SERIA ARHEOLOGIE

DUMITRU BOGHIAN

ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

 DUMITRU BOGHIAN

ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

EDITOR:
CONSTANTIN-EMIL URSU

EDITURA BUCOVINA ISTORICÃ

SUCEAVA, 2003
Proiectul a fost realizat în cadrul Editurii Bucovina Istoricã Suceava

Director editurã: ec. Laura URSU

Tehnoredactare ºi copertã: Constantin-Emil URSU

Lucrare finanþatã parþial

din Grantul CNCSIS 5/429/2002

Toate drepturile rezervate

© Editura Bucovina Istoricã Suceava 2003
Str. Lazãr Vicol-4-E56bis-B-2, Suceava-5800, România
tel.: (+04)-0230-520449; (+04)-0744-694018; (+40)-0744-523628
e-mail: bucovina_istorica@k.ro
 ARGUMENTUM
Am pãºit în mileniul al III-lea al erei creºtine ºi pare cã timpul are din ce în
ce mai puþinã rãbdare. În aceastã scurgere din ce în ce mai rapidã a vremii, ca fiinþe
vremelnice, atenþia noastrã se îndreaptã statornic, deopotrivã, spre un viitor pe
care-l scrutãm cu o oarecare neliniºte, generatã, firesc, de necunoscutul care ne
aºteaptã, într-o epocã din ce în ce mai tehnicizatã ºi informatizatã, ºi cãtre trecut,
încercând sã pãtrundem dimensiunile noastre istorice, de la puþin relevatele origini
pânã la starea actualã.
În acest context, cunoaºterea începuturilor istoriei exercitã asupra noastrã
o nealteratã atracþie, Arheologia preistoricã ºi Preistoria generalã contribuind, nu
fãrã eforturi ºi dificultãþi, uneori majore, într-o manierã decisivã, la luminarea
acestei pãrþi a trecutului uman. În acest demers, trebuie sã þinem seama cã nu existã
populaþii ºi popoare “de dinainte de istorie” ci diferã doar metodele noastre de
abordare istoriograficã ºi de investigare a trecutului de dinainte ºi de dupã
inventarea scrierii.
Descoperirile tot mai numeroase, într-o cadenþã tot mai rapidã, de izvoare
arheologice preistorice, au oferit cercetãtorilor un important material factologic,
care au îmbogãþit cunoºtinþele asupra acestei perioade. Mai mult, în absenþa
izvoarelor scrise, arheologia preistoricã ºi preistoria generalã se îndreaptã spre
metodologiile proprii ºtiinþelor naturii, fizico-chimice ºi filosofico-culturale,
pentru a conferi fiabilitate ºi obiectivitate reconstituirilor istorice, sistemelor de
periodizare ºi cronologie ºi analizei materialelor descoperite.
De aceea, multe din cunoºtinþele ºi datele referitoare la preistorie, obþinute
în ultima jumãtate de veac, au devenit caduce în faþa “ofensivei” noilor descoperiri
ºi interpretãri, arheologia preistoricã ºi preistoria generalã înscriindu-se, astfel, în
mersul general ascendent al ºtiinþei contemporane. Având în vedere ritmul rapid de
acumulare a noilor cunoºtinþe ºi interpretãri, trebuie sã fim pregãtiþi pentru noi
modificãri ale viziunii noastre despre acel atât de atractiv illore tempore al
începuturilor istoriei, deoarece Arheologia, cu toate eforturile ei, nu a adus la
lumina zilei decât mai puþin de o treime din uriaºele depozite ale trecutului, iar
noile modalitãþi de interpretare ale acestora pun problema unor reconstituiri
complexe ºi integrative, structural-sistemice, funcþionaliste, cultural-
antropologice ºi psiho-sociale.
Din pãcate, oricât de optimiºti am fi, cunoaºterea istoricã nu va avea,
probabil, niciodatã posibilitatea realã sã-ºi verifice adevãrurile vehiculate, cu atât
mai mult pentru timpurile preistorice. Aceastã concluzie, oarecum tristã, asupra
perspectivelor cunoaºterii istorice, nu trebuie sã ne demoralizeze ci, dimpotrivã, sã
ne catalizeze acþiunile cognitive, pentru a descifra, cât mai mult, ºi, dacã se poate,
cât mai obiectiv, din necunoscutul acestor vremuri de mult apuse.
Rezultã, de aici, ºi raþiunea de a fi a acestei întreprinderi, care reprezintã o
încercare modestã de a cãlãuzi paºii studenþilor ºi a tuturor celor interesaþi pe
drumul plin de obstacole al cunoaºterii celui mai îndepãrtat trecut al omului ca
fiinþã istoricã, în care diversitatea istoricã ºi socio-culturalã a fost regula, într-o
strânsã intercorelare a fenomenelor de continuitate ºi discontinuitate.
Deºi, vorba cronicarului Miron Costin, “se sparie gândul” în faþa cantitãþii
uriaºe de material informativ de parcurs ºi a multitudinii problemelor de abordat ºi
“iaste a inimii durere” a le lãsa neluminate, am considerat necesarã o ordonare
ºtiinþificã ºi didacticã a acestora, oferind cele mai importante repere de orientare în
vederea studierii a ceea ce reprezintã majoritatea covârºitoare a timpului istoric,
constituind, astfel, doar un punct de plecare spre alte încercãri similare. În acelaºi
timp, am încercat, în limita posibilitãþilor de informare ºi interpretare, sã reflectãm,
fãrã idei preconcepute, stadiul actual al cunoaºterii în acest domeniu, fiind siguri de
perisabilitatea datelor, teoriilor ºi reconstituirilor transmise.
Suntem conºtienþi cã o asemenea încercare este plinã de riscuri ºi de
neîmpliniri, existând, în mod firesc, foarte multe alte viziuni ºi maniere de abordare
a problematicii supuse atenþiei. Singuri, cititorii vor fi aceia care ne vor ajuta în
îmbunãtãþirea demersului nostru, fapt pentru care îi asigurãm de recunoºtinþa ºi
preþuirea noastrã ºi le urãm succes în rezolvarea problemelor, care începe prin a ne
îndoi de adevãrurile considerate imuabile, deoarece întoarcerea spre cunoaºterea
trecutului îndepãrtat nu mai este demult o atitudine romanticã ci o stringentã
necesitate ºtiinþificã.
În asemenea condiþii, ni se pare mai actual decât oricând îndemnul lui
Vasile Pârvan de a avea o atitudine de “istoric al vieþii” care “…se uitã larg în
lumea dimprejurul lui ºi vede cã popoarele nu se ºterg aºa de uºor de pe faþa
pãmântului, cã, dimpotrivã, ca buruienile ºi copacii, care cresc parcã mai nãvalnic
dupã câte un prãpãd de foc ori de ape, aºa ºi neamurile omeneºti se pãstreazã pe
acelaºi pãmânt cu mare dragoste de brazda pe care din strãmoºi au arat-o. Iar când
se întâmplã de-ºi mai schimbã portul ori graiul ori chiar numele amestecându-se
cu frânturi de popoare strãine, pe care furtuna rãzboaielor le-a aruncat peste
dânsele, ele rãmân în trupul ºi firea lor lãuntricã tot cele vechi”.
Cãlãtoria noastrã în trecutul istoric cel mai îndepãrtat, care poate fi
asimilatã cu o veritabilã incursiune în tunelul timpului, are drept jaloane procesele
istorice esenþiale cum au fost: antropogeneza, dezvoltarea primelor forme ale
structurilor economice, sociale, de-a lungul epocilor pietrei ºi metalelor, apariþia ºi
manifestarea celor mai importante invenþii timpurii, care au marcat, în chip decisiv,
devenirea ulterioarã a umanitãþii. Mãsura timpului a fost diferitã de la epocã la
epocã, variind de la sutele ºi zecile de mii de ani, în paleolitic, la milenii, secole sau
chiar decenii, în perioadele urmãtoare, desemnând, totodatã, ºi accelerarea
ritmului devenirii istorice, materializatã în creºterea exponenþialã a cadenþei
invenþiilor, odatã cu apropierea de vremurile mai noi.
Înarmaþi cu mijloacele ºtiinþifice ale timpului modern, vã invit sã începeþi
aceastã cãlãtorie, o adevãratã aventurã cognitivã, ridicându-vã la înþelegerea
corectã a oamenilor ºi societãþilor din aceste vremuri demult apuse, care nu au fost
deloc primitive. Vom vedea cã multe dintre civilizaþiile istorice, care pãstreazã,
încã, nenumãrate enigme, au strãvechi ºi puternice rãdãcini în perioada preistoricã
ºi protoistoricã, fiind o expresie a geniului creator uman.

Dumitru D. Boghian
 CAP. I. Preistoria - început al istoriei
I.1. Introducere în preistorie ºi concepte
În decursul evoluþiei sale, omul a prezentat ºi prezintã douã tendinþe
aparent contradictorii: pe de o parte privirile sale s-au întors, statornic, cãtre trecut,
încercând sã descifreze care i-au fost strãmoºii ºi ce patrimoniu material ºi spiritual
i-au transmis, pe de altã parte a cãutat sã strãfulgereze viitorul, pentru a ºti încotro
se îndreaptã, atât ca individ cât ºi ca societate. În mod normal, între cele douã
tendinþe existã fireºti apropieri, deoarece trecutul ºi viitorul fac parte organicã din
fiinþa istoricã care este omul, fiind legate prin intermediul efemerului prezent.
De la începuturile devenirii sale conºtiente, omul a încercat sã afle
rãspunsuri la o serie de întrebãri fundamentale de Antropologie fizicã ºi
Antropologie culturalã, de Istorie ºi Filosofie : Cine suntem, ca indivizi ºi
societate? De unde provenim? Care a fost traseul evoluþiei noastre? Ce destin
istoric avem? Încotro ne îndreptãm? (Quo vadis?), cercetarea trecutului exercitând
o atracþie nealteratã asupra noastrã.
În acest context, din trupul viguros al istoriei omenirii, ca ºtiinþã, s-a
delimitat, în secolul al XIX-lea, Preistoria, reprezentând acea parte a timpului
istoric pentru care nu se cunosc izvoarele scrise, cuprinsã între desprinderea
omului din lumea animalã ºi apariþia marilor civilizaþii din lumea orientalã, care
cunoºteau organizarea statalã ºi scrisul.
În aceastã accepþiune, Preistoria este, de fapt, o Istorie a începuturilor
îndepãrtate ale societãþii umane, înþeleasã ca o disciplinã istoricã sinteticã, cu un
caracter particular, având drept obiect de studiu evoluþia omului ºi a diferitelor
comunitãþi omeneºti, din toate spaþiile cunoscute ale Lumii Vechi ºi Noi, într-un
interval temporal deosebit de îndelungat, care însumeazã, potrivit noilor cercetãri
circa 4000 de milenii.
Aceastã disciplinã, cu caracter istoric, opereazã cu o metodologie
specificã de descoperire a izvoarelor sale ºi de reconstituire a modului de viaþã ºi de
gândire ale diferitelor comunitãþi umane strãvechi. Prin finalitatea demersului sãu,
Preistoria este o disciplinã ºtiinþificã umanistã, în vreme ce, prin modul de obþinere,
interpretare, coroborare a surselor sale de informare ºi de reconstrucþie ºtiinþificã se
aflã la graniþa dintre ºtiinþele fundamentale ºi cele sociale, conþinuturile ºi filosofia
sa fiind, în esenþã, istorice.
Constituirea Preistoriei, ca disciplinã ºtiinþificã cu caracter istoric, nu ar fi
fost posibilã fãrã progresul general al cunoaºterii umane din perioada anterioarã,
fiind favorizatã de descoperirile realizate în Geologia istoricã, Biologie ºi
Zoologie, Antropologie fizicã, de conturarea mai precisã a statului Arheologiei ca
ºtiinþã specialã, furnizoare de izvoare, de dezvoltarea Istoriei comparate a
religiilor, de avântul Antropologiei culturale ºi a unor noi curente filosofice.
În scurtã vreme, s-a realizat un salt important de la concepþiile mitologice,
religioase ºi ºtiinþifice din antichitate, evul de mijloc, perioada renascentistã ºi
8 Dumitru Boghian
luministã spre o explicare raþionalã a vestigiilor strãvechi. Sãpãturile arheologice ºi
descoperirile, efectuate în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea, au avut ca urmare
definirea treptatã a Arheologiei preistorice ºi Paleoantropologiei.
Descoperirea ºi interpretarea unor complexe geologico-arheologico-
paleontologico-antropologice au permis formarea unor imagini tot mai clare
despre timpurile strãvechi ale omenirii ºi interpretarea unitarã a acestora,
vorbindu-se, tot mai des, de vestigii antediluviene ºi diluviene, cercetãtorii fiind
preocupaþi de realizarea unor scheme cronologice ºi tipologice cât mai precise.
Dintre specialiºtii care s-au remarcat, în aceastã perioadã de început a
cercetãrilor preistorice, pot fi amintiþi: J. Frère, F. Jouannet, M. Serres, Ph. Ch.
Schmerling, W. Buckland, J. Boucher de Perthes, Ch. Lyell, Jean-Baptiste de

Fig. 1. J. Boucher de Perthes Fig. 2. J.-B. Lamarck

(1788-1868) (1744-1829)
La începutul secolului al XIX-lea, în urma progreselor realizate în
procesul de cunoaºtere a începuturilor omenirii, filosoful german W. F. G. Hegel
(1770-1831) a introdus noþiunea de preistorie (Vorgeschichte, Préhistoire,
Prehistory, Doistorji), înþelegându-se prin aceasta, de regulã, o fazã premergãtoare
a istoriei propriu-zise, cu sau fãrã legãturã cu aceasta. Noþiunea se va impune
treptat, în perioada urmãtoare, ºi a fost folositã, cu predilecþie, din cea de-a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea.
Tot în aceastã perioadã, s-au înmulþit cercetãrile arheologice preistorice,
paleonto-logice, paleoantropologice ºi geologice, s-au fãcut noi încercãri de
explicare a rezultatelor obþinute ºi de elaborare a unor scheme logice care sã
surprindã evoluþia omului ºi societãþii. Descoperirea primelor vestigii ale artei
mobiliare ºi parietale paleolitice, au adus noi date ºi au oferit noi lumini asupra
spiritualitãþii oamenilor primitivi.
În acelaºi timp, s-a impus, tot mai mult, metoda etnograficã în
interpretarea vestigiilor strãvechi descoperite, prin analogie cu materialele oferite
 Preistoria - început al istoriei 9
de comunitãþile umane, aflate în stadii retardate de dezvoltare, din Africa, Australia
ºi cele douã Americi, pentru a înþelege, reconstitui ºi reda complexitatea
societãþilor strãvechi.
Tot în aceastã vreme, începe conturarea unor scheme cronologice, în care
sã poatã fi încadrate ºi datate vestigiile descoperite. Astfel, la începutul secolului al
XIX-lea, danezul Chr. Thomsen a clasificat exponatele de la Muzeul Naþional din
Copenhaga dupã tipul de materie primã, stabilind „perioadele” pietrei, bronzului ºi
fierului. Ulterior, Edouard Lartet (1801-1871) a realizat o altã clasificare a
perioadei preistorice, folosind o schemã de „cronologie paleontologicã”, potrivit
cãreia primele vârste ale începutului istoriei oamenirii erau stabilite dupã fauna
fosilã cu care erau asociate materialele osteologice umane, delimitându-se: epoca
ursului de cavernã, a elefantului, a rinocerului, a renului ºi a bourului.
Ulterior, englezul John Lubbock, în lucrarea sa Man before history
(1865), a fost cel care a divizat societatea preistoricã pe baza evoluþiei utilajului
litic, stabilind douã perioade: Paleoliticul sau epoca veche a pietrei (cioplite)
(Altsteinzeit, Old Stone Age, Paléolithique) ºi Neoliticul sau epoca nouã a pietrei
(ºlefuite) (Jungsteinzeit, New Stone Age, Néolithique). Mai târziu, a fost
introdusã o perioadã intermediarã, Mezoliticul, sau epoca mijlocie a pietrei
(Mittelsteinzeit, Middle Stone Age, Mésolithique).
Meritã a fi amintite ºi alte periodizãri. Astfel, Gabriel de Mortillet
(1821-1898) a periodizat Preistoria (1869) în perioada “dominaþiei osului”,
subîmpãrþitã în epocile La Madeleine ºi Aurignac, ºi perioada “dominaþiei
silexului”, cu epocile Solutré ºi Le Moustier, pe care a modificat-o, mai apoi,
introducându-se definirea diferitelor etape temporale din preistorie pe bazã
de eponime.
De asemenea, nu trebuie uitatã contribuþia lui Marcellin Boule
(1861-1942) care, în lucrarea Essai de Paléontologie stratigrafique de l'homme
(1888), a propus coroborarea, în realizarea periodizãrii preistorice, a datelor
furnizate de geologie, cu perioadele glaciare ºi interglaciare, cu cele oferite de

Fig. 3. Henri Breuil Fig. 4. André Leroi-Gourhan

paleontologie, mai ales a fosilelor animale ºi umane tipice, ºi arheologie, în special
studiile asupra uneltelor litice ºi osteologice asociate cu elemente de faunã.
10 Dumitru Boghian
În paralel, au fost elaborate ºi s-au folosit alte scheme cronologice, ale
evoluþiei primelor comunitãþi umane, stabilite pe diverse criterii de Filosofia
culturii ºi Antropologie culturalã, în acest sens remarcându-se: J. J. Rousseau,
I. Kant, A. Ferguson, A. Schmidt, J. J. Bachofen, L. H. Morgan, K. Marx,
Fr. Engels º. a.
Schema generalã a cronologiei preistorice, aºa cum este cunoscutã astãzi,
a fost completatã ºi dezvoltatã de “pãrintele preistoriei”, abatele Henri Breuil
(1877-1961), ºi de continuatorul acestuia, Andre Leroi-Gourhan (1911-1986),
fiind periodic revãzutã ºi adãugitã, potrivit datelor obþinute prin noile cercetãri.
Din perioada interbelicã, dar, mai ales, dupã cel de-al doilea rãzboi
mondial, s-au acumulat foarte multe materiale arheologice, paleontologice ºi
antropologice, care au favorizat conturarea cunoºtinþelor actuale referitoare la
preistoria omenirii. În acest uriaº efort interdisciplinar, au fost angrenaþi
preistoricieni, arheologi, paleontologi ºi antropologi, fiecare în parte ºi toþi laolaltã
contribuind la reconstituirea istoricã a acestor timpuri atât de îndepãrtate. Dintre
aceºtia s-au remarcat: Henri Breuil, Eugène Dubois, Davidson Black, Louis S.B.
Leakey, Mary Leakey, Raymond Dart, M.F. Bordes, A. Leroi-Gourhan, Richard
Leakey, Meave Leakey, Donald Johanson, Maurice Taïeb, Tim White, Yves
Coppens, R. J. Braidwood, J. Mellaart, Gordon Childe, G. E. Wright, Hermann
Müller Karpe, Colin Renfrew, Marija Gimbutas, J. Lichardus etc.
Astãzi cercetarea preistoriei prezintã o deosebitã actualitate, achiziþiile de
instrumentar ºi metodologie din cele mai noi discipline ºtiinþifice: Chimie
molecularã ºi Fizicã nuclearã, Inginerie geneticã, Paleofiziologie, Paleopatologie,
la care se adaugã ºi noile viziuni din Filosofie, Etnologie ºi Antropologie culturalã,
toate oferind preistoricianului noi date ºi modalitãþi de interpretare a diferitelor
categorii de izvoare ºi noi posibilitãþi de asamblare a acestora în cadrul elementelor
de culturã minorã sau majorã.
Mai mult, existã astãzi tendinþe interdisciplinare care permit coroborarea
diferitelor categorii de informaþii în scenarii istorice, evolutive, studiind indivizii
preistorici în comunitãþi ºi civilizaþii deosebit de complexe, înþelese ca spaþii ºi
ecosisteme, economii, societãþi, mentalitãþi colective, spiritualitãþi vii ºi dinamice.
În aceastã accepþiune, se observã cã Preistoria nu este altceva decât o
Istorie a timpurilor strãvechi ale societãþii umane, o Istorie strãveche, o istorie a
societãþilor primitive (Urgeschichte, Histoire des sociétés primitives, History of
primitives societies, Istorija pervobytnaja obšèestv), înþelese doar ca timpurii sau
incipiente ºi nicidecum ca simple ºi nedezvoltate, înapoiate. În mod evident,
acestea au prezentat ritmuri ºi niveluri diferite de dezvoltare, în funcþie de
condiþiile concrete, specifice fiecãrei zone ºi populaþii.
În acelaºi timp, pledãm pentru eliminarea din limbajul specific al acestei
discipline a noþiunilor de comunã primitivã ºi orânduire a comunei primitive,
introduse de K. Marx ºi Fr. Engels, în cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,
ºi utilizate de adepþii materialismului istoric, prin care se desemna o societatea
bazatã pe egalitate, un fel de comunism primar, care ar fi fost specifice
Paleoliticului, Epipaleoliticului ºi Neoliticului.
Cercetãrile efectuate în secolul al XX-lea, mai ales dupã cel de-al doilea
rãzboi mondial, au condus la îmbogãþirea substanþialã a cunoºtinþelor despre
 Preistoria - început al istoriei 11
Istoria strãveche a omenirii, ceea ce a determinat ca aceste noþiuni sã nu mai
corespundã noilor modalitãþi de reconstituire istoricã a societãþilor ºi civilizaþiilor
umane ºi nici pentru periodizarea diferitelor etape de dezvoltare.
În acelaºi timp, credem cã ar trebui excluse, din domeniul înþelegerii ºi
reconstituirii istoriei strãvechi a omenirii, a fenomenelor ºi proceselor economice,
sociale, mentale, a civilizaþiilor ºi societãþilor, cliºeele uniformizatoare, naive,
liniare, viziunile triumfaliste, continuu ascendente ºi progresive ale devenirii
umane care formeazã un “folclor ºtiinþific” preistoric, pregãtindu-ne sã inserãm, pe
trunchiul sãnãtos al vechilor cunoºtinþe, noile descoperiri, care pot schimba, uneori
destul de mult, concepþiile noastre despre preistorie.
Totodatã, existã în limbajul istoric noþiunea de Protoistorie, înþeleasã ca
primã istorie, legatã, cel mai adesea, de evoluþia societãþilor umane în timpurile
apariþiei primelor izvoare scrise. În ultimul timp, pentru a nu exista o suprapunere
între conþinuturile noþiunilor de preistorie ºi protoistorie, s-a recurs la folosirea
primeia pentru a desemna dezvoltarea omenirii în Paleolitic ºi Epipaleolitic
(Mezolitic), în vreme ce cea de-a doua este utilizatã pentru evidenþierea evoluþiei în
Neolitic, Eneolitic, Epoca bronzului ºi, în unele cazuri, Epoca fierului, fiind parte
componentã a celei dintâi.
În concluzie, Preistoria generalã sau Istoria societãþii strãvechi
(primitive) reprezintã astfel partea integrantã a Istoriei omenirii, de la începuturile
acesteia, ºi are ca obiect de studiu fenomenele ºi procesele produse într-un interval
temporal deosebit de îndelungat, de aproximativ 4000000 ani, când sunt evidente
elementele lungului, anevoiosului ºi complexului proces de antropogenezã,
conturarea elementelor structurilor economico-sociale ºi spirituale din epoca
pietrei ºi, în unele cazuri, din epoca metalelor, pânã la sfârºitul mileniului al IV lea
bc, când apar, în Orient, marile civilizaþii care au cunoscut, printre altele,
urbanizarea, diferitele forme de organizare statalã ºi izvoarele scrise.
În mod normal, aceastã îndelungatã perioadã reprezintã fundamentul
civilizaþiilor ºi evoluþiei istorice ulterioare ºi, de aceea, are o importanþã deosebitã
pentru cunoaºterea noastrã, timpul preistoric, originar, acel illore tempore (Urzeit)
exercitând o fascinaþie mereu vie.

I.2. Periodizarea preistoriei generale

În urma cercetãrilor din ce în ce mai complexe, s-a realizat un tablou al
periodizãrii ºi cronologiei Preistoriei generale, care, deºi este sprijinit pe date
ºtiinþifice, este totuºi relativ, ilustrând nivelul actual de cunoaºtere ºi concepþiile
actuale de reconstituire a acestui trecut istoric, inclusiv cele didactice, putând fi
modificat, mai mult sau mai puþin, în viitor. Este vorba, în primul rând, de o
periodizare arheologicã, completatã, în mãsura în care este posibil, de date de
cronologie absolutã, celelalte modalitãþi de divizare a acestor timpuri istorice,
dupã criterii social-economice, fiind grevate de o mare dozã de relativitate.
Astfel, imensul interval temporal, de mai bine de 4000000 de ani, poate fi
împãrþit, din raþiuni convenþionale, ºtiinþifice ºi didactice, în douã perioade
fundamentale: Preistoria propriu-zisã, de la începuturile procesului de
antropogenezã pânã la sfârºitul Epipaleoliticului (Mezoliticului), mileniile al IX-
12 Dumitru Boghian
lea / al VIII-lea bc, ºi Protoistoria, de la începuturile Neoliticului pânã la naºterea
ºi manifestarea civilizaþiilor orientale (mileniile al IX-lea / al VIII-lea - al IV-lea /
al III lea bc). Preistoria mai poate fi consideratã ºi Epoca pietrei cioplite,
incluzând, la rândul sãu, Prepaleoliticul (cu aºa-numita culturã osteo-donto-
keraticã), care acoperã intervalul temporal de la începutul procesului de
antropogenezã pânã la folosirea primelor unelte de piatrã (aproximativ 4000000 -
2500000 ani bp), Paleoliticul inferior (sau timpuriu), (2500000 - 300000 ani bp),
Paleoliticul mijlociu ( sau evoluat), (aproximativ 300000 bp - 45 / 40000 ani bc),
Paleoliticul superior (sau târziu), (45 / 40000 - mileniul al XI-lea bc, în lumea
orientalã, sau 10 / 8000 bc, în zona europeanã), ºi Epipaleoliticul (sau
Mezoliticul), (mileniile al XIV-lea - al IX-lea bc, în lumea orientalã, sau 10 / 8000 -
6000 / 5000 bc, în lumea europeanã).
Protoistoria cuprinde, în interiorul ei, Epoca pietrei ºlefuite, cu
subdiviziunile sale: Neoliticul propriu-zis (mileniile al IX-lea / al VIII-lea
mileniul al VI-lea bc, în lumea orientalã, sau 6000 / 5000 - 4000 bc, în zona
europeanã), ºi Eneoliticul sau Chalcoliticul (mileniul al VI-lea - sfârºitul
mileniului al IV-lea bc, în lumea orientalã, sau 4000 - 3000 / 2500 bc, pentru
regiunea europeanã).
Se poate considera cã limita dintre Preistorie ºi Protoistorie este constituitã
de trecerea de la economia de pradã ºi consum, caracteristicã pentru Paleolitic ºi
Epipaleolitic - Mezolitic, la cea de producþie, evidentã odatã cu Neoliticul. Potrivit
principiilor fenomenologice, odatã cu apariþia izvoarelor scrise ºi a marilor
civilizaþii orientale se considerã cã, pe plan universal, s-a produs trecerea la
evoluþia istoricã propriu-zisã.
Cu toate aceste scheme generale, omenirea s-a dezvoltat inegal, cu ritmuri
ºi niveluri proprii pentru fiecare zonã ºi comunitate umanã, ºi, de aceea, pe lângã
aceastã periodizare generalã existã periodizãri ºi cronologii speciale, particulare,
regionale ºi chiar micro-regionale, reflectând specificul local, racordate mai mult
sau mai puþin contextului universal.
Astfel, pentru unele regiuni, considerate secundare sau marginale Lumii
Vechi, aºa cum sunt cele nord-est europene, extrem orientale: nord-est ºi sud-est
asiatice, australiene, sud-africane ºi americane, perioada protoistoricã se
prelungeºte, uneori, foarte mult.
Pentru zonele europene din afara regiunii greco-egeene, Preistoria
cuprinde Epoca bronzului (mileniile al IV-lea / al III-lea - mijlocul mileniului al
II-lea bc, în Orient, secolele al XII-lea/al VIII-lea bc, în lumea europeanã, ºi prima
parte a Epocii fierului (secolele al XII-lea/al VIII-lea - al V-lea bc). În celelalte
regiuni, caracteristicile dezvoltãrii preistorice ºi protoistorice se manifestã pânã în
mileniul I ºi prima parte a mileniului al II-lea al erei noastre, pânã la marile
descoperiri geografice, care au “introdus” în cunoaºterea istoricã o mare parte a
Africii ºi Lumii Noi (unde s-au dezvoltat mari civilizaþii - olmecã, maya, aztecã,
inca), în vreme ce, în cazul unor populaþii africane: boºimanii, pigmeii, masaii,
sud americane: amerindienii amazonieni, cei din Podiºul Matto-Grosso,
patagonezii, australiene: negritoºii, sau din zona polarã: eschimoºii, ca sã
amintim numai câteva, societãþile tradiþionale, strãvechi, s-au conservat, cu
inerente modificãri, pânã în zilele noastre.
 Preistoria - început al istoriei 13
Periodizarea ºi cronologia Preistoriei generale rãmân probleme deschise
ale cercetãrii din domeniu, precizându-se, îmbogãþindu-se, detaliindu-se ºi
nuanþându-se ca urmare a noilor ºi importantelor achiziþii ºtiinþifice.

Prepaleoliticul ~ 4 - 2,5 mil. ani bp

Inferior ~ 2,5 - 0,3 mil. ani bp
Preistoria Epoca Paleoliticul Mijlociu ~ 0,3 - 0,04 mil. ani bp
propriu-zisã pietrei Superior ~ 40000 - mil. XII bc
cioplite
Orient mil. XIV - IX/VIII bc
Epipaleolitic/mezolitic
Europa mil X/VIII - VI/V bc
Orient mil. IX/VIII - VI/Vbc
Epoca Neoliticul Europa mil. VII/VI - V/IVbc
pietrei Neoliticul
ºlefuite Eneoliticul Orient mil. VI/V - IV/III bc
(chalcoliticul) Europa mil. V/IV - IV/IIIbc
Protoistoria
Orient mil.IV/III - mijl.mil.II
Epoca bronzului Europa mil.IV/III - II/I bc
Epoca
metalelor Orient mijl.mil. II - mil. I bc
Epoca fierului Europa mil.II/I bc - sec. I bc

Tabelul I. Periodizarea Istoriei societãþii primitive (Preistoria generalã)

I.3. Demersul interdisciplinar în studierea Preistoriei

Ca disciplinã istoricã sinteticã, Preistoria, înþeleasã ca Istorie a societãþii
strãvechi (primitive), foloseºte, pentru a nu deveni o ramurã culturalã a
imaginarului, în descoperirea surselor ºi reconstituirea trecutului îndepãrtat, atât
un instrumentar ºi metode proprii de cercetare, de naturã istoricã, evident de o
facturã specialã, cât ºi elemente, uneori esenþiale, dobândite de la alte ºtiinþe ºi
discipline ºtiinþifice: Arheologia preistoricã, Antropologia fizicã, socialã ºi
culturalã, Etnologie, Istoria comparatã a religiilor, Geologie istoricã,
Paleogeografie ºi Paleontologie etc. Datele ºtiinþifice furnizate de acestea sunt
coroborate, obþinându-se tablouri istorice despre evoluþia din zorii omenirii.
Potrivit acestei viziuni sistemice, întreaga devenire a omului ºi societãþilor
preistorice se încadreazã într-un ecosistem complex, subsistemele componente
intercorelându-se reciproc (D. L. Clark).
Cele mai multe date utilizate de Preistorie provin din subsistemul culturii
materiale, fiind studiate de Arheologia preistoricã, care oferã o serie de elemente
importante referitoare la subsistemele vieþii economice, psihologiei colective,
sociale ºi spirituale. Trebuie sã arãtãm cã, deºi opereazã cu date certificate ºtiinþific,
Preistoria nu lucreazã cu fapte istorice, cu evenimente încadrate precis în timp, în
ciuda progreselor cronologiei absolute, ci foloseºte numai fapte arheologice,
14 Dumitru Boghian
etnologice ºi culturale, care sunt foarte greu de descifrat ºi asamblat în reconstituiri
ºtiinþifice pertinente. Rezultã, de aici, un demers ºtiinþific cu multe trasee ipotetice,
cu intrãri ºi ieºiri multiple, constând din numeroase ipoteze de lucru, care urmeazã
sã fie verificate ºi certificate prin cercetãrile prezente ºi viitoare.
Se observã, astfel, cã preistoria generalã are un caracter deschis,
patrimoniul sãu factologic ºi ideatic îmbogãþindu-se permanent, ºi, de aceea, este
necesarã, pe baza acumulãrilor ºtiinþifice, scrierea ºi rescrierea sa. În aceastã
accepþiune, suntem conºtienþi de perisabilitatea conþinutului ºtiinþific al prezentei
lucrãri, care reflectã doar stadiul actual de cunoaºtere al problemelor discutate.
Cel care se apropie de descifrarea timpurilor strãvechi, pãtrunde într-un
labirint al cunoaºterii, ºi trebuie sã fie conºtient cã nu va putea înainta fãrã a poseda,
în loc de firul Ariadnei, o solidã pregãtire de specialitate, o metodologie ºtiinþificã
ºi dorinþa de a afla ºi reda adevãrul, fie el, de multe ori, ºi relativ.

I.3.1. Preistoria ºi Arheologia

Ocupându-se de reconstituirea începuturilor istoriei umane, Preistoria
foloseºte o serie de izvoare speciale, între care, la loc de frunte, se aflã cele
arheologice, furnizate de o ºtiinþã specialã (conexã) a Istoriei, Arheologia. Aºa
cum arãtam mai sus, a existat o strânsã interdependenþã între drumul parcurs, spre
statutul de ºtiinþã, de Preistorie ºi Arheologie, uneori acestea confundându-se.
Dintre ramurile Arheologiei, pentru studierea începuturilor omenirii, ne
intereseazã Arheologia preistoricã, care are aceeaºi finalitate ºtiinþificã,
metodologie de cercetare ºi reconstrucþie istoricã. Arheologia preistoricã utilizeazã
metode ºi procedee clasice ºi moderne de identificare, de prospectare, de semnalare
a vestigiilor arheologice, de sãpãturã ºi înregistrare a rezultatelor acesteia, de
analizã complexã a vestigiilor obþinute prin sãpãturi, de cronometrie relativã ºi
absolutã, radiometrice ºi neradiometrice, de reconstituire a paleomediului ºi
asamblare a tabloului istoric, de stocare ºi operaþionalizare a datelor obþinute.
În categoria deosebit de largã a izvoarelor arheologice preistorice pot fi
incluse: ecofactele (resturile de faunã ºi florã, studiate de Paleontologie), fosilele
umane (materialele osteologice izolate sau asociate în complexe, cercetate
Antropologia fizicã), artefactele (utilajul litic, osteologic, metalic, ceramica,
piesele de cult, podoabele ºi obiectele de artã etc, care alcãtuiesc patrimoniul
mobil), monumentele fixe (structuri de habitat uman - locuinþe, gropi, vetre,
cuptoare, complexe gospodãreºti, sisteme de fortificaþie - ºanþuri, valuri, ziduri
etc., construcþii de cult sanctuare, temple, picturi ºi sculpturi parietale,
construcþii funerare necropole, tumuli (kurgane), dolmene, cromleh-uri etc.),
complexele arheologice (categorii de vestigii aflate în conexiune: închise o
groapã, o locuinþã izolatã, un mormânt, un depozit, dintr-o singurã secvenþã
cronologicã, ºi deschise toate celelalte descoperiri asociate), definind trãsãturile
diferitelor culturi arheologice (totalitatea manifestãrilor materiale ºi spirituale,
asemãnãtoare între ele, care se rãspândesc la un moment dat, într-un anumit spaþiu),
care nu pot fi identificate, întotdeauna, cu anumite etnosuri cunoscute istoric.
Descoperirile arheologice sunt înregistrate cu precizie, spaþial, topografic
 Preistoria - început al istoriei 15
ºi stratigrafic, în planuri generale ºi de detaliu, în profile stratigrafice, pe peliculã
foto ºi bandã magneticã, sunt studiate în funcþie de situarea lor în complexele
arheologice ºi corelarea cu alte piese identificate, pe niveluri arheologice,
reconstituindu-se astfel complexele gospodãreºti (tehnocomplexele), spaþiile
private ºi comunitare, locurile de cult etc. În laborator, vestigiile arheologice sunt
supuse unor studii interdisciplinare (analize tipologice, materiale ºi tehnologice,
funcþionale, de datare relativã ºi absolutã-radiometricã ºi neradiometricã, de
culegere ºi prelucrare informatizatã a datelor etc.), prin care sã releve toate
informaþiile care le conþin, servind astfel reconstituirii istorice complexe.
Metodele de cercetare arheologicã vizeazã: prospectarea, sãpãtura
arheologicã propriu-zisã, interpretarea materialelor descoperite, reconstituirea
istoricã, cronologia relativã ºi absolutã etc. Metodele de prospectare ºi sãpãturã pot
fi clasificate în: clasice: stratigrafia verticalã ºi orizontalã, comparativ-
tipologicã ºi chorologicã (sau geografico-cartograficã); ºi moderne:
aerofotogrametria, rezistivitatea electricã a solului, prospecþiuni geo-
magnetice ºi seismice, prospecþiuni magnetometrice, sonde fotografice,
cercetarea subacvaticã, decapajul mecanic.
Metodele de interpretare a materialelor descoperite ºi de reconstituire
istoricã sunt: arheologia experimentalã, traseologia, fizico-chimice
(spectroscopia, difracþia razelor X etc.), biologie molecularã ºi geneticã,
16 Dumitru Boghian
informatice (prelucrarea matematico-statisticã), iar cele de datare absolutã
(radiometrice: potasiu-argon, radiocarbon, ºi neradiometrice:
dendrocronologia, arheomagnetismul, geocronologia etc.
Cercetarea arheologicã trebuie sã þinã seama cã aceste izvoare sunt
formate numai din vestigii materiale neperisabile, celelalte fosilizându-se doar în
condiþii speciale ºi, de aceea, sunt incomplete ºi insuficiente, deoarece nu relevã
decât parþial structurile ºi relaþiile economice, sociale, juridice ºi spirituale, M.
Eliade vorbind, pe bunã dreptate, de “opacitatea semanticã” a acestora. În acelaºi
timp, arheologul are datoria de “a umaniza preistoria, care altfel rãmâne ca o
geologie, dar figuratã prin aceea cã nu este pusã în legãturã cu viaþa, fie ºi
animalelor, viaþa care este singura interesantã.” (N. Iorga), de a se desprinde de
caracterul tehnic ºi tehnicist al analizei izvoarelor specifice ºi a face
reconstituiri istorice.
În asemenea condiþii, pentru reconstituirea societãþilor strãvechi, izvoarele
arheologice trebuie coroborate cu alte categorii de izvoare: paleontologice,
antropologice, etnologice, mitologico-religioase etc., cuprinse într-o nouã filosofie
a istoriei, arheologul-preistorician devenind un adevãrat istoric al comunitãþilor
strãvechi, care studiazã globalitatea vieþii de la începuturile istoriei.

I.3.2.Preistoria ºi Antropologia fizicã

O altã disciplinã ºtiinþificã, cu care Preistoria generalã coopereazã foarte

strâns, este Antropologia fizicã, cunoscutã ºi sub numele de Paleontologie
umanã, care studiazã, din punct de vedere biologic, fosilele umane ce constituie
izvoarele antropologice (australopiteci ºi diferite tipuri de oameni fosili), adicã
“actorii” evoluþiei umane pe scena Preistoriei.
Din secolul al XIX-lea, când s-a admis existenþa oamenilor fosili, ºi pânã
în prezent s-au descoperit numeroase fosile umane, care au permis antropologilor
definirea diferitelor tipuri umane, precizarea unuia sau mai multor “lanþuri
evolutive” ºi completarea mereu actualelor “verigi-lipsã”, stabilirea zonei unde a
început procesul de antropogenezã, “mutatã” din Asia de sud-est în Africa de est.
În ultimul timp, graþie folosirii pe scarã largã a unor metode moderne,
achiziþionate din genetica molecularã ºi medicinã, atenþia antropologilor s-a
îndreptat spre studiul variabilitãþii diferiþilor taxoni, spre înþelegerea evoluþiei
morfo-somatice ºi fiziologice a omului, inclusiv a dezvoltãrii creierului, a
sistemului locomotor ºi poziþiei verticale ºi a aparatului fonator, care a înlesnit
comunicare interumanã ºi deci socializarea, într-un lung ºi complex proces de
antropogenezã, cu ritmuri ºi intensitãþi diferite, cu momente de continuitate ºi
discontinuitate. În acelaºi timp, Antropologia fizicã coopereazã cu Antropologia
culturalã ºi filosoficã, cu Sociologia ºi alte ºtiinþe, pentru înþelegerea cauzelor ºi
modalitãþilor evoluþiei umane ºi relaþiile favorizante dintre diferitele aspecte de
mediu, biologice ºi culturale, în cadrul acestei deveniri.
S-au conturat, în literatura de specialitate, mai multe teorii, numite dupã
numele iniþiatorilor lor sau metaforic. Se pot aminti teoriile monocentriste sau
monofilectice, înguste (restrânse) sau largi (extinse), ºi policentriste (polifilectice),
 Preistoria - început al istoriei 17
sau cele numite mai plastic: East Side Story, teoria Evei mitocondriale, teoria Arca
lui Noe, Garden Eden, Out of Africa etc.

I.3.3. Preistoria ºi Antropologia culturalã,

Etnologia ºi Etnografia

Spre deosebire de ºtiinþele anterioare, Antropologia culturalã se ocupã

de studierea populaþiilor ºi societãþilor primitive, care s-au conservat pânã azi, în
interacþiunea elementelor lor ecologice, economice, sociale, juridice, mentale,
artistice ºi religioase, asamblate, intim ºi interdependent, în culturi
antropologice, care reprezintã o dezvoltare a culturilor arheologice, într-o
complexã viziune sistemicã, încercându-se înþelegerea omului total.
În acest context, Preistoria generalã poate folosi, pentru reconstituirea
trecutului de care se ocupã, izvoarele oferite de Antropologia culturalã, provenite
din înregistrarea culturilor primitive ale populaþiilor a cãror dezvoltare a rãmas
“suspendatã” în preistorie, care ne relevã “modele vii” de societãþi umane
incipiente, uneori cu forme de manifestare deosebit de elaborate.
Cu toate acestea, preistoricienii trebuie sã fie atenþi deoarece aceste
izvoare pot oferi numai posibilitãþi, modalitãþi de judecatã a realitãþilor strãvechi,
ºi modelele date nu pot fi aplicate aidoma pentru cã ºi respectivele societãþi au
cunoscut, la rândul lor, o fireascã evoluþie ºi pentru cã Istoriei nu-i este specificã
nivelarea ºi uniformizarea, aºa cum reiese din anumite lucrãri, ci, dimpotrivã,
marea diversitate culturalã.
Preistoria generalã ºi Arheologia preistoricã pot obþine importante date de
la Etnografie, ºtiinþa care se ocupã cu descrierea vieþii complexe, materiale ºi
spirituale, a popoarelor cunoscute istoric, cu studierea cutumelor, obiceiurilor,
particularitãþilor felului de viaþã, legãturilor cultural-istorice reciproce, reuºindu-
se, astfel, clasificarea popoarelor lumii, identificarea originilor, compoziþiei ºi
rãspândirii acestora. Privitã sub aspectul formelor de manifestare materialã,
Etnografia este o “arheologie înregistratã istoric”.
În ultimul timp, Etnografia a evoluat spre Etnologie, care prezintã foarte
multe elemente asemãnãtoare, uneori chiar o suprapunere cu Antropologia
culturalã, pe lângã care au apãrut unele discipline de contact cum sunt
Etnoarheologia ºi Etnoistoria. Avându-se în vedere principiile legãturilor
genetice inverse (sau al continuitãþii inverse) ºi istorismului formelor de culturã
materialã ºi spiritualã, izvoarele etnografice ºi etnologice faciliteazã studiul
uneltelor ºi armelor care nu s-au pãstrat din timpurile strãvechi, cunoaºterea
economiei ºi ocupaþiilor casnice ºi comunitare, obiceiurile alimentare, relaþiile
interumane, individuale ºi de grup, psihologia individualã ºi colectivã, datinile,
riturile, tradiþiile, folclorul, implicând, într-un tot complex, infrastructura,
structura ºi suprastructura diferitelor populaþii ºi popoare.
Toate acestea se exprimã în aºa-numitele culturi (civilizaþii)
tradiþionale, asemãnãtoare culturilor antropologice, reprezentând rãspunsurile
culturale date de om ºi comunitãþile umane necesitãþilor, provocãrilor,
problematicilor existenþiale, izvorâte din datul biologic, psihologic ºi social. Chiar
18 Dumitru Boghian
dacã continuitatea de vieþuire nu se poate surprinde întotdeauna arheologic, se
observã adesea o continuitate etnologicã a modurilor de viaþã ºi de gândire ale
diferitelor populaþii, uneori foarte greu de explicat. Tradiþia reprezintã întregul
tezaur de valori materiale ºi spirituale ce se transmite peste generaþii: tipurile ºi
formele de habitat, complexele gospodãreºti, tipurile, formele ºi decorurile
ceramice, uneltele, armele, podoabele, construcþiile, accesoriile ºi piesele de cult,
sesizabile arheologic, ºi obiceiurile, cutumele, datinile, credinþele, aparþinând unei
comunitãþi umane, vãzutã în dezvoltarea sa istoricã.
Din punct de vedere metodologic, metoda tipologico-comparativã se
utilizeazã ºi în cazurile Antropologiei culturale, Etnografiei ºi Etnologiei,
aplicarea acesteia trebuind fãcutã cu multã corectitudine, înlãturându-se diferitele
stratificãri istorice ºi “filoane” cultural-religioase pentru a se ajunge la substratul
arhaic, la nucleul preistoric, la arhetipurile culturale. De aceea, este firesc sã nu
existe forme integral conservate, date fiind suprapunerile istorice, interferenþele ºi
devenirea normalã a comunitãþilor umane de-a lungul timpului. Culturile
tradiþionale au decantat astfel, forme de civilizaþie, modele de viaþã, metatextele
vechilor rituri, simboluri, valori etice ºi estetice, motive ºi teme constante etc.
În acest context, credem cã este corect sã se compare fapte etnografice ºi
etnologice ºi sã se stabileascã analogii ºi diferenþieri între acestea relativ în aceleaºi
spaþii ºi timpuri istorice, la populaþii înrudite, ºi mai rar sunt de recomandat
comparaþiile încruciºate, între culturi din spaþii ºi timpuri diferite. Pledãm pentru
studierea comparativã a populaþiilor relativ din aceleaºi spaþii, luând în considerare
faptul cã civilizaþiile (culturile) arheologice, antropologice, etnologice reprezintã
componentele structural-funcþionale ale uneia sau mai multor comunitãþi umane
care prezintã, pe de o parte, anumite constante (matrici) stilistice (L. Blaga), care
oferã elementele de continuitate, iar pe de altã parte sunt expresia transformãrilor
multiple petrecute în societãþile respective, din interior ºi din exterior, explicând
conþinuturile modificate, reflectând raporturile dinamice dintre tradiþie ºi înnoire.
Deosebit de valoroase, pentru înþelegerea complexã a lumilor strãvechi,
sunt lucrãrile lui: E. B. Tylor, E. Durkheim, M. Mauss, Fr. Boas, Br. Malinowski,
M. Mead, L. Lévi-Brühl, J. Lips, L. Frobenius, Cl. Lévi-Strauss, ca sã nu amintim
decât câþiva antropologi ºi etnologi strãini, ºi B. Petriceicu-Haºdeu, V. Pârvan,
L. Blaga, C. I. Gulian, dintre specialiºtii români cu preocupãri asemãnãtoare.

I.3.4. Preistoria ºi Istoria comparatã a religiilor

Indiferent de ce definiþii s-au dat, de-a lungul timpului, religiei, pare
evident faptul cã reprezintã o formã a complexei conºtiinþe umane, sociale, având
un caracter istoric, începuturile sale regãsindu-se în preistorie, în diferite forme de
manifestare, sesizate sau nu arheologic sau antropologic. În acelaºi timp, sunt
foarte greu de sesizat nucleele arhaice ale religiilor preistorice, în diferitele
supravieþuiri din cadrul religiilor ulterioare, practicate istoric, datoritã dispariþiei
purtãtorilor lor ºi întreruperii mesajului mental, dintre comunitãþile strãvechi
ºi cele mai noi.
De cercetarea devenirii fenomenului religios, cu toate componentele ºi
determinãrile sale, se ocupã Istoria comparatã a religiilor care studiazã - aºa cum
arãta M. Eliade - formele ºi conþinuturile <<apariþiei istorice a unei anumite
 Preistoria - început al istoriei 19
“religii” (a unui trib, a unui popor sau supranaþionalã), precum ºi structurile
specifice vieþii religioase (forme sacre, reprezentãri despre suflet, mituri, rituri etc,
instituþii etc., învãþãturi despre felurile experienþei religioase etc.)>>devenind ”o
hermeneuticã totalã” care “este chematã sã descifreze ºi sã lãmureascã fiecare
formã de întâlnire a omului cu sacrul”.
Pentru întreaga viaþã a omului preistoric, ca individ sau angrenat în grupul
social, diferitele forme ale religiei au avut o importanþã deosebitã, profanul ºi
sacrul îngemãnându-se organic în viaþa acestora, determinându-le trãirile ºi
existenþa. “Mitul - arãta Br. Malinowski - într-o societate primitivã, în forma ei
originarã de existenþã, nu e doar o simplã poveste ci o realitate trãitã (s. D. B.). Nu
este o ficþiune, aºa cum citim în romanele contem-porane, ci o realitate de viaþã
despre care se crede cã s-a petrecut în timpuri primordiale ºi care influenþeazã, de-
atunci încoace, lumea ºi destinele oamenilor (...) Actualitatea acestor poveºti nu
este întreþinutã de o curiozitate sterilã a basmelor plãsmuite sau adevãrate. Pentru
bãºtinaºi ele sunt, dimpotrivã, o afirmare a unei realitãþi originare, mari ºi
importante, care guverneazã viaþa prezentã, soarta ºi activitatea omenirii ºi a cãrei
cunoaºtere conferã oamenilor, pe de o parte, raþiunea actului ritual ºi moral, iar, pe
de altã parte, direcþii pentru dezvoltarea lor”.
Iatã de ce, pentru reconstituirea corespunzãtoare a trecutului preistoric,
trebuie sã pãtrundem esenþa fenomenelor religioase strãvechi, în complexitatea ºi
diversitatea acestora, de un real folos fiindu-ne, în incursiunea noastrã, lucrãrile
semnate de: E. B. Tylor, A. Lang, J. G. Frazer, S. Freud, E. Durkheim, A. Von
Geenep, L. Lévi-Brühl, A. Leroi-Gourhan, Br. Malinowski, C. Jung, M. Gimbutas,
M. Eliade º. a.
În acelaºi timp, reconstiturea domeniului religios solicitã un efort spiritual
deosebit care trebuie sã þinã cont de trei feluri de mijloace: datele arheologice
materiale ºi “faptele” magico-religioase, care presupun, deopotrivã,
componentele fizice ºi metafizice ale acestora, în realizarea riturilor, ritualurilor ºi
ceremonialelor înmormântãri, iniþieri, sacrificii, incantaþii etc.; prelungirile ºi
supravieþuirile preistorice în cadrul religiilor istorice ºi comportamentele
universal - umane, ultimele fiind urmarea interferenþelor dintre cãutãrile
metafizice ale spiritului ºi elementele naturale imuabile, exprimate prin
repercursiunile orientãrilor astronomice, utilizarea miticã a elementelor naturale
(apã, foc, luminã pãmânt etc.) sau biologice (naºtere, moarte etc.), manifestarea
impresiei de vitezã, de spaþiu, culoare etc., în cadrul unor trãiri extatice,
materializate în reacþii sociale cum ar fi utilizarea imaginilor, instituirea
ceremonialelor, crearea miturilor etc.
Ca demers metodologic, citãm pãrerea lui M. Eliade: “Într-o bunã zi s-ar
putea descifra ºi codul pe care-l reprezintã documentele preistorice. Pãcat cã
savanþii sunt atât de timoraþi ºi nu îndrãznesc sã facã apel la documentele
etnografice. (E drept, primii cercetãtori comparau la întâmplare, fãrã nici o
metodã, materialele preistorice cu documentele etnografice). Când se va putea face
legãtura între universurile de semnificaþii relevate de preistorie, de etnografie ºi de
folclor istoria religiilor va deveni singura istorie universalã a spiritului care ne este
încã accesibilã”.1

1. M. Eliade, Jurnal, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1993, vol. II, p. 83.

20 Dumitru Boghian
I.3.5. Preistoria ºi Paleontologia, Paleogeografia ºi
Geologia istoricã

Omul ºi comunitãþile umane au apãrut ºi s-au dezvoltat, de-a lungul celor

aproximativ 4000 de milenii, în cadrul unor condiþii geologice, geografice ºi
paleontologice deosebit de complexe, generale sau zonale, care au constituit
ecosistemele preistorice ce au influenþat devenirea societãþilor strãvechi. De
reconstituirea acestui cadru geografic al devenirii societãþilor strãvechi se ocupã
Geologia istoricã, Paleogeografia ºi Paleontologia.
Geologia istoricã reprezintã partea Geologiei generale care se ocupã de
studierea alcãtuirii ºi evoluþiei Pãmântului, mai ales în timpurile istorice, de la
sfârºitul terþiarului ºi în cuaternar. În mod necesar, obiectul de studiu al Geologiei
istorice este legat de cele ale Paleontologiei ºi Biogeografiei, care studiazã
vieþuitoarele (plantele ºi animalele) descoperite în sedimentele scoarþei terestre ºi
evoluþia acestora pânã azi, cele descoperite în depozitele arheologice fiind
cercetate de Arheozoologie ºi Arheobotanicã, ºi Paleogeografiei, care se ocupã
cu reconstituirea mediului natural ºi evoluþiei acestuia în diferite perioade istorice,
inclusiv a paleoclimatului. Biogeografia, ca disciplinã ºtiinþificã de graniþã, care
vizeazã studierea speciilor vegetale ºi animale ºi repartiþia lor în cadrul geografic,
ne oferã o viziune ecologicã (sincronicã) asupra lumii ºi istoricã (diacronicã), prin
aceasta din urmã putându-se explica numeroasele fenomene preistorice ºi
protoistorice de miºcare ºi colonizare umanã, asemãnãtoare cu cele animale
(sezoniere ºi ciclice), produse, cel mai adesea de modificãri în cadrul mediului
natural ºi presiunilor demografice.
Utilizând metodele stratigrafiei ºi biostratigrafiei, elemente de
Paleopedologie, Palinologie, Tafonomie, Geomorfologie, Sedimentologie,
Hidrologie, geologii, geografii ºi paleonto-logii au reuºit sã reconstituie, evident
tot ipotetic, înfãþiºarea generalã a Pãmântului sau numai a unor zone geografice,
pentru diferite timpuri istorice, facilitând înþelegerea dezvoltãrii omului ºi
comunitãþilor umane. Astãzi o cercetare preistoricã modernã trebuie sã se facã în
echipe interdisciplinare, numai astfel putându-se obþine date cât mai complexe
despre societãþile de altãdatã.
 CAP. II. Naturã ºi om în preistorie
II.1. Consideraþii generale

Cadrul natural, vãzut în evoluþia sa dinamicã, de la paleomediul diferitelor

epoci strãvechi pânã în prezent, reprezintã un ansamblu complex de elemente ºi
structuri geologice ºi geografice variate, care a influenþat, în proporþii variabile,
comunitãþile umane, mai ales în primele etape de dezvoltarea istoricã. Astfel, omul
s-a interferat continuu cu componentele litosferei, hidrosferei sau biosferei, fiind
parte integrantã a naturii, a ecosistemului.
De aceea, relieful, reþeaua hidrograficã, bogãþiile minerale, clima,
vegetaþia ºi fauna, aflate într-o strânsã intercondiþionare, au constituit ecosistemul,
arena, scena, în care oamenii diferitelor timpuri istorice ºi-au desfãºurat viaþa
materialã ºi spiritualã. În acelaºi timp, aceºtia nu au rãmas pasivi faþã de mediul
ambiant, ci au intervenit activ în ecosistem, din ce în ce mai intens, odatã cu
evoluþia societãþii, astãzi punându-ºi în pericol propria existenþã.
Fãrã a cãdea într-un determinism geografic exagerat, putem arãta cã,
pentru procesul de desprindere ºi evoluþie a speciei umane din lumea animalã,
cadrul natural a avut un rol hotãrâtor, ulterior condiþiile geologico-geografice
favorizând în diferite grade devenirea, uneori în chip decisiv. Existenþa unor
condiþii de mediu favorabile ºi favorizante a facilitat evoluþia fondului biologic
preexistent, reprezentat de maimuþele antropoide, spre specia homo, iar aceasta, în
procesul de adaptare dinamicã, a modificat cadrul natural în care a trãit, în funcþie
de amploarea economice sau sociale.
Cadrul natural a influenþat, astfel, direct întemeierea habitatului uman
(aºezãri, locuinþe ºi complexe gospodãreºti), tipurile de economie, alegerea
terenurilor de vânat, pescuit, cules, cultivat ºi pãºunat, identificarea ºi exploatarea
unor resurse esenþiale, pentru practicarea diferitelor ocupaþii, în special a
meºteºugurilor, ºi indirect organizarea socialã, structurile politice ºi mentale. Mai
mult, dezvoltarea unor civilizaþii, care au atins un grad înalt de manifestare, a fost
facilitatã de zonele geografice de contact, care au potenþat conexiunile dintre
diversele grupuri umane, în vreme ce izolarea ºi poziþiile marginale de vieþuire au
avut ca urmare, de cele mai multe ori, rãmânerea în urmã a comunitãþilor umane
care le-au locuit.
Totodatã, unele condiþii de mediu au influenþat deplasarea unor comunitãþi
umane, de-a lungul unor trasee favorizante, în ceea ce priveºte resursele
(rãspândirea diferitelor tipuri umane din Africa spre Asia ºi Europa sau în alte zone,
eliberate ulterior de gheþari, în timpul îndelungatului proces de antropogenezã;
difuzia modului de viaþã neolitic în zonele în care existau gramineele sãlbatice ºi
terenuri fertile de cultivat; marile migraþii desfãºurate începând cu mileniile V - III
bc, în regiunile cursurilor mijlocii ºi inferioare a unor mari fluvii ºi râuri, unde
existau, chiar ºi în condiþii de ariditate a climatului, terenuri de pãºunat, raporturile
paºnice sau violente dintre diferite comunitãþi), sau explicã dezvoltarea unor
22 Dumitru Boghian
aspecte particulare ale unor civilizaþii cvasiunitare. De altfel, multe din relaþiile
politice ºi militare din antichitate, evul mediu, epoca modernã sau contemporanã
au avut ºi au la bazã lupta pentru sfere de influenþã, pentru teritorii care dispun de
importante resurse.
Pe lângã faptul cã demonstreazã strânsele interdependenþe dintre Istorie ºi
Geografie, despre complexa adaptare la ecosistemul natural, aceste elemente
vorbesc ºi despre necesitatea studierii paleomediului geografic pentru
reconstituirea preistoricã, relevând, încã o datã, importanþa Geologiei istorice,
Paleoclimatologiei, Paleozoologiei ºi Paleofaunei în cadrul acestui demers.

II.2. Caracteristicile mediului natural în preistorie

Începuturile Pãmântului, ca planetã a sistemului nostru solar, se plaseazã,

potrivit ultimelor cercetãri, acum aproximativ 4, 5 miliarde de ani, de atunci ºi pânã
în prezent petrecându-se o multitudine de fenomene geologice ºi, ulterior,
biologice, care au avut ca urmare conturarea, în ultimã instanþã, a aspectului
geologico-geografic actual. De-a lungul diferitelor ere, perioade ºi epoci geologice
s-au configurat caracteristicile uscatului ºi oceanului planetar, ale vieþii vegetale ºi
animale.
Pentru studierea Preistoriei generale ne intereseazã intervalul timpului
istoric al ultimelor 4 - 5000 de milenii, adicã 1 ‰ din totalul vârstei planetei. Dacã
am compara timpul geologic al planetei noastre cu echivalentul unei zile, timpul
preistoric ºi istoric, cu toate acumulãrile lor, ar reprezenta, aproximativ, ultimele
douã minute ale orei 24.
Privitor la cadrul natural al Preistoriei, din cuprinsul erei geologice
prezente, Neozoicul, trebuie sã reþinem ultimele 5 milioane de ani ale Terþiarului
(aprox. 65 - 2000000 ani), reprezentând o parte însemnatã a Pliocenului, ºi
întreaga perioadã a Cuaternarului (Antropogen), numitã ºi perioada glaciaþiilor,
a mamiferelor actuale ºi a omului, cu etapele sale Pleistocenul ºi Holocenul,
(aprox. 2000000 pânã în prezent), când putem urmãri procesele istorice care fac
obiectul acestei discipline ºtiinþifice.
În acelaºi timp, pentru buna înþelegere a complexitãþii individualizãrii
speciei umane din lumea animalã, trebuie sã luãm în calcul o perioadã mult mai
îndelungatã, de 10 - 15000000 de ani în care, în urma unor procese geologice
dinamice, a derivei plãcilor continentale, uscatul a cãpãtat, evolutiv, configuraþia
pe care o cunoaºtem astãzi, individualizându-se continentele existente ºi cele
presupuse. Aceleaºi fenomene, de configurare generalã, s-au petrecut ºi la nivelul
oceanului planetar. În acelaºi timp, în Terþiar s-au consolidat marile lanþuri alpine
din Europa, Asia, Africa, cele douã Americi, relieful mai jos fiind într-o continuã
modelare.
Astfel, în Neogen, în emisfera nordicã, Oceanul Atlantic, mult evoluat,
despãrþea Europa de America de Nord, Marea Nordului separa Insulele Britanice,
care erau atunci o peninsulã a Europei de NV, de Peninsula Scandinavicã, iar
viitoarea Mare Mediteranã era împãrþitã de lanþul Alpino-Carpato-Balcanic
într-un bazin oriental, numit ºi Marea Sarmaticã, care cuprindea Marea Pannonicã,
 Naturã ºi om în preistorie 23
Marea Ponticã ºi Marea Aralo-Caspicã, ºi un bazin occidental, în Pliocen, aceasta
cãpãtând aproximativ formele de azi.
Fenomene geologice similare au avut loc ºi în alte pãrþi ale globului.
America de Nord s-a unit parþial cu America de Sud iar prin formarea Atlanticului
de Nord s-a fãcut legãtura cu Oceanul Îngheþat de Nord. Australia s-a despãrþit
complet de Antarctica, apropiindu-se de zona tropical-ecuatorialã, în timp ce India
s-a deplasat spre placa asiaticã, peste care a alunecat, prin coliziunea lor rezultând
formarea masivului himalayan.
Riftul care exista în Marea Roºie a evoluat “rupând” Peninsula Arabia din
partea de nord-est a Africii ºi a împins-o pânã la sudura cu continentul asiatic. În
cele din urmã, lanþul muntos, apãrut pe vechiul amplasament al Mãrii Tethys, s-a
întins de la Pirinei, Alpi, Dinarici, Carpaþi, Balcani, Caucaz, pânã în Himalaya,
Indonezia ºi Oceania.
Importante au fost caracteristicile geografice ale Africii, în special de est ºi
sud, zonã aproximativ centralã în cadrul acestor complexe procese geologice, în
care au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã. Conturarea riftului
african de est, de-a lungul cãruia erau înºirate, de la sud la nord, un lac principal ºi
altele, de întinderi ºi adâncimi variabile, ar fi dus, potrivit noilor cercetãri, la
individualizarea acestei regiuni de restul continentului, prin modificarea
înveliºului vegetal forestier ºi apariþia unor savane cu arborete, într-un climat cald
ºi destul de umed, creând condiþii pentru adaptarea unor maimuþe antropoide la
noul mediu ºi evoluþia spre speciile preumane ºi umane, constituind, astfel,
leagãnul procesului de antropogenezã.
Din punct de vedere climatic, în Terþiar a existat o alternanþã între
perioadele calde ºi reci, ultimele fiind mai evidente în Pliocen. În acest context,
trebuie sã arãtãm cã, în evoluþia geo-climaticã a Pãmântului, încã din era arhaicã,
au avut loc numeroase glaciaþii, acoperind diferite zone ale planetei, dar pe noi ne
intereseazã cele istorice, care au influenþat, într-un fel sau altul evoluþia omului.
Glaciaþiile au fost fenomene climatice complexe ale cãror cauze, cosmice
ºi terestre, nu sunt pe deplin elucidate. Dintre cauzele cosmice, sunt invocate:
poziþia Pãmântului în galaxie ºi univers, ciclicitatea distanþelor Pãmânt-Soare,
caracteristicile orbitelor solare ºi terestre, toate influenþând curba radiaþiilor solare,
iar dintre cauzele terestre pot fi presupuse: schimbãri în salinitatea unor pãrþi a
oceanului planetar, modificarea sistemelor de circulaþie a apelor oceanice, la
suprafaþã sau în adâncime, pe orizontalã sau verticalã, bararea curenþilor calzi,
ridicãri ºi schimbãri în configuraþia maselor terestre, activitatea orogeneticã ºi
vulcanicã etc.
În Pliocenul inferior (aprox. 5, 5 - 4, 5 milioane ani K / Ar) a avut loc o
încãlzire a apelor marine de suprafaþã, urmatã de o perioadã de rãcire a apelor
marine din emisfera nordicã (aprox. 4, 5 - 3, 5 milioane ani K / Ar), dupã care a
existat un scurt interval de uºoarã încãlzire (aprox. 3, 5 - 3, 2 milioane ani K / Ar).
Cea mai puternicã rãcire, a apelor atlantice din Terþiar, s-a produs în Pliocenul
superior (Villafranchian), (aprox. 3 - 2 milioane ani K / Ar), când gheþarii arctici
au pãtruns în Oceanul Atlantic sau au acoperit o bunã parte a Americii de Nord,
Europei ºi Asiei, în timpul glaciaþiilor numite Biber (înainte de 2400000 ani K / Ar)
ºi Donau (2400000 - 1800000 ani K / Ar), pentru zona alpinã europeanã.
24 Dumitru Boghian
De aceea, probabil, din cauza climatului mai rece, începuturile procesului
de antropogenezã, cu diferitele sale tentative, s-au desfãºurat într-o zonã relativ
restrânsã, mai caldã, din Africa, poate ºi Asia.

II.3. Cadrul natural al cuaternarului

Glaciaþiile istorice au continuat pe întreg parcursul primei perioade a

Cuaternarului, Pleistocenul, (aprox. 2000000 ani K / Ar- mil. XII bc), existând mai
multe centre în Europa, America de Nord, Asia ºi Australia, între acestea putându-
se face unele corelãri. În acelaºi timp, în zonele de climã caldã, în timpul
perioadelor glaciare s-au produs fenomene pluviale.
În Europa, în timpul Pleistocenului, au existat trei mari centre glaciare,
unul în Scandinavia, altul în Insulele Britanice ºi al treilea în Alpi, constatându-se o
intercorelare a lor, în timpul celor patru mari glaciaþii: Günz (aprox.1200000
775000 ani K / Ar), Mindel (625000 - 375000 ani K / Ar), Riss (275000 - 125000
ani K / Ar) ºi Würm (70000 - 10000 ani K / Ar), dupã terminologia alpinã,
ultimelor trei fiind denumite, în nordul Europei, Cromer-Elster, Saale ºi
Weichsel, cu fireºti intervale climatice inter ºi intraglaciare, cronologia acestora
fiind relativã deoarece nu s-a ajuns la un consens între astronomi, climatologi,
geologi, fizicieni, iar metodele de datare sunt încã discutabile. În nordul Americii
(teritoriile actuale ale SUA ºi Canadei), se cunosc, de asemenea, patru perioade
glaciare: Nebraska, Kansas, Illinois, Wisconsin, centrul fiind în bazinul Hudson,
paralelizate, în linii generale, cu cele din Europa: Günz = Nebraska, Mindel =
Kansas, Riss = Illinois, Würm = Wisconsin, cu perioadele interglaciare aferente.
Urme ale glaciaþiilor cuaternare sunt cunoscute ºi în alte zone: Rusia
europeanã, Platoul Siberian, Peninsula Kamceatka, strâmtoarea Behring fiind
exondatã, mai ales în glaciaþia Würm, ºi forma o vastã câmpie, care lega Siberia
Orientalã cu Alaska, sau în Asia, Australia ºi Noua Zeelandã, în ariile antarctice,
subantarctice ºi oceanice, în aceste din urmã regiuni fiind, deocamdatã, incomplet
cunoscute. Cu toate acestea, se vede cã glaciaþiile au fost fenomene climatice
generalizate, sincronizate, putându-se realiza corelaþii, în linii generale, între cele
douã emisfere.
Ca urmare a acumulãrii apelor la nivelul calotelor glaciare, nivelul general
al oceanului planetar era mai coborât cu 100-120 m, regresiunea marinã
determinând o altã înfãþiºare a coastelor, diferitã de cea de azi, de-a lungul
mileniilor existând “punþi” temporare între diferite arii continentale: Insulele
Britanice ºi Europa, Asia de nord-est ºi America de Nord, Anatolia ºi Europa de SE,
Asia continentalã de SE ºi Indonezia insularã, sau au apropiat regiunile Africii de
Nord de Peninsula Ibericã sau de Peninsula Italicã º.a., utilizate de diferitele grupe
umane de Homo sapiens pentru popularea unor noi teritorii.
În timpul glaciaþiilor, climatul nu a fost niciodatã uniform rece, ci a
prezentat perioade mai reci (pleniglaciare ºi glaciare) ºi interglaciare, mai calde,
care au servit la realizarea unor scheme cronologice. Gheþarii avansau, în Europa,
pânã în sudul Belgiei ºi Luxemburgului, Alpi ºi Carpaþii Meridionali.
La nord de paralela 50°, climatul era subpolar, cu ierni foarte lungi ºi reci ºi
 Naturã ºi om în preistorie 25
veri scurte ºi rãcoroase. Flora era caracteristicã pentru tundrã, în vestul ºi centrul
Europei, ºi pentru stepe reci ºi bãtute de vânturi, în timpul perioadelor reci,
pãdurile de climã temperatã coborând în sudul continentului, în zonele
mediteraneene, ºi specificã climatului temperat, în perioadele interglaciare.
Ca animale, în pleistocen, în Europa, au trãit, în regiunile de tundrã: renul
(Rangifer tarandus), vulpea polarã (Vulpes arctos) ºi lemingul (Lemmus lemmus),
iar în stepele reci: elefantul vechi (Elephas antiquus-Palaeoloxodon), rinocerul
(Rhinoceros merki), rinocerul lânos (Rhinoceros tichorinus), mamutul (Elephas
primigenius-Mammuthus), calul sãlbatic (Equus cabalus), bourul (Bos
primigenius), zimbrul (Bison priscus), cerbul (Cervus megaceros), hiena (Crocuta
crocuta), hiena peºterilor (Hyena spelaea), ursul peºterilor (Ursus spelaeus), leul
peºterilor (Felix spelaeus) etc. (fig. 6).
În regiunile mediteraneene, clima avea un aspect temperat, scãderea
temperaturii resimþindu-se ºi în zonele subtropicale, tropicale ºi, chiar, ecuatoriale,
materializatã în coborârea limitei zãpezilor perpetui ºi a etajelor vegetale ºi prin
variaþia cantitãþii de precipitaþii, care provoca o alternanþã a perioadelor pluviale cu
cele secetoase.
Cuaternarul pare sã fi avut parte de mai multe episoade de înlocuiri de
specii de plante ºi animale, desfãºurate cu o anumitã ciclicitate, uneori foarte
rapide, cu restrângeri ºi extensii de populaþii, care au influenþat evoluþia ºi dispersia
speciilor umane. În cazul Eurasiei temperate, un asemenea eveniment a avut loc
cãtre sfârºitul Pleistocenului inferior (“evenimentul Villfranchianului final/
dispersia lui Galerian”), care ºi-a avut originea în Asia interioarã temperatã, ºi care
a fost marcat ºi de o accelerare a deteriorãrilor climatice, pusã de unii specialiºti,
considerãm eronat, pe seama extensiei prãdãtoare, distructive, mai mult sau mai
puþin rapidã, a unor specii umane, care ar fi colonizat noile continente.
În unele cazuri, aºa cum s-a întâmplat dupã Würm III, acum 13000-12000
de ani, în emisfera nordicã, modificarea climaticã a fost foarte rapidã, de la un
climat post-glaciar, oarecum mai cald ºi mai umed decât în perioada anterioarã, în
care pãdurea se gãsea în expansiune, ca urmare a topiri calotei, cu o suprafaþã de
aproximativ 300000 km2, din regiunea Marilor Lacuri, din bazinul Hudson, s-a
produs un potop local de apã dulce, care a rupt barajele naturale de pe continent ºi a
deversat în partea de nord a Oceanului Atlantic. Aceastã masã de apã dulce a dus la
scãderea salinitãþii oceanului în aceastã regiune, fapt care a avut ca urmare oprirea
circulaþiei apelor pe verticalã, barându-se, astfel, curenþii calzi, producându-se
într-un interval scurt, de 20-30 de ani, aºa cum aratã analiza planctonului fosil, o
rãcire evidentã a climei, o micã glaciaþie, care a durat, dupã calculele specialiºtilor,
circa 1000 de ani. Efectele imediate au fost evidente constatându-se o întoarcere
bruscã spre climatul glaciar, reducerea semnificativã a suprafeþelor acoperite de
pãdure, revenirea tundrei, ”mutarea” spre sud a zonelor temperate, o anumitã
aridizare a climei în zona orientalã, toate creând o crizã deosebitã în viaþa lui
Homo sapiens.
26 Dumitru Boghian

Fig. 6. Fauna din perioada glaciarã

 Naturã ºi om în preistorie 27
Aºa cum arãtam mai sus, în regiunile neacoperite de gheþuri, mai ales în
Africa ºi sudul Asiei, au existat perioade pluviale, ploioase, caracterizare printr-o
climã caldã ºi umedã, separate de perioade interpluviale, secetoase, calde ºi
uscate, fiecare cu stadii, interstadii ºi intrastadii. Pentru continentul african au fost
decelate mai multe perioade pluviale, specifice Pleistocenului, valabile, mai ales,
pentru rãsãritul acestuia: Kageran-ul (râul Kagera), contemporan cu
Villafranchianul, Kamasian-ul (Podiºul Kamasian, Kenya), cu douã faze maxime,
considerate de unii specialiºti (L. S. B Leakey) drept perioade pluviale de sine
stãtãtoare Kamasian-ul ºi Kanjeran-ul (localitate pe malul lacului Victoria
Nyanza), Gamblian-ul (peºtera Gamble, Kenya), cu trei perioade de intensitate
maximã. Aceste cicluri se încheie cu Epoca neotermalã, cu mai multe faze
postpluviale, umede, numite Postgambliene: Makalian-ul (râu în Kenya),
oarecum sincronã cu Tardiglaciarul, ºi Nakurian-ul (lacul Nakuru, Kenya)
contemporan cu Holocenul (Postglaciarul).
De asemenea, s-a încercat corelarea perioadelor glaciare ºi interglaciare cu
cele pluviale, rezultând urmãtoarele sincronizãri generale, destul de discutate în
literatura de specialitate: glaciarul Günz = pluvialul Kageran; interglaciarul
Mindel = pluvialul Kamasian; Riss = pluvialul Kanjeran; Würm = Gamblian,
fiecare cu stadiile interglaciare/ interpluviale aferente.
Africa perioadei de început a antropogenezei prezenta caracteristici paleo-
geografice diferite de cele ale regiunilor acoperite de gheþuri. La rãsãrit de Marele
Rift se gãseau, în Plio-Pleistocen, numeroºi vulcani activi ºi un lac de mare
adâncime care s-a transformat într-o salbã de lacuri, diferite ca suprafaþã ºi
adâncime (Turkana / Rudolf, Victoria, Tanganyka, Malawi, Manyara, Natron,
Bogoria, Nakuru, Abee, Shalla, Magadi, Assal etc.) ºi râuri cu debite ºi cursuri
variabile, cu o vegetaþie ºi florã bogatã, ce a favorizat desprinderea ºi evoluþia
primelor hominide.
Un exemplu de mediu natural favorabil evoluþiei umane a fost cel din zona
Hadar (Afar, Etiopia). Pe la 4-3,7 milioane de ani BP în regiune, ca de altfel într-o
porþiune importantã de la est de riftul african, existau vulcani tineri care erupeau
din când în când. Un lac enorm ocupa fundul vãii, cãpãtând, în decursul timpului,
suprafeþe ºi adâncimi variabile, iar platoul era mai puþin brãzdat de cursurile de
apã. Vegetaþia era alcãtuitã din pãduri de conifere pe pantele montane ºi graminee
ºi arborete în câmpii, populate de elefanþi Recki, dinoterium, gazele, hipopotami,
crocodili, facoceri, antilope cu coarnele lirã, babuini etc. Acesta era mediul în care
au evoluat unele dintre primele australopithecine, aºa cum a fost Lucy, care s-a
modificat de mai multe ori în decursul timpului, cu intervale de reducere sau de
revenire a habitatului.
Cãtre 3 milioane de ani BP lacul dispare treptat, o bogatã faunã, printre
care ºi australopithecine, ºi florã rãmânând îngropatã în sedimente. Ulterior, în jur
de 2 milioane de ani BP, zona a fost ocupatã de comunitãþi de Homo habilis,
vegetaþia neavând bogãþia de altãdatã, ºi dupã 1,5 milioane de ani, de
Homo erectus.
Deosebit de interesantã este, pentru evoluþia paleoclimatului african,
situaþia Saharei, care se prezintã azi ca un deºert în continuã dezvoltare. În regiunea
Hoggar din Sahara de NV (Ahaggar, NV Africii) au existat, la începutul
28 Dumitru Boghian
Cuaternarului, în Pleistocenul inferior, perioade de climate reci ºi umede, când
lacurile tropicale erau mai extinse, iar dupã 1,5 milioane de ani BP s-a manifestat o
perioadã de climã uscatã, cu lacuri mici ºi scurgere pe ueduri. Alternanþa
perioadelor pluviale ºi interpluviale este mai evidentã ulterior, în cadrul
episoadelor umede, de aluvionare fluvio-lacustrã, apãreau râuri, creºteau nivelul ºi
întinderea lacurilor, se dezvolta covorul vegetal, se îmbogãþea ºi diversifica fauna.

Tabel II. Corelaþiile ultimelor stadii glaciare/pluviale ºi interglaciare/interpluviale

În Pleistocenul superior, în ultimii 40-50000 de ani, paleoclimatul Saharei
a fost variabil în timp ºi spaþiu ºi a cunoscut ºase faze de evoluþie: I. înainte de
40000 BP, Sahara era uscatã (Anteghazelian); II. 40 - 20000 BP, regiunea a
cunoscut douã episoade umede despãrþite de un interval secetos (35000 ºi 29000
BP), aºa-numita fazã pluvialã (Ghazelian), când în nordul Saharei existau râuri ºi
lacuri mari, cu o etapã de maxim între 28000 ºi 22000 BP; III. 20000 - 12000 BP,
Sahara de centru-nord a avut o climã umedã, în vreme ce Sahara sud-occidentalã
era hiperaridã, Paleo-Ciadul ºi alte lacuri au dispãrut, regimul secetos rãspândindu-
se spre nord-est pânã în Orientul Apropiat; IV. între 12000 - 11000 ani BP, în sudul
Saharei au crescut precipitaþiile, formându-se lacuri care au atins nivele maxime
între 9000 - 8000 BP (râurile din bazinul Ciad, din Munþii Tibesti ºi
Hoggar / Ahaggar), ºi un episod secetos, între 8000 - 7000 bc, pânã la 6000 BP
alternând episoadele umede cu cele secetoase; în nordul Saharei, dupã 12000 bc, a
avut loc o fazã de ariditate generalizatã, formându-se ergurile, printre care Marele
 Naturã ºi om în preistorie 29
Erg Occidental; V. 6000 - 4500 BP, faza pluvialã zisã “neoliticã”, cunoscutã în sud
ºi centru, care a avut ca urmare o importantã populare a acestei zone ºi începe
procesul deºertificãrii, putându-se vorbi de o Saharã micã; VI. 4500 BP - prezent,
continuarea deºertificãrii pânã la consecinþele de azi, fiind un exemplu de
transformare a mediului înconjurãtor, de care activitatea grupelor umane nu a
fost strãinã.
Dupã stadiul glaciar Würm III, mult mai uscat ºi mai rece decât astãzi
(~ 25000-13000 bc), clima Pãmântului a intrat într-un proces de încãlzire, numit
Tardiglaciar (aprox. 13000-9000 bc), în care s-au succedat cele trei perioade reci
numite, în Europa de NV, Dryas [Dryas I (vechi)-13000-11000 bc, Dryas II
(mijlociu)-10000-9800 bc, Dryas III (recent)-9000-8200 bc], separate prin douã
faze cu climã mai caldã Bölling (11000-10000 bc) ºi Alleröd (9800-9000 bc), în
care calota glaciarã se retrage treptat spre nord ºi sud, nefiind excluse episoade de
tipul celui prezentat mai sus, fãcându-se trecerea spre cea de-a doua perioadã a
cuaternarului, Holocenul sau Actualul. Începutul acestui stadiu a fost mai
timpuriu în zona orientalã, pe la 12500 bc, în vreme ce în regiunile europene
trecerea s-a fãcut treptat, între 10000-8000 bc
În Orient, prin mileniul al X-lea bc, climatul a atins un grad de cãldurã ºi
umiditate asemãnãtor cu cel de astãzi, fapt care a permis dezvoltarea stepei cu
graminee ºi leguminoase sãlbatice (mai ales lintea ºi mazãrea) ºi a silvostepei cu
stejãriº ºi arborete de fistic în care trãiau ovine, caprine ºi suine, în vreme ce în
Anatolia ºi Munþii Zagros pãdurea cu speciile actuale se va instala cãtre 5000 bc
Aceste modificãri de mediu, floristice ºi faunistice au fost treptate ºi, de aceea, sunt
greu de sesizat prin analize paleobotanice.
În literatura de specialitate se vorbeºte de un episod secetos în Orient cãtre
9000 bc, dupã care datele paleoclimatice sunt insuficiente, poate ºi datoritã
intervenþiei omului în ecosistem, pânã la stadiul umed, cunoscut sub numele de
“pluvialul neolitic”, care s-a desfãºurat între 5500 ºi 4000 bc, atunci când pãdurea
cunoaºte o deosebitã dezvoltare în Anatolia ºi în zona siro-libano-palestinianã
(þãrmurile lacului Houlé), iar mlaºtinile au invadat câmpia Béqa (Liban). Acest
“pluvial neolitic” s-a extins ºi în zona Mesopotamiei, pe la 3000 bc începând ºi
deºertificarea unor regiuni din Orientul Mijlociu.
Retragerea pânzelor de gheaþã ºi deglaciaþiile, din Tardiglaciar ºi Holocen,
au permis extinderea uscatului acoperit de covorul vegetal, locuibil, în cea mai
mare parte a sa, ºi creºterea nivelului oceanelor ºi mãrilor cu 100-120 m, fenomen
numit transgresiunea marinã postglaciarã, care a condus la inundarea majoritãþii
aºezãrilor paleolitice aflate altãdatã pe litoral sau în zone mai joase. De asemenea,
odatã cu îndulcirea climei a avut loc creºterea debitelor apelor curgãtoare, reþeaua
hidrograficã cãpãtând o înfãþiºare apropiatã de cea de astãzi. Pãdurile au înaintat
spre nord, s-au restrâns tundrele ºi stepele deschise în paralel cu migraþia, în
aceeaºi direcþie a animalelor specifice climatului glaciar. Unele comunitãþi de
Homo sapiens s-au adaptat noilor condiþii, populând spaþiile eliberate de gheþuri,
altele, aºa cum sunt eschimoºii, îºi vor pãstra modul tradiþional de viaþã,
retrãgându-se în mediul subarctic.
Pentru regiunile din emisfera nordicã, Holocenul a fost împãrþit, din punct
de vedere climatic, în mai multe faze: Preborealul (8700/8200-7900/7800 bc),
30 Dumitru Boghian
Borealul (7900/7800-6000/5500 bc), Atlanticul (6000/5500-3500/2500 bc),
Subborealul (3500/2500-1000/700 bc), Subatlanticul (1000/700 bc-prezent),
ultimul mileniu cuprinzând o fazã caldã (1000-1500) ºi o micã glaciaþiune
(1500-prezent).
Preborealul reprezintã, mai mult, o fazã de trecere de la tardiglaciar la
actualul interglaciar, care începe cu borealul, caracterizându-se printr-o climã mai
caldã, decât în perioada anterioarã, dar mai rece decât cea de azi, cu o florã
compusã din pãduri extinse de pin (Pinus silvestris) ºi mesteacãn (Betula
verrucosa). Borealul a beneficiat de o climã temperatã, menþinându-se uscatã,
apropiatã de cea actualã, atunci formându-se pãdurea oceanicã, în zonele litorale,
pãdurea continentalã ºi taigaua rusã, alcãtuite din pin, mesteacãn, alun (Corylus
avellana), în asociere cu stepe pe care creºteau graminee sãlbatice, favorizând
expansiunea populaþiilor neolitice.
Perioada Atlanticului a marcat o fazã de maximum interglaciar, numitã
ºi optimum climatic (Wärmezeit), uºor mai caldã, ºi mai umedã decât în prezent,
caracterizatã printr-o pãdure mixtã de foioase, acel Quercetum mixtum, alcãtuitã
din specii arboricole termofile. În peisajul Atlanticului, au apãrut, odatã cu
extinderea populaþiilor ºi a modului de viaþã neolitic, terenurile de cultivat ºi
pãºunat, în dauna pãdurilor, care se restrâng teritorial, ca urmare a exploatãrii
lemnului ºi defriºãrilor, omul intervenind substanþial în ecosistem. În acest
context, populaþiile primelor civilizaþii neolitice europene au defriºat pãdurea
primarã ºi au “creat” pãdurea secundarã ºi silvo-stepa.
Pe la mijlocul mileniului al IV bc, climatul emisferei nordice intrã într-o
fazã subborealã, în care a existat o uºoarã rãcire ºi o scãdere a umiditãþii.
Instalarea unei perioade de ariditate, dublatã de restrângerea masivelor forestiere, a
avut ca urmare deplasarea unor grupe de populaþii pãstoreºti, considerate indo-
europene, pe anumite culoare stepice, aºa-numitele “culoare verzi”, dinspre Asia
centralã ºi Europa de est spre þinuturile nord-pontice ºi danubiene, spre Anatolia,
Podiºul Iranian ºi India, sau a unor populaþii pãstoreºti semite dinspre Asia de sud-
vest ºi Peninsula Arabicã spre alte pãrþi ale acestui continent.
Din Boreal pânã la sfârºitul Subborealului, clima a fost mai caldã, cu o
temperaturã medie anualã mai mare cu circa 2°C decât astãzi, atingând un apogeu
de 2°- 3°C la sfârºitul Atlanticului, pentru ca, în Subatlantic clima sã fie ceva mai
rãcoroasã ºi umedã.
Holocenul a început, aºa cum am vãzut, mai devreme în Orient, pe la
12500 bc, condiþiile prielnice de mediu ºi amplasamentul zonei din partea de
rãsãrit a Mediteranei, la confluenþa dintre civilizaþiile africane, orientale ºi asiatice,
de la sfârºitul Paleoliticului ºi din Epipaleolitic, au permis inventarea, în mileniul al
IX-lea bc, a modului de viaþã neolitic, bazat pe cultivarea plantelor ºi creºterea
animalelor, devenind, ulterior, centrul Lumii Vechi.
În mileniile VIII-V bc, modul de viaþã neolitic s-a rãspândit, direct, prin
migraþie, sau indirect, prin aculturaþie, în alte zone ale Lumii Vechi, din Africa,
Asia ºi Europa, într-o serie de bazine fluviale, printre care cel al Dunãrii, sau a
apãrut în centre independente de invenþie, cum au fost cele din Extremul Orient sau
zona americanã.
Practicarea agriculturii, cu sau fãrã irigaþie, creºterea numãrului aºezãrilor
 Naturã ºi om în preistorie 31
umane, defriºãrile masive au avut ca urmare treptata degradare a mediului natural
ºi la apariþia, în Orient, a unor suprafeþe deºertice, aºa cum se observã în Peninsula
Sinai ºi Deºertul Arabiei Saudite, chiar dacã, de-a lungul marilor fluvii, înfloreau
primele civilizaþii.
Pe lângã aceste caracteristici generale, ale cadrului natural preistoric,
trebuie sã subliniem importanþa cercetãrilor paleoclimatice microzonale, care
oferã imagini de detaliu ºi aratã modul de adaptare particularã a diferitelor
comunitãþi umane la condiþiile concrete de viaþã.
În acest cadru natural, divers, complex ºi dinamic, s-a produs, începând cu
Pliocenul, desprinderea din lumea animalã ºi evoluþia biologicã ºi istorico-
culturalã a omului, cu diferitele sale variante, tipuri de societãþi ºi civilizaþii, fiind
parte integrantã a naturii.
 CAP. III. Procesul de antropogenezã
III.1. Consideraþii generale
“Miracolul trezirii umane”, aºa cum numea, foarte frumos, T. Arghezi
procesul de antropogenezã, a reprezentat ºi continuã sã fi una dintre cele mai
importante probleme ale cercetãrii ºtiinþifice, deoarece numai odatã cu omul se
poate vorbi de dezvoltarea istoricã propriu-zisã. De aceea, cãutarea rãspunsurilor,
referitoare la originile sale, a preocupat omul aproape dintotdeauna, probabil odatã
cu apariþia conºtiinþei de sine, rãmânând poate mai actualã decât oricând ºi astãzi ºi
ca o sarcinã de rezolvat în viitor.
Din punct de vedere etimologic, noþiunea de antropogenezã derivã din
cuvintele greceºti: anthropos = om ºi genesis = apariþie, formare, fiind înlocuitã,
în lumea francofonã, de noþiunea de antropogenie (gr. gennao = a naºte), definind
complexul proces istoric, obiectiv ºi subiectiv, de desprindere a omului din lumea
animalã ºi evoluþia sa, în diferite moduri, pânã la formele cunoscute astãzi sau în
viitor, studiat, din punct de vedere biologic (anatomic ºi fiziologic), de
Antropologia fizicã, iar din punct de vedere istoric, social, spiritual de diferite
ºtiinþe socio-umane, în special de Antropologia culturalã. În aceastã accepþiune,
cele douã noþiuni se deosebesc de antropogonie (gr. gónein = a crea), care
desemneazã procesul de creare a omului de cãtre una sau mai multe divinitãþi.
Acest complex proces, biologic ºi istoric, s-a desfãºurat într-un interval
temporal foarte îndelungat, a cãrui limitã inferioarã s-a modificat continuu, ca
urmare a noilor descoperiri ºi cercetãri, mai ales din ultima jumãtate de secol, fiind
astãzi cifratã la aproximativ 5-4 milioane de ani, datã relativã care va fi modificatã,
foarte probabil, în perioada urmãtoare.
Cu toate progresele înregistrate în cunoaºterea acestui proces, existã
numeroase lacune în definirea sa, atât în ceea ce priveºte liniile sale generale cât,
mai ales, detaliile, rezultând o mare varietate de teorii ºi ipoteze, în funcþie de
diferitele ºcoli antropologice. În acelaºi timp, cu tot numãrul mare de fosile care au
fost descoperite ºi atribuite “lanþului evolutiv uman”, rãmân deschise problemele
asocierii acestora în diferite scenarii ºi a identificãrii a mereu permanentelor
“verigi lipsã” fundamentale, referitoare la strãmoºul comun al omului ºi
maimuþelor actuale, la data când s-a produs despãrþirea celor douã linii ale
devenirii primatelor actuale, la strãmoºii maimuþelor actuale, în condiþiile în care
toate fosilele de australopitecine sunt plasate doar pe traiectul uman, sau
chestiunea raporturilor complexe dintre linia australopitecinelor ºi specia
Homo etc.
Avându-se în vedere multiplele probleme de rezolvat, cercetarea
procesului de antropogenezã rãmâne deschisã, rezultate notabile putându-se
obþine numai prin demersuri pluri- ºi interdisciplinare, prin eforturile conjugate ale
34 Dumitru Boghian
arheologilor, geologilor, antropologilor, paleontologilor, specialiºtilor în geneticã
molecularã, preistoricienilor, etnologilor, filosofilor etc., aºa cum se realizeazã în
cadrul ºcolilor antropologice americanã, englezã, francezã, sud - africanã,
deoarece omul, ca fiinþã istoricã, are o triplã determinare bio-psiho-socialã,
implicând cunoaºterea profundã a schimbãrilor cadrului natural în care s-a petrecut
umanizarea, a biogenezei omului, a psihogenezei ºi sociogenezei sale, cu toate
fenomenele asociate.
Cercetãtorii sunt chemaþi sã lãmureascã când, unde, cum s-a petrecut
procesul de antropogenezã ºi care au fost traseele evolutive ale fiinþei umane ºi
speciei sale pânã în prezent, þinând seama cã acest proces nu a fost întotdeauna
liniar, ascendent sau continuu, cu o singurã linie ºi ritmuri egale de
dezvoltare. Pare, în momentul de faþã, pe baza datelor de care dispunem, cã au avut
loc mai multe variante de “umanizare”, cu traiectorii, ritmuri ºi intensitãþi
deosebite, de la zonã la zonã, în care, paradoxal, continuitatea unor linii evolutive,
spre specia homo, a fost excepþia a numeroase momente de sincopã ºi
discontinuitate.

