printre aceste fibre.

22. Noţiune de cementu acelular şi celular. Cementul acoperă rădăcina

dintelui, are structură similar cu a osului, dar e lipsit de osteoane și vase sanguine.
Este mai dezvoltat în regiunea apexului rădăcinii unde conține cementocite și se
numește cement cellular, spre colet este lipsit de cellule și se numește ciment
acelular.

Bibliografie

1 Gheorghe Nicolau,Odontologie Practica

Moderna,NASTICOR.VECTOR,2010

2 Materialele prelegerilor