Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Deficitul de calciu
Scaderea cantității de calciu (hipocalcemia) în organism poate fi
cauzată de insuficiența de vitamina D (hipovitaminoza D),
insuficiența renală, hipoparatiroidism, pancreatite, deficit de
vitamina C și determină rahitismul la copii, dereglări
neuromusculare, carii dentare, tetanie. Când concentrația
plasmatică a calciului scade sub valoarea normală, calciu este
mobilizat din oase pentru a reface calciu ionic circulant și este
împiedicată astfel, creșterea și mineralizarea osuluibalanța de
calciu este dezechilibrată și se manifestă prin osteomalacie.

2. Rolurile fosforului
Roluri:
 intră în constituția oaselor și a dinților, alături de calciu
 este implicat în biosinteza și utilizarea glucidelor și lipidelor
pentru producerea de energie
 este constituientul principal al acizilor nucleici
 stimulează activitatea nervoasă și contracția musculară
 intră în alcătuirea unor sisteme tampon ale organismului
(sistemul tampon al fosfaților)

3. Deficitul si sursele de magneziu


Deficitul de magneziu apare după malabsobție sau diaree sau în
caz de alcoolism. Deficitul de magneziu se manifestă la nivelul
dinților și apoi la nivelul osului; se manifestă prin spasmofilie,
tremurături, stări anxioase, cefalee, vertij, crampe musculare,
hiperemotivitate, tulburări de ritm cardiac.
Sursele de magneziu: crupele; mazărea; fasolea; nucile; fructele
uscate; legumele verzi (salata, spanacul, ceapa verde, urzicile);
carnea; pâinea neagră.
4. Necesarul si digestia proteinelor
Proteinele sunt esentiale pentru mentinerea unei stari bune de
sanatate. Ele ofera organismului combustibilul necesar pentru a
functiona, avand un rol esential in construirea si repararea
tesuturilor, precum si in fortificarea sistemului muscular si osos.
DIGESTIA PROTEINELOR

Proteinele, prin faptul că se uzează repede, dar şi ca o consecinţă a


faptului că omul nu dispune de organe de depozit, pentru aceste
substanţe, decât celulele însele, trebuiesc reînnoite în permanenţă.

Protidele din hrană se scindează înaintea absorbţiei intestinale, până la


aminoacizi (în cazul holoproteidelor) sau aminoacizi şi alte substanţe
provenite de la grupările prosteice (în cazul holoproteidelor). Această
scindare se petrece în tubul digestiv sub acţiune enzimelor specifice,
numite proteaze.

Digestia proteinelor începe din stomac, unde sub acţiunea pepsinei din
sucul gastric, are loc o degradare parţială a acestora, din care rezultă
un amestec de polipetide, oligopetide şi aminoacizi.

Procesul se continuă în duoden, unde enzimele pancreatice proteolitice


(tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, ş. a.), degradează mai
departe aceste substanţe, rezultând  doar oligopetide şi aminoacizi.
Scindarea este desăvârşită la nivelul intestinului subţire, sub influenţa
aminopeptidazelor şi peptidazelor enterocitare, rezultând doar
aminoacizi, care pot trece în circuitul sanguin.

5. Enumerați rolurile proteinelor

Datorita compozitiei,fiind formate exclusiv din aminoacizi se


întâlnesc alături de alți compuși importanti de tipul polizaharidelor,
lipidelor și acizilornucleici începând cu structura virușilor, a
organismelor procariote, eucariote si teminând cu omul. Practic

nu se concepe viata fără proteine.

Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacții biochimice în


organism,altele pot juca un rol important în menținerea integrității
celulare (proteinele din peretele celular), în răspunsul imun și
autoimun al organismului.

6. Ce este pepsina?

Pepsinao endopeptidază, este secretată de celulele mucoasei gastrice


sub formă de pepsinogen. Activarea are loc sub acţiunea HCl din
stomac. Acționează optim la un pH= 1-2 şi prezintă specificitate
pentru legăturile peptidice a căror grupare –NHprovine de la tirozină
şi fenilalanină.

7. Denumiți două enzime pancreatice

 Enzime lipolitice
 Enzime proteolitice
 Enzime glicolitice

8. Catabolismul hemoglobinei.

Catabolismul Hb are loc la nivelul ficatului, splinei, rezultând


bilirubina (pigment biliar galben, liposolubil) și porfirine (compuși
care se regăsesc atât în sânge, cât și în urină). Prin analiza unei
probe de sânge se determină numărul de porfirine din sânge; acest
tip de analiză este utilă în diagnosticul porfiriilor (boli metabolice
cauzate de un deficit enzimatic în biosinteza hemului) și al unor
intoxicații care alterează sinteza hemului (porfirinele sunt
precursori ai hemului, iar hemul intră în compoziția Hb
eritrocitare). Bilirubina se formează în organism prin desfacerea
oxidativă a inelului porfirinic din Hb şi alte hemoproteine. Locul de
formare al bilirubinei este reprezentat de celulele sistemului
reticulo-endotelial din splină, ficat (celulele Kupfer), ganglioni
limfatici şi macrofagele din diverse ţesuturi. Sursa principală de
bilirubină este Hb hematiilor îmbătrânite. În sânge, bilirubina se
fixează pe albumină formând fracția plasmatică a
bilirubinei=bilirubina indirectă sau neconjugată, liposolubilă. Prin
fixarea pe albuminele serice, bilirubina este reținută în lumenul
vaselor și transportată la ficat. Aici este preluată de pe albumină de
către celulele hepatice și se conjugă cu acidul
glucuronicbilirubina directă sau conjugată, hidrosolubilă. Acest
fapt favorizează eliminarea ei prin bilă și menținerea ei în soluție pe
căile biliare intra- și extrahepatice. Bilirubina ajunge prin bilă în
intestin; cea mai mare parte din bilă se reasoarbe și ajunge iar în
ficat și de aici în circulație, iar o mică parte ajunge în intestinul gros
unde formează pigmenți (stercobilina din materiile fecale).
Bilirubina din circulație ajunge și la nivelul rinichilor, apoi în urină
(urobilina-pigmentul din urină). Acesta este circuitul hepato-
enterohepatic. Creșterea pigmenților biliari în urină are loc în cazul
unor afecțiuni hepatice (ictere). Reglarea metabolismului proteic
se face prin mecanism neuro-umoral. Simpaticul stimulează
catabolismul, iar parasimpaticul stimulează anabolismul.
Somatotropul (STH), insulina și hormonii estrogeni au rol anabolic.
Glucocorticoizii și hormonii tiroidieni au rol catabolic. Un rol
important au și mecanismele genetice de reglare prin feed-back a
biosintezei proteice.

S-ar putea să vă placă și