III.2. Teorii referitoare la procesul de antropogenezã

Întrebãrile pe care ºi le-a pus omul cu privire la originea sa au primit
rãspunsuri diferite, în decursul timpurilor istorice: legendar-mitologice, filosofice
ºi ºtiinþifice, reflectând nivelul de înþelegere ºi cunoaºtere al perioadelor
respective. Din cauza conþinuturilor lor, aceste teorii ºi concepþii sunt greu de
reunit, de grupat în categorii mai largi. Din punct de vedere conceptual ºi didactic
s-au putut, totuºi, defini douã grupe, cuprinzând: teoriile creaþioniste
(mitologico-religioase, creaþionismul ºtiinþific, evoluþionismul dirijat,
paleoastronauticã etc.) ºi teoriile evoluþioniste (biologice-protocatarhiene,
prebrahiatorilor, brahiatorilor; antropologice-monofilectice: ipoteza dezvoltãrii
radiale, ipoteza treptelor, ipoteza spectrului, ipoteza Neanderthalului, ipoteze
monocentriste Arca lui Noe (Arch Noah Model), Grãdina Edenului (Eden Garden),
Povestea pãrþii (Africii) de est (East Side Story), ipoteza Evei mitocondriale
(africane), Out of Africa, ipoteza pre-sapiens, ipoteza sapiens-ului afro-european;
ºi polifilectice: ipotezele relativ policentriste sau multiregionale). Dat fiind
numãrul mare al acestor teorii, este foarte greu de trecut în revistã fiecare în parte.
De aceea, ne vom rezuma numai la evidenþierea unor caracteristici generale,
detalierile putând fi obþinute din lucrãrile de specialitate.
Astfel, în multe din mitologiile antice, prin artizanat divin s-a realizat
cosmogonia, dupã care, prin aceiaºi activitate, a fost realizat omul (oamenii)
primordial(i), într-un proces de antropogonie, diferit de la populaþie la populaþie,
de la civilizaþie la civilizaþie. Concepþii antropogonice asemãnãtoare s-au
perpetuat în unele religii monoteiste: iudaism ºi creºtinism, fiind susþinute de
reprezentanþii acestor culte religioase.
În secolul al XIX-lea, o serie de oameni de ºtiinþã au încercat sã
fundamenteze ºtiinþific teoriile creaþioniste, remarcându-se, printre alþii, biologul
George Cuvier, promotorul teoriei catastrofelor ºi al curentului fixist, iar în secolul
al XX-lea reprezentanþii creaþionismului ºtiinþific, susþinãtori ai unor teorii ca:
 Procesul de antropogenezã 35
evoluþionismul teist (dirijat), creaþia progresivã, teoria “o zi o epocã”, teoria
hiatului etc., care neagã teoriile evoluþioniste ºi combat argumentele aduse de
geologi, paleontologi, antropologi în sprijinul acestora, încercând sã acomodeze
rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice principiilor ºi conþinuturilor propriilor concepþii.
De cealaltã parte se situeazã transformaþionismul/evoluþionismul (care
a cãpãtat, ulterior, numele de darwinism ºi neodarwinism), ale cãrui baze au fost
puse de J. B. Lamarck (1809) ºi a fost dezvoltat prin activitatea ºi lucrãrile lui
Boucher de Perthes, Charles Lyell (1859), Charles Darwin (1859) ºi prietenul sãu
Th. Henry Huxley etc. În esenþã, în prezent, evoluþionismul a cãpãtat forma unei
teorii sintetice a evoluþiei care reuneºte principiul darwinist al selecþiei naturale
cu datele Geneticii, Biochimiei, Embriologiei, Sistematicii biologice,
Biogeografiei, Ecologiei, Paleontologiei ºi Geologiei, fiind îmbrãþiºatã de
majoritatea oamenilor de ºtiinþã din domeniile respective.
Cu toate acestea, o serie de oameni de ºtiinþã, printre care ºi geneticianul
Michael Denton, adept al viziunii finaliste a evoluþiei, autorul lucrãrii Evoluþia o
teorie în crizã ?, criticã aceastã teorie ºi aratã cã toate formele de viaþã terestrã
depind de o serie de adaptãri chimice simultane, prestabilite, evoluþia fiind înscrisã
într-un scenariu cosmic, în vreme ce paleontologul Anne Dambricourt susþine cã
evoluþia de la primate la om s-a datorat unei logici interne ºi nu hazardului. Ea
motiva demersul sãu ºtiinþific prin urmãtoarele cuvinte: “A cãuta argumente în
favoarea lui Dumnezeu înseamnã a trãda metoda ºtiinþificã, dupã cum a cãuta
probe ale inexistenþei lui Dumnezeu înseamnã a cultiva o mare iluzie. Poþi fi, de
pildã, evoluþionist fãrã a fi darwinist”.
Toate acestea sunt expresia beneficã a confruntãrii de idei, dar trebuie sã
fim pregãtiþi, pentru viitor, ca o parte însemnatã a concepþiile noastre actuale sã se
schimbe, aceleaºi procese ºi fenomene putând fi judecate ºi altfel, evident în
câºtigul adevãrului. În acest context general evoluþionist, al vieþii pe Pãmânt, se
încadreazã ºi teoriile evoluþioniste ale antropogenezei, la care subscriu cei mai
mulþi antropologi, paleontologi ºi preistoricieni.
Cu toate cã au fost inventariate peste 24 de mari scenarii ale umanizãrii, se

Fig. 7A. Charles Darwin Fig. 7B. Th. Henry Huxley

(1809-1882) (1825-1895)
36 Dumitru Boghian
observã cã, cele mai multe, în ciuda diversitãþii lor se bazeazã pe explicaþii deosebit
de simple, ºablonarde, de-a dreptul naive, tributare, într-un fel sau altul, vechilor
credinþe religioase sau ideologice, fie sunt înlãnþuiri de cauze ºi efecte, cu un
numãr foarte restrâns de caracteristici sau reprezintã, pur ºi simplu, rãspunsuri
scolastice la problemele puse de teoriile creaþioniste. E nevoie, în condiþii impuse
de noile descoperiri, ca antropologii sã renunþe la vechile cliºee ºi interogaþii, sã
reþinã numai problemele abordabile, sã construiascã noi modele de judecatã,
verificabile din punct de vedere ºtiinþific, ºi sã manifeste multã prudenþã în
explicarea cauzelor umanizãrii, modelele simple fiind, mai întotdeauna, false.
În ultimul timp, cercetarea antropologicã ºi arheologicã a adus la lumina
zilei noi dovezi fosile ºi complexe arheologice cum sunt: materialele osteologice
de Australopithecus ghari, descoperite la Afar-Etiopia, datate la aproximativ 2, 5
milioane ani, cercetate de antropologii de la Kent State University (SUA), care ar
prezenta elemente de folosire a uneltelor de piatrã; cele de Australopithecus
anamensis (StW573) din peºtera Silderberg (Sterkfontein-Africa de Sud), datate la
3, 5 milioane de ani, studiate de antropologul Ron Clark; fosilele aparþinând
aceleiaºi specii, descoperite la Kanapoi ºi Allia Bay, în SV ºi respectiv E Lacului
Turkana (Rudolph) din Kenya, datate la 4,1-3,9 milioane ani K/Ar; fosilele de
Homo (habilis, ergaster?) ºi Paranthropus (Australopithecus?) robustus
descoperite la Drimolen (provincia Gauteng-Africa de sud, studiate de Dominique
Gommery, André Keyser ºi José Braga); fosilele de Australopithecus-StW431 de
la Sterkfontein, cercetate de Lee Berger (Universitatea Wit-Waterstrand,
Johannesburg), diversificând modalitãþile de judecatã ale începuturilor procesului
de antropogenezã.
Pe de altã parte, descoperirile fãcute la sfârºitul secolului al XX-lea
(fosilele ºi piesele lirice de la Dmanissi, în Georgia, artefactele de la Riwat ºi Pabbi
Hills, din Pakistan, materialele osteologice de la Langgupo, China, ºi din alte situri
din Java), datate prin metode moderne de cronometrie la aprox. 1, 82 mil. ani, pun
probleme serioase legate de rãspândirea timpurie a lui Homo habilis/ergaster ºi
erectus, pe un mare spaþiu geografic ºi de filiaþia dintre cele douã genuri umane. În
acelaºi timp, noile metode de analizã anatomicã ºi mãsurare în 3 D (scanarea ºi
reconstituirea tridimensionalã a craniilor fosile ºi antropometria computerizatã),
au condus la “micºorarea” capacitãþii craniene a unui Australopithecus africanus,
descoperit în 1989, datat la 2, 6-2, 8 milioane de ani, de la valoarea de 600 cm3,
stabilitã prin metode clasice, la 515 cm3, potrivit mãsurãtorilor informatizate ºi a
mulajelor realizate pe baza acestora, fapt ce l-a determinat pe antropologul
american Dean Falk sã arate cã este necesarã reconsiderarea evoluþiei capacitãþii
craniene a tuturor hominizilor. Restudierea amprentelor de picioare de la Laetoli
(Tanzania) a fãcut-o pe Yvette Deloison (din echipa Y. Coppens) sã considere cã
acestea nu aparþin unei fiinþe cãreia îi era proprie bipedia, ºi cã specia
Australopithecus afarensis avea o deplasare arboricolã ºi patrupedã, mersul biped
fiind ocazional, fapt certificat ºi de studierea canalului urechii interne, care a arãtat
cã statura verticalã ºi bipedia erau avantaje “câºtigate” de Homo habilis.
Cercetãrile de biologie molecularã au adus date deosebit de importante
pentru cunoaºterea antropogenezei, progresele realizate în acest domeniu
inaugurând “cea de-a opta zi a creaþiei”, în vreme ce reconstituirile de paleomediu
 Procesul de antropogenezã 37
(teoria savanelor, teoria glaciaþiilor), inclusiv noile modalitãþi de judecatã a
fenomenelor (a se vedea lucrãrile lui W. Stoczkowski), au permis formarea unei
viziuni mai nuanþate asupra acestui complex fenomen. De aceea, cunoaºterea
procesului de antropogenezã rãmâne un demers ºtiinþific deschis, cercetarea în
echipe interdisciplinare putând oferi soliditate rezultatelor obþinute.

III.3. De la primii hominizi la Homo sapiens recens

În rândurile ce urmeazã, vom face o incursiune în cadrul procesului de
antropogenezã, aºa cum rezultã din descoperirile ºi reconstituirile actuale, pe baza
informaþiilor obþinute din literatura de specialitate, supusã mereu unor fireºti ºi
necesare completãri.
Antropogeneza, ca proces evolutiv ºi deschis, s-a desfãºurat într-un
complex de condiþii naturale, în care mediul geografic optim a determinat structura
bazei de resurse ºi progresia calitativã a populaþiilor de primate ancestrale. Dacã
mult timp compor-tamentul adaptativ al reprezentanþilor hominoidelor
(suprafamilia Anthropo-morpha/Hominoidea)ºi hominizilor (Hominidae), la
v a r i a t e l e
provocãri ale
mediului, a fost
unul instinctiv, na-
tural, acesta a
dobândit, ulterior,
în stadiul de
Homininae,
trãsãturi con-
ºtiente, culturale,
având ca urmare
dezvoltarea unei
linii antropologice
robuste, de succes
evolutiv, pânã la
omul actual, în
defavoarea ramu-
rilor ancestrale
care ºi-au încetat,
pe diferite trepte,
devenirea.
Interacþiunea
complexã dintre
mediul natural ºi
forma specializatã
ºi complexã de
comportament
Fig. 8. Filogenia genului Hominoidea cultura, dezvoltatã
(B. Senut 1998) ºi adaptatã pentru
38 Dumitru Boghian
asigurarea supravieþuirii, a avut ca urmare schimbarea structurilor forþelor de
selecþie ºi a rãspunsurilor, provocând transformãri ireversibile ale genomului
hominoidelor, hominidelor ºi homininelor.
Noile formule genetice, dobândite de o generaþie, au fost îmbunãtãþite,
natural, pentru optimizarea potenþialului de supravieþuire, de cãtre generaþiile
urmãtoare, având ca urmare diversificarea caracterelor genotipice ºi formarea unor
fenotipuri superioare, capabile sã reacþioneze eficient la complexele solicitãri de
mediu. Procesele de modificare geneticã ºi selecþie naturalã s-au desfãºurat de-a
lungul a mai multor milioane de ani, deoarece salturile genetice calitative sunt
posibile numai în condiþiile funcþionãrii unui mecanism de reglaj ºi autoreglaj
pozitiv (feedback pozitiv), sprijinit pe epuizarea totalã a potenþialului adaptativ
acumulat pe treapta evolutivã anterioarã.
Cercetãrile interdisciplinare aratã cã omul modern (Homo sapiens
sapiens) este, din punct de vedere biologic (anatomo-fiziologic), rezultatul acestor
complexe ºi succesive modificãri genetice, tipice (biologice) ºi paratipice (de
mediu), ca urmare a acþiunii selecþiei naturale, care îi oferã o deosebitã flexibilitate
în adaptarea la variabilitatea mediului natural ºi socio-cultural.

III.3.A. Hominizii arhaici. Australopithecinele

(~5-1 mil. bc)
Vastele ºi complexele modificãri climatice produse la scarã planetarã în
Oligocen (începând de pe la 34 milioane de ani bp) au avut ca urmare, printre altele,
ºi evoluþia maimuþelor antropoide, pentru ca transformãrile geologice ºi geo-
morfologice ºi oscilaþiile climatice din Miocen (26-7 mil. ani bp) sã determine
cumularea unor elemente favorabile evoluþiei pre-hominizilor ºi apariþiei
hominizilor. Încãlzirea generalã a climatului, extinderea arealelor forestiere,
miºcãrile tectonice etc. au determinat perfecþionarea caracterelor genetice ale
maimuþelor antropoide, dezvoltând condiþiile necesare diversificãrii speciilor de
primate ancestrale. Numeroasele contacte interrasiale au stimulat procesul de
diversificare ºi specializare a genotipurilor existente, creând condiþiile producerii
multiplelor speciaþii în rândul populaþiilor de maimuþe antropoide.
În aceste condiþii, au apãrut, în Africa ºi Asia, premisele dezvoltãrii, în
cadrul suprafamiliei Anthropomorpha/Hominoidea, a unei linii independente de
evoluþie, reprezentatã de subfamilia Dryopithecinae (Dryopithecus ºi
Sivapithecus), care sunt considerate precedesoare ale pre-hominizilor, prezentând
un potenþial deschis de supravieþuire, sprijinit pe o bazã geneticã superioarã.
Fãrã a se putea stabili cu precizie care sunt legãturile directe dintre
Dryopithecinae ºi Hominidae (Ramapithecinae, Australopithecinae ºi
Homininae), consemnãm cã, între 14/12 ºi 5/4 milioane ani BP, au trãit, probabil,
pre-hominizii din subfamilia Ramapithecinae, de tip Ramapithecus punjabicus,
Bramapithecus thorpei, B. sivalensis ºi Kenyapithecus wickeri, rãspândiþi pe un
areal întins din Lumea Veche, din Kenya pânã în India ºi din China pânã în Europa,
cu calitãþi biologice ºi comportamentale superioare celorlalte tipuri de primate
antropoide (cu capacitate cranianã mai mare, arcadã maxilarã în formã parabolicã,
 Procesul de antropogenezã 39
dentiþie evoluatã, elemente ale unei poziþii bipede, alimentaþie omnivorã, creºterea
duratei dependenþei parentale ºi temporizarea procesului de maturizare fizicã ºi
“socialã” a tinerilor, traiul în comunitate etc.), consideraþi cei mai vechi
reprezentanþi ai familiilor premergãtoare umanitãþii. Deºi le este atribuitã
utilizarea primelor unelte, acest comportament este foarte discutabil.
Graþie acestor achiziþii comportamentale, pre-hominizii de tip
Ramapithecus s-ar fi transformat în hominizii strãmoºi direcþi ai
austraopithecinelor ºi ai omului. În acest sens, pot fi menþionate o serie de fosile
care ar asigura, potrivit unor specialiºti, tranziþia menþionatã: Samburupithecus
kiptalami, datat pe la 9, 5 mil. ani bp (descoperit în 1984 la Samburu Hills, Kenya,
de cãtre H. Ishida), Millenium ancestor (Orronin tugenensis), datat pe la 6 mil. ani
bp (descoperite la Kapsomin, Kenya, de cãtre Martin Pikford ºi Brigitte Senut),
Australopithecus arhaicus (afarensis), încadrat între 6-5 mil. ani bp (descoperiri
Lothagam, Lukeino,
Chemeron ºi Tabarin/Baringo,
Kenya), ºi Ardipithecus
ramidus, plasat pe la 4, 4 mil.
ani bp (Aramis, Etiopia, T. D.
White), unele cu caracteristici
de australopithecine. De aceea,
mulþi antropologi considerã cã
hominizii timpurii sunt
r e p r e z e n t a þ i d e
A u s t r a l o p i t h e c i n a e ( g r.
a u s t r a l u s = s u d i c , g r.
pithecon=maimuþã), definind
un grup foarte complex de
primate, compus din
numeroase genuri ºi specii, de
multe ori fosile asemãnãtoare
fiind numite diferit, în funcþie
de descoperitor ºi ºcoli
antropologice.
Cele mai vechi fosile
de Australopithecus sunt
cunoscute din anul 1924
(Austalopithecus africanus,
R a y m o n d D a r t , Ta u n g -
Kimberley, Africa de Sud),
fiind urmate de numeroase alte
vestigii osteologice recuperate
din Africa de est
( Z i n j a n t h r o p u s b o i s e i , Fig. 9. Descoperiri de australopithecine
Olduvay Gorge, 1951, S. B. arhaice ºi gracile
Louis Leakey) ºi sud (Paran- (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F.,
thropus robustus, Kromdraai; Bahain J.-J. Nespoulet R)
40 Dumitru Boghian
P. crassidens, Swartkrans, Johanesburg, Robert Broom, A. prometheus,
Makapansgat, R. Sud-Africanã), unele dintre cele mai recente fiind identificate la
Koro Toro, în Ciad, sau Afar-Etiopia (Australopithecus ghari), cea mai cunoscutã
fiind celebra Lucy, identificatã în Afar-Hadar (Awash, Etiopia; M. Taieb, D.
Johanson, Y. Coppens, 1974 1975), (fig. 9). În ultimul timp, noile cercetãri
efectuate de Donald Johanson au condus la identificare altor fosile de
australopithecine în regiunea etiopianã, mãrindu-se considerabil familia
cunoscutei Lucy, unele dintre acestea prezentând o musculaturã foarte dezvoltatã a
membrelor superioare, probabil ca urmare a unei deplasãri arboricole, diferenþe de
talie care vorbesc de existenþa dimorfismului sexual, precum ºi caracteristici
intermediare între A. afarensis ºi A. africanus.
În ciuda acestei mari diversitãþi, australopithecinele au putut fi împãrþite
în trei grupe, cu sau fãrã legãturi între ele, care ar fi trãit între 5-1 milioane de ani
bp: arhaice, gracile ºi robuste (fig. 14).
Australopithecinele arhaice, est-africane ºi din Ciad (A. bahrelghazali;
A. anamensis/Praeanthropus africanus), au o vechime de mai mult de 4 milioane
de ani, ºi se considerã cã ar fi supravieþuit pânã pe la 2, 7 milioane de ani contri-
buind, probabil, la geneza unora dintre liniile ulterioare (fig. 10).
Australopithecinele gracile (A. afarensis, A. africanus, A. prometheus),
sunt cunoscute în Africa de est ºi sud, de pe la aproximativ 3 milioane de ani, ºi
aveau o talie de cca. 120-140 cm, craniul cu aspect humanoid, fãrã creste sagitale, o
dentiþie adaptatã unei alimentaþii variate, omnivore, mersul biped ºi patruped, o
poziþie cvasi-verticalã, ca
trãs ãturi evolutive º i cu
dimorfismul sexual destul de
evident.
Australopithecinele
robuste, clasificate în genul
Paranthropus, sunt încadrate în
cel puþin 4 specii: boisei ºi
aethiopicus, în Africa de est, ºi
Fig. 10. Australopithecus africanus robustus ºi crassidens, în Africa
(dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M.) de sud (fig. 12), ºi aveau o
înãlþime de pânã la 150 cm,
craniul masiv, cu creste sagitale la partea superioarã, dentiþia puternicã, adaptatã la
o alimentaþie predominant vegetarianã (fig. 11).
Descoperirea australopithecului din Ciad (A. bahrelghazali), la Koro-Toro
(Michel Brunet), ºi a altora sud-africani (Sterkfontein, Ron Clarke) a complicat
viziunea tradiþionalã, Africa de est nemaiputând fi consideratã zona originarã a
acestei specii de primate, de unde s-ar fi rãspândit în celelalte pãrþi ale
acestui continent.
Astfel, antropologul francez Y. Coppens a fost nevoit sã modifice unele
elemente ale teoriei sale East Story Side. În acelaºi timp, deoarece toate fosilele de
australopithecine au fost cuprinse în conþinutul procesului de antropogenezã ºi nu
au fost decelate, pânã în prezent, fosile ale maimuþelor actuale (cimpanzei, gorile),
apare ca fireascã întrebarea: care dintre fosilele de australopithecus au aparþinut
 Procesul de antropogenezã 41
strã-moºilor maimuþelor actuale ºi care pot fi legate de lanþul evolutiv uman?
Referitor la cauzele care ar fi dat naºtere unui proces evolutiv al unor
primate strãvechi, sunt invocate, în mod clasic, transformãrile climatice, dar
credem cã trebuie luat în considerare un complex de factori, modele multicauzale
fiind mai apropiate
de adevãrul ºtiinþific.
A s t f e l ,
potrivit teoriei East
S t o r y S i d e ( Y.
Coppens) acum 15-
12 milioane de ani ar
fi avut loc o
restrângere a treptatã
a pãdurii africane ºi Fig. 11. Australopithecus robustus
dezvoltarea savanei, (dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M.)
care ar fi impus fie
evoluþia primatelor
arboricole, fie
dispariþia lor. În
aceste noi condiþii,
unele maimuþe
(babuinii de
exemplu) ar fi
continuat sã
f o l o s e a s c ã
d e p l a s a r e a
patrupedã, în timp ce
altele s-au adaptat la
bipedie, în paralel cu
pãstrarea unei
m o r f o l o g i i
osteologice mai
vechi, dovedind
p ã s t r a r e a
caracteristicilor
traiului arboricol.
Cele mai multe fosile
de australopithecine,
au fost descoperite în
acele locurile în care Fig. 12.Situri africane cu fosile
a existat un mediu de Paranthopus
forestier, dupã cum (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F.,
ne aratã studiile Bahain J.-J. Nespoulet R)
sporo-polinice, din
Africa de est ºi lianele fosilizate, din Africa de sud.
Mai mult, oscilaþiile climatice de la sfârºitul Miocenului ºi din Pliocen au
42 Dumitru Boghian
creat condiþiile evoluþiei diferenþiate a hominizilor timpurii, prin accelerarea
ritmului transformãrilor biologice ºi, probabil, culturale, dezvoltându-se noi
comportamente adaptative, procesul de antropogenezã intrând într-o nouã fazã
a sa (fig. 13).
De aceea, legate de evoluþia australopithecinelor, au apãrut mai multe
teorii, prin care se încearcã cuprinderea descoperirilor în scenarii logice.
Potrivit teoriei unei
singure specii (R. Leakey),
toate australopithecinele ar fi
aparþinut unei singure specii
cu variabile, diferenþele
morfologice dintre acestea
fiind puse pe seama
diversitãþii cadrului geografic
în care au evoluat. Din
nefericire, susþinãtorii acestei
teorii nu pot explica apariþia
liniei evolutive cãtre Homo
habilis. D. Johanson ºi Tim
White au fost iniþiatorii
teoriei evoluþiei secvenþiale
Fig. 13. Modificãri climatice prin care susþineau evoluþia
în zona riftului est-african d i f e r e n þ i a t ã a
australopithecinelor,
(Y. Coppens)
pornindu-se de la stadiul de
A. afarensis, încercând sã ordoneze descoperirile. Astfel, s-ar fi dezvoltat cele douã
linii evolutive, care cuprind tipurile gracile ºi robuste, în vreme ce linia Homo ar fi
evoluat în salturi, prin secvenþe succesive, paralele cu traiectul Australopithecus.
Nu în cele din urmã, trebuie menþionatã teoria tranziþiei evolutive
(J. T. Robinson) care considerã ca obligatorie transformarea lui A. afarensis în A.
africanus, care, la rândul sãu, în urmã cu circa 2, 5 milioane de ani ar fi determinat o
linie evolutivã spre Homo habilis. Acest reprezentant al speciei Homo ar fi evoluat,
mai apoi, separat dar în paralel cu linia ancestralã, reprezentatã de A. robustus ºi A.
boisei, fiind o formã de tranziþie între australopithecinae ºi homininae.
În stadiul actual al cercetãrilor, se observã cã au existat mai multe specii de
australopithecine care au evoluat spre bipedie, alimentaþie omnivorã (plante
comestibile, insecte, pãsãri, ouã, mamifere mici, leºuri abandonate sau capturate
de la alþi prãdãtori carnivori etc.) ºi un comportament cvasi-socializat (axat pe
ierarhie, solidaritate ºi coeziune din cadrul grupului, acþiunile fiind realizate în
cooperare), unele în Africa de est ºi de centru-nord ºi altele în Africa de Sud,
factorul geografico-climatic, ca agent al evoluþiei ºi umanizãrii, fiind insuficient
azi pentru explicarea complexitãþii antropogenezei. În acelaºi timp, în opoziþie cu
pãrerile anterioare, care considerau cã savana ar fi fost un mediu “inospitalier”,
ostil, faþã de spaþiul pãdurilor umede, ºi ar fi creat un stres adaptativ, unii specialiºti
considerã cã, dimpotrivã, evoluþia australopithecinelor ºi, ulterior, a primelor
homininae s-ar fi fãcut într-un cadru natural favorabil, savana africanã, mai puþin
 Procesul de antropogenezã 43
deschisã ºi amestecatã cu pâlcuri de arborete, oferind bogate resurse traiului
comunitãþilor de hominizi arhaici ºi arheanthropi, care exploatau spaþiul din jurul
râurilor ºi lacurilor ºi efectuau migraþii sezoniere în funcþie de deplasãrile turmelor
de animale, pãsãrilor ºi a plantelor de cules.
De asemenea, se socoate cã, deºi se asemãnau, în multe privinþe, cu
maimuþele antropomorfe de azi (cimpanzei, urangutani, gorile º. a.), aceste fiinþe
antropoide reprezentau altceva, o mutaþie geneticã calitativã faþã de elementele
biologice anterioare, datoratã, poate, ºi acþiunii fondului ridicat de iradiaþie din
aceste zone africane, cunoscute ca “reactoare naturale”. Chiar dacã se considerã cã
bipedia era o achiziþie importantã a australopithecinelor, aºa cum au arãtat unele
studii recente, inclusiv simularea pe calculator, aceasta era totuºi incipientã ºi
întâmplãtoare, denotând un mers greoi ºi nesigur, fiind combinatã cu episoade de
deplasare arboricolã ºi patrupedã.
Pentru aceasta pledeazã ºi faptul cã australopithecinele arhaice au
membrele, configuraþia umãrului ºi bazinului asemãnãtoare cu a primatelor
arboricole, iar urmele de la Laetoli (Tanzania), imprimate în cenuºa vulcanicã, de
acum 3, 6 milioane de ani, aparþineau, mai degrabã unei primate cu mers patruped,
asemãnãtor cimpanzeilor, care folosea doar ocazional deplasarea bipedã.
De aceea, la determinarea gradului de „umanizare” al
australopithecinelor, credem cã ar trebui sã se adauge ºi alte elemente, din
nefericire foarte greu de reconstituit, cum ar fi utilizarea uneltelor naturale, luate
din naturã (pietre, beþe) ºi abandonate sau pãstrate pentru o folosire ulterioarã.
Cele mai vechi australopithecine aveau o talie de pânã la 1 m ºi prezentau
un dimorfism sexual evident, o capacitate cranianã de aproximativ 380-600 cm3, în
timp ce A. robustus ajungea pânã la 1,40 - 1,50 m înãlþime ºi 650 cm3 volumul
cranian. Faþa acestora era dezvoltatã, craniul prezenta o boltã joasã ºi
suprastructuri osoase evidente. Dantura australopitecinelor era mai mult umanã
decât simianã, cele arhaice ºi gracile fiind adaptate la o alimentaþie omnivorã, în
vreme ce grupul robustus avea, pe baza analizei traseologice a dinþilor, un regim
dominant vegetarian, fapt care a permis coexistenþa în acelaºi ecosistem fãrã o
concurenþã în domeniul procurãrii hranei. Din aceastã cauzã, grupul robustus,
considerat ca nespecializat alimentar, este exclus de specialiºti dintre posibilii
strãmoºi ai genului Homo, în timp ce grupul gracil este cuprins, în unele ipoteze,
printre participanþii la cursa pentru umanizare.
În acelaºi timp, unii antropologi (Y. Coppens, Y. Deloison), considerã cã
australopithecinele reprezintã o cale paralelã de evoluþie, un grup-frate derivând
dintr-un strãmoº comun cu genul Homo, bipedia lor fiind mult mai veche, omul
pãstrându-ºi poziþia erectã ºi mersul biped, în vreme ce maimuþele actuale ºi-ar fi
prezervat sau ar fi revenit la deplasarea patrupedã, în condiþiile conservãrii unui
mod de viaþã arboricol. Deocamdatã, ei cred cã primatul, probabil biped, numit
Ardipithecus ramidus (descoperit în 1994), datat la 4, 4 milioane de ani bp, care a
fost considerat o perioadã ca strãmoº al omului, poate fi legat, mai degrabã de
marile maimuþe actuale. De altfel, ipotezele ramurii paralele implicã existenþa unui
strãmoº comun cãtre 7-5 milioane de ani bp, în acest sens trebuind clarificatã
încadrarea fosilelor de tranziþie prezentate mai sus.
Din punct de vede cultural, câþiva specialiºti considerã cã unele specii de
44 Dumitru Boghian

Fig. 14. Schema evolutivã a australopithecinelor

(dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J.-J. Nespoulet R.)

austalopithecine ar fi folosit chiar cioplirea pietrei, pentru obþinerea de unelte

rudimentare (Hélène Roche, 1999) fiind, în acest caz, vorba de un australopithecus
 Procesul de antropogenezã 45
habilis (a se vedea, în acest sens, asocierea lui australopithecus garhi cu unelte de
piatrã ºi oase sparte de antilopã, în Afar-Etiopia, precum ºi descoperirile de la
Olduvay Gorge), încadrat în conþinutul teoriei tranziþiei evolutive
Australopithecus-Homo.
De aceea, problema evoluþiei ºi destinului antropogenetic al
australopithecinelor rãmâne deschisã, cercetãrile ulterioare aducând, fãrã îndoialã,
noi descoperiri ºi necesare clarificãri.

III. 3. B. Arheanthropinele. Grupul Homo erectus

III. 3. B. 1. Grupul Homo erectus habilis/Homo erectus
rudolfensis/Homo erectus ergaster (~ 2, 5 1, 5 mil. ani bp)

În aceastã categorie sunt cuprinse fosilele ºi liniile evolutive care

dovedesc evidente caracteristici umane ºi care, ulterior, s-au rãspândit în Lumea
Veche, generând alte cãi de dezvoltare, reprezentate în mai multe ipoteze. Primele
resturi fosile de Homo erectus habilis (= omul îndemânatic) au fost descoperite
de cãtre Mary, Louis ºi Jonathan Leakey, în anul 1960, la Olduvay, nivelurile I ºi II,
în Tanzania, fiind numit astfel de-abia în 1964, datoritã asocierii cu artefactele
litice, fiind datat la 1, 75 milioane de ani bp, pe baza metodei K/Ar. Se considera, pe
atunci, cã era vorba de inventatorul uneltelor sub forma bolovanilor ciopliþi
monofacial (choppers) ºi bifacial (chopping-tools), din cadrul aºa-zisei culturi de
prund (Pebble Culture), ulterior considerându-se cã ºi australopithecii ciopleau
*
pietrele .
În momentul actual, pare cã Homo erectus habilis a apãrut acum aproape
2, 5 milioane de ani, derivând, poate, dintr-un australopithec arhaic, care fãcea
parte dintr-un ipotetic grup Praeanthropus, compus din speciile Praeanthropus
africanus sau Australopithecus anamensis, care s-a dezvoltat pânã pe la 1, 5
milioane de ani, fiind considerat cel mai vechi reprezentant al genului Homo.
Dintre trãsãturile sale morfo-somatice pot fi menþionate: un volum cranian
mai mare decât la australopithecine, ajungând pânã la 600-750 cm3, o boltire a
pãrþii superioare a craniului, mai înaltã, cu o uºoarã lãþime a frunþii, o
suprastructurã osoasã mai puþin dezvoltatã ºi faþa cu un prognatism redus,
îmbinând caractere primitive cu altele mai evoluate.
Antropologii considerã cã acest tip uman era omnivor, sistemul sãu
masticator fiind mai apropiat de cel al oamenilor. De asemenea, configuraþia
aparatului sãu locomotor ºi prehensil nu mai trãdeazã trãsãturi specifice unei
deplasãri arboricole. În ceea ce priveºte talia, se poate arãta cã s-a caracterizat
printr-o mare variabilitate individualã, dimorfismul sexual fiind destul de
pronunþat, specialiºtii distingând, deocamdatã, douã tipuri:
? - Homo erectus habilis, care a trãit acum 2,4-1,6 milioane de ani în
Africa de Est (Hadar, Omo/Etiopia, Ileret, Koobi Fora, Fejej/Kenya) ºi Sud
(Swartkrans, Sterkfontein), fiind reprezentat de indivizi mici de staturã,
*Predãm pentru aceste denumiri deoarece tuturor tipurilor de oameni, timpurii sau
evoluaþi, le era proprie poziþia verticalã (erectã) ºi bipedia.
46 Dumitru Boghian

Fig. 15. Siturile cu descopriri fosile aparþinând lui

Homo erectus habilis ºi Homo erectus erectus (dupã Larick R.)

aproximativ 1,25 m ºi 30 de kg, prezentând multe caracteristici arhaice ºi o

capacitate cranianã de aproximativ 600-690 cm3; a confecþionat, probabil, unele
din artefactele oldovayene cu care a fost descoperit în asociere;
? - Homo erectus rudolfensis trãia pe malurile lacului Turkana

Fig.16. Homo erectus habilis Fig. 17.Homo erectus rudolfensis

(dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M) (Koobi Fora), (dupã Y. Coppens)

(Rudolph) acum aproxi-mativ 2, 4 - 1, 6 milioane de ani, fosile ale sale fiind

descoperite la Ileret, Koobi Fora IV, zona 131 (Richard ºi Mary Leakey, 1972), ºi
Allia Bay (Kenya), Uraha (Malawi); avea o talie mai înaltã, de peste 1, 60 m ºi
peste 50 kg greutate, cu mai puþine caractere arhaice ºi o capacitate cranianã de
3
700-775 cm , fiind, probabil, contemporan cu H. erectus habilis sau descinzând din
acesta ºi evoluând spre Homo erectus erectus.
Aceastã nouã etapã evolutivã, legatã de Homo erectus habilis ºi Homo
 Procesul de antropogenezã 47
erectus rudolfensis a fost pusã în legãturã cu noi modificãri climatice, care s-ar fi
petrecut acum aproximativ 2, 5 milioane de ani ºi ar fi avut ca urmare dezvoltarea
unui proces adaptativ, care a determinat apariþia unei morfologii mai puþin arhaice
ºi a unei capacitãþi cerebrale mai importante, materializate în forme elementare de
comunicare, un limbaj articulat simplu, altfel decât cel simian.
În multe ipoteze, grupele de H. erectus habilis trãiau în apropierea
lacurilor africane, în special,
din mijlocul unor vaste savane,
vânau animale mici, preluau
stârvuri abandonate sau
alungau alþi prãdãtori luându-le
leºurile, culegeau tuberculi,
fructe, tulpini suculente,
moluºte, ouã de pãsãri etc. Se
Fig. 18. Homo erectus ergaster
pare cã se deplasau periodic, în
(Koobi Fora, Kenya) (dupã Y. Coppens)
funcþie de sursele de hranã, în
unele locuri întemeindu-ºi
adãposturi mai durabile (Olduvay/Tanzania ºi Melka Kunturé/Etiopia).
Homo erectus ergaster (= care lucreazã) a fost decelat fie ca o variantã a
lui Homo erectus habilis, fie a lui Homo erectus erectus, cele mai vechi fosile
africane, mai gracile, datate pe la 2-1, 6 milioane de ani, fiind considerate, de unii
specialiºti, cã ar reprezenta forma arhaicã a lui Homo erectus erectus. Acest tip
uman a perfecþionat industria liticã a Paleoliticului inferior, confecþionând primele
piese bifaciale, acheuleene. Fosilele lui H. erectus ergaster au fost descoperite la
Nariokotome ºi Koobi Fora, în Kenya, Olduvai (Tanzania), Dmanissi (Georgia) ºi,
probabil, Longgupo/Sichuan ºi Yuanmou / Yunnan (China), reprezentând un tip
uman mai robust decât cele precedente, cu o capacitate cranianã cuprinsã între 850
3
ºi 1000 cm , o faþã mai aplatizatã ºi o danturã apropiatã de cea a oamenilor moderni,
dar mai robustã.
Din zona africanã, aceste grupuri umane s-au extins, din aproape în
aproape, în zona caucazianã, chinezã ºi sud-asiaticã, realizând prima expansiune
majorã a genului Homo ºi generând, în noile teritorii, tipuri specifice de Homo
erectus erectus.

III. 3. B. 2. Grupul Homo erectus erectus (2000000-400/300000 bp)

Primele fosile de Homo (Pithecanthropus) erectus erectus au fost

descoperite în anul 1890 în depozitele de la Trinil, din insula indonezianã Java, de
cãtre Eugène Dubois, care au fost datate, pe atunci, la 550000 ani. În aceastã
regiune, au mai fost descoperite ºi alte fosile: la Djetis (Modjokerto), aparþinând
unui tip uman denumit Pithecanthropus modjokertensis (G. H. R. von
Koenigswald), Sangiran ºi Ngandong, numite Homo soloensis (Homo erectus
ngandongensis) (fig. 21).
În urma cercetãrilor din anii 1921-1939, de la Zhoukoudian (fostul Kou-
Koutien), în China (Davidson Black, W. C. Pei, Teilhard de Chardin au descoperit
fosile de Sinanthropus pekinensis (beijinensis, fig. 22). Dupã cel de-al doilea
48 Dumitru Boghian
rãzboi mondial, în regiunea Lantian (provincia Shen-si), la Gongwangling ºi
Chenjiawo, au fost descoperite alte fosile de H. erectus, care au fost denumite
Sinanthropus lantianensis. Tot lui H. erectus erectus îi sunt atribuite fosilele de la
Loggsan (nordul Chinei).
Alte fosile au fost recuperate din Africa de Nord, de la Ternifine (Algeria),
de cãtre Camile Arambourg ºi R. Hoffstetter (1954-1955), care au definit
aºa-numitul Atlanthropus mauritanicus, precum ºi de la Rabat, Temara, Slaé,
Thomas Quarries, Sidi Abderrahman (Maroc) ºi Tighennif (Algeria). În Africa de
Est, fosile de H. erectus erectus au fost identificate la OlduvayTanzania (craniile
OH9, OH12, OH13), Baringo ºi Koobi Fora (Kenya, KNM-E-3733 ºi 3883), Omo,
Melka Kunturé ºi Bodo d'Ar
(Etiopia). În Africa de Sud, fosile
de H. erectus au fost descoperite la
Swartkrans- R. Sud-Africanã
(Telanthropus capensis).
Reprezentanþii acestui tip
uman, descoperiþi pe un areal atât
d e l a rg º i î n c a d r a þ i î n t r e
arheanthropi, aveau un volum Fig. 19. Homo erectus erectus
3
cerebral cuprins între 780 cm , (dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M.)
3
pentru cei mai vechi, ºi 1250 cm ,
pentru cei mai noi, valoare care se încadreazã în variabilitatea umanã actualã (cu
media de 1500 cm3 ºi extremele între 1000 ºi 2000 cm3).
Talia tipurilor de H. erectus erectus era cuprinsã între 1, 50 ºi 1, 60 m, cu o
musculaturã puternicã, cu craniul foarte alungit ºi foarte jos, prezentând
suprastructuri evidente ºi având un prognatism mai accentuat decât Homo
sapiens, dar mai puþin reliefat decât la Homo erectus habilis ºi Australopithecus.
Poziþia verticalã ºi mersul biped erau bine încetãþenite.
Din punct de vedere cultural, Homo erectus erectus a fost creatorul
industriilor litice din Paleoliticul inferior mijlociu ºi final (Abbevillian,
Acheulean, Clactonian), descoperitorul, utilizatorul ºi “îmblânzitorul” focului luat
din naturã (~ 500000 de ani), care i-a îmbunãtãþit simþitor nivelul de viaþã, ºi era
posesorul unui grai articulat incipient, cu structuri gramaticale primare.
Privitor la originea lui Homo erectus erectus ºi popularea Lumii Vechi,
lucrurile pãreau, altãdatã, destul de simple. Pentru unii specialiºti, Homo erectus
erectus african, evoluat din H. erectus habilis, prin varianta Homo erectus ergaster,
ar fi stat la baza celorlalte varietãþi de Homo erectus erectus din Africa ºi Asia, în
vreme ce pentru alþi antropologi, diferenþele între fosile nu erau datorate existenþei
a douã specii, ci, mai degrabã, variabilitãþii în timp ºi spaþiu. Astfel, Homo erectus
ergaster sau erectus erectus ar fi migrat pânã în Asia, unde ar fi evoluat local,
apãrând diferenþe din ce în ce mai evidente între fosilele de erectus erectus din Java
ºi China, sau spre Africa de nord ºi, mai târziu, spre Europa.
Descoperirile recente de la Dmanissi (Georgia), Longgupo/Sichuan,
 Procesul de antropogenezã 49

Fig. 20. Rãspândirea lui Homo erectus ergaster în Africa, Asia,

Caucaz ºi Europa (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F.,
Bahain J.-J. Nespoulet R.)
*
Yuanmou/Yunnan (China) ºi Sangiran (Java) au complicat, însã, ipotezele
anterioare (fig. 20). Dacã se considerã cã Homo erectus ergaster ar fi apãrut acum ~
2-1, 6 milioane de ani bp ºi ar fi dat naºtere lui Homo erectus erectus, este greu de
explicat prezenþa unui Homo erectus erectus atât de vechi în Asia. Dacã se ia în
considerare o populare cu Homo erectus habilis ºi ergaster a Asiei, atunci apare o

Fig. 21. Homo erectus soloensis Fig. 22. Homo erectus beijinensis
(Java) (Necrasov O.) (Pithecanthropus) (Necrasov O.)
*Aceste descoperiri datate pe la 1, 8-1,7 mil ani bp aºteaptã o confirmare prin aplicarea unor metode
moderne de cronometrie ºi o încadrarea mai precisã într-un anume tip uman (erectus ergaster sau
erectus erectus).
50 Dumitru Boghian

Fig. 23. Cranii de H. erectus de la Fig. 24. Cranii de H. erectus de la

Tautavel ºi Steinheim (Feustel R.) Atapuerca ºi Petralona ( Feustel R.)

nouã ipotezã, aceea a evoluþiei paralele a lui Homo erectus habilis ºi ergaster de pe
cele douã continente, într-un mod similar, cãtre Homo erectus erectus. Este posibil
ca Homo erectus erectus mai vechi sã fie descoperiþi în Africa ºi, de ce nu, sã se
realizeze o redatare a vechilor fosile, dar atunci se va pune problema regândirii
locului ºi rolului lui Homo erectus habilis în cadrul acestei evoluþii (strãmoº al lui
H. erectus erectus sau ramurã colateralã ºi contemporanã a acestuia).
Dacã cei mai vechi Homo erectus erectus africani sunt semnalaþi, în Africa
de Est, pânã pe la 1 milion de ani bp, aceºtia ar fi ocupat cea mai mare parte a
continentului. În Europa, descoperirile recente, de fosile ºi artefacte litice ºi
datãrile asociate, dovedesc cã Homo erectus erectus a colonizat parþial continentul
spre 1, 5-1 mil. ani, existând probe sigure la: Ceprano (Italia, 800000 de ani), grota
Gran Dolina (fosile ºi unelte de cuarþit, datate între 700-500000 de ani) ºi
Atapuerca (Spania) (fig. 24), Boxgrove (Anglia, ~500000 de ani), Mauer (1907,
Heidelberg, 600000-250000 de ani, H.
heidelbergensis), Bilzingsleben ºi Steinheim
(Germania), Tautavel (Arago 21, Franþa) (fig, 23),
Vértessöllös (Ungaria, 400000 de ani, H.
paleohungaricus), Petralona (Salonic, Grecia, 200000
d e a n i )
(fig. 24) etc.
Ultimii Homo erectus erectus par sã fi
“dispãrut” cãtre 400000 de ani (o altã datã propusã
250000 de ani), transformându-se treptat în diferitele
tipuri de presapiens sau sapiens arhaicus. În aceste
condiþii, rãmâne deschisã problema legãturilor dintre
“specia” erectus erectus ºi “specia” sapiens, în timp
ce, pentru unii antropologi, Homo erectus erectus nu
ar fi decât primul stadiu al speciei H. sapiens.
La rândul lor, reprezentanþii tipului H. erectus
erectus au cunoscut o anumitã evoluþie, atât în Africa
cât ºi în noile teritorii în care s-au aºezat, materializatã
ºi în realizarea unei industrii litice perfecþionate,
Fig. 25. Craniul de la fãcând trecerea cãtre tipurile urmãtoare.
Broken Hill Astfel, numeroase fosile de H. erectus erectus, datate
(dupã Larsen C. S.) între 500000-100000 bp prezintã o interesantã
 Procesul de antropogenezã 51
îmbinare de trãsãturi evoluate (bolta cranianã mai înãlþatã, capacitate cranianã de
3
1200 cm , în medie, contur pentagonal al craniului, vãzut din spate) cu unele mai
arhaice (în special faþa masivã cu torus supraorbital pronunþat). Asemenea fosile au
fost descoperite în valea Omo (formaþiunea Kibish) ºi Bodo (Etiopia), Ndutu ºi
Laetoli (Tanzania), Broken Hill (Zambia) (fig. 25), Florisbad ºi Elandsfontein
(R. Sud-Africanã), Salé ºi Rabat (Maroc), Hexian/Anhui, Dali, Maba (China).
Una dintre cele mai interesante chestiuni care s-ar pune este aceea legatã
de modul în care Homo erectus erectus a putut ocupa un teritoriu atât de vast, din
Africa ºi Asia, fãrã ca sã se realizeze o diferenþiere de specie foarte importantã, fapt
care s-a petrecut ulterior, în sprijinul acestei uniformitãþi invocându-se contactele
din aproape în aproape, care ar fi avut darul sã consolideze ºi sã stabilizeze aceastã
linie umanã.
Astfel, condiþiile climatice favorabile ar fi permis rãspândirea lui Homo
erectus habilis (ergaster) sau a lui Homo erectus erectus din centrul african,
ulterior drumurile naturale prin Africa de nord-est “închizându-se”, ca urmare a
declanºãrii unor perioade interpluviale aride, cu întinse procese de deºertificare.
“Porþile” Africii de nord-est” s-au “deschis” mult mai târziu, cãtre sfârºitul
fenomenelor glaciare/pluviale, în condiþiile în care o altã fiinþã umanã, poate
strãmoºul direct al lui Homo sapiens, apãrut tot în leagãnul est-sud-est african, s-a
rãspândit spre cele mai îndepãrtate colþuri ale Lumii Vechi ºi Lumii Noi.

III. 3. C. Paleanthropinele
III.3. C. 1. Grupul Homo sapiens arhaicus
(400/300000 - 200000 bp)

Cu acest tip uman, care compune grupul paleantropilor, se pãtrunde pe

linia ascendenþei directe a omului actual, dar existã, ºi în acest caz, numeroase ºi
fireºti discuþii.
Tipul Homo sapiens arhaicus era caracterizat printr-un craniu mai
rotunjit, cu o boltire mai ridicatã, în raport cu predecesorul sãu, completatã de o
gracilizare evidentã ºi generalã, marcatã printr-o îngustare bolþii ºi cu
suprastructuri (arcadele oculare) osoase reduse sau absente, staturã verticalã
evidentã, mers biped, îndemânare deosebitã în confecþionarea utilajului litic.
Aºa cum am arãtat, unele fosile de Homo erectus evoluat ºi H. sapiens
arhaicus, descoperite în Africa de Est ºi SE, prezintã forme tranzitorii cãtre Homo
sapiens, dar cele mai sigure vestigii aparþinând acestui tip sunt datate pe la 250000
de ani bp. Asemenea dovezi mai noi s-au descoperit ºi în Africa de Sud, în grotele ºi
adãposturile de pe valea râului Klasies (~ 200000 ani bp), ceea ce determinã
susþinerea unei ipoteze est-sud-est africane a lui Homo sapiens.
Este adevãrat însã cã, deocamdatã, nu se pot stabili cu suficientã precizie,
pe baza descoperirilor din aceste regiuni africane detaliile legãturile antropologice
dintre H. erectus erectus ºi H. sapiens arhaicus. Fosilele africane (Laetoli,
LH18/Tanzania, Omo/ Etiopia, Border Cave, Florisbad, Cave of Hearts/Africa de
Sud), datate între 200000-100000 bc, prezintã certe trãsãturi moderne. În aceeaºi
52 Dumitru Boghian
perioadã, în Europa evoluau
ante-neanderthalienii ºi
neanderthalienii, dezvoltaþi
tot din Homo erectus
erectus. Orientul Apropiat a
fost spaþiul unde se regãsesc
fosile ale celor douã tipuri
principale de paleanthopine,
care s-au succedat, în zonã,
în funcþie de evenimentele
climatice prin care au trecut.
Puþin mai târziu,
cãtre 100000 bc, sunt datate
fosilele de Homo sapiens
descoperite Orientul
Apropiat (Skhul 4, Qafzeh 6
ºi 9, în Israel), care au fost
Fig. 26. Situri orientale cu fosile de Homo anterior atribuite lui
erectus evoluaþi ºi Homo sapiens arhaicus H. sapiens neanderthaliensis,
(Proto-Cro-Magnon) ºi artefacte paleolitice dar astãzi sunt legate de tipul
mijlocii (Bar-Yosef O.) Proto-Cro-Magnon.

III. 3. C. 2. Grupul Homo sapiens neanderthaliensis

(400/ 300000-40/30000bc)

Grupul Homo sapiens neanderthaliensis, care a evoluat paralel cu cel

anterior, este cunoscut de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, reunind, în prezent,
fosile bine situate tipologic ºi cronologic, de pe un spaþiu delimitat strict, din
Europa ºi Orientul Apropiat, din Spania pânã în Uzbekistan ºi Irak, ºi din Germania
pânã în Israel, putând fi încadrat în aceeaºi categorie de sapiens arhaicus.
Cercetãrile recente plaseazã apariþia caracterelor acestui tip uman pe la
400000 de ani bp, perioadã pentru care se vorbeºte de pre- sau
anteneanderthalieni, tipul clasic de Homo sapiens neanderthaliensis, fiind
prezent pe la aproximativ 120000 de ani bp.
Grupul anteneanterthalienilor cuprinde o serie de fosile cum sunt cele
ale lui Homo tautavelensis, descoperite la Tautavel, în grota Arago din Pirineii
Orientali, Franþa (~ 400000 de ani), considerat de descoperitor (H. de Lumley) ca
aparþinând tipului Homo erectus, Steinheim (Germania), considerat, aºa cum am
vãzut ºi ca erectus evoluat, Lazaret (Franþa, 1950-1967), Swanscombe (Anglia,
1935-1936), Fontechevade (Franþa, 1947), Cova Negra (Spania), La Chaise
(Franþa) etc. Aceºtia prezintã, însã, o serie de caracteristici tipice neanderthaliene,
printre care absenþa fosei canine, fapt care îi plaseazã printre cei mai vechi
anteneanderthalieni din lume.
Grupul neanderthalienilor clasici, cu o morfologie proprie pe deplin
formatã, se deosebeºte anatomic de Homo sapiens propriu-zis, cu toate cã unele
caracteristici ale lor se întâlnesc în variabilitatea morfologiei umane actuale, dar
 Procesul de antropogenezã 53
totalitatea acestora nu se asociazã decât la un neanderthalian clasic. Pe baza
variabilitãþii fosilelor acestui grup, se pot decela, cel puþin, douã populaþii,
cu trãsãturi oarecum diferite: neanderthalienii din Europa ºi cei din
Orientul Apropiat.
Neanderthalienii europeni sunt cunoscuþi datoritã unui numãr mare de
fosile descoperite la: Felhofer (Neanderthal, Germania, 1856), La Quina (Franþa,
1872), Spy (Namur, Belgia, 1886), Chapelle-aux-Saints (Franþa, 1908),
Le Moustier (Franþa, 1908), La Ferrassie (Franþa, 1909), Ehringsdorf

Fig. 27. Situri europene cu fosile de neanderthalieni

(dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J-J., Nespoulet R.
(Germania, 1914), Saccopastore (Italia, 1929), Monte Circeo (Italia, 1939),
Krapina (Croaþia) etc.
Aceºtia aveau multe trãsãturi antropometrice apropiate de cele ale omului
actual: o talie medie de 1,65-1, 70 m, cu o musculaturã puternicã, ºi un volum
3
cerebral cu valori cuprinse între 1200 ºi 1750 cm , dar construcþia cranianã era
deosebitã faþã de cea a lui Homo sapiens. Astfel, craniul era alungit ºi foarte lat, cu
fruntea teºitã, bolta joasã ºi suprastructuri osoase dezvoltate, mai ales torusul
supraorbital evident. Dea aceea, faþa acestuia avea dimensiuni mari iar mandibula
nu prezenta bãrbie osoasã pronunþatã.
54 Dumitru Boghian

Fig. 28. Craniu de Fig. 29. Craniu de

H. neanderthaliensis H. neanderthaliensis
de la Chapelle-aux-Saints de la La Quina 5
(www.mnh.si.edu./anthropo (dupã Larsen C. S.)
/human origins.html)
Neanderthalienii orientali, numiþi ºi neanderthalieni progresivi, sunt
reprezentaþi prin descoperirile de fosile din grotele Mugharet-el-Skhül (1929-
1935), Mugharet-el-Zuttieyeh (1925), Mugharet-el-Tabun (1932) ºi Kebara
(Muntele Carmel, Israel), Djebel Qafzeh (Nazaret, Israel, 1930-1935), Amud (în
apropierea lacului TiberiadaIsrael, 1961).
Aceºtia sunt dataþi între aproximativ 100000 ºi 30000 de ani bp, aveau o
staturã de aprox. 1, 80 m, prezentau bolta cranianã puþin mai rotunjitã ºi frontalul
mai înalt, caracteristicã care îi leagã mai mult de anteneanderthalieni ºi Proto-Cro-
Magnon decât de neanderthalienii clasici, susþinând, probabil, ipoteza cã
anteneanderthalienii europeni ar fi migrat în Orientul Apropiat, unde
caracteristicile neanderthaliene s-ar fi dezvoltat mai puþin decât a celor

Fig. 30. Craniu de H. neanderthaliensis Fig. 31. Craniu de H. neandertha-

de la Amud I (Grimaud-Hervé D., Serre liensis de la de la Tabun
F., Bahain J-J., Nespoulet R. (Larsen C. S.)
contemporani din Europa. De altfel, multã vreme s-a considerat cã aceastã
deplasare spre Orientul Apropiat s-ar fi petrecut într-o perioadã glaciarã, dar
cercetãrile recente aratã cã ar fi avut loc în stadiile interglaciare. Alþi antropologi
considerã cã neanderthalienii orientali reprezintã, de fapt, diverse forme de
H. sapiens, de tipul Proto-Cro-Magnon. În acelaºi timp, o serie de descoperiri
 Procesul de antropogenezã 55
africane, cum ar fi acelea de la Broken Hill (Kabwe-Zambia/Rhodesia de Nord),
Saldanha Bay ºi Florisbad (Africa de Sud), Haua Fteah, Cyrenaica, sunt încadrate
diferit, unii antropologi considerând cã aparþin grupului neanderthalian iar de alþii
ca fãcând parte din grupul H. sapiens sapiens.
Din punct de vedere arheologic ºi cultural, se observã cã Homo sapiens
neanderthaliensis ºi-a depãºit predecesorii, cu toate cã, multã vreme, a fost
considerat de unii antropologi ca abia ieºit din animalitate. El a fost creatorul
culturii levalloisiano-musteriene din Paleoliticul mijlociu, tehnocomplex litic
caracterizat prin vârfuri ºi racloare retuºate pe o singurã faþã, pe când în zona
Franþei, la Saint-Césaire (Charente-Maritime) ºi la Arcy-sur-Cure (Yonne), ultimii
neanderthalieni au dezvoltat o industrie liticã pe lame, numitã châtelperronianã,
consideratã o invenþie a acestora ºi nu un rezultat al aculturãrii industriilor din
Paleoliticul superior, proprii lui Homo sapiens (D' Errico, Zilhao, Julien, Baffier ºi
Pelegrin, 1998).
Neanderthalienii dovedeau o grijã deosebitã faþã de rãniþii care puteau
supravieþui ºi îºi îngropau morþii în morminte izolate sau necropole incipiente,
aflate în grotele pe care le-au locuit. În unele cazuri (Krapina, Croaþia), cercetãrile
au dovedit practicarea antropofagiei rituale, chiar dacã nouã, ca oameni civilizaþi,
aceastã idee nu ne convine.
Una dintre marile enigme legate de neanderthalieni, care trebuie
soluþionatã de noile cercetãri, este legatã de „dispariþia” acestora, petrecutã,
probabil acum 36-30000 de ani bc, în Europa, ºi mai timpurie ºi mai brutalã,
probabil, pe la 40000 de ani bc, în Orient.
În stadiul actual al cunoºtinþelor, se poate observa o anumitã
contemporaneitate (ºi convieþuire ?) a neanderthalienilor cu oamenii moderni
(Homo sapiens sapiens), de aproximativ 5-10000 de ani, în Europa, ºi de câteva
zeci de mii de ani în Orientul Apropiat, unde în unele situri se observã mai mult
decât o simplã coabitate, constatându-se alternanþã a acestora. Adesea se
considerã, de unii specialiºti, cã, odatã cu apariþia oamenilor moderni a început o
competiþie pentru dominarea spaþiului, în condiþiile unui climat mai aspru
(glaciarul Würm), care s-a sfârºit în favoarea noilor veniþi, antrenând stingerea
(„dispariþia”) neanderthalienilor.
Alþi cercetãtori considerã cã neanderthalienii nu au dispãrut ci s-au “topit”
progresiv în urma metisajelor cu oamenii moderni, punând o nouã problemã, aceea
a relaþiilor filogenetice dintre aceºtia. Dacã aceºtia ar aparþine la aceeaºi specie,
având în vedere principiul biologic al interfertilitãþii în cadrul aceleiaºi specii, un
asemenea metisaj ar putea fi luat în considerare. Dar o serie de date noi, bazate pe
studiile ADN, aratã cã distanþele genetice dintre cele douã tipuri ar fi fost destul de
mari, putând fi vorba de douã specii. Cu toate acestea, metodologia folositã se
sprijinã pe ipoteze teoretice care nu sunt verificate, îndoiala rãmânând, mulþi
antropologi nefiind convinºi de aceste rezultate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recent au fost descoperite, în Portugalia
(Trinkaus, Zilhao), fosilele unui copil de 4 ani, datate la 24500 ani bc, cu trãsãturi
de metisaj, fapte care rãmân de certificat la timpul viitor. În asemenea condiþii,
dacã Homo sapiens neanderthaliensis constituie o specie diferitã, înseamnã cã,
împreunã cu Homo sapiens sapiens au derivat dintr-un strãmoº comun. Aici este
56 Dumitru Boghian
introdus, de unii antropologi, Homo heidelbergensis care, contemporan cu Homo
erectus din Africa, s-ar afla la originea lui Homo sapiens sapiens ºi ar fi dat naºtere,
în Europa, lui Homo sapiens neanderthaliensis, ipoteze care trebuie verificate,
prin noile cercetãri.

III. 3. D. Neanthropinele. Grupul oamenilor moderni Homo

sapiens sapiens (200000 ?-100000 bp-prezent)

Homo sapiens sapiens, care este încadrat în categoria neanthropilor,

creatorul industriilor litice de la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi din întreg
Paleoliticul superior este cunoscut din secolul al XIX-lea, datoritã cercetãrilor
efectuate în zona europeanã: Cro-Magnon (Dordogne, Franþa, 1868), Chancelade
(Dordogne, Franþa, 1888), Combe - Capelle (Dordogne, Franþa), Grimaldi (Italia),
Brno (Cehia, 1885, 1907), Mladeè (Cehia, 1881 ºi 1904).
În secolul al XX-lea s-au descoperit foarte multe urme ale acestui tip uman
în Africa (Border Cave, Florisbad, Fish Hoek, Kanjera, Bushman Rock Shelter,
Matjes River, Navaisha, Boskop ºi Peºtera Gamble, în Africa de sud; Mumbwa,
Oldovay, Lukenya, Bromhead, Omo-Kibish, Ngaloba, Eliye Springs în Africa de
est; Afalou-Algeria, Dar-es-Soltan ºi Jebel- Irhoud-Maroc, Asselar-Mali), Asia
(Mugharet-el-Skhül, Mugharet-el-Zuttieyeh, Mugharet-el-Tabun/Muntele
Carmel Israel, Djebel Qafzeh (Nazaret Israel; Zhoukoudian-China, Wadjak /
Java-Indonezia, Niah / Sarawak-Borneo), Australia (Kosite, Vers, Kiowa-Noua
Guinee; Cohùna, Keilor, Wadgac-Australia), ºi America (Minesota ºi
Konnesvick-SUA, Tepexpan-Mexic), sau cele mai noi din Europa (Roc de Sers-
Franþa, Grimaldi-Italia, Brno ºi Pøedmosti/Moravia-Cehia, Deventer-Olanda,
Brühl ºi Oberkassel-Germania etc.).
Dezvoltat în Africa ºi Orientul Apropiat, într-o perioadã în care în Europa
evolua Homo sapiens neanderthaliensis, Homo sapiens sapiens este tipul uman
care a colonizat întreaga planetã, strãbãtând, probabil, “punþile” care s-au creat
între zonele continentale ºi regiunile vecine în timpul ultimei glaciaþii (Würm), sau
folosind, poate, o navigaþie incipientã, de tip cabotaj, din insulã în insulã sau de-a
lungul marginii banchizei, ajungând în Polinezia, Micronezia, Oceania, Australia
cele douã Americi, fãrã a se putea considera cã aceste ipoteze sunt irefutabile.
În stadiul actual al cercetãrilor, se pare cã originile lui Homo sapiens
sapiens, care a marcat un progres biologic fundamental al umanitãþii (M.
Lorblanchet), trebuie cãutate, aºa cum am arãtat, în tipul de Homo sapiens
arhaicus african ºi oriental. Noile caracteristici, specifice morfologiei omului
modern, au apãrut între 200000-100000 de ani, când grupe de populaþii de Homo
sapiens sapiens erau prezente Africa de sud ºi est cãtre 200000 - 100000 de ani
(valea râului Klasies, R. Sud Africanã; Omo Kobish (~ 130000 de ani, Etiopia).
Studiindu-se, din punct de vedere genetic, populaþia Koisan din Africa Centralã,
Ciad ºi Sudan, care trãieºte ºi astãzi în condiþii preistorice, specialiºtii în biologie
molecularã au constatat cã posedã un genotip strãvechi, concentrat, putând fi
urmaºa comunitãþilor strãvechi de H. sapiens.
În Orientul Apropiat, pe la 100000-90000 ani bp, evoluau populaþiile de
oameni pre-moderni (Proto-Cro-Magnon), cu caracteristici asemãnãtoare cu omul
 Procesul de antropogenezã 57

Fig. 32. Situri europene cu fosile de Homo sapiens sapiens

(dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J-J., Nespoulet R.)
de Cro-Magnon, dezvoltând o industrie liticã destul de evoluatã. De aceea, se pare
cã acest tip de om modern a venit dinspre Africa de est-nord-est, în Orient
întâlnindu-se, pe la 100000 de ani, cu reprezentanþii grupului H. sapiens
neanderthaliensis, cu care au intrat în concurenþã pentru supravieþuire, locuirile
acestora alternând.
În Asia, cei mai vechi oameni moderni sunt cunoscuþi pe la 60000 de ani ºi

Fig. 33. Homo sapiens sapiens Fig. 34. Craniu Cro-Magnon

(www.mnh.si.edu./anthropo/human (www.mnh.si.edu./anthropo/human
origins.html) origins.html)
58 Dumitru Boghian
prezentau caracteristici mongoloide, ceea ce i-a fãcut, pe unii specialiºti, sã
vorbeascã de marea vechime a subdiviziunilor actuale ale umanitãþii, diviziuni
care nu pot fi, în nici un caz, considerate ca rase umane distincte ci numai tipuri
umane: albã, europeanã ºi americanã, galbenã, asiaticã, nord-africanã ºi sud-
americanã, ºi neagrã, sud-africanã ºi australianã (negritoºii).
În Europa, cel mai vechi tip de om modern a fost Cro-Magnon, care a sosit
pe continent pe la 40000 de ani bp, dar ºi acesta poate fi subdivizat în mai multe
subtipuri, dintre care unele cu trãsãturi negroide africane ºi orientale (Grimaldi,
Chancelade, Combe - Capelle etc.).
Homo sapiens sapiens avea o capacitate cranianã cuprinsã între 1450-
1650 cm3, foarte apropiatã de cea a omului actual (aproximativ 1100-1700 cm3 ), o
talie medie ºi înaltã, de 1, 65-1, 80 m, fãrã arcadele proeminente ale
neanderthalianului, cu bãrbie pronunþatã ºi o faþã cu prognatism. Pe lângã
schimbãrile morfo-somatice, care au condus la omul modern, s-au dezvoltat
limbajul articulat, cu structuri gramaticale destul de elaborate, desprinzându-se
probabil marile familii de limbi, poate ºi de popoare, structurile sociale ºi mentale,
deosebit de edificatoare fiind arta ºi religia Paleoliticului superior.
Una dintre cele mai discutate probleme antropologice este legatã de
origine lui Homo sapiens sapiens, în acest sens fiind actuale mai multe ipoteze.
Una dintre acestea este teoria Arca lui Noe sau a speciaþiei/schimbãrii, care susþine
cã Homo sapiens sapiens a avut o origine unicã africanã, subsaharianã. Homo
sapiens arhaicus ar fi evoluat în Africa spre omul modern, colonizând,
recolonizând ºi înlocuind în întregime populaþiile locale din Lumea Veche, fapte
care sunt verificabile, se pare, prin datele ADN (teoriile Evei mitocondriale ºi Aut
of Africa). Este totuºi greu de conceput ca o populaþie, venitã din Africa, sã fi putut
coloniza spaþii atât de întinse ºi înlocui toate populaþiile locale, fãrã a se mixta cu
ele ºi fãrã ca acestea din urmã sã nu fi lãsat markeri genetici.
O altã ipotezã care pare a fi acceptabilã este teoria apariþiei simultane
multi-regionale a unor tipuri de Homo sapiens sapiens, numitã ºi a candelabrului.
Pentru aceasta ar pleda persistenþa unor caracteristici regionale de-a lungul a sute
de mii de ani, putând vorbi ºi de o continuitate geneticã localã. Pentru unii
antropologi, ipoteza multiregionalã poate fi invocatã ºi pentru Homo erectus
erectus care ar fi evoluat peste tot cãtre oamenii moderni. Dar, în acest caz o specie
nu poate evolua spre aceleaºi forme în mai multe locuri, deoarece ar trebui sã
considerãm cã Homo erectus ar fi fost acelaºi cu Homo sapiens.
Nu în cele din urmã, s-ar putea lua în considerare o teorie intermediarã,
cuprinzând, în acelaºi înveliº, evoluþia încruciºatã (în reþea) sau
hibridizarea/înlocuirea cu continuitatea geneticã localã dar ºi cu migraþii ºi
încruciºãri între diverse populaþii ale oamenilor moderni ºi Homo sapiens
arhaici autohtoni.
Din punct de vedere cultural, Homo sapiens sapiens a fost creatorul
industriilor ºi civilizaþiilor Paleoliticului superior, a unor structuri economice,
sociale, spirituale deosebit de elaborate, între care, la loc de frunte se aflã arta
rupestrã ºi mobiliarã. De asemenea, Homo sapiens sapiens a evoluat, ulterior, nu
atât biologic, cât mai ales comportamental ºi spiritual, continuând dezvoltarea din
Paleoliticul superior, în forme specifice de la zonã la zonã,
 Procesul de antropogenezã 59
Epipaleoliticul/Mezoliticul, Neoliticul ºi Eneoliticul, Epoca metalelor ºi
civilizaþia istoricã propriu-zisã furnizând dovezi în acest sens.
Cu toate aceste clasificãri mai mult sau mai puþin didactice, recunoscute
sau nu, rãmân multiple probleme nerezolvate. De pildã, una ar fi legatã de
diferenþele genetice dintre om ºi cimpanzeu, care sunt doar de 1 %, în vreme ce
diferenþierile biologico-morfologice sunt de 60 %, ceea ce împiedicã cele douã
specii sã se reproducã între ele (funcþionând aºa-numita intersterilitate). În acelaºi
timp, ne putem întreba legitim care au fost mecanismele interne ale acestor
modificãri sau a celor existente în „lanþul filogenetic uman ºi cel al maimuþelor
antropoide” ? Biologia geneticã ne va oferi, fãrã îndoialã, o serie de rãspunsuri în
viitor, cunoaºterea factorilor genetici contribuind la modificarea, credem
substanþialã viziunii noastre asupra acestei probleme. Sã ne pregãtim pentru a face
faþã acestei provocãri.
În concluzie, procesul de antropogenezã are o importanþã crucialã pentru
înþelegerea ºi cunoaºterea evoluþiei ulterioare a societãþii umane. Aceasta a fost un
proces neliniar, cu multe tendinþe de umanizare, cu fenomene de continuitate ºi
discontinuitate, a cãrui mai bunã cunoaºtere se va face numai prin demersuri
interdisciplinare. Lanþul evolutiv uman ar cuprinde, în stadiul actual al
cercetãrilor: hominizii arhaici (Australopithecus aferensis ºi africanus),
arheanthropii (Homo erectus habilis, H. e. rudolfensis, H. e. ergaster ºi H. e.
erectus), paleanthropii (Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens
neanderthaliensis) ºi neanthropii (diferitele tipuri de Homo sapiens sapiens sau
H. s. recens), procesul de antropogenezã fiind în continuare deschis, Homo sapiens
recens evoluând spre alte tipuri, dintre care Homo sapiens sapientissimus ºi Homo
sapiens cosmicus vor popula, foarte probabil, alte lumi.

Fig. 27. Diferite tipuri de Homo sapiens.

 CAP. IV
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori.
Paleoliticul ºi Epipaleoliticul - Mezoliticul
IV. 1. Consideraþii generale, periodizare ºi cronologie

Paleoliticul reprezintã prima ºi cea mai îndelungatã epocã din istoria

strãveche a omenirii, în care diferitele tipuri umane, aflate într-o evoluþie, cu
fenomene fireºti de continuitate ºi discontinuitate (Homo habilis, Homo erectus,
Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens sapiens), au dobândit, alãturi de
trãsãturile anatomo-fiziologice proprii speciei (în special bipedia ºi poziþia
verticalã, graiul articulat, inteligenþa extinsã, gândirea ºi acþiunea logicã),
componentele sistemului economic, social ºi spiritual, omul definindu-se din ce în
ce mai mult ca un animal cultural.
Aceastã devenire, foarte îndelungatã, desfãºuratã pe parcursul a peste
patru milioane de ani, nu a fost întotdeauna liniarã ºi ascendentã, petrecându-se
deopotrivã în condiþii de existenþã prielnice ºi neprielnice, noile achiziþii fãcându-
se foarte lent, în cadrul unor unitãþi temporale deosebit de îndelungate, viaþa
oamenilor fiind reconstituitã foarte greu, de cele mai multe ori pe baza “industriei
litice” pe baza cãrei s-a dat, de altfel, numele epocii. Chiar dacã existã ºi pãrerea
potrivit cãreia arheologia paleoliticului ar trebui asimilatã Paleontologiei animale
(Turner, 1982), deoarece aceastã din urmã disciplinã ar oferi un cadru mai larg
pentru înþelegerea complexitãþii diferitelor fenomene ale difuziei ºi evoluþiei
comunitãþilor umane în cadrul ecosistemului, ca parte integrantã a acestuia, totuºi
doar odatã cu omul se poate vorbi de devenirea istoricã propriu-zisã. De aceea,
considerãm cã odatã cu omul mediul natural a dobândit o nouã componentã, o
dimensiune conºtientã a sa, fãuritorii istoriei începuturilor au determinat ca
Paleoliticul ºi Epipaleoliticul-Mezoliticul, care alcãtuiesc Epoca pietrei cioplite sã
reprezinte perioade fundamentale ale Preistoriei generale, bineînþeles cu luarea în
considerare a tuturor interdependenþelor care au existat, de-a lungul timpului, între
om ºi naturã.
În acest sens, arheologii ºi specialiºtii din unele ºtiinþe conexe, au reuºit sã
reconstruiascã, parþial, trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire din Paleolitic ºi
Epipaleolitic-Mezolitic, rãmânând, totuºi, încã foarte multe probleme
nesoluþionate sau care au fost studiate de pe poziþii simpliste, empirice ºi chiar
naive. Dacã lucrurile sunt oarecum mai clare pentru perioada de sfârºit a Epocii
pietrei, acestea se complicã cu cât ne îndreptãm atenþia spre primele 3000
de milenii ale începuturilor istoriei, prudenþa ºtiinþificã fiind o însuºire
necesarã cercetãrii.
Deºi folosim sintagma de societate umanã, în spatele acesteia înþelegem
de fapt o multitudine de manifestãri, dezvoltate în spaþii geografice diferite,
62 Dumitru Boghian
reprezentate prin numeroase tipuri sociale, alãturi de biodiversitate,
sociodiversitatea fiind o caracteristicã ºi a acestei epoci. Reunirea lor în cadrul
unor trãsãturi generale, uniformizatoare, este deosebit de dificilã ºi nu serveºte nici
corectei înþelegeri ºi nici reconstituirii ºtiinþifice. De aceea, multe din
reconstituirile realizate din necesitãþi ºtiinþifice sau didactice, sunt ipotetice ºi vor
suferi, în viitor, diferite ajustãri, în conformitate cu mersul firesc al cunoaºterii.
Aºa cum am vãzut, atunci când am discutat despre periodizarea ºi
cronologia Preistoriei generale, existã un decalaj temporal între primele etape ale
procesului de antropogenezã ºi primele dovezi de activitate conºtientã, manifestate
sub forma confecþionãrii primelor unelte din piatrã cioplitã. Aceastã perioadã de
peste 1, 5 milioane de ani a fost definitã ca Prepaleoliticã (cuprinzând aºa-numita
culturã osteo-donto-keraticã), (aproximativ 4000000-2500000 ani BP), dupã care
a fost definitã perioada Paleoliticului, cu care începe epoca propriu-zisã a pietrei
cioplite, cu trei paliere temporale: Paleoliticul inferior (timpuriu), (aprox.
2500000-300000 ani BP), Paleoliticul mijlociu (evoluat), (aprox. 300000-40000
ani BP), ºi Paleoliticul superior (târziu sau recent), (40000-mileniul al XIV-lea
BC, în lumea orientalã, sau 10000/8000 BC, în zona europeanã).
Epoca pietrei cioplite, ºi Preistoria propriu-zisã, se încheie cu
Epipaleoliticul - Mezoliticul, (mileniile al XIV-lea al IX-lea BC, în lumea
orientalã, sau 10/8000- 6000/ 5000 BC, în lumea europeanã), prin care se face
trecerea spre perioada urmãtoare a epocii pietrei ºlefuite, consideratã ºi partea
iniþialã a Protoistoriei.

IV. 2. Prepaleoliticul (aprox. 4000000 - 2500000 BP)

Sub aceastã denumire este inclusã perioada de început a istorie strãvechi,

când au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã, atunci când primii
hominizi s-au individualizat din trunchiul maimuþelor antropoide, adicã vremea
strãmoºului(lor) comun(i) ai omului ºi maimuþelor antropomorfe actuale ºi a
arheantropinelor (Homo erectus cu diferitele sale subtipuri), pânã la apariþia
primelor unelte certe, confecþionate intenþionat din piatrã cioplitã. Acest interval
temporal a mai fost denumit, în literatura arheologicã mai veche, Eolitic gr. åïò
(eos) = aurorã, ëéèïò (lithos) = piatrã, care a devenit caduc.
Este foarte greu de definit care au fost caracteristicile modului de viaþã al
acestor grupe de hominizi. Se poate bãnui cã acesta nu era foarte diferit de cel al
maimuþelor antropoide din care descindeau ºi cu care se înrudeau în mod direct,
atât prin felul de procurare a hranei din biotop, prin vânãtoare ºi cules, organizare
“socialã” în cete, cu descendenþã naturalã, ierarhii ºi relaþii biologice, sau prin
raporturile cu alte populaþii de animale sau hominizi.
Se considerã cã, pentru procurarea hranei, pentru amenajarea culcuºurilor
ºi eventualelor adãposturi ºi pentru apãrare, în faþa altor animale de pradã sau grupe
de hominizi, australopithecinele ar fi folosit o serie de unelte ºi arme naturale, beþe,
pietre de diferite dimensiuni, oase ºi coarne de animale, luate din naturã, pe care le
utilizau ocazional, aºa cum fac astãzi cimpanzeii, urangutanii, gorilele, pe care,
poate, le pãstrau pentru întrebuinþãri ulterioare.
În urma descoperirilor de la Makapansgat (Republica Sud-Africanã), în
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 63
1924, R. Dart a definit, pentru aceastã etapã, aºa-numita culturã osteo-donto-
keraticã (gr. osteon=os; odontos=dinte; keras/keratos=corn), când hominizii ar
fi folosit, pe lângã echipamentul lor natural, ca unelte incipiente: dinþi, coarne ºi
oase, uneori sparte ºi utilizate în cadrul vânãtorii. Existenþa unei asemenea culturi
discutabile a fost susþinutã ºi de H. Breuil. Ulterior aceastã denumire a folositã ºi de
C. S. Nicolãescu Plopºor pentru încadrarea discutabilelor materiale fosile de la
Bugiuleºti (com. Tetoiu, jud. Vâlcea). Acest tip de comportament ar fi pregãtit
confecþionarea propriu-zisã a uneltelor.

IV. 3. Paleoliticul inferior (aprox. 2500000 - 300000 ani BP)

Noþiunea de Paleolitic a fost introdusã, în anul 1865, de Sir John Lubbock,

fiind derivatã din alãturarea a douã cuvinte greceºti: ðáëáéïò (palaios) = vechi ºi
ëéèïò (lithos), desemnând etimologic Epoca veche a pietrei, înþeleasã ca Epocã a
pietrei cioplite. La rândul sãu, epoca paleoliticã a fost subîmpãrþitã în mai multe
faze evolutive, aºa cum am vãzut mai sus, stabilite ºi judecate, în special, dupã
progresul tehnologic, tipologic ºi funcþional al utilajului litic, la care s-au adãugat,
în limita posibilitãþilor, alte componente, care permit surprinderea evoluþiei
contradictorii a componentelor sistemelor economico-sociale ºi spirituale.
Paleoliticul inferior, cea mai îndelungatã perioadã preistoricã, a fost
divizat în urmãtoarele faze: Paleoliticul inferior timpuriu sau Protopaleoliticul-
gr. ðñïôùò (protos)=primul, (aprox. 2500000-1000000 ani BP), numit ºi arhaic,
în spaþiul african, Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat (aprox. 1000000-
400000 ani BP) ºi Paleoliticul inferior târziu/recent (aprox. 400000-
300000 ani BP).

IV. 3. 1. Paleoliticul inferior timpuriu/Protopaleoliticul

- (2500000 - 1000000 BP)

Aceastã perioadã desemneazã prima ºi cea mai îndelungatã parte a acestei

epoci, caracterizatã prin existenþa dovezilor clare de confecþionare conºtientã, de
cãtre Homo erectus (australopithecus ?) habilis, a uneltelor de piatrã cioplitã,
probabil ºi din alte materii prime: lemn, os, corn, dar care, din pãcate, nu s-au
pãstrat sau descoperit.
Dobândirea acestor abilitãþi creatoare a fost urmarea interacþiunii unui
complex de factori, între care trebuie luate în calcul: dezvoltarea în volum, cantitate
ºi calitate a substanþei cerebrale, o anumitã specializare a coordonãrii centrale a
diferitelor miºcãri ale membrelor, observarea ºi repetarea unor gesturi noi,
învãþarea ºi transmiterea experienþelor însuºite, conºtientizarea avantajelor noilor
unelte ºi/sau arme, pentru a face faþã, mai bine provocãrilor existenþei, în principal
pentru dobândirea hranei ºi apãrare, strâns legate de procesul general de
umanizare.
Primele unelte confecþionate din piatrã au fost, aºa-numitele cioplitoare,
lucrate pe extremitãþile unor bolovani, de diferite dimensiuni, numite ºi galete
(atunci când erau rulaþi ca urmare a acþiunii apelor marine, gheþarilor ºi torenþilor),
unifaciale, prin desprinderea de aºchii, de pe o singurã faþã, denumite choppers,
64 Dumitru Boghian

Fig. 28. Tipologia cioplitoarelor (choppers/chopping tools)

(dupã Cavaillon J. & N )
sau bifaciale, cioplite pe douã suprafeþe, numite chopping tools sau galets
aménagés, încadrate în zisa Culturã de prund (Pebble Culture), reprezentând
ipoteticele tehnocomplexe litice Preacheuleene, stabilite de H. L. Movius Jr., în
anul 1944, ºi denumite diferit de la zonã la zonã (Pebble Tools sau Chopping-Tool
Culture în Asia de SE, China, India, ºi culturile cu toporaºe de mânã-Hand-Axe
Cultures, cu bifaciale, în Africa ºi Europa) (fig. 28). Prin tehnicile de cioplire
(percuþie) directã, folosindu-se un bolovan de prelucrat ºi un percutor, ºi bloc
contra bloc (fig. 30 a ºi b), se obþineau aceste unelte cu margini tãioase, care stau, pe

Fig. 29. Cioplitoare de la Olduvai Fig. 30. Modalitãþi de cioplire a

(dupã M. D. Leakey) uneltelor (dupã M. Brezillon)
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 65
de o parte, la baza industriei litice pe nucleu (sau miez), ºi, pe de cealaltã parte, la
originea industriei litice pe prefabricate aºchiale, avându-se în vedere cã erau
folosite, în procesul muncii, ºi aceste produse de debitaj. Din punct de vedere
funcþional, aceste piese erau folosite în operaþii multiple: lovit, tãiat, rãzuit sau ca
percutoare, frecãtoare etc., mai eficiente decât o serie de unelte naturale.
Cioplitoarele monofaciale ºi bifaciale s-au pãstrat, în proporþii diferite, în funcþie
de pãstrarea unor tradiþii, creativitate ºi influenþe, pânã în Neolitic.
Cele mai vechi dovezi de prelucrare intenþionatã a pietrei, pentru obþinerea
de unelte, se cunosc în Africa de Est, la rãsãrit de Riftul Gregory (Gregory Rift
Valley) ºi provin din zona Hadar/Afar în Etiopia unde, de la Kada Hadar ºi Kada
Gona, au fost recuperate piese litice (choppers, chopping tools, nuclee-choppers)
care au fost datate prin magnetostratigrafie, între 2, 7-2, 4 mil. ani BP, vorbind,
probabil, de începuturile îndepãrtate ale Paleoliticului inferior african, prin faza sa
Protopaleoliticã, arhaicã.
Alte asemenea unelte/arme, lucrate din bazalt ºi cuarþ, datate dupã 1, 8 mil.
ani BP, au fost descoperite, la Olduvai Gorge, la nord de Ngorongoro Crater (N
Tanzaniei) (fig. 29), fapt pentru care cultura arheologicã ºi tehnocomplexul cãrora
le-au aparþinut a fost denumitã olduvaian, cu diferite faze, specificã tot pentru
perioada arhaicã a Paleoliticului inferior african (Early Stone Age). Piese similare
au mai fost descoperite la Koobi-Foora (Kenya), unde a fost definitã “industria
Karari”, dezvoltatã paralel cu fazele olduvaiene evoluate (aprox. 1, 65-1, 25 mil.
ani BP), Omo ºi Melka Kounturé (Etiopia) (fig. 34. 3), Semliki (Zair), Sterkfontein
ºi Swartkrans (Republica Sud-Africanã), existenþa lor prelungindu-se, în anumite
zone, pânã în Paleoliticul superior.
Redatarea fosilelor de Homo erectus erectus de la Sangiran (Indonezia), la
1, 8 - 1, 6 milioane de ani BP, ºi asemãnarea acestora cu unele fosile descoperite la
Trinil ºi Solo, din aceeaºi zonã, descoperite împreunã cu cioplitoare lucrate din tuf
vulcanic, descoperirile de la Dmanissi, în Georgia ºi artefactele de la Riwat ºi Pabbi
Hills, din Pakistan, pot pune problema, sub rezerva gãsirii de noi piese litice, în
asocieri arheologice certe, includerii Asiei în aria de rãspândire a
Protopaleoliticului.
În celelalte pãrþi ale Lumii Vechi, mai ales zona europeanã, elementele ale
Culturii de prund/Pebble Culture sunt datate dupã 1000000 de ani BP, fiind
confecþionate de comunitãþile de Homo erectus erectus care se rãspândeau treptat,
din aproape în aproape, ºi cucereau noi spaþii, desprinderea lor din trunchiul afro-
asiatic producându-se, probabil, înainte de trecerea la producerea industriei litice
acheuleene, astfel explicându-se ritmurile diferite de dezvoltarea a diferitelor
societãþi omeneºti. Nu excludem nici posibilitatea ca produsele considerate ca
aparþinând Culturii de prund sã reprezinte, în Europa, doar moºteniri arhaice în
cadrul unei industrii acheuleene propriu-zise. De aceea, se poate vorbi de o
variabilitate a Paleoliticului inferior, presupunând un nou demers euristic de
înþelegere nuanþatã a colonizãrii umane a Asiei ºi Europei precum ºi o definire mai
precisã a diferitelor lanþuri operatorii ale cioplirii pietrei, ale modului de folosire a
materiei prime, în strânsã legãturã cu ocuparea unor noi spaþii.
Se socoate, de asemenea, cã pe lângã confecþionarea intenþionatã a
primelor unelte, Homo erectus habilis ºi, ulterior, Homo erectus erectus ar fi fãcut
66 Dumitru Boghian
paºi importanþi pe calea dezvoltãrii altor
atribute umane, cum ar fi elementele
incipiente de organizare economicã:
procurarea hranei prin vânãtoare, în
continuitatea tradiþiilor fireºti, naturale,
din care cauzã acest tip de economie a
fost denumitã, nu tocmai potrivit, de
pradã, omul, ca omnivor, aflat la
capãtul superior al lanþului trofic, luând
din biotop, nu fãrã eforturi, uneori
considerabile, produsele alimentare ºi
utilitare (carnea unor animale mari ºi
mici, vânate de el sau luate de la alþi
prãdãtori, de aceea este foarte greu de
Fig. 31. Structurã de locuit de la spus cine era, în aceastã etapã vânãtor
Olduvai (dupã M. D. Leakey) sau vânat, fiind vorba de relaþii naturale
antropo-zoologice), ºi cules, prin care
procura majoritatea hranei, constând din ouã de pãsãri ºi reptile, insecte
comestibile, melci, scoici, tuberculi, rãdãcini, fructe, plante comestibile, piei, oase,
coarne etc.), neafectând echilibrul ecologic.
De asemenea, încã din Protopaleolitic se observã preocupãri pentru
amenajarea primelor adãposturi, sub forma unor colibe rotunde, din crengi,
frunze, ierburi, construite pe o bazã de bazalt, aºa cum sunt cunoscute la Olduvai
Gorge (Tanzania) (fig. 31), (cercetãri M. D. Leakey), datatã la 1, 8 mil. de ani BP,
sau pe o platformã de lut la Gomboré (Awash-Etiopia), (cercetãri J. Chavaillon),
încadratã pe la 1, 7 mil. de ani BP. Aceste adãposturi-colibe reprezintã elementele
unor tabere sezoniere sau mai durabile ale primilor culegãtori-vânãtori, aflate în
apropierea unor bogate surse de hranã. De altfel, despre existenþa unor tabere
sezoniere protopaleolitice vorbesc ºi descoperirile de la Omo 71, Omo 123
(Etiopia) ºi Koobi Fora (Kenya), toate datate înainte de 2 mil. BP.
În acelaºi timp, prezenþa acestor structuri de locuire, dovedesc existenþa
unor elemente evoluate de organizare a cetelor de hominizi, reconstituite
ipotetic, în care structurile de agregare biologicã, bazate pe ierarhii, relaþii
interindividuale ºi descendenþã naturalã erau, probabil, puþin modificate faþã de
perioada anterioarã, fãrã a se cunoaºte gradul de implicare conºtientã, în sens
social, rudenia sanguinã fiind un factor important de coagulare. În acest context,
în cadrul relaþiilor interumane, se considerã, ipotetic fireºte, cã Homo erectus
habilis utiliza o formã elementarã de limbaj, în timp ce Homo erectus erectus, a
cunoscut o normalã evoluþie spre un limbaj rudimentar, cu unele structuri
gramaticale simple.
Nu se cunosc, deocamdatã, elemente ale manifestãrilor spirituale,
neputându-se preciza dacã fosilele umane descoperite provin de la indivizi morþi în
urma unor accidente, a acþiunii animalelor de pradã, de la cadavre abandonate sau
de la eventuale înmormântãri incipiente, cu un ritual foarte simplu ºi greu de sesizat
arheologic.
Totuºi, începutul confecþionãrii uneltelor, cu alte forme ºi caracteristici
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 67
decât cele naturale, întemeierea primelor structuri de habitat ºi dovezile de
organizare socialã au modificat locul ºi rolul primilor oameni în cadrul
ecosistemului ºi au stat la baza dezvoltãrii conºtiente ulterioare.

