SUA şi minunata Lume Nouă

Creativitatea ș i d i s t r u g e r e a s u n t adeseori determinate de antreprenori sau de firmele succesoare care

comercializează tehnologiile noi înlocuindu-le pe cele vechi: automobilul în locul calului, electricitatea în locul motorului cu
aburi, semiconductorul în locul tubului catodic, hardware şi software informatic care au eliminat (şi continuă să elimine) multe
sarcini îndeplinite până atunci de fiinţele umane.
Economiile antreprenoriale de succes optează pentru şi în general încurajează schimbarea. Acestea nu ridică bariere
care să împiedice orientarea oamenilor şi a banilor care avansează lent sau se află în declin către industrii dinamice. Acestea nu-
și izolează producătorii existenţi de cei din străinătate, mai eficienţi. În plus, caută idei bune oriunde le pot găsi, chiar şi în afara
ţării.
Inovațiile revoluționare şi schimbările pe care le declanşează au tendinţa de a veni în valuri, însoțite de perioade
îndelungate de tulburări, cu puţini învingători şi mulţi învinși. De exemplu, a existat un moment la sfârşitul secolului al XIX-lea
şi începutul secolului XX când câteva mii de firme şi indivizi produceau şi încercau să vândă automobile au supravieţuit
competiţiei. O istorie similară este valabilă şi în cazul industriei de telefonie, iar mai recent, în cazul numeroaselor companii de
tip ”.com”, care au apărut şi au dispărut cu aceeaşi rapiditate în anii '90. Aceste revoluţii tehnologice sunt însoţite de riscuri
financiare, investitorii pariind pe numeroşi competitori, mărind preţul acţiunilor doar pentru a vedea majoritatea celorlalte
preţuri căzând odată cu companiile din spatele lor. Natura dinamică a pieței financiare este inevitabilă în orice economie care
produce inovaţii radicale sau care schimbă tiparele (vezi Perez, 2002).
Economiile caracterizate de capitalismul antreprenorial sunt de asemenea dinamice, însă într-un sens diferit: există o
schimbare constantă în ierarhia firmelor, în contrast cu stabilitatea prezentă în economiile caracterizate de capitalismul firmelor
mari. Să luăm, spre exemplu, economiile opuse din Statele Unite şi Europa. Din primele douăzeci şi cinci de firme mari din
Statele Unite în 1998, opt nu existau sau erau foarte mici în 1960. În Europa, toate cele douăzeci şi cinci de companii extinse erau
deja mari în 1960. Mai mult, se pare că ritmul schimbării s-a accelerat în America. Dacă au fost necesari douăzeci de ani pentru
înlocuirea unei treimi din cele 500 de companii Fortune în 1960, în 1998 a fost nevoie doar de patru ani (Comisia Comunităţilor
Europene, 2003).
Din cauză că schimbarea radicală este atât de disruptivă, economiile antreprenoriale pot beneficia de anumite plase de
siguranţă eficiente, care să protejeze victimele schimbării de efectele sale dure (fără să le distrugă iniţiativa de a reveni pe
propriile picioare). Acest lucru părea paradoxal sau contraintuitiv. Un fost om de ştiinţă important din Israel a mărturisit într-o
conversaţie personală că unul dintre motivele pentru care Israelul are o economie antreprenorială este faptul că oamenii trăiesc cu
un nivel ridicat de anxietate, generat în mare parte de ameninţările externe la adresa securităţii fizice. În societăţile în care
persoanele sunt prea relaxate - o mare parte din Europa de Vest, de exemplu - oamenii pot ezita să-și asume riscurile inerente
oricărui proiect antreprenorial. În anul 2004, un angajat al guvernului francez a scris un bestseller numit Bonjour Paresse
(Lene, te salut!), care elogia virtuţile ideii de a nu lua munca prea în serios. Această etică a ” evitării muncii" este acum o
problemă culturală serioasă în Europa de Vest, manifestându-se printr-o scădere vizibilă a mediei de ore lucrate pe an de către
persoanele angajate din cele mai importante ţări europene.
Însă contextul contează enorm. În Europa, unde securitatea locului de este asigurată pentru cei care au o slujbă, nu e de
mirare că se găsesc autori care să elogieze lenea. Însă în societăţile în care lucrurile nu stau astfel şi oamenii au de suferit dacă-
şi pierd slujba, ca în Statele Unite, orice schimbare poate deveni foarte riscantă. Iar când schimbarea îşi atinge ţinta, e mult mai
uşor să dai vina pe altceva - comerţul, subcontractarea sau investiţiile directe ale companiilor americane din afară - decât să
recunoşti că ea este orientată local de îmbunătăţirile continue din productivitate, care permit firmelor să-şi atingă scopurile cu
mai puţini angajați sau fără competiţie ori subcontractare externă. În consecinţă, un astfel de mediu ce oferă acelor potenţiali
învingători sau învinşi în urma schimbării o motivaţie de a încerca să submineze sursele mai vizibile ale schimbării, precum
comerțul, subcontractarea şi altele asemenea.

Astfel, deşi poate părea paradoxal, crearea unor plase de siguranţă eficiente care să
protejeze victimele schimbării fără a le afecta dorinţa de a risca din nou poate fi mai importantă
în economiile antreprenoriale, cu venituri ridicate, decât în economiile cu standarde de trai mai
scăzute. Aceasta se întâmplă întrucât, în ţările cu venituri mari, potențialii învinşi în urma
schimbării au mult mai mult de pierdut şi au, astfel, un motiv în plus de a încerca să o
contracareze sau să-i reducă efectele.
În concluzie, considerăm capitalismul antreprenorial ca fiind sistemul cel mai favorabil
inovației radicale. Însă nici o economie avansată nu poate supravieţui doar cu ajutorul
antreprenorilor (aşa cum nici oamenii nu pot supravieţui doar cu un singur tip de hrană).
Firmele mari rămân în continuare importante, pentru că ele rafinează și ulterior produc în serie
acele descoperiri revoluţionare pe care antreprenorii au tendinţa de a le iniţia şi dezvolta.
Combinaţia optimă de firme mari şi antreprenoriale constituie un domeniu demn de investigat
pe viitor. Însă pentru a răspunde acestei provocări avem nevoie de mai multe date decât cele
curente.