Am ajuns în cele din urmă la a patra categorie: capitalismul antreprenorial, sistemul
capitalist în care un număr mare de actori economici au nu doar impulsul neîncetat și motivaţia de a inova, ci şi puterea de a prelua şi a comercializa inovaţiile revoluţionare. Aceste inovaţii sunt mai îndrăzneţe decât cele de dezvoltare ce caracterizează capitalismul firmelor mari. Perfecţionate şi rafinate de către antreprenori sau de alte firme, aceste inovaţii luate împreună au îmbunătăţit standardele de viaţă dincolo de ceea ce şi-ar fi putut imagina înaintaşii noştri. Printre exemple se află automobilul şi avionul; telegraful, care a dus la telefonie; şi în cele din urmă generarea electricităţii, ce a transformat modul în care muncim și trăim; aerul condiţionat, care a permis migraţia masivă a comunităţilor din zone cu climat mai rece în zone mai calde sporind semnificativ productivitatea muncii. Acestea sunt doar câteva dintre inovaţiile care ne-au transformat vieţile și care au creat întregi industrii în jurul lor. Ele devin fie „platformele" de dezvoltare a altor produse şi tehnologii (cum ar fi electricitatea ori sistemele de operare ale computerelor personale), fie ”centre” care pot să creeze şi să susţină multe ”spițe” (automobile şi industriile lor de accesorii). La rândul lor, industriile create de aceste inovaţii revoluţionare intensifică productivitatea, contribuind astfel la creșterea economică atât pe plan naţional, cât şi în zone unde se formează multe firme noi. Sau antreprenoriatul contribuie decisiv la creşterea economică, oferind un mod de a canaliza surplusul de cunoaștere care ar fi putut rămâne necomercializat.