IV. 3. 2. Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat

(aprox. 1000000 - 400000 ani BP)

Aceastã perioadã a fost, foarte probabil, creaþia tipurilor evoluate de Homo

erectus erectus din Africa, Asia ºi Europa, care au realizat o anumitã diversificare a
formelor de culturã materialã, urmare fireascã a transformãrilor prin care a trecut
omul ca specie ºi fiinþã culturalã, cu o întreagã suitã de structuri economice, sociale
ºi mentale.
Din punct de vedere arheologic, pentru aceastã perioadã au fost definite
mai multe aspecte culturale (tehnocomplexe litice, culturi ?), dintre care cel mai
important este Acheuleanul, definit încã din 1872 de cãtre G. de Mortillet, în urma
cercetãrilor efectuate pe terasele aluvionare ale râului Somme din cartierul Saint-
Acheul al oraºului Amiens (Franþa), unde s-au descoperit numeroase piese
bifaciale tipice. Ulterior, prin cercetãrile efectuate, s-au definit caracteristicile
industriei litice bifaciale acheuleene, au fost realizate diferite periodizãri, dintre
care o menþionãm pe cea utilizatã astãzi, introdusã de F. Bordes, cu trei faze

Fig. 32. Filiaþia ºi tipologia pieselor litice din Acheuleanul african

(dupã Isaac Gl., Garanger J)
principale; Acheulean timpuriu, Acheulean mijlociu ºi Acheulean târziu
(superior), aceastã culturã încheindu-se la nivelul Paleoliticului mijlociu.
68 Dumitru Boghian
Acheuleanul timpuriu (sau vechi) deºi este caracteristic pentru întregul
teritoriu al Lumii Vechi, fiind mai bine documentat în perioada echivalentã a

Fig. 33. Situri africane: A. Olduvaiene; B. Acheuleene

(dupã Garanger J.)
glaciarului Mindel ºi interglaciarului Mindel-Riss=sfârºitul pluvialului Kanjeran-
Gamblian ºi începutul pluvialului Kamasian, a debutat, se pare, în Africa de Est,
pe la 1, 5 mil. ani BP, prin aºa-numitul Acheulean african, specific pentru
Paleoliticul inferior propriu-zis/Early Stone Age, unde se cunosc primele situri cu
piese bifaciale.
Industria liticã a acestui aspect cultural este compusã din unelte mari de
tipul pieselor bifaciale, lucrate pe nucleu (miez), cu forme alungite, mai regulate,
cu baza rotunjitã, cu talonul înlãturat, marginile sinuoase tãioase ºi suprafeþele
cioplite în întregime, considerate tot toporaºe de mânã, grele, care se regãsesc ºi în
fazele ulterioare ale Acheuleanului. În cadrul Acheuleanului vechi erau prezente ºi
racloarele pe aºchie ºi s-au pãstrat însemnate elemente ale Culturii de prund
(fig. 32).
Descoperiri de piese litice acheuleene timpurii se cunosc în Africa: la
sfârºitul nivelurilor Olduvai I ºi Olduvai II (Tanzania) (fig. 34. 1-2), Nariokotome
III (Kenya), în siturile Stellenboch (Rhodesia), Kamoa, Luena, Katanga
(Republica Sud-Africanã), în zona Saharei de NV ºi la Ternifine (Algeria) (fig. 33).
În Africa australã, în urma descoperirilor de la Kaiso, pe valea râului Kafu
(Uganda), este cunoscut ºi un facies cultural (tehnocomplex ?) deosebit de primitiv,
numit Kafuan, caracterizat prin pseudo-choppers ºi bolovani naturali, care
debuteazã anterior Acheuleanului, pentru ca, mai apoi, sã evolueze paralel
cu acesta.
Paleoliticul inferior vechi din Orientul Apropiat este reprezentat tot de
industriile acheuleene, care prezintã mai multe faciesuri: de litoral (Sitt Markho,
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 69
Liban), de graben (Ubeidiyeh, Iordania) ºi o posibilã tradiþie cu bifaciale, datate
înainte de 1 milion de ani BP. Aceste faciesuri ºi tradiþii continuã ºi în Paleoliticul
inferior mijlociu (aprox. 850000-450000 BP), aºa cum ne aratã descoperirile de la
Berzine, Khallalé, Ouadi Aabet ºi Ras Beyrouth (Liban), pentru faciesul de litoral,
Joubb Jannine, Latamné, pentru faciesul de graben.
În Europa, începuturile industriei litice bifacialã acheuleene sunt mai

Fig. 34. Piese litice aparþinând Paleoliticului inferior african (1-5)

ºi asiatic (6-7). Olduvai (1-2), Melka Kountouré (3), Lac Langano,
Etiopia (4), Sidi Abderrahman, Maroc (5), Lanþian (6-7)
(dupã M. D. Leakeay, R. Feustel, J. Garanger)
târzii, fiind datate pe la 1000000-700000 de ani BP, asemenea piese descoperin-
du-se: în Grota Vallonnet (Nisa) ºi Soleilhac, în Franþa, Isernia La Pineta ºi la
Mandrascava (Italia), Gran Dolina (Spania), Kärlich Bb (Germania), La Belle-
Roche/Sprimont (Belgia), Sandalja (Croaþia), Beciov ºi Pribite Kamni (Slovacia),
Korolevo (Ucraina) etc., dintre care ultimele sunt mai noi. De aceea, multe dintre
descoperirile acheuleene timpurii din Europa sunt nesigure, chiar dacã sunt
asociate cu faunã villafranchianã. Pentru perioadele urmãtoare, de dupã 700000 de
ani BP, lucrurile devin mai clare ºi datoritã imbogãþirii descoperirilor ºi precizãrii
condiþiilor crono-stratigrafice.
70 Dumitru Boghian
Pentru o anumitã perioadã a Paleoliticului inferior european a fost definitã
cultura abbevillianã (denumitã astfel dupã localitatea Abbeville, Franþa, unde au
fost efectuate cercetãri de cãtre J. Boucher de Perthes). În unele lucrãri mai vechi,
pentru perioada abbevillianã a fost utilizat ºi termenul de Chellean, dupã
localitatea Chelles-Seine-et-Marne, Franþa, care este astãzi desuet. Abbevillianul
este considerat astãzi o fazã a Acheuleanului timpuriu european ºi este datat în
interglaciarul Günz-Mindel ºi glaciarul Mindel=prima parte a pluvialului
Kanjeran-Gamblian.
Ca fazã a Acheuleanului timpuriu, Abbevillianul se caracterizeazã printr-o
etapã evoluatã a confecþionãrii cioplitoarelor bifaciale, de pe suprafeþele cãrora
desprinzându-se numeroase aºchii se obþineau margini neregulate, deosebit de
tãioase, cu taloane rezervate, ºi vârfuri, piese care au mai fost denumite toporaºe
de mânã (fr. coup de poing; germ. Faustkeil, engl. hand-adze), de formã
triunghiularã sau amigdaloidã, având aceeaºi funcþionalitate multiplã ºi puteau fi
prinse, probabil, în anumite cozi sau mânere.
Deºi nu este foarte clar, în perioada Acheuleanul timpuriu îºi aflã, probabil,
începuturile ºi industria liticã din Asia de sud-est (Solo, Java, Sangiran,
Mondjokerto), unde au fost descoperite foarte multe fosile de Homo erectus, care ar
putea reprezenta creatorii faciesului Padjitanian (dupã zona Padjitan/Pacitan). În
zona chinezã, în aceeaºi perioadã a început, probabil, ºi faciesul cultural
Zhoukoudian (numit altã datã Kou-Kou-tien), cu o tipologie liticã rudimentarã
(fig. 34. 6-7), în timp ce în Pakistan ºi India (Madras ºi Kaºmir) este cunoscut un
aspect Presoanian (râul Soan, Pendjab-ul pakistanez), cu piese choppers ºi
spãrturi masive.

IV. 3. 3. Paleoliticul inferior târziu/recent

(aprox. 400000 - 300000 ani BP)

Ultima perioadã a Paleoliticului inferior reprezintã o dezvoltare fireascã a

industriei litice anterioare, în special a celei bifaciale, fiindu-i caracteristice fazele
evoluate ale Acheuleanului (mijlocie ºi târzie), mult mai bine cunoscute, ºi alte
faciesuri culturale, Clactonianul ºi Tayacianul, în regiunea europeanã,
Zhoukoudianul, în zona chinezã, Soanianul, în spaþiul indian etc. Aceastã
perioadã, cu durate diferite de la zonã la zonã, a reprezentat un apogeu al
Paleoliticului inferior, în interiorul sãu observându-se apariþia treptatã a
caracteristicilor industrilor litice ale Paleoliticului mijlociu.
Aceste aspecte culturale acoperã o perioadã temporalã echivalentã
stadiilor glaciare Riss I ºi II (Acheuleanul mijlociu), Riss III (Acheuleranul târziu
sau superior), care se prelungeºte ºi în timpul interglaciarului Riss-Würm
(Acheuleanul final-Micoqianul), toate paralele în timp cu cea de-a doua parte a
pluvialului Kamasian ºi începutul pluvialului Kageran.
Acheuleanul mijlociu cunoaºte o evoluþie ºi o diversificare tipologicã ºi
funcþionalã a pieselor bifaciale (fig. 35 ºi 36), acum fiind prezente piesele
lanceolate, cele ovalare, amigdaloide ºi limandele plate (numite astfel dupã forma
oval-alungitã a unei specii de peºte Limanda limanda), cioplite atent ºi retuºate,
folosite ca vârfuri de lance (?) ºi cuþite, piesele cordiforme, toporaºele de mânã cu
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 71

Fig. 35. Tipologia pieselor bifaciale (dupã F. Bordes)

Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

72 Dumitru Boghian
muchia transversalã, alãturi de care sunt prezente piesele unifaciale, lucrate pe
aºchie, într-o tehnicã numitã Protolevallois: racloare, cuþite denticulate, burine,
strãpungãtoare.
Într-o anumitã etapã a Acheuleanului mijlociu apar elemente ale tehnicii
de cioplire Levallois (numitã astfel dupã localitatea Levallois-Peret (Paris,
Franþa), constând din pregãtirea specialã a nucleului, în special de silex, prin
decorticare ºi realizarea unui plan de lovire, neted sau retuºat, numit câteodatã “în
formã de carapace de broascã þestoasã”, din care meºterul, cu o dexteritate
deosebitã, obþinea aºchii cu formã predeterminatã: ovalã, rotundã, rectangularã,
triunghiularã ºi numai puþine lame cu laturile paralele, care constituiau
“prefabricate”, cu talonul faþetat sau neted, prelucrate secundar, prin retuºare,
confecþionându- se racloare, gratoare ºi vârfuri triunghiulare.
În Acheuleanul târziu (superior) se observã o nouã diversificare a
utilajului litic, limandele reducându-se numeric, în vreme ce predominã piesele
bifaciale lanceolate, care aveau o formã triunghiularã, aplatizatã, ºi cele de tip
micoqian, având marginile tãioase regulate ºi suprafeþele mult mai atent retuºate.
Simetria deosebitã a acestor piese, reprezintã nu numai un reflex al progreselor
funcþionale, ci, poate, ºi o serie de mutaþii în spiritul uman, care denotã o oarecare
deschidere spre inovare, o orientare spre ordine ºi frumuseþe. Prin tehnica
Levallois, care se generalizeazã, s-au produs mult mai multe unelte pe aºchie:
gratoare, racloare, cuþite, burine, piese denticulate cu scobiturã (encoche) etc.
Clactonianul este un facies cultural ºi o tehnicã de cioplire specifice
pentru Paleoliticului inferior, numit aºa dupã staþiunea eponimã Clacton-on-Sea
(Essex, Anglia), caracteristic pentru zona nord-vest europeanã, ale cãrui începuturi
sunt greu de precizat, regãsindu-se, probabil, odatã cu popularea Insulelor
Britanice, de cãtre Homo erectus erectus (a se vedea fosilele de la Boxgrove din
Anglia, datate pe la 500000 de ani BP).
Ca facies cultural, Clactonianul s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze:
vechi, evoluat ºi final, în acelaºi timp cu sfârºitul Acheuleanului ºi Levalloisianul,
între acestea existând fireºti interferenþe, influenþe ale sale întâlnindu-se ºi în
spaþiul afro-asiatic. Din aceastã cauzã, mulþi specialiºti considerã cã este vorba
doar de o tehnicã de cioplire aºchialã, dintr-un nucleu biconic, nepreparat în mod
special, “prefabricatele” (aºchiile) cu unghiul de spãrturã foarte larg având un talon
neted, oblic, cu bulbul de percuþie conic, proeminent, din care, prin retuºare, s-au
obþinut racloare, piese denticulate ºi cu scobiturã (encoche), piese discoidale, cu
forme nestandardizate, în paralel cu continuarea confecþionãrii uneltelor de tip
choppers, la începuturile Clactonianului, sau a bifacialelor ºi limandelor, în
celelalte etape de dezvoltare.
Piesele clactoniene sunt, adesea, amestecate cu materiale acheuleene, fiind
localizate în bazinul Tamisei. Dintre descoperirile clactoniene, pot fi menþionate,
pe lângã cele din staþiunea eponimã, acelea de la Swanscombe (fig. 38. 6), Warren
Hill ºi High-Lodge (Anglia), La Micoque (Franþa), Markkleeberg (Leipzig,
Germania), Vértesszölöss (Ungaria) º. a., aflându-se în aria debitajului de
tip acheulean.
Acheuleanul final sau Tayacianul (Tayac, Dordogne, Franþa) poate fi
considerat drept o perioadã de trecere spre Paleoliticul mijlociu (aºa-numitul
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 73
Musterian de Tradiþie acheuleanã), fiind caracterizat prin continuarea realizãrii
unor puþine piese bifaciale, lanceolate ºi cordiforme, cu vârf ascuþit ºi baza
semicircularã, împreunã cu unelte variate pe aºchii: racloare simple, convexe ºi
transversale, gratoare, cuþite, burine, piese denticulate, vârfuri tayaciene, lucrate,
uneori, în tehnicã Levallois.
Tayacianul, definit de H. Breuil, caracterizat prin unelte realizate pe aºchii,
este mai puþin cunoscut ºi contestat de mulþi specialiºti, ar putea reprezenta,
probabil, o împletire între industria liticã a Acheuleanului final cu cea clactonianã,
fãcând trecerea spre Musterian, aºa cum se vede dintr-o serie de descoperiri din
Orient: Et Tabun (Muntele Carmel), Qumm Qatafa (Iudeea), Yabroud (Siria) etc.
sau din Spania, Italia ºi Asia Micã. Dacã Clactonianul este specific pentru Europa
centralã ºi de nord-vest, Tayacianul este, a fost, mai degrabã, circummediteranean
ºi evolueazã, probabil, cãtre Micoqian.
Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior, pe la 300000 de ani BP, existã dovezi

Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

clare de utilizare a armelor de lemn cu vârful întãrit în foc, aºa cum este lancea de la
Lehringen (Germania), gãsitã între coastele unui elefant de climã caldã, dovedind
vânãtoarea animalelor mari.
Descoperiri încadrate în etapele evoluate ºi târzii ale Acheuleanului sunt
74 Dumitru Boghian
cunoscute la: Arago (Tautavel), Terra Amata (Nisa), Orgnac (Franþa), Torre in
Pietra, Rio Correcchio, Basilicate, Capri (Italia), grotele Sinzing (Germania),
Vértesszöllös (Ungaria), Petralona (Grecia), în Europa (fig. 37), Ubeidyah (Israel),
Beirouth (Liban), vãile Iordan, Béeka, Oronte în Orientul Apropiat, în timp ce în
Africa se constatã o continuitate de locuire, în multe din staþiunile amintite anterior,
realizându-se o trecere localã la urmãtoarele aspecte ale Paleoliticului
mijlociu/Middle Stone Age: Fauresmithianul, Sangoeanul, Lupembianul.
În spaþiul carpato-danubiano-pontic, care este parte integrantã a lumii
europene, ca descoperiri care pot fi atribuite cert Paleoliticului inferior, în stadiul
actual al cercetãrilor, sunt cele de tip acheulean de la Duruitoarea Veche (niv. 4 ºi 3)

Fig. 37. Situri aparþinând Paleoliticului inferior din Europa centralã

ºi de vest (dupã Grimaud-Hervé, Serre, Bahain, Nespoulet)
ºi Ofatinþi (niv. 3 ºi 2), din Rep. Moldova, ºi clactoniene de la Valea Lupului, jud.
Iaºi, Mitoc-Malul Gaben, jud. Botoºani, fãrã a se putea preciza care a fost poziþia
cronologicã a pieselor litice gãsite în depozitele remaniate de pe vãile: Argeºului,
Mozacului, Dâmbovnicului, Cotmenei, Oltului, Dârjovului ºi în împrejurimile
Sibiului. Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior carpato-danubiano-pontic sunt
cunoscute aºa numitele industrii premusteriene din Rep. Moldova (Mersîn,
Buteºti, Bobuleºti V, Varvareuca VII ºi X, Ofatinþi) cuprinse în faciesurile
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 75
Tayacian ºi Micoquian,
sau cele de la Ripiceni-
Izvor care nu sunt precis
încadrate.
Zhoukoudianul
este aspectul cultural
dezvoltat în Paleoliticul
inferior mijlociu ºi târziu,
în zona chinezã, denumit
astfel dupã descoperirile
din grotele de la
Zhoukoudian (SV
Beijing), care alcãtuiesc
un complex de situri, fiind
opera variantelor asiatice
ale lui Homo erectus
erectus (Homo
lantianensis ºi
S i n a n t h r o p u s
(Pithecanthropus)
beijinensis. Între cele
peste 2000 de unelte
descoperite, lucrate din
cuarþit, roci vulcanice ºi
cristal de stâncã, se
întâlnesc: toporaºe de
m â n ã , u n e l t e
aºchiale,racloare, vârfuri
retuºate, nuclee sferoidale
ºi poliedrice etc. Piese
similare s-au mai
descoperit în peºtera
G u a n y i n , l a To n g z i
(provincia Guizhou), la Fig. 38. Piese litice aparþinând Paleoliticului
Daye (provincia Hubei), inferior european. 1. Remontajul unui chopper
Peºtera Dragonului de la de la Vallonnet (Franþa); 2-4. Choppers ºi
Yunxan, la Litsun ºi în chopping-tools de la Caune de Arago (Franþa);
valea Fen (Fen Ho), care 5. Bifacialã din Grota Paglicci (Italia); 6. Bifacialã
anunþã un stil acheulean. Swanscombe; 7. Bifacialã Côtes-d'Armor
În zona indo- (Franþa); 8-11. Racloare ºi bifaciale de la
pakistanezã s-a dezvoltat Saint-Acheul (Franþa); 12-14. Piese
aspectul Soanian (denumit acheuleene finale de la Lazaret (Franþa)
(dupã H. de Lumley, F. Bordes, J. L. Monnier,
dupã valea râului Soan,
A. Tuffreau, A. Galiberti)
Pendjab, Pakistan), în
regiunile Madras ºi Kaºmir,
caracterizat printr-o industrie liticã rudimentarã, compusã din choppers ºi
76 Dumitru Boghian
chopping-tools, piese bifaciale acheuleene, aºchii masive, greu de deosebit de
desprinderile naturale, aºchii de tip clactonian, rar retuºate, la care se adaugã aºchii
ºi gratoare, cu planul de lovire faþetat, prezentând caracteristici de debitaj
Levallois, fãcând trecerea spre Paleoliticul mijlociu.
Prin caracteristicile sale, Soanianul, mai ales prin descoperirile din situl
Chauntra (valea Soan), cu seriile sale de de bifaciale, prezintã o interferenþã a
industriilor litice africane ºi europene cu cele sud-est asiatice. În regiunea Madras
s-a dezvoltat faciesul
Madrasian, caracterizat prin
prezenþa bifacialelor ºi puþine
piese chopping tool, iar în situl
Attirampakkam au fost
descoperite unelte de aspect
acheulean. Cãtre sfârºitul
Soanianului au fost
confecþionate piese litice de tip
Musterian ºi Levallois.
În sud-estul Asiei, cu
toate cã existã numeroase
fosile legate de unele etape
timpurii ale procesului de
antropogenezã, Paleoliticul
inferior, aºa cum am vãzut
deja, este puþin cunoscut,
deoarece existã foarte puþine
asocieri, în complexe
arheologice cu stratigrafie
sigurã, cu unelte specifice
acestei perioade, piesele fiind
lucrate din tufuri vulcanice ºi
lemn fosilizat.
Astfel, piese de tip
choppers ºi chopping tools,
asociate cu aºchii clactoniene
ºi Protolevalloisiene, au fost
descoperite la Irrawaddy
(Mandalay), (Birmania), pe
terasele Mekongului ºi râului
Kwaï Noï (Siam), ale râului
Perak (Malaka-Malaesia),
Tuguegarao (insula Luzon-
Filipine) ºi pietriºurile râului
Baksoka (Java-Indonezia). Au
fost definite, astfel, mai multe Fig. 39. Locuinþe ºi vatrã din Paleoliticul
faciesuri regionale cum sunt: inferior european. A. Vatrã de la Terra Amata;
B. Locuinþã de la Terra Amata; C. Locuinþã de
Cabalwanianul, în Filipine,
la Lazaret (dupã H. de Lumley)
Tampanianul, în Malaezia,
Anyathianul, în Birmania,
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 77
Fingoianul ºi Lannathianul, în Thailanda etc., care rãmân domenii deschise
de cercetare.
În cea de-a doua parte a Paleoliticului inferior, toate tipurile de Homo
erectus au fãcut, nu dintr-o datã ºi foarte facil, paºi însemnaþi pe drumul umanizãrii
propriu-zise, a conturãrii mai exacte a structurilor economice, sociale ºi mentale.
Noile unelte/arme de piatrã, cu funcþionalitãþi multiple, alãturi de cele mai vechi
(suliþe de lemn, mãciuci, ciomege, beþe de scormonit, coºuri de nuiele etc.), au
permis practicarea vânãtorii, probabil în cete, a diferitelor animale, mai mari sau
mai mici, presupunând o oarecare specializare, care asigura, aºa cum ne aratã
studiile etnologice, pânã la 20-30 %, din hranã, în vreme ce culesul permitea
obþinerea restului de resurse alimentare, de pânã la 70-80 %. În ciuda unei creºteri
demografice, judecatã relativ, dupã numãrul crescut de fosile descoperite,
procurarea hranei nu a avut ca urmare modificarea raporturilor ecologice.
Relaþiile economice dintre indivizi sunt mai greu de determinat, dar nu se
poate exclude, probabil, o anumitã cooperare ºi solidaritate între membrii cetelor ºi
ginþilor, rudenia conºtientizatã jucând un rol, credem, din ce în ce mai important. În
acelaºi timp, este greu de definit care au fost formele de agregare socialã, care au
fost elementele noi dobândite în procesul treptat ºi lent de umanizare.
Considerãm cã, în continuitatea formelor de organizare socialã, prezente
în perioadele anterioare, cetele de hominizi capãtã caracteristicile ginþilor umane,
în care descendenþa naturalã, matriliniarã, fundamenta relaþiile de rudenie, iar o
serie de interdicþii sexuale, biologice, moºtenite din lumea animalã înruditã, devin
tabuuri ºi au avut ca urmare dezvoltarea exogamiei, care existã, de altfel, ºi la unele
specii, inclusiv la maimuþele antropoide. În cadrul acestor comunitãþi, ierarhiile au
capãtat, probabil, noi conotaþii, pe lângã calitãþile biologice, înþelepciunea,
îndemânarea, experienþa ºi fertilitatea jucând un rol deosebit, existenþa unui stadiu
matriarhal în organizarea ºi devenirea preistoricã a omului nemaiputându-se
susþine.
Grupele de Homo erectus erectus, care nu erau foarte numeroase, poate
pânã la 30-40 membri, cum aratã analogiile etnologice, dovedeau o preocupare
deosebitã pentru alegerea, organizarea sau construirea adãposturilor locuinþã ºi
pentru “domesticirea” ºi folosirea focului, luat din naturã. Astfel, la Makapansgat
(Africa de Sud), în Acheulean era ocupatã “Peºtera vetrelor”, cu instalaþii pentru
foc, pe care existau nu mai puþin de nouã straturi de cenuºã. Asemenea adãposturi
mai sunt cunoscute în unele grote de la Zhoukoudian, cu straturi groase de cenuºã,
dovedind întreþinerea îndelungatã a focului pe acelaºi loc, chiar dacã o serie de
specialiºti susþineau recent cã aceasta se datoreazã unor inundaþii care ar fi adus
cenuºa din exterior (Sic!).
În acelaºi timp, alte grupe de Homo e. erectus au construit locuinþe în aer
liber, sub forma unor colibe circulare-ovale, unele temporare, ca cele de la Terra
Amata (Nisa-Franþa), construite pe pari înfipþi în solul nisipos al unor dune, cu
vetre interioare ºi exterioare amenajate în mici alveolãri pavate cu plãci de piatrã,
datate pe la 400000 de ani BP sau Lazaret (Franþa) (fig. 39). Dovezi ale folosirii
focului ºi vetrelor mai sunt cunoscute la Vértesszöllös (Ungaria), Torre in Pietra
(Italia), Lunel Viel ºi Achenheim (Franþa), legate de Acheuleanul mijlociu.
“Domesticirea” focului reprezintã o cucerire deosebit de importantã a lui
78 Dumitru Boghian
Homo e. erectus, acesta devenind un factor civilizator, fiind greu de conceput o
umanitate evoluatã fãrã acest element. Focul a cãpãtat, de-a lungul timpului,
funcþii tehnologice, sociale ºi spirituale. Dupã o perioadã în care hominzii au
dovedit aceeaºi teamã instinctualã faþã de focul natural, ca ºi animalele, Homo e.
erectus a învãþat sã cunoascã acest element natural, luându-l din naturã (unde se
naºte prin autoaprindere, erupþii vulcanice, descãrcãri electrice etc.) ºi l-a folosit,
probabil, acum 500000 de ani BP, pentru încãlzit, iluminat, apãrarea de animalele
sãlbatice ºi prepararea hranei, prin frigerea cãrnii ºi coacerea rãdãcinilor,
tuberculilor, ameliorarea cioplirii pietrei ºi întãrirea uneltelor de lemn etc.
Ulterior, în Paleoliticul mijlociu ºi superior, odatã cu producerea focului, acesta a
fost întrebuinþat la: prelucratul pieilor prin argãsire, transformarea unor coloranþi,
prelucrarea osului, a substanþelor cleioase, ºi, nu în cele din urmã, în cadrul
diferitelor rituri ºi practici magico-religioase, toate implicând un întreg cortegiu de
schimbãri complexe în comportamentul uman, în plan economic, social ºi mental.
Cu toate progresele pe care le face Homo erectus erectus, în aceastã a doua
fazã a Paleoliticului inferior, nu sunt sesizabile, deocamdatã, deºi pot fi bãnuite,
elementele spirituale, magico-religioase ºi artistice. În acest sens, foarte buna
pãstrare a unor cranii, datând din Paleoliticul inferior final (Tautavel, Steinheim
º.a), poate fi legatã, probabil, de prefigurarea unui comportament funerar, alãturi de
alte practici magico-religioase.

IV. 4. Paleoliticul mijlociu/dezvoltat

(aprox. 300000 - 40/35000 ani BP)

Acest etaj cronologic al Paleoliticului a fost creaþia lui Homo e. erectus

evoluat, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã a Lumii Vechi, a lui Homo sapiens
archaicus, Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo s. sapiens, care, potrivit
descoperirilor arheologice, au dovedit importante calitãþi tehnologice, lucrând la
un nivel superior piatra, folosindu-se atât nucleele cioplite cât ºi aºchiile, lamele ºi
vârfurile, oarecum standardizate, desprinse prin percuþie directã sau indirectã ºi
presiune (fig. 30 a, c-d), folosite într-o manierã sistematicã ºi pe scarã largã, în
tehnica numitã Levallois (fig. 40), care cunoaºte o înflorire deosebitã.
În acelaºi timp, în arsenalul omului din Paleoliticul mijlociu îºi face loc
tehnica, din ce în ce mai perfecþionatã, a retuºãrii prefabricatelor, putându-se obþine
piese litice mult mai perfecþionate ºi eficace, a se vedea vârfurile de tip Levallois ºi
Le Moustier (fig. 41. 2-5), care puteau fi prinse în tije groase, realizându-se lãnci
eficace.
Noua metodã de cioplire a pietrei cerea cantitãþi însemnate de materie
primã, fapt care a condus, probabil, cãtre “inventarea” exploatãrii cvasi-
sistematice a unor surse litice, cu calitãþi deosebite, prin sãparea de puþuri ºi galerii,
aºa cum se cunosc, deocamdatã, în Egipt, unde, din puþuri adânci de pânã la 2 m, se
extrãgeau bolovanii de silex, sau în Africa de Sud, unde, din galerii orizontale, se
scotea ocrul roºu.
Cãtre 120000 de ani oamenii preistorici au trecut, în momente diferite de la
zonã la zonã, la reducerea dimensiunilor nucleului ºi extragerea de prefabricate sub
formã de lame fine, alungite, care au permis o specializare mai accentuatã a
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 79
uneltelor, aceastã tehnicã extinzându-se foarte mult în Paleoliticul superior.
În Paleoliticul mijlociu, s-a dezvoltat un important complex tehnologic ºi
cultural, Musterianul, dupã denumirea localitãþii Le Moustier (Dordogne,
Franþa), rãspândit în diferite forme în Europa, Africa ºi Asia, de la sfârºitul
glaciaþiei Riss pânã la sfârºitul stadiului glaciar Würm II. Musterianul îºi are
originea în industriile litice ale Paleoliticului inferior, existând împletiri cu
Levalloisianul.
Din punct de vedere tipologic, Musterianul este o industrie pe aºchii,
prefabricate din care s-au confecþionat, mai ales, vârfuri bifaciale ºi racloare
(fig. 41). Unii cercetãtori ai Paleoliticului (D. Peyrony ºi F. Bordes) au stabilit mai

Fig. 40. Modalitãþi de cioplire
Levallois unipolarã (dupã E. Boëda)
Fig. 41. Piese litice musteriene. 1. Racloar
convex; 2. Vârf Levallois; 3-5. Vârfuri mus-
teriene; 6. Racloar oblic; 7. Racloar trans-
versal; 8. Racloar convergent; 9. Racloar
dublu; 10. Aºchie Levallois (1, 3-9. Combe-
Grenal, Dordogne; 2. Hauppeville, Norman-
dia; 10. Corbiac, Franþa (dupã F. Bordes)

multe faciesuri musteriene, definite pe baza rolului determinant al proporþiei

racloarelor în comparaþie cu alte unelte:

! Musterianul de Tradiþie Acheuleanã asemãnãtor, în parte, cu Micoquianul, cu

bifaciale cordiforme, plate ºi triunghiulare, lame - cuþite à dos, gratoare,
strãpungãtoare, burine, care au devenit predominante în faza finalã;

!Musterianul tipic (Le Moustier) - caracterizat prin întrebuinþarea tehnicii

levalloisiene de cioplire a pietrei, prin preponderenþa vârfurilor de mânã, a
80 Dumitru Boghian
racloarelor, un numãr redus de lame - cuþite à dos ºi prezenþa accidentalã a
bifacialelor;

!Musterianul denticulat care cuprinde o industrie liticã mediocrã, caracterizatã

prin unelte cu scobituri (encoches) ºi piese denticulate, în timp ce vârfurile de
mânã, racloarele, cuþitele ºi bifacialele sunt rare;

!Musterianul La Quina (Charentian), denumit dupã localitatea La Quina

(Charente-Franþa) pare cã evolueazã din Clactonian ºi Tayacian, industria sa
prezentând numeroase racloare circulare ºi înguste, laterate, transversale ºi plan-
convexe, în vreme ce cuþitele, bifacialele ºi piesele denticulate sunt rare;

!Musterianul La Ferrassie (dupã localitatea eponimã din Dordogne, Franþa) pare

Fig. 42. Industrie liticã aterianã Fig. 43. Industrie liticã

din Algeria. 1-4. Beir el Ater; africanã MSA. 1-9. Lupembian;
5-14. Sahara (dupã Camps G., 10-12. Orange (Africa de Sud);
Chavaillon N.) 13-17. Pietersburg
(dupã Clark J. D.)
cã evolueazã din mediul La Quina, având ca unelte caracteristice racloarele
transversale, convergente, înguste, plan-convexe sau bifaciale, piesele bifaciale
lipsesc iar uneltele denticulate sunt rare.
De asemenea, au mai fost definite ºi alte faciesuri musteriene, cum ar fi
discutabilul Musterian alpin (E. Bächler, 1903), cunoscut pe baza descoperirilor
din zona montanã a Elveþiei, cu o industrie liticã sãrãcãcioasã, asociatã cu
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 81
numeroase materiale osteologice de urs de peºterã, ºi Musterianul din Asia
Centralã, subîmpãrþit, la rândul sãu în cel puþin patru grupe regionale (grupul
Levallois, grupul Levalloisiano-Musterian, grupul Musterian tipic, montan, ºi
grupul Musterian de tip soanian).
Ca descoperiri musteriene mai importante, din spaþiul european, pot fi
menþionate cele de la La Ferrassie, Le Moustier, La Quina, Combe-Grenal, Pech de
l'Aze (Franþa), Grimaldi, Guattari (Italia), El Castillo, Romani (Spania), Saint
Brelade (Anglia), Spy (Belgia), Altmühl (Germania), Predmost (Moravia), Tata
(Ungaria), Krapina (Croaþia), Asprocaliko (Grecia), Molodova (Ucraina etc.).
În acelaºi timp, pe lângã Musterian ºi Levalloisian, au fost decelate ºi
definite mai multe faciesuri: Micoquianul, care succede Acheuleanului, cu
varianta Micoquianul Europei centrale; Pontinianul, apropiat de Charentian ºi
Musterianul La Quina, dezvoltat pe litoralul Pontin (la sud de Roma pânã la Monte
Circeo) ºi caracterizat prin bogãþia de racloare cu retuºe La Quina, utilizarea pe
scarã redusã a tehnicii Levallois, puþine vârfuri musteriene, nuclee discoidale ºi
pãstrarea pieselor choppers ºi chopping-tools; Taubachianul, cunoscut în Europa
centralã (situl Taubach, Germania), s-a rãspândit în Germania, Moravia, Ungaria,
vestul Ucrainei ºi a avut o industrie interesantã, de mici dimensiuni, neregulatã, ca
artefacte remarcându-se: piesele denticulate, piesele cu scobituri retuºate, vârfurile
robuste etc.; Charentianul, denumit dupã zona Charente, unde pe baza cercetãrii
unor situri au fost definite: Charentianul de tip La Quina ºi Charentianul de tip La
Ferrassie remarcate prin tipurile de racloare ºi tehnica Levallois; Krumlovianul,
rãspândit în sudul Moraviei (regiunea Moravsk, Krumlov), în repertoriul utilajului
sãu gãsindu-se: aºchii retuºate, racloare, piese cu scobituri retuºate, piese
denticulate, bifaciale poliedrice etc.; Altmühlianul, dezvoltat poate din
Micoquianul Europei centrale, în partea de centru-nord a Europei (râul Altmühl,
afluent al Dunãrii, în Bavaria), a avut o industrie liticã caracterizatã prin vârfuri
bifaciale (Blattspitzen), racloare bifaciale ºi simple, lame bifaciale.
În spaþiul carpato-danubiano-pontic, Paleoliticul mijlociu este mult mai
bine cunoscut decât perioada anterioarã, evidenþiindu-se cercetãrile efectuate în
mai multe zone: Prutul mijlociu (Ripiceni-Izvor), reprezentând faciesurile
musteriane tipice de debitaj Levallois ºi de tradiþie acheuleanã ºi debitaj Levallois,
spaþiul pruto-nistrian cu mai multe descoperiri ºi faciesuri (Buzdugeni I,
Musterian denticulat, Chetrosu, Musterian de tip micoquian, Molodova I,
Molodova V, Cormani IV, grota Buteºti facies Levallois fãrã bifaciale, Stânca un
facies particular), Dobrogea (situri deschise Mamaia-Sat, Peninsula, Saligny,
Peºtera, situri în peºteri Cheia La Izvor ºi Târguºor La Adam), specifice pentru
aºa-numitul facies al Musterianului denticulat cu elemente micoquiene,
Transilvania, nordul Olteniei ºi Banatul (Baia de Fier, Nandru/Peºtera Curatã ºi
Peºtera Spurcatã, Ohaba Ponor, Boroºteni-Peºterea Cioarei, Gura Cheii-Râºnov,
Peºtera-Braºov, Bãile Herculane-Peºtera Hoþilor, Peºtera Climente I, Cladova,
Româneºti-Dumbrãviþa, Gornea-Dealul Cãuniþei) încadrate în aºa-numitul
Musterian cuarþitic ºi în Charentian, cu toate cã existã evidente diferenþieri între
unele staþiuni, ºi Þara Oaºului (Boineºti, Remetea Somoº I ºi II, niv. I).
Paleoliticul mijlociu african, numit ºi Middle Stone Age, a fost mult mai
diversificat decât în perioada anterioarã ºi s-a caracterizat prin douã stadii
82 Dumitru Boghian
evolutive. Stadiul mai vechi, a cunoscut zonal, faciesurile Musterian, în nordul
Africii, din Maroc (Taforalt, niv. 35, J' Bel Irhoud), Tunisia (Gafsa) pânã în Egipt
(Kharga) ºi, poate, în Sahara, oarecum asemãnãtor cu cel de tip La Ferrassie,
anterior sau poate contemporan Aterianului; Sangoean-Toumbian (golful
Sango/Sango Bay, pe tãrmul lacului Victoria, Uganda), în partea de centru sud ºi,
parþial, vest a continentului, pentru zona forestierã (Congo, Zair, Burundi, Ruanda,
Rep. Centrafricanã, Gabon, Angola, Mozambic); Tiemassasianul în Africa de Vest
(Tiemassas, Senegal); faciesul cu aºchii Levallois ºi mici bifaciale, în est, ºi
faciesul cu lame ºi mici bifaciale, în sud-sud-vest, unde, într-un peisaj de stepã a
evoluat aspectul Fauresmithian, în care se mai pãstreazã destul de însemnate
tradiþii de tip acheulean, între ultimele trei existând unele suprapuneri.
Astfel, în Africa de Sud ºi Est Homo sapiens a generalizat tehnica
Levallois ºi a inventat debitajul lamelar, uneori într-o manierã deosebit de
elaboratã, ca piese predilecte fiind cunoscute: racloarele, artefactele retuºate ºi cele
denticulate. Ca descoperiri se remarcã cele din zona Olduvai Gorge (Tanzania),
Boomplaas ºi Klasies River Mouth (provincia Cap, Africa de Sud).
Stadiul mai nou s-a caracterizat prin faciesurile: Aterian, specific pentru
toatã zona de nord a continentului, (Bir-el-Ater, Algeria), în care predominau
vârfurile, gratoarele, piesele pedunculate ºi tehnica Levallois (fig. 42);
Lupembian (Lupemba, în bazinul Shaba, Zair), în zona în care anterior s-a
dezvoltat Sangoean-Toumbianul (fig. 43. 1-9); faciesul cu vârfuri unifaciale ºi
piese bifaciale, în est, ºi faciesul Pietersburg (fig. 43. 10-17), cu vârfuri
unifaciale ºi bifaciale, în sud, fiind prezente, de asemenea, unele interferenþe ºi
supapuneri. Pentru Africa de Sud ºi Est a fost definit, ca facies “industrial” al
Paleoliticului mijlociu, Stillbayanul, caracterizat prin utilizarea pe scarã largã a
tehnicii Levallois, a vârfurilor cu retuºe uni- ºi bifaciale, racloare, piese denticulate
împreunã cu lame macrolitice, care este divizat, mai nou, în mai multe faciesuri
regionale, termenul fiind uzitat din ce în ce mai rar.
Tot în Africa, mai precis în estul Zairului, se cunosc, încã din Paleoliticul
mijlociu, uneltele standardizate din os, printre care harpoanele care au fost
întrebuinþate atât la vânãtoare cât ºi la pescuit. Este foarte posibil ca multe din
industriile Paleoliticului mijlociu african/Middle Stone Age sã fi fost create de
diferite variante de Homo sapiens, care se rãspândeau spre alte zone ale lumii.
Orientul Apropiat, spaþiu de concurenþã ºi înlocuire între diferitele grupe
umane de Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo sapiens sapiens, s-a
caracterizat, în Paleoliticul mijlociu, printr-o serie de faciesuri litice interesante:
Amoudianul (Grota Amoud, Israel), care a prezentat o tehnicã lamelarã timpurie,
în care s-au realizat gratoare ºi burine, în special, împreunã cu aºchii levalloisiene,
Musterianul târziu reprezentat prin vârfuri triunghiulare cu baza subþiatã (de tip
Emireh), confecþionate în tehnicã Levallois, ºi Yabroudian (Grota Yabroud, Siria),
în cadrul cãruia s-au perpetuat piesele bifaciale acheuleene. De asemenea, trebuie
remarcat faptul cã prezenþa sau absenþa debitajului Levallois pare a fi un criteriu de
departajare a industriilor litice din Orientul Apropiat de cele din Zagrosul irakiano-
iranian. Astfel, dacã în zona levantinã piesele de tip Levallois (aºchii ºi vârfuri)
sunt numeroase ºi de bunã calitate, în zona Zagrosului acestea lipsesc, acolo fiind
cunoscute doar piesele pe aºchii, în special racloarele, care fac trecerea cãtre
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 83
industria liticã a Paleoliticul mijlociu extrem-oriental. Yabroudianul a fost urmat,
în zona Eufratului, de faciesul Hummalian, datat pe la 157000-90000 BP.
În zona chinezã, în perioada Paleoliticului mijlociu, continuã sã se
dezvolte Zhoukoudianul, caracterizat prin vârfuri de mânã, aºchii, racloare,
gratoare, burine denticulate, piese cu encoches, realizate pe produse de debitaj
Levallois, ºi cultura Ordos (numitã dupã platoul eponim din Mongolia), care a
pãstrat, pânã târziu, uneltele de tip choppers, artefactele discoidale ºi bifaciale dar
au apãrut ºi racloarele, vârfurile musteriene, piesele denticulate, lucrate în tehnica
Levallois, ºi în cadrul cãreia au fost decelate tehnocomplexele
Shuidonggou/Chouei-tong-keou ºi Sjara-osso-gol.
În Japonia, în ciuda controverselor, primele dovezi de locuire umanã ºi
confecþionare a uneltelor litice sunt datate între 150000/130000- 70000 BP (Insula
Kyshu, Babadan/prefectura Miyagi). În staþiunile Hoshino, la nord de Tokyo, ºi
Gongenyama, datate între 50000 ºi 30000 BP, pe lângã piese mai vechi, de tip
choppers ºi chopping-tools, sunt cunoscute ºi bifaciale de tip acheulean împreunã
cu artefacte lucrate în tehnicã Levallois.
În Asia de sud-est continuã, ºi în Paleoliticul mijlociu, datoritã folosirii
unor materii prime litice inferioare, mai ales tufurile vulcanice ºi lemnul ºi calcarul
silicifiat, confecþionarea uneltelor ºi armelor “culturii de prund”, în mediul cãreia
au început sã fie folositã tehnica levalloisianã. Un fenomen asemãnãtor se petrece
ºi în cadrul Soanianului recent indian, în Pendjab, dar piesele levalloisiene ºi
musteriene sunt mai numeroase (siturile Narmada/Narvada ºi Patne/Maharachtra).
Tipul de economie din Paleoliticul mijlociu a rãmas aproape neschimbat, faþã de
perioada anterioarã, existând, foarte probabil, o mai accentuatã specializare a
vânãtorii ºi culesului, strâns legatã de perfecþionarea utilajului litic, osteologic,
lemnos ºi de specificul mediului geografic în care comunitãþile umane au trãit.

Fig. 44. Structuri de habitat musterian. A. Colibã de la Molodova I;

B. Adãpostul-paravan de la Ripiceni Izvor (România)
(dupã A. Cernyš, Al. Pãunescu)
Probabil, odatã cu inventarea ºi utilizarea harpoanelor, oamenii din aceastã
perioadã, au inclus ºi pescuitul printre importantele activitãþi legate de cules.
Referitor la organizarea habitatului uman din aceastã perioadã, se poate
arãta cã au fost folosite, deopotrivã ºi în acelaºi timp, grotele ºi adãposturile de sub
stânci, probabil într-un climat mai aspru, pentru care a fost definit aºa-numitul
Musterian de peºterã, precum ºi locuinþele-colibe ºi corturile, într-un climat mai
84 Dumitru Boghian
propice, în cadrul numitului Musterian de terasã, sau asociate în funcþie
de condiþii.
Astfel, existã ºi asocieri de grote ºi alte tipuri de locuinþe cu vetre, aºa cum
se cunosc în adãpostul de la Lazaret (Nisa, Franþa), dupã cum am amintit mai sus,
datat acum aprox. 230000-130000 de ani BP, cu substrucþie de pereþi uºori ºi “piese
de mobilier” pentru odihnã, acoperite cu alge ºi blãnuri (fig. 39. C), sau
La Ferrassie, unde adãpostul a fost pavat cu lespezi. În aer liber sunt cunoscute
locuinþele-colibã, cu schelet din ramuri ºi oase mari de animale, acoperite cu
piei, unele mari, realizate pe podine la Molodova I (Ucraina), cu 15 vetre, sau
la Ripiceni (România), unele putând fi simple adãposturi (paravane) de vânt
(fig. 44).
Se socoate, adesea, cã Paleoliticul mijlociu a reprezentat perioada în care
omul a reuºit sã treacã de la folosirea focului la producerea acestuia, considerându-
se, pe baza dovezilor etnologice,
cã au existat cel puþin douã tehnici
principale de aprindere a acestuia:
prin percuþie ºi prin fricþiune, fãrã
a exclude anumite etape de
pãstrare ºi de întreþinere a “focului
domestic” în cadrul aºezãrilor ºi
l o c u i n þ e l o r
(fig. 45).
Prin tehnica percuþiei, se
considerã cã se loveau anumite
bucãþi de silex (percutoare) de
nuclee de piritã (sulfurã naturalã
de fier), cu ajutorul scânteilor
fierbinþi rezultate aprinzându-se
ierburi uscate ºi iascã, peste care
erau puse lemne subþiri ºi se Fig. 45. Modalitãþi producere a focului.
obþinea un jar capabil sã incendieze A. Fricþiune; B. Percuþie; C. Vatrã.
ºi lemne mai groase. Ar sta
mãrturie, în acest sens, bucãþile de piritã descoperite în grota Chaleux (Furfooz) ºi
Trou Al Wesse (Belgia), Laucelle (Franþa), Star Carr (Anglia), Montillier (Elveþia),
sau a urmelor de iascã de la Star Carr (Anglia), Salzgitter-Lebenstädt (Germania),
Portalban (Elveþia), Charavines (Franþa) etc., datate în Paleoliticul superior,
Epipaleolitic ºi Neolitic.
Tehnica fricþiunii presupunea frecarea unul de altul a douã lemne uscate,
pânã se obþinea o micã grãmãjoarã de rumeguº aprins, peste care se puneau ierburi
ºi iascã, ºi rezulta un jar. Un alt procedeu consta din frecarea, printr-o miºcare
circularã rapidã, a unui beþigaº într-un orificiu sãpat într-o plãcuþã de lemn uºor de
aprins. Ambele tehnici sunt cunoscute doar etnologic, deoarece nu se fosilizeazã
arheologic.
Progresele înregistrate pe diferite planuri, materiale ºi spirituale, au permis
specialiºtilor sã considere cã structurile sociale din Paleoliticul mijlociu erau mult
mai închegate, ginþile constituind acele familii mari bazate pe rudenie ºi
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 85
solidaritate, care ar fi constituit cadrul social în care indivizii, înrudiþi direct sau
indirect, îºi duceau traiul. Astfel, este posibil ca relaþiile biologice de altã datã sã fi
cãpãtat certe ºi ireversibile forme sociale. Nu se poate ºti, cel puþin în momentul de
faþã, dacã în interiorul acestor ginþi s-a produs o separare pe diferite tipuri de familii
ºi care ar fi fost configuraþia acestora, diferitele modele etnologice invocate
neputând fi luate decât parþial în considerare.
Oamenii Paleoliticului mijlociu aveau, probabil, un limbaj apropiat de cel
al oamenilor moderni, evident mult mai rudimentar, care le-au permis sã conceapã
ºi sã ordoneze acþiunile, obiectele, evenimentele, uºurând posibilitãþile de
comunicare, cu importante repercusiuni în plan reflexiv. Pe baza cercetãrilor
arheologice, s-a dovedit cã oamenii Paleoliticului mijlociu aveau, cu siguranþã, o
serie de reprezentãri spirituale, artistice ºi funerare, nãscute, probabil, încã de la
sfârºitul perioadei anterioare.
Au fost descoperite o serie de mojare, în care se mãrunþeau diferiþi
coloranþi naturali, de culoare roºie sau neagrã, care au servit, probabil la pictarea
corpului, în cadrul unor ceremonii ºi ritualuri magico-religioase, sau pentru
decorarea unor piese realizate din materiale perisabile. Astfel, François Bordes a
descoperit, la Pech de l'Aze (Dordogne, Franþa), un fragment de coastã având
trasate douã linii fine, paralele, desemnând o ondulare dublã, datat la aproximativ
120000 ani BP, la începutul interglaciarului Riss-Würm, iar la Qafzeh (Palestina),
Bernard Vandermeersch a descoperit, într-un nivel datat la 95000 ani BP, scoici
perforate ºi colorate cu roºu, denotând o modificare la nivelul mentalitãþilor
omului, despre care nu vom mai afla niciodatã suficient.
Cãtre sfârºitul Paleoliticului mijlociu, pe lângã folosirea ocrului roºu, cu
scopuri cultice ºi artistice, au mai fost descoperite, în Tunisia ºi Franþa, blocuri de
piatrã având incizate linii paralele ºi cupule. De asemenea, se considerã cã pot fi
legate de preferinþele estetice ale omului miniblocurile de piritã de fier (legate,
poate, ºi de tehnicile de producere a focului) ºi mulajul unui gasteropod fosil
descoperite la Arcy-sur-Cure (Franþa), dovedind capacitatea acestuia de a
recunoaºte frumosul natural. Asemenea dovezi se înmulþesc foarte mult odatã cu
trecerea la Paleoliticul superior.
Existenþa unui rit funerar ºi, poate, a unui cult al morþilor este doveditã
la nivelul Paleoliticului mijlociu, prezentând, de la început, un caracter închegat,
ceea ce presupune, aºa cum am arãtat, o lungã ºi sinuoasã etapã de conturare, unele
descoperiri arheologice ºi dovezi etnologice putându-ne oferi posibile modalitãþi
de reconstituire.
Acestea reflectã, fãrã îndoialã, transformarea petrecutã în percepþia morþii
ºi naºterea ideilor despre o viaþã postumã, paleoantropologia funerarã
considerând mormântul ca o relaþie specialã, privilegiatã, stabilitã între cei vii
ºi cei defuncþi, un rãspuns colectiv ºi cultural faþã de viaþã ºi moarte, legat,
dupã pãrerea noastrã, nu numai de raþiuni sanitare ºi spirituale ci ºi de un
grad avansat de socializare, vorbind de o “maturizare” a conºtiinþei umane.
O serie de înmormântãri intenþionate (fig. 46) aratã cã, în Paleoliticul
mijlociu, existau ritualuri destul de elaborate ºi standardizate cum ar fi: aºezarea
chircitã a corpului, orientarea acestuia în mormânt, realizarea înmormântãrii în
apropierea sau în cadrul spaþiului locuibil, depunerea unor ofrande, constând, mai
86 Dumitru Boghian
ales, din oase de animale (bizoni, cerbi, mufloni) ºi unelte sau arme, cum se cunosc
la Teºik-Taº în Uzbekistan, Staroselje ºi Kiik-Koba (Crimeia) Chapelle-aux-
Saints, Régourdou ºi La Ferrassie în Franþa, Spy (Belgia), Shanidar (Irak) ºi
Mugharet-el-Tabun (Muntele Carmel, Israel), aparþinând unor indivizi de tipul
Homo sapiens neanderthaliensis, precum ºi cele de la Skhul ºi Djebel-el-Qafzeh,
în Israel, atribuite lui Homo sapiens sapiens, vãdind o diversitate tipologicã.
Înhumarea de la Shanidar aratã cã omul de Neanderthal avea o grijã
deosebitã faþã de cel defunct, cadavrul fiind depus pe un pat vegetal ºi înconjurat cu
flori, specifice pentru lunile mai-iunie, unele având virtuþi medicinale. Alte
morminte aratã cã au fost utilizate, pentru defuncþi, depuneri în poziþii orizontale,
chircit pe o parte sau pe spate, foarte rar pe torace, considerându-se cã este vorba de
imitarea dispunerii naturale din timpul somnului sau a foetusului, în viaþa
intrauterinã. În acest cadru, a mai fost invocat un cult al craniilor, probabil legat de
configurarea unui cult al strãmoºilor, putând fi aduse în sprijin descoperirile de la
Monte Circeo (Italia), în peºterile Guettari ºi Fosselone, puse în relaþie, dupã unii
specialiºti, ºi cu practici de canibalism ritual, cum se presupune pentru fosilele de la
Krapina (Croaþia) sau Zhoukoudian (China), pe care s-au gãsit urme clare ale
dezmembrãrii cu ajutorul uneltelor litice.
Tot în legãturã cu Paleoliticul mijlociu au fost puse o serie de înmormântãri
de cranii aparþinând urºilor de peºterã, potrivit fosilelor din grota Regourdou
(Dordogne, Franþa), Boroºteni-Peºtera Cioarei sau Buteºti (Rep. Moldova),
postulându-se un cult al ursului de peºterã, dar pot reprezenta, dupã pãrerea
noastrã, ºi anumite
practici totemice.
Toate aceste
manifestãri magico-
religioase ºi artistice
denotã apariþia unui
clar comportament
religios al lui Homo
s a p i e n s
neanderthaliensis ºi
a lui Homo sapiens
sapiens, ca o parte
integrantã a
spiritului uman, care
a implicat o strânsã
întrepãtrundere între
viaþa de zi cu zi, a
indivizilor ºi
comunitãþilor
preistorice,
Fig. 46. Înhumãri din Paleoliticul mijlociu. A. Kiik-Koba; implicând latura
B. Qafzeh 9; C, I. La Ferrassie; D. Skhul IV; E. Amud; profanã, ºi sacrul,
F. Kebara 2; H. Tešik-Taš prezente în toate
(dupã Tokarev S. A., Cordy J.-M) acþiunile omului
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 87
paleolitic. “Primitivul” nu face nici o distincþie între lumea sacrã ºi cea profanã.
Orice act al sãu, efectuat natural pentru asigurarea supravieþuirii, are ºi o conotaþie
sacrã, perceputã atât la nivel individual cât ºi colectiv.
Astãzi, este tot mai mult acceptat cã apariþia ºi evoluþia fenomenului
religios au fost rezultatul unor interacþiuni complexe între latura bio-
psihologicã a omului, ca individ, cu cea socialã, instituþionalã, a comunitãþilor
umane, ºi componenta istoricã, reflectate prin însuºirea moºtenirilor,
completarea ºi transmiterea tradiþiilor, modelele de antropologie culturalã fiind
elocvente, procesul de închegare a acestuia fiind aproape la fel de îndelungat ca ºi
procesul de antropogenezã. Din aceastã perspectivã, fenomenul religios se
caracterizeazã prin armonie internã funcþionalã ºi universalitate structuralã.

IV. 5. Paleoliticul superior (aprox. 40000 BP - mil. XIV/10/8000 bc)

Deºi este cea mai scurtã, perioada Paleoliticului superior se caracterizeazã

printr-o cadenþã deosebitã a progreselor atât în planul industriei litice ºi
osteologice, a structurilor economice ºi sociale, cât, mai ales, în cel al
manifestãrilor artistice ºi spirituale, mulþi specialiºti ai epocii pietrei vorbind de o
”revoluþie a Paleoliticului superior”. Aceastã perioadã preistoricã a fost opera
diferitelor tipuri de oameni moderni, Homo sapiens sapiens, care s-au rãspândit pe
cea mai mare parte a suprafeþei uscatului, populând ºi zonele marginale ale Lumii
Vechi, cunoscutã ca Lumea Nouã: Oceania ºi Australia, America de Nord ºi
America de Sud, precum ºi întinse suprafeþe “eliberate” de foºtii gheþari, în
Europa, Asia ºi America.
Aceastã difuzie a avut ca urmare nu numai diversificare biologicã a omului
modern ci ºi dezvoltarea unei multitudini de trãsãturi economice, sociale ºi
spirituale, cu efecte foarte benefice în manifestarea spiritului creator uman. Zonele
de contact, unde diferitele comunitãþi umane s-au aflat în strânse interferenþe
culturale, au favorizat ritmul de inovare, zonele marginale, izolate, mai mult sau
mai puþin, dezvoltându-se mai lent, la nivelul Paleoliticului superior constatându-
se adâncirea decalajelor dintre societãþi ºi civilizaþii.
Periodizarea Paleoliticului superior s-a fãcut tot pe baza analizelor
tipologico-comparative ºi stratigrafice a diferitelor descoperiri ºi industrii litice,
acestor criterii adãugându-li-se altele: industria osteologicã, tipurile de habitat
uman, arta mobiliarã ºi rupestrã, ºi cronologia absolutã, care foloseºte datãrile
radiocarbon.
În ceea ce priveºte utilajul litic, meºterii Paleoliticului superior au atins un
nivel deosebit în producþia uneltelor ºi armelor pentru cã s-a generalizat cioplirea
(debitajul), dintr-un nucleu, a lamelor succesive ºi paralele. În acest sens meritã
reþinute consideraþiile lui André Leroi-Gourhan: “Dintr-un kilogram de materie
primã cioplitorul musterian de silex obþinea doi metri de tãiºuri, randament care îi
permitea sã trãiascã mai multe luni, fãrã a reveni în carierele de silex. Odatã cu
cioplirea lamelarã, omul vârstei renului a fãcut un salt considerabil, de 6- 8 m de
tãiº, pentru lamele masive, pânã la 20-25 m pe kilogram, pentru lamele fine ºi
lamele…”. O lamã se prezenta ca o desprindere alungitã ºi îngustã, care avea unul
sau douã tãiºuri, realizate cu ajutorul retuºelor (fig. 48) putându-se obþine burine,
88 Dumitru Boghian

Fig. 47. Stadiile climatice ale Paleoliticului superior european ºi

corelarea cu industriile litice (dupã Garanger J.)
racloare, strãpungãtoare, ºi, în special, unelte mixte.
În perioada cuprinsã între 45000 ºi 35000 de ani BP s-ar fi realizat trecerea
de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, fiind definite mai multe aspecte culturale
în aria euroasiaticã ºi africanã între 37/32000 ºi 29000 de ani BP este cunoscutã,
mai ales în apusul Europei, cultura aurignacianã, urmatã de cultura gravettianã,
datatã între 29000 ºi 22000 de ani BP. Mai apoi, între 22000 ºi 20000 de ani BP a
fost definitã cultura protosolutreanã, urmatã de cultura solutreanã propriu-zisã,
20000-17000 de ani BP. Paleoliticul superior se încheie cu cultura magdalenianã,
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 89
dezvoltatã, la rândul ei pe parcursul a mai multor faze, între 17000 ºi 10000 BC
(fig. 47). Trebuie remarcat cã aceastã periodizare ºi cronologie este valabilã, mai
ales pentru Europa de Vest, în celelalte regiuni existând unele aspecte particulare
sau lipsind unele dintre aceste stadii, subliniind tocmai acea evoluþie diversificatã,
de care vorbeam mai sus.
În perioada de trecere de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, a fost
definit aspectul cultural Châtelperronean (Grotte des Fées-Châtelperron, Allier,
Franþa) sau Castelperronean, specific, mai ales pentru centrul regiunile franco-
cantabrice, contemporan cu sfârºitul intersadiului Würm II ºi începutul glaciaþiei
Würm III. A fost numit ºi Perigordian vechi, deoarece pãstreazã în industria liticã
însemnate tradiþii musteriene, putând sã derive din Musterianul de Tradiþie
Acheuleanã. Utilajul litic a fost lucrat pe aºchii desprinse din nuclee levalloisiene,
dintre care se remarcã: vârfurile Châtelperron, lamele “cuþite” à dos, aºchiile ºi
lamele denticulate ºi cu scobiturã (encoches), racloarele cu retuºe abrupte,
gratoarele, burinele diedre, lamele Dufour. Dintre piesele osteologice pot fi
amintite: vârfurile biconice de suliþã, retuºoarele, podoabele, dintre care unele din
dentiþie prelucratã. A fost datat pe baze C14 pe la 35000 de ani BC, putând fi , în
unele zone, contemporan parþial cu Aurignacianul.
La începutul glaciaþiei Würm III, pe la 35/30000 BP a înflorit, în zona
europeanã ºi Orientul Apropiat, cultura aurignacianã, numitã dupã peºtera
Aurignac (Haute-Garonne, Franþa, cercetatã de E. Lartet, 1860), în cuprinsul
cãreia, pe lângã piese de facturã mai veche, ca racloarele de tip La Quina, sunt
prezente numeroase lame înguste aurignaciene, cu retuºe “solzoase”, gratoare ºi
burinele carenate, lamele cu retuºe semiabrupte, cunoscute ca lamele Dufour,
lamele denticulate. De asemenea, Aurignacianul s-a caracterizat prin
perfecþionarea cioplirii lamelare, din nuclee piramidale ºi prismatice, a tehnicii de
obþinere a lamelor simetrice, precizia retuºelor, ºi prin apariþia utilajului osteologic
vârful de tip Mladec, cârligele de undiþã cu vârf dublu, vârfurile de suliþã,
bastoanele perforate, spatulele, presupunând o specializare deosebitã a vânãtorii ºi
pescuitului. În dezvoltarea sa, Aurignacianul a fost subdivizat în trei etape, inferior,
mijlociu ºi superior,
durând din timpul
oscilaþiei Hengelo pânã
cãtre 20000 BP.
Perigordianul
reprezintã un complex
de faciesuri tehno-
culturale de la
î n c e p u t u r i l e
Paleoliticului superior,
definite pentru regiunea
Perigord/Franþa (D.
Fig. 48. Tipuri de retuºe utilizate în Paleoliticul superior:
Peyrony, 1933), dar a retuºe solzoase; b. retuºe paralele; c. retuºe scalariforme;
fost caracteristic, în d. retuºe aurignaciene; e. retuºe marginale; f. retuºe aco-
general, pentru vestul peritoare de tip solutrean (dupã M. Brézillon)
Europei, unde s-a
90 Dumitru Boghian
interferat cu Châtelperronianul, care pare a fi un facies local al sãu. Industria liticã
pãstreazã multe elemente de tip levalloisiano-musterian, folosindu-se pe scarã
largã retuºarea abruptã. Este cunoscut din cercetarea grotelor de La Ferrassie,
Laugerie-Haute, La Gravette, Arcy-sur-Cure (Franþa) etc. ºi a cunoscut cinci faze
de dezvoltare din care prima a fost contemporanã cu Châtelperronianul, a doua ºi a
treia cu Aurignacianul iar a patra ºi a cincea cu Gravettianul, între aproximativ
28000-20000 BP.
Uluzzianul este prima culturã (aprox. 33000 - 32000 BP) încadratã în
Paleoliticul superior de pe teritoriul Italiei (Grota Cavallo din golful Uluzzo,
cercetãri A. Palma di Cesnola) care s-a caracterizat prin moºteniri musteriene,
vârful semilunar specific, o cioplire bipolarã ºi o industrie osteologicã sãracã.
Bacho-Kirianul (Grota Bacho-Kiro, Bulgaria) este considerat cel mai
vechi facies al Paleoliticului superior din spaþiul balcanic (aprox. 43000 BP), fãrã a
se putea demonstra caracterul sãu aurignacian.
Szeletianul, denumit astfel de I. L. Èervinka, în anul 1927, dupã peºtera
Szeleta (Munþii Bükk, Ungaria), este datat între 41000 ºi 38000 ani BP, fiind
contemporan parþial cu Châtelperronianul ºi parþial cu Aurignacianul din Europa
de vest. Se pare cã Szeletianul ar putea fi o formã de trecere de la un Musterian local
(Micoquianul Europei centrale) spre Paleoliticul superior, în industria liticã a
acestuia fiind prezente piesele bifaciale, foliacee cu baza rotunjitã, mult mai subþiri

Fig. 49. Principalele situri aparþinând Paleoliticului superior din

centrul ºi apusul Europei
(dupã Grimaud-Hervé, Serre, Bahain, Nespoulet)
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 91
decât cele anterioare, având funcþii multiple, unele de tip micoquian, gratoarele
carenate, burinele diedre ºi racloarele, care se rãspândesc pe un spaþiu destul de larg
din Europa est-centralã.
În Europa centralã, mai ales în zona Moraviei, la începuturile
Paleoliticului superior (aprox. 42000-38000 BP) s-a dezvoltat un facies al
Szeletianului numit Bohunicianul (Brno-Bohunice, definit de M. Oliva, 1984)
care conservã o serie de tradiþii Levallois ºi a influenþat industriile szeletiene ºi
aurignaciene din regiune.
În perioada 39000-30000 BP, spaþiul cuprins între Insulele Britanice,
Belgia ºi estul Câmpiei Germano-Polone a fost repopulat de grupele umane ale
Micoqianului oriental ºi ale culturilor cu vârfuri foliacee, formându-se un vast
tehnocomplex leptolitic cunoscut sub numele de complexulul-Lincombian-
Ranisian-Jermanowician (eponime: Kent’s Cavern pe Lincombe Hill, Anglia;
grota Niltoperzowa, Jermanowice, voievodatul Cracovia, Polonia ºi Ranis,
Germania).
În imensa regiune a Marii Câmpii Ruse (Orientale) au fost decelate, la
începuturile Paleoliticului Superior, douã faciesuri cu industrie laminarã, parþial
contemporane cu Aurignacianul: Streleþkianul (dupã staþiunea Kostienki 6
Streleckaja) ºi Spicinian-Gorodtsovian (situri eponime Kostienki 17 Spicin ºi
Kostienki 15 - Gorodtsov).
Un facies al Aurignacianului din Europa est-centralã, dezvoltat probabil
dintr-un Musterian alpin este Olschewianul (definit de L. Vértes, 1955), cunoscut
mai ales prin cercetãrile din Munþii Bükk din Ungaria (grotele Istállóskõ, Peskõ,
Herman, Hillebrand etc).
Cultura gravettianã (La Gravette-Dordogne, Franþa, cercetãri F.
Lacorre, 1930-1954) s-a rãspândit în întreaga zonã europeanã, dezvoltându-se în
interstadiul climatic Paudorf al glaciaþiei Würm III (aproximativ 28000-22000 de
ani BP). Industria liticã gravettianã era compusã din vârfuri La Gravette, lamele à
dos, retuºate abrupt, à bord abattu, sau cu trunchiere retuºatã, la unul sau la ambele
capete, întrebuinþate la tãiat, burinele pe trunchieri retuºate ºi cu scobituri
(encoches), numite Noailles (fig. 50. 6-14), folosite, pe scarã largã, la prelucrarea
osului ºi cornului, vârfurile de sãgeatã cu suprafaþã planã. Multe din uneltele din
silex cioplit ºi retuºat erau prinse, în diverse maniere, în mânere sau tije, mai subþiri
sau mai late, servind ºi ca arme. În gravettian au continuat sã se perfecþioneze
piesele lucrate în os ºi corn, mai ales vârfurile de suliþã, bastoanele perforate,
strãpungãtoarele, acele (?) etc. Este posibil ca originea Gravettianului sã se
gãseascã în Europa centralã, aºa cum par sã o demonstreze descoperirile din
Austria ºi Moravia.
Destinul Gravettianului a fost diferit, în partea de apus a Europei fiind
urmat de Solutrean în timp ce în rãsãrit, dupã ce s-a divizat în diferitele faciesuri ale
Gravettianului oriental, a continuat prin Epigravettian, fãcând legãtura cu
Epipaleoliticul-Mezoliticul.
Aºa cum am menþionat, în jumãtatea de rãsãrit a Europei, s-a dezvoltat
Gravettianul oriental (fig. 51. 1-12) care a cunoscut mai multe faciesuri:
Pavlovianul, în Europa Centralã, ºi Kostienkianul, în Marea Câmpie Rusã,
fiecare cu anumite specificitãþi.
92 Dumitru Boghian
Pavlovianul, definit de H.
Delporte ºi B. Klima în urma
cercetãrilor de la Pavlov-Bøeclav,
Moravia, Rep. Cehã, este considerat
Gravettianul Europei centrale, în
inventarul acestuia gãsindu-se, ca
piese litice, lamele drepte sau curbe,
cu spatele retuºat abrupt, burine,
vârfurile ºi lamele cu trunchiere, iar
ca artefacte osteologice ºi
cornulare: vârfurile de suliþã,
baghetele, sãpãligile din corn de
ren, “lopeþile” din omoplaþi de
mamut, pandantivele.
Legat de Aurignacian ºi de
Gravettianul oriental este aspectul
Kostenkian (Kostenki-Voronej,
Ucraina), 37000-32000 BP, cãruia îi
sunt proprii vârfuri bifaciale
foliacee, cu baza dreaptã, aºa cum
este vârful de tip Markina Gora,
gratoarele pe lame mari, burinele, în
special diedre, alãturi de o industrie
Fig. 50. Piese litice din Paleoliticul osteologicã destul de bogatã, cu
superior european. 1. Cuþit Châtelperron; strãpungãtoare, pumnale ºi spatule.
2. Burin; 3, 12. Gratoare pe aºchie; 4. Vârf Acest aspect este reflectat în
musterian; 5. Lamã denticulatã cu culturile Kostenki-Sungir sau
trunchiere; 6. Vârf La Gravette; 7. Burin Streleckaja, cu origine localã din
multiplu cu trunchiere; 8, 11 Lame cu
Musterianul cu bifaciale de tip
trunchiere dublã retuºatã; 9. Burin
Noailles; 10. Lamelã à dos; 13. Vârf Font- Zaskalnaja, care au coexistat cu o
Robert; 14. Burin diedru (dupã F. Bordes) industrie leptoliticã de tip Kostenki-
Spicinskaja, caracterizatã prin
unelte à dos ºi o tehnicã lamelarã dezvoltatã.
Acest aspect, specific pentru stepele nord ponto-caspice s-a prelungit, în
formele particulare ale Gravettianului oriental, perioadã pentru care a fost numit
Kostienki-Avdeevo, cunoscut prin vârfurile à cran ºi cuþitele Kostienki. Acest
facies s-a dezvoltat pânã la sfârºitul Paleoliticului superior, cunoscând, în evoluþia
sa, mai multe faze, în care s-au resimþit influenþe solutreene ºi magdaleniene.
De asemenea, trebuie sã arãtãm cã, în rãsãritul Europei, Gravettianul
oriental s-a prelungit, aºa cum am precizat, pânã la sfârºitul Paleoliticului superior,
sub forma Epigravettianului oriental, necunoscând o evoluþie clasicã de tip
solutrean sau magdalenian.
În Bazinul Pannonic, la sud de lacul Balaton, a fost definit un facies local al
Gravettianului est-central european, numit Sagvarian (situl Ságvár, în Ungaria),
datat între 18900 - 17700 BP, în timp ce în zona vest-central europeanã ºi
mediteraneanã este cunoscut faciesul Arenian (situl Arene Candide din Italia),
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 93
încadrat pe la 20300 BP, cu piese litice de tip Gravette ºi microgravette.
Solutreanul (Crot du Charnier, Solutré-Pouilly, Franþa, ales în 1869 de
G. de Mortillet ca sit eponim)
reprezintã un aspect cultural definit, în
special, pentru întreg spaþiul franco-
cantabric ºi s-a dezvoltat dupã 20000
BP, într-o perioadã climaticã mai
caldã, post-Paudorf, pânã în timpul
interstadiului Lascaux.
Faza timpurie a acestui aspect
cultural a fost denumitã Protosolutrean
sau Solutreanul inferior urmatã de
altele: Solutreanul mijlociu,
Solutreanul superior ºi final.
Industria liticã a Solutreanului
prezintã o deosebitã individualitate,
caracterizându-se prin numãrul mare
de piese bifaciale, lucrate foarte atent,
prin totala ºi atenta retuºare a
suprafeþelor, întrebuinþându-se
retuºele paralele ºi subparalele,
razante ºi cele solzoase. Vârfurile
bifaciale solutreene au fost, la
începutul acestui aspect cultural,
Fig. 51. Piese litice aparþinând
asimetrice, fiind numite “vârfuri cu Gravettianului oriental (1-12) ºi
suprafaþa planã”, parþial retuºate, Solutreanului (13-19) (dupã M.Otte.,
pentru ca în fazele evoluate aceste piese H. Schmit)
sã prezinte o simetrie ºi svelteþe
deosebitã, fiind categorisite drept vârfuri foliacee, retuºate cu grijã pe ambele
suprafeþe, de tipul frunzelor de laur (feuilles de laurier), în faza mijlocie,
reprezentând aproximativ jumãtate din piesele descoperite în staþiuni, ºi sub forma
frunzelor de salcie (feuilles de saule), lungi ºi înguste
(fig. 51.13-19).
Fãrã a fi precizate, deocamdatã, legãturile cu Szeletianul, Aterianul sau
eventuala evoluþie localã din Perigordianul final, piesele de tip solutrean se
regãsesc ºi în Europa centralã ºi de est, în Orient ºi Africa, fãrã a se putea vorbi de o
oicumena solutreanã. De asemenea, în ultima vreme, s-a lansat ipoteza potrivit
cãreia, în timpul perioadei de sfârºit a glaciaþiei Würm III, comunitãþi solutreene,
din Europa de Vest, s-ar fi putut deplasa de-a lungul banchizei din Atlanticul de
Nord, ajungând pe coasta de sud-sud-est a Americii de Nord, unde ar fi dat naºtere
civilizaþiei Pre-Clovis care a evoluat, ulterior, spre cunoscuta culturã a Lumii
Noi, Clovis.
În zona Insulelor Britanice, pentru perioada cuprinsã între aprox. 20000-
10000 BP, a fost decelat (D. Garrod, 1926) faciesul Creswellian (Grotele de la
Creswell Crags, Anglia), cãruia i-au fost proprii lamele à dos, vârfurile à dos ºi à
cran de tip Creswell, diferite piese osteologice, obiecte de artã ºi podoabe, care se
94 Dumitru Boghian
perpetueazã ºi în Epipaleolitic.
Cãtre sfârºitul Paleoliticului superior, în vestul ºi centrul Europei
(Peninsula Ibericã, Franþa, Elveþia, Germania, Moravia, Polonia) s-a dezvoltat
aspectul cultural Magdalenian (abri La Madeleine-Tursac, Dordogne, Franþa,
reperat de E. Lartet în 1863), încadrat
între 17000 ºi 12000 BP, care a
cunoscut trei mari faze evolutive:
inferioarã, cu etapele I-II, evoluatã,
etapele III-IV, ºi superioarã, cu etapele
V-VI, fiind contemporan cu începutul
interstadiului Würm III-IV, sfârºitul
glaciaþiei Würm ºi începutul
Postglaciarului.
Piesele litice magdaleniene
caracteristice sunt: burinele, mai ales
cel numit “cioc de papagal”, pentru
Magdalenianul superior, gratoarele,
strãpungãtoarele, lamele à dos abattu,
triunghiurile, lamele neretuºate,
vârfurile foliacee, vârfurile
pedunculate (fig. 52. 1-15). Foarte
nume-roase sunt uneltele ºi armele de
os ºi corn: spatule, vârfuri de suliþe,
unele cu baza despicatã, harpoane
simple ºi duble, cu barbeluri pe o parte
sau bilaterale, baghete (fig. 52. 16-20),
podoabe, piese de artã etc.,
presupunând o specializare deosebitã a
ocupaþiilor.
Influenþe de tip magdalenian se
cunosc ºi în alte pãrþi ale Europei, pânã
în stepele ucraineano-ruse. În nordul Fig. 52. Piese litice ºi
Europei, mai cu seamã în zona germanã, osteologice magdaleniene
s-a dezvoltat un facies contemporan (dupã M. Otte)
magdalenianului târziu, numit
Hamburgianul. Unii specialiºti considerã cã Magdalenianul târziu ar fi stat la
baza culturii epipaleolitice timpurii europene, Azilianul, deoarece în cuprinsul sãu
apar elemente ale microlitismului ºi geometrizãrii.
În rãsãritul Europei, în partea a doua a Paleoliticului superior, de pe la
20000 BP, s-a dezvoltat o culturã epigravettianã orientalã, rãspânditã în bazinul
Dunãrii mijlocii, spaþiul carpato-danubiano-pontic, zona centralã ºi de sud a
Câmpiei Ruse, pânã la Marea Neagrã (Amvrosievka, Bolšaja Akkarja, Anetkova 2,
Kamenaja Balka II).
Populaþiile epigravettiene au fost contemporane cu cele ale faciesurilor
Kostienkian, Molodovian, Sagvarian, Puškarian ºi cu culturile est-europene;
Zamjatnin, Mezin ºi Eliseeviciean. Acestea erau specializate, de la zonã la zonã, în
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 95
vânarea renului, calului, bizonilor ºi mamuþilor. Deºi industria liticã este specificã
pentru Gravettian, cãtre sfârºitul acesteia apar piesele microlitice ºi geometrice.
Paleoliticul superior din spaþiul carpato-danubiano-pontic este reprezentat
prin douã faciesuri de bazã: Aurignacianul ºi Gravettianul, pe baza cãrora, în
funcþie de tradiþii, poziþii crono-stratigrafice, influenþe ºi direcþii evolutive s-au
constituit o serie de alte faciesuri particulare. Pentru prima parte a Paleoliticului
superior, în cadrul faciesului Aurignacian pot fi încadrate descoperirile de la Mitoc-
Malul Galben, cele din cultura Brânzeni-Ripiceni (grota Brânzeni, Ripiceni-
Izvor, Gordineºti, Corpaci, Bobuleºti IV, Ciutuleºti, Climãuþi I), siturile de pe
terasele Bistriþei (Bistricioara-Lutãrie, niv. I, Ceahlãu-Cetãþica I, niv. I-II,
Ceahlãu-Cetãþica II, niv. I-II, Dârþu, niv. I-II ºi Podiº, niv. I), din Dobrogea
(Gherghina, Þibrinu, Peninsula, peºterile Cheia ºi Târguºor-La Adam), din Câmpia
Românã (Slobozia-Giurgiu, Malu Roºu-Giurgiu ºi Lapoº-Buzãu), din sud-vestul
Transilvaniei (Boroºteni, Cioclovina), Þara Bârsei (Gura Cheii-Râºnov), nord-
vestul României (Buºag/Baia Mare, niv. I, Boineºti ºi Remetea-ªomoº I-II) etc.
Fãrã a se putea preciza, în stadiul actual al cercetãrilor, care au fost
legãturile dintre Aurignacian ºi Gravettian, se pare acã între acestea a existat o
relativã contemporaneitate. Începând dupã 28000 BP, Gravettianul din spaþiul
nostru a avut o evoluþie îndelungatã, ºi a fost denumit Gravettian oriental fãrã a i
se putea face o periodizare internã precisã, asupra acestei probleme existând încã
discuþii. Dintre descoperiri meritã a fi amintite cele din zona Nistrului mijlociu,
unde a fost definit faciesul Molodovian (Molodova V, niv. 10-7, 6-1), din staþiunea
Coºãuþi, cele de pe terasele Prutului mijlociu (Crasnaleuca, Cotu Miculinþi, Mitoc,
Ripiceni, în România, Costeºti I, în Rep. Moldova), terasele Bistriþei (Bistricioara-
Lutãrie, Podiº, Dârþu, Buda ºi Lespezi), Dobrogea (Þibrinu), Þara Bârsei (Gura
Cheii-Râºnov), Banat (Româneºti-Dumbrãviþa I, niv VI, peºtera Climente I), Þara
Oaºului (Boineºti, Remetea-Somoº I-II, Cãlineºti I, III ºi IV, Turulung) etc.
Gravettianul s-a prelungit în Tardiglaciar ºi Postglaciar, când s-au dezvoltat stadiile
Tardigravettian sau Epigravettian.
Africa pãstreazã, ºi în Paleoliticul superior, numit Late Stone Age, o
dezvoltare diferenþiatã. Astfel, în Africa de nord, a continuat sã se dezvolte
Aterianul, care, la începutul perioadei a mai pãstrat multe elemente levalloisiano-
musteriene. Aterianul a evoluat, în cea mai mare parte a sa, în Paleoliticul superior
dezvoltat, piesele sale bifaciale prezentând asemãnãri cu cele solutreene, în special
vârfurile foliacee sau cele cu peduncul ºi retuºa continuã pe ambele suprafeþe ale
pieselor, la care s-au adãugat multe gratoare. Acest aspect a contribuit, foarte
probabil, la geneza faciesurilor nord-africane ale Epipaleoliticului: Ibero-
maurusianul, Capsianul, Sebilianul etc.
În sudul continentului african, în zona forestierã, din aspectul Sangoean a
evoluat Lupembianul (cu niveluri de locuire datate între aprox. 42000-38000 ºi
29000-27000 BP), care a cunoscut mai multe faciesuri zonale, în cadrul cãrora, pe
lângã utilajul de tradiþie anterioarã se gãsesc topoare ºi bifaciale subþiri, alungite,
apar lame-pumnal, vârfuri foliacee denticulate, unele de facturã solutreanã, sau
vârfuri pedunculate, asemãnãtoare cu cele magdaleniene. Acest aspect s-a
dezvoltat pânã cãtre 12/10000 BP, în cadrul stadiului Lupembian-Tshitolian,
tradiþiile sale continuând în Tshitolian. În zona nubianã este cunoscut un facies al
96 Dumitru Boghian
Paleoliticului superior, cu aºchii Levallois, burine ºi piese denticulate, numit
Khormusian (situl Khor Musa Pasha, în Sudan), datat între 25000-17000 BP.
Stillbayanul (aºezarea Stillbay, provincia Cap, R. Africa de Sud),
cunoscut, aºa cum am vãzut anterior, din perioada de sfârºit a Paleoliticului
mijlociu (Middle Stone Age), printr-o fazã protostillbayanã s-a dezvoltat plenar pe
parcursul întregului Paleolitic superior (Late Stone Age) pe lângã piesele
prezentate mai sus, au fost confecþionate un numãr mare de piese bifaciale
apropiate tipologic de “frunzele de laur” solutreene, lamele ºi lamelele cu retuºe
abrupte, aºchiile denticulate, vârfurile triunghiulare, retuºate unifacial. La rândul
sãu, Stillbayanul prezintã diferite aspecte culturale regionale, caracterizate prin
industrii litice particulare, denumite diferit în funcþie de zone ºi þãri: aspectul
Pietersburg (Transvaal ºi Natal, Africa de sud), aspectul kenyan, aspectul somalian
(Bur Eibi) ºi etiopian (Yavello ºi Melka Kounturé), zambian (Charaman) etc. Se
considerã cã faciesul Stillbayan a contribuit la geneza Epipaleoliticului cu
microlite ºi piese geometrice din aceastã zonã, cunoscut sub numele de Magosian.
În ultimul timp, preistoricienii care se ocupã cu cercetarea Paleoliticului Africii au
renunþat la termenul de Stillbayan, utilizând denumirile regionale ale faciesurilor
menþionate.
Unul dintre cele mai importante situri paleolitice sud-africane este cel de la
Klasies River Mouth (cercetat începând cu 1980), care a oferit o secvenþã
cronologicã cuprinsã între Paleoliticul mijlociu ºi superior (aprox. 120000 BP -
mil. al III-lea BC), caracterizatã prin succesiunea diferitelor industrii litice, unele
foarte “moderne”, create de Homo sapiens, dintre care cea de tip Howieson's Poort,
datatã între 90000 ºi 50000 BP, avea piese microlitice geometrice (semilune,
trapeze etc.), pe lamele retuºate, fiind cea mai veche de acest fel, cunoscutã pânã în
prezent, înlocuitã ulterior de piesele de tip Pietersburg.
Paleoliticul superior din Orientul Apropiat s-a caracterizat printr-o serie de
specificitãþi, la începutul perioadei fiind cunoscut un Aurignacian levantin numit
Antelian (Antelias în Liban), cuprins între 38000-20000 BP, ºi un alt facies, fãrã
elemente aurignaciene, datat între 25000-17000 BP, denumit Atlitian.
Restul Asiei prezintã mai multe aspecte de trecere de la Paleoliticul
mijlociu la cel superior, aºa cum ar fi Baradostianul (termen creat de R. S. Solecki,
în 1958, denumit dupã masivul Baradost, unde se gãseºte ºi grota Shanidar) din
Munþii Zagros (Irak), poate ºi în jur, India ºi Iran. Baradostianul s-a caracterizat
printr-o evoluþie localã, fãrã influenþe orientale sau elemente aurignaciene, dintre
piesele litice caracteristice fiind cunoscute lamele ºi lamelele cu marginile teºite ºi
vârfurile Arjeneh.
Paleoliticul superior din zona indianã a cunoscut o continuitate a industriei
litice din cadrul Soanianului dezvoltat, o serie de trãsãturi moºtenite de
Soanianul recent, când a fost populat întreg bazinul Gangelui, unde au fost
descoperite o serie de aºezãri ca cele de la Modi, Sidhpur, Morhana Pahar,
Barkaccha, Lekhania, Birbhanpur, sudul podiºului Dekkan, staþiunea de la Teri, ºi
insula Sri Lanka, alãturi de care au apãrut, cãtre sfârºit, elemente ale microlitizãrii,
acestea din urmã menþinându-se pânã în Neolitic ºi Eneolitic ºi chiar în Epoca
metalelor.
Pentru Asia de sud-est, dupã o perioadã în care Homo soloensis (Solo ºi
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 97
Ngandong, Java, Indonezia) a confecþionat, la nivelul de sfârºit al Paleoliticului
mijlociu ºi început al celui superior un utilaj robust, format din aºchii masive,
racloare, gratoare ºi vârfuri, împreunã cu o serie de piese de os. Pe la 40000-30000
de ani BP este cunoscutã populare altor insule, aºa cum este cazul grotei de la Niah
(Sarawak, Kalimantanul de NV), tipul local de Homo erectus creând o industrie
liticã de tip soanian recent, în cadrul cãruia se mai menþin aºchiile masive ºi
cioplitoarele. Pe la 10000 BC s-a manifestat o tendinþã spre microlitizare, în cadrul
cãreia apar ºi unelte de piatrã ºlefuitã.
În Indochina, aspectul Anyathian pare sã fi fost urmat de o serie de
faciesuri locale ale Paleoliticului inferior: Tampanian ºi Patjitanian, care s-au
prelungit pânã în Paleoliticul superior, industria liticã, cu bolovani ciopliþi sumar ºi
aºchii fiind legatã de perioada anterioarã, ºi Bacsonianul ºi Hoabinhianul, care

Fig. 53. Situri ale Paleoliticului superior din China

pot fi încadrate, cu suficientã siguranþã, la sfârºitul Paleoliticului superior, în
Epipaleolitic pânã la începuturile Neoliticului, acestea aflându-se într-o anumitã
relaþie cu zona chinezã.
Paleoliticul târziu din zona chinezã (Late Paleolithic) s-a caracterizat
printr-o serie de schimbãri faþã de perioada anterioarã, materializate în dezvoltarea
terhnologiei litice pe lame, apariþia pieselor microlitice, existenþa unei diversitãþi
tipologice ºi a unei standardizãri pe tipuri de piese ºi diferenþierea regionalã a unor
culturi distincte (fig. 53). Astfel, Homo sapiens din regiunea chinezã a confecþionat
industria liticã a Zhoukoudianului târziu, compus din piese pe aºchii, racloare ºi
gratoare de silex ºi cuarþit, împreunã cu unelte de os, mãrgele, fluiere, ºi ace cu
ureche; fazele evoluate ale culturii Ordos (platoul Ordos, în marele meandru de pe
cursul mijlociu al fluviului Huangho, la nord-nord-vest de Marele Zid Chinezesc),
cunoscutã prin siturile din bazinele Zhueidonkeu/ªuei-ton-keu ºi Sjara-osso-gol),
cu unelte de tradiþie musterianã amestecate cu cele specifice Paleoliticului
superior, ºi cultura Shiyu, în China de Nord.
Paleoliticul superior sau recent japonez pare sã se fi dezvoltat dupã 30000
98 Dumitru Boghian
BP, când în cadrul industriei litice dispar trãsãturile arhaice ºi au fost confecþionate
numeroase gratoare, cuþite late ºi scurte, vârfuri cu marginile retuºate ºi “topoare”
cu tãiºul lustruit, ultima categorie de piese fiind asemãnãtoare cu cele hoabinhiene.
Debitajul laminar a fost folosit de pe la 20000 BP, când s-a produs o deosebitã
diversificare a utilajului ºi a început utilizarea obsidianului pentru confecþionarea
artefactelor litice (adus de la distanþe de aprox. 150 km). Dupã 15000 BP, în cadrul
industriei litice din arhipelagul nipon au apãrut elementele microlitice, în perioada
urmãtoare fãcându-se trecerea la cultura Pre-Jomon.
Siberia a fost ocupatã, probabil, în Paleoliticul superior, dupã 35000 BP,
cunoscând culturile Angara (râu care se varsã în Lacul Baikal), pentru prima parte
a acestei perioade, cu staþiunile de la Bureti ºi Mal'ta, ºi Fontova Gora (aproape de
Krasnoiarsk), rãspânditã din Munþii Altai pânã în zona fluviilor Ienisei, Selenga ºi
Lena, specificã pentru cea de-a doua parte a perioadei, în utilajul litic al cãrora, pe
lângã piese de tradiþie musterianã, sunt prezente lamele retuºate abrupt, piesele
bifaciale foliacee, racloarele ºi gratoarele, industria osteologicã.
În partea de nord-est a Siberiei, a fost definitã o tradiþie beringianã care a
cunoscut douã faze de dezvoltare: faza
inferioarã, datatã între 35000 - 12000
BP, în care a fost încadrat faciesul
Djuktajan, ºi o fazã superioarã,
î n c a d r a t ã d u p ã 1 2 0 0 0 B P,
caracterizatã prin faciesul
Sumnaginian, care par a sta la baza
unor curente de populare a Americii de
Nord, aºa cum vom vedea în sub-
capitolul IV. 8. 1.
* * *
Din succinta prezentare a
industriilor litice ºi osteologice ale
Paleoliticului superior, rezultã cã, în
aceastã perioadã, a avut loc o
specializare deosebitã a ocupaþiilor, pe
lângã unelte ºi arme “universale”,
producându-se piese cu destinaþie
precisã, servind la practicarea de
operaþii diverse. Probabil cã fabricarea
uneltelor de piatrã ºi os devin ocupaþii
meºteºugãreºti, comunitare,
implicând cãutarea ºi exploatarea unor
materii prime, perfecþionarea
Fig. 54. Modalitãþi de realizare ºi tehnicilor de percuþie directã dar, mai
u t i l i z a r e a u n o r a r m e d i n ales, indirectã, prefabricatele fiind
Paleoliticul superior. 1-4. Lance cu lamelare, în special, ºi aºchiale, ºi a
vârf de os; 5, 7-8 a-f. Plopulsoare ºi modalitãþilor de retuºare.
moduri de utilizare; 6. Harpon de os În domeniul industriei
(dupã Cordy J.-M., Garanger J.) osteologice, pe lângã tehnica cioplirii
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 99
se observã folosirea renurajului, secþionarea cu ajutorul lamelor denticulate,
prelucrarea prin abraziune ºi ºlefuire, perforare, burinul, în diferitele sale variante,
fiind unealta predilectã utilizatã în realizarea artefactelor de os ºi corn.
Armele de piatrã cioplitã ºi os, în special vârfurile de lance, suliþã ºi
sãgeatã, prinse în tije de diferite grosimi ºi lungimi, au pierdut din masivitate dar au
câºtigat în precizie,
lungimea tirului,
puterea de penetrare
ºi siguranþa
vânãtorului, sãgeþile
fiind lansate
folosindu-se arcul
simplu, cunoscut pe
la 20000 de ani BC în
Peninsula Ibericã, în
vreme ce unele suliþe
mai scurte ºi mai
uºoare erau aruncate
c u a j u t o r u l
propulsoarelor de
corn, a cãror invenþie
se observã pe la
15000 B C (fig. 54. 5,
7-8 a-f).
Î n a c e l a º i Fig. 55. Tipuri de locuinþe din Paleoliticul
timp, apariþia, încã din superior. A-B. Pincevent (Franþa); C-D. Meze-
perioada anterioarã, a rich; E-F. Puºkari (Ucraina) (dupã A. Leroi-
harpoanelor din corn, Gourhan, J.-M. Cordy, Garanger J., Borisovski P.
p e r f e c þ i o n a r e a º i I., Gladkik M. )
folosirea pe scarã
largã a acestora, a condus la dezvoltarea pescuitului, mai ales a exemplarelor de
mari dimensiuni, pe lângã cârligele de undiþã de os, folosite pentru prinderea
peºtilor mici ºi mijlocii, ºi a vânãtorii, probabil a pãsãrilor mai mari (fig. 54. 6).
Vânãtoarea pãsãrilor a fost, poate, favorizatã de inventarea ºi fabricarea unor
fluiere, confecþionate din falange de ren, perforate în partea medianã, sau din oase
tubulare, care serveau la imitarea limbajului acestora ºi atragerea lor.
În aceste condiþii, s-au perfecþionat tehnicile de vânãtoare ºi pescuit, fiind
practicate în grupe umane mai mici, folosindu-se ºi alte unelte ºi arme: capcane
sãpate, laþuri, vârºe, saci, dar acestea nu s-au mai pãstrat, ºi sau utilizat unele
mijloace de deplasare pe apã de tipul plutelor, pirogilor monoxile, bãrcilor din
piei etc.
Amenajarea locuinþelor a cunoscut o anumitã evoluþie ºi diferite variante.
Astfel, în funcþie de condiþiile climatice, tradiþii ºi necesitãþi regionale, se cunosc,
arheologic, urmãtoarele tipuri de locuinþe, specifice unor aºezãri deschise (în aer
liber): adãposturi uºoare, locuinþe comunitare, bordeie, colibe, corturi, individuale
sau asociate în tabere, mai mult sau mai puþin durabile (fig. 55), ºi adãposturi sub
100 Dumitru Boghian
stânci ºi în grote.
Adãposturile uºoare erau construite relativ simplu, într-o groapã naturalã
sau sãpatã intenþionat, la micã adâncime, cu diametrul de 4-5 m, care era
înconjuratã de o suprastructurã realizatã din materiale lemnoase sau osteologice, ºi
acoperitã cu frunze, plante, piei, închise sau deschise la partea superioarã ºi cu una
sau mai multe vetre dispuse, oarecum, central, ca la Bureti (Angara, Siberia).
Locuinþele comunitare erau de mari dimensiuni, compuse din mari gropi
ovale, un fel de bordeie, de multe ori de peste 30 m lungime, pe axul acestora fiind
dispus un ºir de vetre, aºa cum sunt “casele lungi” de la Kostienki (Ucraina), cu
diametre de 23-34 m x 5, 5-6 m, sau Puºkari (Ucraina) (fig. 55. E-F), împãrþite în
mai multe camere prin vãlãtuci de lut, fiecare dotatã cu douã-trei camere, punând
poate problema divizãrii ginþilor în mai multe familii, inegale numeric. Bordeie se
mai cunosc la Pavlov (Moravia, Cehia), unde au fost sãpate în loess, având,
probabil, o substrucþie lemnoasã ºi osteologicã ºi erau acoperite cu piei de animale
ºi materiale vegetale, fiecare având vetre de foc ºi mici gropi pentru cenuºã ºi
resturi menajere.
Locuinþe circulare, de diferite dimensiuni se cunosc pentru foarte multe
aºezãri aflate în aer liber, folosindu-se, ca materiale de construcþie oasele,
defensele ºi maxilarele de mamut ca la Molodova ºi Mezerik (Ucraina) (fig. 55. C-
D), Ripiceni (România) sau Climãuþi (R. Moldova), cu vetre centrale sau
exterioare, fiecare tabãrã cuprinzând mai multe construcþii de acest tip. În cadrul
altor tabere de vânãtori, sezoniere, sunt cunoscute construcþii uºoare de tipul
colibelor ºi corturilor mici, asemãnãtoare cu cele ale vechilor amerindieni, aºa cum
a descoperit A. Leroi-Gourhan la Pincevent (Franþa), pe malurile Senei
(fig. 55. A-B).
În perioadele mai reci, din timpul stadiilor glaciare Würm III ºi IV, dar nu
numai, au continuat sã mai fie ocupate unele grote ºi adãposturi sub stânci (“Peºtera
renului” de la Arcy-sur-Cure, Aurignac, Combe-Capelle, Cro-Magnon, “Grotte
des Enfants” ºi “Grotte du Prince” Grimaldi, “Peºtera Uscatã” Cioclovina etc.),
dupã cum nu trebuie exclus sã fi fost utilizate, în regiunile reci, locuinþe de tipul
iglu, care au dispãrut odatã cu încãlzirea climei, ºi nu s-au fosilizat arheologic,
acestea respectând ºi astãzi formele preistorice.
Structurile organizatorice, economice ºi sociale ale lui Homo s. sapiens au
fost mult mai elaborate decât cele ale precedesorilor sãi, reglementãrile morale ºi
juridice fiind susþinute de cutumele magigo-religioase, care, dacã ar fi sã le
judecãm dupã celelalte progrese materiale ºi artistice, erau deosebit de avansate,
termenul de primitiv fiind cu totul inadecvat pentru definirea oamenilor acestei
perioade. Ginþile au continuat sã fie forma predilectã de organizare socialã, acestea
asociindu-se, pe baza înrudirii, în comunitãþi umane mai mari de tipul triburilor,
relaþiile dintre acestea nefiind întotdeauna paºnice. Este posibil ca, din cadrul
ginþilor, sã se fi desprins familiile, cu numãr variabil de generaþii ºi membri.
În cadrul vieþii economice, pe lângã proprietatea comunitarã a terenurilor
de vânat ºi cules, exista, foarte probabil, o proprietate de grup, a familiilor ºi
ginþilor, ºi o proprietate privatã, asupra locuinþei, armelor ºi uneltelor, ºi, de ce nu,
asupra unei pãrþi din produsele agonisite, accentuându-se ºi specializându-se, în
acelaºi timp, ºi diviziunea naturalã a muncii, pe sexe, vânãtoarea, pescuitul
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 101
construirea adãposturilor, apãrarea fiind ocupaþiile practicate mai ales de cãtre
bãrbaþi, în vreme ce culesul, activitãþile casnice ºi unele meºteºuguri domestice
erau apanajul femeilor, realitatea preistoricã fiind însã mult mai complexã decât
aceastã palidã viziune. Dacã ar fi sã judecãm dupã unele documente etnologico-
antropologice, au existat, foarte probabil, mai multe tipuri de vânãtoare, specifice
pentru zonele de pãdure, silvo-stepã ºi savanã, semideºertice ºi deºertice sau cele
reci, cu unelte specifice, dupã cum s-au practicat diverse tipuri de cules ºi pescuit,
în funcþie de resursele disponibile în ecosistem, necesitãþi ºi comportamente
economice.

