Firmele mari și diseminarea inovației

Atunci de ce nu se extinde avantajul ieftin şi competitiv al antreprenorului-inovator independent la descoperirile mai

puţin importante, mai exact la îmbunătăţirile cumulative de dezvoltare care sunt specialitatea firmelor mari? Probabil că o parte
din răspuns se află în complexitatea şi costul ridicat al inovaţiei treptate. Un Boeing 777 este în mod evident mult mai elaborat
decât aeroplanul fraţilor Wright. Companiei Boeing i-a luat aproape un secol să perfecţioneze continuu modelul original încât să
ajungă la un aparat atât de uimitor ca avionul modern. Compania Boeing a ajuns aici apelând la o armată de ingineri şi designeri,
cheltuind miliarde - bani pe care fraţii Wright nu-i aveau. Nimic nu este accidental. Prin natura sa, invenţia revoluţionară
originală care a fost avionul a devenit mult mai complexă odată cu modificarea şi îmbunătăţirea ei treptată (asemenea altor
inovaţii precedente sau ulterioare). Din acest punct de vedere, antreprenorul-inovator independent a fost mult mai dezavantajat,
dacă ne gândim la finanţarea îmbunătăţirilor de dezvoltare care au dus la avionul modern.
Aceasta nu înseamnă că firmele mari sunt incapabile de inovaţii radicale sau că nu ajung să le realizeze niciodată. Cert
este că antreprenorii n-au avut monopol asupra tuturor inovaţiilor radicale, acestea fiind asigurate de firme de generaţia a doua,
esenţiale din acest punct de vedere. De exemplu, laboratoarele Bell - care au reprezentat poate cea mai reuşită ramură de
cercetare a oricărei corporaţii (atunci când proprietari erau AT & T) - au furnizat două dintre cele mai importante inovaţii radicale
ale firmelor mari din ultimele decenii: tranzistorul și, ulterior, semiconductorul.
Acestea au fost cu siguranţă descoperiri influente, însă este de asemenea importantă contribuţia lor la lansarea unui val
de inovaţii, prin firme mult mai moderne și antreprenoriale. În 1958, când oamenii de ştiinţă din America se luptau să ajungă din
urmă succesul Uniunii Sovietice - lansarea satelitului Sputnik -, Jack Kilby de la Texas Instruments a fructificat munca celor de
la laboratoarele Bell, creând integrat, un cip de silicon care include tranzistori (alături de alte elemente ale circuitului). Pornind de
la aceste două inovaţii, alţii au adus pe piaţă o serie de bunuri (de consum sau pentru afaceri), de la radiouri cu tranzistori la
calculatoare de buzunar şi computere personale (în cele din urmă). Computerele au fost create și comercializate în anii '70 de
către antreprenori, într-o perioadă în care firmele existente nu realizaseră valoarea PC-urilor (o industrie lansată de un alt
antreprenor, Steve Jobs, fondatorul companiei Apple).
Inovaţia nu s-a oprit aici. Industria PC-urilor a dat, la rândul său, un impuls puternic industriei de software, care a fost
lansată de grupuri de antreprenori independenţi şi care se afla pe atunci la început. Chiar întemeierea şi evoluția legendară a
firmei Microsoft în una dintre cele mai mari şi mai profitabile companii din lume au furnizat o piaţă pentru promovarea altor
aplicaţii software, Microsoft fiind sistemelor de operare PC. Avansul tehnicii de calcul a făcut posibil avansul în bio - tehnologie,
un nou domeniu inaugurat de cercetătorii universitari care lucrau la recombinarea ADN-ului şi care a fost ridicat la rangul de
industrie de către antreprenori sau capitalişti îndrăzneţi. Tehnica de calcul şi biotehnologia au jucat de atunci roluri instrumentale
în emergenţa nanotehnologiei - dispozitive miniaturale de dimensiunea moleculelor -, care poate revoluţiona medicina sau alte
domenii în moduri inimaginabile.

Nimeni n-ar fi putut planifica aceste evenimente. Nimeni n-a reuşit să le prevadă măcar.
Cu toate acestea, ele au dus la apariţia unor industrii cu totul noi, cu milioane de angajaţi şi de pe
urma cărora beneficiază sute de milioane de oameni chiar miliarde.