IV. 6. Religia ºi arta paleoliticului

superior

Paleoliticul superior marcheazã o nouã ºi

însemnatã mutaþie în spiritualitatea lui Homo s.
sapiens, diferitele credinþe ºi practici magico-
religioase, pe care nu le vom cunoaºte niciodatã
suficient, sunt reflectate în creaþiile artistice cu
semanticã complexã ºi destinaþie bine definitã,
imaginea fiind prezentã aproape peste tot, cu
diverse maniere de realizare: de la piesele de artã
mobiliarã pânã la “operele monumentale” de
sculpturã ºi picturã parietalã, în cadrul unor
adevãrate sanctuare.
Manifestãrile religioase ºi artistice au fost
rezultatul unei treptate maturãri spirituale,
începutã, aºa cum am arãtat, mult înainte, epoca
Paleoliticului superior marcând, în fapt, trecerea la
un alt nivel al mentalitãþilor. Dintre credinþele ºi
practicile magico-religioase, mai explicit pare ritul
funerar, care se amplificã ºi se diversificã,
impunându-se, în funcþie de tradiþii ºi influenþe,
diferenþieri regionale tot mai clare, în zona vest-
europeanã fiind, se pare, preferatã înhumarea
chircitã pe partea stângã, în Liguria înhumarea în
poziþie întinsã pe spate, în timp ce în Moravia a fost
practicatã înhumarea chircitã pe partea dreaptã. Cel
mai adesea, scheletele erau presãrate cu ocru roºu,
culoarea sângelui ºi, implicit, a vieþii, ºi erau Fig. 56. Înhumãri din
dispuse în morminte singulare (Dolni Vestonièe, Paleoliticul superior (1-2) ºi
Brno ºi Stare-Mesto în Moravia-Cehia; Kostenki/ epipaleolitic (3). 1. Kostenki
Markina Gora-Ukraina (fig. 56. 1), Sungir (Rusia), (Ucraina); 2. Grimaldi
Lapeto-Portugalia), duble (Grimaldi, Italia), (fig. (Italia); 3. Ofnet (Germania)
(dupã Rogachev A. N.,
56. 2) sau multiple (Pøedmosti, Moravia/Cehia, 14
defuncþi (dupã alte date 20), adulþi ºi copii, depuºi
chircit, acoperiþi cu pietre, într-o groapã ovalã cu
102 Dumitru Boghian
pereþii placaþi cu omoplaþi de mamut ºi plãci de calcar), dupã cum existã ºi
înmormântãri de cranii acoperite cu ocru roºu (Pøedmosti-Cehia, Ciulatovo-
Ucraina), împreunã cu piese de inventar ºi ofrande, legate de unii specialiºti ºi de
canibalismul ritual. Dintre aceste înmormântãri meritã a fi remarcat mormântul de
la Brno, edificator pentru complexitatea ritualului funerar.
Astfel, într-o groapã de peste 4,50 m adâncime se gãsea scheletul unui
bãrbat adult care conþinea, ca inventar, un colier alcãtuit din ºase sute de melci
dentalium, o statuetã masculinã ºi discuri perforate din fildeº de mamut ºi oase de
animale, vorbind, probabil de importanþa defunctului.
Toate aceste înmormântãri vorbesc de structurarea deosebitã a cultului
morþilor ºi strãmoºilor ºi a concepþiilor despre viaþa postumã, în Europa fiind
cunoscute, pânã în prezent, peste 61 de morminte provenind din 31 de situri,
grupate în cinci zone: ucraineano-rusã (Kostenki ºi Sungir), sudul Moraviei,
Liguria, sud-vestul Franþei ºi Peninsula Ibericã.
Au mai fost invocate, pentru credinþele ºi practicile magico-religioase din
Paleoliticul superior: cultul osemintelor (cercuri de oseminte, depozite de oase,
dispuse în grãmezi, depozite de oase aflate în conexiune anatomicã, exemplul tipic
fiind cel oferit de scheletele de femele de reni, cu cavitatea toracicã ºi abdominalã
umplutã cu piatrã, jertfite prin aruncarea în apa lacului de la Stellmoor (Hamburg,
Germania de Nord), oasele decorate ºi trofeele, cultul mandibulelor, cultul ursului
de peºterã Chauvet-Vallon-Pont-d'Arc (Ardèche, Franþa), Zots-Silezia
(Germania), Petershöhle ºi Salzsofenhöhle.(Austria) etc., presupuse în urma
descoperirilor arheologice, sau animismul, fetiºismul, ºamanismul, totemismul,
magia de vânãtoare (simpateticã), cu multiple variante observate în picturile
rupestre sau la statuetele de mamuþi de la Vogelherd (Germania) ºi ritualurile de
fertilitate, exprimate prin prezenþa unor statuete de tip Venus ºi de tip phalloi sau a
celor zoomorfe etc., existenþa acestora fiind stabilitã ºi prin cercetãri de istorie
comparatã a religiilor.
Arta Paleoliticului superior este, poate, cea mai expresivã realizare a lui
Homo s. sapiens din aceastã perioadã, având o determinare bio-psiho-socio-
culturalã ºi reflectând strânsa dependenþã de manifestãrile magico-religioase, a
cãror varietate a fost foarte mare, fiind prezentã în toate zonele ocupate de omul
modern. Considerãm cã fiecare din teoriile referitoare la originile artei preistorice
are partea sa de adevãr, dar nu trebuie trecut cu vederea faptul cã, odatã cu apariþia
unor rãspunsuri magico-religioase, în cea de-a doua parte a Paleoliticului mijlociu,
sunt evidente, aºa cum am arãtat mai înainte, primele elemente ale manifestãrilor
artistice.
De aceea, credem cã ideile, credinþele ºi practicile magico-religioase au
stat la baza manifestãrilor artistice, teoriile hedoniste (a jocului ºi cele de naturã
fiziologicã), cea a imitãrii ºi cele psihologiste având un rol complementar în
explicarea conturãrii artei preistorice ºi istorice ca un întreg, disociat doar din
raþiuni didactice pentru înþelegerea “mecanismului” spiritual.
Dintre specialiºtii de marcã, care s-au ocupat de cercetarea manifestãrilor
artistice ºi magico-religioase ale Paleoliticului superior, pot fi amintiþi: H. Breuil,
A. Laming-Emperaire, A. Leroi-Gourhan, E. Anati, A. Marshack, H. Delporte,
P. Graziosi, J. K. Kozlowski, G. Bosinski, M. Otte etc., conturându-se mai multe
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 103
viziuni interpretative, cu atât mai mult cu cât este vorba de vestigii pãstrate
fragmentar.
Din punct de vedere cronologic ºi stilistic, credem cã se mai poate lua în
considerare clasificarea reprezentãrilor artistice din Europa occidentalã fãcutã de
A. Leroi-Gourhan, care este un important punct de plecare, putând fi completatã
prin noile descoperiri ºi interpretãri, pentru aceeaºi zonã, pentru Europa centralã ºi
de est sau pentru celelalte regiuni, deoarece, cu toate amendamentele unor
specialiºti, nu i s-au adus, pânã în prezent, modificãri esenþiale.
Astfel, dupã o etapã prefigurativã, la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi
începutul Paleoliticului superior, cu dovezi ale folosirii pigmenþilor minerali ºi a
unor motive, cum sunt cupulele ºi inciziile, s-ar putea decela patru stiluri (fig. 57):
I. specific pentru Aurignacian, pânã spre 29000 BP, asimilabil, în parte,
figurativului geometric, reprezentat prin blocuri ºi plachete de calcar gravate cu
reprezentãri sexuale umane, realiste, sau zoomorfe, schematizate, puncte ºi
bastonaºe; II. caracteristic pentru Gravettianul occidental, aproximativ 27000-
20000 ani BP, considerat un stil figurativ sintetic, reprezentãrile animaliere

Fig. 57. Schema evolutivã a stilurilor picturale rupestre, centratã pe

reprezentãrile animaliere. Stilul I 1. Abri Cellier; 2. La Ferrassie; 3.
Belcayre (Dordogne); Stilul II 1. La Grèze; 2. La Mouthe (Dordog-
ne); 3-5. Pair-non-Pair (Gironde); Stilul III 1, 5. Pech Merle (Lot); 2-
3, 6. Lascaux (Dordogne); 4. Cougnac (Lot); Stilul IV 1, 7. Font-de-
Gaume; 2, 6. Teyjat (Dordogne); 3. Le Portel; 4. Niaux (Ariège); 5.
Arcy-sur-Cure (Yonne) (dupã A. Leroi-Gourhan, J. Garanger)
104 Dumitru Boghian
parietale fiind situate în locuri mai accesibile, distingându-se prin linia cervico-
dorsalã sinuoasã; III. propriu pentru Solutrean ºi primele douã stadii ale
Magdalenianului, aproximativ 19000-15000 BP, un stil figurativ analitic
juxtapus, cãruia îi sunt caracteristice reprezentãrile parietale în locuri mai greu
accesibile, artiºtii respectând mai mult proporþiile ºi realitatea vizualã,
“personajele” fiind redate în miºcare; IV. încadrat temporal în celelalte stadii
magdaleniene, între aproximativ 15000-10000 ani BP, manifestat prin redarea
realistã a animalelor (stil figurativ analitic înlãnþuit), subîmpãrþit în douã
perioadestilul IV vechi, caracteristic pentru Magdalenianul evoluat (III-IV),
reprezentãrile zoomorfe fiind redate naturalist, cu multe detalii, ºi stilul IV recent,
specific pentru Magdalenianul superior (V-VI), denotând un “realism cvasi-
fotografic”, fãrã detaliile din perioada anterioarã.
Potrivit aceluiaºi autor, reprezentãrile artei Paleoliticului superior
reprezintã expresia vizualã a unor mituri preistorice dualiste, bazate pe opoziþia
masculin-feminin, exprimatã, la rândul sãu, prin dispunerea antagonicã a unor
animale ºi simboluri, principiul masculin fiind redat prin cal, cerb, capra sãlbaticã
ºi semnele falice, iar cel feminin prin bizon, mamut, bour ºi vulve, interpretare care
este supusã, în ultima vreme, unei fireºti revizuiri.
Alþi specialiºti, L. R. Nougier ºi Cl. Barrière, aratã cã este vorba, mai
degrabã, de un dualism existenþial, care opune simbolurile vieþii ºi ale morþii,
poziþie la care subscriem deoarece principiul coincidentia oppositorum este unul
fundamental în gândirea ºi arta preistoricã, înglobând ºi dualismul masculin-
feminin, perpetuându-se apoi în mentalul tuturor societãþilor istorice (fig. 58).
La începutul Paleoliticului superior au continuat tradiþiile folosirii
pigmenþilor minerali, în special a ocrului roºu, probabil pentru pictarea pieilor de
animale, întrebuinþate pentru confecþionarea de veºminte uzuale sau de cult, pentru
pictarea corpului, în cadrul ceremoniale cultice, pentru înfrumuseþarea locuinþelor
ºi sanctuarelor ºi, nu în ultimul rând, în cadrul ritualului funerar, aceastã etapã
pregãtind pictura parietalã. Astfel de dovezi se cunosc la Combe-Grenal
(Dordogne-Franþa, 35000 BP), Uçagizli Magara (Turcia, 32000 BP),
Brassempouy ( Landes-Franþa, 32000 BP) etc., atribuite unor niveluri
châtelperroniene.
Pictura, gravura ºi sculpura parietalã rupestrã reprezintã
manifestãri ale artei monumentale paleolitice, aceste trei genuri artistice
apãrând, de cele mai multe ori, asociate, grotele în care au fost descoperite fiind
considerate adevãrate sanctuare, centre religioase regionale, tribale.
Artiºtii preistorici au întrebuinþat mai multe tehnici pentru realizarea
elementelor de artã parietalã: gravarea contururilor reprezentãrilor cu ajutorul
burinelor ºi vârfurilor ºi acoperirea corpului animalelor cu culoare, ca la Périgord,
Chauvet (Vallon-Pont-d'Arc, Ardèche) þi Laugerie-Basse, toate în Franþa, trasarea
cu culoare neagrã (cãrbune de lemn) sau roºie (ocru) a conturului ºi trãsãturilor
anatomice prin linii continue sau punctate, subþiri, groase sau chiar dispuse în
fascicule, respectând, câteodatã, foarte scrupulos unele detalii, folosind, uneori
ºabloane, corpul anima-lelor fiind zugrãvit cu culoare cu ajutorul unor pensoane
sau prin suflarea pigmenþilor minerali cu ajutorul unui tub sau direct din gurã,
picturile fiind monocrome sau policrome, aºa cum se observã la Chauvet, Cosquer,
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 105
Pech-Merle, Lascaux,
Rouffignac, Niaux, Font-
de-Gaume, în Franþa, sau
Santima-mine, Las
Monedas, Altamira, Tito
Bustillo ºi Ekain, în
Spania etc.
Printre cele mai
timpurii descoperiri
picturale rupestre se
numãrã blocurile de
calcar pictate bicrom, cu
figuri liniare, animale ºi
vulve de la Périgord ºi
Cellier-Dordogne
(Franþa), în asociere cu
gravuri ºi sculpturi în
basorelief, ºi cele din
grota Chauvet (Vallon-
Pont-d'Arc, Ardèche,
Franþa), total intactã,
descoperitã recent.
Grota Chauvet
este compusã din mai
multe galerii de mari
dimensiuni, conþinând
mai mult de 400 de
picturi ºi gravuri
paleolitice, datate la
aprox. 32-30000 ani BP, Fig. 58. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice
compunând un bestiariu prezente în picturile rupestre. A. Simboluri
foarte original ºi variat, masculine (phalloi); B. Simboluri feminine
alcãtuit din: rinoceri, (vulve, profile antropomorfe feminine); C.
feline, urºi, bufniþã, Puncte ºi bastonaºe (dupã A. Leroi-
mamuþi, un craniu de urs Gourhan, J. Garanger)
de peºterã, împreunã cu o
vatrã, realizatã pe un sol argilos, cu un depozit de cãrbuni, ca urme ale focului fãcut
în Paleolitic, unelte de silex cioplit, amprente, fiind un important obiect de studiu.
Începe sã se manifeste un stil realist-paleolitic, care va înflori în perioadele
urmãtoare (fig. 59. 1-4).
Pentru Gravettian ºi Solutrean, trebuie menþionate scenele pictate din
peºterile Pair-non-Pair (Gironde), Grotte de Portel (Ariège), Fourneau du Diable þi
Bourdeilles (Dordogne), Croze à Gontran, Gargas (Pirinei) ansambluri sculptate ca
cel de la Roc de Sers (Charente) etc. Chiar dacã arta solutreanã este mai puþin
cunoscutã, cãtre sfârºitul acestui stadiu paleolitic, este de remarcat celebra grotã
pictatã de la Lascaux, un veritabil sanctuar al comunitãþilor de vânãtori ºi
106 Dumitru Boghian
culegãtori paleolitici (fig.
59. 5).
În acest context, pot fi
consemnate ºi picturile din
Namibia (Africa),
identificate în situl Apollo
XI, realizate pe pereþii
stâncoºi ai adãpostului,
datate pe la 27000 de ani
BP nefiind exclus ca ºi alte
descoperiri sã fie la fel de
vechi.
Tot pentru aceastã
perioadã, deosebit de
importantã ºi interesantã în
acelaºi timp, este grota
submarinã Cosquer (capul
Morgiou, Calanques-
Fig. 58. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice Marsilia, Franþa), datatã
prezente în picturile rupestre. A. Simboluri între 27000-19000 ani BP,
masculine (phalloi); B. Simboluri feminine adãpostind picturi ºi gravuri
(vulve, profile antropomorfe feminine); C. cu animale: cai, bizoni,
Puncte ºi bastonaºe. (Dupã A. Leroi- bouri, cervidee, feline,
Gourhan, J. Garanger) mufloni, capre sãlbatice,
pinguini, foci, peºti, meduze
(?), în total 142 de exemplare, mâini negative (55 exemplare), (fig. 59. 6), zeci de
semne geometrice ºi gravura “omului mort”.
În cadrul Gravetianului oriental (stadiul Epigravettian, aproximativ
18000-12000 BP) sunt cunoscute o serie de grote pictate, cum este cea de la
Cuciulat (România), Kapovaja ºi Ignatiev (Ural, Rusia), picturile cu animale,
uneori destul de schematizate, având dimensiuni mici ºi mijlocii, dovedind
existenþa unei comunitãþi spirituale, pe spaþii vaste, exprimatã ºi prin pictura
parietalã, pãstratã, din cauza alterãrilor ulterioare, doar în anumite locuri.
În urmã cu 22000 de ani BP au fost realizate, probabil, unele picturi
rupestre descoperite în partea de NV a Australiei. Cam în aceeiaºi perioadã, au fost
datate picturile din situl Pedra Furada, din statul Piaui (NE Braziliei), reprezentând
oameni, animale semne, care nu se pot grupa în scene.
Magdalenianul a însemnat perioada de apogeu a manifestãrii artei
picturale parietale paleolitice, “artiºtii” de la sfârºitul Paleoliticului superior au
reprezentat realist animalele, respectând proporþiile anatomice ale acestora ºi au
pus accent pe redarea detaliilor specifice pentru fiecare specie. Cãtre sfârºitul
Magdalenianului se observã un mai accentuat dinamism al figurinelor
reprezentate, în paralel cu renunþarea la redarea detaliilor anatomice.
Reprezentative pentru arta parietalã a Magdalenianului sunt grotele Altamira, Les
Trois Frères, Les Combarelles, Niaux, Font-de-Gaume, Rouffignac etc.
De o deosebitã valoare artisticã ºi magico-religioasã au fost statuetele de
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 107

Fig. 61. Statuete de tip Venus (1-3, 6),
reprezentãri zoomorfe (4-5), dop de
burduf (7), phalloi (8-9). 1-2. Mal'ta-
Irkutsk; 3-6. Kostenki 1; 7.
Brassempouy; 8. Pirinei-Spania; 9.
Gorge d'Enfer, Les Eyzies-de-Tayas,
Dordogne (dupã Klein R. G., Gherasimov
M. M., Harault C., A. Leroi-Gourhan)
Fig. 60. Statuete (1-6, 8-11) ºi basorelief (7)
de tip Venus. 1-3 Dolni Vestonièe; 4.
Grimaldi; 5. Bureti; 6. Avdeevo; 7.
Laussel; 8. Willendorf ; 9-11. Mezin (dupã
Latzmann M., Harault C., Okladnikov A. P.,
Klein R. G., Soffer O.)

tip Venus, naturaliste sau schematizate, aºa cum sunt cele de la Grimaldi (Menton)
(fig. 60. 4), Brassempouy (Landes), Lespugue, Laussel (fig. 60. 7), toate în Franþa,
Willendorf (Austria) (fig. 60. 8), Dolni Vestonièe (Cehia) (fig. 60. 1-3), Kostienki
(fig. 61. 3-6), Avdeevo (fig. 60. 6), Mezin (Ucraina) (fig. 60. 9-11), Mal'ta (fig. 61.
1-2) ºi Bureti (fig. 60. 5) (Siberia, Rusia), statuetele zoomorfe (grota Vogelherd ºi
Geissenklösterle, din zona Dunãrii superioare, Germania), Bruniquel (Franþa),
reprezentãrile de tip phalloi (fig. 61. 8-9), (adãpostul Blanchard ºi Gorge d'Enfer,
Les Eyzies-de-Tayas, Dordogne-Franþa), gravurile pe diferite obiecte de os, fildeº,
corn, piatrã, amulete cu diverse gravuri etc., dovedind o deosebitã diversitate a
artei mobiliare din paleoliticul superior, cu funcþionalitãþi multiple, în principal
magico-religioase.
108 Dumitru Boghian
Prin manifestãrile sale artistice ºi religioase, Omul Paleoliticului superior
s-a ridicat la statutul de veritabil Creator, latura spiritualã, în toatã amplitudinea ºi
complexitatea sa, contribuind la accelerarea devenirii istorice.

IV. 7. Epipaleoliticul - Mezoliticul (mil. XIV/10000/8000-

mil. IX/VII/VI/V bc)

Într-o viziune istoricã dinamicã, între Paleoliticul Superior ºi Neolitic, au

fost definite epocile epipaleoliticã (gr. epi = dupã) ºi mezoliticã (gr. mesos =
mijlociu; lithos=piatrã), în cadrul cãrora s-au “stins”, pe de o parte, trãsãturile
vechiului mod de viaþã ºi, pe de altã parte, au aparut elementele unui nou
comportament economic, social ºi spiritual al omului. Termenul de Mezolitic a fost
introdus de M. Reboux (1873), care a definit stadiul de tranziþie tehnologicã între
epoca paleoliticã ºi cea neoliticã. Ulterior Archibald Carlyle (1888) a dezvoltat
conþinutul acestei noþiuni, prin introducerea microlitismului geometric printre
caracteristicile de bazã ale Mezoliticului. Mai târziu, Georges Hervé (1895),
A. Rutot (1905) ºi J. de Morgan (1909) au încercat sã defineascã Mezoliticul în
accepþiunea actualã, de perioadã de tranziþie de la Paleolitic la Neolitic. În anul
1931, G. Goury, a divizat Mezoliticul în Epipaleolitic, în care a încadrat Azilianul
ºi Sauveterrianul, ºi Preneolitic, caracterizat prin Tardenoisian, introducând o
anumitã confuzie terminologicã ºi dând naºtere unei intense dispute în literatura de
specialitate, care a avut ca urmare apariþia unor clasificãri ºi denumiri zonale.
Deoarece pentru aceastã epocã, cuprinsã între Paleoliticul superior ºi
Neoliticul timpuriu, existã încã numeroase discuþii, considerãm, pentru a elimina,
unele neclaritãþi ºi suprapuneri terminologice, cã operãm cu formula compusã
Epipaleolitic - Mezolitic, înþelegând prin primul termen: perioada culturile ºi
faciesurile care prin caracteristicile principale (industrii litice ºi osteologice,
trãsãturi ale vieþii economice sociale ºi spirituale) sunt mult mai legate de
Paleolitic, în vreme ce al doilea termen credem cã desemneazã toate manifestãrile
cultural-cronologice ºi comportamentale care anunþã Neoliticul.
Din punct de vedere paleogeografic, aceastã perioadã preistoricã se
dezvoltã la sfârºitul Tardiglaciarului (Post-Würmian) ºi în prima parte a
Postglaciarului (Holocen-Preboreal ºi Boreal), când a avut loc o încãlzire generalã
a climei în fostele zone reci, importante suprafeþe de apã ºi uscat eliberându-se de
gheþuri, ºi într-un stadiu interpluvial în regiunile cu climat cald, care au favorizat
modificarea ºi diversificarea vegetaþiei ºi faunei faþã de perioadele anterioare ºi au
determinat importante deplasãri ale unor comunitãþi umane ºi intensificarea
legãturilor dintre acestea.
Pentru Epipaleolitic - Mezolitic au fost precizate, de cãtre A. Leroi-
Gourhan, douã stadii cultural-arheologice ºi cronologice distincte, model care ni se
pare adecvat cunoºtinþelor actuale despre epocã, deoarece surprinde transformãrile
gradate petrecute în perioada finalã a preistoriei ºi la începutul protoistoriei.
Primul stadiu este cel al “prãdãtorilor” epipaleolitici, mai apropiat de realitãþile
de altã datã din Paleoliticul superior, în cadrul sãu coexistând mai multe grupe
culturale, cu sau fãrã interferenþe între ele: grupele de vânãtori epipaleolitici
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 109
“tradiþionali”, care ºi-ar fi continuat, fãrã inovaþii majore, modul de viaþã,
tipologia ºi tehnologia industriei litice pe lame ºi aºchii, acestea trãind la sfârºitul
Tardiglaciarului; grupele de vânãtori epipaleolitici cu microlite care, deºi mai
pãstrau multe din trãsãturile vechiului mod de viaþã, inventeazã ºi perfecþioneazã
tehnici noi de cioplire ºi confecþionare a pieselor pentru arme ºi unelte, în special
microlitizarea ºi geometrizarea; grupele de vânãtori epipaleolitici cu unelte
din piatrã ºlefuitã, care ºi-au pãstrat, o vreme destul de îndelungatã,
caracteristicile tradiþionale ale modului de trai, dar au inventat separat, în diferite
pãrþi ale lumii (America, Asia de SE, unele zone forestiere ale Europei),
ºlefuirea pietrei.
Cel de-al doilea stadiu, mult mai dezvoltat, a fost numit al
“prãdãtorilor” epipaleolitici pe cale de evoluþie, este mult mai apropiat de
definiþia Mezoliticului, prevestind viitorul mod de viaþã, cãruia i-au fost specifice
mai multe grupe culturale: grupele epipaleolitice mezolitice) propriu-zise,
prezente în zonele dinamice de invenþie, care se aflau într-o etapã avansatã a
vânãtorii ºi culesului, cunoscând momente succesive de invenþie ºi perfecþionare a
industriei litice ºi de modificare a comportamentului economico-social ºi spiritual,
care le-au condus la o neolitizare prin evoluþie, în mai multe pãrþi ale Lumii Vechi;
grupele umane epipaleolitice, aflate la periferia zonelor de invenþie, care au
cunoscut, prin influenþele primite, fie un stadiu Neolitic aceramic, fie inovaþiile
neolitice propriu-zise, ajungând la o neolitizare prin aculturaþie, între acestea
existând sensibile decalaje culturale ºi cronologice.
La sfârºitul Tardiglaciarului ºi începutul Postglaciarului (mileniile al XIV-
lea al X-lea BC), Lumea Veche, cu excepþia Orientului Apropiat, era populatã de
comunitãþi umane care îºi prelungeau modul de viaþã din Paleoliticul superior ºi
începutul Epipaleoliticului - Mezoliticului, bazat pe vânãtoare, cules, pescuit etc.
În aceeaºi perioadã ºi puþin mai târziu, în Orientul Apropiat, în zona cunoscutã ºi
sub numele de Semiluna fertilã, alte comunitãþi umane inventau, într-un context
epipaleolitic, cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor, pregãtind
comportamentul neolitic propriu-zis, de unde acesta s-a rãspândit în regiunile
învecinate.
Lumea Veche s-a caracterizat, în Epipaleolitic - Mezolitic, printr-o mare
diversitate a condiþiilor naturale ºi a formelor de manifestare arheologico-culturalã
specifice grupelor umane târzii de vânãtori, culegãtori, pescari. Dintre toate
caracteristicile epocii, doar industria liticã prezintã o importantã trãsãturã comunã
microlitizarea, la care s-a adãugat, ca element obligatoriu, geometrizarea
(fig. 62). Inventatã, probabil, în regiunea sud-africanã, aºa cum se observã în cadrul
industriei tip Howieson's Poort, datatã pe la 20000 BP (situl Klasies River Mouth),
industria microliticã geometricã a fost, ulterior, cunoscutã în nordul
continentului ºi în Orientul Apropiat (aprox. 16000-14000 BP), de unde aceste
industrii ºi tehnologii s-au rãspândit pe douã direcþii principale spre NV, cãtre
Europa, ºi spre est, cãtre restul Asiei.
Cauzele care au determinat trecerea la o nouã tehnologie ºi tipologie de
confecþionarea a uneltelor litice sunt mai puþin cunoscute, invocându-se, cel mai
adesea, epuizarea resurselor litice cunoscute anterior, extinderea suprafeþelor
împãdurite care îngreunau aprovizionarea cu materie primã, pânã la descoperirea
110 Dumitru Boghian
altor resurse în
Neolitic, creºterea
cererii de unelte ºi
arme ca urmare a
înmulþirii populaþiei
active, micºorarea
taliei vânatului
postglaciar, care ar
fi solicitat un utilaj
ºi un armament mai
puþin robust etc. La
acestea, credem cã
se poate adãuga
conturarea unui alt
comportament
tehnologic,
caracterizat printr-o
specializare
deosebitã a
confecþionãrii
utilajului de piatrã
cioplitã ºi retuºatã,
avându-se în vedere
cã, în ultima vreme,
se acordã o mare
a t e n þ i e
intenþionalitãþii
unor invenþii
epipaleolitice ºi
neolitice, industria
liticã aflându-se,
a p r o a p e
întotdeauna, în
prim-planul
inovaþiilor. Acest
nou comportarment
Fig. 62. Tipologia pieselor microlitice geometrice tehnologic a fost
trapezoidale (I ºi 7-19), rombice (II ºi 20-24) favorizat, probabil,
triunghiulare (III ºi 1-6), segmente de cerc/semilunare
(V-VI ºi 25-33) ºi rectangulare (IV). L=lungime, l=lãþime,
ºi de perfecþionarea
t=trunchiere, Tm=trunchiere mare, tm=trunchiere n d u s t r i e i
i
micã, Bm=baza mare, bm=baza micã (dupã A. Leroi- osteologice ºi a
Gourhan) lemnului, cu rol
major în realizarea
uneltelor ºi armelor
compuse, cu toate cã multe piese macrolite continuã sã-ºi pãstreze importanþa.
Astfel, din aceeaºi cantitate de materie primã se puteau obþine mult mai
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 111
multe prefabricate lame întregi sau trunchiate, lamele, aºchii, cu dimensiuni
maxime de pânã la 2, 5 cm, majoritatea având lungimea ºi lãþimea în jur de 1 cm,
aºa-numitele piese microlitice, de diferite forme geometrice triunghiuri, trapeze,
paralelograme, semicirculare (semilunare), care erau prinse, prin presiune sau cu
ajutorul gumei, bitumului, rãºinilor vegetale ºi betulinei, în suporturi, tije ºi mânere
din os, corn sau lemn, ºi deveneau foarte eficiente în activitãþile cãrora le erau
destinate, denotând o valorificare eficientã a resurselor.
Pentru a trunchia micile lame în fragmente meºterii Paleoliticului
superior/Late Stone Age, au inventat spãrtura microburin, care este atestatã în
Africa de Sud pe la 20000 BP, în Egipt pe la 18000-16000 BP (aspectul Silsihian,
fazã a Sebilianului) iar în Europa pe la 14000-12000 BP. Aceastã nouã tehnicã de
cioplire împreunã cu piesele litice microlite ºi geometrice s-au perpetuat de-a
lungul multor milenii, pânã în Neoliticul evoluat ºi, în unele zone, pânã în epoca
bronzului sau în perioadele istorice.

IV. 7. 1. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

Zona Orientului Apropiat poate fi consideratã regiunea care a cunoscut un

Epipaleolitic - Mezolitic clasic, care, deºi foarte scurt (aprox. mileniile al XIV-
leaal IX-lea BC), prezintã trãsãturi tipice, de progresele realizate în aceastã zonã

Fig. 63. Harta rãspândirii siturilor natufiene ºi materiale

arheologice kébariene (1-3) ºi natufiene (4-16). 1-3. Vârfuri Kébara;
4-5. Microlite segmentiforme; 6. Vârf microlitic; 7. Burin; 8-9, 12-14.
Unelte ºi podoabe de os; 10. Statuetã de piatrã; 11. Pandantiv de
piatrã, 15. Vas de piatrã; 16. Planul unei locuinþe rotunde (dupã I.
Copeland, J. Cauvin, J. Lichardus )
112 Dumitru Boghian
fiind, probabil, dependente celelalte aspecte culturale, în special cele
circummediteraneene, circumpontice ºi orientale, ºi, de aceea, poate fi considerat,
în totalitatea sa, un Epipaleolitic - Mezolitic de invenþie, cu microlite ºi piese
geometrice. Epipaleoliticul-Mezoliticul oriental, cu piese microlite ºi geometrice,
îºi aflã rãdãcinile în aspectele culturale ale Paleoliticului superior final
(aproximativ 17000-12000 BP), mai ales în complexul Kebarian (Kébara, Israel),
caracterizat printr-o industrie cu piese cu lamele à dos sau trunchiate, vârfuri
Kebara (fig. 63. 1-3) ºi triunghiuri scalene, fiind bine cunoscut în zona litoralului
mediteranean al Libanului ºi Israelului, ºi mai puþin la est de Iordan ºi Munþii
Antiliban, precum ºi în cadrul altor faciesuri.
Din acest complex kebarian s-au dezvoltat, înainte de 12000 BP, în timpul
perioadei orientale 0, diverse faciesuri epipaleolitice, cum al fi Kebarianul
geometric, pe litoralul oriental, în valea Iordanului, oazele iordaniene (Azrak),
siriene, zona palmyrianã ºi de la El Kowm, ºi Mushabianul, în zona Sinaiului ºi
Galileii. Kebarianul geometric a avut o industrie liticã în care s-au confecþionat
microlite geometrice, mai ales trapeze, alãturi de râºniþe de mânã ºi zdrobitoare-
frecãtoare, aºezãri mici, locuinþe rotunde semiîngropate etc., care continuã în
cultura natufianã.
Natufianul (grota
Shuqba în Wadi en-Natuf, D.
Garrod, 1928) este o civilizaþie
a Epipaleoliticului evoluat, care
descinde din Kebarianul
geometric, ºi s-a dezvoltat în
perioada 12000-10300 BP
(perioada 1), într-un spaþiu
destul de întins, cuprins între
litoralul Mediteranei de est,
cursul mijlociu al Eufratului,
oazele din deºertul arabic
(El Kowm, Azrak), influenþând,
în mãsuri diferite, faciesurile
mezolitice nord ºi nord-est
africane (Delta Nilului) sau
sud-vest anatoliene (Cilicia).
Industria liticã natufianã era
predominant microliticã, un rol
important avându-l piesele în
formã semilunarã sau arc de
Fig. 64. Unelte microlitice ºi modalitãþi de
prindere a acestora în mânere-suporturi. cerc, segmentiforme, retuºate
Piese geometrice componente a unor vârfuri bifacial, oblic sau abrupt (fig.
cu barbeluri: a. Star Carr (Anglia); b. La 63. 4-5), spre sfârºitul culturii
Cocina, Spania; c. Palegawra (Irak), d. Jarmo manifestându-se tendinþa de
(Irak); e. vârf de suliþã prins cu rãºini; f. cuþit miniaturizare a microlitelor.
compus cu microlite Mugharet el-Kebarah Alãturi de aceste piese au fost
(Israel) (dupã G. Clark). confecþionate aºchii ºi lamele
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 113
late care erau folosite ºi ca pãrþi componente de secerã. În acelaºi timp, se foloseau
unelte pentru zdrobirea cerealelor culese, o abundentã industrie osteologicã
reprezentatã prin vârfuri cu barbeluri (harpoane ?), cârlige curbe de undiþã,
suporturi pentru seceri (fig. 63. 8-9, 12-14), ºi ºlefuirea unor obiecte de podoabã,
care pregãteºte tehnica deplinã neoliticã. În perioada a 2-a (10300 - 9600 BP),
Natufianul a evoluat spre faciesul Khiamian (El Khiam, Iordania).
Una dintre caractersticile importante ale Natufianului este legatã de
sedentarizarea mai accentuatã a habitatului uman (sate cu locuinþe rotunde sau
ovale, pe temelii de piatrã, fig. 63. 16) ºi prezenþa unui nou comportament
economic ºi alimentar, bazat pe utilizarea unui spectru mai larg de resurse, au fãcut
trecerea spre modul de viaþã neolitic aceramic.
Printre cele mai vechi descoperiri epipaleolitice din Orient, trebuie luate în
considerare ºi cele încadrate în aºa-numitul facies cultural Zarzian (definit dupã
nivelul B din grota Hazer Merd, Zarzi, Irak), specific pentru Munþii Zagros din
spaþiul irakiano-iranian (grotele de la Shanidar, nivelul B2 ºi Hajiyah, în Kurdistan,
Palegawra, fig. 64. c, Zarzi, Turkaka, în Zagrosul central, cele de la Warwasi ºi
Ghar-i-khar din regiunea Kermanshah, Iran), caspic (Belt, Hotu ºi Ali Tappeh) ºi
spaþiul mesopotamian, datate prin metoda C14 între 10500-6000 BC, unele fiind
legate mai mult de Paleoliticul superior altele de Neoliticul preceramic. În
mileniile al IX-lea-al VIII-lea BC, Zarzianul a evoluat spre un stadiu epipaleolitic
de invenþie în cadrul unei alte culturi, Karimshahirianul (Karim Shahir, Irak),
reprezentatã, pe lângã staþiunea eponimã, de siturile de la Gird Chai ºi Zawi Chemi-
Shanidar (Irak).
În industria liticã a Zarzianului sunt prezente numeroase lamele cu
scobiturã (encoche) ºi denticulate, vârfurile cu tãieturã (à cran), lamele ºi lamelele
à dos abattu, microlitele geometrice (triunghiuri, semilune, trapeze), gratoare mici,
burine, prezentând unele influenþe kebariene. Descoperirea unor râsniþe de mânã ºi
mojare, împreunã cu frecãtoare-zdrobitoare sau topoare cu tãiºul slefuit, pun
problema existenþei, în cadrul Karimshahirianul, a unui stadiu avansat al culesului
gramineelor sãlbatice ºi a consumului acestora, pregãtind cultivarea unor cereale ºi
leguminoase, într-o etapã ulterioarã, numitã în literatura de specialitate PPNA
Neoliticul (pre-) aceramic A (Pre-Pottery-Neolithic A (mileniile al X-lea-al IX-
lea BC). De altfel, din perioada a 3-a (9600 - 8600 BP) sunt evidente semnele
trecerii cãtre noul mod de viaþã ºi gândire din Neolitic (tabel Tranziþia epi-PPNA)
În Anatolia, prelungirea Orientului cãtre Europa, care a fost o placã turnantã, o
veritabilã punte de transmitere a influenþelor dinspre lumea orientalã ºi cursurile
mijlocii ale Tigrului ºi Eufratului spre sud-estul european, dupã Paleoliticul
superior urmeazã, pentru o scurtã perioadã, o serie de culturi cu lame, aºchii ºi
bolovani ciopliþi. În acest mediu, în mileniul al IX-lea BC, sunt prezente grupuri
umane care au adoptat microlitismul ºi geometrizarea unor piese litice aºa cum se
vede în grotele de la Karain, Beldibi, Belbaºi (Antalya), adãpostul Tekeköy
(Samsun) ºi de lângã Burdur (Turcia), fiind vorba, probabil sub influenþa
Natufianului, de un Epipaleolitic de evoluþie spre Neoliticul aceramic (mil.
al VIII-lea - al VII-lea BC), aºa cum este ºi cazul culturii Asikli.

IV. 7. 2. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

114 Dumitru Boghian

La sfârºitul stadiului Gamblian (=Würm) continentul african era populat

de grupe de Homo sapiens care îºi continuau modul tradiþional de viaþã, de vânãtori
ºi culegãtori paleolitici, dar acestea au fost puternic influenþate, la începutul
Preborealului, de progresele receptate dinspre centrele de invenþie din Orientul
Apropiat ºi Valea Nilului.
Pe mãsurã ce se pãtrunde spre interiorul Africii, pe direcþia SV, industriile
microlitice ºi-au pierdut importanþa. De aceea, din punct de vedere arheologic,
pentru aceastã vreme, continentul african poate fi subîmpãrþit în douã zone
culturale: Africa de nord, nord-est ºi est, cu industrii microlitice predominante, în
spaþii de savanã, lacustre ºi litorale, ºi Africa sub-saharianã, centralã ºi de vest
cu puternice remanenþe paleolitice, într-un teritoriu forestier întins.
În prima regiune, spaþiul geografic era foarte divers, dintre acestea
remarcându-se Sahara cu mai multe episoade aride sau lacustre. Aici sunt
cunoscute mai multe aspecte culturale: Sebilianul, Capsianul ºi Ibero-
maurusiamul.
Sebilianul (Sebil-Kom Ombo, Egipt) este caracteristic pentru nord-estul
Africii, în special Valea Nilului mijlociu ºi inferior. Deºi îºi gãseºte începuturile
(faza I) în Paleoliticul mijlociu ºi evolueazã în Paleoliticul superior, pentru
perioada de care ne ocupãm acum ne intereseazã fazele a II-a (cu aspectele
Silsihian 14000-13000 BC ºi Sebikian 13000-11000 BC) ºi a III-a, aspectul
Sebilian propriu-zis.
În faza a II-a (14000-11000 BC) se observã o dezvoltare derivatã din
Paleoliticul superior la Epipaleolitic, cu noi tehnici de confecþionare a uneltelor
cioplite ºi piese microlite geometrice (microburine, triunghiuri, trapeze,
segmente/arce de cerc), în stadiul Silsihian, cu o revenire la un utilaj cu talie
normalã ºi lame fin retuºate, în aspectul Sebikian, în timp ce în faza a III-a, a
Sebilianului propriu-zis (11000-8000 BC), industria liticã capãtã un accentuat
caracter microlitic ºi geometric, asemãnându-se, în multe privinþe, cu cea
tardenoisianã din Europa. În cadrul Sebilianului se observã influenþe primite din
partea Natufianului oriental sau Capsianului ºi Ibero-maurusianului din nordul
Africii.
Capsianul (Capsa/Et Mekta-Gafsa, Tunisia) rãspândit în partea de nord,
inclusiv Sahara, poate ºi est, a Africii, s-a dezvoltat, pe parcursul a douã faze, la
sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic.
Prima fazã, cea a Capsianului tipic (11000-6500 BC), are o serie de
moºteniri din Paleoliticul superior, în special lamele à dos abattu de tip
Châtelperron, burine laterale, lame cu scobituri, gratoare pe capete de lame etc.,
alãturi de care sunt prezente numeroase piese microlite ºi geometrice: microburine,
trapeze cu marginea concavã, triunghiuri scalene, lamele cu scobituri multiple,
lamele à dos, segmente de cerc (fig. 65).
În Capsianul superior (6500-5000 BC), pe lângã persistenþa gratoarelor
late ºi scurte, a puþinelor burine, piesele microlitice ºi geometrice au fost deosebit
de numeroase: triungiuri, segmente de cerc, lamele cu scobituri multiple ºi, mai cu
seamã, trapezele, se dezvoltã industria osteologicã, de unelte ºi podoabe. Tradiþia
Capsianului se prelungeºte în cadrul Neoliticului timpuriu nord-african.
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 115
Se pare, în stadiul actual
al cercetãrilor, deºi schema
cultural-cronologicã nu este
foarte clarã, cã, în Africa de est,
aºa cum au demonstrat-o
cercetãrile din Gamble Cave II
(Kenya), au existat o serie de
asemãnãri cu Capsianul lacustru
din zona Saharei, din care cauzã
aceastã “civilizaþie acvaticã” din
jurul lacului Nakuru, foarte
extins în Gamblian, a fost
denumitã Capsianul din Kenya
(L. Leakey), caracterizat prin
existenþa lamelor à dos abattu ºi
piese geometrice semilunare. De
altfel, aceastã regiune a fost un
spaþiu de interferenþã culturalã
epipaleoliticã între Orientul
Fig. 65. Industrie liticã capsianã din Apropiat ºi nordul Africii.
zona Algeriei (dupã G. Camps) I b e ro - m a u r u s i a n u l e s t e
faciesul cultural datat la sfârºitul
Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic (mil. XII-V BC), rãspândit în regiunea
coastei de nord-vest a Africii (Maroc ºi Tunisia). Acest aspect cultural evolueazã
din Aterian, perpetuând unele tradiþii litice ale acestuia, pe lângã care sunt
numeroase piesele microlitice, lamelele retuºate, fãrã forme geometrice, lamelele à
dos abattu (~60 % din totalul utilajului), piese semilunare, microburine, gratoare
circulare etc.
Cea de-a doua regiune a Africii, sub-saharianã, centralã ºi de vest, a fost
caracterizatã, în timpul Gamblianului, prin episoade succesive de restrângere sau
expansiune deosebitã a pãdurii ecuatoriale ºi tropicale, ultimul caz fiind propriu ºi
Epipaleoliticului, ecosistem populat încã din Paleoliticul inferior.
În zona Angolei, Zaïrului ºi Republicii Central-Africane au fost
descoperite atât urmele unei industrii litice masive, cu topoare de peste 30 cm
lungime, cât ºi industrii microlitice, diferite tipologic de la zonã la zonã, cum sunt
cele de la Matupi sau din grota Ishango, cuprinse în faciesurile Tshitolian, în zona
de centru-vest, datat între 10000-5000 BC. Spre est predominã industria
microliticã lamelarã, în vreme ce în zona ecuatorialã sunt cunoscute piesele
microlitice aºchiale ºi lamelare, mici gratoare unguiforme, segmente de cerc ºi
trapeze, încadrate în faciesul Magossian (Magossi, Uganda), derivat din
Stillbayan, contemporan cu aspectul anterior, în timp ce în regiunea Somaliei se
cunoaºte aspectul Hargesian. În Africa de sud, industria macroliticã predominã
chiar ºi într-o perioadã avansatã ca acea a Epipaleoliticului, în zona Rhodesiei
industria din grota Nachikufu ºi aspectul Smithfield, la nord de Zambezi.

IV. 7. 3. Epipaleoliticul - Mezoliticul asiatic

116 Dumitru Boghian

Marea diversitate geograficã a Asiei a oferit o particularizare deosebitã a

evoluþiei comunitãþilor umane în Epipaleolitic - Mezolitic, întâlnindu-se o
multitudine de stadii de dezvoltare istoricã, aspecte culturale ºi tradiþii. De aceea,
pentru aceastã perioadã, Asia poate fi împãrþitã în mai multe zone culturale
epipaleolitico - mezolitice: de la nord de Himalaia, de la sud de Himalaia, din
jurul Mãrii Caspice ºi extrem orientalã ºi de sud-est.
Zona asiaticã de la nord de Himalaia este reprezentatã de regiunea vest-
siberianã, care, deºi se aflã în prelungirea rãsãriteanã a stepelor est-europene, pare
sã fi avut un destin istoric oarecum diferit. Astfel, în aceastã zonã continuã tradiþiile
Paleoliticului superior în care se regãsesc moºteniri ale culturilor forestiere, cu un
utilaj litic destul de robust, iar în vãile Angara, Hinskaja ºi Èastye au apãrut vârfuri
de facturã swiderianã ºi unele piese geometrice, care sunt însã greu de încadrat
cronologic, se pare în mileniile al VII-lea al VI-lea BC, când s-a folosit ºi arcul.
În zona platourilor înalte din Mongolia ºi Manciuria (China de nord) existã
dovezi ale existenþei unui Epipaleolitic local cu elemente de microlitism
negeometric, aºchial, care, se pare, este la fel de târziu ca ºi cel din regiunea
siberianã.
Epipaleoliticul din regiunea de la sud de Himalaia, mai ales zona indianã,
afganã ºi pakistanezã, prezintã o serie de particularitãþi, fiind, în stadiul actual al
cercetãrilor, mai târziu decât cel oriental. Pentru aceastã perioadã sunt proprii
descoperirile din grota Sanghao, nivelul al III-lea, (NV Pakistanului), Snake Cave
(Ghar-i-Mar/Agkupruk, Afganistan), Khandivli (Bombay, India), Langhnaj
(Gujerat, India), în care, pe lângã o industrie liticã de aspect propriu Paleoliticului
superior cu lame, gratoare, vârfuri ºi burine, existã ºi piese microlitice: lamele à dos
abattu, semilune, trapeze, triunghiuri, microburine etc., dovedind, probabil, o
influenþã primitã, direct ºi indirect, din partea zonei mediteraneene sau a
Zarzianului. Din punct de vedere cronologic, Epipaleoliticul din aceastã zonã se
dateazã în Postglaciar, continuându-se pânã în culturile Neoliticului aceramic
local.
Epipaleoliticul - Mezoliticul circumcaspic este reprezentat de douã grupe
culturale/faciesuri distincte, ambele derivate din tradiþiile industriei litice ale
Paleoliticului superior din zona Platoului Krasnovosk ºi crestele Marelui Balkan.
Primul, reprezentat prin descoperirile din grotele Dam Dam Cešme 2 (niv. VII-VI)
ºi Džebel (niv. VIII-VII), se caracterizeazã printr-o industrie liticã cu piese
macrolitice trapezoidale ºi în formã de triunghiuri isoscele, cu analogii în zona
iranianã (niv. inferioare din grotele Bel't ºi Khotu/Iran); cel de-al doilea, divizat la
rândul sãu în douã variante, una cu variate piese microlitice groase, vârfuri de
sãgeatã ºi suliþã cu retuºe bifaciale (Dam Dam Cešme 1, niv. IV, Baš Keriz, Taš
Arvat), cealaltã cu piese trapezoidale alungite ºi înguste, segmente de cerc,
triunghiuri scalene ºi vârfuri în formã de “lamã de briceag” (Dam Dam Cešme 2,
niv. IV), ultima cu asemãnãri în zona iranianã (Zarzi ºi Shanidar B2).
Tadžikistanul prezintã, în Epipaleolitic - Mezolitic mai multe tradiþii ºi
culturi/faciesuri. Cele mai vechi manifestãri (Tutkaul, niv. 3, ºi Ak Tanga, niv. 6,
mileniile al XII-lea al X-lea BC), caracterizate prin piese rectangulare alungite ºi
înguste, se apropie de utilajul kebarian ºi cel din nordul Afganistanului. În nivelul 2
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 117
a de la Tutkaul au fost descoperite diferite materiale litice (lamele à dos, vârfuri
lamã de briceag”, segmente de mari dimensiuni, choppers ºi chopping tools etc.)
care se aseamãnã, în parte, cu cele din zona caspicã sau cu industria culturii Obšir
(Fergana în Uzbekistan, aprox. 9000 - 8000 bc). Pentru regiunea Pamirului
rãsãritean a fost definitã (V. A. Ranov) cultura Karkansu (mil. al VIII-lea bc), cu
locuinþe ovale, alungite ºi vetre de piatrã, choppers, chopping tools, lamele subþiri,
gratoare, microgratoare, racloare, vârfuri de sãgeatã cu retuºe bifaciale etc.
Epipaleoliticul chinez este puþin cunoscut, în cadru aspectului
Zhoukoudian apãrând anumite unelte microlite, industrie care se prelungeºte ºi la
începutul civilizaþiilor neolitice.
În Asia de sud-est existã mai multe tendinþe evolutive. Astfel, în Indochina
au fost identificate mai multe aspecte culturale epipaleolitice: Bacsonianul ºi
Hoabinhianul.
Bacsonianul (definit în 1906 de Henry Mensuy în urma cercetãrilor din
grotele masivului calcaros Bac-son din Vietnam, prima cercetatã fiind Phö-bingh-
gia, completat, ulterior, cu descoperirile de la est de Tonkin, 1922-1923, ºi din
aglomerãrile de cochilii de pe litoral). Unii specialiºti considerã cã este un facies al
Hoabinhianului cu o duratã deosebitã, de pe la 8000 pânã cãtre 4000/2000 BC,
corespunzând începuturilor Neoliticului. Se caracterizeazã printr-o industrie liticã
cioplitã (piese cu retuºe bifaciale, racloare neîngrijit lucrate) ºi, câteodatã, ºlefuitã
(toporul scurt doar cu tãiºul ºlefuit, numit protoneolitic) alãturi de care apar
polisoare de ºist ºi un utilaj osteologic (strãpungãtoare, tesle, spatule). În nivelurile
recente ale acestui aspect apare ceramica cu decor sub formã de împletiturã
specificã Neoliticului.
Hoabinhianul (definit de Madeleine Colani, prin anii 1920, în urma
cercetãrilor din grotele aflate în regiunea Hoa Binh) este cunoscut mai mult ca
tradiþie sau tehnocomplex decât sub formã de culturã sau fazã cronologicã, fiind
considerat cã fãce tranziþia de la Paleolitic la Neolitic (cca. 14000 - 3000 BP). Alte
situri ale acestui facies au fost descoperite pe un spaþiu mai larg care cuprinde, în
întregime, Peninsula Indochina ºi nordul Indoneziei (vestul Birmaniei, sudul
Chinei, Malaiezia, nordul Sumatrei ºi Taiwan). În fazele mai vechi au fost
descoperite piese litice destul de grosier lucrate, în fazele mijlocii sunt
caracteristice topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit ºi un utilaj litic mai uºor, unele unelte
de tip choppers ºi artefacte de os, iar în fazele evoluate continuã sã existe topoare ºi
tesle cu tãiºul ºlefuit, apar spãrturile de mojare ºi pisãloage de piatrã, spatulele de os
ºi ceramica decoratã cu ºnurul. Prin apariþia utilajului litic ºlefuit (topoare, dãlþi ºi
sãpãligi), fazele mijlocii ºi târzii ale Hoabinhianului sunt încadrate în Neoliticul
sud-est asiatic.

IV. 7. 4. Epipaleoliticul - Mezoliticul european

Pentru Europa tardiglaciarã ºi postglaciarã (Dryas, Preboreal, Boreal ºi

Atlantic) au fost stabilite trei faze evolutive ale Epipaleoliticului Mezoliticului,
care, în linii generale, pot fi surprinse pe întreg continentul, materializate într-o
deosebitã diversificare culturalã:
118 Dumitru Boghian

!faza de tradiþie paleoliticã (mil. al X-lea - al IX-lea BC), în care comunitãþile de

“prãdãtori” îºi continuã modul de viaþã, receptând anumite influenþe primite din
partea zonelor de invenþie;

!faza epipaleoliticã propriu-zisã (mil. al IX-le/al VIII-lea - al VII-lea BC), în

timpul cãreia grupurile umane folosesc cu predilecþie piesele microlitice ºi
geometrice iar în sud-estul Europei apar elementele Neoliticului aceramic;

!faza de trecere la Neolitic (mil. al VII-lea - al VI-lea BC), mai ales pentru o parte
a Europei de est, centralã sau de vest, piesele microlitice ºi geometrice
supravieþuind într-un mediu pe cale de neolitizare.
În acealaºi timp, perioada cuprinsã între sfârºitul
Tardiglaciarului/începutul Postglaciarului (Holocenului) ºi apariþia primelor
elemente ale modului neolitic de viaþã ºi gândire a fost cuprinsã de unii specialiºti
(M. Orliac, J. K. Koz³owsky, M. Otte) într-o perioadã mezoliticã, definitã prin
caracteristicile indicate mai sus, impunând astfel maniere personale de etapizare.
Astfel, M. Otte a stabilit mai multe stadii ale Mezoliticului pe care le-a
suprapus peste principalele oscilaþii climatice de la sfârºitul Tardiglaciarului
(Dryas III) ºi de la începutul Holocenului (Preboreal, Boreal, Atlantic) Stadiul
0/Mezolitic foarte vechi (aprox. 8800 - 8200 BC), Stadiul I/Mezolitic vechi
(aprox. 8200 - 6800 BC), Stadiul II/Mezolitic mijlociu (aprox. 6800 - 5500 BC) ºi
Stadiul III/Mezolitic recent (aprox. 5500 - 3000 BC).
De asemenea, faciesurile mezolitice europene au fost clasificate
(H. Schwabedissen, K. S. Koz³owski) în mai multe cercuri cultural-cronologice
ºi regiuni, care reprezintã entitãþi distincte: nord estic (jumãtatea nordicã a pãrþii
europene a Federaþiei Ruse, din nord-estul Poloniei pânã la Urali ºi din nordul
Ucrainei pânã la Marea Barents), dezvoltat pe baza culturii Angara din Paleoliticul
siberian, cuprinzând culturile /faciesurile Niemen, Volga-Oka, Kunda, Yangelka,
în industria liticã a cãrora se regãsesc, ca elemente comune, nucleele standardizare,
o tehnicã specialã de desprindere a lamelor ºi lamelelor; prezenþa gratoarelor ºi
burinelor pe lame trunchiate, a burinelor de unghi, a lamelelor de tip Borki, a
vârfurilor de os de tip Singirskoe ºi Stara Dode; nordic (Insulele Britanice, Belgia,
Olanda, Danemarca, sudul Suediei, nordul Germaniei, Polonia, Lituania ºi
Bielorusia), compus din culturile/faciesurile Maglemosian, Post-Maglemosian,
Duvensee, Kongemose, Ertebølle, Janis³awice, având ca elemente de unitate
gratoarele foarte scurte ºi lamele de topoare ºi tesle (herminete); ºi vestic (Anglia,
sudul Belgiei, Luxemburgul, sudul Germaniei, Cehia, Slovacia, Elveþia, Franþa,
Spania, Portugalia), reprezentat de culturile/faciesurile Sauveterrian,
Tardenoisian ºi Castelnovian, cu o industrie liticã în care se gãseau numeroase
piese microlitice, geometrice.
În prima fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului se înscriu toate culturile
epipaleolitice de la începutul Preborealului, multe aflate în continuitatea unor
aspecte culturale din Paleoliticul superior, marcate în cvasitotalitatea lor printr-o
tendinþã de microlitizare ºi geometrizare, lumea europeanã fiind, din acest punct de
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 119
vedere, dependentã de cea nord-africanã ºi orientalã.
Dintre culturile care pot fi situate în aceastã fazã amintim: Romanellianul
în spaþiul italian, Azilianul, care
urmeazã Magdalenianului din zona
Pirineilor ºi face parte, împreunã cu
faciesurile Tjongerian ºi
Federmesserian din complexul cu
vârfuri à dos courbe, Creswello-
Hamburgianul urmat de culturile
Ahrensburg-Lavenstädt pentru
Europa centralã ºi de centru-nord
(Germania), Brommianul, în spaþiul
nord-european, Swiderianul, în zona
nord-est europeanã, Epigravettianul
oriental târziu, în teritoriul nord-vest
pontic, descoperirile de tip Shan-Koba,
în Crimeea, Desnanianul, în spaþiul rus
(pe Desna) sau secvenþa epipaleoliticã
greceascã.
Fig. 66. Piese romanelliene (dupã Romanellianul (peºtera
H. Blanc) Romanelli-Otranto, Puglia Italia) este
mai timpuriu decât Azilianul, fiind datat
între 14000 - 10500 BP, rãspândindu-se în
zona de la nord de Mediterana, în zona
italianã ºi Franþa meridionalã (Provence),
unde a primit numele de Valorguian ºi
precede, acolo, Azilianul. De asemenea,
Romanellianul a fost împãrþit în mai multe
faze, fiecare cu specificitãþile sale.
În faza timpurie, Romanellianul
prezintã unele asemãnãri cu
Magdalenianul recent ºi Epigravettianul
final, pentru ca, mai apoi (grota Arene
Candide, Liguria) sã releve similitudini cu
Azilianul. În industria sa liticã,
Romanellianul cuprinde: gratoare
microlite rotunde, gratoare unguiforme pe
aºchie, lame cu partea dorsalã curbã,
numite ºi cuþite aziliene, lame à dos abattu,
puþine burine, vârfuri cu suprafaþa planã,
Fig. 67. Tipuri de vârfuri
desemnate ca vârfuri romanelliene etc. epipaleolitice. 1-2. Creswell; 3.
( f i g . 6 6 ) . U n e l e i n f l u e n þ e a l e Tjonger; 4. Federmesser; A-B.
Romanellianului se resimt pânã la Aziliene (dupã J. Campbell, A.
curbura de sud a Dunãrii mijlocii, Banat, Brohmers, H. Schwabedissen, G.
Peninsula Balcanicã sau Grecia. Céllérier)
120 Dumitru Boghian
Azilianul (peþtera Mas d'Azil, Ariège, Franþa) este datat în perioada 12000
- 11000 BP, s-a dezvoltat din Magdalenianul recent ºi a influenþat populaþiile dintr-
un spaþiu destul de larg, în unele zone interferându-se cu Romanellianul, unii
specialiºti vorbind de un facies intermediar Romanello-Azilian. Se considerã cã,
în ansamblul sãu, Azilianul ar însemna un regres faþã de Magdalenian, dar
reprezintã, în fapt, o culturã de adaptare la un ecosistem în schimbare spre climatul
temperat.
În utilajul litic al acestei civilizaþii sunt de remarcat: gratoarele mici,
rotunde ºi plate, unguiforme, burine vârfurile numite aziliene, în formã de “lamã de
briceag” (fig. 67. A-B), iar industria osteologicã cuprinde: harpoane plate, cu dinþi
ºi cu perforãri la bazã, lucrate din corn de cerb, baghete ºi poansoane. Dintre
descoperirile spirituale, cu o semnificaþie încã nedescifratã, trebuie menþionaþi acei
bolovani (galeþi) de râu pictaþi cu roºu ºi negru, reprezentând figuri geometrice
schematizate, numiþi petroglife.
Azilianul a fost clasificat în mai multe aspecte “franceze”: Azilian de
facies provensal (tipul Cassis), apropiat de Romanellian, Azilianul de facies
pirineian (tipul Mas d'Azil), Azilianul de facies périgourdian (tipul Villepin) sau
Langueroquian, Azilianul de facies Vercors (tipul Bobache) ºi pe baza acestuia
s-au format probabil, faciesurile Asturian, în zona litoralului de nord al Spaniei,
Sauveterrian ( abri Martinet din Sauveterre-la-Lémance, Lot-et-Garonne,
Franþa), ultimul caracterizat prin
numeroase piese microlite geometrice
(triunghiuri, semilune, “felie de
portocalã”), microburine, lamele etc.
(fig. 69), dezvoltat de-a lungul a trei
faze, Federmesserian (în zona Rinului
mijlociu) ºi Tisnovian (Moravia,
Boemia, Polonia).
Creswello-Hamburgianul
(Creswell Crags, Derbyshire în Anglia,
ºi Hamburg, în Germania), dezvoltat în
Insulele Britanice ºi Marea Câmpie
nord-europeanã, în perioada 13000-
11500 BP, este caracterizat printr-o
industrie liticã alcãtuitã din lame ce
prezintã o tendinþã de microlitizare,
piese geometrice, lame ºi lamele cu F i g . 6 8 . T i p u r i d e v â r f u r i
trunchieri retuºate ºi vârfuri cu tãieturã epipaleolitice cu peduncul. 1-2.
oblicã ºi partea activã lateralã (fig. 67. Hamburgian; 3-4. Ahrensburg; 5-7.
1-2, 68. 1-2), burine, pe trunchiere, Swideriene (dupã W. Taute, J. K.
gratoare, din os confecþionându-se Koz³owski)
harpoane ºi vârfuri de lance, frumos
decorate cu motive geometrice (siturile Stellmoor, Meiendorf/Ahrensburg, Kreis
Stomarn, Schleswig-Holstein, Germania).
Complexul cu vârfuri arcuite (pointes à dos courbe) sau
Federmesserian (de la germ. Federmesser = briceag prin care se desemneazã
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 121
vârfurile specifice, fig. 67. 4), care aparþine azilianului, s-a dezvoltat tot în zona
nord-europeanã, în intervalul temporal 12000 - 11000 BP, pe fond Magdalenian
târziu ºi Creswello-Hamburgian ºi reprezintã un facies de adaptare la un vânat mai
mic, specific spaþiilor acoperite cu pãdure ºi, de aceea, în cadrul industriei sale
litice se observã prezenþa pieselor microlitice cu o laturã tãioasã ºi cealaltã arcuitã
ºi retuºatã abrupt, numeroase gratoare, burine diedre etc. Unul dintre apectele sale
este faciesul Tjongerian, cunoscut prin staþiunile de pe valea râului Tjonger (din
Frisia, Drenthe ºi Groningen, în Olanda) ºi Meer II (Belgia) (fig. 67. 3).
Un alt ansamblu cultural-industrial, dezvoltat în zona de centru-nord a
Europei, este complexul cu vârfuri pedunculate (Stielspitzen) în cadrul cãruia
sunt incluse faciesurile: Brommian, Ahrensburgian ºi Swiderian.
Brommianul (Bromme, Sjaeland în Danemarca) s-a dezvoltat pe un
spaþiu întins din nordul Europei din Danemarca ºi pânã în Polonia ºi Lituania,
inclusiv Peninsula Scandinavicã. S-a caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã
din burine diedre, gratoare pe lame scurte ºi alungite, vârfuri cu peduncul scurt ºi
larg, în formã de limb, puþin retuºate, mari ºi mici (peste ºi sub 9 cm), numite
“vârfuri Lyngby”, lame ºi aºchii cu scobiturã, piese denticulate, strãpungãtoare.
Evoluat, probabil, din Magdalenian se înrudeºte cu Ahrensburgianul ºi
Swiderianul.
Ahrensbourgianul (denumit dupã siturile de lângã Ahrensburg/
Hamburg, Germania) a ocupat un areal larg, cuprins între estul Olandei ºi sudul
Danemarcei pânã în centrul ºi rãsãritul Germaniei ºi Rhenania. Purtãtorii acestui
facies, ca vânãtori de reni, confecþionau o industrie liticã lamelarã, alcãtuitã din
gratoare scurte pe aºchie, burine, strãpungãtoare, “vârfuri Lyngby” ºi vârfuri
ahrensburgiene (realizat pe lamã cu trunchiere oblicã retuºatã, cu peduncul obþinut
prin retuºare directã, bilateralã, concavã, fig. 68. 3-4) ºi piese din materiale dure
scheletice (topoare din corn de ren, harpoane cu un rând sau douã rânduri de
barbeluri, vârfuri de lance, unele decoarate cu motive geometrice incizate ºi
gravate), podoabe din dentiþie ºi cochilii etc. Prin tendinþele de microlitizare ºi
geometrizare (piese triunghiulare ºi microburine), Ahrensburgianul stã, probabil,
la baza Mezoliticului propriu-zis din zona nord-germanã.
Swiderianul (Swidry-Wielkie, în interfluviul Vistula-Swider din Polonia)
este un facies cultural care s-a dezvoltat în mileniile al X/IX-lea - al VIII-lea BC, în
Polonia, Bielorusia, nordul Slovaciei, nord-vestul Ucrainei (Volhynia ºi bazinul
superior al Nistrului), nord-estul României (Carpaþii Orientali ºi bazinul Bistriþei),
urmând Gravettianului oriental final. În faza mai veche, vânãtorii de reni
swiderieni continuã o serie de tradiþii paleolitice cu gratoare circulare, vârfuri
pedunculate cu retuºe inverse de tip Swidry (fig. 68. 5-7), alãturi de care apar piese
microlitice, mai numeroase în cea de-a doua fazã: lamele cu vârful ascuþit prin
retuºe oblice pe trunchieri, microburine, confecþionate din silex adus, uneori, de la
mari distanþe sau din “exploatãri miniere” (Gojœæ din zona Cracovia-
Czestochowa). Din corn ºi os au fost realizate topoare, vârfuri de suliþã, harpoane
cu decoruri geometrice etc. A mai fost denumit complexul cultural Mazovian sau
Chwalibogowician (Chwalibogowice, Voivodatul Kielce, Polonia). Deplasându-
se spre nord-est (Letonia ºi Estonia), swiderienii au contribuit la geneza culturii
Kunda, spre est în bazinele Desnei (cultura Desna), Niemenului ºi Volgãi.
122 Dumitru Boghian
Epigravettianul oriental final reprezintã supravieþuirile de facturã
paleoliticã într-un mediu geografic în schimbare într-o zonã destul de largã a
estului ºi sud-estului european, inclusiv în Peninsula Balcanicã, multe asemenea
elemente împletindu-se cu influenþele de tip swiderian, aºa cum se vede din
descoperirile de la Molodova V, nivelurile 1a ºi 2, în regiunea Nistrului, ºi Borºevo
II, pe Don, la sud de Voronej, comunitãþile acestuia vânând, în special, renul
ºi calul.
Descoperiri epipaleolitice din Crimeea de tip Shan-Koba, sunt prezente în
grotele ºi adãposturile de la Siuren II ºi Shan-Koba (niv. 6), Fatma-Koba (niv. 6
ºi 5), datate în mileniile al X-lea al VIII-lea BC, fiind reprezentate prin lame cu
spatele curbat, lamele trunchiate ºi retuºate, strãpungãtoare, microlite geometrice
(segmente de cerc, trapeze) ºi microburine, vãdind o anumitã influenþã orientalã ºi
o treptatã adaptare la un vânat de dimensiuni mai reduse (antilope, cerbi, mistreþi,
lupi, iepuri). În acelaºi timp, trebuie menþionat cã, în aceastã perioadã, s-au resimþit
influenþe de facturã azilianã (vârfurile curbe, piesele segmentiforme,
microgratoarele circulare, artefactele de os, cu motive decorative gravate,
galeþi/petroglife ºi plachete decorate cu ornamente geometrice pictate, podoabe din
dentiþie) ºi swiderianã (vârfuri pedunculate, cu faþa planã, la Siuren II, niv. 2 ºi 3).
În Peninsula Balcanicã, Epipaleoliticul este reprezentat prin mai multe
descoperiri care denotã importante supravieþuiri ale Epigravettianului final în care
au pãtruns multe elemente de tip azilian (Sandalja/Peninsula Istria, în Croaþia,
Crvena Stijena, niv. VIII, în Muntenegru, Klithi, niv. superioare, în Epir/Grecia ºi
grota Franchthi, în Argolida/Grecia.
În zona greceascã se considerã cã a avut loc o pãtrundere, pe uscat ºi pe
apã, în condiþiile utilizãrii navigaþiei, a unor comunitãþi umane venite dinspre
Orient sau dinspre Peninsula Italicã, care se suprapun peste nivelurile
Paleoliticului superior. În grota de la Franchthi, din Argolida, au fost descoperite
unelte de silex, cherturi ºi obsidian din insula Melos (care se aflã la 150 km
depãrtare), dintre care se remarcã lame à dos, lame cu întrebuinþãri multiple,
microgratoare, piese geometrice microlite. Nivelul epipaleolitico-mezolitic
propriu-zis este datat între 8300-6000 BC, fiind urmat de descoperiri de tip neolitic.
Faza epipaleoliticã - mezoliticã propriu-zisã (mileniile al VIII-lea - al VII-
lea, chiar al VI-lea BC, în unele zone) este reprezentatã, aºa cum am arãtat ºi mai
sus, prin dezvoltarea mai multor tehnocomplexe (R. Desbrosse, J. K. Koz³owski):
occidental (Sauveterrian, Campignian, Tardenoisian etc.), nordic (Ahrensburgian
final, Maglemosian etc.), între Rin ºi Vistula, nord-estic (faciesurile episwideriene
ºi siberiene), dintre Marea Balticã ºi Munþii Urali, ºi sud-estic (nord-pontic).
Faciesul/tehnocomplexul tardenoisian (denumit dupã siturile din
regiunea Tardenois, în sudul departamentului Aisne/Franþa), a fost definit ºi
încadrat în Mezolitic de cãtre G. de Mortillet (1897) ºi este cunoscut pe un întins
areal din Europa, cu mai multe aspecte particulare, mai ales în spaþiile deschise,
acoperind întreaga perioadã a Borealului ºi începutul Atlanticului, ºi, de aceea, unii
specialiºti considerã cã este vorba, mai degrabã, de o tehnicã de cioplire a pietrei ºi
o industrie liticã specificã.
Tardenoisianul a fost periodizat în trei faze (încadrate între mijlocul
Borealului ºi mijlocul Atlanticului), primele douã fiind epipaleolitico - mezolitice,
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 123

Fig. 69. Piese litice sauveterriene Fig. 70. Piese litice tardenoisiene
(dupã A. Thévenin, J. G. Rozoy) (dupã J. Hinout)

ultima prelungindu-se în cadrul Neoliticului timpuriu. Tardenoisianul I ºi II se

caracterizeazã printr-un debitaj lamelar ºi confecþionarea vârfurilor microlitice
triunghiulare ºi rectangulare, a vârfurilor duble asimetrice, retuºate bifacial, a
microlitelor trapezoidale ºi semilunare, lamele cu encoche, gratoare pe aºchii (fig.
70), prin continuarea unei bogate industrii osteologice-strãpungãtoare, pumnale,
ace, mânere etc., în prima fazã resimþindu-se influenþele sauveterriene (piese
triunghiulare, semilunare, “felie de portocalã” etc.).
De asemenea, în cadrul tardenoisianului au fost decelate mai multe
variante regionale, de litoral faciesul de litoral provensal, numit ºi Castelnovian
(abri Font-des-Pigeons, Châteauneuf-les-Martigues, la gurile Rhonului), faciesul
de litoral armorican (siturile Muge, Teviec), sau continentale Tardenoisianul
tipic din Bazinul Parizian, Tardenoisianul din Agenais, Tardenoisianul de tip
Sainte-Catherine din Trets, numit ºi Protolagozzian. În zonele vecine, s-au
manifestat influenþele de facturã tardenoisianã, aºa cum se observã în Valea
Rhinului ºi în cadrul faciesului Beuronian (grota Jägerhaus/Jägerhaushöhle, lângã
Beuron, pe Dunãrea superioarã, în Germania), rãspândit pe un întins areal din
Europa centralã, ºi faciesurile orientale, inclusiv din spaþiul carpato-danubiano-
pontic.
Comunitãþile umane tardenoisiene târzii, ale faciesului Montbani, au
participat direct, prin aculturaþie, sau indirect, prin cucerirea lor ºi asimilare, la
geneza culturilor Neoliticului timpuriu din Valea Dunãrii mijlocii, Valea Rhinului,
Valea Rhonului, Bazinul Parizian etc., conferind anumite particularitãþi acestora.
Alte aspecte culturale epipaleolitico-mezolitice au fost specifice pentru
zonele de pãdure, care erau mult mai extinse în Preboreal, Boreal ºi începuturile
Atlanticului, mai ales în regiunile eliberate de gheþurile de altãdatã, ºi pentru noile
întinderi de litoral, constituite ca urmare a modificãrii configuraþiei litoralului în
Postglaciar, ca urmare a creºterii nivelului oceanului planetar.
124 Dumitru Boghian
Pentru zonele forestiere, rãspândite de-a lungul
pânzelor de loess european, se remarcã o serie de
culturi cu unelte macrolitice cum sunt:
Campignianul (Campigny-Blagny, Franþa), cu
topoare ºi dãlþi robuste, ºi Maglemosianul
(potrivit termenului danez magle mose =
mlaºtinã, Jütlanda, Danemarca, cercetãri 1903, G.
F. L. Sarauw în situl Mullerup, Zealand/Sjaelland,
Danemarca), datat între 7600 - 6000 BC, s-a
dezvoltat în teritoriul cuprins din Insulele
Britanice pânã în rãsãritul Mãrii Baltice, spaþiu în
care s-au dezvoltat mai multe culturi ºi grupe
culturale maglemosiene sau de influenþã
maglemosianã ale aºa-numitului cerc cultural
nordic: grupul Svaerdborg (Danemarca),
grupul Ageröd (Scania, Suedia), grupul
Oderului inferior (Pomerania, Germania),
Duvensee (Germania), Janislawice (Polonia)
etc.
Acest complex mezolitic nordic
F i g . 7 1 . P i e s e l i t i c e s-a caracterizat printr-o industrie liticã mai
m a g l e m o s i e n e t i m p u r i i robustã, adaptatã acestui mediu, formatã din:
(dupã E. Brinch Petersen) topoare, unele cu urme de ºlefuire, tesle, dãlþi,
cuþite, vârfuri-stãpungãtoare, alãturi de care se
resimt multe influenþe tardenoisiene cu piese triunghiulare ºi trapezoidale,
vârfurile cu spatele teºit, microburine (fig. 44).
Aºezãrile maglemosiene, rãspândite în regiunea de centru-nord a Europei,
erau amplasate pe malurile lacurilor, râurilor, în zone mlãºtinoase ºi unele turbãrii,
fapt care a favorizat buna conservare a uneltelor de os ºi corn (vârfuri compuse,
vârfuri cu barbeluri, mânere, harpoane cu barbeluri largi, distanþate, cârlige de
undiþã, ace, strãpungãtoare, teci pentru topoare, tesle, podoabe etc.), lemn (vâsle
scurte ºi late/pagãi, pirogi-monoxile, arcuri, sãgeþi, mãciuci, vintire etc.) ºi piese de
chihlimbar (capul de elan de la Egemarke), care permit o mai completã
reconstituire arheologico-istoricã. Ca vânãtori-pescari-culegãtori, purtãtorii
Maglemosianului au întemeiat aºezãri sezoniere, în zonele de procurare a hranei ºi
de pregãtire a rezervelor pentru iarnã, ºi campamente de iarnã, mai durabile
(Holmegaard V).
Aceste comunitãþi umane, care au contribuit la geneza celor urmãtoare, au
început defriºarea pãdurii preistorice, continuatã de grupurile neolitice timpurii din
aceastã parte a Europei sau de creatorii Neoliticului lacustru.
Cultura/complexul cultural Duvensee (situl eponim dintr-o turbãrie din
Schleswig-Holstein, Germania) face parte din acelaºi cerc cultural nordic, fiind
specificã pentru perioada cuprinsã între sfârºitul Preborealului ºi sfârºitul
Borealului, în spaþiul de nord-vest al Europei (Insulele Britanice - Germania).
Industria liticã a acestei culturi/complex cultural este alcãtuitã din topoare, tesle,
“târnãcoape”, gratoare scurte, burine pe trunchiere, strãpungãtoare, piese
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 125
microlitice diferite tipuri de vârfuri, triunghiuri isoscele ºi scalene etc. În cadrul
industriei osteologice ºi cornulare se întâlnesc, în special, vârfuri cu barbeluri (tip
Duvensee-Dobbertin).
Înrudit cu aceastã culturã este faciesul Star Carr (asezarea eponimã din
apropiere de Seamer, Yorkshire, Anglia), dezvoltat în perioda Borealui, într-un
mediu umed din estul Angliei. În industria liticã a acestui facies se gãsesc
numeroase piese microlitice (vârfuri cu trunchiere, triunghiurim lamele
bitrunchiate, microburine), gratoare, burine etc., iar ca piese osteologice ºi
cornulare au fost confecþionate; harpoane cu barbeluri pe o singurã laturã, vârfuri,
strãpungãtoare, unelte de sãpat, podoabe. Din lemn s-au realizat platformele unor
locuinþe, pagãi ºi rulouri de scoarþã de mesteacãn.
Cea de-a treia fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului european, legatã de
trecerea la Neolitic, este specificã numai pentru pentru Europa centralã ºi de vest ºi
unele zone din partea de rãsãrit a Continentului, unde se prelungesc, pânã la
neolitizare, tradiþiile epipaleolitice mezolitice tardenoisiene ºi maglemosiene.
Astfel, în zonele de coastã, din cadrul cercului mezolitic nordic, s-a
individualizat complexul de litoral, reprezentat de culturile Kongemose þi
Ertebølle. Cultura Kongemose (denumitã dupã situl din mlaºtina
Konge/Kongemosen, Kalundborg, Danemarca) s-a dezvoltat la sfârºitul
Borealului ºi în prima parte a Atlanticului (aprox. 5600 - 5000 BC) în sudul
Scandinaviei (Suedia, Danemarca). Deºi urmeazã, în zonã, culturii maglemosiene,
industria liticã kongemosianã se diferenþiazã în bunã mãsurã de cea anterioarã,
fiind alcãtuitã din lame mari cu forme regulate, burine, gratoare, piese microlitice
(romburi, vârfuri-ace triedre, realizate prin tehnica microburin, vârfuri cu tãiº
transversal drept sau oblic), topoare, tesle ºi tãiºuri unifaciale, în cadrul industriei
osteologice întâlnindu-se pumnale, vârfuri de os cu caneluri, utilizate ca suporturi
pentru arme compuse, harpoane, topoare din corn de cerb. Din lemn au fost
confecþionate vintire ºi pagãi.
Comunitãþile culturii Kongemose practicau vânãtoarea tereastrã, probabil
prin hãituialã cu ajutorul câinilor (cerbi, cãprior, mistreþ etc), marinã (foci ºi
marsuini) ºi a pãsãrilor, pescuitul marin (moruni, merlani, peºti plaþi, rechini) ºi de
apã dulce (ºtiucã, somn), culesul moluºtelor, în acest domeniu apãrând unele
aºezãri cu aglomerãri de scoici (în limba danezã kjökkenmödings = grãmezi de
bucãtãrie, engl. kitchenmiddens).
În domeniul spiritual se cunosc piese decorate cu motive geometrice
incizate, ornamente antropomorfe ºi animaliere, pandantive ºi statuete din
chihlimbar, ca rit funerar fiind cunoscutã inhumaþia (Vedbaek Boldbaner).
Pe baza culturii Kongemose, prin evoluþie ºi influenþe s-a format la
începutul Atlanticului, în Europa septentrionalã, un complex cultural numit
Ertebølle-Ellerbeck (localitãþile eponime Ertebølle, lângã Løgstør, Jutland, în
Danemarca, ºi Ellerbeck, lângã Kiel, în Germania), ale cãrui comunitãþi finale au
fost asimilate de purtãtorii culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie
(Trichterbecherkultur).
În inventarul litic al acestui complex cultural se gãsesc: gratoare, burine,
strãpungãtoare, piese compuse cu tãiº, realizate pe suporturi lamelare, topoare,
tesle, cuþite, în cadrul industriei osteologice ºi cornulare întâlnindu-se harpoane
126 Dumitru Boghian
(din os ºi corn de cerb ºi oase de cetacee), piepteni, topoare etc. Modul de viaþã al
purtãtorilor acestui complex cultural era foarte asemãnãtor cu cel al predecesorilor
din cultura Kongemose, îmbogãþindu-se repertoriul animalelor ºi pãsãrilor vânate
ºi cel al peºtilor prinºi, navigaþia de coastã ºi în larg fiind o achiziþie tehnologicã
bine încetãþenitã. De asemenea, culesul este atestat de numeroasele
kjökkenmödings ºi apariþia, în faza finalã, probabil prin aculturare, a unei ceramici
grosiere cu forme simple (vase cu fundul ascuþit, strãchini/tãvi) decorate simplu,
fãrã a se putea preciza, pânã în prezent, dacã este vorba de o producþie localã.
Ritul funerar al acestor comunitãþi este bine cunoscut, constând din
înhumãri în poziþie întinsã ºi chircitã, cu dovezi de utilizare a ocrului ºi a unui
inventar destul de bogat, câteva incineraþii ºi dovezi ale practicãrii canibalismului.
În domeniul artistic, complexul cultural Ertebølle-Ellerbeck continuã tradiþiile
anterioare, ca noutate existând tehnica umplerii motivelor decorative incizate cu o
materie de culoare brunã.
Unele grupe umane Epipaleolitice - Mezolitice ºi-au pãstrat, pânã în
Atlantic, modul de viaþã bazat pe vânãtoare, pescuit ºi cules, cu un utilaj litic
apropiat de Tardenoisianul continental, ºi au contribuit, împreunã cu comunitãþile
neolitice de tip Impresso-Cardial ºi limiar-ceramice (danubiene), la geneza
Neoliticului timpuriu din zonele de nord ºi nord-vest al Europei.
* * *
Epipaleoliticul Mezoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic prezintã
o serie de specificitãþi legate de evoluþia culturilor locale, diferitele influenþe
receptate ºi, de ce nu, de stadiul cercetãrilor, din literatura de specialitate
individualizându-se trei grupuri culturale ºi cronologice.
Într-un prim grup sunt incluse descoperirile de tip epigravetian târzii:
Lapoº (Muntenia), Banat ºi zona Porþilor de Fier (grotele Climente I ºi II, adãpostul
Cuina Turcului), ultimele niveluri ale locuirilor de pe terasele Bistriþei, Ripiceni,
niv. II b (?), Mãluºteni IV, Tg. Bereºti-Dealul Taberei, niv. IV, (Moldova), Castelu,
Gherghina (Dobrogea). Dacã la Lapoº se observã persistenþa elementelor de
facturã aurignoidã pânã în Mezolitic, în zona Carpaþilor Orientali (Ceahlãu-Scaune
ºi Bicaz-Bardosu) existã dovezi ale prezenþei Swiderianului, în timp ce în zona
Porþilor de Fier (Cuina Turcului, Climente II) ºi Bãile Herculane au fost puse în
evidenþã elemente de facturã romanello-azilianã.
Tot în zona Porþilor de Fier, în stânga ºi dreapta Dunãrii, în mileniile
urmãtoare (al VII-lea - al VI-lea BC) este cunoscut grupul descoperirilor
aparþinând culturii Schela Cladovei-Lepenski-Vir (Schela Cladovei, Ostrovul
Mare, Ostrovul Corbului, Rãzvrata, Icoana, Veterani-terasã, Alibeg-Pescari, în
România, ºi Lepeski-Vir, Padina, Hajduèka-Vodenica, Vlasaè, în Serbia) care pare
sã înceapã în Epigravettianul final (Climente I) ºi dureazã pânã la pãtrunderea
comunitãþilor neolitice de tip Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna
Sibiului-Gura Baciului, considerându-se cã urmele de gramineele, topoarele ºi
sãpãligile de os ºi corn, perforate gãsite (Ostrovul Corbului, Icoana), ar putea fi
legate de existenþa unui eventual Neolitic local aceramic, care trebuie, însã, mai
bine cunoscut ºi definit. În categoria manifestãrilor spirituale ºi artistice ale acestei
culturi pot fi încadrate piesele de os decorate cu motive geometrice incizate, de la
Cuina Turcului, Icoana, Ostrovul Banului, Gura Vãii, puse în legãturã cu practici
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 127
mai vechi.
Cel de-al treilea grup este alcãtuit din descoperirile încadrate în
Tardenoisianul nord-vest pontic, care pot fi cuprinse în categoria mai largã a
manifestãrilor acestui complex din Europa centralã ºi de estic. În aceastã categorie
se înscriu descoperirile de la: Ceahlãu, Erbiceni, Ripiceni, Icuºeni, Mãluºteni
(Moldova), Varvareuca, Brânzeni, Zaim, Frumuºica, Lazo, Soroca (Rep.
Moldova), Adam ºi Cumpãna (Dobrogea) etc., legate de tehnocomplexele din
Crimeea sau de la Odesa, ºi cele de la Ciumeºti (NV Transilvaniei), cu afinitãþi în
varianta central-europeanã.
* * *
Epipaleoliticul - Mezoliticul a reprezentat o diversificare, nemaiîntâlnitã
pânã atunci, a civilizaþiilor ºi aspectelor culturale, ca urmare a adaptãrilor multiple
a comunitãþilor umane la noile condiþii de trai ale primei pãrþi a Holocenului, cu
ritmuri inegale de la zonã la zonã, de aceea evoluþia lor este mai greu de cuprins în
scheme generale.
Aceastã diversitate ºi-a pus amprenta asupra modurilor de întemeiere ºi
tipurilor de habitat uman ºi modului de organizare a spaþiului, continuând sã fie
ocupate unele adãposturi sub stânci sau grote, ca reminiscenþe paleolitice, alãturi
de care au fost realizate mult mai multe staþiuni deschise, fie sub forma unor mici
aºezãri, mai durabile, cu diverse tipuri de locuinþe (locuinþe rotunde si ovale pe
temelii de piatrã, în Natufian ºi Zarzian, colibe cu podine de lut la Sauveterre, în
Tardenoisian I etc.), populate de grupuri restrânse, în zonele litorale, pe malurile
lacurilor, fluviilor ºi râurilor, în spaþiile forestiere sau continentale, fie sub forma
unor aºezãri mai mari, mai ales în Orient, prefigurând viitoarele situri neolitice
aceramice.
Structurile economice epipaleolitice, judecate pe baza descoperirilor
arheologice, vãdesc, aºa cum am vãzut, la început, continuarea economiei bazate
pe vânãtoare, cules, pescuit, practicarea unor meºteºuguri casnice ºi comunitare,
într-o multitudine de aspecte particulare.
Creºterea populaþiei, rãspândirea treptatã a acesteia în noi ecosisteme,
“exploatarea” intensivã a unor zone, a se vedea Orientul, contactele dintre populaþii
ºi civilizaþii au dus la dezvoltarea unui alt comportament economic al omului,
adaptativ ºi preventiv alimentar, în faþa noilor provocãri apãrând elementele
economiei de producþie, atât de specificã pentru perioadele urmãtoare, fãrã a se
putea renunþa, evident, la economia de “pradã” ºi consum.
Din punctul de vedere al organizãrii sociale, se poate bãnui cã
Epipaleoliticul- Mezoliticul a prelungit, de asemenea, tradiþiile familiale, gentilice
ºi tribale din Paleoliticul superior, alãturi de care se manifestã, ca urmare a
interdependenþelor mai strânse dintre grupurile umane, a suprapunerilor ºi
colonizãrilor, noi elemente de agregare, acelea ale comunitãþilor teritoriale,
reunind mai multe familii, ginþi sau triburi, înrudite sau nu, fenomen binecunoscut
în Neoliticul aceramic oriental.
Spiritualitatea epipaleolitico - mezoliticã este mai puþin cunoscutã decât
cele ale perioadelor: anterioarã ºi posterioarã. ªi în acest domeniu, se pot surprinde
elemente de perpetuare a unor tradiþii din Paleoliticul superior, alãturi de care apar,
mai ales în zonele de invenþie, germenii unei noi spiritualitãþi neolitice.
128 Dumitru Boghian
Ritul funerar, una dintre cele mai însemnate manifestãri ale spiritualitãþii
preistorice, este documentat prin practicarea înhumaþiei individuale, duble sau
multiple a defuncþilor, însoþiþi de unele piese de inventar ºi acoperiþi, uneori, cu
ocru roºu, sau prin înhumarea numai a craniilor, secþionate de restul corpului, cu o
serie de piese de inventar ºi podoabã, câteodatã mai multe în aceeaºi groapã,
punând problema existenþei unor necropole, în grote sau deschise.
Morminte epipaleolitice de înhumaþie, cu defunctul acoperit, în unele
cazuri, cu un strat de ocru, se cunosc la Margaux (Dinant, Belgia), Cuzoul de
Gramat (Lot), Rochereil (Dordogne), grota Trou-Violet (Montardit), insulele
Teviec ºi Höedic (Bretagne), toate în Franþa, ºi Muge (Portugalia), Vedbaek
Bogebakken (Danemarca) datate în Azilian, Tardenoisian ºi Maglemosian, ºi
Medjez ºi Afalou (Algeria) aparþinând Ibero-maurusianului ºi Capsianului. În
necropola maglemosianã de la Vedbaek Bogebakken s-au descoperit înhumãri în
poziþie întinsã, douã morminte de incineraþie, elemente care denotã practicarea
canibalismului, probabil funerar ºi ritual. Unele morminte erau “bogate”, cu
defuncþii depuºi în poziþie chircitã (Skateholm II, Danemarca)
De asemenea, înmormântãri de cranii sunt cunoscute în grotele Ofnet
(Nardlingen, Bavaria), douã gropi cu 27 ºi respectiv 6 cranii, Hohlenstein
(Germania) ºi Sauveterre (Franþa), legate, foarte probabil, de un cult al craniilor ºi
al strãmoºilor.
În nivelul Epipaleolitic din lacul Stellmoor (Hamburg, Germania) au fost
descoperite sãgeþi de lemn, unelte de os, topoare din corn de cerb, un stâlp din lemn
de pin cu un craniu de cerb în vârf, puse pe seama unor rituri votive, în anumite
locuri sacre. Cu aceeaºi semnificaþie sau legatã de imagine unei “Fiinþe
Supranaturale”, abstracte, a fost consideratã ºi descoperirea de pe fundul unui lac
de la Ahrensburg-Hopfenbach (Germania), constând într-un “idol” sculptat în
lemn de salcie, cu vagi trãsãturi, de 3,50 m lungime, care fusese, altãdatã, împlântat
în pãmânt.
Arta epipaleoliticã îºi pãstreazã acelaºi caracter magico-religios
predominant, cunoscând, se pare, un proces de abstractizare, atât pentru
reprezentãrile picturale cât ºi pentru piesele cotidiene.Totodatã, în domeniul
artistic, sunt tot mai des redate siluetele umane, evident stilizate, de multe ori
prezentate în acþiunile vânãtoreºti, în cadrul unor scene compuse, realiste ºi
însufleþite, fapt pus, de unii specialiºti pe seama unor modificãri produse în
credinþele ºi comportamentul religios al ultimilor “prãdãtori”, în care Omul capãtã
un loc central, în detrimentul Naturii, pregãtind spiritualitatea neoliticã.
Reprezentãri picturale epipaleolitice se cunosc, pentru mileniile al IX-lea
al VII-lea BC, în Anatolia: seria a II-a de la Kumbukaði (Antalya), cu figuri
geometrice ºi omeneºti stilizate excesiv, ºi seria I din grota de la Palanli (Malatya),
cu desene de animale cornute (ibex ºi capre de munte), precum ºi picturile rupestre
de la Sierra Morena ºi Cueva de los Caballos, din Spania, cu scene de vânãtoare,
reprezentãri zoomorfe, geometrice, sau unele reprezentãri tardenoisiene (siluete,
motive ovale) etc.
În domeniul artistic ºi, deopotrivã, religios, se înscriu bolovanii (galeþii)
pictaþi cu peroxid de fier, cu motive simple, geometrice ºi antropomorfe
(H. Breuil), care alcãtuiesc aºa-numitele petroglife aziliene de la Mas d'Azil
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 129
(Franþa) sau din grota Birsek (Elveþia), ale cãror semnificaþii nu au fost lãmurite ºi
care sunt asemãnãtoare, în parte, cu semnele pictate, abstracte descoperite pe
pereþii stâncoºi de la Sierra Morena (Spania), care redau cerbi, mufloni, panglici
spiralate, cercuri, puncte, sori, sau cu cele gravate pe plãcuþe de os, aparþinând
Maglemosianului danez. Aceste piese au fost socotite, rând pe rând: rãbojuri,
semne grafice magice, simboluri falice, ciuring-uri (embleme totemice, iniþiatice,
pe plãcuþe de piatrã sau lemn, la negritoºii-aranda australieni), ultima înterpretare,
bazatã pe analogii etnografice, are cea mai frecventã receptare.
În Epipaleolitic - Mezolitic se pãstreazã importanþa artei mobiliare, multe
din piesele de os ºi corn, ºi probabil cele din lemn, au fost decorate prin gravare ºi
sculptare cu motive geometrice, dar, mai ales, cu scene de vânãtoare ºi diferite
animale, cum sunt cele natufiene de la Kebarah ºi El Wad. În acest context, trebuie
menþionate ºi o serie de piese sculptate în formã capete umane de os, natufiene,
descoperite la Karain (Turcia) ºi Nahal Oren (Muntele Carmel), ºi statuetã dublã,
din piatrã, redând douã personaje umane în poziþie de acuplare, de la Ain Sakhri,
prefigurând, poate, plastica neoliticã.

IV. 8. Paleoliticul ºi Epipaleoliticul în America de Nord, America

de Sud ºi Australia

IV. 8. 1. America de Nord ºi America de Sud

Problema populãrii celor douã Americi este una dintre cele mai discutate ºi
nelãmurite probleme ale preistoriei. Existã pãreri autorizate potrivit cãrora între
nord-estul Asiei ºi America de nord ar fi existat între 70000-35000 ºi 28000-10000
BC punþi continentale, în dreptul Strâmtorii Bering, exondatã în perioadele de
maxim glaciar. De asemenea, nu trebuie exclusã ºi o deplasare maritimã, cu
ambarcaþiuni incipiente, de-a lungul banchizei, cale care ar fi putut fi urmatã atât
din nord-estul asiatic cât ºi dinspre Europa de vest ºi nord-vest.
Deºi cele mai vechi locuiri americane sunt datate pe la 47000 de ani BP, în
adãpostul de la Boquerov da Pedra Furada (NE Brazilie, cercetare Niede Guidon),
38000 BP, într-o grotã din New Mexico (cercetare Richard MacNeish), 35000 BC,
aºa cum este vatra de la Lewisville (Texas), asociatã cu faunã fosilã, ºi complexul
de la Monte Verde (Chile, cercetare Tom Dillehay), încadrat pe la 33000 BP,
acestea însã nu sunt recunoscute de toþi specialiºtii. În schimb, nivelul mai nou, din
ultimul sit, datat pe la 14000-12000 BP, a fost acceptat de lumea ºtiinþificã.
Alte situri nord-americane au fost descoperite la: San Diego-Texas Street
(California), contemporanã cu cele de mai sus, Santa Rosa Islands (sudul
Californiei), aproximativ 27650 ± 2500 BC, Tule Spring (Nevada), 21800 BC, La
Jolla (California), 19500 ± 700, Meadowcroft Rockshelter, din partea vest-centralã
a Pennsylvaniei, datat pe la 16000 BP, peºtera Fort Rock (Oregon), Bluefish Caves
din Yukon (Canada) ºi Trail Creek Caves din Peninsula Seward, Valsequillo
(Mexico), ºi sud americane ca cele de la Taima-Taima (Brazilia) ºi Monte Verde
(Chile) încadrate pe la 14000 BP. Celelalte descoperiri ºi fosile umane sunt datate
dupã 12000 BP ºi sunt atribuite paleoindienilor americani.
S-a încercat sã se realizeze un tablou al populãrii zonei americane, cea mai
130 Dumitru Boghian
importantã fiind teoria celor trei valuri (Greenberg, Turner, Zegura), sprijinitã pe
analiza datelor lingvistice ºi genetice, inclusiv pe studierea morfologiei ºi
traseologiei dentare, în acord cu descoperirile arheologice, fãrã a fi general
accepatã. Potrivit acestui model, a existat o colonizare terestrã ºi una maritimã a
zonei americane, când populaþii din Siberia ºi Asia de nord-est au traversat
Strâmtoarea Bering exondatã, care se prezenta ca o întinsã porþiune de uscat
(Beringia) .
Primul val ar fi trecut în Alaska, punând bazele grupului amerindian din
Lumea Nouã, cel de-al doilea ar fi condus la întemeierea aºezãrilor de tip
Athabaskan, care au ocupat zona de taiga, cel de-al treilea val fiind constituit din
strãmoºii populaþiilor eskimose ºi aleutine, dintre care unele au coborât, în diferite
etape, spre sud, de-a lungul coastei Pacificului sau urmând un culoar la est de
Gheþarul Cordilierian (Munþii Alaskãi, Munþii Coastei, Munþii Cascadelor, Sierra
Nevada ºi Munþii Stâncoºi) ºi gheþarul de la rãsãrit (Laurenþianul), populând
America Centralã ºi cea de Sud.
Foarte probabil cã între aceste valuri de populaþii au avut loc suprapuneri ºi
interferenþe, cercetãrile de detaliu aflându-se de-abia la început. De asemenea, nu
trebuie exclus definitiv aportul vest-european, în acest caz deplasarea putându-se
face tot de-a lungul banchizei, dar de data aceasta prin partea de nord a Oceanului
Atlantic.
Cea mai cunoscutã teorie a populãrii Americii, devenitã clasicã de acum,
este cea a traversãrii strâmtorii Bering care, exondatã în timpul glaciaþiilor, ar fi
devenit o lesnicioasã punte de legãturã între nord-estul asiatic (Siberia de NE) si
Alaska. Populaþii venind dinspre Lumea Veche ar fi întemeiat aºezãri ca cele de la
Bluefish Caves din Yukon (Canada), datatã la cca. 16800 BP, ºi Walker Road din
Alaska (13300 BP), de unde, pe culoarul dintre Gheþarul Cordilierian ºi Gheþarul
Laurenþian, s-ar fi rãspândit spre centrul ºi sudul continentului.
De asemenea, mai sunt cunoscute si alte teorii care încearcã sã explice
popularea celor douã Americi. Una este teoria traversãrii Atlanticului, potrivit
cãreia vânãtori paleolitici europeni, creatori ai civilizaþiei solutreene, ar fi înaintat,
din motive necunoscute, deocamdatã, spre NV, de-a lungul banchizei nord-
atlantice, întemeind o serie de aºezãri pe coasta de SE a Americii de Nord, aºa cum
sunt cele de la Cactus Hill (datatã pe la 18000 BP) ºi Topper, cu descoperiri Pre-
Clovis (lame mici ºi rãzuitoare), care par a indica cã, la început, populaþia de tip
Clovis ar fi putut locui pe coasta rãsãriteanã a acestui continent.
Cunoscutã este ºi teoria drumului Pacificului de nord, de-a lungul
uscatului sau a banchizei, pe unde populaþii est-asiatice ºi aïnu s-ar fi rãspândit în
Lumea Nouã. În sprijinul acesteia sunt invocate descoperirile din Hecate Strait
(lângã Queen Charlotte Islands, SUA), unde piese paleolitice au fost dragate dintr-
un probabil sit preistoric submarin, aflat la mai mult de 50 m adâncime, din Santa
Rosa Island (California, SUA), unde, în punctul Arlington Spring, a fost identificat
un schelet feminin, datat pe la 13000 BP, sau ºi mai recentul schelet gãsit la
Kennewick (SUA), apreciat ca având o vechime de 9500 ani BP.
Mai nouã, dar la fel de interesantã, este teoria traversãrii Pacificului de
cãtre populaþii paleolitice din Asia de SE, folosind, evident, mijloace de navigat
specifice acelor timpuri (plute, monoxile, bãrci din piei de animale, de tipul umiak-
urilor eskimose etc.), trecând din insulã în insulã, din arhipelag în arhipelag, care ar
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 131
fi supravieþuitoarele
legendarului continent
Mu, ajungând pe coasta
vesticã a Americii de
S u d . D i n t r e
descoperirile invocate,
în acest sens, sunt cele
de la Monte Verde
(Chile), unde au fost
cercetate vestigiile unei
tabere de vânãtori ºi
culegãtori paleolitici,
care foloseau diferite
unelte de piatrã, os ºi
lemn, datat pe la 14700
BP, ºi cele de la
Fig. 72. Vârfuri din cadrul industriei litice Pachamachay (Peru),
paleoindiene nord-americane. 1. Sandia; 2-3. datate pe la 13900 BP.
Clovis; 4-5. Folsom; 6. Plainview; 7-8. Agate Basin; În acelaºi timp,
9. Meserve; 10. Milnesand; 11-12. Scottbluff; 13-14. deosebit de interesante
Eden; 15. Cuþit Cody (dupã H. M. Wormington, M. sunt descoperirile din
Brézillon)
partea de est a Americii
de Sud de la Pedra
Furada ºi Lapa Wermelha IV (Brazilia) ºi Los Toldos (Argentina), datate între
30000 ºi 13000 BP, care pun problema unei populãri destul de timpurii a acestui
continent, pe baza unui scenariu diferit de cele prezentate anterior. Evident,
popularea celor douã Americi de cãtre Homo sapiens mai cuprinde multe enigme.
Pentru continentul nord-american, într-un interval temporal contemporan
cu sfârºitul Paleoliticului ºi cu Epipaleoliticul - Mezoliticul european, a fost
definitã Perioada Paleo-indianã (1850). Peste un secol (1958), unii cercetãtori ai
perioadei ºi zonei (Willey G., Phillips Ph.), au fãcut unele precizãri, introducând în
literatura de specialitate, aºa-numitul stadiu Lithic, cu douã mari faze de evoluþie:
Perioada fãrã vârfuri/Preprojectile (înainte de 10000 BC) ºi Perioada
Paleoindianã propriu-zisã (10000 - 6000 BC), când s-au dezvoltat mai multe
tradiþii sau culturi, de-a lungul a trei faze (inferioarã/early, mijlocie/middle ºi
superioarã/late). Acest stadiu a fost urmat, în viziunea specialiºtilor amintiþi, de
altele: Archaic, Formativ, Classic ºi Postclassic, în timpul cãrora s-a trecul la
producþia de hranã ºi, ulterior, la societãþile ierarhizate ºi organizarea statalã
cunoscute istoric.
Cea mai bine cunoscutã perioadã a Paleoliticului ºi Epipaleoliticului nord
ºi centro-american este încadratã în Tardi- ºi Postglaciar (Holocen), când s-a
dezvoltat cultura Clovis (aprox. 10000-9000 BC), numitã astfel dupã oraºul
eponim (New Mexico), cunoscutã din anul 1932, consideratã ca aparþinând
Tradiþiei Paleoindiene nord-americane, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã
din sudul Americii de Nord, mai ales în Mexic, ºi din America Centralã,
bineînþeles, unde a cunoscut mai multe forme particulare. Aceastã culturã este
încadratã în Complexul sau Tradiþia vânãtorilor de megafaunã/Big-Game
132 Dumitru Boghian
Hunting Tradition, datatã în perioada de trecere de la Pleistocenul superior la
Holocen (aprox. 13000- 7000 BC). Elementul definitoriu al industriei litice a
acestei culturi este cioplirea aºchialã, numãrul lamelor folosite fiind mic, ºi
confecþionarea aºa-numitului vârf Clovis (fig. 72. 2-3), cioplit ºi atent retuºat, pe
ambele suprafeþe, cu laturile zimþate, baza scobitã ºi cu scurtã canelurã distalã, care
a avut ca urmare subþierea pãrþii respective ºi favoriza prinderea în tijã.
Originea acestui tip de vârf nu este precizatã, dar se presupune fie existenþa
unei tradiþii anterioare Pre-Clovis, cu rãdãcini în tradiþia vârfurilor/cuþite bifaciale
asimetrice de tip Sandia (fig. 72. 1), fie regresia tehnologicã a unei populaþii care
folosea cioplirea lamelarã odatã cu înaintarea spre Lumea Nouã. De asemenea, unii
cercetãtori, mai ales ruºi, considerã cã vârfurile nord-americane timpurii, cu
caneluri, se apropie, prin formã ºi facturã, de vârfurile siberiene, datate în
Paleoliticul superior, descoperite în situl de la Ushki, pe cursul mijlociul al
Kamceatkãi, vorbind de un curent paleoindian de populare a Americii pornit
tocmai din culturile vânãtorilor nord-est asiatici (siberieni) de mamuþi, încadraþi în
Aurignacian-Gravettian, cu atât mai mult cu cât asemenea piese au fost gãsite într-o
serie de situri din Alaska: Dry Creek, Putu, Lacul Healy ºi Akmak, încadrate în
Tradiþia Paleoarcticã. Aceste vârfuri au fost descoperite într-o serie de situri datate
cãtre 9500 BC ºi încadrate în aºa-numitul orizont (fazã ?) Llano, care defineºte
cea mai veche culturã paleoindianã.
Purtãtorii acestei civilizaþii ºi-au întemeiat aºezãrile într-o multitudine de
condiþii: pãduri, tundrã, deºerturi, câmpii deschise, de-a lungul þãrmurilor, ºi
practicau vânãtoarea animalelor mari (mamuþi, bizoni ºi ecvidee) ºi mici, a
animalelor marine, culesul ºi pescuitul.
Aºa cum arãtam, se pare cã aceastã culturã a evoluat dintr-o tradiþie Pre-
Clovis, care trebuie mai bine definitã, pentru a se identifica eventualele legãturi ale
acestora cu locuitorii siturilor mai timpurii. De asemenea, trebuie lãmuritã evoluþia
acestor comunitãþi în perioada ulterioarã, caracterizatã prin utilizarea vârfurilor
Folsom (fig. 72. 4-5), 9000-8000 BC, ºi invenþia independentã a unui nou mod de
viaþã. Astfel, aria de rãspândire a siturilor cu vârfuri Folsom este mult mai restrânsã
decât a celor cu vârfuri Clovis, limitându-se, deocamdatã la partea de sud-vest a
continentului nord-american, aºa cum se observã în situl Lindenmeier (Colorado,
SUA). Vârfurile Folsom aveau o lungime mai micã sau egalã cu cea a vârfurilor
Clovis ºi prezintã caneluri distale pe ambele feþe.
Deºi nu a fost clarificatã filiaþia între vârfurile Clovis ºi Folsom, mai
precisã pare legãtura între piesele din urmã ºi vârfurile Plainview (fig. 72. 6) (în
statele mexicane Tamaulipas, Nuevo Léon ºi Puebla), inclusiv cele de tip Agate
Basin (fig. 72. 7-8), cu marginile uºor convexe ºi cu baza dreaptã sau concavã
incluse în aºa-numitul Orizont (fazã ?) Plano, specific pentru Perioada
Paleoindianã târzie (8000 - 6000/5000 BC). Comunitãþile umane ale acestui
orizont au ocupat treptat teritoriile care s-au eliberat de gheþarul Wisconsin
(regiunile din sud-vestul Americii ºi câmpiile), contribuind, poate, la geneza
culturilor amerindiene arhaice. Acest orizont s-a caracterizat prin utilizarea, pe
lângã tipurile prezentate mai sus, a altor varietãþi de unelte litice: vârfurile
Scottsbluff (fig. 72. 11-12), introduse pe la aproximativ 6500 BC ºi Eden (fig. 72.
13-14) ºi cuþitul tip Cody (Wyoming) (fig. 72. 15), în timp ce aceste piese au fost
mult mai diversificate în zona Californiei ºi Arizonei (vârfurile Pinto Basin ºi
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 133
Mojave) sau în est (vârfurile Dalton ºi Meserve, fig. 72. 9), vorbind de existenþa
unor diferenþieri cronologice ºi regionale.
Pe lângã aceastã deosebitã varietate a industriilor litice, populaþiile
paleoindiene ale orizonturilor Llano ºi Plano au întemeiat aºezãri sezoniere, cu
duratã scurtã de locuire (Levi), ºi durabile (Lindenmeier, Quad), dar ºi specializate
în ceea ce priveºte practicarea ocupaþiilor - aºezãri în care se prelucra lemnul ºi
cornul (Shoop), în care se aflau ateliere de cioplire a pietrei (Williamson), situri în
care se vânau ºi se tranºau mamuþi (Blackwater Draw) ºi bizoni (Horner ºi Olsen-
Chubbuck), aºa cum demonstreazã cercetãrile americane mai noi.
Tradiþiile litice paleoindiene bazate pe confecþionarea ºi utilizarea
vârfurilor sunt cunoscute, aproximativ în acelaºi timp cu orizonturile descrise mai
sus, ºi în pãrþile de nord-est ºi vest (siturile Debert, în Noua Scoþie/Canada ºi Vail,
Maine/SUA) ale continentului ºi în Alaska. Astfel, în partea de vest a SUA (statele
Washington, Oregon, California) au fost descoperite numeroase situri în cadrul
cãrora industria liticã se baza pe vârfurile cu
canelurã, relativ contemporane (pe la 11000
BC) cu aºezãrile în care se gãsesc vârfuri cu
baza concavã (Fort Rock/ Oregon) ºi cu cele
specializate în vârfuri cu peduncul (Lind
Coulee/Washington ºi siturile din jurul
lacului Mojave/California).
Aceste situri ºi culturi, care sunt
caracterizate prin vârfuri foliacee, cu
peduncul, fãrã canelurã, au fost cuprinse în
aºa-numita Culturã veche
cordilierianã/Old Cordilleran sau
Northwest Culture caracteristicã zonei
Munþilor Cordilieri ºi Stâncoºi, din
California pânã la graniþa americano-
canadianã, care poate avea unele legãturi cu
Vechile Culturi ale Deºertului/Desert
Culture/Tradition (fig. 73). Între aceste
culturi/tradiþii au existat multe legãturi,
acestea influenþându-se reciproc. Purtãtorii
vechii culturi cordilieriene sau ocupat, în
zonele înalte, cu vânãtoarea cerbului,
elanului, castorului, pescuitul somonului ºi
culesul moluºtelor. Pe la 5000 BC,
populaþiile culturii cordilieriene se regãsesc
ºi pe coastele Pacificului, unde se observã o
împletire cu cele purtãtoare ale culturilor Fig. 73. Piese litice aparþinând
microlitice venite din nord. Culturii Deºertului (dupã C. M.
Aikens)
Pentru perioada ulterioarã anilor
5000 BC, în siturile aparþinând vechii
culturi cordilieriene, mai ales în acelea din Munþii Cascadelor, sunt cunoscute
râºniþele de mânã ºi zdrobitoarele, locuinþele semiadâncite ºi uneltele pentru
prelucrarea lemnului, dovedind o anumitã modificare a modului de viaþã, în timp ce
134 Dumitru Boghian
pe litoralul pacific, cãtre 1000 BC, era cunoscutã o economie bazatã pe pescuitul
marin, exploatarea mediilor forestiere, culegerea leguminoaselor, o relativã
sedentarizare, construirea unor locuinþe din lemn, semiadâncite, ºi ierarhizarea
societãþii.
În zona de vest ºi sud-vest a continentului nord-american, dupã un scurt
interval caracterizat prin utilizarea vârfurilor, debuteazã, în jur de 9500 BC,
Perioada Arhaicului vechi/Archaic Tradition, pentru care a fost specific aºa-
numitul Orizont (fazã ?) San Dieguito sau San Dieguito-Pinto (dupã râul eponim
din districtul San Diego/California), cunoscut ºi sub denumirea de Tradiþia
pluvialului vestic al lacurilor/Western Pluvial Lakes Tradition. Industria liticã a
acestei tradiþii culturale era alcãtuitã din vârfuri foliacee lanceolate, cuþite, gratoare
de mari dimensiuni, choppers etc.
În zona Podiºului Marelui Bazin au trãit, pe la 9000 BC, în condiþiile
începutului unui episod de aridizare, grupele umane ale celei mai vechi culturi a
Deºertului/Desert Culture/Tradition, care au confecþionat o industrie liticã
alcãtuitã din vârfuri fãrã canelurã ºi cioplitoare. De la începuturile sale, vechea
culturã a Deºertului a cunoscut utilizarea râºniþelor, frecãtoarelor, diferite tehnici
de împletit coºuri ºi ºnururi/sfori, pentru sandale, saci ºi fire, organizarea în grupe
seminomade ºi exploatarea unui mediu divers.
Dacã la început comunitãþile vechii culturi a Deºertului au manifestat o
cvasiunitate a formelor lor de manifestare, ulterior dezvoltat variante regionale ºi
au cunoscut ritmuri diferite de evoluþie, multe comunitãþi trecând la un mod de
viaþã bazat pe producþie (Stadiul Formativ/Formatif, din Utah, culturile
Fremont, dezvoltate între 1600700 BP ºi influenþate de Mogollonian-ul din Noul
Mexic ºi Arizona), dupã care pãtrunderea shoshonianã a readus un mod de viaþã cu
trãsãturi arhaice.
În regiunea vechiului lac Mojave (azi deºertul Mojave), în perioada Pinto
(aprox. 5000-3000 BC), în condiþiile accentuãrii aridizãrii, zona nu a mai fost
locuitã la fel de intens ca înainte, pentru ca vieþuirea umanã sã revinã în aºa-numita
Perioadã Gypsum (2000 BC - 500), când au fost resimþite importante influenþe
dinspre sud-vest, din partea Culturii Basketmaker II. Ulterior, dupã anul 500, la
nord-est de Mojave s-a manifestat o puternicã influenþã a Culturilor Anasazi ºi
Shoshonianã, în condiþiile dezvoltãrii unor trasee comerciale de-a lungul cursului
inferior al fluviului Colorado.
De asemenea, zona Fort Rock a cunoscut o dezvoltare particularã, marcatã
de perfecþionarea industriei litice cu vârfuri, într-o perioadã mai umedã, de extensie
a vegetaþiei ºi vânatului (pânã la aprox. 6000 BC), pentru ca, ulterior, în condiþiile
unui climat mai uscat, habitatul uman sã devinã mai puþin dens iar împletitul s-a
diversificat. În unele regiuni (Insula Nightfire din lacul Klamath) au fost utilizate
locuinþele semiadâncite ºi un mod de viaþã caracterizat prin cules.
În partea de nord-est a Podiºului Marelui Bazin, de-a lungul Snake River ºi
Salmon River, au evoluat comunitãþi umane care au prelungit, pe la 6000 BC, un
mod de viaþã bazat pe vânãtoarea bizonului ºi o industrie liticã asemãnãtoare cu
cele din zonele preeriilor ºi câmpiilor, urmate de faciesurile regionale ale
Culturilor Fremont ºi Shoshonianã.
Se observã astfel, cã deºi au ocupat un areal foarte întins (Oregon, Nevada,
Utah, Arizona, Noul Mexic, piemonturile vestice ale Californiei), culturile
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 135
Deºertului au prezentat caracteritici destul de unitare, situaþie despre care nu se
poate vorbi pentru civilizaþiile dezvoltate în perioada ulterioarã, în zonde sud-vest
a Americii Hohokam, Anasazi ºi Mogollon.
Perioada Arhaicului nord-american s-a caracterizat printr-o deosebitã
adaptare la noi ecosisteme, inclusiv cele dinspre nord-est eliberate de gheþuri,
diferitele populaþii holocene ocupând niºele ecologice ºi spaþiile acoperite cu
vegetaþie arboricolã. Dupã 6000 BC, Tradiþia Arhaicã s-a diversificat ºi a evoluat
în funcþie de diferitele zone geografice, pânã la trecerea la cultivarea plantelor sau
pânã la contactul cu europenii. Astfel, se cunosc mai multe culturi nord-americane:
! Arhaicul câmpiilor specific pentru perioadele mai calde ºi mai aride, în
preeriile ºi câmpiile de la est de Munþii Stâncoºi, unde populaþiile paleoindiene s-au
adaptat unor noi condiþii de mediu ºi au contribuit la geneza amerindienilor din
câmpii, aºa cum au fost cunoscuþi la venirea europenilor;
! Arhaicul scutului canadian (Archaic Canadian Shield) s-a dezvoltat de pe
la 3000 BC, în teritoriile din jurul golfului Hudson, pânã la fluviul Saint-Laurent ºi
Marile Lacuri americane, probabil din tradiþia Agate Basin, ºi s-a rãspândit pânã la
þãrmul Atlanticului; industria liticã a purtãtorilor acestuia era alcãtuitã din gratoare,
cuþite, vârfuri ºi topoare cioplite, indicând o adaptare dinamicã la un mediu
forestier cu arbori de esenþã moale, practicarea pescuitului ºi vânãtorii animalelor
mici (castori ºi iepuri) ºi mari (caribuul/Rangifer tarandus ºi elanul/Alces alces);
! Arhaicul de sud-est este cunoscut de-a lungul marilor cursuri ale fluviilor
Tennessee ºi Mississipi prin aºezãrile sub forma unor masive aglomerãri de scoici
(siturile Eva/ Tennessee ºi Indian Knoll/Kentucky), formate în urma practicãrii
intense a culesului ºi pescuitului între 6000-1700 BC; industria liticã este
caracterizatã printr-o reducere a dimensiunilor pieselor (vârfuri de sãgeþi cu
peduncul sau cu scobituri laterale), indicând, probabil, vânãtoarea practicatã cu
ajutorul arcului ºi propulsorului;
! Arhaicul laurenþian s-a rãspândit în mediul forestier temperat mixt
(arþar/Acer platanoides, stejar/Quercus sp., pinete etc.), ducând un mod de viaþã
cvasinomad (situl Pointe-du-Buisson, Quebec), bazat pe utilizarea unui spectru
larg de resurse naturale, într-o zonã extinsã situatã la nord de fluviul Saint-Laurent
pânã aproape de Atlantic, spaþiu în care s-a învecinat cu populaþiile Arhaicului
scutului canadian, cu cele ale Arhaicului maritim ºi cel al Marilor Lacuri (Old
Copper, în special); de aceea, în cadrul acestei variante a Arhaicului nord-
american, se regãsesc o serie de trãsãturi specifice culturilor vecine (ritualul
funerar ºi bogatul utilaj litic robust, utilizat pentru prelucratul lemnului topoare,
dãlþi concave, tesle), precum ºi prin confecþionarea unor timpurii obiecte de aramã,
aºa cum este cunoscut ºi în Arhaicul maritim ºi Cultura Old Copper;
! Arhaicul maritim este cunoscut pentru perioada cuprinsã între 3000-
1000 BC, într-un spaþiu deosebit de întins cuprins între statul Noua Anglie ºi
provinciile atlantice canadiene ºi de-a lungul fluviului Saint-Laurent, având unele
elemente de culturã materialã diferite de cele ale civilizaþiilor vecine (Arhaicul
laurenþian ºi Old Copper), fãrã a se putea stabili, deocamdatã, eventuale filiaþii ºi
legãturi între acestea; populaþiile arhaicului maritim au exploatat un mediu specific
(vânãtoarea mamiferelor marine foci, în principal, pãsãri, pescuitul ºi culesul
moluºtelor) ºi unele niºe ecologice terestre ºi au dezvoltat o spiritualitate elaboratã,
important fiind ritul funerar caracterizat prin înhumãri dupã ritualuri precise,
136 Dumitru Boghian
defunctul fiind însoþit de numeroase piese de inventar, deasupra mormântului
ridicându-se o micã construcþie tumularã, de pãmânt ºi dale de piatrã (Port-au-
Choix ºi Golful Amour);
! Arhaicul nordic/Northen Archaic este specific pentru zona arcticã
americanã, începuturile sale fiind plasate pe la începuturile mileniului al V-lea BC;
aceastã tradiþie s-a nãscut, probabil, din amestecul populaþiilor locale mai vechi,
reprezentante ale Tradiþiei Paleoarctice ºi alte grupe umane, rãspândite cãtre nord
ca urmare a încãlzirii în timpul perioadei optimului climatic postglaciar, rezultând
o industrie liticã bazatã pe vârfuri lanceolate, vârfuri cu scobituri proximale ºi
microlame, ai cãror descendenþi sunt indienii Athabascan.
În partea de nord a continentului, într-o perioadã relativ contemporanã cu
începutul Tradiþiei Paleoindiene, s-a dezvoltat Tradiþia Paleoarcticã, numitã ºi
Tradiþia nord-vesticã cu microlame/Northwest Microblade Tradition
(R. S. Mac Neish), care este consideratã ca o extensie a mai vechii tradiþii
paleoarctice siberiene. (Tabel IV. Tabel Crono.doc)
Aceastã tradiþie culturalã a fost, foarte probabil, rezultatul deplasãrii spre
nord-vestul american, pe cãi binecunoscute din perioadele anterioare, a unor noi
grupe de populaþii siberiene de vânãtori care trãiau într-un mediu de tundrã ºi
confecþionau ºi utilizau un utilaj predominant microlitic (lame ºi microlame,
burine pe desprinderi aºchiale, gratoare) împreunã cu piese bifaciale foliacee
(grota Djuktai ºi alte situri din bazinul Aldan, în Yakuþia, Ushki VI, în Kamceatka,
poate ºi unele situri japoneze etc.). Dacã unele situri ale acestei tradiþii, datate pe la
9000 BC, se gãsesc în pãrþile de vest, sud ºi centru ale Alaskãi (siturile Hidden
Falls, Ground Hog Bay, Trail Creek, Dry Creek, Healy Lake, College
Campus/Fairbanks), ulterior aceste populaþii s-au rãspândit spre est ºi nord-est, în
zona arcticã, alcãtuind o Tradiþie circumpolarã cu microlame. Este posibil ca
industriile microlitice arctice din prima parte a Holocenului sã fi fost create de
populaþiile de paleoeschimoºi, care au evoluat spre o nouã industrie microliticã,
aºa-numita Tradiþie Arcticã cu unelte mici/Arctic Small Tool Tradition, cu
diferite aspecte cronologice ºi regionale, care au durat pânã la sfârºitul mileniului I
BC, când au coexistat cu tradiþiile culturale neoeschimose, care s-au nãscut ca
urmare a interacþiunilor comunitãþilor din zona Beringiei ºi Alaskãi. Astfel, în
Vechile Tradiþii Culturale ale Mãrii Bering/Old Bering Sea Culture se gãsesc
rãdãcinile culturilor neoeschimose, numite diferit de specialiºti: Tradiþia
Balenierã Arcticã/Arctic Whale Hunting Culture, Tradiþia Maritimã Nordicã/
Northen Maritime Tradition, Tradiþia Thuleanã/Thule Tradition, dezvoltate
pânã în mileniul al II-lea al erei noastre.
***
În spaþiul mezoamerican, în paralel cu comunitãþile vânãtorilor de
megafaunã din nord, ºi, mai ales dupã 5000 BC, s-a dezvoltat o Culturã/Tradiþie a
Deºertului/Desert Tradition cu caracteristici particulare faþã de cea prezentatã
anterior. În cadrul inventarului acestei culturi au fost identificate: diverse vârfuri
mici de sãgeatã, atent lucrate, lansate cu ajutorul arcului, în partea nordicã, ºi cu
propulsorul, în cea sudicã, o bogatã industrie lamelarã (mai ales aºa-numitele
racloare chichimece), numeroase obiecte împletite (coºuri, sandale, ºnururi etc.),
Râºniþe fixe simple pentru zdrobitul seminþelor ºi boabelor, indicând existenþa unui
mod de viaþã seminomad ºi nomad, bazat pe exploatarea unei niºe ecologice
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 137
semiaride, prin cules (leguminoase, cactuºi, agave, unele graminee etc.) ºi
vânãtoare (insecte, reptile, mamifere mici, pãsãri, lynxul, cervidee, coyoþi ? etc.),
aºa cum se observã în siturile Tehuacán, faza Riego (Pueblo), Diablo (Tamaulipas),
Bolson de Mapimi (Durango), Cerro de Silva ºi Gran Tunal (San Lois Potosi),
Candelaria ºi Paila (Coahuila), cele mai multe datate pe la 6000 BC.
Prin cercetarea sitului de la Tehuacán (R. S. Mac Neish, Fr. Peterson) ºi a
altora, amplasate în medii diverse, a fost definitã o importantã ºi interesantã
secvenþã cultural-cronologicã, cu acelaºi nume, dezvoltatã de-a lungul a patru faze
(Ajuereado aprox. 10000-6500 BC, El Riego aprox. 6500-5000 BC, Coxcatlan
5000-3500 BC ºi Abejas 3500- 2700 BC), fiecare cu caracteristicile sale. Dacã în
fazele Ajuereado ºi El Riego comunitãþile umane ºi-au pãstrat modul de viaþã bazat
pe vânãtoare ºi cules, într-un mediu semiarid, din faza Coxcatlan este evidentã
trecerea la agriculturã bazatã pe cultivarea porumbului (Zea mays), una dintre cele
mai vechi dovezi (aprox. 3600 BC), laurului american (Persea gratissima),
dovleacului alb (Curcubita melopepo) ºi fasolei (Phaseolus sp.), chiar dacã
seminomadismul ºi ocupaþiile tradiþionale erau importante. Dar trecerea la un
veritabil mod de viaþã bazat pe producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea
Veche, s-a realizat cãtre anii 1000 BC,
în Stadiul Formativ/Formative
Stage.
Recent, în America de Sud s-au
fãcut o serie de cercetãri în peºterile de
pe fluviul Amazon, din apropierea
oraºului Monte Alegre (N. Braziliei),
între care a fost sãpatã Caverna de
Pedra Pintada (Cave of the Painted
Rock) (Anna C. Roosevelt, Field
Museum Chicago, Universitãþile din
Illinois ºi Chicago), care prezintã
urme de locuire, datate prin termo-
luminiscenþã la 11000 BP, care ar
putea fi atribuite unor purtãtori diferiþi
de cei ai ai culturii Clovis, care, ca
vânãtori ºi culegãtori, s-au deplasat
spre sud, atingând zona andinã, cea
amazonianã ºi pampa argentinianã.
În America de Sud se cunosc
Fig. 74. Vârfuri mezoamericane ºi sud- mai multe complexe culturale, care
americane. 1-3. Vârfuri Clovis din au fost denumite diferit în literatura
America de Sud; 4-7, 9-10. Vârfuri de specialitate, în funcþie de
“coadã de peºte”/fishtail din Grota Fell cercetãtori, întreaga perioadã de
( C h i l e ) ; 8 . V â r f u r i “ c o a d ã d e dinainte de invenþia ºi utilizarea
peºte”/fishtail din zona Piura (Chile); ceramicii fiind desemnatã cu numele
11-20. Vârfuri “coadã de peºte”/fishtail generic de Preceramicul sud-
din grota El Inga (Ecuador) (dupã J. american, divizat în ºase faze mari:
Bird, R. Cooke, Th. F. Lynch, J. I - înainte de 10000/9500 BC, II -
Emperaire, C. Chauchat, J. Zevallos-
10000/9500-8000 BC, III - 8000-
Quinoñes et alii)
138 Dumitru Boghian
6000 BC, IV - 6000-4200 BC, V - 4200-2500 BC, VI - 2500-1800/1500 BC.
Cel mai vechi complex arheologic este reprezentat de Tradiþia cu
cioplitoare/Chopper, fãrã vârfuri/ Pre-projectile specificã pentru Pre-
ceramicul I, adusã de noii veniþi pe continent, datatã pe la 10000 BC, care este
supusã astãzi reevaluãrilor. Acestei tradiþii le sunt atribuite o serie de descoperiri
din Venezuela (situl Rio Pedregal, încadrat în complexul Las Lagunas), Peru
(Chivateros, nivelurile inferioare din Grota Pikimachay), Chile (complexul
Chuqui, industria Talabre, ansamblul litic Ghatchi ) Ecuador (Manantial) ºi
Argentina (Ampajango, Punta de Agua, Totoral, Tulirali, Zapagua, Tres Morros,
Saladillo etc.).
Unul dintre cele mai vechi complexe arheologice pare a fi ºi cel al aºa-
numitei Tradiþii sud-americane cu bifaciale (definitã de G. Willey), care se
suprapune peste aºa-numitul Preceramic II. Aceastã tradiþie mai este cunoscutã ºi
sub numele de Orizontul vârfurilor pleistocene/The Pleistocene Projec-tile
Point Horizon, cunoscut din cercetãrile de la Tagua Tagua ºi din Grotele Palli Aike
ºi Fell (Magal-lanes, Chile) ºi El Inga (Ecuador).
Dupã aceastã perioadã, destul de neclarã din punct de vedere crono-
cultural, a fost definitã, tot de G. Willey, Vechea Tradiþie a vânãtorilor sud-
americani/Old South American Hunting Tradition, care corespunde
Preceramicului III; ar fi apãrut ca urmare a rãspândirii spre sud a unor noi grupe
de vânãtori mezoamericani, purtãtori ai Tradiþiei Paleoindiene nord-
americane/Big-Game Hunting Tradition. În cadrul industriei litice a acestora se
gãseau frecvente vârfuri bifaciale, retuºate prin presiune, clasificate în douã tipuri
principale: “coadã de peºte”/fishtail projectile point (fig. 74), bifaciale, mai mult
sau mai puþin ovale, cu un peduncul evazat, care sunt mai vechi, ºi foliacee,
lanceolate, mai noi.
Vârfuri foliacee, lanceolate, au fost subdivizate în tipurile El Jobo
(Venezuela), Ayampitin ºi Lauricocha, alãturi de care au mai fost utilizate
racloare ºi gratoare pe aºchie ºi strãpungãtoare de os.
Orizontul sau complexul vârfurilor “în coadã de peºte” (definit de
Junius Bird) acoperã întregul continent sud-american (Argentina, Chile, Peru,
Columbia andinã, Ecuador, Peru, Uruguay, Brazilia) ºi partea sudicã a spaþiului
mezoamerican (Panama, Costa Rica, Honduras), ºi pare, în stadiul actual al
cercetãrilor, cã a fost mai vechi în partea meridionalã a acesteia (aºa-numita fazã
Magellan I, aprox. 9000-7000 BC) ºi mai noi în grotele Fell ºi Palli Aiki (Chile) ºi
El Inga (Ecuador), fiind datate pe la 8000/7000 BC.
Practicând vânãtoarea animalelor mari, diferite specii de lama (Camelidae
sp.), cervidee, leneºul american (Megatherium), elefantul columbian, calul sud-
american, mastodontul (multe dispãrute astãzi), comunitãþile vechilor vânãtori
sud-americani au populat, între aprox. 9000 ºi 7000 BC, un areal vast, cuprins între
litoralul Pacificului, regiunile andine, pampa argentinianã ºi extremul sud al
Continentului. Deocamdatã nu existã descoperiri care sã poatã face legãtura cu
perioada urmãtoare.
Pentru o perioadã avansatã de la începutul Holocenului, cuprinsã între
aproximativ 6000-4200 BC, G. Willey a introdus, pentru Anzii centrali ºi sudici ºi
pampa sud-esticã, aºa-numita Tradiþie a vânãtorilor ºi culegãtorilor
andini/Andean Hunting-Collecting Tradition, sau a Preceramicului IV, care o
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 139
continuã, deºi nelãmurit, pe cea anterioarã a vechilor vânãtori sud-americani.
Comunitãþile umane care au fost incluse în aceastã tradiþie au creat o industrie liticã
bazatã pe vârfuri bifaciale foliacee (“frunzã de salcie”), cu baza subþiatã ºi
rotunjitã, rombice (cu douã pãrþi active) ºi cu peduncul, rezultate fie în urma unei
evoluþii locale fie prin împrumuturi din zona nord ºi mezoamericanã. Se pare cã în
aceastã perioadã a început domesticirea unor specii de plante ºi animale
Pentru celelalte zone sud-americane, tot dupã 6000 BC, au fost definite
(G. Willey) douã tradiþii specifice zonei de litoral: Tradiþia litoralului sud-
american de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition ºi
Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition, în cadrul
cãrora se observã realizarea unor adaptãri la noi ecosisteme (în special marine) ºi
trecerea cãtre o incipientã economie de producþie, bazatã pe horticulturã.
Tradiþia litoralului sud-american de nord-vest/North-West South
American Littoral Tradition este cunoscutã pentru zonele de coastã ale
Ecuadorului, nordul Columbiei, nord-vestul Venezuelei, Panama ºi în Insulele
Caraibe (Antile, Porto Rico, Vierges), unde a fost creaþia unor populaþii de
paleoindieni care practicau vânãtoarea ºi culesul în medii foarte diversificate. Fãrã
a avea o origine clarificatã, se pare cã aceastã tradiþie derivã din cea anterioarã a
vânãtorilor-culegãtori andini sau dintr-o altã tradiþie din Brazilia de est. S-a
caracterizat printr-o industrie liticã destul de sãrãcãcioasã alcãtuitã din choppers,
gratoare ºi unelte cu tãiºuri masive, alãturi de care se gãsesc ºi piese din scoicã ºi os.
Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition s-a
dezvoltat în zona coastei Pacificului din nordul Perului (siturile Ambo, Ancón,
fazele Arenal Luz ºi Canario, Ayacucho, fazele Jaywa, Piki, Chihua ºi Cachi,
Callavallauri, Lauricocha, orizontul al III-lea, Pachamachay), Bolivia
(Viscachani), centrul statului Chile (Puripica ºi Tulan) ºi Argentina (Intihuasi),
într-o perioadã cuprinsã în Preceramicul V-VI, datatã între 4000-1500 BC,
prelungindu-se în unele regiuni (Chile), pânã cãtre mijlocul mileniului I BC. Dupã
ce o anumitã perioadã au prelungit caracteristicile unei economii bazate pe vânat ºi
cules, ulterior purtãtorii acestei tradiþii au cunoscut o dezvoltare diferenþiatã, în
funcþie de ecosisteme pe care le-au populat, în care sedentarizarea progresivã ºi
trecerea la cultivarea unor plante au avut o deosebitã importanþã. În pampa
argentinianã ºi în stepele Patagoniei, comunitãþile umane vânau guanaco (Lama
guanicoe), fiind urmate de Tradiþiile Paraná-Pampa ºi Fuégiannã (din Þara de
Foc), în cadrul cãrora predominantã devine vânãtoarea mamiferelor marine.
De-a lungul ultimelor douã faze ale Preceramicului sud-american, în zona
andinã, mai ales în Peru, au apãrut marile centre cvasiurbane, cu construcþii cu
destinaþie publicã, în cadrul economiei producþia fiind evident bazatã pe
agriculturã (porumb, fasole, curcubitacee etc.) ºi creºterea unor animale, care
anunþã marile civilizaþii. În celelate zone, vechile tradiþii au evoluat deosebit
de lent.

IV. 8. 2. Australia ºi zona insularã din sud-estul asiatic

Indonezia, Polinezia, Micronezia, Melanezia ºi Australia au avut, în
Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic, o evoluþie particularã, care le-au
individualizat. Pe la 60000-50000 de ani BP, porþiunile de uscat evocate mai sus,
140 Dumitru Boghian
care formau Continentul Sunda, dispãrut prin “scufundare”, în Postglaciar, au
început sã fie colonizate de comunitãþi de Homo sapiens, rãspândindu-se, apoi, pe
uscat sau pe cale maritimã, cu ambarcaþiuni simple, de tipul plutelor ºi canoelor,
pânã în porþiunile de uscat numite Wallancea (compusã din Sulawesi ºi Timor) ºi
Sahul (care cuprindea Noua Guinee ºi Australia), deºi descoperirile antropologice
de la Kosite, Vers, Kiowa-Noua Guinee, Kow Swamp, Cohùna, Keilor ºi Wadjak
sunt mai noi.
Cele mai vechi dovezi de locuire din Paleoliticul superior se cunosc în
Peninsula Iluan (SE Noii Guinei), constând din topoare de piatrã, datate pe la
40000-32000 BP, ocupaþia de bazã fiind pescuitul. De asemenea, situri cu urme
vechi de locuire au fost identificate la Upper Swan River (aprox 36000 BP),
Devil's Lair Cave (cu vestigii datate de la aprox. 32000 BP, dar mai ales dupã
23000 BP), în jurul lacului Mungo (Noua Gallie de Sud), cu urme ale pescuitului,
culesului scoicilor ºi vetre de lut, datate prin termoluminiscenþã la 32000 BP,
alãturi de morminte vechi de incineraþie datate pe la 25000 BP, Koonalda Cave
(aprox. 24000-15000 BP). Unii specialiºti estimeazã cã pe la 40000 de ani BP, din
zona Sahul (fig. 75), comunitãþi umane s-au deplasat pe cale maritimã spre insula
Buka (nordul arhipelagului Solomon, Melanezia) ºi, de aici, din insulã în insulã, în
diferite etape, în Micronezia ºi Polinezia.
Pentru epoca pietrei din zona australianã au fost definite douã mari tradiþii
litice: Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian Core-Tool-and-
Scrapers Tradition ºi Tradiþia uneltelor mici/Australian small-tool tradition.
Tradiþia uneltelor pe
n u c l e u º i
rãzuitoare/Australian
C o r e - To o l - a n d -
Scrapers Tradition,
definitã în anul 1970,
este caracteristicã pentru
o lungã perioadã din
preistoria Australiei,
cuprinsã între
începuturile populãrii
continentului Sahul
pânã cãtre 40000 BP,
incluzând mai vechile
culturi din SE
Kartianul (Insula Karta
sau Kangourou,
Australia de Sud) ºi
Tartangianul (situl
Tartanga), care nu au
fost precizate nici sub
Fig. 75. Harta Indoneziei ºi Australiei cu principalele aspect cronologic ºi nici
descoperiri paleolitice ºi epipaleolitice (dupã cultural; au o arie largã
http://employees.oneonta.edu/walkerr/OldWorld/ de difuzie ºi multe
Africa,%20Asia%20and%20Australia.ppt.) variante regionale, fiind
 Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 141
astãzi considerate doar faciesuri ale industriei litice despre care vorbim. În cadrul
acestei tradiþii se cunosc unelte de tip choppers
(fig. 76. 1) ºi chopping-tools, gratoare pe nucleu, în formã de “copite de cal” (engl.
horse-hoofs) (fig. 76. 2), aºchii atipice, de diferite dimensiuni, uneori retuºate pe
margini, aºa cum se gãsesc în nivelurile vechi din situl Lake Mungo.
Dovezile de locuire din Paleoliticul superior sunt datate în Australia ºi între
37000-15000 BP, relevante fiind, în acest sens, descoperirile din regiunea lacurilor
Willandra, în timp ce în Tasmania acestea sunt prezente de pe la 33000 BP. În grota
Koonalda (regiunea carsticã a Marelui Golf Australian), între 23000 ºi 15000 BP,
existã dovezi ale exploatãrii bolovanilor de silex, care însã erau prelucraþi înaltã
parte.
Ulterior, cãtre 20000-18000 BP, au fost realizate în Þara Arnhem, lame
mari cu tãiºul lustruit, utilizate, probabil ca sãpãligi sau tesle. De asemenea, lame ºi
aºchii cu tãiºul lustruit împreunã cu mari lame cu scobituri laterale ºi tãiºul ºlefuit
(fig. 76. 8) au fost descoperite ºi în Highlands (Noua Guinee), unde au fost datate
pe la 14000 BP, sau mai târziu în sudul Australiei, fãrã a se putea vorbi de existenþa
unei perioade neolitice.
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a lui Homo sapiens din zona australianã,
trebuie menþionate înhumãrile din necropolele de la Lake Mungo ºi Kow Swamp,
utilizându-se ocrul roºu pentru picturi corporale. De asemenea, sunt cunoscute
dovezi ale artei parietale, aºa cum sunt cele din grota Koonalda, constând din linii
incizate, ondulate, paralele, încruciºate, trasate cu degetele sau gravate, care au fost
datate pe la 20000-18000
BC, ºi Laura (Peninsula
York) cu gravuri de urme de
paºi umani ºi canguri,
datate pe la 11000 BC.
În zona Indoneziei, în
Holocen continuã industria
aºchialã, microlitele lipsind
în mare parte, fiind
prezente doar în sudul
Insulei Sulawesi (Celebes)
ºi în regiunea Maros, unde
este cunoscut faciesul
Fig. 76. Industrie liticã australianã. Tradiþia Toalian. În Toalianul
uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Core-Tool-and- vechi (aprox. 8000/6000
Scrapers Tradition (1-2, 9-10) ºi Tradiþia BC) piesele litice au fost
uneltelor mici/Small-tool tradition (3-8, 11-16) lucrate pe aºchii ºi lame à
(dupã Mulvaney D. J., O'Connel J. F.) dos, fiind realizate vârfuri
din os ºi rãzuitoare din
scoici bivalve, care dispar,
însã, în nivelurile superioare. De asemenea, pentru regiunea insularã a Indoneziei
trebuie menþionate descoperirile din nivele superioare din grota Niah (Sarawak-
Kalimantan), datate în mileniile al VIII-lea - al VII-lea BC, cu topoare de piatrã
ºlefuitã, în absenþa elementelor care dovedeascã practicarea agriculturii, punând
problema existenþei unui centru independent de descoperire a noii tehnici de
142 Dumitru Boghian
prelucrare a pietrei.
În Toalianul mijlociu (aprox. 5000/4000 BC) sunt cunoscute microlitele
geometrice (semilunare ºi trapezoidale) ºi lamelele, micile vârfuri compuse de
sãgeatã cu retuºe bifaciale, cu marginile adesea denticulate ºi barbeluri (aripioare),
numite “vârfuri de tip Maros”. Ulterior, în Toalianul recent, care dureazã pânã în
mileniul I p. Chr., când au apãrut, pe la 2500 BC, ceramica ºi cultura orezului
(nivelurile superioare din adãpostul Ulu Leang). De asemenea, tot din aceastã
acestei perioade i-au fost atribuite unele dovezi de artã parietalã (mâini negative ºi
porci sãlbatici pictaþi cu ocru roºu). În Insula Java, industria liticã de la începutul
Holocenului a fost realizatã tot pe aºchii ºi lame puþin retuºate (lame à dos abattu ºi
vârfuri unifaciale de sãgeatã cu baza convexã). În centrul ºi sudul Sumatrei sunt
cunoscute vârfurile ºi microlitele din obsidian.
Tradiþia uneltelor mici/Australian Small-Tool Tradition a fost datatã
dupã 4000 BC, caracterizându-se printr-un utilaj de dimensiuni mai reduse, de o
mare varietate, realizat printr-un debitaj mai elaborat ºi o mai accentuatã precizie a
retuºãrii prin percuþie ºi presiune, deosebite fiind vârfurile bifaciale Kimberley, cu
marginile denticulate, care prezintã o atentã finisare de tip solutrean (fig. 76. 10-
11). De asemenea, au fost confecþionate: diferite lame à dos abattu, unele de tip
elouera, în formã de felie de portocalã (fig. 76. 5), vârfuri de tip Bondi (fig. 76. 3-4),
microlite geometrice, vârfuri foliacee unifaciale de tip Pirri (fig. 76. 6-7), piese
bifaciale retuºate ºi neretuºate etc. Aceastã tradiþie pare a fi rezultatul unei evoluþii
ºi rãspândiri locale deoarece nu este cunoscutã în Noua Guinee, unde s-a dezvoltat,
pe la ºi dupã 4000 BC, o economie bazatã pe horticulturã ºi domesticirea porcului
(a se vedea descoperirile din situl Kuk/Highlands), ºi în insulele estice ale
Indoneziei. Toate aceste unelte erau prinse în mânere, tije ºi suporturi de lemn, cu
ajutorul rãºinilor ºi gumei, obþinându-se cuþite ca cele de tip leilira, specifice
pentru centrul Australiei (fig. 76. 13. 15), mai fine ºi retuºate, utilizate de femei, ºi
mai robuste, rar retuºate, folosite de bãrbaþi, vârfuri compuse de suliþã sau de
propulsoare, “dinþi” de piatrã pentru cuþite-fierãstrãu de tip taap, întrebuinþate
pentru tranºarea focilor, tesle de tip tula, alcãtuite dintr-o aºchie cu partea activã
rotunjitã, retuºatã pe partea dorsalã (fig. 49. 14), uzitate pentru exploatarea ºi
prelucrarea lemnului pânã în perioada colonizãrii europene.
În perioada târzie a Tradiþiei uneltelor mici australiene/Australian Small-
Tool Tradition se observã o oarecare uniformizare a industriei litice ºi pãtrunderea
unor elemente noi, probabil datoritã dezvoltãrii legãturilor maritime cu regiunile
învecinate: pãtrunderea câinelui dingo pe continent, utilizarea propulsoarelor,
boomerang-ului, a scutului, utilizarea pe scarã largã a picturilor parietale, în
diferite variante regionale, ºi o mai mare diversitate a ritualurilor funerare.
În zona Tasmaniei, comunitãþile umane preistorice au rãmas oarecum
izolate, datoritã dificultãþilor de traversare a strâmtorii Bass, continuând sã
confecþioneze ºi sã utilizeze Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian
Core-Tool-and-Scrapers Tradition, pe care, însã, au adaptat-o resurselor litice
locale.
* * *
Epipaleoliticul - Mezoliticul încheie îndelungata epocã a pietrei cioplite,
care, deºi a marcat un progres general, nu a fost lipsitã de fenomene de
discontinuitate, de o evoluþie cu ritmuri inegale. Diversitatea manifestatã odatã cu
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 143
144 Dumitru Boghian
 CAP. V.
Primele societãþi cu economie de producþie.
Neoliticul ºi Eneoliticul
(Mil. IX/VIII - IV/III bc)
V. 1. Consideraþii generale, terminologie, periodizare ºi
cronologie
Societatea umanã a cunoscut, începând cu Epipaleoliticul - Mezoliticul, o
nouã cadenþã, mai acceleratã, a dezvoltãrii sale istorice, în unele zone, fapt care s-a
repercutat în apariþia unor noi ºi complexe elemente ale structurilor economice,
sociale ºi spirituale la nivelul Epocii neolitice. Neoliticul face trecerea spre
Protoistorie, definind una dintre cele mai însemnate transformãri culturale
înregistrate de societatea umanã. Ulterior, în interiorul acestei perioade istorice, s-a
dezvoltat Epoca eneoliticã (chalcoliticã) care a reprezentat o altã etapã de
remarcabil progres al civilizaþiei ºi culturii.
Cercetãrile arheologice, efectuate în secolul al XIX-lea, au condus la
descoperirea a numeroase vestigii realizate din piatrã ºlefuitã ºi ceramicã. Pe baza
acestor materiale, analizate ºi interpretate din punct de vedere tipologic, a fost
decelatã Epoca nouã a pietrei Neoliticul (gr. neos / íÝïò = nou, lithos / ëéèïò -
piatrã) sau epoca pietrei ºlefuite, în acest sens fiind cunoscute contribuþiile lui:
John Lubbock (1865), Georg Nilson (1868), Gabriel de Mortillet (1883). În secolul
al XX-lea, Richard Pittioni propunea pentru aceastã epocã, având în vedere
importanþa producþiei ceramice, termenul de Keramikum, caracteristicile sale
fiind stabilite în urma unor asidui cercetãri care continuã ºi astãzi.
Astfel, încã din 1929, preistoricianul britanic Gordon V. Childe,
interpretând descoperirile arheologice avute la dispoziþie ºi însumând toate
achiziþiile tehnologice ºi structurale care sunt proprii noii epoci a pietrei, care
pãreau atunci oarecum sincrone ºi acumulate dintr-o datã, vorbea de o “revoluþie
neoliticã”, comparabilã, prin amploare ºi consecinþe, evident respectând
diferenþele temporale, cu “revoluþia urbanã” sau cu “revoluþia industrialã”, din
timpurile moderne. Se aduceau, ca argumente, pentru justificarea modificãrilor
profunde, determinate de noul mod de viaþã: trecerea la practicarea cultivãrii
plantelor ºi creºterii animalelor, realizarea uneltelor de piatrã cioplitã, ºlefuitã ºi
perforatã, confecþionarea ceramicii, sedentarizarea comunitãþilor umane etc.
Acelaºi specialist a schiþat ºi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul
mod de viaþã, punând accent pe factorii climatici, obiectivi, specifici începutului
Holocenului, care ar fi forþat unele comunitãþile umane sã adopte un nou
comportament economic, social ºi spiritual, model cunoscut sub denumirea de
146 Dumitru Boghian
ipoteza oazelor. Cu toate acestea, multã vreme Neoliticul a fost caracterizat drept
Epoca pietrei ºlefuite, înþelegându-se cã noua tehnologie de confecþionare a
uneltelor ºi armelor de piatrã ar fi fost determinatã.
Cercetãrile arheologice, efectuate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, ºi
utilizarea unor metode moderne de datare ºi interpretare a vestigiilor au permis
reconsiderarea vechilor concepþii ºi abandonarea parþialã a noþiunii de “revoluþie
neoliticã”, care a fost, tot mai frecvent, înlocuitã cu cea de “transformare”, de
“evoluþie neoliticã”, procesul desfãºurându-se gradual, poziþie la care subscriem
ºi noi, avându-se în vedere cã cele mai multe dintre trãsãturile noului mod de viaþã
au fost inventate la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic,
când a devenit tot mai evidentã schimbarea felului în care comunitãþile umane îºi
procurau resursele alimentare sau cum realizau o serie de progrese tehnologice, cu
implicaþii deosebite. Aceste modificãri s-ar datora nu numai factorilor obiectivi,
menþionaþi anterior, ci ºi celor subiectivi, cum ar fi intervenþia directã, conºtientã ºi
intenþionatã a omului în naturã, acesta transformându-se treptat, din “prãdãtor” ºi
consumator (vânãtor, culegãtor, pescar etc.) în producãtor propriu-zis (cultivator
de plante ºi crescãtor de animale, în principal), cu un ansamblu de schimbãri
secundare, un nou comportament economic al omului, adaptativ ºi preventiv
alimentar, în faþa noilor provocãri apãrând elementele economiei de producþie,
transmise, de atunci, pânã în prezent.
În acelaºi timp, au fost definite zonele de invenþie, primare, (numite ºi
nucleare), ale noului mod de viaþã, în care a avut loc o neolitizare prin evoluþie:

Fig. 77. Semiluna fertilã (dupã American Society of Agronomy)

 Primele societãþi cu economie de producþie 147
Semiluna fertilã din Orient: între Litoralul estic al M. Mediterane ºi Zagrosul
irakiano-iranian, cu extensie în regiunea anatolianã (fig. 77), zona chinezã ºi
extrem-orientalã, zona mezoamericanã ºi cea africanã (saharianã), precum ºi
modurile ºi cãile de difuzie ale acestuia în zonele secundare ºi terþiare de
neolitizare, din Europa, Asia ºi Africa, direct, prin migraþie, cucerire ºi colonizare,
sau indirect, prin aculturaþie, schimburi ºi influenþe.
Fiecare dintre aceste zone a avut particularitãþile, cãile ºi ritmurile sale
proprii de dezvoltare. Între toate aceste regiuni, care au cunoscut o neolitizare prin
evoluþie, este demonstratã întâietatea temporalã a Orientului Apropiat, spaþiu în
care s-au produs mai devreme o serie de mutaþii paleogeografice specifice
Holocenului (încãlzirea generalã a climatului care a generat în Orient o anumitã
ariditate, care nu este contradicþie cu denumirea de Semilunã fertilã) cu impact
pentru expansiunea gramineelor sãlbatice ºi a animalelor erbivore, în special, care
au fost, ulterior, domesticite. La acestea, s-a adãugat o anumitã presiune
demograficã, asupra paleogeografiei postglaciare ºi holocene, mai mult sau mai
puþin darnice, ºi tendinþa spre o sedentarizare mai accentuatã, toate generând un
comportament adaptativ al comunitãþilor umane, “grãbind” astfel trecerea cãtre
noul mod de viaþã, printr-o exploatarea intensivã a resurselor, omul începând sã
opereze prima intervenþie majorã în cadrul geografic, creând un alt ecosistem, în
interiorul celui natural, mediul antropic, vorbindu-se de o “revoluþie neoliticã cu
spectru larg” ( R. Braidwood).
În acelaºi timp, Orientul Apropiat a fost, la sfârºitul Paleoliticului superior
ºi în Epipaleolitic - Mezolitic, zona cea mai dezvoltatã dând tonul multor invenþii
tehnologice, economice, sociale ºi spirituale. De aceea, aceastã regiune a fost, în
diferite timpuri preistorice, un loc geografic central, o punte ºi o arie de
convergenþã culturalã, unde s-au întâlnit experienþele diverselor comunitãþi umane
de pe trei continente: Asia, de vest-sud-vest, Africa de nord ºi nord-est ºi Europa de
sud-est. În acest spaþiu larg din jurul Mediteranei orientale, unde se poate constata
o continuitate neîntreruptã între Paleoliticul superior - Epipaleolitic - Mezolitic -
Neolitic, s-au întâlnit, în mod fericit, premisele naturale, cu diferitele tipuri de
experienþe umane, generându-se ºi potenþându-se schimbãrile comportamentale ºi
spirituale specifice noului mod de viaþã ºi gândire.
Trãsãturile modului neolitic de viaþã ºi de gândire sunt deosebit de
complexe ºi s-au acumulat treptat, în funcþie de ritmurile de dezvoltare ale
diferitelor comunitãþi umane. De aceea, în literatura de specialitate, se vorbeºte de
noua perioadã istoricã fãrã a fi acumulate, în mod obligatoriu, toate componentele
sale. Astfel, pentru începuturile epocii, este folositã, adesea, noþiunea de Neolitic
aceramic (Preceramic, Pre-Pottery Neolithic, Akeramikum), stabilit de
Kathleen Kenyon, în anii '50 ai secolului al XX-lea, pentru o perioadã destul de
îndelungatã în care, deºi s-a trecut la noul mod de viaþã, nu a fost, încã, inventatã
ceramica, cunoscut ºi sub numele de Protoneolitic. De asemenea, mai este
cunoscut ºi termenul de Subneolitic, desemnând modul de trai al comunitãþilor
umane aflate la periferia Lumii Vechi, care au adoptat unele componente ale
Neoliticului, fie cultivarea plantelor, fie creºterea unor animale domestice, fie
confecþionarea ceramicii, lipsind alte elemente. În acelaºi timp, în unele zone, cum
ar fi, de exemplu, arhipelagul nipon, ceramica era cunoscutã încã din fazele
148 Dumitru Boghian
Pre-Jômon (aprox. 12500 - 10000 bc), dar comunitãþile respective continuau ºã
practice un mod de viaþã bazat vânãtoare, pescuit, cules, fiind vorba, în acest caz,
de un Neolitic ceramic fãrã producþie propriu-zisã de hranã.
Totodatã, existã mai mulþi termeni prin care se defineºte cea de-a doua
parte a Neoliticului, când, pe lângã piatrã, au început sã fie utilizate ºi unele metale:
arama, aurul, argintul. Pentru a desemna perioada inauguratã de acest progres
tehnologic major, încadrat în categoria pirotehnologiilor, este întrebuinþat
termenul de Eneolitic (lat. aeneus = aramã, gr. Lithos / ëéèïò - piatrã),
(Äneolithikum, Enéolithique, Eneolithic), sinonim cu cel de Chalcolitic
(gr. khalcos / ÷áëêùò = aramã). Pentru unele zone, în care cantitatea de piese de
aramã este mare, chiar dacã nu o depãºeºte pe cea a uneltelor ºi armelor de piatrã, a
fost întrebuinþatã ºi denumirea de epocã a aramei (Kupferzeit, Âge du Cuivre,
Copper Age) sau vârsta pietrei ºlefuite ºi a aramei (Steinkupferzeit, Âge de la
Pierre et du Cuivre, Stone and Copper Age). Deºi are ºi o conotaþie tehnologicã,
legatã de invenþia ºi practicarea metalurgiei aramei, Epoca eneoliticã s-a
caracterizat printr-o serie de procese istorice deosebit de importante, marcând un
apogeu al Neoliticului.
În ceea ce priveºte periodizarea ºi cronologia, Epoca nouã a pietrei,
cuprinsã între mileniile IX / VIII - IV / III bc, poate fi divizatã în douã perioade
distincte, cu evidente legãturi între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX / VIII -
VI / V bc) ºi Eneoliticul ( mileniile VI / V - IV / III bc), fiecare cu subdiviziunile
sale timpuriu, mijlociu ºi târziu).
Aceastã periodizare generalã este completatã, de câte ori este cazul, cu

Orient mil. IX/VIII - VI/V bc

Neoliticul
Neoliticul Europa mil. VII/VI - V/IV bc
(Epoca pietrei ºlefuite)
Eneoliticul Orient mil. VI/V - IV/III bc
(Chalcoliticul)
Europa mil. V/IV - IV/III bc
Periodizarea generalã a Neoliticului ºi Eneoliticului oriental ºi european
periodizãrile zonale ºi microregionale, surprinzându-se mai bine specificitãþile de
dezvoltare istoricã.
Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluþie, la noul mod de
viaþã neolitic, petrecut în mileniile al X-lea al VIII-lea bc, îºi are, indubitabil,
originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei,
Podiºul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului ºi Tigrului, litoralul
estic al Mãrii Mediterane Levantul pânã la þãrmul Mãrii Moarte).
În lumea ºtiinþificã nimeni nu contestã, astãzi, întâietatea Orientului
Apropiat în configurarea celor mai multe caracteristici ale noului mod de viaþã, dar,
în decursul cercetãrilor, au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice
neolitizarea secundarã ºi/sau terþiarã, prin rãspândirea agriculturii ºi, deci,
rãspândirea noului mod de viaþã, dintre acestea putând fi citate: teoria avansãrii în
 Primele societãþi cu economie de producþie 149
valuri, teoria graniþelor ºi a aculturaþiei ºi teoria dezvoltãrii autohtone,
neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor
explicând mai nuanþat realitatea istoricã de altãdatã.
Astfel, din aceastã arie primarã, zisã “nuclearã”, noul mod de viaþã ºi de
gândire s-a difuzat direct, prin migraþie ºi colonizare, sau indirect, prin
aculturaþie, în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, vãile inferioare
ale Tigrului ºi Eufratului, centrul ºi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunãrea
mijlocie ºi inferioarã, zona circummediteraneanã, Transcaucazia, valea Indusului
etc., unde existau deja o serie de paºi fãcuþi pe calea unui mod de viaþã bazat, în
special, pe producþia de hranã, acestea putând fi considerate, fãrã teama de a greºi,
zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, ºi alte zone de neolitizare
primarã, cum au fost: regiunea extrem-orientalã, zona mezoamericanã ºi, poate,
una africanã, saharianã (?). La rândul lor, comunitãþile umane, din aceste regiuni,
în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au rãspândit în
zonele neolitice terþiare: Europa vesticã ºi de nord, unele regiuni din Africa ºi
Asia etc.
În mod asemãnãtor, dar cu alte specificitãþi, s-a desfãºurat trecerea la
modul de viaþã ºi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a
eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizatã prin utilizarea
arãturilor, cu ajutorul tracþiunii animalelor ºi irigaþii, ºi de creºterea animalelor,
organizarea superioarã a habitatului uman, înmulþirea, extinderea, diversificarea ºi
perfecþionarea aºezãrilor urbane ºi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care
ierarhiile economico-politice, militare ºi religioase erau tot mai evidente,
metalurgia propriu-zisã a aramei, bazatã pe reducere, topire ºi turnare, lucrarea
perfecþionatã a ceramicii, la roata olarului ºi arderea în cuptoare perfecþionate,
extinderea ºi perfecþionarea meºteºugurilor ºi relaþiilor comerciale, configurarea
unei spiritualitãþi, în cadrul cãreia existau panteonurile politeiste ºi divinitãþi
proeminente cu atribute solare) au apãrut, chiar dacã s-au manifestat deosebit sub
aspectul modalitãþilor ºi ritmurilor, tot în zona orientalã, prefigurând marile
civilizaþii cunoscute la începuturile Istoriei universale vechi, sumerianã în special.
Aceste faze de genezã, evoluþie ºi difuzie a modului de viaþã ºi de gândire
neoliticã ºi eneoliticã s-au desfãºurat în timpuri ºi cu ritmuri ºi intensitãþi
diferite, în funcþie de diverse cauze ºi condiþii, care au presupus numeroase etape
de continuitate ºi discontinuitate, ultima fiind mai evidentã din punct de
vedere arheologic.
Omul Neoliticului ºi Eneoliticului reprezintã fazele evoluate ale lui Homo
sapiens recens, fãrã deosebiri esenþiale, biologice, economice, sociale, culturale ºi
comportamentale faþã de tipurile umane ulterioare. Acesta a dezvoltat, în
complexul proces de adaptare la mediu, o serie de particularitãþi, nu atât biologice
cât comportamentale ºi culturale. În acelaºi timp, diferenþele de culoarea pielii ºi
pãrului, de formã ºi culoare a ochilor, de înãlþime, indice cranian etc., nu
marcheazã inegalitãþi rasiale între oameni, ci se înscriu în variabilitatea fireascã a
lui Homo sapiens sapiens, care, în anumite condiþii, favorabile sau mai puþin
favorabile, a creat forme superioare de culturã materialã ºi spiritualã.
De asemenea, se observã cã, în Neolitic ºi Eneolitic, au avut loc o serie de
suprapuneri ºi amestecuri antropologice ºi lingvistico-culturale, din care au
150 Dumitru Boghian
rezultat, în urma unor complicate procese etno-culturale de individualizare,
migraþie, simbiozã ºi asimilare, marile familii de popoare ºi limbi, care au fost, mai
apoi, cunoscute ºi înregistrate în izvoarele scrise. Astfel, se poate plasa în Neolitic
ºi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite, hamite, indo-
europene, extrem-orientale, africane, americane precolumbiene, acestea
evoluând, ulterior, spre ceea ce se cunoaºte istoric, în Epocile bronzului ºi fierului.

V. 2. Trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire în

Neolitic ºi Eneolitic
Neoliticul ºi Eneoliticul, luate în ansamblu ºi/sau separat, s-au caracterizat
printr-un ansamblu de achiziþii tehnologice, economice, sociale, comportamentale
ºi spirituale care au influenþat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a societãþii umane:
cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii, domesticirea ºi creºterea
animalelor, invenþia ºi utilizarea pirotehnologiilor: ceramica ºi metalurgia aramei,
perfecþionarea confecþionãrii ºi funcþionalitãþii utilajului litic cioplit, realizarea
unui bogat utilaj ºi armament litic ºi osteologic ºlefuit ºi perforat, sedentarizarea
mai accentuatã a habitatului ºi comunitãþilor umane, diversificarea ºi evoluþia
formelor de organizare socialã, cristalizarea formelor mentalului colectiv, a
manifestãrilor magico-religioase ºi artistice etc.
Una dintre cele mai importante modificãri comportamentale umane,
realizatã în Neolitic, este cea legatã de trecerea de la stadiul preistoric, de
“prãdãtor” ºi consumator, la cel protoistoric ºi istoric, de producãtor al
resurselor alimentare ºi al altor bunuri, fãrã ca noua epocã sã însemne numai o
“revoluþie alimentarã”. Dezvoltarea unei economii de producþie s-a materializat
în practicarea agriculturii ºi creºterii animalelor, a meºtesugurilor casnice,
comunitare ºi intercomunitare, a schimbului regulat de produse, uneori pe distanþe
foarte mari, modificând locul ºi rolul omului în cadrul ecosistemului. Toate acestea
au fost urmarea fireascã a acþiunii unui complex de factori economici, sociali ºi
spirituali, ºi au avut profunde urmãri în modul de viaþã ºi de gândire al societãþilor
neolitice ºi eneolitice, diversificate din ce în ce mai mult.

V. 2. 1. Cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii

Dupã ce mai bine de 95 % din existenþa sa preistoricã omul a trãit din
vânãtoare ºi cules, la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic -Mezolitic,
comunitãþile umane din zona orientalã ajunseserã, probabil, într-un stadiu avansat
al culesului, acela al recoltatului, un fel de exploatare controlatã a gramineelor
sãlbatice, practicat, mai ales, de femei, care a avut ca urmare cunoaºterea
trãsãturilor plantelor ºi a comportamentului biologic al acestora, etapã esenþialã în
trecerea la cultivarea plantelor. Dacã vânãtoarea ºi culesul au fost instinctive ºi
ereditare, agricultura reprezintã un comportament economic ºi social
eminamente cultural, învãþat ºi transmis din generaþie în generaþie, de-a lungul a
aproximativ 10000 de ani (cca. 500 de generaþii), realizându-se progrese
impresionante, care au marcat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a umanitãþii:
 Primele societãþi cu economie de producþie 151
explozia demograficã neoliticã, expansiunea economicã ºi tehnologicã, apariþia
oraºelor-state, “revoluþia” spiritualã, apariþia scrisului etc. ºi “trecerea” la istoria
propriu-zisã.
Dintre numeroasele plante comestibile cunoscute (cu fructe, tulpini,
frunze, rãdãcini ºi tuberculi comestibili), gramineele sãlbatice au jucat, încã de la
sfârºitul Paleoliticului superior, un rol tot mai important, remarcându-se grâul
sãlbatic (speciile Triticum boeticum ºi Triticum dicoccoides), orzul sãlbatic
(Hordeum spontaneum) ºi ovãzul sãlbatic (Avena) etc. Astãzi, zona de rãspândire
naturalã a gramineelor sãlbatice se aflã în sud-estul Turciei, la mai mult de 150 km
nord de siturile de la Mureybet ºi Abu Hureyra, unde erau destul de bine
reprezentate în Neolitic. În zonele de rãspândire secundarã, gramineele sãlbatice se
asociazã agriculturii ca plante sãlbatice. În habitatul lor natural, gramineele
sãlbatice au fost foarte afectate de pãscutul turmelor de animale (oi, capre, vaci) ºi
ºi-au redus drastic aria de rãspândire, aºa cum s-a întâmplat, de altfel, ºi cu arborii
ºi arbuºtii.
În aºezarea de la Ohalo II, în valea Iordanului, grâul, orzul ºi ovãzul
sãlbatic erau culese ºi consumate pe la 20000 bc, ulterior natufienii, zarzienii ºi
sebilienii dovedind o deosebitã predilecþie pentru aceste plante, lamele ºi lamele de
silex, obsidian ºi piatrã cu lustru fiind interpretate ca elemente componente de
seceri ºi cuþite de secerat, iar râºniþele de mânã descoperite, împreunã cu
frecãtoarele/zdrobitoarele respective, pun problema “mãcinãrii” grãunþelor
obþinute. În valea Nilului, culegerea ºi consumarea gramineelor sãlbatice, mai ales
a orzului, era cunoscutã dupã 13000 BC, aºa cum s-a sesizat în aºezarea de la Nabta
Playa (zona Gilf el-Kebir, în Sahara egipteanã).
De asemenea, în intervalul 20000-7000 bc, se cunoºteau ºi se consumau
seminþele de orz, ovãz, linte (Lens sp.), mãzãriche (Vicia sp.) etc. în grota Franchthi
(Grecia), iar în unele peºteri Epipaleolitice - Mezolitice ca cele de la La Balma de
l'Abeurador ºi La Baume Fontbrégoua din Franþa ºi Uzzo (Sicilia, Italia) s-au
descoperit o serie de leguminoase: lintea (Lens esculenta), mãzãroiul (Lathyris
cicera), mãzãrichea (Vicia ervilia), mazãrea (Pisum sativum), punând problema
existenþei unui centru nord-mediteranean de domesticire, alãturi de care se adaugã
ºi descoperirile de tip Lepenski Vir-Vlasaè-Schela Cladovei, cu graminee
Cerealia, susþinându-se, cu titlu de ipotezã, ºi existenþa unui centru balcanic de
trecere la cultivarea plantelor.
Domesticirea cerealelor a fost o importantã achiziþie culturalã a omului,
care a determinat, din punct de vedere biologic, un rãspuns genetic la nivelul
populaþiilor de graminee, provocat printr-o selecþie conºtientã, o manipulare voitã
de cãtre specia umanã. Agricultura intenþionatã implicã obligatoriu obþinerea de
seminþe vizând reproducerea acestora, pe când agricultura pre-domesticã se
caracterizeazã doar prin culegerea ºi folosirea de plante sãlbatice, ca prelungire a
culesului.
Astfel, cerealele devin o sursã importantã de hranã, cu deosebite avantaje
principale ºi secundare, deoarece sunt foarte bogate în hidraþi de carbon (zaharuri
ºi amidon) ºi, implicit, în calorii, zdrobite putând fi pregãtite sub formã de fierturi,
terciuri ºi turte, iar prin fermentare, în special orzul, conducea la obþinerea berii, o
bãuturã slab alcoolizatã, atestã în Orient din Neolitic.
152 Dumitru Boghian
De asemenea, seminþele de graminee pot fi pãstrate, în anumite condiþii
stabile, chiar în urma unor tratamente termice, vreme mult mai îndelungatã, în
comparaþie cu produsele oferite alte plante, iar pãrþile fibroase paiele ºi pleava,
tocate sau nu, au fost întrebuinþate în diferite scopuri: degresanþi pentru lutuielile
de locuinþã, pentru speciile ceramice uzuale, aºternut pentru oameni ºi animale,
chiar hranã, pentru acestea din urmã. Alãturi de gramineele sãlbatice, au fost
culese, aºa cum am vãzut, unele plante leguminoase, oleaginoase, textile, precum
ºi fructele unor arbori ºi arbuºti, pe care, mai apoi, le-au cultivat în sistem domestic,
completându-se, astfel, registrul alimentar al omului preistoric ºi protoistoric.
Drumul de la cules/recoltat la culturã a fost destul de lung, complex ºi
insuficient de clarificat, pânã acum. Comportamentul prevãzãtor al omului,
observaþia, experimentul ºi chiar întâmplarea au jucat un rol, important, primele
unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenþial de cele ale culegãtorilor, iar
cunoºtinþele acestora au fost folosite ºi transmise conºtient. În acelaºi timp,
cultivarea primitivã a plantelor a fost practicatã, probabil în prelungirea
obiceiurilor de cules, de cãtre femei, fapt care s-a rãsfrânt pe plan spiritual în
naºterea ideilor despre Terra Genitrix (Pãmântul-Mamã), componentã de bazã a
cultului fertilitãþii ºi fecunditãþii, foarte elaborat, atât de caracteristic Neoliticului,
cu paleodivinitãþile sale, prezente în cadrul tuturor religiilor antice ale
producãtorilor.
De asemenea, trebuie arãtat cã elementele unei agriculturi primitive se
observã în vãile marilor fluvii ºi râuri ale Orientului, multe din procedeele
cunoscute ulterior prefigurându-se în aceastã perioadã (mai ales semãnatul în
aluviunile aduse de ape, folosirea câmpurilor de cultivat de pe terasele de luncã sau
din albiile majore precum ºi cele din oaze, obþinerea unor terenuri agricole prin
defriºare ignicã, “deplasarea” periodicã a ogoarelor, în urma epuizãrii fertilitãþii
naturale a pãmântului, în alte zone din regiunea stãpânitã de comunitate,
inventarea modalitãþilor de stocare a rezervelor ºi metodele de irigaþie care erau
specifice Neoliticului pe deplin cristalizat).
În aceastã etapã, de început a Neoliticului, este vorba de o agriculturã
extensivã, probabil de tipul grãdinãritului, periodic ºi itinerant, cu mijloace încã
modeste, beþele de cultivat ºi sãpãligile de piatrã, corn, os ºi lemn, secerile de os sau
lemn, cu lame de silex sau piatrã, fiind unelte predilecte, dar care putea, potrivit
calculelor specialiºtilor sã asigure o recoltã de 3-5 ori mai mare decât s-a cultivat
(pentru comparaþie, în Sumer, unde exista o agriculturã bazatã pe irigaþie, produsul
era mai mare de aproximativ 86 de ori decât sãmânþa pusã în pãmânt), necesitând o
cantitate mult mai mare de muncã decât ocupaþiile tradiþionale (vânat, pescuit,
cules etc.).
Cãtre sfârºitul Neoliticului ºi, mai ales, în Eneolitic, cultivarea plantelor
cunoaºte un progres vizibil, perfecþionându-se tehnicile de lucrare a pãmântului
prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn, cu partea activã din piatrã ºi
corn), tractat cu ajutorul vitelor mari, mai ales a bovinelor, aºa cum sunt cunoscute
în cultura Obeid (mileniul V bc) ºi la Vãdastra (sfârºitul mileniului V bc), loturile
cultivate crescând dimensional. De asemenea, au început sã fie utilizate unele
metode de îmbunãtãþire a calitãþii solului, prin uzitarea îngrãºãmintelor de origine
animalã ºi irigaþiilor cu ajutorul canalelor, ºadufurilor sau în tehnica qanât, toate
 Primele societãþi cu economie de producþie 153
având drept consecinþã creºterea cantitãþii de cereale obþinute, conducând la
creºterea populaþiei, a bunãstãrii acesteia, la dezvoltarea schimburilor ºi la apariþia
formelor superioare de organizare socio-juridicã ºi politico-statalã, aºa cum se
cunosc în cadrul civilizaþiilor din vãile Nilului, Tigrului ºi Eufratului, Indusului ºi
Gangelui, Huang-he ºi Yangzijiang etc.
Astfel, primele dovezi legate de practicarea irigaþiilor sunt atestate din
mileniul al VI-lea bc, din timpul culturii Samarra, odatã cu avansarea purtãtorilor
acesteia spre câmpiile aluvionare ale Mesopotamiei. La Tell Sawwan se realiza o
irigare cu apã adusã prin canale din Tigru iar la Mandali (Chaga Mami) se foloseau
canalele sãpate perpendicular pe cursurile apelor care coborau de pe dealuri. Cam
în aceeaºi perioadã, sub influenþa culturii Samarra, în câmpiile din zonele
depresionare ale Zagrosului irakiano-iranian au început sã fie utilizate irigaþiile ºi o
agriculturã de tip superior, aºa cum se cunoaºte la Chaga Sefid (faza Surkh), pentru
ca mai târziu, în mileniul al V-lea bc, în timpul culturii Obeid sã se foloseascã, pe
scarã largã, în Mesopotamia, o serie de lucrãri de îmbunãtãþiri funciare, în special
drenãrile pentru a evita sãrãturarea câmpurilor cultivate ºi irigaþiile pe suprafeþe
extinse.
Datoritã faptului cã procesul domesticirii cerealelor nu este suficient
elucidat, în decursul cercetãrilor au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice
aceastã modificare economicã ºi comportamentalã, fãrã avantaje vizibile imediat,
deoarece omul a devenit mai puþin liber, trebuind sã se ocupe de culturi ºi
protejarea acestora, schimbându-ºi chiar ritmul natural de viaþã cu unul artificial,
antropic, bazat pe un nou calendar, cel agricol.
Astfel, G. V. Childe (1925) socotea cã unele modificãri climatice din
Orient, datorate unei aridizãri, ar fi determinat omul sã recurgã la cultivarea
plantelor, dezvoltând, ulterior (1929), conceptul de “revoluþie neoliticã”. J. G. D.
Clarke se plasa pe poziþii asemãnãtoare, dar a adãugat (1952), ca factor central,
pentru trecerea la agriculturã, cãutarea unui echilibru economic. Între cercetãtorii
care susþineau, în completarea lui V. G. Childe, scenarii bazate pe determinismul
mediului asupra cultivãrii plantelor se numãrã H. E. Wright (1977), O. Bar-Yosef
(1989) ºi M. Kislev (1989).
În anii '50-'70 ai secolului al XX-lea, teoriile referitoare la invenþia
agriculturii susþineau aºa-numitul “echilibru model” sau “revoluþia cu spectru
larg” a lui K. V. Flannery (1969). Alþi specialiºti considerã naºterea agriculturii s-a
bazat pe necesitãþi sociale ºi modificãri culturale.
Astfel, L. R. Binford susþinea (1968) existenþa, la începutul Neoliticului, a
unei “presiuni demografice” care ar fi generat modificarea tipului de economie,
introducând noþiunea de “cultural ecology”, ipotezã care nu s-a verificat decât
parþial, pânã în prezent. C. Runnels ºi T. van Andel (1988) considerau cã la baza
agriculturii au stat schimburile comerciale, iar B. Hayden (1990) vorbea o evoluþie
socialã, cultivarea plantelor rezultând, dupã pãrerea sa, dintr-o nevoie de bogãþie,
de surplus. Mai nou, J. Cauvin (1978, 1989, 1994) aratã cã naºterea agriculturii a
fost precedatã de o serie de modificãri psihice ºi culturale ale oamenilor, care au
fãcut posibil noul tip de economie, vorbind de o adevãratã revoluþie mentalã “la
revolution des symboles”, cu reverberaþii complexe.
Din mileniul al IX-lea bc, în prima fazã a Neoliticului (PPNA, aprox.
154 Dumitru Boghian
9000-8200 bc) au apãrut, probabil, elementele unei economii agricole propriu-
zise, chiar dacã cultivarea plantelor este încã insuficient demonstratã (la Djade în
Siria se considerã cã ne-am afla în faþa primelor gesturi agricole evidente), urme

Fig. 78. Harta unor centre agricole orientale cu dovezi de cultivare

a plantelor. ?- Situri din mileniul VIII BC; - Situri din
mileniul VII BC (dupã Zochary & Hopf, 1988)
ale unor cereale stocate existând în zona Siriei (Tell Aswad IA), Iordania
(Jerichon), Irak (Zewi Chemi-Shanidar), unde sau gãsit “silozuri” de lut ars,
încercându-se, astfel, asigurarea unei securitãþi alimentare. Paleobotaniºtii
considerã cã despre cultivarea propriu-zisã a plantelor, într-un sistem bine
organizat, se poate vorbi, cu suficientã certitudine, din mileniul VIII bc
(fig. 78 ºi 79).
De aceea, se poate considera cã trecerea de la cules la semãnat s-a datorat
unei multitudini de factori printre care pot fi menþionaþi: existenþa gramineelor ºi
leguminoaselor sãlbatice în peisaj, culese pentru consum, o anumitã presiune
demograficã, epuizarea periodicã a resurselor din preajma aºezãrilor, o schimbare
de mentalitate economicã ºi spiritualã, fãrã a se mai putea lua în considerare, cel
puþin deocamdatã, o instabilitate climaticã care ar fi generat o penurie alimentarã,
deoarece atentele studii arheobotanice ºi arheozoologice din Orient relevã o
abundenþã de surse alimentare în vãile marilor fluvii Nil, Eufrat, Tigru, Iordan).
Noua ocupaþie cultivarea plantelor nu a rezolvat problemele alimentare
ale comunitãþilor neolitice, deoarece perioadele de secetã, inundaþii sau de atacuri
ale dãunãtorilor ºi altor triburi puteau sã afecteze, uneori drastic, resursele de
cereale, spectrul foametei ºi malnutriþiei constituind o mare ameninþare. De aceea,
culesul îºi pãstreazã o nealteratã importanþã, completând regimul alimentar,
proteic, glucidic, vitaminic ºi mineral al omului protoistoric.
 Primele societãþi cu economie de producþie 155
Opt plante sunt considerate ca stând la baza agriculturii în Lumea Veche:
douã specii de grâu, inul, orzul, ºi leguminoasele - lintea, mãzãrichea, mazãrea ºi
nãutul, care prezintã avantajul de a avea atribute biologice pre-adaptative,
favorabile unei co-evoluþii între om ºi plante. Astfel, acestea sunt plante anuale,
cu boabe care rezistã un anotimp (adormite), sunt autogame, ceea ce a permis ca
modificãrile genetice sã persiste ºi sã se transmitã de la o generaþie la alta. Spicele
ºi pãstãile care rãmâneau intacte la maturitate au fost culese ºi selecþionate
conºtient de om. De asemenea, acestea sunt plante de varã, înflorirea petrecându-se
înainte de solstiþiul de varã, adicã înainte de perioada secetoasã, iar boabele erau
adaptate pentru o pãstrare îndelungatã.
Cercetãrile arheobotanice ºi de arheologie experimentalã au evidenþiat
diferitele modalitãþi de cultivare a gramineelor sãlbatice, de recoltare a acestora,
chiar înainte de maturarea deplinã, seminþele pãstrându-ºi calitãþile nutritive,
biologice ºi de stocare.

Fig. 79. Situri neolitice timpurii (apud American Society of Agronomy)

Grâul (fig. 80), considerat cereala universalã a Lumii Vechi, face parte din
genul Triticum, fiind cunoscute, de timpuriu, speciile diploide (Monococca -
Einkorn): sãlbatic (Triticum boeticum) ºi alacul cultivat (Triticum monococcum),
de toamnã ºi primãvarã, la Tell Abu Hureyra (mil. X-IX BC) ºi Mureybet (mil. VIII
BC) în Siria, la Ali Kosh-Bus Mordeh ºi Tepe Sabz în Iran, Jarmo în Irak, Hacilar
(nivelul aceramic), Cayönü ºi Can Hasan în Turcia, pentru mileniile VIII-VII BC,
Argissa Magoula ºi Ghediki, în Thessalia, ºi Nea Nikomedia, în Macedonia, (mil.
VII-VI BC), ºi mileniul V BC pentru civilizaþiile din valea Dunãrii mijlocii ºi
inferioare.
Speciile tetraploide de grâu (Dicoccoidea Emmer), se gãsesc ºi astãzi în
stare sãlbaticã în zona de altãdatã a Semilunii fertile, unde au fost “domesticite”,
156 Dumitru Boghian
divizându-se în mai multe subspecii: sãlbatic (Triticum dicoccoides), grâul
moale, cultivat (Triticum dicoccum) ºi grâul tare (Triticum durum).
Grâul sãlbatic
(Triticum dicoccoides)
de toamnã este foarte
adaptabil, întâlnindu-
se pânã la altitudinea
de 1600 m, ale cãrui
urme timpurii au fost
identificate la Jarmo
(Irak), Cayönü
(Turcia), Tell Aswad ºi
Fig. 80. Diferite specii de grâu. A. Triticum Tell Abu Hureyra
monococcum; B. T. dicoccum (turgidum); C. T. (Siria), în mileniile
Aestivum VIII-VII BC; grâul
moale, cultivat
(Triticum dicoccum),
de toamnã ºi primãvarã, era foarte frecvent în aºezãrile orientale la: stratul
aceramic de la Beidha (Iordania de sud), Hacilar (nivelul aceramic) ºi Çatal Hüyük
(Turcia), în nivelurile timpurii de la Ali Kosh (Iran) ºi locuirile preceramice (mil.
VII bc) de la Ghediki, Achilleion ºi Argissa (Thessalia, Grecia) ºi Nea Nikomedia
ºi Sesklo (Macedonia, Grecia), în mileniile VII - VI bc rãspândindu-se în zona
carpato-balcanicã, Valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare, în ariile civilizaþiilor
Presesklo, Protosesklo, Starèevo - Criº ºi ceramicii liniare; ºi grâul tare (Triticum
durum), cu varietãþi de toamnã ºi primãvarã, prezent, în mileniile VIII-VII bc la
Tell Aswad ºi Tell Bouqras, ºi în mileniul al VI-lea la Ras Shamra ºi Tell el Kown,
toate în Siria, în perioada urmãtoare fiind cunoscut pânã în regiunea central-
europeanã.
Varietãþile hexaploide ale grâului (Speltoidea - Dinkel) erau reprezentate
prin: Triticum spelta, o specie de grâu de primãvarã ºi de toamnã, adaptat la un
climat mai rece sau montan, putând rezulta dintr-un centru ponto-caspic, este
atestat relativ târziu, în mileniile VI-V bc, probabil la Erbaba (Turcia), cu siguranþã
la Arukhlo, în Transcaucazia, Hãrman (România) ºi Sacarovca (R. Moldova),
ultimele douã aparþinând culturii Starèevo-Criº; Triticum aestivum (T. vulgare),
de primãvarã ºi toamnã, foarte bun pentru hranã, cu origine, probabilã, orientalã,
este cunoscut în mileniul al VI-lea bc la Çatal Hüyük ºi nivelurile neolitice târzii de
la Hacilar, în Turcia, Tell-es-Sawwan (Siria), Tepe Sabz (Iran), Knossos (Creta),
Tell Azmak (Bulgaria), iar, la începutul mileniului urmãtor, la Vršnik III ºi Anza I-
III (Serbia), ºi, pe la mijlocul perioadei, la Cârcea ºi Liubcova (România); grâul
pitic (Triticum compactum), rezistent la soluri mai sãrace ºi perioade secetoase, cu
mai multe tipuri de primãvarã, mai puþin cunoscut, din punct de vedere arheologic,
este menþionat la Tell Ramad (Siria), nivelul neolitic preceramic B, ºi Vršnik, Obre
I ºi Kakanj (Serbia), fiind mai frecvent în Eneolitic; grâul pitic indian (Triticum
sphaerococcum) este o specie de toamnã, bine adaptat la regimul climatic secetos,
este cunoscut în valea Indusului pe la 4000 bc la Mehrgarh (India), ulterior fiind
prezent în cultura Harappa (mil. IV-III bc).
 Primele societãþi cu economie de producþie 157
Orzul (genul Hordeum) ocupã locul al doilea, ca frecvenþã, între cerealele
cultivate ºi consumate în Lumea Veche, având mai multe varietãþi sãlbatice sau
cultivate, nude sau acoperite. Orzul sãlbatic, cu douã rânduri de boabe, (Hordeum
spontaneum C. Koch), era rãspândit din zona litoralului estic al Mediteranei pânã
în Afganistan, fiind identificat în aºezãrile de la Tell Abu Hureyra (~9000 bc), Tell
Mureybet ºi Tell Aswad (8000-7500 bc) din Siria, Ali Kosh (faza Bus Mordeh), în
Iran, Jarmo (Irak) ºi Franchthi (Grecia), datate pe la 7500-6750 bc, Beidha (Israel),
Cayönü ºi Çatal Hüyük, în Turcia, încadrate dupã 6700 bc.
Orzul este mai puþin pretenþios decât grâul, tolerând solurile cu tendinþe
saline sau alcaline. Dovezi ale orzului cultivat sunt datate, în Orient, pe la 7500-
6500 bc: nivelurile aceramice de la Tell Abu Hureyra ºi faza a II-a de la Tell Aswad
(Siria), precum ºi în nivelul aceramic de la Jarmo (Irak), ulterior fiind cunoscut ºi în
câmpia Thessaliei, Macedonia ºi Insula Creta.
Tot din mileniile VIII-VII bc provin boabe de orz cu ºase rânduri
(Hordeum vulgare), recuperate de la Tell Abu Hureyra ºi Tell-es-Sawwan (Siria),
Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran), Hacilar, Can Hasan, Çatal Hüyük, Mersin (Turcia), în
staþiunile anatoliene descoperindu-se ºi varianta Hordeum vulgare nudum, Argissa
Magoula ºi Nea Nikomedia (Grecia), în mileniile VI-V bc aceste varietãþi fiind
cunoscute ºi în Balcani, Valea Dunãrii, Podiºul Moldo-Volhyno-Podolian etc.
Secara (genul Secale) este mai puþin cunoscutã ºi cultivatã în Orient.
Specia sãlbaticã (Secale montanum) este semnalatã în nivelul epipaleolitic de la
Tell Abu Hureyra, în vreme ce de secarã cultivatã (Secale cereale) poate fi vorba
în nivelul aceramic de la Can Hasan III (~6600 bc) ºi în mediul culturii ceramicii
liniare din zona polonezã ºi dunãreanã, chiar ºi în Europa de nord-nord-vest, în
mileniile V-IV bc, vorbindu-se de existenþa unui centru european de cultivare a
acestei cereale
Ovãzul (genul Avena) este o graminee cu valenþe mai mult furajere,
descoperitã, în stare sãlbaticã din mileniul al VIII-lea bc, la Ali Kosh (fazele Ali
Kosh ºi Mohamad Jaffar), în Iran, Beidha, în Israel, dar se pare cã nu a fost cultivat.
Probabil, ca plantã de culturã (Avena fatua, A. strigosa, A. sativa) este cunoscut din
mileniul al VII-lea bc la Achilleion (Grecia), fiind atestat, mai apoi, în multe
staþiuni neolitice ºi eneolitice din Europa.
Meiul (genul Panicum) este cunoscut din mileniul al VII-lea bc la Argissa
Magoula (Grecia), ºi din mileniul al V-lea bc în zonele Caucazului, Iranului (Tepe
Yahya), sud-est ºi central-europeanã, în mediul civilizaþiilor Starèevo-Criº ºi
ceramicii liniare.
Agricultorii timpurii au învãþat, relativ devreme, cã pentru a se asigura o
recoltã suficientã, în condiþii nu întotdeauna favorabile, era necesarã cultivarea,
câteodatã amestecatã, a diferitelor graminee, ºi, de aceea, acestea se regãsesc
asociate în “depozitele” de cereale. De asemenea, existã dovezi de selecþionare a
boabelor de cereale, poate de încruciºare naturalã ºi artificialã, pentru a se obþine
plante mai productive ºi rezistente.
Pentru completarea resurselor de hranã vegetalã ºi pentru refacerea
fertilitãþii naturale a solului, prin rotaþia culturilor, în lumea orientalã ºi europeanã
au fost culese, domesticite ºi cultivate, în mileniile IX-VII bc, în niveluri aceramice
sau ceramice, anumite plante leguminoase: lintea (Lens esculenta, Lens
158 Dumitru Boghian
culinaris), descoperitã la Tell Abu Hureyra, Mureybet, Tell Aswad, Tell Ramad
(Siria), Jarmo (Irak), Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran), Jerichon B (Iordania), Hacilar ºi
Girikihaciyan (Turcia), Ghediki, Argissa Magoula ºi Sesklo (Grecia), din mileniul
al V-lea bc fiind cunoscute în restul lumii europene; mazãrea (Pisum elatius, P.
sativum, P. arvense), atestatã, pentru mileniile VIII-VII bc, la Tell Aswad (Siria),
Jarmo (Iran), Jerichon (Iordania), Can Hasan, Cayönü, Hacilar, Çatal Hüyük ºi
Erbaba (Turcia), iar în mileniile V-IV bc la Nea Nikomedia, Ghediki, Sesklo,
Soufli Magoula (Grecia), Tell Azmak (Bulgaria), Gomolova (Serbia) etc;
mãzãrichea (Vicia ervilia), cunoscutã pentru mileniile VII-VI bc, la Can Hasan
III, Cayönü, Hacilar, Çatal Hüyük ºi Erbaba (Turcia), Nea Nikomedia ºi Sitagrioi
(Grecia), Tell Azmak ºi Tell Karanovo (Bulgaria, ºi în valea Dunãrii mijlocii;
bobul (Vicia narbonensis ºi V. Faba L. = Faba vulgaris Moench), identificat,
pentru început, la Beidha (Israel), Jerichon B (Iordania), Tell Abu Hureyra (Siria),
Cape Andreas-Kastros (Cipru), Sesklo ºi Dimini (Grecia), Passo di Corvo (Italia);
mãzãroi (lintea albã)(Lathyrus sativus), la Jarmo (Irak), Dimini (Grecia), unele
situri ale neoliticului cardial ºi liniar-ceramic etc.
În acelaºi timp, de la începutul Neoliticului au fost cunoscute unele plante
textile ºi oleaginoase aºa cum este inul (Linum bienne ºi L. usitatissimum), prezent
la Tell Mureybet ºi Tell Ramad (Siria), Jerichon (Iordania), Ali Kosh (faza Bus
Mordeh) ºi Tepe Sabz (Iran), Tell Arpachiyah (cultura Tell Halaf, Irak), în
nivelurile epipaleolitice de la Èavdar ºi Kazanlyk (Bulgaria) ºi în aºezãrile
civilizaþiilor Presesklo, Protosesklo, ceramicii liniare, pânã în Europa de nord. De
asemenea, este semnalat ºi macul (Papaver somniferum), cu calitãþi medicinale ºi
narcotice, descoperit în staþiuni ale culturii liniar-ceramice.
Prin cules, oamenii Neoliticului îºi procurau ghinde de stejar (Quercus
sp.), jirul fagului (Fagus sp.), porumbele (Prunus spinosa), mãrul pãdureþ
(Pyrus malus), coarne (Cornus mas) ºi struguri sãlbatici (Vitis silvestris), ale
cãror fructe le consumau, proaspete, uscate ºi, poate, afumate, sau le dãdeau
animalelor domestice. O menþiune aparte meritã viþa de vie (Vitis vinifera)
descoperitã în stare sãlbaticã în situri epipaleolitice ºi neolitice timpurii, mileniile
VII-VI bc, din Grecia (Franchthi, Argissa Magoula, Achilleion, Sesklo) ºi Bulgaria
(Anza, Èavdar ºi Kazanlyk), pentru ca, din mileniul al IV-lea bc, sã existe dovezi
clare de cultivare a acesteia în Egipt, zona siro-palestinianã, Anatolia, Grecia ºi,
probabil, în zona est-carpaticã (Basarabia), vinul intrând în alimentaþie ºi în
practicile magico-religioase.
Prin mileniul al VII-lea bc, probabil, cultivarea plantelor a apãrut ºi în
regiunea caucazianã, aceasta aflându-se în imediata vecinãtate a Semilunii fertile,
fiind cunoscute urmele descoperite în câmpia fertilã a Araratului, pe pantele
Aragadzului, valea Araxului ºi alte pãrþi ale Transcaucaziei, ºi în valea Kuro, pânã
în Kars, plantele de culturã fiind asemãnãtoare cu cele din Orientul Apropiat.
Pe lângã Lumea Veche (orientalã ºi europeanã), unele plante de culturã au
fost domesticite în alte regiuni, putându-se reþine, deocamdatã, zonele africanã, cu
domesticirea ºi cultura sorgului, extrem-orientalã ºi sud-est asiaticã, unde, foarte
probabil, independent, a fost cultivat orezul, fiind mai greu de precizat
începuturile acestuia, cu o tehnologie agricolã destul de pretenþioasã ºi deosebitã
de a celorlalte cereale, precum ºi regiunea mezoamericanã, cu cultura
 Primele societãþi cu economie de producþie 159
porumbului, în special.
Sorgul (Sorghum bicolor L. Mœnch) este una dintre puþinele cereale
cultivate care are o origine africanã, domesticirea sa realizându-se pe la 8000-7000
BP în spaþiul sudanez, fãrã a se putea ºti, cel puþin deocamdatã, dacã a fost
cunoscutã ºi în Sahara. Ulterior, a fost cunoscutã ºi cultivatã în zona Orientului
Apropiat (Abu Dhabi ºi Oman pe la 5000 - 4500 BP) ºi India (4000 BP).
În Asia de sud, sud-est ºi est, cunoscutã ºi sub denumirea de indianã ºi
indochinezã, de-a lungul vãilor unor mari fluvii: Indul, Gangele, Brahmaputra,
Mekong, Huang-Ho, Yangzijiang ºi Hanshui, a fost cules ºi mai apoi cultivat, în
diferite etape istorice, orezul (Oryza sativa), necesitând terenuri aluvionare, foarte
bogate în umiditate. Orezul cunoaºte douã specii principale, una asiaticã (Oryza
sativa L.) ºi o alta africanã (Oryza glaberrima Steudel), fãrã a se putea preciza,
deocamdatã, care au fost speciile sãlbatice din care au derivat. De asemenea, se mai
cunosc o serie de specii sãlbatice care au fost culese de-a lungul timpului: orezul
sãlbatic din America de Nord (Zizania aquatica L.), cules de amerindienii
algonkini, ºi orezul sãlbatic din Manciuria (Zizania latifolia Turcz), cultivat de
chinezi în secolul al X-lea.
Orezul era cunoscut în zona chinezã înainte de 7000 bc, mai ales în bazinul
Yangzijiang (Fluviul Albastru), în situl de la Hemudu (districtul Yuyao, provincia
Zhejiang), datat în mileniul al VI-lea bc, erau întrebuinþate sisteme complexe de
barare a apei ºi obþinerea unor suprafete inundate pentru cultivat aceastã cerealã.
Ulterior, din satele culturii Yangshao, provin cantitãþi însemnate de cariopse
calcinate de orez, ceea ce demonstreazã cã a devenit, în scurtã vreme, o importantã
resursã alimentarã, deºi comunitãþile acestei civilizaþii chineze cultivau predilect
meiul pãsãresc (Panicum miliaceum). În Asia de sud-est, urme de paie ºi pleavã de
orez carbonizate au fost descoperite în conþinutul fragmentelor ceramice
provenind din situl de la Non Nok Tha (Thailanda de est), datate pe la 3500 bc, în
aºezãrile neolitice din regiune fiind gãsite ºi cuþite de secerat din ardezie (mileniul
II bc, Spirit Cave, Thailanda).
Hriºca (Fagopyrum esculentum), originarã, probabil, din Asia centralã s-a
rãspândit, deopotrivã, spre est ºi vest. Prezentã în zona chinezã înaintea orezului,
hriºca este cunoscutã ca una dintre plantele timpurii de culturã în Japonia (faza
mijlocie a culturii Jômon, 4000 - 3500 bc). În spaþiul european, hriºca a fost
cunoscutã din Neolitic ºi Eneolitic.
Pe lângã aceastã cerealã, în zona chinezã au mai fost cultivate: meiul
pãsãresc (Panicum miliaceum) ºi meiul italic (Setaria italica L. Beauv.), coada
vulpii (Alopecurus pratensis), sorg (Sorghum vulgare), cânepã (Cannabis sativa),
arbuºti precum dudul (Morus alba ºi Morus nigra), ºi plante cu rizomi ºi tuberculi:
taro (Colocasia antiquorum) ºi ignama asiaticã (Dioscorea alata), cu origine
indochinezã. Soia (Glycine hispida Max.) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în
zona Manciuriei (China).
Ca plantã textilã, cânepa (Cannabis sativa) este recunoscutã pentru
fibrele sale rezistente din care se puteau realiza frânghii, sfori, vele pentru
ambarcaþiuni ºi diverse þesãturi, în vreme ce uleiul extras din seminþe, asemãnãtor
cu cel de in, era utilizat pentru realizarea diferiþilor coloranþi sau în alte scopuri.
Varietatea sa indianã (Cannabis indica), prin florile ºi frunzele uscate, are calitãþi
160 Dumitru Boghian
medicinale (analgezice ºi sedative) ºi stupefiante (marijuana ºi haºiº). Cannabis
sativa era cunoscutã, în Neolitic, în diferite regiuni: în cultura Yangshao din China
de nord, în unele staþiuni liniar-ceramice europene (Eisenberg, în
Thuringia/Germania), în situl de la Nagada (Egipt), descoperiri datate în mileniile
al IV-lea-al III-lea bc, fiind greu de stabilit un centru unic de domesticire a acesteia.
Bumbacul (Gossypium sp.) din familia malvaceelor, cunoscut ca plantã
textilã ºi oleaginoasã, a fost domesticit ºi cultivat în douã spaþii geografico-
culturale diferite. În Lumea Veche se socoate, pe baza descoperirilor, cã bumbacul
sãlbatic (Gossypium herbaceum) ar fi originar din India sau din Sudan ºi era
cultivat în Orientul Mijlociu. O altã variantã de bumbac (Gossypium arboreum) era
cultivat în India pe la 3000 bc. În Lumea Nouã, o variantã sãlbaticã de bumbac
(Gossypium barbadense) era cunoscutã în Ecuador, nordul Perului ºi Insulele
Galapagos, iar ca plantã cultivatã era prezentã în centrul ºi nordul Perului pe la
2500 bc, în timp ce varianta Gossypium hirsutum a fost descoperit, ca plantã de
culturã, la Tehuacán (Mexic), pe la 3500 bc.
În spaþiul american, se cunosc douã centre relativ timpurii de cultivare a
unor plante comestibile: regiunea mezoamericanã (America centralã), pentru
porumb (Zea mays), dovleac (Cucurbita melopepo ºi pepo), cartofi dulci (Solanum
tuberosa) ºi manioc (Manihot esculenta), fasole (Phaseolus vulgaris), ºi zona
central-andinã (Anzii centrali), pentru cartof, manioc ºi fasole, de unde s-au
rãspândit ºi în alte teritorii.
Mulþi paleobotaniºti considerã cã strãmoºul sãlbatic al porumbului este
teosintul (o graminee sãlbaticã mezoamericanã, Euchlœna mexicana), ale cãrui
boabe au fost mai întâi culese pentru ca, mai apoi, sã fie cultivat, în mileniile al
VI-lea - al V-lea bc, perioadã în care s-ar fi trecut, în zona mexicanã ºi, probabil, în
cele vecine, la cultura diferitelor varietãþi de porumb, dintre care una cu opt ºiruri
de boabe.
Fasolea (Phaseolus spp.) a cunoscut patru specii diferite genetic ºi
morfologic, cu forme sãlbatice care au fost domesticite în America, în diferite etape
evolutive. Fasolea sãlbaticã era cunoscutã, în mileniile IX-VII bc, la Guila Naquitz
pe valea Oaxaca (Mexic), în regiunea mezoamericanã, ºi la Guitarrero (Peru) în
zona central-andinã, neputându-se spune, cu precizie când a fost cultivatã, dar ca
plantã de culturã era prezentã în valea Tehuacán (Mexic) din mileniul al V-lea.
„Fasolea de Lima” (Phaseolus lunatus) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în
spaþiul andin pe la 8800 - 8200 BP în grota Guitarrero Peru, fiind consideratã una
dintre cele mai vechi plante cultivate în zona andinã, pe la 5750 BP la Chilca, Peru,
ºi pe la 4500 BP la Huaca Prieta (Peru). Fasolea comunã (Phaseolus vulgaris) era
cultivatã în regiunea Tamaulipas ºi la Tehuacán pe la 6000 BP ºi pe la 2900 BP în
zona andinã, în epocã ceramicã. În regiunea mezoamericanã au mai fost cultivate
Phaseolus acutifolius ºi P. coccineus pe la 2200 BP (Tehuacán) ºi P. lunatus pe la
1850 - 1150 BP.
În zona andinã au fost cunoscute mai multe Chenopodiaceae dintre care
cañihua (Chenopodium pallidicaule) era semidomesticitã iar quinoa
(Chenopodium quinoa) era domesticitã încã de pe la 5800-4400 bc (faza Piki, în
regiunea Ayacucho, Peru). Spanacul (Spinacia oleacera) era probabil domesticit în
zona Zagrosului, prin mileniului al IV-lea bc.
 Primele societãþi cu economie de producþie 161
Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului ºi
maniocului, oamenii învãþând sã nu consume pãrþile aeriene ºi fructele acestor
plante care sunt otrãvitoare, pe care le-au cultivat doar pentru tulpinile lor
subterane, îngroºate, bogate în substanþe de rezervã (proteine ºi amidon). Mai
mult, oamenii au învãþat, încã din stadiul de culegãtor, sã extragã substanþa
otrãvitoare din tuberculii de manioc, ºi sã prepare aºa-numita tapioca, fãina de
manioc, folositã în alimentaþie. Ulterior, au fost cultivate: amarantul, floarea
soarelui, tigva (Lagenaria vulgaris), ardeiul iute, sau erau culese: diferite varietãþi
comestibile de cactuºi, alunele de pãmânt, fructele arborelui de cacao etc.
În multe diagrame polinicice provenind din statiuni neolitice se întâlnesc,
ca plante ruderale, diferite varietãþi de cicoare (Fam. Compositae) asociate cu
zonele unde se practica agricultura ºi de concentrare a locuirii, în cadrul cãrora a
avut loc o uzurã superficialã a solului ºi o acumulare a derivaþilor azotaþi ca urmare
descompunerii resturilor (vegetale ºi menajere) ºi dejecþiilor. În aceeaºi categorie
pot fi incluse ºi urzica (Urtica dioica), patlagina (Plantago major), spanacul
porcesc (Chenopodium album ºi hybridum) ºi alte Chenopodiaceae.

V. 2. 2. Creºterea animalelor
Domesticirea ºi creºterea animalelor sunt alte achiziþii fundamentale ale
modului de viaþã neolitic, premisele sale regãsindu-se din perioada finalã a
Paleoliticului superior, când comunitãþile umane practicau o fazã avansatã a
vânãtorii. Nu se poate preciza încã, în detaliu, începuturile ºi modul în care s-a
realizat domesticirea unor animale, deoarece modificãrile somato-fiziologice între
animalele domestice ºi cele sãlbatice nu sunt clare dintr-o datã, dar este evident
saltul calitativ care l-a determinat aceasta în cadrul vieþii comunitãþilor umane
neolitice.
Dintre multiplele cauze care au stat la baza trecerii la creºterea animalelor
meritã menþionat importantul spor demografic de la sfârºitul Paleoliticului
superior ºi din Epipaleolitic - Mezolitic care a creat o presiune asupra surselor de
vânat, odatã ºi cu schimbarea climatului, oamenii fiind nevoiþi sã-ºi modifice
comportamentul economic, procesul fiind favorizat de cultivarea plantelor,
sedentarizarea mai accentuatã a unor grupe umane ºi alte invenþii tehnologice.
Odatã cu Neoliticul se intrã într-o nouã etapã a relaþiilor antropozoologice,
dintre om ºi animal, lãrgindu-se treptat registrul speciilor domesticite, selectându-
se ºi ameliorându-se caracteristicile acestora, prin selecþie artificialã ºi întreþinerea
lor în condiþii mai bune decât cele oferite de mediul natural. În perioada care
cuprinde sfârºitul Paleoliticul superior, Epipaleoliticul - Mezoliticul ºi începuturile
Neoliticului, domesticirea animalelor a cunoscut cel puþin douã etape: o etapã
iniþialã în care erau vânate animalele mature, puii fiind prinºi ºi crescuþi, cei care
supravieþuiau se maturizau ºi se reproduceau în captivitate, schimbându-ºi treptat
comportamentul ºi domesticindu-se; ºi etapa creºterii propriu-zise a animalelor
domestice în cadrul aºezãrilor sau pe lângã acestea, din care se va dezvolta,
pãstoritul, predominant la unele comunitãþi ºi transhumanþa chiar.
Transhumanþa reprezintã o modalitate de creºtere intensivã a animalelor,
prin care o populaþie exploata mai bine pãºunile din teritoriul pe care îl gestiona,
162 Dumitru Boghian
prin ocuparea succesivã a diferitelor spaþii geografice (pãºuni montane, pãºuni din
vãile inferioare ale unor mari cursuri de ape, stepe etc.) în perioade favorabile.
Turmele erau îngrijite de „echipe” specializate care se deplasau cu ele (mai mulþi
indivizi chiar familii întregi) în terenurile de pãºunat, revenind periodic în teritoriul
de bazã, într-un sistem pendulatoriu care diferã de nomadism.
Prima etapã reprezintã o fazã ºi o formã evoluatã ºi specializatã a
vânãtorii, în care nu era vorba numai de satisfacerea unor necesitãþi imediate de
hranã ci ºi de un anumit comportament prevãzãtor, comunitãþile umane
demonstrând intenþionalitatea ºi voinþa de creºtere a animalelor, urmãrindu-se ºi
reproducerea, regenerarea acestor surse de carne, aflate oricând la îndemânã, în
condiþii de relativã siguranþã. În acest context, trebuie arãtat cã patru dintre speciile
de animale, vânate cu predilecþie la sfârºitul Paleoliticului ºi în Epipaleolitic-
Mezolitic, în Orient ºi Anatolia: bovine (bour), oaia ºi capra sãlbaticã ºi mistreþul,
au constituit baza biologicã naturalã pentru domesticire. Vânãtorii cunoºteau
caracteristicile ºi comportamentul acestor specii, din rândul lor ºi a urmaºilor lor
recrutându-se viitorii crescãtori de animale.
Unul dintre cele mai importante principii ale Arheozoologiei, disciplinã
ºtiinþificã care se ocupã cu studiul resturilor osteologice fosile provenind de la
animale, este acela cã o specie nu poate fi domesticitã decât acolo unde aceasta a
existat din abundenþã în stare sãlbaticã, modelul multicauzal fiind mult mai
apropiat de realitate. De aceea, domesticirea animalelor, ca de altfel cultura
plantelor, nu s-a petrecut doar într-un centru unic ºi numai la începutul
Neoliticului. Pe lângã Orient, existã mai multe locuri de domesticire a unor specii
de animale, din care unele regionale, aºa cum au fost zonele extrem-orientalã ºi
sud-est asiaticã ºi mezoamericanã. De asemenea, a fost emisã ºi pãrerea cã, în
decursul istoriei, au existat ºi locuri de redomesticire a unor animale sãlbatice,
acolo unde unele specii domestice au fost decimate ca urmare a unor epidemii,
calamitãþi naturale sau antropice.
Domesticirea animalelor se bazeazã pe capacitatea de învãþare ºi
„socializare” a acestora în cadrul haitei ºi turmei specifice speciei respective, pe
lângã fondul biologic înnãscut, bazat pe o anumitã gregaritate “socialã” naturalã,
dobândind comportamentul caracteristic. Creºterea puilor în captivitate a indus un
alt mod de a fi a fostului animal sãlbatic, cel oferit de mediul antropic, oarecum
diferit de cel natural, reproducerea acestora ducând la obþinerea, în timp, a unor
indivizi cu trãsãturi deosebite de cele ale strãmoºilor, fapte observate de vânãtorii
specializaþi.
Domesticirea ºi evoluþia ulterioarã a animalelor domestice a produs
importante modificãri în organismul acestora atât din punct de vedere biologic
(somato-morfologic ºi patologic) cât ºi “psihologic”-comportamental, generând
aºa-numitul stres al domesticirii, noii indivizi diferenþiindu-se, din ce în ce mai
mult, de strãmoºii lor sãlbatici. Selectând indivizii cei mai robuºti, asigurându-le
adãpost ºi o alimentaþie oarecum constantã, introducând sarea în hrana acestora,
omul a indus o serie de calitãþi care nu se gãsesc decât periodic la precursorii
sãlbatici: lactaþia prelungitã, creºterea cantitãþii de carne ºi grãsime, obþinerea
firelor de pãr ºi lânã, folosirea forþei de muncã la cãrat ºi tracþiune etc.
Domesticirea animalelor, alãturi de cultivarea plantelor, schimbã ºi locul
 Primele societãþi cu economie de producþie 163
ºi rolul omului în cadrul mediului natural ºi social, recoltele mai bogate ºi/sau
turmele erau un semn de distincþie economicã ºi socialã, conducând la apariþia
elitelor ereditare, în prelungirea diviziunii naturale a muncii, pe sexe,
dezvoltându-se o diviziune socialã, o specializare a cultivatorilor de plante ºi
crescãtorilor de animale, uneori aceastã diferenþiere putându-se observa pe
staþiuni, necropole ºi chiar civilizaþii arheologice, mitul despre Cain ºi Abel
aflându-ºi începuturile, probabil, încã din Neoliticul timpuriu.
Noua ocupaþie a adus ºi o modificare pe plan spiritual, unele divinitãþi
cãpãtând chip de animale domestice sau sãlbatice. Creºterea animalelor, alãturi de
vânãtoare, a condus la dezvoltarea unui ciclu zoomorf al complexului cult al
fecunditãþii ºi fertilitãþii, reprezentat prin numeroase statuete zoomorfe, utilizate
în practicile magico-religioase, sau prin existenþa sacrificiilor de animale de
ofrandã (tauri, viþei, berbeci, miei etc), prezente în numeroase religii antice
timpurii.
Astãzi este destul de clar cã primele animale domesticite apar la sfârºitul
Paleoliticului superior (Pleistocenul final), în Orient (stratul zarzian din grota de la
Palegawra, Irak) ºi Europa centralã (mormântul magdalenian de la Bonn-
Oberkassel, Germania) fiind descoperite materiale osteologice aparþinând unor
câini primitivi (Canis familiaris), datate pe la 12000 bc, care, foarte probabil, au
derivat din lupii ºi ºacalii cu care omul se afla în concurenþã pentru hranã, fãrã a se
putea preciza, deocamdatã, modul concret cum s-a produs domesticirea acestui
prãdãtor. Au fost postulate ºi alte centre de domesticire a acestui animal, cum ar fi
cel din spaþiul carpato-balcanic, dovadã stând, în acest caz, descoperirile de tip
Lepenski Vir - Vlasaè - Schela Cladovei, care este însã mult mai târziu.
Probabil cã vânãtorii Paleoliticului superior au reuºit sã creascã în
captivitate puii de lup (Canis lupus), ºacal (Canis aureus), coiot (Canis latrans)
probabil ºi de vulpe (Vulpes vulpes), prinºi dupã uciderea adulþilor, care au
dobândit astfel un alt comportament, urmaºii acestora fiind mult mai apropiaþi, ca
mod de a fi, de câinii domestici decât de strãmoºii sãi sãlbatici, devenind
“asociaþi”, însoþitori ºi apãrãtori ai omului, ai turmei domestice ºi aºezãrilor în faþa
ameninþãrilor altor animale, poate utilizaþi ºi ca forþã de tracþiune, pentru sãnii, în
perioadele reci. Astfel, câinii domestici apãrându-ºi noul teritoriu antropic, în
virtutea unui comportament înnãscut, au fost opuºi rudelor lor sau altor prãdãtori,
realizându-se prima solidaritate culturalã om-animal.
Cantitatea de materiale osteologice aparþinând câinilor este micã în
complexele arheologice, fapt care aratã cã numãrul indivizilor crescuþi era încã
mic, acest animal consumând aceeaºi hranã ca ºi omul. Se pot invoca ºi
considerente psihologice ºi religioase ale domesticirii câinelui, ºtiut fiind faptul cã
acest animal dã dovadã de o deosebitã fidelitate faþã de stãpân sau cã s-au
descoperit podoabe, cu funcþii de cult, cum sunt colanele cu dinþi de lup, putând
vorbi de anumite practici totemice, fãcând asocierea dintre omul-vânãtor ºi
lupul/câinele - prãdãtor.
Din aºezãri epipaleolitice, cu straturi de locuire azilianã ºi tardenoisianã
din Crimeea se cunosc resturi osteologice aparþinând porcilor, acest animal având
o alimentaþie apropiatã de cea a omului (omnivorã), fãrã a necesita un efort
deosebit de hrãnire, care, însã, nu sunt considerate, deocamdatã, domesticiri
164 Dumitru Boghian
veritabile. Porcul sãlbatic/mistreþul (Sus scrofa) era rãspândit, într-un mediu
forestier ºi mai cald, în vastul spaþiu euro-asiatic ºi nord-african, unele specii
apropiate regãsindu-se pânã în insulele sud-est asiatice ºi Noua Guinee. S-au
dezvoltat, astfel, diferite variante (Sus scrofa scrofa, în Europa vesticã, ºi Sus
scrofa leucomystax, în Asia de rãsãrit), care erau vânate de cãtre comunitãþile
epipaleolitice-mezolitice. De materiale osteologice aparþinând cu certitudine
porcului domestic se poate vorbi la Qualat Djarmo, datate pe la 7000-6500 bc ºi în
Anatolia, iar pe la 6500 bc în Europa.
Erbivorele mici ºi mari, ovinele, caprinele ºi bovinele au fost domesticite,
pentru prima oarã, tot în Orient. Oile ºi caprele aveau o talie mai micã, fiind mai
uºor de capturat indivizii tineri, domesticibili, iar în stare adultã erau mai docile.
De aceea, aceste mici rumegãtoare, aflate, relativ, din abundenþã în stare sãlbaticã
în Orient au fost domesticite destul de uºor. Astfel, la Zawi Chemi Shanidar, încã
din mileniului al IX-lea bc, se cunosc materiale osteologice, fãrã a se ºti dacã
provin în întregime de la indivizi domesticiþi cu certitudine.
Materiale osteologice, de ovine (Ovis aries) ºi caprine (Capra hircus) cert
domesticite, potrivit pãrerilor arheozoologilor, se cunosc la Ali Kosh (vestul
Iranului), iar de caprine la Tell Asiab ºi Ganj Dareh (Iranul de vest) ºi Jerichon
(Iordania), putând fi datate pe la 8000-7500 bc. În sud-estul Europei, acestea
dateazã de la începutul mileniului al VII-lea bc, în Neoliticul timpuriu grecesc
cunoscând procentaje de 75-80 % din totalul turmei domestice, fapt pus pe seama
caracteristicilor mediului geografic din aceastã regiune.
Se pare cã bovinele mari (Bos taurus) au fost domesticite puþin mai dificil
ºi mai târziu, indivizi domestici fiind descoperiþi în nivele arheologice datate pe la
7000-6500 bc, în Orientul Apropiat ºi Anatolia (Çatal Hüyük), centrul de
domesticire al acestora prelungindu-se pânã în Grecia (Argissa-Magoula, Nea
Nikomedia, Achilleion etc., dar, în aceastã zonã, boul era mai puþin frecvent decât
porcul (Sus scrofa domestica). În mileniile al VI-lea ºi al V-lea, în Italia ºi în
Provence (Franþa), unde mediul geografic era asemãnãtor cu cel sud-balcanic,
fauna domesticã era similarã cu cea din zona greceascã, ovinele ºi caprinele fiind
preponderente. În zona Belucistanului era cunoscutã, la mijlocul mileniului al VII-
lea bc, o variantã domesticã a speciei Bos, zebul (Bos indicus), ºi, tot în spaþiul
indian, în mileniul IV bc, bivolul (Bos bubalis).
Foarte probabil cã, din centrul oriental ºi anatolian, procesul de
domesticire ºi animalele domestice s-au rãspândit, odatã cu neolitizarea prin
migraþie ºi aculturaþie, în zona europeanã, pe direcþia nord-vest sau nord-est, unde
unele dintre aceste animale existau în fauna naturalã. Datoritã climatului temperat
ºi biotopului modificat faþã de cele anterioare, s-au produs o serie de modificãri în
structura ºi procentajele animalelor domestice.
Astfel, în turma domesticã din Europa au devinit predominante bovinele ºi
porcinele, care se aflau din abundenþã ºi în stare sãlbaticã, unii specialiºti
presupunând chiar posibilitatea domesticirilor sau redomesticirilor locale din
bour (Bos primigenius), aºa cum este cazul Neoliticului lacustru, forestier sau
silvo-stepic, ºi din mistreþ (Sus scrofa ferus). Eventualele domesticiri locale ar fi
contribuit ºi la creºterea ºeptelului local sau la refacerea acestuia, în urma luptelor,
calamitãþilor sau epidemiilor.
 Primele societãþi cu economie de producþie 165
Ovinele erau mai puþin numeroase în Neoliticul european, situaþie pusã pe
seama lipsei strãmoºilor acestora în noul mediu ºi diferenþelor de ecosistem, dar
numãrul acestora creºte odatã cu Chalcoliticul ºi, mai ales, în perioadele
urmãtoare, datoritã migraþiilor din stepele nord-pontice, stepizãrii mai accentuate a
mediului, schimburilor comerciale, darurilor etc. Un centru european de
domesticire ºi evoluþie a oii domestice pare a fi zona vest-caucazianã, viitorul
tãrâm al “Lânii de aur”, regiune legatã de cea nord-irakianã ºi nord-iranianã sau
est-anatolianã. Existenþa unui eventual centru vest-pontic de domesticire a oii,
definit dupã resturile osteologice descoperite în peºtera Târgºor - La Adam, nu se
mai poate susþine astãzi.
Prin domesticire, ovinele ºi caprinele au devenit mai mici ºi mai robuste, a
încetat, datoritã, probabil, unei mutaþii genetice (?), cãderea anualã a pãrului
(nãpârlirea), s-a dezvoltat, destul de devreme, leucismul, albinismul ºi fineþea
lânii, lactaþia prelungitã, acestea devenind animale deosebit de mult crescute în
turme domestice, în cadrul unui pãstorit local sau chiar pendulatoriu, transhumant,
fapt care a determinat un anumit seminomadism al comunitãþilor umane.
Porcinele au suferit, la rândul lor, unele adaptãri de domesticire, chiar dacã
unii arheozoologi aratã cã acestea ar putut fi crescute ºi în stare de
semidomesticire, fiind prinse ºi sacrificate atunci când era nevoie de carne,
grãsime sau de o piele rezistentã. De aceea, porcinele ocupau, cel mai adesea, locul
al doilea, dupã bovine, în cadrul ºeptelului comunitãþilor neolitice ºi eneolitice
europene, disputat cu ovicaprinele, în vreme ce în Orient s-a instaurat un anumit
tabu al consumului cãrnii de porc, probabil din raþiuni de igienã, transmis apoi
istoric, fapt care a determinat ca acestui animal sã i se acorde o atenþie redusã,
bovinele, oile ºi caprele fiind preferate.
Este important de arãtat cã domesticirea animalelor nu s-a oprit numai la
stadiul neolitic ºi, dupã o perioadã de consolidare a cunoºtinþelor acumulate
anterior, a continuat, în diferite zone fiind îmblânzite ºi alte specii, cunoscute
istoric, printre care, la nivelul eneoliticului, în stepele est-europene a fost calul.
Calul (Equus caballus), cu diferitele sale variante, trãia, în stare sãlbaticã,
la sfârºitul Pleistocenului superior ºi începutul Holocenului, pe un larg areal stepic
ºi silvo-stepic euro-asiatic, în vreme ce, în preeriile Americii de Nord, exista o rudã
a primului, litopternul, care, însã, a fost doar vânat ºi consumat, la descoperirea
Lumii Noi fiind introduºi primii indivizi domestici aduºi din Europa.
Calul, spre deosebire de animalele prezentate anterior, a fost domesticit
mai puþin din raþiuni ºi trebuinþe alimentare, deºi acestea nu trebuie excluse. Acesta
a fost transformat într-un mijloc de transport deosebit de rapid, pentru vremea
aceea, folosit, la rândul sãu, la însoþirea ºi urmãrirea turmelor de animale ºi, nu în
ultimul rând, pentru facilitarea deplasãrilor pe distanþe lungi. Astfel, distanþele
dintre diferite comunitãþi umane s-au „redus” simþitor, calul devenind ºi o forþã
foarte rapidã de penetrare, în cazul confictelor intercomunitare, domesticirea sa
inducând prima mobilitate majorã din istorie, explicând, uneori, supremaþia
rãzboinicilor cãlãri faþã de cei pedeºtri sau unele uniformizãri culturale pe
arii întinse.
Deºi sunt foarte greu de sesizat diferenþele morfo-biologice timpurii între
calul sãlbatic ºi indivizii domestici, se pare cã acest animal a fost îmblânzit în
166 Dumitru Boghian
stepele ponto-caspice, unde exista din abundenþã, zonã de unde s-a rãspândit spre
regiunile caucazianã ºi transcaucazianã, cental-asiaticã, anatolianã ºi est-central
europeanã. Cele mai vechi resturi osteologice de cal domesticit, datate în mileniul
al IV-lea bc, se cunosc la Dereijvka (Ucraina), într-o aºezare ºi într-o necropolã
aparþinând civilizaþiei Srednyi Stog II, la acestea adãugându-se psaliile primitive
din corn sau os ºi o serie destul de largã de sceptre în formã de capete de cal,
descoperite în spaþiul balcano-carpato-niprovian.
Resturi osteologice care pot fi atribuite calului domestic, e drept puþine,
datate tot în mileniul al IV-lea bc, s-au mai descoperit în Rep. Moldova, România
de est, Bulgaria, bazinul nord-vest carpatic ºi Moravia, cunoscând o largã extensie
în perioada urmãtoare, justificând, în parte, restructurãrile etno-culturale,
petrecute în aria euro-asiaticã, în cea de-a doua parte a Eneoliticului ºi din Epoca
bronzului, legatã de aºa-numitul proces de indoeuropenizare.
Cam în acelaºi timp, la mijlocul mileniului al IV-lea bc, în nord-estul
Africii ºi Orientul Apropiat era domesticit mãgarul sãlbatic (asinul) (Equus
asinus) ºi onagrul sau hemionul (Equus hemionus subsp. onager), întrebuinþaþi la
transportul poverilor, cu samarul, la tracþiunea unor atelaje simple ºi la cãlãrie,
folosindu-se totodatã ºi corcitura rezultatã din împerecherea accidentalã a iepelor
cu mãgarii, catârul.
În aceastã a doua etapã a domesticirii animalelor se încadreazã
îmblânzirea: cãmilei (Camelus bactrianus), în regiunea iraniano-turkmenã, ºi
dromaderului (Camelus dromedarius), în diferite pãrþi ale Peninsulei Arabice,
mileniile IV-III bc, a yakului (Poephagus grunniens) în zona sino-tibetanã (mil. II
bc), alpaca (Lama pacos) ºi lama (Lama lama) pe platourile andine ale Americii
de Sud (mileniul IV bc). Tot din aceastã ultimã regiune era cunoscut de pe la 6500
bc, porcul de India (Sus scrofa indica).
O menþiune aparte meritã domesticirea unor animale carnivore, cu
caractere deosebite, cum este pisica (Felis domestica), cu rol utilitar, pentru
distrugerea rozãtoarelor, ºi de companie, cunoscutã în Egipt cu 2500 de ani bc, a
pãsãrilor, pentru ouã, carne, pene: gãina (Gallus bankiwa domestica), identificatã
în China prin mileniul al VI-lea bc ºi în India ºi Indochina în mileniul al III-lea bc,
gâsca (Anser anser), cunoscutã în Orientul Apropiat din mileniul al III-lea bc, raþa
(Anas domestica), prezentã în China cam în aceiaºi perioadã, curcanul (Meleagris
galloparo), datat în America centralã prin mileniul al II-lea bc, ºi unele pentru
agrement, cum este pãunul (Pavo cristatus), semnalat în India mileniului al III-lea
bc, sau pentru comunicaþie, cum este porumbelul (Columba columba), cunoscut
în China din mileniul al V-lea bc
În acest context, trebuie menþionatã „domesticirea” viermelui de mãtase,
în fapt larva fluturelui Bombix mandarina, ale cãrui „gogoºi” erau culese sau
obþinute prin sericiculturã în China prin mileniul al IV-lea bc, crescut devenind
Bombix mori, folosit pentru obþinerea unui tip special de fibre textile, cele de
mãtase, ºi a albinei (Apis mellifica), cunoscutã, cel mai târziu din mileniul al IV-
lea, în Egipt, ºi zeificatã chiar în mileniul al III-lea bc, care oferea mierea, un
produs foarte apreciat în vechime, alãturi de cearã.
Produsele obþinute prin creºterea animalelor nu ofereau numai o mai mare
siguranþã alimentarã ºi produse (carnea, laptele, ouã, miere) cu o importantã
 Primele societãþi cu economie de producþie 167
valoare proteicã, glucidicã, lipidicã ºi vitaminicã, îmbogãþind registrul nutritiv al
omului preistoric, ci ºi o nouã forþã de muncã ºi tracþiune, noi mijloace de transport,
materii prime textile (lâna, pãrul, firele de mãtase) sau pentru ornamentare
(penele). În mod normal, vânãtoarea a continuat sã aibã o importanþã aparte, pentru
completarea resurselor de hranã, a ºeptelului, pentru antrenament rãzboinic,
iniþiere în vârsta adulþilor ºi agrement, cantitatea materialelor osteologice
provenind de la specii sãlbatice având, uneori, cote destul de ridicate.

V. 2. 3. Ceramica
Ceramica reprezintã unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii ºi
muncii umane, realizat începând cu o etapã evoluatã a Neoliticului, pe la mijlocul
mileniului al VIII-lea BC, chiar dacã statuete antropomorfe ºi zoomorfe lucrate din
argilã crudã au fost confecþionate în timpul ultimei vârste a gheþii din Europa
(Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia-Cehia) ºi Tuc D'Adoubert (Ariège,
Franþa). Alte statuete de lut, nears sau ars, sunt cunoscute din mileniile al VIII-lea
al VII.-lea bc, din fazele PPNA (la Mureybet-Siria) ºi PPNB (Munhata-Israel,
Aswad II, Ghoraifé-Siria, Ganj Dareh-Munþii Zagros/Iran).
O problemã controversatã, deocamdatã, este reprezentatã de invenþia
destul de timpurie a ceramicii în Japonia, într-o perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500-
12000 bc), în cadrul unei economii fãrã dovezi clare ale producþiei de hranã, ºi în
Africa, într-un mediu pre-agricol ºi pre-pastoral, aºa cum ne lasã sã înþelegem
descoperirile din masivul muntos Ahaggar din Sahara centralã, provenind din
situri datate prin C14 în mileniul al VIII-lea bc (Jean-Pierre Maître, 1965),), sau
cercetãrile mai noi de la Tagalagal-Aïr (Niger) datate ulterior pe la 8000-7000 bc
(Jean-Pierre Rosset, 1978), care par sã atesta ipoteza existenþei unor centre
independente (nipon ºi saharian) pentru realizarea acestor artefacte, anterioare
celui din Orientul Apropiat.
Ceramica propriu-zisã a fost precedatã de utilizarea a numeroase vase de
lemn, împletituri de nuiele, coji de ouã, tigve, dovleac ºi piatrã ºlefuitã, ultimele
cunoscute foarte bine în Orient, sau de aºa-numita “veselã albã”, realizatã din var
stins ºi gips, prezentã, în mileniul al VII-lea bc, în Siria ºi Liban. În Orient, vasele
din lut ars, de facturã gospodãreascã la început, au fost confecþionate la sfârºitul
mileniului al VII-lea bc, aºa cum aratã descoperirile din unele situri din Siria (Tell
Assouad/Djezireh ºi Bouqras), Turcia (Çatal Hüyük) ºi Iran (Tepe Guran U), fiind
reduse cantitativ ºi având forme destul de simple. Ulterior, producþia ceramicã a
cunoscut o deosebitã dezvoltare tehnologicã, cantitativã ºi calitativã (în ceea ce
priveºte formele ºi decorurile), fiind produsã în unele centre de olãrit, depãºind, în
unele cazuri industria liticã.
Invenþia ceramicii a fost un rezultat al unor complexe tehnici ºi arte de
prelucrare a argilelor, în urma cãrora s-au obþinut, prin omogenizarea amestecului
plastic, modelarea acestuia, decorarea, uscarea ºi arderea lui, diferite obiecte, în
special vesela, intens folositã în Protoistorie ºi Istorie.
Cercetarea arheologicã ºi/sau preistoricã a stabilit cã, prin diferitele sale
categorii, forme ºi decoruri, în asociere cu alte vestigii, ceramica reprezintã un
important limbaj arheologic, o fosilã directoare, un marker cultural, pe baza
168 Dumitru Boghian
cãruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaþii ºi societãþi,
evoluþia ºi încadrarea temporalã a acestora. În acelaºi timp, studierea ceramicii, din
toate punctele de vedere, poate sã releve, pe lângã reale elemente de culturã
materialã ºi civilizaþie, ºi importante caracteristici ale unor componente spirituale,
deoarece, aºa cum arãta Mircea Eliade: „Olarul care, primul, a reuºit, datoritã
focului, sã întãreascã în mod conºtient «formele» pe care le dãdea argilei, a simþit,
cu siguranþã, beþia demiurgicã: descoperise un agent al transmutaþiei”, ºi a cãpãtat
o poziþie deosebitã în societate.
Mai mult, prin categoriile sale deosebite, prin unele forme ºi destinaþii ºi
prin semnificaþiile decorului, indiferent de maniera de realizare a acestuia,
ceramica oferã unele indicii legate de structura socialã a comunitãþilor care au
produs-o ºi au folosit-o sau despre componentele unei spiritualitãþi complexe, care
este greu de reconstituit. Mai dificilã este, pentru Neolitic, identificarea cu ajutorul
caracteristicilor ceramicii a unor entitãþi etno-lingvistice unitare, deoarece în
cadrul unor culturi arheologice pot exista ºi populaþii diferite care sã întrebuinþeze
aceleaºi tipuri de vase, produse în anumite centre de olãrit sau vehiculate prin
intermediul comerþului.
Din punct de vedere material, ceramica reprezintã o invenþie, încadratã în
categoria pirotehnologiilor (tehnologii ale focului), care a marcat profund viaþa de
toate zilele ºi evoluþia ulterioarã a comunitãþilor umane, servind atât la stocarea ºi
pregãtirea superioarã a hranei, prin fierbere frecventã, pãstrarea resurselor de apã,
transportul unor lichide alimentare, mãsuri pentru cereale, cât ºi în anumite
procesiuni religioase, ca vase sacre ºi accesorii de cult, sau pentru înfrumuseþarea
ambientului gospodãresc, din raþiuni estetice, artistice, spirituale. Câteodatã,
decorul incizat, excizat, plastic sau pictat al unor vase reflectã elemente din viaþa ºi
gândirea comunitãþilor neolitice ºi eneolitice, putând fi interpretate ca o scriere
pictograficã, incipientã.
Pe parcursul Neoliticului ºi Eneoliticului, oamenii au realizat progrese
însemnate în cunoaºterea proprietãþilor diferitelor categorii de argile, pregãtirea
acestora în vederea obþinerii unor materiale plastice de calitate, modelarea
formelor ceramicii, prin folosirea unor suporturi fixe sau rotative, de tipul roþii
olarului Kili Ghul-Muhammad-Togau/Belucistan, în Pakistan, mileniul al V-lea
bc, Korucu Tepe, în Anatolia, mileniul al IV-lea bc, sau în cultura Cucuteni, tot în
mileniul al IV-lea bc) sau a altor unelte ºi accesorii, prin perfecþionarea
ornamentãrii, în special incizate, excizate, pictate ºi plastice, a compoziþiilor
decorative ºi creºterii complexitãþii semanticii acestora.
În acelaºi timp, s-a acordat o atenþie deosebitã perfecþionãrii
pirotehnologiei produselor ceramice, arderea evoluând pe parcursul acestor epoci,
de la simplele gropi-cuptor pânã la cuptoare din ce în ce mai evoluate, cu douã
camere ºi insuflarea de aer (cel mai vechi fiind cunoscut în complexul cultural
Proto-Sesklo, mileniile al VI-lea - al V-lea bc), pentru realizarea unei arderi
(coaceri) oxidante, olãritul devenind un meºteºug de sine stãtãtor, în cadrul
marilor culturi neolitice ºi eneolitice existând chiar centre de olãrit, care îºi
desfãceau produsele în anumite zone, variabile ca întindere, progrese care se vor
perpetua în cadrul primelor civilizaþii istorice.
Înainte de a prezenta caracteristicile tipologice ale formelor ºi decorurilor
 Primele societãþi cu economie de producþie 169
ceramicii, din cadrul unor civilizaþii neolitice ºi eneolitice, se cuvin precizate
câteva detalii tehnologice ale confecþionãrii acesteia.
Argila, ca rocã de sedimentarã loess-ul, este un silicat de aluminiu ºi
reprezintã materia primã care se foloseºte la fabricarea materialelor ceramice.
Provine din silicaþi magmatici prin degradare erozivã, sub influenþa agenþilor
climatici, în special la limita calotelor glaciare continentale. Odatã cu distrugerea
reþelei cristaline se îndepãrteazã ºi cationii solubili (Na, K, Mg, Ca) ºi rãmâne un
silicat de aluminiu insolubil.
Caolinul, o varietate importantã a argilei, s-a format prin degradarea
feldspaþilor ºi este compus, în cea mai mare parte din caolinitã (alãturi de dickitã ºi
nacritã), toate cu o structurã monocristalinã. Nu conþine impuritãþi colorate (fier) ºi
are o compoziþie aproximativã Al2O3 x 2 SiO2 x 2 H2O. Caolinul a fost utilizat pentru
realizarea unor produse ceramice foarte fine, din care se remarcã, pentru
perioadele ulterioare, porþelanul, în zona chinezã.
Argila ceramicã se deosebeºte de caolin prin plasticitatea ei mai mare ºi un
conþinut ridicat în oxid de fier colorat. Lutul este o argilã impurificatã, cu mult fier
ºi nisip, având o calitate inferioarã, fiind folosit mai mult ca material pentru
construcþia caselor.
Aceste materii prime, utilizate pentru confecþionarea produselor
ceramice, se exploatau din aºezãri, cu ocazia sãpãrii ºanþurilor de apãrare sau a
gropilor, cu diferite destinaþii, sau din apropierea acestora, din “lutãrii”, similare cu
cele ulterioare, care aveau rolul unor adevãrate cariere de argilã.
Dupã extragere, lutul (argila plasticã), era lãsat, aºa cum ne aratã
analogiile etnografice, la “dospit”, mai ales prin acþiunea naturalã a factorilor
climatici, în locuri special amenajate pentru prelucrarea preliminarã a argilei,
depozitatã în grãmezi sau în împrejmuiri din scânduri de lemn ºi împletituri de
nuiele, care nu întotdeauna pot fi surprinse arheologic. De cele mai multe ori aceste
locuri au rãmas foarte simple de-a lungul timpului. „Dospirea” contribuia la
sporirea plasticitãþii ºi consistenþei naturale a argilei, deoarece, prin îngheþul-
dezgheþul apei din interspaþiile celulare ºi uscare excesivã urmatã de o umezire
rapidã, se ajunge la desfacerea în particule microscopice, iar microorganismele pot
acþiona asupra substanþelor organice din lut. Aceastã „dospire” avea o duratã
variabilã, de la câteva zile, la câteva luni, mai ales peste iarnã, deoarece, cu cât
aceastã operaþiune era mai îndelungatã, cu atât lutul devine mai bun pentru
prelucratul ceramicii.
Urmãtoarea operaþie era frãmântarea lutului cu picioarele, aºa-numita
cãlcãturã, de cãtre oameni, la care se adãuga folosirea bovinelor ºi baterea cu
maiul. Cu acest prilej, se realiza o organizare superioarã a pastei de lucru,
eliminându-se spaþiile haotice, care pot afecta calitatea materialului plastic ºi
scãderea bruscã în volum a vaselor. Având în vedere densitatea ºi duritatea
deosebitã a pastei unor vase, presupunem cã pentru olãria de calitate superioarã, se
realiza o cernere ºi o spãlare a argilei, eliminându-se impuritãþile, obþinându-se
fracþiuni fine, utilizate, mai ales, pentru finisarea vaselor. Astfel, materialul plastic
devine mai moale, mai omogen, mai dens. Unii specialiºti considerã cã a fost
întrebuinþatã ºi argila iluvialã, adusã de râuri cu prilejul inundaþiilor de primãvarã
ºi varã.
170 Dumitru Boghian
Alegerea lutului, frecatul în mânã ºi bãtutul în palmã, duceau la
înlãturarea ultimelor impuritãþi. Lutul se frãmânta pânã când devenea ca ceara sau
ca aluatul, putând fi întins fãrã sã plesneascã, dupã care se fãceau turte ºi se puneau
lângã suportul de modelat, sã se jilãveascã.
În mod normal, o asemenea atenþie se acorda numai confecþionãrii pastei
ceramicii fine, de facturã superioarã. Pentru ceramica semifinã ºi, mai ales, pentru
ceramica uzualã, gospodãreascã, prepararea lutului era mai puþin atentã, iar în
ultima parte a acestei etape a procesului tehnologic se adãugau, pe lângã
degresanþii naturali (nisip foarte fin, micã etc.), alte componente, de exemplu nisip
fin, pietriº, silex ºi silicolit mãrunþit sau cioburi pisate, provenite din rebuturi ºi
deºeuri pisate, aºa-numita ºamotã, ºi materiale vegetale, în special pleavã, care
aveau o importanþã particularã, pentru a evita scãderea în volum a vaselor la uscare,
crãparea pereþilor ºi pentru a oferi calitãþi termice deosebite veselei gospodãreºti.
Accidental, în pasta pregãtitã au fost cuprinse seminþe ºi sâmburi de fructe, o
dovadã certã cã modelarea ceramicii se realiza în anotimpurile cãlduroase. Din
analiza materialului ceramic, se observã o evoluþie, o perfecþionare a activitãþii de
pregãtire a lutului, pentru confecþionarea vaselor ºi plasticii de la Neolitic
la Eneolitic.
Modelarea sau formarea vaselor era o altã operaþiune, deosebit de
importantã, în realizarea ceramicii, prin care argila amorfã cãpãta forma doritã de
meºterul olar. Studierea materialului ceramic fragmentar, aparþinând comunitãþilor
neolitice, a condus la concluzia, pe baza modului de spargere a vaselor, cã erau
lucrate din fâºii, „colaci de lut”, dispuºi succesiv ºi neteziþi, pânã se obþineau
pereþii, procedeu care s-a pãstrat pe întreg parcurs al epocii
Astfel, vasele de mici dimensiuni, cupele, paharele, în special, se modelau
dintr-un singur colac de lut, care se dispunea peste un fund plat, care se putea roti
uºor, realizându-se pereþii subþiri în forma doritã, care apoi era atent finisatã.
Vasele de dimensiuni mijlocii, amforele, strãchinile, urcioarele, vasele tronconice
ºi bitronconice se modelau, cel mai adesea, din douã pãrþi, realizate, la rândul lor,
din „colaci de lut”: o parte superioarã, cuprinzând umãrul ºi gura vasului, ºi o parte
inferioarã, alcãtuitã din corpul ºi fundul vasului, care, mai apoi, se îmbinau
aproximativ în zona centralã, ºi se “sudau” prin finisare. Vasele de mari ºi foarte
mari dimensiuni se modelau din trei pãrþi, în aceeaºi tehnicã a „colacilor”: partea
superioarã umãrul ºi gura vasului, partea centralã, de mijloc corpul tronconic sau
semisferic, ºi partea inferioarã fundul vasului, care se îmbinau, în final, într-o
singurã piesã.
Probabil cã, la început, se modela partea inferioarã a vasului. O turtã
jilãvitã de lut era pusã pe suportul de modelat, presãrat cu anumite substanþe
organice, probabil pleavã de cereale, sau nisip, iar în Eneolitic, pe bucãþi de
þesãturã sau împletiturã, care uºurau rotirea ºi prelucrare substanþei de modelat,
urme care s-au imprimat, uneori, puternic pe fundul vaselor. Din aceastã turtã, se
modela, prin aplatizare, fundul vasului, peste care se dispuneau alþi „colaci” de lut,
din care se confecþionau pereþii inferiori, la grosimea doritã, potrivit mãrimii
vasului. Nu este exclus ca aceste operaþiuni sã se fi desfãºurat ºi într-o altã ordine ºi
dupã alte tipicuri.
Astfel, pentru vasele de mici dimensiuni, pereþii erau subþiri, pânã la 5 mm,
 Primele societãþi cu economie de producþie 171
la vasele de dimensiuni mijlocii între 5 ºi 10 mm, în vreme ce, pentru vasele mari se
ajungea la grosimi cuprinse între 10 ºi 30 mm, chiar mai mult. Evident, pãrþile
inferioare ºi zonele de îmbinare aveau grosimi mai mari decât restul pereþilor.
Pentru “sudare”, în fâºia inferioarã de lut se practica un ºãnþuleþ în care se
introducea partea inferioarã a urmãtorului „colac” º.a.m.d., urmând o spiralã. La
interiorul vaselor, se observã urmele lãsate, la modelare, de degetele olarului sau de
unele unelte, un fel de spatule din lemn ºi os. Pereþilor exteriori li se acorda o atenþie
deosebitã, fiind finisaþi cu grijã, cu ajutorul spatulelor de os ºi lemn, a unor
“cosoare”, din defense de mistreþ, sau a unor lame de silex, urmele fiind ºterse prin
netezire cu ajutorul materialelor textile sau vegetale.
Cel mai adesea, pe suprafaþa exterioarã a vaselor de facturã finã, se aplica o
angobã realizatã dintr-o suspensie omogenã de argilã subþire, bine spãlatã,
amestecatã sau nu cu pigmenþi minerali, care astupa toþi porii vasului, ºi care, dupã
uscare, era atent lustruitã, fiind pregãtitã pentru a primi decorul, cel mai adesea
pictat. Angoba era aplicatã fie prin scufundarea vasului în aceastã suspensie, fie
cu pensula, într-un strat sau în mai multe straturi, pãtrunzând în interiorul pereþilor,
ºi care, din cauza unor condiþii improprii de zacere, se exfoliazã, uneori,
la descoperire.
Ceramica grosierã, uzualã, era lucratã tot din pastã bunã, conþinând
degresanþii cunoscuþi nisip, pietricele, cioburi pisate, materiale vegetale, dar se
acorda mai puþinã atenþie finisãrii suprafeþelor exterioare a pereþilor, feþuirea
fãcându-se prin folosirea unei barbotine omogene, organizatã cu ajutorul
spatulelor, cu mãturica sau cu degetele, în care se trasau, de regulã, puþinele
decoruri adâncite sau plastice, cunoscute pentru aceastã categorie ceramicã.
O menþiune particularã meritã ceramica aparþinând comunitãþilor
neolitice ºi eneolitice din zonele marginale ale Lumii Vechi, care a fost de o calitate
inferioarã faþã de cea din focarele de civilizaþie, atât sub raportul pastei, repertoriul
formelor ceramice ºi, nu în cele din urmã, al decorurilor. Dintre aceste varietãþi
ceramice se remarcã cea a populaþiilor neolitice ºi eneolitice din stepele ponto-
caspice, cu scoicã în compoziþie, decoratã cu motive ornamentale trasate cu
obiecte dinþate, “piepteni” (?), cu vârfuri triunghiulare sau rectangulare, cu ºnurul
rãsucit ºi înfãºurat, numitã “de bucãtãrie” sau Cucuteni “C”, pusã de Marija
Gimbutas pe seama diferitelor valuri Kurgan.
Dupã modelare ºi finisare, vasele, din diferitele categorii ceramice, erau
puse la uscat, la umbrã, în încãperi ºi paravane, special amenajate în acest scop,
asigurându-se o ventilare corespunzãtoare. Astfel, uscarea se fãcea lent, evitându-
se crãparea, fisurarea pereþilor vaselor, ºi, deci, rebutarea lor. În urma uscãrii, prin
pierderea unei cantitãþi însemnate de apã, vasele îºi micºorau dimensiunile ºi
volumul cu pânã la 25%.
Decorarea ceramicii fine, semifine ºi grosiere (uzuale), avea o
importanþã aparte, necesitând, mai ales în cazul picturii, cunoºtinþe deosebite.
Ornamentarea adâncitã se realiza cu ajutorul unor vârfuri ascuþite sau boante, de
lemn, os, corn, piatrã sau metal, cu care se inciza în pasta încã moale a pereþilor
vaselor motivistica specificã fiecãrei culturi arheologice. Existã destule cazuri
când ceramica neoliticã ºi eneoliticã a fost decoratã prin excizare, motivele
ornamentale fiind obþinute în relief, prin “sãparea” în peretele vasului cu ajutorul
172 Dumitru Boghian
lamelor de silex ºi os, a burinelor, într-o manierã asemãnãtoare sculpturii în lemn.
Cea mai sofisticatã modalitate de ornamentare a ceramicii, folositã mai cu
seamã în Eneolitic, a fost pictarea vaselor, uneori foarte elaboratã. Aceasta
presupunea cunoºtinþe ºi deprinderi deosebite referitoare la alegerea, pregãtirea,
aplicarea coloranþilor ºi despre comportamentul pigmenþilor naturali în timpul
arderii, care proveneau cel mai adesea, din aºa-numitele pãmânturi colorate oxizii
minerali de fier (hematitul Fe2 O3, goethitul Fe2 O3 x H2 O, limonitul Fe2 O3 x H2 x
H2 O etc.), recuperaþi fie din fierul aluvionar (“de baltã”), care se gãsea în anumite
vãi, de vârstã cuaternarã, fie din zonele unde se aflã zãcãminte feroase, oxizi de
fier, sub formã de lentile, în intercalaþiile marno-calcaroase, pentru nuanþele de
galben, galben-închis, galben-roºiatic, oxizi de mangan (piloruzitã - MNO2 ºi
hausmanit - Mn3 O4), aflaþi în depozite cuaternare, sedimentar-aluvionare,
remaniate, sau în zona montanã, grafitul ºi, probabil, unele substanþe organice,
pentru culorile brunã, brun-închis ºi neagrã, pulbere de aur, pentru culoarea
galbenã, oxizi de calciu (hidroxidul de calciu - Ca(OH)2, ºi carbonatul de calciu -
CaCO3, care se gãseau în anumite depozite sedimentare) sau silicaþi de aluminiu
(caolin - Al2 O3 x 2SiO2 x 2H2O, format, din degradarea feldspaþilor, onctuos, cu o
granulaþie foarte finã) pentru alb. Prezenþa alumino-silicaþilor determina o
“deschidere” a culorilor, o creºtere a capacitãþii de acoperire, a opacitãþii acestora.
Olarii neolitici ºi eneolitici cunoºteau “comportamentul” acestor pigmenþi
în decursul arderii, deoarece hausmanitul (cultura Cucuteni), în condiþiile unei
arderi la o temperaturã mai micã de 1000°C, dã o culoare roºie-brunã, ºi, numai
peste aceastã temperaturã, culoarea neagrã. Aceleaºi modificãri suferã ºi oxizii de
fier, culoarea oferitã variind între galben, roºu viu ºi brun, în timp ce oxizii de
calciu pot vira, la temperaturi mari, spre galben. Pentru aplicarea picturii cu grafit
ºi aur (culturile Sãlcuþa, Gumelniþa-Karanovo VI) erau necesare, adesea,
temperaturi cuprinse între 1000-1200° C, cu douã arderi succesive.
O altã etapã importantã, în algoritmul confecþionãrii ceramicii, era
arderea acesteia, în condiþii superioare, care ºi-au pus amprenta asupra calitãþii ºi
rezistenþei vaselor realizate.
La începuturile confecþionãrii ceramicii, aceasta era arsã pe vetrele
deschise sau în cuptoare simple, compuse dintr-o groapã cu o deschidere lateralã
ºi partea superioarã tronconicã, realizatã din lipiturã groasã de lut, cu o micã
deschizãturã, prin care se realiza tirajul. În aceste cuptoare se aranja, cu grijã,
combustibilul ºi vasele, în aºa fel încât, acestea din urmã, sã nu se degradeze prin
arderea prea intensã sau sã nu se “coacã” inegal.
Olarii aveau posibilitatea sã controleze temperatura de ardere, care putea
ajunge pânã la 600-800° C, pentru speciile fine ºi semifine, ºi pânã la 400-600° C,
pentru categoria uzualã. De asemenea, în funcþie de atmosfera care se pãstra în
cuptoarele simple, oxidantã, cu tiraj de aer, sau reducãtoare sau
semireducãtoare, înãbuºitã sau parþial înãbuºitã, se obþineau, în primul caz, vase
de culoare roºiaticã sau brunã-roºiaticã, în vreme ce, în cel de-al doilea caz,
ceramica cãpãta o culoare brunã, cenuºie sau neagrã, fireºte cu diferite nuanþe,
existând, de multe ori, diferenþe între suprafeþele interioare ºi exterioare ale
recipientelor ºi miezul pereþilor acestora.
 Primele societãþi cu economie de producþie 173
Aºa cum am vãzut, destul de timpuriu, prin mileniile al VI-lea al V-lea bc,
în Orient ºi în lumea egeeo-anatolianã, au fost inventate ºi utilizate cuptoarele
evoluate cu douã camere: focãria ºi încãperea pentru arderea ceramicii,
despãrþite de un grãtar perforat, care au permis obþinerea unor produse de o
deosebitã calitate. Cuptoarele evoluate de ars ceramica erau umplute cu vase, în
diferite variante, aºa cum ne aratã analogiile etnografice ºi, apoi, se trecea la
realizarea focului, operaþie comportând mai multe etape, folosindu-se diferite
tipuri de combustibil. Numãrul vaselor, care compuneau o “ºarjã”, era diferit, în
funcþie de dimensiunile pieselor ceramice ºi ale fiecãrui cuptor.
La început, cuptorul ºi oalele se încãlzeau câteva ore la foc redus, mai mult
cu fum fierbinte decât cu flacãrã, pentru ca vasele sã nu se contracte brusc ºi sã se
fisureze, dupã care focul era împins, în camera focãriei, înteþindu-se treptat, cu
lemne cu putere caloricã mai mare. În tot acest timp, olarii vegheau la creºterea
treptatã ºi controlul temperaturii, ajungându-se pânã la 900°-1000°-1100°C, într-o
atmosferã oxidantã, nefiind exclusã dirijarea curentului de aer cu ajutorul unor
foale incipiente, realizându-se, astfel, o economie de combustibil. Din studiile
etnologice, s-a ajuns la concluzia cã, arderea vaselor cu pereþii mai subþiri dura
între 5 ºi 12 ore, în vreme ce vasele cu pereþii groºi erau arse 14-16 ore,
producându-se mai multe fenomene fizice ºi chimice, care aveau ca urmare
obþinerea unei ceramici oxidante sau reducãtoare, rezistente, cu un sunet clar la
lovirea uºoarã, iar pictura, atunci când era cazul, se fixa foarte bine pe suprafaþa
recipientelor.
Dupã rãcirea cuptorului, vasele erau scoase ºi depozitate, probabil, în
“magazii” special amenajate, de unde erau desfãcute în aºezãrile din apropierea
centrului de olãrit, fiind purtate din loc în loc, fie în spate, legate pe sfoarã, pe
samare sau cu carele, aºa cum ne aratã analogiile etnografice, olarii primind în
schimbul lor diferite produse.
Ceramica cunoaºte o varietate tipologicã deosebitã, evoluând de la
Neolitic spre Eneolitic, acest fapt observându-se, mai mult, în cadrul speciilor
semifine ºi fine, vorbind nu numai o specializare a meºteºugului ci ºi o
diversificare a cerinþelor ºi gusturilor estetice la nivelul fiecãrei civilizaþii în parte.
În acelaºi timp, în cazul ceramicii uzuale, dar chiar ºi la cele fine, se observã o
deosebitã standardizare, o creºtere dimensionalã, legatã, probabil, de necesitatea
stocãrii unor cantitãþi sporite de hranã ºi apã, ca urmare a sporului demografic ºi a
asigurãrii subzistenþei pe o duratã mai mare de timp, pentru un numãr mare de
locuitori. În cadrul fenomenului de urbanizare, în viitoarele centre orãºeneºti din
zona egipteanã, orientalã ºi egeo-anatolianã, olarii s-au grupat în anumite cartiere,
dezvoltând importante centre meºteºugãreºti, având, în unele cazuri, zei tutelari,
cum a fost Hnum în Egipt. Olãritul intrã astfel în rândul meºteºugurilor neolitice,
contribuind la dezvoltarea generalã a societãþii.
Tipologia ceramicii neolitice ºi eneolitice a fost stabilitã pe mãsura
extinderii cercetãrilor metodice, prelucrãrii ºi sistematizãrii materialelor
descoperite, repertoriul acestora îmbogãþindu-se, în perioada ulterioarã, astfel
încât specialiºtii dispun astãzi de un set apreciabil de forme de bazã, cu variante, în
funcþie de fazele ºi etapele evolutive, ºi în relaþie directã cu centrele de producþie,
care, împreunã cu decorurile specifice, indicã prezenþa unor civilizaþii arheologice.
174 Dumitru Boghian
În acelaºi timp, este necesarã stabilirea tipurilor de forme ale ceramicii neolitice
dupã funcþionalitatea la care au servit recipientele ºi nu dupã forma generalã sau a
pãrþilor componente sau potrivit impresiilor arheologilor.

V. 2. 4. Prelucrarea metalelor
Descoperirea metalelor ºi prelucrarea acestora a reprezentat o altã
importantã cucerire tehnologicã din istoria omenirii, cu o influenþã hotãrâtoare
pentru devenirea ulterioarã a societãþii. Aurul, argintul ºi arama se numãrã printre
primele metale descoperite ºi utilizate de om, dat fiind faptul cã acestea pot apãrea
în iviri naturale la zi, în stare nativã, natural purificatã, sub formã de pepite, fiind
numai lucrate, la început ca oricare altã rocã, cu aspect ºi proprietãþi curioase, prin
procedee simple cum este baterea la rece.
Metalurgia, ca sumã de tehnici ºi tehnologii de prelucrare a metalelor, în
special la cald, a reprezentat, dupã invenþia ceramicii, un alt important meºteºug,
una dintre cele mai însemnate pirotehnologii, cu reflexe însemnate pe plan
material ºi spiritual. În acest context, dacã în Neolitic se poate vorbi de o
paleometalurgie, când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului, în
special a cuprului, în anumite centre, unde acest metal se gãsea la zi, în Eneolitic
asistãm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise, putându-se vorbi, în anumite
regiuni, chiar de o anumitã epocã a aramei (Kupferzeit), în perioadele urmãtoare,
ale bronzului ºi fierului, noile materii prime cãpãtând un rol deosebit în plan
economic.
Meºterii metalurgi au dobândit, datoritã meºteºugului pe care l-au
inventat, învãþat ºi practicat, un statut deosebit în societãþile în care au trãit. Ei erau,
aºa cum ne aratã Mircea Eliade, “stãpânii focului”, “fãurari divini ºi eroi
civilizatori”, “fãurari, rãzboinici, maeºtrii ai iniþierii”, panteonul cu divinitãþi
eneolitice cuprinzând, probabil, unul sau mai mulþi zei-metalurgi, în vreme ce
cultul soarelui dobândeºte o importanþã aparte, astrul strãlucitor al zilei guvernând
focul fãurarului pãmântean, dezvoltându-se astfel o “mitologie a metalelor”.
Metalurgia nu s-a nãscut dintr-o datã ci în urma acumulãrii unei
multitudini de observaþii ºi experienþe succesive, produse în mai multe locuri ale
Lumii Vechi, potrivit mai multor modalitãþi, evident, aºa cum arãtam mai sus,
acolo unde materia primã exista în stare nativã. Astãzi existã pãrerea cã invenþia
metalurgiei aramei s-a fãcut în mai multe centre, independente unele de altele, aºa
cum ar fi Orientul, cu Anatolia de est, Transcaucazia, nord-vestul Iranului, unde
urme ale prelucrãrii aramei sunt documentate din mileniile al X-lea - al VII-lea bc,
de unde s-ar fi rãspândit în zonele învecinate, ºi zona balcano-carpaticã, pentru
mileniul al V-lea bc.
Din mileniul al X-lea bc este cunoscut un pandantiv din aramã la Shanidar
(Iran, Munþii Zagros) iar din mileniul al IX-lea bc malachitul (carbonatul de cupru)
era folosit, în regiunile muntoase din nordul Mesopotamiei, ca materie primã
pentru confecþionarea de podoabe. Unele din primele obiecte de cupru au fost
realizate, în mileniul al VIII-lea bc, în partea de rãsãrit a Anatoliei, în satul Çayönü
(Turcia), aflat la aprox. 20 km de marele zãcãmânt de la Ergani Maden, unde dintr-
un nivel aceramic au fost recuperate piese de aramã (mãrgele, sule, ace, cârlige),
 Primele societãþi cu economie de producþie 175
lucrate prin batere la rece ºi cãlite la o temperaturã de 150-400 C. Asemenea
piese au mai fost descoperite, pentru aceeaþi perioadã, în satele montane din Siria,
Irak ºi Iran.
Dupã aceastã etapã paleometalurgicã, din mileniul al V-lea bc s-a trecut de
la prelucrarea aramei native la reducerea acestui metal din minereu, obþinându-se
prefabricate, care erau, ulterior, retopite ºi turnate, în forme simple, duble sau
complexe, sau au fost lucrate prin batere la rece sau la cald sau prin alte procedee,
obþinându-se o mare diversitate de produse finite: unelte, arme, podoabe º.a.,
marcând o etapã metalurgicã propriu-zisã, eneoliticã. Astfel, la Tal-I-Iblis (Iran) a
fost descoperitã o cantitae însemnatã de artefacte de aramã topitã ºi turnatã
indicând o producþie constantã ºi extinsã.
Se pare cã aceastã trecere nu ar fi fost posibilã fãrã identificarea a noi surse
de cupru ºi exploatarea acestora prin sistemul mineritului preistoric, ale cãrui urme
sunt mai greu de sesizat, fiind distruse de întreprinderile ulterioare. Metalurgia
eneoliticã (chalcoliticã) s-a rãsfrânt nu numai în denumirea perioadei ci s-a
caracterizat prin introducerea de noi tehnici ºi tehnologii de obþinere ºi prelucrare a
aramei, noi tipuri de piese ºi creºterea cantitativã ºi calitativã a acestora, cât ºi prin
circulaþia produselor finite pe distanþe, uneori, deosebit de lungi, sprijinind
trecerea cãtre civilizaþia urbanã. Este greu de stabilit care a fost amploarea acestei
metalurgii deoarece multe produse finite uzate erau recuperate ºi reciclate
“dispãrând” în conþinutul noilor piese.
O serie de descoperiri, de piese de aramã asociate în tezaure-depozite ºi
morminte bogate, cum ar fi cele de la Varna ºi Devnja (Bulgaria), Cãrbuna (Rep.
Moldova), Tibava (Ungaria), Nahar Mishnar (Israel) etc., ne aratã care ar fi fost
cantitatea de produse de aramã, aflate la un moment dat în circulaþie, acestea fiind
doar supravieþuiri ale înfloritoarei producþii ºi circulaþii metalurgice de altãdatã.
Printre cele mai de seamã centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele
de la Timna (Wadi Arabah, Israel), Rudna Glava (Serbia), Aibunar (Bulgaria),
curbura carpaticã de nord-vest, Caucazul, care se adaugã la cele deja cunoscute din
perioada anterioarã.
Unii specialiºti considerã cã, în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-
lea bc, s-ar fi produs o epuizare a minereurilor cuprifere mai uºor de redus (oxizii ºi
carbonaþii de cupru) din zona carpato-balcanicã, în vreme ce minereurile
sulfuroase, mult mai bogate în aramã reclamau un proces de reducere mult mai
complex, pentru a înlãtura eventualele oxidãri în procesul tehnologic, cuptoarele
pentru redus fiind astfel construite pentru a a elimina o cantitate sporitã de zgurã.
Din aceastã cauzã, se socoate cã, în perioada Eneoliticului final, s-ar fi produs o
decãdere a centrului metalurgic balcano-carpatic, crezându-se cã arama nu ar mai
fost atât de abundentã ca în perioada anterioarã, concluzie care trebuie verificatã
prin noi cercetãri.
În mileniul al IV-lea bc, legat de exploatarea ºi utilizarea minereurilor
polimetalice neferoase, s-a ajuns, în mod firesc, la obþinerea aliajelor de bronz din
aramã ºi arsenic (bronzul arsenical) ºi din aramã ºi staniu (bronzul propriu-zis),
materie primã larg utilizatã în epoca urmãtoare. Tot în mileniul al IV-lea bc,
metalurgia aramei ºi aurului s-a difuzat, dinspre Europa de sud-est, spre Europa
Centralã, ajungând pânã în zona Elveþiei, în culturile eneolitice din aceastã regiune
176 Dumitru Boghian
(Pfyn ºi Cortalloid) descoperindu-se creuzete deschise, topoare plate, pumnale,
vorbind despre o intensã producþie localã. Cãtre sfârºitul mileniului al IV ºi pe tot
parcursul celui de-al III-lea bc s-a dezvoltat un centru independent al metalurgiei
aramei ºi apoi a bronzului în partea de sud-sud-vest a Peninsulei Iberice
(civilizaþiile Almeria ºi Los Millarès).
Pentru buna înþelegere a locului ºi rolului metalurgiei aramei, se cuvin
precizate unele detalii tehnice ºi tehnologice ale acesteia.
Arama (lat. aes, aeris; gr. chalcos) este un metal care se gãseºte în naturã,
liber, sub formã nativã, sau sub formã de minereuri: sulfuri (calcosina, Cu2 S;
calcopirita, Cu Fe S2, erubescita sau bornita Cu3 Fe S3), sulfoarsenuri ºi
sulfostibiuri (fahlerze sau tetraedrite Cu3 Sb S3; bournonita (Cu Pb Sb S3), oxizi
(cuprita Cu2 O), carbonaþi [(malachitul Cu CO3 x Cu (OH)2; azuritul 2 Cu CO3 x Cu
(OH)2] ºi silicaþi (dioptasul H2 Cu Si O4) etc.
Dacã prelucrarea aramei native culese era o treabã relativ uºoarã, baterea
la rece sau la cald ºi cãlirea pieselor fiind operaþiile cele mai importante,
extragerea acesteia din minereu a fost oarecum mai complicatã, necesitând
cunoºtinþe speciale de ºtiinþã practicã, un viu spirit de observaþie ºi creativitate,
metalurgul local sau itinerant fiind cei care posedau respectivele cunoºtinþe ºi
deprinderi ºi le aplicau în munca de zi cu zi.
Astfel, prin reducere, într-o atmosferã încãlzitã între 450°C ºi 800°C,
bogatã în carbon, prin întrebuinþarea drept combustibil a cãrbunelui de lemn
(mangalul), din malachit sau alte minereuri cuprifere polimetalice se obþinea
arama. De aceea, progresele din domeniul metalurgiei aramei au fost favorizate de
realizare unor cuptoare perfecþionate pentru arderea ceramicii ºi utilizarea unor
instalaþii de suflarea aerului (foalele ºi duzele) pentru obþinerea unor temperaturi
ridicate, într-un timp scurt ºi cu consum redus de combustibil.
Arama obþinutã putea fi purificatã prin retopiri succesive, îmbunãtãþindu-
se calitãþile acesteia. Topitã la 1083º C, arama putea fi turnatã în forme sau tipare,
simple, duble sau complexe, din lut sau piatrã, Cu toate acestea, arama prezintã, în
prelucrarea sa, o serie de inconveniente cum ar fi vâscozitatea mare la turnare,
absorbþia de aer ºi formarea de goluri în produsele finite, iar piesele rezultate erau
destul de moi (3 pe scara Mohs), deºi unele au fost cãlite prin încãlzire ºi rãcire
bruscã.
În acest context, se cuvin câteva precizãri cu privire la turnarea metalului
în forme deschise, monovalve, sau în forme închise, bivalve ºi, chiar, tripartite sau
prin metoda “cerii pierdute”. Tiparele simple, monovalve, mai sunt numite ºi
forme deschise, serveau la obþinerea de piese masive, cu o faþã planã ºi cu cealaltã
profilatã, produsele finite fiind, cel mai adesea, asimetrice. Tiparele bivalve ºi
trivalve, ca forme închise, serveau la realizarea de piese pline, cu profil evident,
simetrice, cu miez pentru rezervarea gãurii pentru coadã.
Metoda “cerii” sau “formei piedute” reprezintã un procedeu avansat de
turnare a aramei ºi, ulterior, a bronzului, permiþând realizarea de piese complexe,
cu decoruri deosebit de fine. Pe un sãculeþ de nisip sau un miez de argilã, modelat
grosier, se aºternea un strat de cearã, special preparatã pentru a se topi mai greu, pe
care se modelau cu atenþie cele mai fine detalii ale piesei de obþinut. Aceastã formã
era apoi “îmbrãcatã” cu un strat gros de argilã plasticã, în care se prezervau douã
 Primele societãþi cu economie de producþie 177
orificii. Dupã întãrirea formei, prin orificiul de la partea superioarã se turna arama
sau bronzul topit care lua locul cerii care se topea ºi se scurgea prin orificiul de la
partea inferioarã, copiind toate detaliile trasate anterior. La sfârºitul operaþiunii se
spãrgea forma de argilã extrãgându-se piesa finitã.
Arama este maleabilã, ductilã ºi trefilabilã, prin turnare sau batere la cald
obþinându-se foi de tablã, sârme ºi bare, de diferite grosimi, cu secþiune
rectangularã sau rotundã, care puteau fi, mai apoi, decupate, tãiate dupã anumite
ºabloane (matriþe), produsele prefabricate fiind finisate prin sudare, perforare,
nituire, roluire, îndoire, polisare ºi decorare.
Decorarea pieselor de aramã se realiza prin ciocãnire, în tehnica au
repoussé, specificã pentru ornamentarea metalului (metaloplastie), motivele
obþinându-se prin percuþia unor table de cupru, aur, argint cu ajutorul unor
poansoane din os sau lemn dur pe o matriþã din material tare. Motivele ornamentale
erau obþinute prin batere de pe partea dorsalã (revers) imaginea fiind redatã în relief
pe avers. Unele piese de aramã prezintã o finisare cu dãltiþa, aºa-numita cizelare, în
relief sau în adâncime. Cizelarea era completatã prin polisare, realizatã prin
abraziune cu nisipuri fine, bucãþi de gresie sau ºist. Mai este cunoscutã ºi decorarea
unor piese metalice prin ajurare, reprezentând obþinerea unor ornamente perforate
prin ºtanþare, turnare sau sculptare.

V. 2. 5. Confecþionarea utilajului ºi armamentului

Confecþionarea utilajului ºi armamentului litic, cornular, osteologic,
metalic, de lut ºi lemn a cunoscut, în Neolitic ºi Eneolitic, noi etape de dezvoltare,
chiar dacã pare, uneori, sã fi fost depãºitã cantitativ de producþia ceramicã, acest
meºteºug contribuind la realizarea majoritãþii uneltelor ºi armelor din epocã,
inventându-se noi tehnici ºi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime, cele
mai importante fiind ºlefuirea sau polisarea ºi perforarea pietrei. Deºi aceste
tehnici apar încã din Epipaleolitic - Mezolitic, au cunoscut o adevãratã înflorire în
Neolitic ºi Eneolitic.

V. 2. 5. 1. Utilajul ºi armamentul litic

În ceea ce priveºte materiile prime din care s-a fabricat utilajul ºi
armamentul litic, trebuie arãtat cã s-au folosit rocile sedimentare, vulcanice ºi cele
metamorfice, bineînþeles mai intens cele care se gãseau în mediul sau în apropierea
spaþiului în care a trãit fiecare comunitate. Din aceastã cauzã, populaþiile din unele
zone geografice, bogate în resurse litice, au prosperat de pe urma valorificãrii
acestor materii prime, a prefabricatelor ºi pieselor finite.
În acest sens, pot fi amintite materiile prime litice care au circulat pe
distanþe de sute ºi chiar mii de kilometri. Astfel, este cazul obsidianului anatolian,
originar din Cappadocia, de culoare neagrã strãlucitoare, adesea translucidã cu
nuanþe cenuºii, verzi sau roºii, care a ajuns, între 12000-8500 bc, sub formã de
produse finite, la distanþe mari, pânã în aºezãrile de pe þãrmul Mãrii Moarte ºi în
cele din Valea Iordanului, la care s-au adãugat, de pe la 9000 bc, noile surse de
178 Dumitru Boghian
obsidian din Anatolia de SE, cum au fost cele din zãcãmântul din regiunea Bingöl
(Munþii Taurus) ºi din zona lacului Van, astfel de piese fiind prezente în aceleaºi

Fig. 81. Surse mediteraneene ºi orientale de obsidian

(dupã Dixon, Cahn, Renfrew)
situri orientale ºi în siturile neolitice de pe cursurile mijlocii ale Eufratului ºi
Tigrului.
Pentru Neolitic ºi Eneolitic mai sunt cunoscute ºi alte surse de obsidian,
cum sunt cele din Insulele Melos (Grecia), de culoare albã, translucidã, rãspânditã
în Europa de SE, Sardinia, Palmarola, Pantellera, Lipari (Italia) sau din zona Tokaj
(Ungaria), Satu Mare (România), fumurie-translucidã, prezentã în staþiunile din
Europa dunãreanã ºi carpaticã (fig. 81).
Silexul a constituit o altã rocã care a fost intens utilizatã pentru
confecþionarea utilajului ºi armamentului litic în Neolitic ºi Eneolitic. În aceastã
epocã se cunosc zãcãminte de silex exploatate în sistemul mineritului preistoric,
aºa cum au fost cele de la Krzemionki (Polonia), Spiennes (Belgia), Grimes Graves
(Anglia) sau Rijckholt (Olanda) etc.
Mai putem menþiona o serie de surse de silex din spaþiul carpato-balcanic,
aºa cum sunt: silexul balcanic, de culoare ciocolatie deschisã, care se gãseºte în
partea de nord-est a Bulgariei ºi în Dobrogea (România), cunoscutã altãdatã sub
numele de “platforma prebalcanicã”, prezent în arealele unor civilizaþii ca
Hamangia, Boian-Gumelniþa, Stoicani-Aldeni-Bolgrad, Precucuteni-
Cucuteni/Tripolie, silexul de Prut, cu diferite nuanþe, de la cenuºiu la negru, cu aria
de ocurenþã în cursul mijlociu al acestui râu, ºi cel de Nistru de asemenea de diferite
nuanþe, mai ales cenuºii, folosite cu intensitate de cãtre purtãtorii tuturor
civilizaþiilor neolitice ºi eneolitice din spaþiul carpato-nistrian.
La aceste exemple mai pot fi adãugate altele, vorbind de un schimb destul
de timpuriu, între diferitele comunitãþi umane, sau de alte relaþii tributale, daruri
etc., care au marcat, în general, dezvoltarea societãþii.
Cioplirea uneltelor ºi armelor litice nu cunoaºte, în Neolitic ºi Eneolitic,
unele modificãri esenþiale faþã de perioada anterioarã. S-a practicat, deopotrivã,
 Primele societãþi cu economie de producþie 179
cioplirea lamelarã ºi aºchialã, directã, indirectã sau prin presiune, cu ajutorul
percutoarelor, pe nicovale de piatrã, din nuclee cvasi-piramidale ºi cvasi-conice,
cvasi-cilindrice ºi amorfe, prelucrate termic în prealabil, cu unul, douã sau mai
multe planuri de lovire, în funcþie de tradiþiile moºtenite, forþa de creaþie a fiecãrei
comunitãþi ºi influenþele primite din partea altor triburi ºi civilizaþii, obþinându-se
produsele de debitaj: lamele ºi aºchiile care au fost, cel mai adesea, prelucrate
secundar, prin retuºare ºi, uneori, polisare, obþinându-se unelte ºi arme, deosebit de
eficace, ºi podoabe foarte elaborate.
Din punct de vedere al mãrimii, se observã cã dupã o perioadã pãstrare a
microlitismului, la începuturile Neoliticului, a avut loc o creºtere gradualã a
dimensiunilor uneltelor ºi armelor, acestea atingând, la un moment dat, un anumit
echilibru dimensional ºi funcþional, oamenii epocii realizându-ºi majoritatea
pieselor de utilaj de care aveau nevoie.
Deºi tipologia pieselor litice este deosebit de variatã, potrivit diversitãþii
comunitãþilor care le-au produs ºi funcþionalitãþii lor, dintre uneltele ºi arme din
piatrã cioplitã, silex, gresii, roci vulcanice etc, confecþionate ºi utilizate de oamenii
Neoliticului ºi Eneoliticului, în activitãþi complexe, se remarcã artefactele
prezentate mai jos:

! lamele neretuºate ºi retuºate, polifuncþionale, folosite, aºa cum ne aratã

traseologia, în calitate de cuþite ºi pumnale, pentru tãiat, eviscerat ºi tranºat
animalele sacrificate sau vânate, pentru lucratul diferitelor materiale lemn, piei,
oase, coarne etc, mai ales cele denticulate, ca minifierãstraie, sau cele cu scobiturã
retuºatã (à encoche);

! rãzuitoarele gratoare ºi racloare simple ºi duble, de diferite forme-drepte,

laterale, convexe, concave, unguiforme, ovalare, duble, ascuþite, ºi dimensiuni,
utilizate pentru rãzuitul (curãþatul) pieilor, oaselor, lemnului, iar când prezintã
urme de lustru, pe laturile lungi, ca piese componente de secerã, ºi compuse,
asociate cu burine sau strãpungãtoare, în cadrul unor operaþiuni de rãzuit-gãurit,
rãzuit-tãiat, ºãnþuit ºi gravat;

! burinele de unghi, laterale ºi mediane, întrebuinþate pentru gravarea, gãurirea,

ºãnþuirea (canelarea) unor obiecte din lemn, os, corn, a suporturilor pentru unelte ºi
arme compuse sau pentru tâmplãrie;

! strãpungãtoarele uzitate ca sule, “burghie” (sfredele) ºi alezoare pentru

gãurirea pieilor, oaselor, cornului, lemnului, pietrei;

! piesele componente de secerã, prezente de la sfârºitul Paleoliticului superior

pânã la sfârºitul Epocii bronzului, au fost lucrate din lame întregi sau trunchiate, de
silex, obsidian ºi gresie, retuºate sau nu, uneori pe gratoare, prezentând un lustru,
numit ºi “lustru de cereale”, continuu ºi evident, longitudinal, drept, curb sau
unghiular (de “colþ”), pe o suprafaþã sau pe ambele suprafeþe ale unei laturi, mai rar
pe cele douã laturi, care prinse în rame-suport drepte sau curbe din lemn, corn sau
180 Dumitru Boghian
os, prin forþare sau cu ajutorul rãºinilor vegetale, cerii (?), bitumului ºi betulinei, au
servit în calitate de seceri pentru recoltarea a diferite vegetale (graminee sãlbatice
ºi cultivate, trestie, stuf etc.), cu o productivitate apropiatã de cea a secerilor de
bronz, aºa cum ne aratã arheologia experimentalã, astfel încât existenþa lor nu
demonstreazã, în mod obligatoriu, cultivarea plantelor;

! piesele geometrice componente ale unor unelte ºi arme compuse,

confecþionate din lame mici, retuºate sau nu, triunghiulare, dreptunghiulare,
paralelograme, semilunare, segmentiforme, constituie o reminiscenþã a
prefabricatelor microlitice epipaleolitico-mezolitice, ºi, de aceea, sunt mai
numeroase la începutul epocii, numãrul lor descrescând cãtre sfârºitul acesteia,
fiind utilizate prinse asemãnãtor pieselor de secerã, în suporturi ºi rame cu caneluri,
obþinându-se vârfuri compuse de suliþã, harpoane cu “dinþi” de silex, fierãstraie
compuse etc.;

! vârfurile de suliþã (lance) ºi sãgeatã erau lucrate, în general, din lame

triunghiulare, de diferite dimensiuni, cu sau fãrã peduncul, de regulã în formã de
triunghiuri isoscele, mai rar echilaterale sau scalene, cu laturile lungi drepte sau
uºor curbate în afarã, ºi cu baza dreaptã, convexã, concavã ºi/sau unghiularã, cel
mai adesea finisate cu retuºe solzoase, “în pojghiþã”, care prinse în tije de lemn sau
stuf ºi trestie, de diferite grosimi ºi lungimi, constituiau arme cu un randament
deosebit pentru vânãtoare ºi în conflictele intertribale.
Utilajul ºi armamentul litic cioplit, ºlefuit ºi perforat este, de asemenea,
foarte complex ºi variat tipologic ºi funcþional. Deºi unele elemente ale ºlefuirii ºi
perforãrii uneltelor ºi armelor litice apar din Epipaleolitic-Mezolitic, aceste
achiziþii au cunoscut o deosebitã dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului ºi,
mai ales, în Eneolitic.
ªlefuirea parþialã sau totalã a uneltelor si armelor de piatrã se realiza prin
mijloace relativ simple, împrumutate tehnologic de la modalitãþile de polisare a
pieselor din os, fãrã a necesita o pregãtire aparte a meºterului. Mai întâi, printr-o
cioplire iniþialã se obþinea o eboºã (piesã prefabricatã) care semãna în mare cu
viitoarea piesã finitã. Pentru ºlefuirea uneltelor ºi armelor cioplite grosier, se
foloseau diferite pietre-suport abrazive, cu granulaþie ºi rezistenþã mecanicã mai
mare, pe care, cu ajutorul apei ºi nisipului umed, prin frecare repetatã, se obþinea o
piesã apropiatã dimensional ºi morfologic de cea proiectatã mental. Finisarea
acestor piese, ºlefuite grosier, se fãcea printr-o nouã prelucrare, folosindu-se pietre
abrazive cu granulaþie mai finã sau prin frecarea pe diferite suporturi de os, piele,
materiale textile, poate lemn ºi/sau argilã etc., în funcþie de duritatea ºi textura
materiei prime, obþinându-se piese polizate, uneori, pânã la lustru, de o deosebitã
fineþe ºi eficacitate.
Perforarea uneltelor ºi armelor de piatrã necesita cunoºtinþe deosebite din
partea meºteºugarului, în vederea confecþionãrii unei instalaþii de gãurit, o “maºinã
de gãurit” primitivã, compusã dintr-un cadru din lemn masiv, în care se practicau,
probabil, o serie de orificii în care se fixa un ax, constând dintr-o tijã de lemn, cãruia
i se putea imprima o miºcare rotativã, cu ajutorul unor sfori groase, trase manual,
succesiv de cele douã capete, sau folosind coarda slãbitã a unui arc.
 Primele societãþi cu economie de producþie 181
În vârful acestui ax se putea fixa fie un os sau un bãþ tubular, fie un vârf
strãpungãtor de silex sau obsidian, care jucau rolul unor veritabile burghie. În cazul
în care pentru perforarea unor unelte ºi arme se folosea un os sau un bãþ tubular, în
“procesul tehnologic” de gãurire se mai utilizau apa ºi nisipul umed, pentru
creºterea puterii de frecare, ca produse secundare rezultând unele “dopuri” de
piatrã care s-au gãsit în unele aºezãri, descoperindu-se, de asemenea, ºi piese
rebutate, cu perforare parþialã, distruse în cadrul prelucrãrii. Atunci când s-au
folosit “burghie” de silex sau obsidian, acestea prezintã o uzurã accentuatã ºi lustru
pe partea activã.
Tipologia ºi dimensiunile utilajului de piatrã ºlefuitã ºi perforatã sunt
diferite, diversitatea trebuind pusã pe seama variabilitãþii materiilor prime, etapele
evolutive, specificul tehnicilor de confecþionare, tradiþiile, influenþele exterioare ºi
forþa de creaþie a fiecãrei comunitãþi ºi civilizaþie în parte.
De-a lungul cercetãrilor, s-au conturat mai multe serii de unelte ºi arme de
piatrã ºlefuitã ºi/sau perforatã. Astfel, este de remarcat seria topoarelor, teslelor
(herminete) ºi dãlþilor cu profil asimetric, plan-convexe, numite de tip
“calapod”, specificã pentru Neoliticul vest ºi nord-vest anatolian ºi cel sud-est
european (Protosesklo, Starèevo-Criº) ºi est-central european (cultura
ceramicii liniare), la care se renunþã treptat cãtre sfârºitul Neoliticului ºi
începutul Eneoliticului.
Cel mai bine cunoscute sunt seriile de unelte ºi arme de piatrã, topoare,
tesle, dãlþi ºi dãltiþe, cu profiluri uºor asimetrice ºi cele simetrice,
dreptunghiulare, trapezoidale ºi, chiar, neregulate, unele lucrate în roci dure,
cum ar fi silexul sau rocile vulcanice, prinse, în diferite maniere, în cozi, sporindu-
le, astfel, eficacitatea.
Dintre topoarele ºi dãlþile confecþionate din silex pot fi remarcate cele din
ariile culturilor: Gumelniþa-Karanovo VI, mai mult cioplite decât ºlefuite,
paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (TRBK) ºi amforelor sferice, purtãtorii
acesteia din urmã realizând piese deosebit de bine ºlefuite.
Topoarele ºi teslele au fost perforate, cel mai adesea, central sau în treimea
superioarã, zonã în care, cele mai multe piese sunt fracturate din vechime, probabil
în procesul întrebuinþãrii. Alãturi de aceste unelte ºi arme, au mai fost descoperite:
topoare-ciocan, ciocane ºi mãciuci, de diferite dimensiuni ºi forme, prinse în
cozi de lemn.
Din punct de vedere funcþional, topoarele de piatrã, ºlefuite ºi perforate, au
fost întrebuinþate, în unele cazuri, pentru tãiatul ºi despicatul buºtenilor, fasonarea
trunchiurilor, îndepãrtarea cioatelor, în altele pentru spartul pietrelor, lucratul
pãmântului, ca unelte aratorii ºi sãpãligi, la sãpatul gropilor ºi ºanþurilor etc.
Teslele, dãlþile ºi dãltiþele au fost folosite la prelucratul lemnului, osului ºi
cornului, la confecþionarea mobilierului ºi a elementelor de tâmplãrie.
O categorie aparte de topoare de piatrã, lucrate mai ales din roci dure,
finisate cu o deosebitã grijã, a fost cea a topoarelor de luptã, triunghiulare,
rombice sau naviforme ºi topoare-ciocan, care au jucat ºi rolul de arme ºi cel de
sceptre, ca însemne ale puterii ºi poziþiei sociale, ºi, de aceea, unele tipuri au fost
transpuse, ulterior, în aramã (a se vedea diferitele tipuri de topoare carpato-
balcanice, în special cele „cu braþele în cruce”). Asemenea piese de piatrã sunt
182 Dumitru Boghian
cunoscute în Europa în cadrul civilizaþiilor cu ceramicã ºnuratã, a paharelor cu
gâtul în formã de pâlnie, a mormintelor individuale etc.
Din piatrã au mai fost confecþionate: râºniþe de mânã, de formã ovalã sau
rectangularã cu marginile rotunjite ºi suprafeþele alveolate, mojare ºi pive,
frecãtoare (zdrobitoare sau pisãloage), utilizate pentru “mãcinarea”, zdrobirea
boabelor de cereale, ºi, în secundar, la mãrunþirea coloranþilor minerali ºi a altor
substanþe, “nicovale”, percutoare, presatoare ºi retuºoare, poansoane, pietre
pentru ascuþit, bile de praºtie etc., folosite pentru prelucrarea altor unelte de
piatrã, os, corn ºi aramã, sau ca proiectile.

V. 2. 5. 2. Utilajul ºi armamentul din materiale

scheletice dure
Utilajul din os, corn ºi dentiþie prelucratã ocupa, de asemenea, un loc
însemnat în cadrul artefactelor neolitice ºi eneolitice, completând repertoriul
mijloacelor de muncã ºi al obiectelor de podoabã. Uneltele ºi armele, lucrate din
materii prime organice, prezintã o continuitate neîntreruptã din epoca anterioarã.
Ca materii prime pentru acest tip de utilaj, comunitãþile neolitice ºi
eneolitice au întrebuinþat, pentru realizarea uneltelor, armelor ºi podoabelor de os
ºi corn, materii prime organice dure, scheletice, osteologice, cornulare ºi elemente
de dentiþie, provenind de la animale domestice ºi sãlbatice. Creºterea animalelor
domestice ºi vânãtoarea au oferit, nu numai o însemnatã cantitate de carne ºi alte
produse animaliere esenþiale, ci ºi menþionatele materii prime organice.
Astfel, pentru confecþionarea uneltelor ºi armelor s-au întrebuinþat oase
rezistente: metapodii, peronee, tibii, canoane, metatarsii, femure, astragale,
falange, coaste, scapule, humerusuri, recuperate de la animale domestice: bovine,
ovine, caprine, suide, canide, ºi sãlbatice: bour, cerb, cãprior, mistreþ. De
asemenea, pentru unele unelte ºi podoabe s-au utilizat oase tubulare de pãsãri,
dentiþie prelucratã: canini de cerb ºi defense de mistreþ ºi materiale cornulare de
bovine, cãprior ºi cerb. Materialele osteologice, cornulare ºi dentiþia, au fost
prelucrate de meºteri specializaþi, în ateliere care existau, credem, în cadrul fiecãrei
aºezãri, unde s-au descoperit asemenea piese, în diferite stadii de confecþionare,
sau în anumite centre, unde s-a gãsit o cantitate însemnatã de asemenea unelte ºi
arme.
Prelucrarea osului, cornului ºi dentiþiei se realiza prin cioplire, prin
percuþie ºi spargere intenþionatã, despicare, prin tehnica renurajului (fisurãrii),
folosindu-se aºchii ºi burine de silex pentru subþierea peretelui materialului, prin
realizarea unei caneluri/ºãnþuiri, secþionare, cu firul umed ºi nisip, abraziune,
utilizându-se un substrat dur, cu granulaþie diferitã, perforare, cu ajutorul
strãpungãtoarelor ºi burinelor de silex, ºlefuire, ornamentare etc., aºa cum
ne aratã ºi studiile traseologice ºi tafonomice. De regulã, partea activã se gãsea
în extremitatea distalã (ED) dar existã ºi piese lucrate ºi în extremitatea
proximalã (EP).
Tipologia utilajului cornular este diversã, apropiindu-se de cea a pieselor
litice, fiind complementarã acestora. În general, în Neolitic ºi Eneolitic au
 Primele societãþi cu economie de producþie 183
fost confecþionate:

! strãpungãtoare lucrate, mai întotdeauna, din pãrþile terminale ale coarnelor

de cãprior, secþionate transversal, cu lame denticulate de silex sau cu fibre ºi nisip
umed; vârfurile acestor strãpungãtoare prezintã fie lustrul natural ºi urme de uzurã,
fie au suferit o prelucrare suplimentarã, subþiindu-se mult partea activã, fiind
folosite pentru perforarea pieilor groase de animale, pentru coaserea acestora, la
împletit etc. iar unele cu capãtul bont au fost întrebuinþate ºi pentru decorarea
ceramicii prin canelare, incizare sau la realizarea alveolelor;

! sãpãligile, unele dintre cele mai importante unelte de corn, au fost prelucrate
din ramuri de coarne de cerb sau cãprior adult, tãiate la unul sau la ambele capete,
cu secþiuni rotunde sau despicate, pe întreaga lungime a piesei, sau numai cioplite
ºi ascuþite în zona pãrþii active, având profilul transversal plan-convex sau rotund,
tãiºurile în V dispuse oblic sau perpendicular pe axul gãurii pentru coadã, care se
realiza aproximativ în zona centralã sau în treimea superioarã a piesei, dupã ce, în
prealabil, aceastã porþiune era pregãtitã prin cioplire, subþiindu-se corpul piesei
pentru uºurarea gãuririi; existã sãpãligi care nu prezintã perforare pentru coadã sau
piese care pãstreazã “rozeta” cornului, cu suprafaþa netedã a desprinderii naturale,
dovadã cã pentru confecþionarea acestora s-au întrebuinþat ºi coarne de cerb
“lepãdate”, fiind uzitate în practicarea agriculturii sau pentru sãpatul gropilor ºi
ºanþurilor, ca niºte târnãcoape.

! plantatoare ºi/sau scormonitoare realizate din unele tije de corn, drepte sau
puþin curbate, cu urme de uzurã pe vârful natural, care au fost întrebuinþate la
lucratul pãmântului, în lucrãrile agricole de tipul grãdinãritului sau la recoltat ºi
cules;

! brãzdarele din corn de cerb (aratrurile, râmocurile), confecþionate din

ramuri robuste, provenind de la cerbi maturi sau chiar bãtrâni, secþionate în bucãþi
mari de corn, de aproximativ 30-50 cm lungime ºi 6-10 cm diametru, care
pãstreazã “rozeta” (coroana naturalã), fie au fost tãiate din zona lãþitã, de îmbinare
a mai multor ramuri, conservându-se corpul rotund al piesei; în zona mai lãþitã, în
treimea superioarã, în apropierea capãtului proximal, a fost realizatã o perforare,
care are diferite forme: rotundã, ovalã sau rectangularã rotunjitã, realizatã prin
cioplire ºi tehnica de gãurire a pietrei, tãiºul brãzdarului fiind oblic, în profil
longitudinal, paralel cu axul gãurii; aceste unelte erau prinse în tãlpicul de lemn al
aratrului, într-un sistem reconstituit pe baza analogiilor etnografice, la acest plug
primitiv fiind înjugate bovine, realizându-se o “arãturã”, prin scormonirea
pãmântului în anotimpurile umede sau în zonele de luncã, cu umiditate ridicatã,
mai ales în Eneolitic;

! ramele de seceri au fost lucrate, alãturi de cele din lemn, din coarne curbe,
având la interior o ºãnþuire practicatã în mod artificial, în care se prindeau lame
întregi sau trunchiate de silex, obsidian ºi gresie, aºa cum sunt cunoscute încã de la
184 Dumitru Boghian
sfârºitul Paleoliticului superior;

! suporturi din care se extrãgea miezul spongios ºi se fixau topoare de piatrã,

sãpãligi, tesle, realizându-se unelte compuse;

! recipiente din corn de cerb, scobite la interior, folosite pentru pictarea

vaselor, similare celor folosite ºi azi la decorarea ceramicii;

! ciocanele confecþionate din porþiuni masive de corn de cerb, provenind din

zona naturalã, netedã a “rozetei” (cununei), unde este mai lãþitã ºi mai rezistentã,
care a fost folositã ca parte activã, cu sau fãrã perforare, fiind greu de stabilit cum
arãta cealaltã parte a ciocanelor de corn, deoarece majoritatea au fost rupte din
vechime, erau întrebuinþate la bãtut þãruºi, pari, cuie de lemn sau la sfãrâmat
bulgãrii de pãmânt;

! topoarele-ciocan, cu axul tãiºului paralel cu axul perforãrii, forma acestra

fiind asimetricã, oblicã, plan-convexã sau simetricã, în V, utilizate pentru tãiat
diferite materiale ºi pentru bãtut ºi sfãrâmat sau ca arme, în calitate de topoare de
luptã;

! sãpãligile-ciocan cu tãiºul asimetric, plan-convex, sau simetric, în V,

transversal faþã de sensul gãurii pentru coadã;

! mânerele („manºoanele”) din corn au fost confecþionate din pãrþile rotunjite

ale cornului, atent ºlefuite, pentru a se atenua asperitãþile suprafeþei materiei prime,
capetele pieselor fiind îngrijit lucrate, în miezul piesei se înfigându-se unele unelte
de silex, os ºi aramã.
Uneltele ºi armele de os au fost mult mai numeroase decât cele de corn,
prezentând o tipologie asemãnãtoare, materia primã organicã, destul de durã,
permiþând confecþionarea unor piese foarte eficiente. Încadrãm în aceastã
categorie de arme, unelte ºi podoabe ºi artefactele realizate din dentiþie prelucratã,
în special plachetele provenind de la defense, caninii inferiori de mistreþ. Dintre
acestea pot menþionate:

! acele de diferite mãrimi, au fost lucrate din oase de mici dimensiuni, fie întregi,
fie despicate longitudinal, de pânã la 10 cm lungime, extremitatea proximalã
pãstrând, adesea, forma anatomicã naturalã, unde s-au realizat perforãri rotunde,
cu ajutorul unor strãpungãtoare de silex, servind la trecerea firului, atunci când se
cosea, în vreme ce extremitatea distalã a fost atent ºlefuitã, obþinându-se un vârf, cu
secþiunea transversalã rotundã sau ovalã, în porþiunea extremitãþii proximale.

! strãpungãtoarele (sulele, suvacele), cu diferite variante, au fost

confecþionate, aproximativ la fel ca piesele anterioare, pe fragmente de oase
despicate longitudinal, pe jumãtãþi de oase subþiri sau chiar din oase subþiri întregi,
cunoscându-se ºi piese duble, cu ambele extremitãþi ascuþite, corpul acestor piese
având secþiune transversalã ovalã, rotundã sau pãtratã, iar vârfurile o secþiune
 Primele societãþi cu economie de producþie 185
rotundã, fiind folosite pentru gãurirea lemnului, pieilor, ºi a altor materiale cu o
rezistenþã relativ scãzutã;

! andrele confecþionate din oase lungi, în jur de 20 cm, atent ºlefuite, cu

extremitatea proximalã este rotunjitã uºor, iar cea distalã ascuþitã, atestând
existenþa împletitului firelor de naturã vegetalã ºi animalierã;

! dãlþile ºi dãltiþele sunt piese cu extremitatea distalã transversalã subþiatã prin

desprinderi succesive, lucrate din oase întregi sau fragmentare, cu capãtul
proximal natural, sau din oase fragmentare, cu tãiºul drept sau uºor convex, întreg
sau rupt, realizat prin polizare atentã ºi ºlefuire, întrebuinþate pentru lucratul
obiectelor de lemn sau, dupã cum au arãtat cercetãrile traseologice, în calitate de
rãzuitoare pentru obiectele din piele, sãpãligi pentru agriculturã, spatule ºi
lopãþele;

! spatulele lucrate cu o deosebitã grijã, au fost confecþionate din pereþii unor

oase late, chiar tubulare, despicate longitudinal, cu extremitatea proximalã
naturalã pãstratã, sau fãrã aceasta, în extremitatea distalã atent lucratã, prin
abraziune ºi ºlefuire, obþinându-se o formã dreaptã, convexã sau ascuþitã, cu cozi,
folosite pentru lucratul ceramicii sau în alte activitãþi;

! „hârleþele” confecþionate din oase late, în special omoplaþi de animale mari,

sunt cunoscute în Neoliticul ºi Eneoliticul chinez;

! harpoanele, cu barbeluri cioplite pe o singurã laturã sau pe ambele laturi, erau

folosite pentru pescuit ºi sunt cunoscute în cadrul civilizaþiilor dezvoltate de-a
lungul marilor fluvii, rîuri sau pe þãrmurile oceanelor, mãrilor ºi lacurilor,
dovedind continuarea practicãrii pescuitului ºi importanþa acestei ocupaþii pentru
unele comunitãþi;

! cuþitele ºi pumnalele, încadrate atât în categoria uneltelor cât ºi în cea a

armelor, au fost lucrate din pereþii unor oase despicate longitudinal, prelucrate
cu grijã, prin abraziune ºi ºlefuire, mai ales pe partea interioarã a canalului
medular, obþinându-se o extremitate distalã atent ºlefuitã ºi tãiºuri mai mult sau
mai puþin ascuþite.
Dintre piesele mai mãrunte din os pot fi amintite: suveici, (navete), pentru
rãzboiul de þesut vertical, mânere realizate din oase tubulare, unele decorate, ºi
plãsele, lucrate din pereþi longitudinali ai unor oase, rotunjite la capete, fiecare
prezentând perforãri, în care se prindeau sulele ºi pumnalele de silex, os sau aramã,
vârfuri de sãgeatã ºi suliþã, ºlefuitoare, cârlige pentru capcane ºi cârlige de
pescuit etc.
Ca podoabe, din canini de cerb, defense de mistreþ, canini de animale de
pradã s-au realizat coliere, folosite pentru înfrumuseþare ºi vestimentaþie, precum
ºi ca însemne de distincþie socialã, politicã, militarã ºi religioasã, mãrgele, în
special tubulare, brãþãri, cercei ºi inele etc. Din valve de scoici s-au confecþionat
186 Dumitru Boghian
diferite podoabe.

V. 2. 5. 3. Utilajul ºi armamentul din lut

Uneltele de lut ars sunt mai puþin numeroase decât precedentele, dar ocupã
un loc distinct în cadrul utilajului Neolitic ºi Eneolitic fiind utilizate în practicarea
unor ocupaþii casnice ºi comunitare. Între acestea pot fi amintite:

! fusaiolele sau prâsnelele de fus confecþionate din pastã de diferite calitãþi,

arsã reducãtor, semireducãtor sau oxidant, au forme variate: „colaci” plaþi, relativ
circulari, perforaþi central, bitronconice ºi conice, mai alungite sau mai aplatizate,
cu planul perforãrii drept sau uºor concav; sferice, gãurite vertical sau puþin oblic ºi
plate, realizate din fragmente ceramice, rotunjite prin frecarea de pietre abrazive,
perforate central, decorate cu impresiuni de unghii, motive incizate, gropiþe,
crestãturi, altele de-a dreptul neglijent, având diametre diferite, de la 2, 5 la 5 cm,
fiind întrebuinþate la toarcerea fibrele animale ºi vegetale, obþinându-se firele
pentru þesut ºi împletit;

! greutãþile de lut ars lucrate din pastã mai grosierã, compactã, cu nisip în
compoziþie, arsã la cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu, cu mai multe variante:
tronconice, cu baza dreaptã, mai latã ºi partea superioarã dreaptã, mai îngustã, sau
rotunjitã, având, în treimea de sus, o perforare transversalã, în formã de trunchi de
piramidã, cu aceeaºi perforare în treimea superioarã, dar mai robuste ºi mai grele
decât primele, servind la întinderea firelor de urzealã, atunci când se þeseau la
rãzboiul vertical, pânze mai subþiri sau mai groase, sau la împletitul rogojinilor,
rotunjite, mai mult sau mai puþin, aplatizate, cu diametre cuprinse între 7 ºi 10 cm
ºi gaurã dispusã central sau excentric, prezentând urmele rosãturilor de sfoarã,
cilindrice, neregulate, ºi paralelipipedice, neregulate, ambele cu perforãri
longitudinale, întrebuinþate pentru plasele de pescuit;

! duzele de lut de la foale incipiente, modelate dintr-o argilã destul de omogenã,

având nisip fin în compoziþie, arse oxidant, la roºu-cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu,
cu o formã cilindricã alungitã ºi capãtul distal conic, rotunjit, având o perforare
conicã, cu diametrul mai mare la capãtul proximal de aproximativ 1, 3 -
1, 5 cm ºi mult mai mic, de 0, 5-0, 7 cm în porþiunea opusã, constituind accesorii,
deosebit de importante, pentru obþinerea de temperaturi deosebit de ridicate,
necesare atât arderii ceramicii de bunã calitate, reducerii, topirii ºi turnãrii aramei;
Din lut ars au mai fost lucrate diferite suporturi, piese de mobilier, bile
etc, vorbind de o economie neoliticã ºi eneoliticã deosebit de complexã.

V. 2. 5. 4. Utilajul, armamentul ºi podoabele de

aramã
Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante,
 Primele societãþi cu economie de producþie 187
vorbind despre progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei ºi al
schimburilor intercomunitare din Eneolitic, mai ales (fig. 82). Tipologic se pot
distinge:

! acele, confecþionate din sârmã de

aramã, cu secþiunea rotundã, cu
capãtul proximal subþiat ºi îndoit în
formã de ureche, iar capãtul distal
ascuþit, fiind foarte apropiate de
piesele din perioadele ulterioare, fiind
folosite pentru cusut;

! strãpungãtoarele (sulele), cele

mai numeroase unelte de aramã, sunt
confecþionate din sârmã groasã sau
barã subþire, cu lungimi cuprinse între
5 ºi 10 cm, cu secþiunea pãtratã,
rombicã, dreptunghiularã sau rotundã,
având extremitatea proximalã boantã,
iar cea dorsalã ascuþitã sau uzatã, care Fig. 82. Piese de aramã din Bulgaria,
prinse în mânere realizate din corn, os Ucraina ºi România (Dupã Tringham R.)
ºi lemn, erau folosite pentru gãurirea
prefabricatelor ºi produselor din lemn, os, corn, piele etc;

! cârligele de undiþã, realizate tot din sârmã, de de diferite mãrimi, servind,

neîndoielnic, la pescuit;

! cuþitele de aramã aveau lama dreaptã sau de o formã aproximativ semilunarã,

folosite pentru tãiat, împuns, tranºat carcasele de animale sau, poate, ca brice, ca
rãzuitoare ºi cosoare;

! pumnalele, prezente în cea de-a doua parte a Eneoliticului, originare din

arealul egeo-caucazo-anatolian, cu mai multe variante, bine definite în literatura de
specialitate, mai ales de formã triunghiularã alungitã, cu sau fãrã nervurã medianã
pe ambele feþe ºi secþiune transversalã, adesea, rombicã, iar mânerul
dreptunghiular sau trapezoidalã, cu douã-patru gãuri pentru nituri, cu ajutorul
cãrora se prindeau plãselele, fiind întrebuinþate ca arme;

! topoarele au reprezentat importante unelte, arme ºi însemne sociale, lucrate

prin turnare, în tipare monovalve ºi bivalve, ºi retuºate cu o deosebitã grijã,
cunoscându-se mai multe variante, perforate ºi neperforte: topoare-ciocan
(Hammeräxte), topoare „cu braþele în cruce”, topoare douã tãiºuri paralele,
întrebuinþate ca topoare de luptã, arme de paradã sau însemne/sceptre, ale unor
188 Dumitru Boghian
conducãtori ai comunitãþilor, topoare-daltã, plate, utilizate, probabil, la lucrarea
lemnului etc, existând ºi modele miniaturale de lut ars ale acestora.
De asemenea, mai pot fi menþionate ºi alte tipuri de unelte ºi arme de
aramã: seceri, interpretate ca sceptre, lame de halebarde, ºi podoabe: discuri,
brãþãri din sârmã ºi tablã, simple sau plurispiralate, inele, cercei, piese de cult etc.

V. 2. 5. 5. Utilajul ºi armamentul de lemn ºi alte

materiale
Cele mai multe unelte, arme, recipiente ºi instalaþii neolitice ºi eneolitice
au fost confecþionate din lemn, dar datoritã materialului perisabil nu s-au pãstrat
decât cu totul excepþional, bogãþia, varietatea ºi tipologia acestora le putem intui
numai pe baza unor piese care au fost transpuse în lut ºi os, a analogiilor etnografice
cu civilizaþiile tradiþionale ale lemnului, sau sprijinindu-ne pe unele descoperiri
din zonele lacustre sau în depozitele de turbã etc. De altfel, în cadrul unor
civilizaþii, inclusiv ceramica a confecþionatã ºi decoratã în tehnica
cioplirii/sculptãrii motivelor ornamentale în lemn.
Astfel, presupunem cã oamenii Neoliticului au întrebuinþat o gamã
deosebit de largã de: unelte de lemn, unele dintre acestea pãstrându-se în condiþii
de conservare prielnice, cum ar fi: în turbãrii, sedimentele Neoliticului “lacustru”,
regiuni reci, saline ºi slatine etc. Pentru agriculturã au fost confecþionate: sãpãligi,
lopeþi, cãuºe, pluguri de lemn, pe care se ataºau unelte aratorii de piatrã ºi corn,
furci, îmblãcie, sãdile, chitonoage, pive, boroane, coºuri, cozi ºi mânere pentru alte
unelte, ciocane, pari, þãruºi; pentru creºterea vitelor se cunosc: linguroaie, vase
pentru lapte, doniþe; ca arme pentru vânãtoare ºi luptã se remarcã: arcurile, tijele de
sãgeþi, suliþele de lemn, bâtele, ghioagele; pentru pescuit se întrebuinþau: vârºe ºi
lese; ca unelte pentru cules sunt cunoscute: coºurile ºi coºuleþele; pentru
meºteºugurile casnice - furci de tors, tije pentru fus, rãzboaie verticale pentru þesut
ºi împletit, ace, vârtelniþe, piepteni; numeroase recipiente: cupe, vase pentru
mãsurat cereale, linguri; piese de mobilier; mijloace de transport - sãnii ºi care cu
patru roþi etc., asigurându-se confortul traiului zilnic ºi desfãºurarea
corespunzãtoare a tuturor activitãþilor.
În acelaºi timp, au confecþionat accesorii pentru unelte, din piele ºi fâºii de
piele: teci, suporturi, recipiente; din fibre animale ºi vegetale: sfori, plase, rogojini,
suporturi pentru vase pe “roata olarului” etc.
Practicarea acestor meºteºuguri ºi utilizarea tehnologiilor amintite a avut
ca efect dezvoltarea accentuatã a comerþului terestru, fluvial ºi maritim, uneori la
distanþe apreciabile, ºi înflorirea unor zone ºi culturi, cu importante reflexe pe plan
social, materializate prin creºterea ºi concentrarea bogãþiilor ºi apariþia ºi
accentuarea rolului elitelor ereditare, economice, sociale, militare ºi religioase, a
structurilor ierarhice comunitare, intercomunitare ºi supraregionale prefigurând
naºterea statelor antice propriu-zise.

V. 2. 6. Sedentarizarea comunitãþilor umane

neolitice ºi eneolitice
 Primele societãþi cu economie de producþie 189

Odatã cu Neoliticul se observã o preocupare deosebitã a unor comunitãþi

umane pentru organizarea superioarã a habitatului ºi spaþiului comunitar ºi
casnic, privat (întemeierea aºezãrilor, locuinþelor, complexelor gospodãreºti,
construirea fortificaþiilor ºi locurilor de cult), cu profunde implicaþii sociale ºi
conotaþii practice ºi spirituale.
Aceastã nouã atitudine se aflã în continuarea comportamentului lui Homo
sapiens, vizibil din Paleoliticul superior, de a-ºi organiza habitatul, presupunând,
probabil, ºi unele schimbãri în modul de organizare socialã, regula rudeniei fiind
completatã de cea a teritorialitãþii. Astfel, unele dintre marile aºezãri neolitice ºi,
mai apoi, eneolitice erau constituite nu numai prin gruparea unor indivizi ºi a unor
comunitãþi umane înrudite direct ci ºi prin reunirea naturalã a unor grupe de familii
ºi obºti înrudite sau nu, ceea ce presupune ºi existenþa unor conducãtori ºi a unei
ierarhizãri pe ranguri ºi categorii sociale, în cadrul sistemului numit chieferie ºi
chiefdom, în care aristocraþia gentilicã ºi tribalã, civilã, militarã ºi religioasã avea
un rol de seamã în mersul structurilor economice, social-politice ºi spirituale ale
unei societãþi complexe, prefigurând evoluþia istoricã ulterioarã.
De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aºezãri, de resursele
zonei ºi posibilitãþile de exploatare a acestora, de felul de organizare internã a
locuirii ºi relaþional externã, inclusiv de raporturile cu alte aºezãri vecine, mai
apropiate sau mai îndepãrtate, depindea evoluþia ulterioarã a membrilor sãi,
dezvoltarea economicã, modul de trai ºi de gândire al lor. Habitatul trebuia sã
asigure supravieþuirea unei comunitãþi umane (terenuri pentru practicarea
agriculturii, creºterii animalelor, arii de vânãtoare, cules, pescuit, materii prime
pentru meºteºuguri etc.), într-un anumit interval temporal, stabilitatea ºi
nedeteriorarea resurselor economice ºi alimentare, capacitatea de a rezista la
diferite atacuri, deoarece a existat, dintotdeauna, o competiþie naturalã între
grupele de populaþii, chiar ºi între cele aparþinând altor specii, vegetale ºi animale,
ºi toate componentele fizice ale mediului.
Din Neolitic, odatã cu sedentarizarea mai accentuatã a diferitelor
comunitãþi umane, se observã o întãrire a interdependenþelor dintre caracteristicile
geografice ale locului de întemeiere a aºezãrilor ºi tipul de locuire realizat, atât în
ceea ce priveºte organizarea, întinderea ºi durata de existenþã a acesteia,
necesitãþile individuale ºi colective, cât ºi caracteristicile economiei practicate de
comunitatea respectivã, sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice
cunoscute, înflorirea unor civilizaþii fiind urmarea realizãrii unui echilibru între
aceste componente. De altfel, în cazul comunitãþilor cu economie agrarã, aºa cum
au fost unele dintre cele neolitice ºi eneolitice, la întemeierea unei aºezãri, într-un
clasament al prioritãþilor, importante erau: apa (10 puncte într-un clasament al
prioritãþilor), terenurile agricole (5 puncte), terenurile de pãºunat (3 puncte),
sursele de combustibil (3 puncte) ºi sursele de materii prime ºi materiale de
construcþii (1 punct). În cazul comunitãþilor de crescãtori de animale existau
aºezãri de bazã ºi sezoniere, pentru cei care practicau transhumanþa, pe când pentru
cei care se ocupau cu pãstoritul nomad specifice erau aºezãrile temporare în
corturi, iurte, cãruþe-coviltir, care, din nefericire, lasã foarte puþine urme
arheologice, în ambele cazuri pãºunile fiind indispensabile desfãºurãrii vieþii
190 Dumitru Boghian
acestora.
În acelaºi timp, vatra, cuptorul din locuinþã ºi locuinþa, în întregul sãu, au
ocupat un loc central în viaþa oamenilor din Neolitic ºi Eneolitic ºi, de aceea, a
devenit un micro-spaþiu sacru, modelele miniaturale de cuptoare, locuinþe ºi
aºezãri, fiind utilizate în practicile cultice. Locuinþele ºi modul de dispunere în
aºezãri ne explicã modul de concepere a microcosmosului, reprezentând o imago
mundi, în acest spaþiu desfãºurându-se majoritatea momentelor vieþii acestor
oameni, de la naºtere pânã la moarte. M. Eliade arãta, în acest sens: “casa este
sanctificatã, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori ritual cosmogonic.
Aºezarea într-un anume loc, construcþia unui sat sau a unei case implicã aºadar o
hotãrâre de cea mai mare importanþã, pentru cã aceasta priveºte existenþa însãºi a
omului: este vorba, de fapt, de crearea propriei <lumi> ºi de asumarea
responsabilitãþii de a o pãstra ºi de a o reînnoi (…) Orice construcþie ºi orice
inaugurare a unei locuinþe noi echivaleazã într-un fel cu un nou început, cu o
nouã viaþã”.
De asemenea, încã de timpuriu, perimetrul aºezãrilor neolitice ºi
eneolitice era trasat prin ºanþuri de împrejmuire care nu erau numai simple lucrãri
de delimitare a aºezãrilor, cu scopul de a împiedica rãspândirea turmei de animale
domestice ºi pãtrunderea animalelor sãlbatice, cu rolul de ocoale sau þarcuri, sau cu
scopul protejãrii spaþiului sacru al locuirii, care era, în mic, imaginea modelului
cosmogonic din acea epocã, ci ºi importante construcþii de fortificare, care
completate cu valuri ºi garduri sau palisade aveau o valoare defensivã realã.
Aºezãrile mai mari, de caracter protourban ºi urban erau înconjurate de incinte de
zid, confecþionate din piatrã sau cãrãmizi de lut, conflictele ºi rãzboaiele
intercomunitare fiind destul de frecvente în Neolitic ºi Eneolitic.
Având în vedere aceste considerente precum ºi diversitatea tradiþiilor ºi
ecosistemelor în care au trãit oamenii Neoliticului ºi Eneoliticului, ne apare ca
firesc sã nu se poatã stabili anumite tipuri generale de aºezãri sau sã se creeze
scheme rigide de încadrare a acestora. Potrivit modelelor geografico-etnografice ºi
cultural-antropologice s-a stabilit cã a existat o mare diversitate de aºezãri:
compacte ºi rãsfirate, fortificate ºi deschise, ierarhizate sau nu, centrale
(polarizante) ºi periferice, principale ºi secundare, de duratã sau vremelnice ºi
sezoniere, sãteºti ºi urbane, cu o bunã organizare internã, întemeiate într-o
multitudine de forme de relief ºi condiþii de mediu: zone semiaride ºi aride, oaze,
de-a lungul marilor fluvii ºi a altor ape curgãtoare, pe litoralul mãrilor ºi oceanelor,
pe þãrmurile lacurilor, regiuni lacustre, turbãrii, spaþii forestiere ºi luminiºuri etc.
Cercetãrile arheologice au relevat cã existã atât staþiuni cu un singur nivel
de locuire, mai subþire sau mai consistent cât ºi aºezãri pluristratificate, dintre care
unele, întemeiate pe formele mai înalte din vãile majore ale marilor cursuri de apã
sau din zonele de câmpie, au cãpãtat forma unor mari movile, adevãrate dealuri,
care au fost denumite tell-uri, aºa cum sunt binecunoscutele situri din Orient, pe
vãile Eufratului ºi Tigrului, din valea Dunãrii inferioare ºi mijocii sau din Câmpia
Thessaliei.
În primele sate pre-agricole, cu un inventar destul de bogat, construcþiile
cu o oarecare soliditate ºi necropole, sunt cunoscute în cadrul civilizaþiei natufiene
(12500-10000 bc), lutul ºi lemnul constituind materiale de bazã, reprezentând,
 Primele societãþi cu economie de producþie 191
probabil, o dezvoltare a taberelor sezoniere de vânãtori, pescari, culegãtori, ºi
indicã o locuire permanentã, chiar în lipsa producþiei de hranã. Astfel, la Mallaha
(Israel), pe valea Iordanului, sunt cunoscute vreo zece locuinþe (cinci-ºase dupã
François Valla) semiadâncite, în gropi rotunde, având pereþii întãriþi cu pietre sau
sub forma unei palisade de lemn, unsã cu lut, ca la Abu Hureyra (Siria), cu una-
douã vetre interioare ºi gropi-cuptor, gropi de provizii, gropi menajere ºi urme de
stâlpi ºi bârne dispuse radial, care au servit, potrivit descoperitorilor, ca substrucþie
lemnoasã pentru susþinerea acoperiºului.
Locuirea sedentarã de tip sãtesc este mai puþin cunoscutã în zona Neguev
(Rosh Horesha) ºi în Iordania de sud (Beidha). În regiunea litoralului estic al Mãrii
Mediteraneene aceastã locuire are caracterul unor mici aºezãri cu ocupare diferitã
ca întindere temporalã, cu o economie bazatã pe cules. Satele natufiene cu locuire
permanentã sunt bine documentate în regiunile cu ecosisteme ºi resurse acvatice
bogate: peºte, scoici, vânat de apã sau vânat forestier (cervidee, bovine, mistreþi)
etc., aºa cum sunt unele zone de litoral, de-a lungul vãilor majore ale fluviilor, cum
au fost cele de pe valea Eufratului (Abu Hureyra ºi Mureybet I), ºi de pe þãrmurile
lacurilor, reprezentând în fapt tabere de bazã, permanente, înconjurate de mai
multe staþiuni sezoniere, legate de vânat ºi cules, locuinþele dovedind
individualizarea celulelor familiale, probabil poligame ºi monogame.
În regiunea iraniano-irakianã, aºezãrile zarziene (14000-12000 bc) din
zona Zagros aveau forma unor adãposturi în grote (Zarzi B, Palegawra, Shanidar
etc.) dar au apãrut ºi staþiunile în aer liber, cum este cea de la Zawi Chemi Shanidar,
parþial contemporanã cu siturile natufiene, în care s-au gãsit urmele unor case
rotunde, în care este atestat un mod de viaþã Protoneolitic, pre-agricol.
În timpul urmãtoarei perioade a evoluþiei preistorice din Orient, numitã
Khiamian (aprox. 10000-9500 bc), habitatul nu prezintã prea mari diferenþe faþã de
Natufian, caracteristice fiind locuinþele rotunde sau ovale construite la suprafaþa
solului, aºa cum sunt cunoascute în siturile Mureybet II (Siria), pe valea Eufratului,
Azraq (oazã în Iordania), Naccharini (Antiliban) ºi Abu Madi (Sinai).
Odatã cu perioada PPNA, între 10200-8800 bc, a avut loc o diversificare a
formelor de habitat, majoritare fiind satele cu suprafeþe de pânã la 2-3 ha ºi
dispãrând, în mare mãsurã, siturile din grote, pe lângã locuirile rurale anterioare
apãrând aºezãri cvasiurbane. Locuinþa rotundã, cu diferite variante
(semiîngropatã, cu scarã de acces, la Jérichon/Tell es Sultan, casa micã
semiîngropatã, de 2-3 m diametru, ºi realizatã din stuf uns cu lut ca la Tell Aswad,
coliba la Jerf el-Ahmar, construcþia adâncitã sau de suprafaþã cu divizare interioarã
la Mureybet sau cu pereþii de piatrã, la Netiv Hagdud), a rãmas tipul întrebuinþat
frecvent.
Aºezarea de la Jerichon (Tell es Sultan) a dovedit o extraordinarã
dezvoltare încã din PPNA, faza mai recentã, datatã între 9000-8300 bc, locuinþele
semiîngropate rotunde fiind construite pe o temelie de piatrã, pereþii fiind ridicaþi
din cãrãmizi de argilã crudã, cu secþiune plan-convexã, legate cu lut, cu podeaua
dalatã ºi o scarã de acces. De asemenea, în aceastã staþiune sunt cunoscute ºi
construcþii de mari dimensiuni, realizate, utilizate ºi întreþinute, fãrã îndoialã, în
colectiv. Este vorba de un zid de incintã, construit din piatrã, cu o grosime de 3 m,
considerat ca fãcând parte dintr-un sistem defensiv sau de protecþie împotriva
192 Dumitru Boghian
inundaþiilor a localitãþii cu caracter protourban sau chiar urban, ºi de un turn
circular de piatrã, cu diametrul de 10 m la bazã, ºi înãlþimea pãstratã de 8,50 m, cu
scarã interioarã de acces la etaj. Toate aceste elemente pun problema unei
organizãri interne deosebite a comunitãþii teritoriale de la Jérichon (Tell es Sultan),
care ar fi atins, potrivit unor calcule ale specialiºtilor, cifra de aproximativ 3000 de
locuitori, înflorirea sa datorându-se activitãþilor comerciale ºi mai puþin producerii
de hranã.
La Mureybet, în faza a III-a, datatã între 9500-8700 bc, unele dintre
locuinþele rotunde, semiîngropate sau de suprafaþã, construite din chirpici, erau
mai spaþioase, pânã la 6 m în diametru, cu interiorul bine diferenþiat (locuri pentru
dormit, camere ºi cãmãri pentru produse, vetre etc.), acoperite cu o platformã
lutuitã. Aceste locuinþe erau alipite sau învecinate cu spaþii colective între ele, unde
se aflau gropi-cuptor cilindrice, construite cu bolovani la partea superioarã,
înconjurate cu numeroase resturi menajere. Din aceastã aºezare ºi fazã provine o
locuinþã (de cult ?) pe pereþii cãreia s-au descoperit urme de frescã pictatã cu un
decor geometric reprezentând cãpriori negri sau poate roºii pe fond alb, o primã
manifestare de artã neoliticã orientalã integratã în arhitecturã.
Cãtre sfârºitul fazei Mureybet III B s-a produs o modificare radicalã în
domeniul construcþiei de locuinþe, pusã în legãturã (Jacques Cauvin) ºi cu o serie
de mutaþii petrecute la nivelul spiritual al comunitãþilor neolitice timpurii. Astfel,
la Mureybet (III B) ºi Cheikh Hassan sunt atestate primele construcþii rectangulare,
cunoscute pânã în prezent în lume, subîmpãrþite în mai multe camere de mici
dimensiuni (cca 1 m p), construite din bucãþi de cretã moale, cioplite în formã de
þigarã, legate cu mortar, care au avut, probabil funcþia de “silozuri”, alãturi de
acestea coexistând ºi locuinþele rotunde, mici (aprox. 3-4 m diametru),
monocelulare. Se pare cã satul de la Mureybet avea, de pe la 9000 bc, o suprafaþã de
circa 2 ha, legatã ºi de o anumitã explozie demograficã localã.
În regiunea Munþilor Zagros, au existat diferite forme de organizare a
habitatului în PPNA, majoritatea aºezãrilor, de duratã sau sezoniere, fiind
întemeiate sub cerul liber, cuprinzând, cel mai adesea, locuinþe rotunde de
suprafaþã ºi bordeie, dupã cum este demonstrat de descoperirile de la Karim Shahir,
Mlefaat, Ganj Dareh (E) ºi Zawi Chemi Shanidar (B). În perioada cuprinsã între
între 7500-6000 bc, în zona iraniano-irakianã a aceloraºi munþi, la Ganj Dareh
(nivelele A-D), Ali Kosh (faza Bus Mordeh) ºi Jarmo (nivelul preceramic) sunt
cunoscute locuinþe rectangulare cu pereþii realizaþi din cãrãmizi crude, cu camere
de mici dimensiuni, ºi, probabil, clãdiri etajate, constituind sate stabile, închegate,
dar continuã sã fie utilizate ºi colibele rotunde, construite adesea din materiale
uºoare, ca la Tepe Asiab ºi Tepe Guran (VT), care erau popasuri (sãlaºuri)
sezoniere ale crescãtorilor de animale, putându-se vorbi ºi de o transhumanþã
timpurie.
Pentru perioada urmãtoare, a PPNB vechi ºi mijlociu (7600-6500 bc), sunt
cunoscute diferite sisteme de construire a caselor, potrivit tradiþiilor moºtenite ºi
achiziþiilor realizate de-a lungul timpului. Astfel, în zona Damascului, la Aswad II
ºi Ghoraifa au continuat sã se construiascã colibe rotunde din materiale uºoare, în
timp ce la Beidha (Israel) se cunosc locuinþe pãtrate, dintre care unele cu etaj,
pentru ca în PPNB recent aºezarea de la Abu Hureyra sã atingã o suprafaþã de 12
 Primele societãþi cu economie de producþie 193
ha, cu case mai numeroase, dispuse regulat de-a lungul unor stradele, la ridicarea ºi
înfrumuseþarea cãrora s-au folosit calcarul ºi varul stins.
Cãtre sfârºitul mileniului al VIII-lea bc, în staþiunile din regiunea Munþilor
Taurus ºi din Anatolia centralã ºi orientalã: Cayönü, Cafer Höyük, Ašikli, Hacilar
erau construite locuinþe cu etaj care aveau infrastructuri rectangulare de piatrã,
întrebuinþate, probabil, ca silozuri sau ca sisteme de asanare.
Mileniul al VI-lea bc a adus, în Orient, o deosebitã diversificare a modului
de întemeiere a aºezãrilor ºi de construire a locuinþelor, chiar în interiorul aceleiaºi
culturi arheologice. Dacã în zona dunelor de pe coasta israelo-palestinianã se
manifesta persistenþa unui anumit arhaism al habitatului, tradiþia caselor rotunde
continuând sã fie deosebit de puternicã, cunoscându-se colibe simple, în gropi
rotunde, cu silozuri ºi vetre sãpate în nisip, mai la nord, la El Kowm, în Siria, este
atestat un sat stabil, cu suprafaþa de circa 6 ha, înconjurat de altele sezoniere, iar la
Bouqras era prezentã arhitectura rectangularã, cu camere mici, care comunicau
prin deschizãturi înguste.
În regiunea siriano-cilicianã, în cadrul culturii Amuq, cu ceramicã de
culoare cenuºie-neagrã, roºu închis ºi brunã-ciocolatie lustruitã (Dark Faced
Burnished Ware/DFBW), erau cunoscute, în aceastã perioadã, situri foarte
concentrate, amplasate în zone favorabile pentru dezvoltarea agriculturii ºi
habitatului uman. În cadrul acestora, existau construcþii ºi locuinþe monocelulare
rectangulare, cu pereþii ºi podeaua unse cu var, dupã cum sunt cunoscute la Tell
Assouad, Amuq A ºi B, Ras Shamra V B, Mersin, Ramad III.
Zona Mesopotamiei inferioare era, în timpul perioadei neolitice 5 (6900-
6400 bc), aproape nelocuitã, sau, poate siturile mai vechi au fost acoperite cu
straturi groase de aluviuni. Mult mai bine cunoscutã este locuirea neoliticã în restul
Mesopotamiei ºi zona Zagros-ului, unde s-a dezvoltat complexul cultural Umm
Dabagijah-Sotto-Hassuna-Samarra, care acoperã, din punct de vedere temporal,
aceastã perioadã ºi cea urmãtoare (aproximativ 6400-5800 bc).
În cadrul culturii Umm Dabagijah erau construite locuinþe mici,
monocelulare, cu camere mici, pãtrate, dispuse în “case-vagon”, mari ºi alungite,
cu accesul prin acoperiº, din care unele au servit, poate, ºi ca magazii (barracks),
având interioarele amenajate prin folosirea mulurilor de ipsos. Purtãtorii culturii
urmãtoare, Hassuna, au continuat sã foloseascã “construcþiile-vagon”ºi ipsosul
pentru decoraþiuni interioare. În siturile de la Yarim Tepe I ºi Hassuna apar
construcþii rotunde, cu acoperiºul în formã de cupolã, care amintesc de tipul de
construcþie tholos.
În cultura Samarra, arhitectura din aºezãrile mai importante se prezenta
sub forma unor clãdiri rectangulare mari, multicompartimentate, unele cu planul în
forma literei T, etajate, cu contraforturi de colþ, construite din cãrãmizi turnate în
forme, în care trãiau mai multe familii. Tot în cadrul acestei culturi sunt semnalate
ºi satele mici, cu o suprafaþã de pânã la 1 ha, legate de creºterea animalelor într-un
sistem transhumant, aºa cum sunt cunoscute la Sotto în Sinjar-ul semiarid ºi în
nivelul inferior de la Hassuna, precum ºi mici tabere montane de varã ca cea de la
Shimshara (Zagros).
Anatolia denotã, în mileniile VII-VI bc, o deosebitã înflorire a unor
aºezãri, care pot fi considerate ca adevãrate staþiuni cu caracter protourban. Astfel,
194 Dumitru Boghian
aºezarea de la Çatal Hüyük, în timpul perioadei 5 era un sat de mari dimensiuni
(aproximativ 12 ha), de tipul “adunat”, aglutinant, având case rectangulare, cel mai
adesea compuse din douã camere, înghesuite una lângã alta, cu accesul prin
acoperiº. Pereþii caselor erau realizaþi din cãrãmizi crude, dispuse în alternanþã cu
bârne, ºi erau unºi cu lut, tencuiþi cu ipsos ºi var, iar comunicarea între camere se
fãcea prin deschizãturi înguste, rotunde sau ovale, aºa cum se cunoºteau ºi pe
cursul mijlociu al Eufratului. Prin dimensiunile sale, prin arhitecturã ºi
construcþiile de cult, prin tipul de economie practicat, în care comerþul cu obsidian
ºi meºteºugurile aveau un loc central, aceastã aºezare a fost consideratã un
adevãrat oraº neolitic (C. Renfrew). Un alt important sit neolitic anatolian a fost cel
de la Hacilar (nivelurile VI-II), care dateazã din perioada 6. Locuinþele din aceastã
aºezare, dintre care unele aveau etaj, erau rectangulare, cu camere mari, ºi acces
normal pe uºi.
Pentru perioadele neolitice 6 ºi 7 (5800- 5400 bc), în cadrul culturii Halaf
se observã cã, alãturi de construcþiile rectangulare, cu camere lungi ºi înguste sau
cu camere mici, s-au construit ºi clãdiri circulare, cu acoperiºul în formã de cupolã
ºi o antecamerã rectangularã, potrivit planului zis “gaura cheii”, numite tholoi,
ridicate din lutuieli ºi cu pereþii ºi podeaua tencuite cu ipsos, demne de reþinut fiind
descoperirile de la Tell Halaf ºi Tell Arpachyah, care au cunoscut o deosebitã
înflorire datoratã, mai ales, meºteºugurilor ºi comerþului.
În timpul aceloraºi perioade, în regiunea Zagrosului irakian, în cultura
Jarmo, era cunoscutã arhitectura rectangularã, pluricelularã, casele, cu pereþii
realizaþi din lutuieli, aveau cuptoare cu cupolã, denotând sedentarizarea mult mai
accentuatã a grupelor umane montane, ca la Jarmo, Tepe Guran (nivelele O-M), Ali
Kosh, Changha Sefid, pe lângã care existau tabere sezoniere, de varã, ca cele de la
Sarab, cu locuinþe de tip bordei.
Un pas însemnat, în domeniul arhitecturii, se face în Orient în timpul
perioadelor neolitice 6-9 (aproximativ 6400-4500 bc), observându-se trecerea
cãtre construcþiile protourbane, predominant monumentale, cu o separare evidentã
a spaþiului privat de cel colectiv, public. Un bun exemplu, în acest sens, este cultura
Obeid (numitã ºi Eridu) dezvoltatã în câmpia aluvialã a Eufratului, cãreia îi erau
caracteristice casele rectangulare, monocelulare, despãrþite, cel mai adesea, de
sectorul public, ca la Eridu (nivelurile 19-15), Ouelli ºi Tell Obeid, construite din
cãrãmizi turnate în forme, ºi locuinþele rectangulare cu mai multe camere, dispuse
în jurul uneia centrale, diferite prin dimensiuni de clãdirile publice, ca la Tell
Gawra, în partea de nord a acestei civilizaþii.
De asemenea, existau ºi clãdiri de mari dimensiuni, monumentale,
realizate pe platforme amenajate ºi temelii înalte, considerate de unii specialiºti
drept temple, prototipuri ale viitoarelor ziggurate, de alþii construcþii cu caracter
comunitar, în care se adunau fruntaºii comunitãþilor respective sau erau sedii ale
unor instituþii de conducere, aºa cum se cunosc, mai târziu, în cadrul civilizaþiei
sumeriene.
Alãturi de aceste aºezãri, de tipul satelor mari ºi staþiunilor protourbane,
poate chiar urbane, dezvoltate ca urmare a practicãrii meºteºugurilor specializate,
a comerþului terestru ºi fluvial, existau, în Mesopotamia inferioarã, sate mici,
alcãtuite din colibe construite din stuf ºi argilã, aºa cum s-au pãstrat, în unele
 Primele societãþi cu economie de producþie 195
cazuri, pânã astãzi, care gravitau, probabil, în jurul primelor.
Revenind la zona siriano-cilicianã, în perioada 8 (5400- 5000 bc), cultura
Amuq D, se observã o sãrãcire ºi o decãdere a construcþiilor, aºa cum este vizibil la
Ras Shamra IIIC, sau o distrugere violentã a unor fortificaþii, ca la Mersin XVI,
pusã în legãturã cu expansiunea nepaºnicã a purtãtorilor culturii Obeid.
În cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al
IV-lea bc, în regiunea israeliano-palestinianã locuinþele simple, de tip bordei, ca
cele de la Jerihon (PNB) au fost înlocuite cu case de piatrã, în timp ce la Byblos, din
Neoliticul recent se trece la construcþiile monumentale ºi temple, înconjurate de
incinte, marcând etapa urbanizãrii propriu-zise.
La fel de diversificat ºi interesant a fost habitatul uman ºi în zona
europeanã, aºezãrile, locuinþele, complexele ºi anexele gospodãreºti, fiind
întemeiate într-o varietate de condiþii, fapt care denotã o mare adaptabilitate a
comunitãþilor umane la diferiþi factori geografici ºi climatici locali.
În sud-estul Europei existã numeroase aºezãri de tip tell, cunoscute în
câmpia Thessaliei, în Macedonia, Thracia ºi valea Dunãrii inferioare ºi mijlocii. În
aceastã zonã nu se poate pune, deocamdatã, problema continuitãþii între formele de
habitat epipaleolitice ºi cele neolitice aceramice, ultimele fiind destul de
discutabile.
Cel mai bine cunoscute sunt aºezãrile sãteºti ale culturii Protosesklo,
(mileniie al VII-lea - al VI-lea bc) care a acoperit, în Neoliticul timpuriu, o mare
parte a Peninsulei Balcanice, întemeiate pe pantele joase ale dealurilor, pe terasele
joase ale râurilor ºi de-a lungul câmpiilor fertile, suprapunerea mai multor situri
ducând la formarea unor magoulas ºi toumbas.
Locuinþele cunoscute, deocamdatã, erau cele de tip pãtrat sau rectangular,
unele realizate cu ajutorul stâlpilor de lemn, ca la Argissa ºi Achileion, uneori pe
temelii de piatrã (Achileion), altele cu pereþii din cãrãmizi crude (Argissa), cu una
sau douã camere, ºi aveau acoperiºuri “în patru ape”, sprijinite pe stâlpi interiori
groºi. La Nea Nikomedia s-a folosit un sistem de construcþie particular constituit
dintr-o temelie întãritã alcãtuitã din stâlpi groºi, distanþaþi la circa 1 m, între care
erau prinºi montanþi mai subþiri care formau armãtura (osatura) pereþilor, unºi la
interior ºi la exterior cu un strat gros de lut.
Unele elemente ale acestei arhitecturi rectangulare au fost continuate de
purtãtorii culturii Sesklo, din Neoliticul mijlociu grecesc, care succede genetic ºi
cronologic cultura anterioarã. Unele aºezãri denotã o deosebitã stabilitate a
locuirii, la Otzaki-Magoula cunoscându-se nu mai puþin de opt faze de construcþie,
care însumeazã circa 4 m de depozit arheologic aparþinând acestei culturi. Situl
eponim al acestei culturi dovedeºte o organizare deosebitã, având înfãþiºarea unui
“oraº” care avea un sistem de incinte defensive care înconjurau un megaron
central, reconstituirea fiind, bineînþeles ipoteticã.
Locuinþele de la Otzaki-Magoula erau rectangulare simple sau case cu
douã camere, cu ante, de tip megara, fiind înºiruite una lângã alta. În aºezarea de la
Tsangli, erau construite case aproape pãtrate, ridicate din cãrãmizi crude pe temelii
de piatrã, Pe fiecare perete se aflau câte douã intrânduri care subîmpãrþeau spaþiul
casnic ºi facilitau realizarea acoperiºului. Aceste moduri de construire a locuinþelor
este justificat ºi de modelele miniaturale ale unor asemenea clãdiri, acoperiºul lor
196 Dumitru Boghian
fiind redat în pantã, susþinut de stâlpi interiori. La Sesklo se cunosc locuinþe etajate,
cu planºeu intermediar sprijinit pe grinzi încastrate în zidãrie.
La sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în Neoliticul recent grecesc, în cadrul
culturii Dimini, în staþiunea eponimã existã o serie de elemente arhitecturale
evoluate. Staþiune se aflã pe un loc înalt, numit “acropola” de la Dimini, ºi era
înconjuratã de ziduri concentrice, cu caracter complex, de susþinere, demarcare ºi
defensiv. Locuinþele mai modeste se grupeazã în jurul unor megara mari, vorbind
de o organizare internã ierarhizatã.
Mai puþin cunoscute sunt structurile arhitectonice din Neoliticul timpuriu
carpato-balcanic. Odatã cu deplasarea din centrul anatoliano-egeano-sud balcanic
spre NV ºi N, habitatul comunitãþilor neolitice a suferit un proces de
rudimentarizare, prin înglobarea în cadrul tradiþiilor originare a unor influenþe
primite din partea grupurilor mezolitice, pe care le-au cucerit ºi, poate, asimilat. De
asemenea, întâlnind medii geografice sensibil diferite, comunitãþile neolitice nou
venite au trebuit sã adopte soluþii constructive noi. De aceea, la începutul
Neoliticului din aceastã zonã, pentru locuire au fost utilizate bordeie de diferite
forme ºi adâncimi, care reprezintã o bunã adaptare la noile condiþii de mediu, ºi
locuinþe de suprafaþã simple, de paiantã, (Gura Baciului, Cârcea, Ocna Sibiului).
Aceste tipuri de locuinþã se menþin ºi ulterior, în cadrul complexului Starèevo-Criº,
când sunt cunoscute ºi locuiri în peºteri. Mai deosebite au fost unele locuinþe de
suprafaþã, construite din lemn ºi lutuialã, având ca instalaþii cuptoare cu boltã, din
care una etajatã (Stara Zagora-Spital, în Bulgaria) aparþinând culturii Karanovo II
sau casele cu etaj, lucrate din lut din cultura Èavdar-Kremikovci (Slatina
lângã Sofia).
Chiar dacã purtãtorii culturii cu ceramicã liniarã, aparþinând variantei
occidentale au pãstrat, în rãspândirea lor spre nord-est ºi est, multe elemente
tradiþionale, în spaþiul carpato-danubiano-pontic aceste comunitãþi nu au construit
ºi folosit, cel puþin pânã în stadiul actual al cercetãrilor, locuinþe mari, cu mai multe
încãperi, aºa cum sunt cunoscute în arealul central ºi vest-central european, ci au
realizat doar locuinþe de dimensiuni modeste, de tipul unor colibe uºoare, ºi
bordeie de diferite forme ºi adâncimi.
Migraþia chalcoliticã anatoliano-balcanicã de tip vinèian (Vinèa ºi
Dudeºti) ºi Hamangia pare sã fi adus un tip superior de locuinþã eneoliticã, de
suprafaþã cu platformã pe butuci despicaþi, unsã cu lut, ºi pereþi de argilã bãtutã pe o
carcasã de împletituri de nuiele, pe furci sau stâlpi, cu acoperiºul realizat din paie
sau stuf, cu vetre ºi cuptoare interioare. Acest tip de locuinþã, care denotã o
preocupare de asigurare a unui habitat cu un plus de confort ºi sanitate, în condiþiile
de umiditate crescutã din Atlantic, s-a rãspândit rapid, direct sau prin aculturaþie, în
toate complexele culturale eneolitice din zonã (Petreºti, Tiszapolgar/Româneºti,
Boian - Gumelniþa - Karanovo VI - Kodžadermen, Precucuteni - Cucuteni -
Tripolie, Sãlcuþa - Krivodol - Bubanj Hum etc), fãrã ca celelalte tipuri de locuinþe
(bordeiele ºi locuinþele de suprafaþã fãrã platformã) sã disparã total. În multe
cazuri, comunitãþile umane eneolitice au ocupat amplasamente mai vechi,
aºezãrile de tip tell fiind destulde numeroase.
În Eneoliticul carpato-balcanic ºi carpato-niprovian (complexele culturale
Gumelniþa - Karanovo VI - Kodžadermen ºi Cucuteni - Tripolie) se cunosc
 Primele societãþi cu economie de producþie 197
elemente de sistematizare a locuinþelor în cadrul aºezãrilor, fortificate cu ºanþuri ºi
valuri de apãrare, acestea fiind grupate de-a lungul unor uliþe/stradele sau erau
dispuse în cercuri mai mult sau mai puþin regulate. Cãtre sfârºitul complexului
cultural Cucuteni - Tripolie, în aria rãsãriteanã a acestuia, au fost întemeiate aºezãri
gigantice, de câteva sute de hectare, considerate, pe drept cuvânt, de caracter
protourban ºi militar, ca cele de la Petreni (Rep. Moldova), Majdaneþk, Taljanki,
Dobrovody (Ucraina).
Neoliticul ºi Eneoliticul central-european, tributar unor tradiþii mezolitice
locale mai puternice, pe care s-au grefat importante elemente anatoliano-egeo-
balcanice, este reprezentat de complexul cultural al ceramicii liniare ºi de mozaicul
de civilizaþii succesoare ale acestuia. Tipul principal de locuinþã al purtãtorilor
acestui complex cultural era casa rectangularã ºi alungitã, de mari dimensiuni,
pânã la 45-50 m ºi o lãþime de pânã la 6-8 m, construitã pe stâlpi, cu pereþii realizaþi
din împletituri de ramuri ºi nuiele, acoperiþi cu un strat gros de argilã,
compartimentatã în mai multe încãperi, din care unele au fost pictate la interior sau
vãruite. Modul de dispunere a stâlpilor de susþinere prezintã anumite diferenþieri,
fiind decelate, pânã în prezent, case în “Y” ºi cu aliniamente de trei rânduri,
oarecum paralele. Dintre cele mai importante descoperiri, pot fi amintite cele de la
Bylany (Boemia), Olszanica ºi Oslonki (Polonia), Köln-Lindenthal (Rhenania de
Nord-Westphalia), Hienheim (Bavaria) ºi Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg,
Germania), Elsloo ºi Sittard (Limbourg, Olanda), Darion (Liège, Belgia), Cuiry-
lès-Chaudardes (Franþa) etc. Locuinþele de mari dimensiuni au fost considerate fie
case locuite pentru familiile mari, cu mai multe generaþii, fie locuinþe ale ºefului de
clan/obºte, fie clãdiri comunitare pentru adunãri.
Cele mai importante staþiuni liniar-ceramice au fost înconjurate cu unul
sau mai multe ºanþuri de apãrare, completate cu valuri ºi palisade, având un rol
utilitar evident, pentru protecþia locuitorilor, vitelor, culturilor, atunci când
locuirile erau întemeiate în apropierea pãdurilor sau a unor cãi de comunicaþiem,
dar ºi unul cultic, pentru delimitarea spaþiului sacru al aºezãrii. Aceste incinte
fortificate, care închideau spaþii diferite ca suprafaþã, sunt cunoscute la
Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg), Köln-Lindenthal ºi Langweiler 8 ºi 9
Aldenhoven (Rhenania de Nord-Westphalia, Germania), Darion (Liège, Belgia)
etc., dovedind ºi existenþa unei stratificãri sociale, politice ºi militare.
În cadrul Neoliticului lacurilor (lacustru) se pune problema existenþei aºa-
numitelor locuinþe palafite, mari, realizate din lemn, pe piloni/piloþi, construite la
marginea lacurilor, dupã unele opinii (Oscar Paret), sau în largul întinderilor de apã
al lacurilor, dupã altele. Cercetãrile interdisciplinare mai noi aratã cã este vorba de
locuinþe realizate la marginea unor întinderi de apã (Charavines ºi
Clairvaux/Franþa, cercetãri Anne-Marie ºi Pierre Petrequin), care, ulterior, dupã
încetarea existenþei aºezãrilor, datoritã unor condiþii climatice deosebite (creºterea
nivelurilor unor lacuri alpine) ºi nu numai, au fost îngropate în sedimente ºi
pãstreazã foarte bine vestigiile arheologice. De asemenea, mai sunt cunoscute ºi
aºezãri întemeiate în zona unor turbãrii (Ehrenstein/Alb-Donau Kreis, în Baden
Wurtemberg/Germania, Egolzwil/Cantonul Lucerna, în Elveþia, ºi Sweet
Track/Somerset în Anglia). Toate acestea demonstreazã capacitatea omului
neoliticului ºi eneoliticului de a se adapta unor condiþii particulare de mediu, într-o
198 Dumitru Boghian
mare diversitate a formelor de habitat.

V. 2. 7.
“Revoluþia”
spiritualã
neoliticã ºi

eneoliticã
Tr e c e r e a l a n o i l e
moduri de viaþã, neolitice
ºi eneolitice, cu întreg
cortegiul de transformãri, a
determinat ºi o profundã
modificare a spiritualitãþii
producãtorilor. Trebuie
remarcat, pe de o parte, cã
în Orient, acolo unde noul
mod de viaþã s-a impus
printr-o evoluþie fireascã,
poate fi sesizatã o anumitã
continuitate spiritualã între
Paleoliticul superior,
Epipaleolitic - Mezolitic ºi
Fig. 83. Plasticã antropomorfã ºi zoomorfã N e o l i t i c î n c a d r u l
din Orient (PPN) (dupã Cauvin J.) reprezentãrilor plastice,
vorbind de modul în care
cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii din Epoca pietrei cioplite evolueazã spre noi forme
în Neolitic ºi Eneolitic. Stau dovadã, în acest sens, statuetele feminine de piatrã sau
cuplurile, redate uneori în poziþii explicite de acuplare, descoperite în unele aºezãri
natufiene sau aparþinând perioadei PPNA. Pe de altã parte, mai ales în Neoliticul
central ºi nord-vest european, se observã o interesantã împletire între vechile
tradiþii spirituale epipaleolitico-mezolitice ºi cele neolitice vehiculate prin
migraþie sau aculturaþie, conferind o anumitã originalitate de la zonã la zonã. Alte
specificitãþi ale spiritualitãþii neolitice se observã ºi în Extremul Orient.
În spiritualitatea neoliticã, aºa cum arãta ºi Mircea Eliade, a existat o
legãturã directã, misticã, între fertilitatea femeii- mamã ºi fertilitatea pãmântului
mamã (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimatã printr-o mare varietate de
manifestãri ale agricultorilor ºi crescãtorilor de animale în principal: sanctuare ºi
locuinþe de cult, complexe de cult, plasticã antropomorfã ºi zoomorfã aflatã în
diferite asocieri etc. Este posibil, aºa cum arãta Jacques Cauvin, ca de la
începuturile Neoliticului sã se fi configurat cuplul fundamental femeie-taur,
implicând cele douã componente femininã, teluricã (chtonianã) ºi masculinã,
solarã (uranianã) ale cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii, vorbind de o veritabilã
 Primele societãþi cu economie de producþie 199
revoluþie mentalã “la revolution des symboles” (fig. 83). Asemenea elemente ale
spiritualitãþii neolitice se observã în cadrul sanctuarelor de la Çatal Hüyük, unde
erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziþii
ginecologice ºi cu scene de vânãtoare culticã a taurului.

Fig. 84. Ipostaze ale Zeiþei - Mamã ilustrate în plastica

de la Hacilar VI (dupã Mellaart J.)
Din zona orientalã, aceste manifestãri spirituale s-au rãspândit spre zona
europeanã, urmând direcþia de deplasare a comunitãþilor neolitice care au neolitizat
Europa de sud-est ºi balcano-carpaticã. Din punct de vedere spiritual, lumea
neoliticã carpato-balcanicã, care fãcea parte din Vechea Europã (Marija
Gimbutas), conceputã ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintã un fel de Orient dupã
Orient, multe forme ale spiritualitãþii transmiþându-se direct sau indirect. În acest
context se înscriu sanctuarele, locuinþele ºi complexele de cult, plastica
antropomorfã ºi zoomorfã, femininã ºi masculinã, din lumea cicladicã, egeeanã ºi
balcano-carpaticã, care prezintã, uneori, mari asemãnãri cu manifestãrile ºi
realitãþile din zona orientalã.
Cu cât se avanseazã spre Europa Centralã, vechile tradiþii spirituale
orientale se estompeazã ºi, deºi se menþin, vãdesc o îmbinare originalã, aºa cum am
mai arãtat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea
comunitãþilor neolitice colonizatoare ºi vechiul fond epipaleolitico-mezolitic, care
a fost asimilat. De aceea, reprezentãrile plastice antropomorfe ºi zoomorfe,
feminine ºi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramicã,
cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii având alte forme de expresie, mai puþin evidente din
punct de vedere arheologic.
Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încã, sã se fi
configurat panteonurile cu paleodivinitãþi (fig. 84), care s-au individualizat în
perioadele ulterioare, ºi sunt cunoscute din Epoca bronzului, între care divinitãþile
vegetaþiei, naturii ºi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iºtar/Aºtarte ºi
Dumunzi/Tamuz, Isis ºi Osiris, Cybele, Gea, Demeter ºi Persephone etc.), chiar
dacã nu mai aveau locul central.
Din Eneolitic, în spiritualitate ºi-au fãcut loc noi divinitãþi, teme, idei ºi
practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea
200 Dumitru Boghian
superioarã a ceramicii ºi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai
puternicã, în cadrul cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii, a componentei solare
(uraniene), reprezentate, aºa cum arãta Mircea Eliade, prin diferite zeitãþi centrale
sau secundare, inclusiv meºtesugãreºti ºi metalurgice (“stãpânii focului”, “fãurari
divini ºi eroi civilizatori”, “fãurari, rãzboinici, maeºtrii ai iniþierii”, cultul soarelui,
o “mitologie a metalelor” etc.).
Configurarea panteonurilor cu paleodivinitãþi, existenþa sanctuarelor, a
locuinþelor ºi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestãri ºi practici magico-
religioase, existenþa, probabilã, a unui personal religios, cu loc ºi rol bine definit,
vorbesc de importanþa religiei în viaþa spiritualã neoliticã ºi eneoliticã. De
asemenea, se poate constata cã unele dintre miturile cosmogonice ºi antropogonice
îºi aflã unele rãdãcini în mentalul Epocii neolitice ºi eneolitice, trasmiþându-se, pe
cãi mai puþin elucidate, pânã astãzi.
În ceea ce priveºte ritul funerar, credem cã ºi acesta era legat de cultul
fecunditãþii ºi fertilitãþii, existenþa ºi postexistenþa fiind înþelese ca etape
obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri” (Mircea Eliade): viaþã-moarte-
renaºtere. Diversitatea riturilor funerare de inhumaþie exprimã variante ale unor
concepþii închegate, parþial moºtenite din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic-
Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, ºi-au fãcut loc, de la începuturile
Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraþiei, care denota o anumitã
modificare spiritualã, legatã de afirmarea cultului ºi divinitãþilor solare ºi de
credinþele potrivit cãrora numai corpul era trecãtor iar sufletul /spiritul nemuritor,
practici care se vor afirma în epoca bronzului.
* * *
Neoliticul ºi Eneoliticul reprezintã unele dintre cele mai importante
perioade ale Preistoriei, când omul a realizat progrese materiale ºi spirituale
deosebite, ale cãror moºteniri se pot urmãri pânã astãzi. Început în Orientul atâtor
sinteze culturale, etnice ºi spirituale, care a reprezentat un important centru de
invenþie, modul de viaþã neolitic s-a rãspândit direct, prin migraþie ºi colonizare, ºi
indirect, prin aculturaþie, din aproape în aproape, spre zona europeanã, care
reprezintã un spaþiu secundar ºi terþiar de neolitizare. Totodatã au existat ºi alte
zone de neolitizare primarã, aºa cum au fost lumea extrem-orientalã (chinezã,
indochinezã ºi indianã) ºi cea mezoamericanã, care au avut o anumitã specificitate
a modului de viaþã ºi de gândire. Trãsãturile modului de viaþã neolitic: cultivarea
plantelor, domesticirea animalelor, confecþionarea ceramicii, prelucrarea
metalelor (aramã, aur), confecþionarea utilajului ºi armamentului litic, osteologic,
cornular, de lut, lemn ºi metal, sedentarizarea comunitãþilor umane ºi “revoluþia”
mentalã au reprezentat achiziþii fundamentale pentru evoluþia ulterioarã, istoricã, a
societãþii umane.
 CAP. VI
Procese etno-culturale în Neoliticul ºi Eneoliticul
mondial
Diversitatea etno-culturalã manifestatã încã de la sfârºitul Paleoliticului
superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic a cãpãtat noi forme de expresie în Neolitic ºi
Eneolitic. Pe lângã faptul cã în noua epocã s-au configurat ºi diversificat marile
grupe de popoare ºi limbi, trebuie arãtat cã tipurile de societãþi protoistorice,
identificate pe baza izvoarelor arheologice, nu reflectã decât parþial complexitatea
fenomenelor etno-lingvistice petrecute în Neolitic ºi Eneolitic.
De altfel, formarea ºi evoluþia marilor familii de popoare ºi limbi
constituie una dintre cele mai atractive probleme ale preistoriei ºi protoistoriei,
fãcând joncþiunea fireascã cu istoria, deoarece marea majoritatea a populaþiilor
actuale au, într-un fel sau altul, o ascendenþã strãveche, care este, de cele mai multe
ori, foarte greu de sesizat cãlãtorind pe coridoarele întortocheate ale timpului. Din
aceastã cauzã, referitor la aceastã problemã, au apãrut numeroase teorii ºi variante
ale acestora, fiecare în parte ºi toate laolaltã încercând sã lãmureascã cât de cât
aceastã necunoscutã.
Folosindu-se, cel mai adesea, metodele lingvisticii comparate, cele ale
legãturilor genetice inverse ºi ale piramidei rãsturnate, s-a încercat ca, pornindu-se
de la ceea ce este cunoscut istoric, sã se gãseascã rãdãcinile strãvechi ale
populaþiilor ºi limbilor actuale: indo-europene, semite, hamite, africane sud-
sahariene, extrem orientale, sud-est asiatice ºi australiene, nord ºi sud americane
etc. În acest context, modelele simple au toate ºansele sã conþinã doze mari de
eroare, deoarece este foarte greu de arãtat care au fost suprapunerile de populaþii în
decursul istoriei, pentru cã haina lingvisticã poate fi transmisã, producându-se
asimilãri ºi amalgamãri, aºa cum sunt cunoscute istoric. Astfel, o populaþie poate fi
legatã biologic ºi genetic de trunchiul comun din care a provenit dar sã vorbeascã o
altã limbã, care i-a fost impusã, direct sau indirect, prin cucerire sau influenþã, de o
altã populaþie. De aceea, este foarte greu sã gãsim astãzi populaþii ºi limbi pure,
chiar pentru timpuri mai noi.
În altã ordine de idei, atunci când încercãm sã studiem o populaþie ºi o
limbã strãveche, trebuie sã avem în vedere ºi evoluþia celorlalte familii de populaþii
ºi limbi, cu care acestea au interacþionat. Nu putem studia indo-europenizarea, de
pildã, fãrã a cunoaºte procesul de semitizare, hamitizare etc. De asemenea, nu vom
înþelege corespunzãtor realitãþile istorico-lingvistice de altãdatã dacã nu vom þine
cont de complexitatea evoluþiei istorice, de existenþa unor fenomene de
continuitate ºi discontinuitate, de suprapuneri etno-lingvistice, chiar în cadrul
aceleiaºi familii lingvistice, sau de modul de viaþã ambivalent, agrar ºi pastoral, în
cadrul marilor familii de popoare ºi limbi. De exemplu, nu credem cã se
procedeazã corect dacã considerãm cã indoeropenizarea se datoreazã numai unor
fenomene de migraþie pastoralã produse la sfârºitul Eneoliticului (Marija
Gimbutas), din diferite zone geografice, arii culturale ºi puncte cardinale, spre
202 Dumitru Boghian
lumea Europei vechi, fãrã sã avem în vedere cã au existat perioade de migrare ºi
timpuri de sedentarizare, migraþii indoeuropene în mediu indoeuropean, migraþii
neindoeuropene în mediu indoeuropean ºi migraþii indoeropene în mediu
neindoeuropean, chiar migraþii compozite indoeuropene ºi neindoeuropene în
diferite areale etno-lingvistice etc.
Arheologia preistoricã ºi protoistoricã singurã nu poate sã rezolve aceste
complexe probleme deoarece modelele de dezvoltare istoricã ne aratã cã în arealul
unui complex cultural sau a unei culturi arheologice pot coexista, la un moment
dat, mai multe populaþii cu limbi proprii, care au creat forme asemãnãtoare din
punct de vedere material, cu fireºti procese de aculturaþie ºi asimilare, dupã cum au
existat etnosuri „tenace”, mai mici sau mai numeroase, care ºi-au pãstrat multã
vreme identitate etno-lingvisticã, în condiþii istorice nu tocmai prielnice, deºi au
îmbrãcat componentele etno-arheologice ale comunitãþilor dominante. De aceea,
în studierea acestor probleme Preistoria trebuie sã coroboreze cu Antropologia
culturalã, Lingvistica comparatã, Arheolingvistica.
În absenþa unor date etno-lingvistice sigure, în acest capitol ne vom referi
doar la prezentarea principalelor complexe culturale ºi civilizaþii din Neoliticul ºi
Eneoliticul mondial, care exprimã amploarea sociodiversitãþii din aceastã epocã ºi
nivelul înalt atins de diferitele comunitãþi umane în dezvoltarea lor, într-o lume
dinamicã ºi marcatã de fenomene de continuitate ºi discontinuitate.

VI. 1. Neoliticul ºi Eneoliticul Orientului Apropiat

Orientul, în special cel Apropiat, constituie zona unde au apãrut, prin
evoluþie, pentru prima datã, elementele modului neolitic de viaþã ºi de gândire, cu
implicaþii profunde asupra evoluþiei generale a lumii, factorii favorizanþi fiind
continuitatea neîntreruptã din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic - Mezolitic ºi
permanenþa contactelor interumane, într-o zonã geograficã de interferenþã.
În sens larg, ca noþiune geograficã, Orientul civilizaþiilor neolitice ºi
eneolitice ºi a celor istorice timpurii, reprezintã un spaþiu geo-istoric divers,
cuprins între litoralul rãsãritean al Mãrii Mediterane, la vest, ºi valea Indusului, la
est, ºi de la Marea Neagã, Platoul Anatoliei, Munþii Taurus ºi Antitaurus, la nord,
pânã la Marea Moartã, nordul Peninsulei Arabice, Golful Persic ºi Oceanul Indian,
la sud. La rândul sãu, acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale,
fiecare cu caracteristici ecologice ºi climatice distincte, care au influenþat
particularitãþile dezvoltãrii preistorice ºi istorice.
Acest spaþiu mozaicat, care cuprinde zone litorale (estul Mãrii
Mediterane), câmpii (Béqa) ºi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei, Câmpia
Indusului), platouri înalte (Anatolia, Iran) ºi munþi mai scunzi (Taurus ºi
Antitaurus) sau mai înalþi (Elburz, Zagros, Belucistan), a fost traversat de mai
multe cursuri de apã, dintre care Eufratul, Tigrul, Oronte, Iordanul, Indusul º. a. au
avut o importanþã deosebitã. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o
deplasare a comunitãþilor umane, un schimb activ de produse ºi idei, cu rol benefic
în accelerarea dezvoltãrii istorice.
Din punct de vedere paleogeografic, dupã o perioadã mai uscatã ºi mai
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 203
rece decât astãzi (aprox. 25000-13000 bc), climatul Orientului Apropiat s-a
încãlzit treptat, pentru a atinge, începând cu mileniul al X-lea, un grad de umiditate

Fig. 85. Situri neolitice ºi eneolitice din Orientul Apropiat (dupã

Dictionnaire de la Préhistoire)
ºi o temperaturã medie anualã asemãnãtoare cu cele de astãzi. De aceea, la
începuturile Holocenului, în Orientul Apropiat, au apãrut câmpiile cu stejãriº
amestecat ºi arbori de fistic, în care s-au rãspândit gramineele sãlbatice ºi unele
animale sãlbatice copitate (ovicaprine, bovine, suine etc.), care au favorizat ºi
determinat o serie de modificãri adaptative ale comunitãþilor umane epipaleolitice.
De asemenea, pe baza cercetãrilor paleobotanice, s-au stabilit o serie de detalii
climatice. Astfel, cãtre 9000 bc s-a produs o oarecare aridizare a climatului, în
vreme ce între 5500-4000 bc s-a manifestat o perioadã umedã, denumitã “pluvialul
204 Dumitru Boghian
neolitic”, care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia, Iordania),
fie extinderea unor suprafeþe mlãºtinoase (Câmpia Béqa, Liban) În regiunile
Anatoliei ºi Zagrosului, aceste modificãri climatice s-au produs pe la aproximativ
5000 bc, când s-au dezvoltat tipurile actuale de pãdure.
Din punctul de vedere al precipitaþiilor, cu excepþia vãii Indusului, unde se
resimt influenþele musonice, Orientul Apropiat (Asia Anterioarã) se gãseºte într-o
zonã semiaridã (250 - 500 mm/an), cu maximum în regiunile montane din nord ºi
minimum în teritoriile deºertice din sud, care a permis trecerea la cultivarea
plantelor ºi creºterea animalelor.
De aceea, în aceastã regiune, pentru a desemna începuturile noii epoci,
poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN),
introdus de Kathleene Kenyon (1954), în urma cercetãrilor efectuate în nivelurile
vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania). Acest stadiu mai este cunoscut ºi sub
denumirea de Protoneolitic ºi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizãrii
comunitãþilor umane (care au întemeiat aºezãri mai durabile), cu începuturile
agriculturii, ºlefuirea pietrei ºi o organizare socialã elaboratã, deºi creºterea
animalelor nu este încã doveditã cu certitudine, iar ceramica nu era cunoscutã.
În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite douã stadii
PPNA ºi PPNB, utilizate pentru a urmãri evoluþia locuirilor din siturile siriene,
iordaniene, israeliene, iraniano-irakiene ºi
anatoliene, aflate în regiunea aºa-numitei
Semilune Fertile (fig. 85).
În faza PPNA (aprox. 8200-7600
bc), care urmeazã în zonã Natufianului,
Harifianului ºi Epipaleoliticului iranian de
tip Zawi Chemi Shanidar (Irak), se observã
cã industria liticã pãstreazã tradiþiile
microlitice alãturi de care au fost
întrebuinþate vârfurile de sãgeatã au
scobituri ºi câteva unelte ºlefuite (tãiºuri,
topoare), confecþionate din calcar ºi bazalt.
În domeniul economiei, se trecuse la o
agriculturã incipientã (protoculturã),
cultivându-se unele cereale grâul ºi orzul ºi
legume mazãrea ºi lintea.
Noua ocupaþie a determinat ºi o mai
mare stabilitate a aºezãrilor de tip tell,
întemeiate pe formele de relief mai înalte din
Fig. 86. Piese litice, osteologice, vãile marilor fluvii sau în zonele de câmpie,
plasticã ºi planuri de locuinþã de dintre care unele au avut caracterul unor
la Mureybet (dupã Cauvin, proto-oraºe (Jerichon). În cadrul satelor ºi
Cauvin ºi Lichardus et alii) oraºelor timpurii PPNA, locuinþele erau
rotunde, semiadâncite, în general cu o
singurã încãpere, construite din lemn ºi cãrãmizi crude, dotate cu vatrã ºi/sau
cuptor interior. La Jerf el-Ahmar (Siria), au fost descoperite locuinþe rectangulare.
În zona muntoasã a Iranului de vest (Munþii Zagros), la Ganj Dareh (nivelul E) se
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 205
cunoaºte o aºezare de înãlþime (aprox. 1450 m altitudine), cu locuinþe adâncite în
gropi simple, unde, în faza PPNA, se practica creºterea animalelor (capre),
neolitizarea realizându-se de cãtre crescãtorii de animale, în acelaºi spaþiu existând
ºi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab ºi Tepe Guran V (PPNB).
În domeniul spiritual, este vizibilã o anumitã continuitate din perioada
anterioarã, materializatã în prezenþa statuetelor feminine, de piatrã ºi argilã arsã
(El-Khiam/Iordania, Mureybet III A/Siria (fig. 86), care denotã configurarea unui
nou cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii ºi naºterea unei mitologii proprii comunitãþilor
neolitice de cultivatori de plante ºi crescãtori de animale.
La acestea se adaugã statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut,
descoperite la Ganj Dareh. De asemenea, cuprinderea coarnelor de taur în pereþii
unor locuinþe ºi a bucraniilor de taur îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III)
sunt legate, probabil, de dezvoltarea unui cult al taurului, considerat, poate, ca
acolit masculin al Zeiþei-Mamã ºi a unei hierogamii incipiente. Ca rit funerar, a
continuat sã se practice inhumaþia, defuncþii fiind depuºi, în poziþie chircitã, într-o
groapã din locuinþã. Existã ºi cazuri în care craniile desprinse de corp erau pãstrate
într-un loc special. (de introdus tabelele tranzitia epi-PPNA doc ºi PPNB
NeoeneoOR. doc)
Faza PPNB (7600-6000 bc) reprezintã o extindere a modului de viaþã
neolitic incipient, fiind cunoscut, în stadiul actual al cercetãrilor, din Anatolia pânã
în Peninsula Arabicã, în cadrul sãu definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului
mijlociu, cel din zona Damascului, palestinian ºi din Munþii Taurus. În aceastã
perioadã s-a produs neolitizarea Anatoliei ºi s-a extins modul de viaþã neolitic în
întreaga zonã irakiano-iranianã.
În cadrul utilajului litic, predominã piesele lamelare, cioplite dintr-un
nucleu naviform. De asemenea, sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. 87.
2), cu peduncul ºi aripioare, caracteristic pentru faciesurile palestinian ºi sirian al
PPNB (Beidha ºi Negev, în Iordania, Munhata ºi Nahal Divshon în Israel, Tell
Aswad II ºi Ramad în Siria), de tip Byblos (fig. 87. 3), lamelar, cu peduncul retuºat,
de dimensiuni vriabile, întrebuinþat ca vârf de sãgeatã ºi/sau pumnal (Mureybet IV,
Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu, Siria, Çayönü ºi Cafer Hüyük, în faciesul
anatolian Taurus/Turcia, Jerichon ºi Beidha, Ras-Shamra V C, pe litoralul sirian, ºi
Bouqras ºi El Kowm, în zona deºertului sirian) ºi tipul Amuq (fig. 87. 1, 4), cu
peduncul ºi retuºe lamelare, specific pentru fazele mijlocii ºi târzii (Tell Aswad II,
Ghoraifa I B, Ramad II, în Siria, Munhata în Israel ºi Beidha). În acelaºi timp, în
aceleaºi situri existã dovezi ale ºlefuirii uneltelor de silex. La Çayönü/Turcia
(aprox. 7250-6570 bc) ºi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh, aprox. 6600-6000 bc) s-au
descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramã (mãrgele lucrate prin batere la
rece) ºi brãþãri de malachit.
Numãrul aºezãrilor PPNB s-a înmulþit, locuinþele tipice fiind cele
rectangulare, cu una sau mai multe încãperi (Abu Hureyra, Mureybet IV, în Siria,
Ali Koshfaza Bush Mordeh/Iran, Jarmo/Irak, Jerichon, Munhata etc.). O menþiune
aparte meritã construcþiile rectangulare de la Çayönü, realizate cu pereþii din lemn
acoperit cu lut, cu mai multe planuri, care au avut destinaþii diferite: locuinþe,
magazii pentru pãstrarea rezervelor alimentare, sanctuare etc. Tot în acest spaþiu
anatolian, la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare, construite
206 Dumitru Boghian
din cãrãmizi crude, pe temelii de piatrã, cu
podeaua unsã cu lut, netezitã ºi pictatã,
dispuse în jurul unor curþi în care se aflau
cuptoarele. În acelaºi timp, locuinþele cu
planurile circulare au continuat sã fie
folosite în zonele periferice din sud, unde se
cunosc ºi locuinþe etajate (Beidha), (fig. 87.
10). Podeaua acestora era adesea acoperitã
cu un strat de var, câteodatã pictatã.
Economia agricolã s-a consolidat în
aceastã fazã, mai ales prin introducerea unor
noi plante de culturã. Totodatã, existã semne
tot mai evidente cã se trecuse la creºterea
animalelor: ovicaprine ºi poate suine la
Çayönü ºi Jerichon, ºi bovinele la Mureybet
IV ºi Tell Halula (Siria).
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã,
se observã o înmulþire ºi diversificare a
statuetelor antropomorfe ºi zoomorfe,
Fig. 87. Piese litice, osteologice, legate de cultele agricole, construirea unor
plasticã, craniu modelat cu lut ºi sanctuare (Çayönü) ºi o îmbogãþire a
plan de locuinþã PPNB (dupã practicilor funerare. Au fost descoperite
P e r r o t , C a u v i n , K e n y o n , cranii modelate cu lut ºi var, având ochii
Lichardus et alii)
modelaþi cu scoici (Jerichon, fig. 87. 8),
cranii depuse pe postamente de argilã,
independent de morminte (Mureybet IV), sau aranjate în sanctuare (Çayönü),
demonstrând, probabil, existenþa unui cult al strãmoºilor. Dupã câteva experienþe
anterioare, materializate, aºa cum am vãzut, în confecþionarea unor statuete
antropomorfe ºi zoomorfe din argilã arsã, la sfârºitul perioadei PPNB s-a trecut, în
Orient, la realizarea ceramicii propriu-zise, precedatã de o fazã a “veselei albe”,
realizatã din var stins ºi gips, prezentã, în mileniul al VII-lea bc, în Siria ºi Liban.
Pe baza elementelor economice, sociale ºi spirituale, acumulate pe
parcursul fazelor PPNA ºi PPNB se vor forma ºi vor evolua civilizaþiile
Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. În timpul Neoliticului propriu-zis,
caracterizat ºi prin producþia ceramicã, s-a produs o deosebitã diversificare a
fenomenelor etno-culturale din Orient, evoluþia comunitãþilor umane putând fi
urmãritã pe urmãtoarele regiuni: zona de litoral a Siriei, regiunea Eufratului
mijlociu (Siria), Liban, Levantul sudic, Anatolia (Turcia), Mesopotamia ºi
regiunea Zagros (Irak), Iranul de vest, între care au existat fireºti legãturi.
* * *
La începuturile Neoliticului Ceramic, în zona de litoral a Siriei, s-a
dezvoltat Complexul cultural al neoliticului siro-cilician, definit de R.
Braidwood, care s-a rãspândit în Turcia de SV ºi Siria de NV, în mileniul al VI-lea
bc, reprezentând un nou mod de viaþã dezvoltat în apropierea zonei nucleare de
neolitizare, probabil în legãturã cu aceasta, cu modalitãþi particulare de
exprimare. Astfel, neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq, denumitã astfel
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 207
dupã câmpia mlãºtinoasã din regiunea
Hatay (Turcia), cu fazele A, 6000-5600
bc, ºi B, aprox. 5600-5000 bc, cu
descoperirile de la Mersin ºi Tarsus în
Cilicia, de la Judaideh ºi Kurdu, în
Câmpia Amuq, Ras-Shamra ºi Tabbat
el-Hammam, pe coasta levantinã pânã
la Byblos, Sakce Gözü/Turcia ºi poate
Halaf, spre interior. Complexul siro-
cilician îºi aflã începuturile în perioada
PPNB din regiune ºi se caracterizeazã
printr-o ceramicã de culoare cenuºie-
neagrã, roºu închis ºi brunã-ciocolatie
lustruitã (Dark Faced Burnished
Ware/DFBW), cu degresanþi minerali
în compoziþie, lucratã cu mâna, în
forme simple, mai ales urcioare cu
gâtul drept ºi boluri, cu interiorul
lustruit cu ajutorul unor bolovani.
Decorul a fost realizat prin
incizie ºi imprimare, cu unghia, ºnurul,
pieptenele, scoica etc. În cadrul Fig. 88. Materiale arheologice
industriei litice se cunosc vârfurile de tip descoperite la Byblos încadrate în
Byblos ºi Amuq, piesele de secerã cu neoliticul timpuriu (A), mijlociu (B),
târziu (C) ºi eneolitic (D) (Dunand,
„dinþii” mari ºi topoare, iar în domeniul Cauvin, Lichardus et alii)
habitatului locuinþele erau rectangulare,
cu pereþii vãruiþi.
Au fost decelate câteva variante, printre care cea definitã prin
descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. 88), unde sunt cunoscute locuinþe
monocelulare, rectangulare, de piatrã, cu podeaua vãruitã, topoare din silex cioplit,
cu tãiºul rotunjit sau drept, împreunã cu cele din piatrã ºlefuitã ºi de obsidian.
Ceramica se gãseºte într-o cantitate foarte mare, fiind de culoare deschisã,
lustruitã, cu forme simple ºi decoratã cu impresiuni de scoicã (Cardium) sau incizii
liniare. Mai exista ºi o “veselã albã”, lucratã din var, precum ºi câteva boluri ºi
farfurii de piatrã. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele
antropomorfe feminine. În faza Amuq B, la Mersin ºi Judaideh, a fost realizatã o
ceramicã cu picturã simplã, numitã Pre-Halaf sau “friabilã portocalie”. Ceramica
de culoare închisã ºi lustruitã, cu sau fãrã angobã, s-a pãstrat pânã în Amuq C, când
s-au manifestat influenþe de tip Halaf.
* * *
La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. 6000-5600 bc), în zona
litoralã israelo-iordanianã se observã, din punctul de vedere al culturii materiale,
o rupturã faþã de perioada anterioarã, vechile forme de locuire din PPNB fiind
abandonate, modificãrile fiind datorate, probabil, unor profunde schimbãri în
mediul ambiant. În aceastã perioadã s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl
eponim din zona litoralã a Israelului), în cadrul cãruia a existat un habitat
208 Dumitru Boghian
semipermanent, caracterizat prin locuinþe de tipul colibelor semiadâncite,
“silozuri” ºi cuptoare sãpate în nisip întãrit, împreunã cu o ceramicã grosierã, care
nu a fost, însã, descoperitã în toate siturile contemporane.
Aceastã zonã a fost una particularã, în care, pe lângã trãsãturile economiei
de producþie s-au manifestat elemente particulare, legate,mai ales, de un anumit
specific al tendinþelor de sedentarizare a comunitãþilor umane, fãrã ca aceste
caracteristici sã se pãstreze în perioada ulterioarã.
Ulterior, spre interiorul zonei israelo-iordaniene, în perioada Neoliticului
Ceramic timpuriu ºi mijlociuPottery Neolithic A (aprox. 5600-4500 bc), s-a
dezvoltat cultura Shaar-ha-Golan/Munhata (siturile eponime din Israel),
cunoscutã ºi sub numele de yarmoukian, numit dupã râul Yarmouk (M. Stékélis,
1950), în bazinul Iordanului mijlociu.
În cadrul acesteia s-a continuat construirea ºi folosirea colibelor semi-
adâncite, cu podeaua lutuitã, a cuptoa-
relor în gropi ºi utilizarea unei
ceramici grosiere, uneori angobatã cu
roºu, ca forme întâlnindu-se urcioare
cu gât, oale, boluri, cupe cu picior,
decoratã cu incizii ºi picturã, amintind
de ceramica Hassuna din nordul
Mesopotamiei.
Ca motive ornamentale au
fost utilizate benzile în formã de
“cãpriori”, umplute cu decoruri în
Fig. 89. Cultura Shaar-ha-Golan formã de “spinãri de peºte”, alãturi de
/Munhata (dupã Stekelis, Perrot, Cauvin) care se regãsesc fragmente DFBW,
provenind din import.
Pentru domeniul spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe cu nas,
ochii în formã de boabe de cafea ºi coapsele exagerate, ºi zoomorfe, din lut sau
piatrã, modelate, uneori, în stil fantastic (fig. 89). Morþii erau înhumaþi chircit, sub
o movilã de pietre, în locuinþe.
În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B), datat între aprox. 4500-4000 bc,
s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (dupã afluentul cu acelaºi nume al râului Yarkon,
la est de Tel Aviv). Locuinþele rectangulare au fost construite din chirpici, pe
fundaþie de piatrã, având o curte aferentã, continuând sã fie realizate ºi case
semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). Industria liticã era caracterizatã prin
topoare ºi tesle parþial ºlefuite, gratoare, strãpungãtoare, lame de secerã, vârfuri de
sãgeatã, bile de praºtie etc.
În aceastã fazã, pãtrunde, în zona israelo-iordanianã, ceramica de culoare
închisã, lustruitã (DFBW), fiind reprezentatã de vase mari. Au mai fost realizate
urcioare cu gâtul evidenþiat ºi marginea înclinatã spre interior, boluri, strãchini ºi
farfurii cu gura largã, în stil halafian, decorate cu ornamente incizate, în formã de
“spinãri de peºte” ºi frecvente impresiuni de scoicã, precum ºi cu reprezentãri
plastice, în special antropomorfe. În cadrul ritului funerar, sunt cunoscute
înmormântãri de cranii (Ein-el-Jarba) ºi morminte individuale în ciste.
Pentru perioada eneoliticã, între 4100-3200 bc, este cunoscutã faza veche
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 209
a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul, Teleilat, Jordania, cercetãri 1929-1938, A.
Mallon, R. Koeppel; 1960, R. North; 1967-1978, J. B. Hennesy). Habitatul uman
prezintã o anumitã stabilitate ºi diversificare, care a cunoscut o evoluþie fireascã, de
la locuinþele circulare, semiadâncite sau în gropi, pânã la case rectangulare, mari
(aprox. 12 x 5 m), cu stâlpi de susþinere, dispuºi pe axul lung, ºi cu o micã atenansã
la unul din capete, în care se aflau vetre, cuptoare ºi silozuri. Pereþii locuinþelor
erau, de multe ori, pictaþi.
Purtãtorii acestei culturi
practicau agricultura (grâu, orz, linte),
creºterea animalelor (porcine, caprine ºi
bovine), culesul (curmale, mãsline),
unele meºteºuguri ºi comerþul, în
câmpiile joase ale zonei israelo-
iordaniene. Industria liticã era compusã,
mai ales, din gratoare pe lame, iar cea
osteologicã a fost foarte dezvoltatã, mai
ales în fazele târzii. Arama, destul de rarã
la începutul culturii, a fost utilizatã pe
scarã largã cãtre sfârºitul acesteia.
La rândul ei, ceramica a
cunoscut o anumitã evoluþie. La început Fig. 90. Ghassoulian
s-au realizat urcioare ºi boluri rar pictate, (dupã R. Amiran)
alãturi de care exista ºi specia de culoare
închisã, lustruitã. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenþiat,
vasele conice (cornete), vasele cu picior, pictate frecvent cu culoare neagrã-brunã
pe fondul vasului, redând motive geometrice (fig. 90). Pentru domeniului cultului,
se cunosc sanctuare, dispuse în anumite incinte, ºi idoli en violon. Ritul funerar a
fost diferit de la zonã la zonã. Astfel, în zona litoralã, unde erau cunoscute grotele
sepulcrale, au fost descoperite ºi osuare în vase mari ºi locuinþe, în care au fost
depuse materialele osteologice ale defuncþilor.
În mileniul al III-lea bc, teritoriul israelo-iordanian a intrat în perioada
istoricã a zonei orientale, aflându-se la interferenþa lumilor egipteanã, sumero-
mesopotamianã, anatolianã ºi est-mediteraneanã.
* * *
Într-o zonã extinsã, cuprinsã între Eufratul mijlociu (Siria de Nord),
nord-vestul Irakului, Munþii Zagros, piemontul Munþilor Taurus, regiunea
Alep ºi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600-4500 bc),
precedatã de o fazã mai puþin definitã, numitã Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-
a realizat în Siria de Nord, aºa cum se observã la Tell Aqab ºi Tell Halaf (situl
eponim), ºi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a
lungul celor trei faze de evoluþie (prima în Neoliticul vechi ºi urmãtoarele douã în
Neoliticul mijlociu ºi final), s-a rãspândit, probabil prin cucerire, ºi în celelalte
regiuni.
Aºezãrile halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din vãile
marilor cursuri de apã. În cadrul aºezãrilor, se cunosc atât locuinþe rectangulare,
perpetuate din tradiþia Eufratului mijlociu, ºi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de
210 Dumitru Boghian
specifice pentru aceastã culturã. Locuinþele aveau anexe, instalaþii casnice (vetre ºi
cuptoare), spaþii pentru treierat (fig. 94. 26) etc.
Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Halaf prezintã o specializare pe zone
geografice, practicând agricultura (fãrã irigaþie), creºterea animalelor (în special
bovinele, în câmpia aluvionarã Jazirah, Irak) ºi unele meºteºuguri, mai ales în
cadrul unor aºezãri centrale.
Industria liticã era confecþionatã din obsidian sud-est anatolian (halafienii
controlând comerþul cu artefactele din aceastã materie primã) ºi silex, din care s-au
realizat piese de secerã, cuþite ºi pumnale în vreme ce din piatrã verzuie s-au lucrat
topoare. De asemenea, din piatrã au mai fost fabricate proiectile pentru praºtie,
pandantive, amulete, mãrgele, mãrgele-fluture ºi sigilii (fig. 94. 18-21), statuete
zoomorfe ºi antropomorfe.
Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebitã, fiind lucratã foarte
îngrijit, dintr-o pastã gãlbuie, de facturã superioarã, pictatã înainte de ardere, pe
lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a
fost cunoscutã ºi o specie neagrã lustruitã, cu pereþii groºi, numitã Altmonochrom.
Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereþii drepþi cream
bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuþit sau în “S”), farfurii ºi strãchini,
urcioare scunde ºi cu gâtul evazat etc. Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind
realizat cu culoare neagrã sau roºie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite,
decoruri geometrice (romburi umplute cu haºuri), dispuse în benzi ºi metope,
reprezentãri animaliere schematizate
(bucranii) sau naturaliste (tauri,
pantere, reptile, pãsãri), florale,
antropomorfe feminine etc.
În faza finalã s-a dezvoltat o
ceramicã pictatã policrom, cu roºu,
negru ºi alb pe fondul galben-portocaliu
al vasului (Fig. 91, ºi 94. 23-25). Pe
baza analizei decorului ceramic
halafian, s-au stabilit o serie de variante
locale.
Pe plan spiritual, plastica
Fig. 91. Ceramicã Halaf de la Tell antropomorfã (fig. 94. 22) ºi zoomorfã
Arpachiyah (dupã Mallowan & Rose) ºi unele motive simbolice pictate
vorbesc de practicarea cultului
fecunditãþii ºi fertilitãþii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar era deosebit
de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântãri: în ciste, în puþuri,
sub podeaua locuinþei, ºi morminte de incineraþie (Tell Arpachiyah). La Tell
Arpachiyah au mai fost descoperite cranii pãstrate în vase decorate cu scene
simbolice, legate de cultul craniilor, moºtenit din PPNB ºi atât de caracteristic
Neoliticului sud-vest asiatic.
Cultura Halaf a influenþat multe din civilizaþiile contemporane vecine,
dupã cum a primit numeroase elemente de la comunitãþile Çatal Hüyük, Hassuna,
Samarra/Siria; se pare cã un anumit grad de nomadism a permis ºi potenþat aceste
legãturi.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 211
* * *
În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvialã Konya (Turcia),
este cunoscutã cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000-5600 bc), care a apãrut ca
urmare a transformãrilor ºi sintezelor produse în zonã în PPNB, sub influenþa
elementelor primite din Orientul Apropiat. Staþiunea caracteristicã este situl de la
Çatal Hüyük (împreunã cu tell-ul alãturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J.
Mellaart, 1961 1965), o aºezare aglutinantã de tip proto-urban (mai ales nivelurile
VIII-VI B), cu locuinþe rectangulare, de lut ºi lemn, cu mai multe încãperi ºi
intrarea prin acoperiº, organizate în jurul unei curþi centrale, exprimând o evoluþie
a sedentarizãrii, care a înflorit, probabil, aºa cum am vãzut, graþie comerþului cu
piese de obsidian. Arhitectura, inclusiv cea de cult, ºi-a pãstrat, de-a lungul
secolelor, aceleaºi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se ºi edificii cu uºi (fig.
92. 11).
Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Çatal Hüyük practicau o agriculturã bazatã
pe irigaþii incipiente, crescând numãrul plantelor cultivate, iar domesticirea
animalelor a vizat ovicaprinele ºi, probabil, bovinele. Meºteºugurile erau
dezvoltate, confecþionându-se vase de lemn (fig. 92. 8) ºi piatrã ºlefuitã, unelte ºi
piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centurã,
podoabe etc.), diferite obiecte din piele ºi împletituri, alãturi de bijuterii de aramã,
lucrate prin ciocãnire, piese din plumb ºi piatrã. Industria liticã era realizatã, în
mare mãsurã, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei ºi silex, tipologic
observându-se influenþe siriene: vârfuri de
sãgeatã ºi suliþã, ovalare ºi pedunculate
(fig. 92. 1-2), piese de secerã ºi pumnale
atent retuºate prin presiune (fig. 92. 3),
topoare, râºniþe ºi frecãtoare, sceptre,
sigilii, statuete etc.
Ceramica este foarte rar întâlnitã
înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bunã
calitate, fiind confecþionatã din pastã de
culoare roºie deschisã sau cenuºie,
lustruitã, având forme simple, globulare
sau ovale, fãrã gât ºi cu fundul plat,
asemãnãtoare, în parte, cu ceramica de
culoare închisã, lustruitã (DFBW), din
zona siro-cilicianã (fig. 92. 7). În nivelurile
mai noi, ceramica era de foarte bunã
calitate, lucratã cu nisip în compoziþie,
pasta prezentând culori diferite de la crem,
roz ºi portocaliu, lustruitã, cu încercãri de
decorare prin pictare cu roºu ºi incizare,
vasele având torþi-urechiuºe, tubulare ºi
semilunare, sau în formã de mânere de Fig. 92. Industrie liticã, ceramicã,
coºuleþ. piese de cult ºi sanctuare de la
Foarte bine reprezentate sunt Çatal Hüyük (dupã Mellaart,
construcþiile-sanctuar (fig. 92. 9), fiind Lichardus)
212 Dumitru Boghian
cercetat, probabil, un “cartier al preoþilor”. Construcþiile sacre aveau altare dispuse
pe platforme ºi diferite obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiþe-mamã
sculptate în relief, bucranii aflate în asociere cu reprezentãri feminine, redate în
poziþii ginecologice ºi scene de vânãtoare culticã a taurului, fig. 92. 10). În
nivelurile VI B-II, decorarea sanctuarelor era alcãtuitã din frize pictate în care sunt
redaþi vulturi urmãrind oameni acefali. De asemenea, în pereþii sanctuarelor erau
încastrate maxilare de mistreþ ºi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul
mobilierului casnic de cult, se încadreazã statuete ale “zeiþelor-mamã”, ale
“stãpânei animalelor” (fig. 92. 6), reprezentãri de leoparzi, bouri, mistreþi ºi
amulete. Legate, probabil, de cultul funerar sunt oasele descãrnate în prealabil,
depuse în saci de piele sau bucãþi de pânzã, în gropi sãpate sub podeaua locuinþelor,
împreunã cu diferite obiecte (aflate în cutii de lemn): bucãþi de carne, migdale,
mãrgele (pentru femei) ºi arme (pentru bãrbaþi).
Mai sunt menþionate morminte secundare, defuncþii neavând, uneori,
cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de
cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaboratã, care s-a transmis, pe cãi încã
insuficient lãmurite, ºi în lumea europeanã.
O altã culturã, care a fost parþial contemporanã cu sfârºitul celei
precedente ºi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim se
aflã la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscutã prin cercetãrile lui J.
Mellaart (1957-1960), precedatã de o serie de niveluri aceramice. Din primele
niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se aflã în continuitatea directã a celor
anterioare, cel mai dezvoltat ºi bine
datat este al VI-lea, contemporan cu
sfârºitul culturii Çatal Hüyük, (5820-
5400 bc).
Atunci s-au perpetuat o serie
de tradiþii culturale, printre care tipul
de locuinþã rectangularã, cu pereþii
lucraþi din cãrãmizi crude ºi stâlpi de
lemn, din care s-au pãstrat bine
pragurile ºi o serie de bârne. În spaþiile
casnice, doar “silozurile” ºi ariile de
râºnit (mãciniº) erau feþuite atent (fig.
93). Ca ocupaþii, locuitorii aºezãrii din
nivelul Hacilar VI au practicat
agricultura, pe bazã de irigaþie, ºi
creºterea animalelor. Ceramica era de
bunã calitate, lucratã atent, având o
culoare deschisã ºi suprafaþa lustruitã, Fig. 93. Locuinþe Hacilar
pe care erau aplicate torþi în formã de (mileniul VI bc) (dupã Mellaart J.)
“urechiuºe”, tubulare ºi verticale,
asemãnãtoare cu cele din “Neoliticul
târziu din Câmpia Konya”.
În cadrul elementelor de cult, meritã a fi evidenþiate numeroasele tipuri de
statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecunditãþii ºi
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 213
fertilitãþii ºi complexitatea spiritualitãþii neolitice: “Zeiþa-Mamã ºi fiul (paredru)”,
“Zeiþa nãscând”, “Marea mamã a animalelor Potnia theron”, însoþitã de feline
(leoparzi), (fig. 84). Nivelurile VII de la Hacilar sunt contemporane cu fazele
Amuq B - Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi
amintite cele cuprinse între 5220 - 5040 (Hacilar, niv. III ). Aºezarea din nivelurile
Hacilar VII a fost mult mai micã, era fortificatã cu un zid, în cadrul incintei
gãsindu-se locuinþele în formã de megaron, ateliere ale ceramiºtilor, hambare ºi,
probabil, sanctuare. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. Ceramica
era îngrijit lucratã ºi cuprindea categoriile monocromã ºi pictatã, cu roºu pe fondul
crem al vasului, ca motive fiind întrebuinþate simboluri fantastice, realizate într-un
stil textil.
În morminte au fost descoperite statuete care, dimensional, erau mai mari
decât cele anterioare ºi au fost decorate prin pictare, redându-se piese de
vestimentaþie.
În nivelul Hacilar I s-au observat o serie de tulburãri, materializate prin
schimbãri în domeniul ceramicii, care a fost predominant pictatã cu roºu pe fondul
crem al vaselor, decorul imitând împletiturile, ca forme întâlnindu-se urcioarele
ovale, “putineiele” ºi vasele antropomorfe, care reprezintã femei aºezate îmbrãcate
cu rochii decorate cu dungi. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar, apar
elemente care dovedesc influenþe primite din partea culturii Can Hasan.
Cultura Can Hasan, denumitã astfel dupã tell-ul Can Hasan I, lângã
Karaman, în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetãri D. H. French, 1961-1966),
este specificã pentru Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul din zonã (aprox. 5300-4500
bc). În situl eponim au fost descoperite locuinþe de mari dimensiuni, cu pereþii
construiþi din cãrãmizi crude, finisaþi atent ºi vopsiþi cu culoare roºie. Ceramica
specificã Neoliticului târziu era de culoare deschisã, lustruitã, monocromã,
asemãnãtoare cu cea de la Mersin, în Cilicia/Turcia, (niv.27-26). În prima jumãtate
a mileniului al V-lea bc, la Can Hasan (niv. 3) a apãrut ceramica pictatã timpurie, cu
motive liniare ºi geometrice, realizate cu roºu ºi brun pe fondul crem sau cenuºiu al
vasului, care prefigureazã Proto-Chalcoliticul anatolian, aºa cum este cunoscut
la Çatal Vest ºi Mersin (niv. 25-24).
Chalcoliticul timpuriu anatolian, datat între aprox. 5000-4800 bc, este
cunoscut prin cercetãrile de la Can Hasan (niv. 2 B), Mersin (23-20) ºi Çatal Vest.
La Can Hasan, aºezarea era de tip aglutinant, fãrã drumuri, locuinþele fiind
construite din cãrãmizi crude ºi paiantã, fãrã uºi, intrarea fãcându-se prin acoperiº.
Ceramica finã era predominatã, decorurile fiind obþinute prin pictare cu roºu aprins
ºi crem.
În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. 4800-4300 bc), locuinþele au
fost construite pe temelii de piatrã (Can Hasan 2 A), iar ceramica cunoaºte mai
multe varietãþi: monocromã roºie, monocromã neagrã lustruitã, pictatã cu roºu ºi
crem ºi policromã, la fel ca la Mersin (niv. 19-17), unde s-au observat influenþe
halafiene ºi utilizarea obiectelor de aramã. În Chalcoliticul târziu anatolian
(aprox. 4300-3300/3100 bc) se observã o diversificare a culturii materiale. La Can
Hasan (niv. 1 a-f) locuinþele aveau camere mari, cu pereþii feþuiþi cu lutuialã
deschisã la culoare, refãcuþi periodic. Ceramica utilizatã era grosierã, monocromã,
de culoare închisã, lustruitã, deosebitã de cea de la Beycesultan 31, care era pictatã
214 Dumitru Boghian
policrom. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv.16), în fortãreaþã, s-au
resimþit influenþe anatoliene ºi de tip Obeid.
În Câmpia Antinova, din zona Munþilor AntiTaurus, pentru Chalcoliticul
mijlociu ºi final, este cunoscutã cultura Korucu Tepe (estul Turciei, cercetãri M.
Van Loon, 1969-1970), care a fost contemporanã cu Amuq D-F, dezvoltatã pe
parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie, Korucu Tepe A târzie ºi Korucu Tepe
B). Nivelul al V-lea, datat între aprox. 4550-4250 bc (faza Korucu Tepe A
timpurie), prezintã locuinþe construite din cãrãmizi crude ºi lemn de stejar, cu
pereþii feþuiþi. Industria liticã, confecþionatã din obsidian, cuprindea lame de secerã
ºi mici vârfuri foliacee de sãgeatã, de tip Obeid. Ceramica predominantã era cea
din categoria de culoare închisã, roºie ºi neagrã, cu pereþii groºi, alãturi de care era
prezentã ºi specia lustruitã, pictatã uneori în manierã Halaf. Ca forme existau, în
principal, urcioare fãrã gât, boluri cu profilul drept, având torþi orizontale ºi motive
decorative aplicate sun buzã (benzi în relief), asemãnãtoare cu descoperirile de la
Tepecik ºi Kor Tepe (Turcia). În fazele urmãtoare, datate în mileniul al IV-lea bc, se
observã cã ceramica era lucratã la roata înceatã într-o manierã care face trecerea
cãtre faza Uruk ºi epoca bronzului. Odatã cu cultura Beycesultan se trece la epoca
bronzului în spaþiul anatolian.
* * *
Complexul Umm Dabagijah/Sotto - Hassuna - Samarra (Irak) s-a
dezvoltat în nordul Mesopotamiei, în
câmpiile de la poalele Munþilor Taurus ºi
Zagros, într-o vreme în care sudul regiunii
dintre Eufrat ºi Tigru, care se prezenta ca o
importantã ºi întinsã zonã aluvionarã, nu
pare sã fi fost locuit în totalitate. Avându-ºi
rãdãcinile în elementele PPNB târziu din
zonele Eufratului ºi Taurus, care s-au
rãspândit pânã în spaþiul Jazirah-ului
irakian, complexul Umm Dabagijah/Sotto
Hassuna a evoluat, cu particularitãþi
temporale ºi geografice, între 6000 - 5000
bc, cãtre sfârºitul perioadei contribuind la
formarea culturii Samarra.
Din acest ansamblu, cultura
Umm Dabagijah/Sotto (denumitã astfel
dupã tell-urile epo-nime din Irak, cercetate
de N. Kirkbride, între 1971 ºi 1974, ºi
respectiv N. Merpert, R. Munèaev ºi N.
Bader, între 1970-1974) este mai timpurie,
apãrând ºi evoluând în partea vesticã a F i g . 9 4 . M a t e r i a l e U m m
zonei, de unde s-a rãspândit cãtre nord-est Dabagijah/Sotto (1-11), Samarra
ºi est, fiind denumitã ºi Pre- sau (12-17) ºi Halaf (18-26), (dupã
Proto-Hassuna. Kirkbride, Lloyd Safar, Herzfeld,
Aceastã culturã neoliticã timpurie Oates, Abu-es- Soof, Aurenche,
nord-mesopotamianã (aprox. 6000-5600 Hijara, Lichardus)
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 215
bc) prezintã multe asemãnãri cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra,
El Kown ºi Bouqras, aflate în zona deºertului sirian: vârfurile de tip Byblos, larga
utilizare a gipsului, pentru decorarea locuinþelor ºi construcþiilor de cult, precum ºi
confecþionarea unor vase din alabastru ºi marmurã.
Locuinþele, construite din chirpici, erau rectangulare ºi erau organizate în
lungi ºiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curþi (fig. 94. 11). Casele aveau
ferestre dar intrarea se fãcea prin acoperiº. Unele spaþii erau folosite ca silozuri ºi
magazii. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua ºi pereþii, care, uneori, erau
pictaþi cu scene de vânãtoare ºi onagri/hemioni (Umm Dabagijah).
Industria liticã era reprezentatã prin lame de obsidian, topoare ºlefuite,
proiectile de praºtie, vase (fig. 94. 9-10) ºi figurine antropomorfe ºi zoomorfe.
Ceramica acestei culturi a fost divizatã în mai multe categorii. Olãria lucratã dintr-
o pastã grosierã, cu paie în compoziþie, nedecoratã, prezenta ca forme: boluri cu
deschiderea ovalã ºi urcioare mari, carenate, câteodatã cu fundul ogival, care
pentru stabilitate erau îngropate. Cea de-a doua categorie, finã, cuprinde ceramica
lustruitã, pictatã câteodatã, cu culoare roºie, motivele predilecte fiind benzile
simple, „cãpriorii” ºi punctele, sau era decoratã cu ornamente plastice în relief:
butoni, protome animaliere, „ochi”,
motive geometrice ºi antropomorfe
etc., cu apropiate analogii în
descoperirile de la Bouqras (fig. 94. 1-
4). Deocamdatã, în afara decorurilor
pictate ºi plastice, de pe ceramicã ºi
pereþii construcþiilor, ºi a statuetelor
antropomorfe ºi zoomorfe de piatrã ºi
lut (fig. 94. 6, 8 ), nu se cunosc alte
elemente care sã vorbeascã despre
spiritualitatea acestor comunitãþi
neolitice timpurii din nordul
Mesopotamiei.
Pe fondul descris mai sus, s-a
format cultura Hassuna (aprox. 5600-
5200 bc), dezvoltatã din Jazirah-ul
irakian pânã pe ambele maluri ale
Tigrului mijlociu, în regiunea Sinjar
Fig. 95. Ceramicã cultura Hassuna (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul,
(a-g), Samarra (h-j) ºi Hajji nordul Irakului, cercetat sistematic în
Muhammed (k-m), (dupã Mellaart, 1943-1944, de S. Lloyd ºi F. Safar).
Lloyd, Safar, Ippolitoni, Ziegler) Ca ocupaþii, purtãtorii acesteia
practicau, ca ºi înaintaºii lor, agricultura
pe bazã de irigaþii, în condiþiile unor stepe aride, ºi creºterea animalelor (bovine,
porcine, ovi-caprine), poate într-un sistem trashumant, pendulatoriu între câmpia
uscatã, podiº ºi zonele montane învecinate, completate de practicarea unor
meºtesuguri ºi a comerþului.
În domeniul material, sunt evidente moºtenirile din perioada anterioarã,
atât în ceea ce priveºte arhitectura, industria liticã ºi ceramica. Astfel, arhitectura a
216 Dumitru Boghian
continuat sã fie dezvoltatã, construindu-se, din chirpici ºi cãrãmizi crude, mari
locuinþe rectangulare, cu mai multe camere, ºi anexe gospodãreºti, în special
silozuri, tencuite cu gips sau cu bitum. În acelaºi timp, la Yarim Tepe I (Sinjar, vest
de Mossul, Irak) este atestat ºi un nou tip de locuinþã, de formã rotundã, cu
acoperiºul în formã de cupolã. În cadrul spaþiilor gospodãreºti se gãseau gropi,
vetre, cuptoare, cuptoare pentru ars ceramica etc.
Industria liticã era compusã din vârfuri de tip Byblos, confecþionate din
silex, lame ºi piese segmentiforme pentru secerã, realizate din obsidian, nuclee cu
urmele cioplirii lamelare, topoare ºi tesle ºlefuite lucrate din roci verzui. Se cunosc
unelte de os, bile de praºtie din lut, în vreme ce cuprul ºi plumbul au început sã fie
utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I).
Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii, diferenþiate pe faze
(fig. 95. ag): grosierã, forma comunã fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor
(faza Ia-Ib); finã: pictatã cu roºu-brun pe angoba crem-roºiaticã, lustruitã, a
vasului, prezentând ca motive benzi late sub buzã, grupuri de linii oblice ºi
„cãpriori” pe gâtul ºi umãrul urcioarelor, care sunt recipientele predominante,
numitã ºi ceramicã pictatã Hassuna arhaicã (faza Ib); finã: incizatã, caracterizatã
prin urcioare mari, decorate cu grupe de benzi liniare, obþinute prin zgârierea
angobei umede, numitã ceramicã incizatã Hassuna clasicã (faza II).
Alãturi de ceramica incizatã Hassuna clasicã, au fost confecþionate, în
cantitãþi reduse vase pictate ºi incizate, încadrate în aºa-numita ceramicã pictatã
Hassuna clasicã, cu decor mat; motivele utilizate fiind cele “în spinare de peºte”,
“brãduþ” ºi triunghiulare (fig. 94. 7, 95 a-g. ), care sunt bine cunoscute în nivelurile
Hassuna târzii (fazele III-IV). De asemenea, au fost importate: o mare cantitate de
ceramicã de tip Samarra, de bunã calitate, ºi puþine materiale de tip Halaf.
Cãtre sfârºitul mileniului al VI-lea bc, toate siturile Hassuna au fost
abandonate, din cauze greu de precizat, ºi au fost ocupate de comunitãþile Samarra
ºi Halaf, probabil în urma unor conflicte din zonã, care nu sunt încã bine precizate.
Cultura Samarra (dupã situl Samarra, Beit al-Khalifa, situat pe malul
stâng al Tigrului, la nord de Bagdad, cercetat între 1911-1913 de E. Herzfeld), a
ocupat, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul celui de-al V-lea (aprox. 5500-
4900 bc), o zonã aflatã în centrul Irakului (cuprinsã între Baghouz, la vest, ºi Choga
Mami, Mandali, la est), marcând începuturile rãspândirii comunitãþilor umane în
câmpia aluvionarã a Mesopotamiei, odatã cu partea de nord-est a acesteia, ca
urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaþii. Având centrul în valea
Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad, Tell Sawwan ºi Samarra) ºi în piemontul de
la sud de Kirkuk, nord-vestul Zagrosului (aºezãrile Matarrah ºi Rihan), purtãtorii
culturii Samarra trecuserã la o agriculturã avansatã (noile specii cultivate erau
orzul cu ºase rânduri, inul ºi unele leguminoase) ºi o înfloritoare creºtere a
animalelor (bovine în special). La Tell Sawwan, irigarea câmpurilor cultivate se
fãcea din Tigru, în timp ce la Mandali (Choga Mami), asigurarea umiditãþii
terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare, sãpate perpendicular pe
cursul apelor.
Purtãtorii culturii Samarra au continuat, în parte, moºtenirea primitã de la
cultura Hassuna, aºa cum lasã impresia descoperirile din situl de la Matarrah, aflat
la marginea nordicã a arealului de rãspândire.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 217
În domeniul arhitecturii, s-au realizat
construcþii mari, etajate, cu mai multe încãperi,
cu planurile alungite sau în formã de T (fig. 94.
17), locuite de familii mari, ca materiale de
construcþii utilizându-se cãrãmizile turnate în
tipare, bitumul ºi, mult mai puþin, gipsul. Unele
construcþii au jucat rolul de veritabile grânare,
altele aveau o destinaþie culticã.Industria liticã
era puþin deosebitã de cea a culturii Hassuna, ca
piese aparte gãsindu-se, la Tell Sawwan,
sãpãligile de piatrã ºi numeroase râºniþe ºi
pisãloage, ca reflex al practicãrii agriculturii.
De asemenea, se cunosc vase ºi statuete
confecþionate din alabastru (fig. 94. 14) ºi
marmurã.
Ceramica acestei culturii a fost foarte
atent lucratã, denotând un meºteºug deosebit
de dezvoltat ºi o simbolisticã a decorului care
Fig. 96. Ceramicã Samarra de vorbeºte de o spiritualitate complexã. Astfel,
la Baghouz (dupã Mesnil du au fost decelate mai multe categorii: grosierã ºi
Buisson)
finã, cu diferite varietãþi. Ceramica grosierã
are ca forme: tipsiile pentru decorticat
cerealele, strãchinile, bolurile globulare, urcioarele de diferite dimensiuni, cu
profilul gâtului în “S”, în general nedecorate (fig. 94. 12-13, 15-16, 95. h-j, 96).
Ceramica finã a fost lucratã din pastã bunã, cu nisip în compoziþie ºi
acoperitã cu o angobã deschisã, în urma arderii oxidante, vasele, cu pereþii groºi
sau subþiri, cãpãtând o culoare gãlbuie. Se pot semnala urmãtoarele varietãþi ale
ceramicii fine: nepictatã, pictatã, incizatã ºi combinatã. Cea mai bine reprezentatã
a fost ceramica finã pictatã cu negru sau brun mat pe fond crem, diferitele motive
decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice, liniare, ºi simbolice, în
special cruci ºi zvastici) fiind dispuse pe umãrul bolurilor ºi urcioarelor sau în
interiorul strãchinilor ºi farfuriilor.
Semnificative sunt decorurile naturalistezoomorfe, reprezentând þapi,
bucranii, cerbi, antilope, pãsãri, peºti, scorpioni, ºi antropomorfe, redând
personaje feminine cu pãrul în vânt, toate fiind dispuse, cel mai adesea, cruciform
ºi redate dinamic, aranjate centrifug, în turbion. De asemenea, interesante sunt
vasele-urcior, decorate combinat prin picturã ºi incizie, reprezentând feþe feminine
modelate, cu ochii în formã de boabe de cafea, pãrul ºi sprâncenele pictate, numite
vase-efigie, legate probabil de religia ºi mitologia acestor comunitãþi.
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã, triburile culturii par sã fi practicat un
complicat cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii încã insuficient definit. Statuete
antropomorfe de alabastru, steatit, marmurã au fost descoperite în mormintele de
copii, depuse, probabil, cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp, în timp ce în
locuinþe, în sanctuare ºi în construcþiile funerare au fost gãsite reprezentãri
feminine de argilã, decorate, prin modelare ºi picturã, cu elemente de coafurã,
vestimentaþie, tatuaje ºi podoabã. Ritul funerar era inhumaþia, defuncþii fiind
218 Dumitru Boghian
îngropaþi în necropole.
Dezvoltând o economie înfloritoare, structuri sociale ºi spirituale
elaborate, cultura Samarra a întreþinut legãturi cu purtãtorii culturii Halaf ºi a
participat la naºterea civilizaþiei Obeid, care a cunoscut o largã rãspândire ºi a
colonizat întreg sudul câmpiei
aluvionare a Mesopotamiei.
Cultura Obeid (situl eponim
Tell el-Obeid/Ubaid, la 10 km V de Ur,
pe malul drept al Eufratului, cercetãri
1919 H. R. Hall, 1923-1924 L.
Woolley, 1937 Hall ºi Woolley) s-a
dezvoltat în perioada chalcoliticã
(mileniile V-IV bc) în câmpia
aluvionarã a Mesopotamiei. Se pare cã
a fost precedatã, la sfârºitul mileniului
al VI-lea ºi în prima jumãtate a
mileniului V bc de o perioadã Pre- Fig. 97. Ceramicã Obeid II/Hajji
Obeid, aºa cum lasã sã se înþeleagã Muhammed (dupã Ziegler)
descoperirile mai noi de la Tell Oueilli
(Irak, cercetãri, J. -L. Huot, 1976-1981), când s-au configurat trãsãturile acestei
civilizaþii ºi purtãtorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de rãspândire din
Mesopotamia inferioarã.
În decursul evoluþiei lor, probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau
Oueilli, I sau Eridu, II sau Hajji Muhammed, IIIObeid clasic ºi IV sau Obeid
târziu), purtãtorii culturii Obeid, între care s-au aflat, probabil, ºi sumerienii, au
întreþinut legãturi comerciale cu vaste spaþii, ceramica de “tip Obeid” sau de
“tradiþie Obeid” ajungând pânã în Câmpia Amuq, în vest, spre nord, pânã la
Korocu Tepe, în Anatolia, pânã la Golful Arabic, în sud, ºi pânã în Iran, în est.
Aºezãrile Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos,
pereþii ºi podeaua fiind alcãtuite din rogojini ºi “panouri” de stuf întãrite cu bitum.
Au fost descoperite ºi locuinþe mai trainice construite din chirpici ºi piatrã spartã.
Industria liticã a fost compusã din seceri cu piese masive de silex ºi obsidian,
numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare, gratoare, cuþite de
obsidian ºi cristal de stâncã, sãpãligi de calcar ºi topoare de diorit, mici vârfuri de
sãgeatã, mai ales în cadrul variantei arabice. Din lut s-au realizat greutãþi pentru
plasa de pescuit ºi fusaiole, suporturi de seceri, alãturi de care se cunosc ºi multe
piese metalice.
Ceramica Obeid este subîmpãrþitã în patru specii, douã de facturã grosierã,
nepictatã ºi decoratã cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele, ºi douã din
categoria finã, una, mai rarã, cu angobã roºie, ºi cealaltã, majoritarã, de bunã ºi
foarte bunã calitate, numitã ceramicã Obeid clasicã, cu forme standardizate ºi
pictatã.
Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile, cupele, strãchinile cu
pereþii foarte subþiri, urcioare, vase de cult (în formã de animale, cãdelniþe etc.),
pictate cu culoare neagrã pe fondul vasului, ca motive ornamentale fiind folosite
reprezentãrile geometrice, animaliere ºi florale (fig. 97 ºi 98). Dintre piesele de
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic
Fig. 98. Ceramicã Obeid II ºi III
(dupã Safar, Mustafa, Lloyd)
219
cult, meritã a fi menþionate figurinele
antropomorfe feminine, reprezentând “Zeiþa-
Mamã”, cu ochii bridaþi, umerii redaþi exagerat
ºi cu detalii de coafurã ºi vestimentaþie. Ca rit
funerar, se poate arãta cã în faza Obeid IV, la
Ur (Tell al-Muquyyar, Irak), nivelul Ur-al
Ubaid II, a fost folositã inhumaþia, defuncþii
erau înveliþi în rogojini ºi depuºi, împreunã cu
ceramica ºi plastica din inventar, în puþuri ºi
morminte delimitate cu fragmente ceramice.
Într-o perioadã post-Obeid, aprox. 4000-3600
bc, apar elementele târzii, care trebuie legate
de o fazã numitã Uruk (Tell Warka, în
apropiere de Samawa, la NE de Basra, Irak),
care face trecerea spre faza urbanã
propriu-zisã.

* * *
Neoliticul din zona Munþilor Zagros a cunoscut o evoluþie oarecum
particularã faþã de cea a zonelor prezentate mai sus, un rol important avându-l
legãturile cu regiunile vestice. Astfel, dupã perioadele preceramice A ºi B, atestate
la Ganj Dareh (D-A), Ali Kosh (faza Bush Mordeh), în Iran, ºi Jarmo, în Irak,
despre care am menþionat mai sus, au urmat o serie de civilizaþii ºi grupe
cronologico-culturale. Cea mai importantã dintre acestea a fost cultura Jarmo
(Irak, la est de Kirkuk, cercetãri R. Braidwood, 1951-1953), care a continuat
tradiþiile preceramice locale ºi s-a rãspândit pânã în Zagrosul central iranian
(Sarab, pe valea Qara Su, ºi Tepe Guran, în bazinul Saimarreh, în Iran). Se pare cã
începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa, prin analogie cu
descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V), la sfârºitul mileniului al VII-lea bc.
Comunitãþile Jarmo au practicat o economie diversificatã pe zone
geografice. Astfel, la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazatã pe cultivarea
diferitelor specii de grâu ºi a orzului, creºterea animalelor domestice (ovicaprine,
suine ºi bovine), împreunã cu culesul, vânãtoarea, meºteºugurile ºi comerþul. La
Tepe Guran se cultiva orzul ºi erau crescute caprele domestice, în vreme ce la
Sarab, ovicaprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în
aºezare. Locuinþele rectangulare aveau mai multe camere (fig. 99.13), erau
construite din chirpici, pe fundament de piatrã, acoperiºul fiind realizat din lemn,
stuf ºi lut. Circulaþia între anumite încãperi, mai ales acelea destinate pãstrãrii
proviziilor, se fãcea prin uºi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de
lemn. Câteodatã, în unele camere se gãseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereþi,
ºi complexe casnice, alcãtuite din râºniþe ºi vetre. La Sarab sunt cunoscute locuinþe
circulare, sub formã de colibe semiadâncite.
Industria liticã a culturii Jarmo era deosebit de bogatã ºi diversã ºi era
alcãtuitã din lame ºi lamele retuºate ºi neretuºate, piese cu trunchiere (fig. 99. 1-4)
piese componente de secerã, prinse în rame cu ajutorul bitumului, gratoare,
strãpungãtoare, “burghie”, topoare ºi tesle semiºlefuite, confecþionate din silex ºi
220 Dumitru Boghian
obsidian, dovedind adaptarea la un
mediu forestier. De asemenea, triburile
culturii Jarmo au produs vase (fig. 99.
11-12) ºi podoabe (brãþãri, fig. 99. 10,
ºi mãrgele) din marmurã ºlefuitã,
râºniþe ºi frecãtoare/ zdrobitoare.
Bogatã a fost ºi industria osteologicã
(strãpungãtoare, ace, spatule), (fig. 99.
9). Ceramica acestei culturi era
alcãtuitã din categoriile grosierã ºi
finã, prezentând ca forme urcioarele ºi
bolurile simple, câteodatã lustruite ºi
pictate cu diferite motive (arbori ºi linii
oblice punctate), dispuse sub buza
vasului, cunoscându-se ºi un stil
J a r m o a r h a i c p i c t a t Fig. 99. Cultura Jarmo (dupã
(fig. 99. 14). Braidwood, Mortensen, Mellaart)
În fazele mai noi ale culturii,
vasele erau de mai mari dimensiuni, pictura ceramicii era mai rarã, predominând
ornamentarea plasticã, aplicatã, ºi motivele incizate. În cea de-a doua jumãtate a
mileniului al VI-lea bc, ceramica Jarmo a evoluat cãtre un nou stil, denumit Sarab,
caracterizat printr-o ceramicã grosierã cu degresant vegetal, acoperitã, câteodatã,
cu angobã roºiaticã, ºi o specie finã, reprezentatã prin numeroase vase bol, cu
profilul carenat, decorate cu benzi orizontale pictate sub buzã, cu culori închise pe
fondul deschis sau invers.
Spiritualitatea comunitãþilor Jarmo este doveditã de o foarte bogatã
plasticã zoomorfã ºi antropomorfã, unele foarte schematizate, legate probabil, de
cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii (fig. 99. 5-8). Adesea au fost reprezentate personaje
feminine, în poziþie aºezatã, sau deosebit de schematizate, în formã de pioni dar cu
trãsãturile anatomice ale chipului reliefate.
Este foarte greu de definit care a fost moºtenirea culturii Jarmo, în
regiunea pe care aceasta a ocupat-o, deoarece cercetãrile sunt încã insuficiente.
Este posibil ca populaþiile de tip Jarmo sã fi ocupat, în Neoliticul evoluat ºi în
Eneolitic, toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian,
aºa cum se observã în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz, Iran, cercetãri L.
Van den Berghe, 1951-1952, 1955, în cea mai mare parte inedite), aprox. 56005000
bc, caracterizate printr-o ceramicã grosierã, cu degresant vegetal, pictatã cu
culoare închisã pe fondul deschis al vasului, Mushki (tot în bazinul Shiraz,
cercetãri japoneze conduse de T. Matsusani, 1965), aprox. 50004500 bc, unde, pe
lângã unelte ºi arme microlitice de obsidian (piese geometrice ºi negeometrice,
lame de secerã, gratoare etc.) ºi de os (strãpungãtoare, ace, mânere etc.), sunt
cunoscute piese de aramã lucrate prin ciocãnire (strãpungãtoare, mãrgele, cârlige
de undiþã), împreunã cu o ceramicã grosierã ºi finã, pictatã cu culori închise pe
fondul deschis sau roºiatic al vaselor.
Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz, Iran, cercetãri japoneze
restrânse, conduse de N. Egami ºi S. Masuda, 1956), datate la aprox. 45004100 bc,
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 221
reprezintã a treia fazã de ocupare a
Zagrosului central ºi vãdesc o
continuare a tradiþiilor anterioare (fig.
100), fiind mai dificil de generalizat
din cauza suprafeþei restrânse sãpate
(12 m2)
Ultima fazã de ocupare Neo-
Eneoliticã din zonã, încadratã între
41003700 bc, este reprezentatã prin
Fig. 100. Vas pictat Tal-i Bakun situl Gap A, nivelul I (în bazinul
(dupã Deshayes J.) Shiraz, Iran, cercetãri japoneze N.
Egani, T. Sono, 1962), unde s-a
constatat continuarea practicãrii agriculturii ºi creºterii animalelor ºi o grijã
deosebitã pentru întemeierea habitatului uman (locuinþele rectangulare erau
lucrate din cãrãmizi crude, pereþii fiind atent feþuiþi).
Ceramica cuprindea douã specii principale, grosierã ºi finã, cu variante. Se
remarcã ceramica pictatã cu culoare închisã pe fondul deschis al vasului.
Urmãtoarele niveluri, contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia, de la
sfârºitul mileniului al IV-lea bc, fac trecerea cãtre epoca bronzului în zonã.
* * *
Aceeaºi individualitate a cunoscut ºi civilizaþia din câmpia aluvialã a
regiunii Susa (Khuzistan, în SV Iranului), cunoscutã ºi
sub numele de Susiana sau Elam, care s-a dezvoltat la
contactul cu lumea mesopotamianã, zonã care a furnizat o
secvenþã cronologicã ºi culturalã neoliticã ºi eneoliticã
aproape completã. Deºi prezintã un paralelism cultural cu
Mesopotamia, aceastã civilizaþie este mult mai legatã de
Neoliticul din platoul central iranian. Pe baza cercetãrilor
efectuate într-o serie de situri ca Susa, Djowi,
Djaffarabad ºi Bendebal, L. Le Breton (începând cu
1957) a propus o periodizarea bazatã pe cinci faze
Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). Aceastã periodizare a
fost definitã mai precis în urma noilor cercetãri (în special
la Choga Bonut, Choga Mish, Boneh Fazili).
În aceastã regiune, primele locuiri neolitice pot fi
datate, pe la 7600 bc, în perioada aceramicã de tip Ali
Kosh (cu toate fazele sale), în timp ce elementele
Neoliticului ceramic sunt cunoscute, pe la 6000 bc, prin
descoperirile de la Choga Mish, caracteristice pentru
aºa-numita fazã: de formare Susiana. Pe la 5600 bc au Fig. 101. Vas Susa I
fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A), unul (dupã Casal J-M)
dintre cele mai importante situri fiind Djaffarabad
(bazinul Karkeh, Kuzistan în Iran). Aºezãrile aveau aspectul unor sate, dar în faza
Susiana C, pe la 4500 bc, apar situri urbane, cum este cel de la Choga Mish, (18 ha).
Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii, dintre s-a
evidenþiat cea finã, pictatã policrom, ca motive fiind cunoscute cele geometrice ºi
222 Dumitru Boghian
cele zoomorfe (insecte, serpi, pãsãri picioroange, capre, oi, pantere, câini etc.,
Fig. 101).
* * *
În parte de nord-vest a Iranului, cele mai vechi descoperiri neolitice
cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-
Hasanabad/Iran, pe versantul sudic al Munþilor Elburz, cercetãri în douã situri
conduse de japonezul S. Masuda, 1971-1973), datate între aprox. 6000 - 5100 bc.
Cea mai veche locuire neoliticã din zonã este cea de la Sang-i-
Chakhamak Vest (aprox. 6000-5600 bc), unde au fost cercetate cinci straturi
neolitice aceramice, cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. Nivelurile
aceramice prezintã o arhitecturã reprezentatã de locuinþe rectangulare, construite
din cãrãmizi crude, cu contraforturi la interior ºi vetre supraînãlþate. Într-o locuinþã
a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemãnãtor poate cu cele de la
Çatal Hüyük), care fãcea parte, probabil, dintr-un sanctuar casnic. În domeniul
spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut, legate de cultul
fecunditãþii ºi fertilitãþii. Utilajul litic era parþial microlitic, lamelar, fiind cioplit
din nuclee piramidale, alãturi de care au existat ºi sãpãligi din piatrã ºlefuitã. Din os
au fost confecþionate mânere pentru unelte ºi, poate, arme.
Fazele urmãtoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-
i-Chakhamak Est, nivelurile 6-4, datate între aprox. 5600-4500 bc, observându-
se continuitatea unor elemente din perioada anterioarã. Astfel, deºi casele au fost
realizate tot din cãrãmizi crude, aveau o formã ovalã, cu pereþii feþuiti ºi coloraþi. În
cadrul industriei litice au continuat sã fie folosite piesele microlitice, dar au apãrut
lamele de secerã ºi topoarele ºlefuite. Ca piese lucrate din os, au fost descoperite
strãpungãtoare, spatule ºi mânere sculptate cu motive animaliere.
Ceramica descoperitã poate fi încadratã în douã categorii importante:
grosierã, cu degresanþi vegetali în compoziþie ºi cu pereþii de culoare deschisã,
neteziþi, ºi finã, cu decor pictat cu culoare închisã pe fondul deschis al vaselor.
Ceramica finã se aseamãnã cu cea descoperitã în câmpia de la rãsãrit de Marea
Caspicã, la Yarim Tepe (cercetãri D. Stronach) ºi cu cea a culturii Džejtun. În ceea
ce priveºte ritul funerar, precizãm cã în acest sit au fost descoperite mai multe
înhumãri de copii, într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior.
Descoperirile aparþinând fazelor urmãtoare, nivelurile Sang-i-
Chakhamak Est 3-2 (aprox. 5000-3500 bc) ºi 1 (aprox. 3500-3100 bc) nu sunt
bine cunoscute. Se poate preciza doar cã în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a
fost descoperit un mormânt colectiv (femei ºi copii) în asociere cu ceramicã
aparþinând fazei a doua a culturii Sialk, care poate fi regãsitã ºi la Hissar Tepe,
dovedind o extindere a purtãtorilor acesteia.
În ceea ce priveºte siturile din zona piemontului nordic al Munþilor Elburz,
acestea sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun, din Turkmenistan,
unde apare ca fiind constituitã de la începuturi (a doua jumãtate a mileniului al
VI-lea bc).
Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a
Iranului, sunt cunoscute ºi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munþilor
Zagros, în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia, Iran, cercetãri C. Burney, 1960-1962)
ºi Hadji Firuz (spre SV, tot în bazinul lacului Rizaiyeh, Iran, cercetãri C. Burney,
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 223
1958, ºi T. C. Young, R. Dyson, 1961, 1968), datate între 5600-4500 bc. Economia
acestor comunitãþi, care au trãit în depresiunile intramontane înalte, era bazatã pe
creºterea animalelor, în principal ovi-caprine, în timp ce boul sãlbatic era vânat, ºi
pe agriculturã, deºi nu au fost descoperite piese componente de secerã.
Arhitectura vãdeºte o asemãnare cu unele tradiþii din zonã, locuinþele de
formã rectangularã fiind construite din cãrãmizi crude ºi lutuieli, cu pereþii ºi
podelele feþuite ºi colorate cu ocru roºu. Dispuse în interiorul unor curþi, locuinþele
aveau silozuri (hambare) ºi cuptoare simple, în formã de potcoavã. Industria liticã a
fost lucratã din obsidian ºi silex ºi este reprezentatã prin puþine topoare ºlefuite
(Yanik Tepe), în vreme ce din alabastru s-au confecþionat vase (boluri, în special) ºi
brãþãri.
Ceramica este alcãtuitã din douã tipuri, cu variante: unul mai grosier,
lucrat din pastã cu amestecuri vegetale, vasele cu pereþii de culoare deschisã
neteziþi fiind, câteodatã, pictate, ºi al doilea, de facturã mai finã, cu decor
predominant pictat, cu culoare închisã pe fondul deschis al recipientelor. Ceramica
grosierã, acoperitã cu angobã roºie este reprezentatã la Hadji Firuz, Dalma ºi
Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh,Iran).
Pe plan spiritual, se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilã,
decorate cu puncte ºi ciupituri realizate cu unghia, legate de cultul fecunditãþii ºi
fertilitãþii, precum ºi o serie de înmormântãri colective, defuncþii fiind coloraþi cu
ocru roºu.
Faza Dalma a ocupãrii nord-vestului Iranului, datatã între 4500-4100 bc
(cercetãri Ch. Burney, 1958-1959, T. Cuyler Young Jr., 1961), s-a caracterizat prin
locuinþe rectangulare pluricompartimentate, dotate cu curþi în care se gãseau
vetrele ºi cuptoarele. În cadrul industriei litice, realizate din obsidian, se cunosc
lamele de secerã, iar ca piese osteologice se remarcã strãpungãtoarele. Ceramica
fazei Dalma cunoaºte speciile: grosierã, cu degresant vegetal, pictatã ºi nepictatã,
ºi finã, cu degresant mineral, cu fondul acoperit de o angobã roºie, pictatã cu
culoare închisã sau cu impresiuni realizate cu degetele, unghiile ºi cu beþiºoare de
stuf. Pentru domeniul spiritual se poate menþiona înhumarea copiilor în urcioare.
Ultima fazã de ocupare neoliticã ºi eneoliticã a nord-vestului Iranului,
încadratã între 4100 - 3700 bc, este cunoscutã insuficient, fiind reprezentatã prin
descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizaiyeh,Iran, cercetãri restrânse R. H.
Dyson ºi T. C. Young, 1957). Autorii cercetãrilor aratã cã purtãtorii acestei faze au
practicat creºterea animalelor (ovicaprine, bovine ºi câini) ºi o agriculturã bazatã
pe un sistem de irigaþii, dintre descoperirile litice fiind menþionate doar lamele de
secerã. În domeniul confecþionãrii ceramicii, se observã continuarea utilizãrii
speciilor anterioare, în special cea grosierã, pictatã, nedecoratã ºi cu angobã roºie.
Cultura Hissar (situl Tepe Hissar, în apropiere de Damghan/Iran, pe
versantul sudic al Munþilor Elburz, cercetat de E. F. Schmidt, 1931-1932) s-a
dezvoltat în regiunea Munþilor Elbur, din nordul Iranului, care a fost, în Neolitic ºi
Eneolitic, mult mai legatã de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele
nordice (Džejtun mai ales).
Cunoscând douã faze de evoluþie, cultura Hissar s-a caracterizat printr-o
relativã stabilitate ºi prosperitate. Astfel, în domeniul arhitecturii, în faza mai
veche, Hissar I A (aprox. 4500-4100 bc), locuinþele erau rectangulare,
224 Dumitru Boghian
pluricelulare, cu zidurile din chirpici finisaþi la interior, având fiecare vetre
interioare. În faza urmãtoare, Hissar I B (aprox. 4100-3700 bc) casele ºi-au pãstrat
particularitãþile constructive, erau bine pãstrate în sãpãturã încât se distingeau uºile
ºi ferestrele.
Industria liticã este puþin cunoscutã, nu a mai fost lucratã in obsidian,
menþionându-se doar prezenþa unor vârfuri de sãgeatã de silex, fapt necunoscut
pânã atunci în mediul iranian. În faza a doua a fost întrebuinþatã arama, care a fost
utilizatã pentru confecþionarea pieselor mãrunte (ace) ºi pentru podoabe. Tot
pentru podoabe au fost întrebuinþate unele pietre semipreþioase (cornalina,
serpintinitul).
Ceramica finã era lucratã din pastã bunã, fiind ornamentatã, în faza Hissar
I A, cu decoruri realizate cu culoare închisã pe fondul acoperit cu angobã roºie al
vasului. Pe lângã specia ceramicã finã, cunoscutã din faza precedentã, în faza
Hissar I B, s-a confecþionat ºi o specie grosierã, pictatã cu culori închise pe fondul
deschis al recipientelor, arsã în cuptoare evoluate. Domeniul spiritual este
reprezentat doar de ritul de înmormântare, care era inhumaþia, decedaþii fiind
însoþiþi de un inventar funerar compus din vase de ofrandã.
În regiunea platoului central iranian, dar în afara zonelor secetoase,
într-un teritoriu cu o pânzã freaticã bogatã, din bazinul lacului
DaryachehyeNamak, s-a dezvoltat, în Neolitic ºi Eneolitic, cultura Sialk (situl
eponim lângã Kashan, Iran, cercetãri efectuate de expediþia francezã condusã de R.
Ghirshman, 1933-1934, 1937), dezvoltatã, cu o remarcabilã continuitate ºi putere
de influenþã, între 5600-3700 bc, de-a lungul a trei faze principale (I-III), fiecare cu
subfaze ºi etape. Aceastã stabilitate ºi dezvoltare deosebitã s-a datorat poziþiilor
geografice ocupate, pe o veritabilã placã turnantã
cuprinsã între zona mesopotamianã ºi cea central-
asiaticã, între platourile înalte iraniano-afgane ºi
lumea caucazianã ºi est anatolianã, precum ºi
resurselor ºi ocupaþiilor statornice pracicate,
agricultura, creºterea animalelor (oi ºi bovine),
meºteºugurile ºi schimburile comerciale fiind foarte
importante.
Încã de la începuturi, din faza Sialk I, 1-3 ºi
4-5 (5600-4500 bc), au existat preocupãri pentru
asigurarea soliditãþii ºi sanitãþii habitatului. Astfel,
locuinþele au fost construite pe schelet lemnos, cu
chirpici, planurile fiind rectangulare, cu mai multe
încãperi, cu spaþii destinate traiului ºi activitãþilor
gospodãreºti zilnice precum ºi pentru pãstrarea
proviziilor (în vase/urcioare mari). În faza Sialk II
(4500-4100 bc), locuinþele au fost construite din Fig. 102. Ceramicã de tip
cãrãmizi crude, pereþii fiind feþuiþi ºi vopsiþi la Sialk (dupã Ghirshman)
interior cu roºu, pentru ca apoi, în faza Sialk III
(4100-3700 bc), sã aparã acoperiºurile boltite ºi cuptoarele evoluate pentru ars
ceramica.
Industria liticã a fost reprezentatã, în prima fazã, prin lame de secerã,
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 225
sãpãligi ºi topoare cioplite, pentru ca, în fazele
urmãtoare, sã cunoascã o diversificare
deosebitã, ca piese noi introducându-se
strãpungãtoarele ºi topoarele ºlefuite. Din
piatrã au mai fost lucrate boluri ºi brãþãri
ºlefuite.
Utilizarea cuprului este menþionatã
încã din prima fazã, când s-au realizat, prin
batere la rece, strãpungãtoare, ace cu ureche ºi
podoabe (spirale), pentru ca, în fazele evoluate,
sã se confecþioneze piese prin turnare, cum ar fi
Fig. 103. Vas Sialk pumnalele cu limbã la mâner.
(Dupã Deshayes) Ceramica a cunoscut o deosebitã
extensie în cadrul culturii Sialk (fig. 102-103),
fiind confecþionate, în faza I cele douã categorii principale, grosierã ºi finã, fiecare
cu câte douã variante. Ceramica grosierã, lucratã cu degresanþi vegetali în
compoziþie, de culoare deschisã, uniformã, era atât nedecoratã cât ºi pictatã, cu
culori închise pe fondul vasului; ea nu a mai fost întâlnitã în fazele evoluate.
Ceramica finã a cunoscut o fireascã evoluþie. Astfel, existã, de la
începuturi, o ceramicã finã, monocromã, cu angobã roºie, neornamentatã ºi pictatã
cu nuanþe închise, pe fond roºu. În faza Sialk I, 4-5, sunt cunoscute vasele cu picior,
în timp ce, în faza Sialk II, a fost utilizatã doar ceramica finã cu decor pictat cu
culori închise pe fond roºu. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica finã, pictatã cu
negru pe fondul vasului sau pe un fond roºu, ca motive întâlnindu-se romburile
simple sau îngemãnate, reprezentãrile zoomorfe etc.
În ceea ce priveºte domeniul spiritual, cel mai bine cunoscut este ritul
funerar al comunitãþilor Sialk. Din faza I se cunosc doar înmormântãri de copii,
depuºi în urcioare, în vreme ce, în fazele a II-a ºi a III-a, defuncþii acoperiþi cu ocru
roºu au fost înhumaþi împreunã cu piese de inventar funerar.
În decursul evoluþiei lor, comunitãþile de tip Sialk au influenþat, în grade ºi
maniere diferite, comunitãþile contemporane din vestul ºi nord-vestul Iranului sau
pe cele din Asia centralã.

VI. 2. Neoliticul ºi Eneoliticul în Asia Centralã

În Neoliticul ºi Eneoliticul central-asiatic au evoluat mai multe comunitãþi
istorico-etno-culturale, bine definite, cum au fost culturile Džejtun, Kerlteminar,
Hissar, Anau ºi Namazga, dintre care unele au coexistat ºi s-au influenþat reciproc
între mileniile al VI-lea ºi al III-lea bc. Fiecare entitate culturalã a ocupat câte o niºã
ecologicã bine individualizatã, a avut o origine ºi o evoluþie proprie, dezvoltând
grupe ºi variante regionale, care au depins, în unele din elementele lor, de
Neoliticul ºi Eneoliticul iranian.
Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun, la 30 km NV de Aškhabad,
cercetat de V. M. Masson, 1955 - 1963, ºi O. B. Berdyev, în 1964), reprezintã,
probabil, prima culturã neoliticã (sedentarã ºi agricolã) din sudul
Turkmenistanului, dezvoltatã la poalele muntelui Kopet Dagh, de la Kyzyl Arvat,
226 Dumitru Boghian
în vest, pânã în regiunea Meana-Èaaè, la est, pe parcursul a trei faze: timpurie (în
cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc), mijlocie ºi târzie (sfârºitul
mileniului al VI-lea bc.
Asezãrile erau amplasate pe malurile râurilor care coborau din munte, într-
un mediu semideºertic, ºi în zonele de contact dintre câmpie ºi lanþul nisipos al
Deºertului Kara Kum, unde primãvara devreme se formau lacuri sezoniere.
Siturile acestei civilizaþii au fost grupate în trei zone geografice: occidentalã
(aºezarea Bami), centralã (staþiunile Džejtun ºi Èopan Depe) ºi rãsãriteanã
(Monžukly Depe), cu trãsãturi comune ºi particularitãþi locale exprimate în
ocupaþii, procentajul ceramicii pictate ºi numãrul statuetelor zoomorfe ºi
antropomorfe.
Siturile, cu dimensiuni
variabile (0, 5 la 2 ha), au fost
intens ºi îndelung locuite,
grosimea unor straturi de culturã
ajungând pânã la 6, 50 m, ºi
cuprindeau locuinþe rectangulare,
cu mai multe încãperi, cu vetre
interioare. Acestea erau construite
din cãrãmizi crude alungite (60-70
cm), pereþii fiind finisaþi cu argilã
ºi acoperiþi cu culoare roºie sau
neagrã, iar podelele erau vãruite Fig. 104. Planul aºezãrii Džejtun
cu alb ºi roºu. Casele aveau curþi ºi (Dupã V. M. Masson)
anexe gospodãreºti, aºa cum s-a
observat la Džejtun, unde au vieþuit, în cele 70 de case, aprox 140-160 locuitori
(fig. 104).
Ocupaþia principalã a purtãtorilor culturii Džejtun a fost agricultura,
aceºtia cultivând mai multe specii de grâu ºi orz (Èagally Depe, perioada târzie), ºi
creºterea animalelor, în turma de animale un rol important avându-l oile ºi caprele
urmate de bovine. Utilajul litic al acestei culturi a prelungit o tradiþie de tip
mezolitic, fiind caracterizat, în special, prin piese microlitice geometrice (trapeze,
triunghiuri ºi semilune), întrebuinþate pentru unelte compuse, lucrate pe lame de
silex, trunchiate, ºi gratoare, utilizate, împreunã cu lamele neretuºate, pentru
prelucrarea pieilor. De asemenea, a fost pusã în evidenþã prezenþa cuþitoaielor
(geluitoare), lucrate din lame retuºate cu scobiturã, ºi a burghielor (sfredelelor).
Piesele componente de secerã erau numeroase (aprox. 36, 5 % din totalul utilajului
microlitic). Au mai fost identificate râºniþe de mânã, pisãloage,
frecãtoare/zdrobitoare, topoare de piatrã ºlefuitã, sfere de piatrã etc.
Ceramica culturii Džejtun este consideratã cea mai veche din Asia
centralã, având paie tocate în compoziþie ºi o ardere de calitate mediocrã (fig. 105).
Existã ºi vase lucrate mai îngrijit, cu pereþii neteziþi ºi, uneori, lustruiþi. Formele
erau simple, cilindro-conice: strãchini, cãni, pahare ºi aºa-numitele “salatiere”,
decorate în majoritate cu motive incizate simple. O micã parte a ceramicii a fost
pictatã, cu motive realizate cu culoare roºie în formã de acolade, linii ondulate, linii
drepte, pãtrate rezervate etc.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 227
Pentru domeniul vieþii spirituale sunt
cunoscute câteva picturi murale, realizate cu culoare
neagã ºi roºie, figurinele zoomorfe ºi antropomorfe ºi
“fisele de joc” (idoli conici, în formã de jetoane). Ca
rit funerar s-a folosit inhumaþia, defuncþii fiind depuºi
în morminte simple, sub podeaua locuinþelor sau sub
solul curþilor.
În ceea ce priveºte originea culturii, se pare
cã ea a fost rezultatul pãtrunderii, pe teritoriul
Turkmeniei, a unor triburi din NE Iranului, care au
asimilat o serie de comunitãþi mezolitice locale, ºi nu
Fig. 105. Ceramicã este vorba de o evoluþie localã spre Neolitic.
Džejtun Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în
(Dupã V. M. Masson) câmpiile deºertice ale Asiei centrale cuprinse, în
mod special, în Uzbekistan, în regiunea vechilor
delte ale fluviilor Amu-Daria ºi Syr-Daria ºi a râului
Zeravshan, la est de Marea Aral, în interiorul deºertului Kyzyl Kum (cercetãri S. P.
Tolstov, 1939, A. V. Vinogradov, din 1954 pânã în prezent, în colaborare, din 1965,
cu geograful E. D. Mamedov, în cadrul expediþiei Horezmia, U. I. Islamov, 1960-
1961, E. B. Bižanov, 1977). De aceea, dezvoltarea ºi rãspândirea comunitãþilor
Kelteminar a fost, probabil, strâns legatã de evoluþia climaticã a Asiei centrale în
Holocen, în special de creºterea umiditãþii relative în zona Ljavljakan.
Din cele peste 1000 de situri Kelteminar cunoscute, cele mai importante
sunt: Djanbas 31 (Tolstov), la NE de Tutkul, Djingeldy în zona deltei, la sud de
Akèadarin, Darbaza Kyr 1 ºi 2, spre vãile uscate ale Makhandariei ºi Gudjajlei,
Komsomol 1-6, spre vechiul curs Syr-Daria, Ljavljakan, spre lacul cu acelaºi
nume, Uèašèa 131 în zona înãlþimilor Darjasaj. Numeroase situri au fost
descoperite în interfluviile Asiei centrale, pe malul drept al fluviului Amu-Daria, în
delta Sarykamyš, unde este cunoscut ºi mormântul neolitic târziu de la Tumek-
Kièidižik, în Ust-Yurt ºi la limita orientalã Karakum Zaunguz.
Cu toate datele insuficiente ºi discutabile de cronologie relativã ºi
absolutã, A. V. Vinogradov a stabilit urmãtoarea schemã de periodizare a culturii
Kelteminar: faza I, Kelteminar timpurie (situl Darjasaj) aprox. sfârºitul
mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc; faza a IIa, Neolitic evoluat
(situl Djanbas)sfârºitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc; faza a
IIIa, Neolitic târziu sfârºitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc.
Oamenii culturii Kelteminar nu au avut, foarte probabil, o economie de
producþie, traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânãtorii, culesului ºi
pescuitului, la fel ca în Epipaleolitic Mezolitic, dar au receptat, prin aculturaþie, o
serie de trãsãturi ale modului de viaþã neolitic, în special ceramica. De aceea,
industria liticã, realizatã din silex, a fost bogatã ºi s-a caracterizat printr-o cioplire
lamelarã, din nuclee microlitice, piesele realizate fiind: trapezele numite cornus,
trapezele asimetrice ºi triunghiurile alungite. În faza a II-a, în cadrul industriei
lamelare s-au produs o serie de modificãri tipologice, ca piese întâlnindu-se:
trapezele, lamele evoluate, cu vârf evidenþiat, vârfurile pedunculate pe lamele (tip
Kelteminar), gratoarele pe capãt de lamã ºi triunghiurile asimetrice. În cea de.a
228 Dumitru Boghian
treia fazã, industria liticã ºi-a menþinut caracterul particular, caracterizându-se prin
vârfuri bifaciale, strãpungãtoare, trapeze cu conturul simetric etc. Ceramica a fost
prezentã în toate fazele culturii Kelteminar, cu forme ºi decoruri diverse, dar nu a
fost atât de bogatã ca industria liticã.
Cultura Hissar, cercetatã începând cu anul 1948 (siturile Kui Bulyen, A.
P. Okladnikov, 1957-1959, Tutkaul, V. A. Ranov, 1963-1969, ºi Saijed, A. Kh.
Jugupov, 1965-1972), s-a dezvoltat, între aprox. 6000 - 4000 bc, evoluând, poate,
pânã la sfârºitul mileniului al III-lea bc, în zona sudicã. Aria sa de rãspândire se aflã
în estul Asiei centrale (Tadjikistan), unde sunt cunoscute peste 300 de situri,
amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan, Vahš, Kyzyku Jaksu ºi pe conurile de
dejecþie de la poalele munþilor Adyrov, pe un relief înalt, cuprins între 500 ºi 1500
m, dar în afara marilor acumulãri loessoide.
Siturile au avut o întindere variabilã, cu o locuire durabilã ºi intensã pe
acelaºi loc, acumulându-se zãcãminte arheologice de pânã la 22, 5 m grosime, ºi
reveniri periodice. În aºezãrile cercetate, structurile de locuire au fost, de regulã,
sub forma colibelor uºoare, identificate arheologic ca suprafeþe ºi orizonturi
pietruite (aprox. 40 mp, la Tutkaul, ºi 25 mp, la Saijed), asemãnãtoare cu cele
descoperite la Kharim Shahir, în Munþii Zagros. Se mai cunosc ºi locuinþe
semiîngropate (bordeie), din care una de la Tutkaul avea aprox. 1 m adâncime ºi
aprox. 12 m diametru. Toate tipurile de locuinþe au avut vetre, cu forme variate:
rectangulare, ovale sau rotunde (cu suprafaþa de aprox. 1 mp), dispuse în alveolãri
semisferice (de 1530 cm adâncime) ºi construite din roci calcaroase ºi bolovani de
râu, sparþi.
Industria liticã a fost foarte bogatã (aprox. 40000-50000 de piese, în
siturile mai importante), dar ceramica era aproape inexistentã. De aceea, cultura
Hissar a fost legatã de existenþa unui posibil Neolitic aceramic din zonã. Piesele
litice au fost lucrate pe bolovani de râu, continuând sã fie realizate artefacte de tip
choppers, chopping tools, ºi din nuclee de silex sumar pregãtite, cele mai masive
servind pentru prelucrarea lemnului (cuþitoaie/geluitoare) iar cele mai uºoare,
confecþionate din aºchii retuºate, pentru curãþatul pieilor, ca rãzuitoare (racloare).
Se cunosc ºi numeroase piese microlitice (racloare, gratoare, cuþitoaie/geluitoare
cu scobituri sau denticulate, piese cu retuºe solzoase, piese componente de secerã,
trapeze etc). Utilajul litic ºlefuit este restrâns cantitativ ºi era reprezentat de topoare
total sau parþial ºlefuite, cuþite cu lustru de utilizare ºi „fierãstraie”.
În ceea ce priveºte economia culturii Hissar, au fost avansate mai multe
ipoteze, nici una nefiind unanim acceptatã. Astfel, dupã R. Braidwood,
comunitãþile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat), al naºterii
agriculturii ºi creºterii animalelor (incipient era of food production); potrivit altor
specialiºti, triburile Hissar practicau creºterea animalelor care era, împreunã cu
vânãtoarea ºi culesul, baza economiei, sau se aflau încã în stadiul de vânãtori ºi
culegãtori mezolitici.
Eneoliticul din Asia centralã este reprezentat de cultura Anau (situl
eponim Anau Tepe Nord, pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dag, în
Turkmenistan, cercetãri H. Schmidt la sfârºitul secolului al XIX-lea), care succede,
în aceastã regiune, culturii Džejtun. Este cunoscutã prin cercetãrile efectuate la
Namazga-Depe, Kara-Depe, Altyn-Depe ºi Geoksjur. Eneoliticului timpuriu îi
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 229
aparþin doar nivelurile Anau I A (aprox. 5000-
4500 bc) ºi Anau I B (aprox. 4500-4100 bc).
Faza Anau I A, formatã prin evoluþia
localã a comunitãþilor Džejtun, puternic
influenþate de complexul cultural Sialk I, s-a
caracterizat printr-o arhitecurã complexã, bine
reprezentatã la Chakmakli (Šakmakli) ºi
Monjukli. Astfel, sunt cunoscute locuinþele
rectangulare, cu mai multe încãperi
specializate (bucãtãrii cu vatrã, camere pentru
activitãþile cotidiene, magazii etc.). Podeaua ºi
supafeþele pereþilor erau atent finisate cu lut fin
ºi, în unele cazuri, erau acoperite cu ocru roºu
(fig. 106). În faza Anau I B, unele situri
depãºeau 10 ha (Kara-Depe, Namazga-Depe),
Fig. 106. Planul aºezãrii continuând sã fie construite locuinþe
Anau I A rectangulare cu mai multe camere, cu podeaua
(dupã V. M. Masson) realizatã din tencuialã cu ipsos. La Anau s-a
descoperit o încãpere cu decor mural pictat,
constând din pãtrate ºi triunghiuri roºii într-un cadru de culoare neagrã.
Industria liticã a fazei Anau I A pãstreazã piesele microlitice ºi sãpãligile
de piatrã ºlefuitã, alãturi de care apar obiectele de aramã, în timp ce în faza Anau I B
dispar artefactele lucrate din silex, iar din cupru erau confecþionate ace cu
secþiunea pãtratã ºi capul piramidal.
Ceramica fazei Anau I A cuprindea douã specii de ceramicã finã, cu
degresanþi minerali în compoziþie, diferenþiate prin maniera de decorare. Astfel,
exista o ceramicã
decoratã prin pictare cu
nuanþe închise pe fond
deschis ºi o alta
ornamentatã tot prin
pictare, dar cu culoare
neagrã (brun închisã)
pe fondul roºu-gãlbui
al vasului.
În faza Anau I
B se cunosc tot douã
specii ceramice, dar
diferite calitativ: o Fig. 107. Materiale Anau I B
veselã grosierã, care (dupã V. M. Masson)
continuã, decoratã cu
culori închise pe fondul deschis al vasului, ºi ceramica finã, pictatã cu negru (brun
închis) pe fondul roºu al vasului, motivele decorative fiind geometrice, în special
triunghiuri de mari dimensiuni. Ca piese de cult, au fost realizate statuete feminine,
redate în poziþie verticalã (fig. 107).
De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox.4500-4100 bc), îºi începe
230 Dumitru Boghian
evoluþia o altã culturã eneoliticã din Asia centralã, Namazga I (situl Namazga
Depe, pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dagh, în Turkmenistan, cercetãri D.
D. Bukinich, 1916, 1924, Expediþia arheologicã a Complexului Sud-
Turkmenistan, 1952, B. A. Kuftin, A. Maruchtchenko, A. Ganjalin, 1957-1963, N.
I. Khlopin, cercetãri recente).
În cadrul culturii Namazga au fost decelate douã perioade: Namazga I
(aprox. 4500-4100 bc) ºi Namazga II (aprox. 4100-3700 bc). Construcþiile acestei
culturi sunt cunoscute prin cercetãrile de la Yassi, Kara Depe ºi din oaza Geoksjur.
Este vorba de case rectangulare, de tradiþie Anau, cu mai multe încãperi, construite
din cãrãmizi crude. Într-o locuinþã de la Yassi, într-o camerã s-a pãstrat un perete
pictat policrom, cu motive geometrice, aflat în asociere cu coloane de lemn.
În faza Namazga I se observã o revenire la ceramica grosierã cu degresant
vegetal în pastã, pictatã cu nuanþe întunecate pe fond deschis, continuându-se ºi
confecþionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roºu. În cea de-a doua fazã apare
ceramica bicromã, roºie ºi neagrã pe fond deschis, ºi sporadic o ceramicã gri sau
neagrã, netedã, foarte bine lustruitã. De-a lungul dezvoltãrii culturii, au fost
realizate mari figurine feminine, nude, redate în picioare sau poziþie aºezatã, cu
mâinile depãrtate sau aºezate pe piept
ºi cu decor pictat (fig. 108).
Din Eneoliticul mijlociu
(4500-3700 bc), între culturile
central-asiatice se observã o
deosebitã diferenþiere: în timp ce în
zona apuseanã continua ceramica
fazei Anau II (fig. 108), cu picturã
policromã ºi motive geometrice, în
zona rãsãriteanã a apãrut o ceramicã
monocromã pictatã cu linii paralele
pe gâtul vasului, de tip Jalangaè. S-a
produs, în acelaºi timp, o rãspândire
generalizatã a caselor rotunde ºi
rectangulare, a vârfurilor pedunculate
de suliþã ºi a statuetelor feminine
aºezate. Ca podoabe au fost
descoperite coliere de aur, argint,
Fig. 108. Materiale arheologice Anau II lazurit, cornalinã ºi turcoaze.
(1-19) ºi Namazga II (20-36) În Eneoliticul târziu (3700-
(dupã V. M. Masson) 2800 bc) s-au menþinut diferenþierile
culturale. Astfel, în zona occidentalã
au evoluat comunitãþi care aveau o ceramicã de tip Kara-Depe, pictatã cu brun
închis pe fondul alb-verzui al vasului, reprezentând motive geometrice, destul de
rãu conservate, ºi figuri zoomorfe (þapi, pantere pãtate, vulturi). În zona esticã era
cunoscutã ceramica de stil Geoksjur, pictatã policrom cu cruci mari ºi jumãtãþi de
cruce. Casele continuã sã fie multicompartimentate. De asemenea, au fost
descoperite vase de marmurã.
Ca elemente deosebite, meritã amintit sistemul de canale eneolitice de
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 231
irigaþie, cu lungimea de 3 km, descoperit la Geoksjur. Piesele de aramã central-
asiatice erau lucrate prin metoda à cire perdue. În domeniul vieþii spirituale, se
cunosc elegante statuete feminine, redate în poziþie aºezatã, cu pãrul împletit, ºi
masculine, în picioare ºi cu coifuri de luptã, sanctuare cu vetre-altar ovale (în
cadrul unei locuinþe de la Geoksjur) ºi sanctuare izolate, cu podium rectangular
(Kara-Depe).
Ca rit funerar, era utilizatã inhumaþia în morminte individuale, în
morminte colective ºi în construcþii funerare circulare de tip tholoi. Dacã în
domeniul plasticii de lut se resimt, în Eneoliticul Asiei centrale, influenþe de tip
Obeid, venite dinspre culturile Obeid ºi Susiana, în domeniul ceramicii Kara-Depe
sunt prezente influenþele de tip Sialk III, dovezi elocvente ale intenselor legãturi cu
respectivele zone.

VI. 3. Neoliticul ºi Eneoliticul în zona Indusului

Civilizaþiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaºi nume,
în Pakistan ºi India de nord-vest, fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului
final ºi Chalcolitic. Acestea au fãcut trecerea cãtre începuturile epocii istorice,
bazate pe urbanism ºi transmiterea experienþei prin scris. Cea mai cunoscutã este
civilizaþia Harappa, dupã situl eponim din Pendjab, pe vechiul curs al râului
Ravid (Pakistan), unde, începând cu anul 1921, Sir John Marshall ºi Sir Mortimer
Wheeler (1921, 1923-1925) ºi M. S. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetãri.
De asemenea, au mai fost efectuate cercetãri sistematice la Mohendjo-Daro (1922-
1931) în cadrul misiunii americane conduse de E. Mackay. Alte cercetãri, de mai
micã amploare, au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein), în Sind, (N. C.
Majumdar, la Amri, 1929), iar, din 1931, E. Mackay a început sã cerceteze aºezarea
Chanhu-Daro. Astãzi sunt cunoscute câteva sute de situri ale acestei civilizaþii,
conturându-se trasãturile acesteia.
Originea civilizaþiilor Indusului este încã puþin lãmuritã, presupunându-se
existenþa unor culturi neolitice anterioare, denumite preharappeene, definite în
cea de-a doua jumãtate a secolului trecut, aºa cum demonstreazã descoperirile din
siturile Mehrgarh (cercetãri J.-F. Jarrige începând cu 1974) ºi Kili Ghul-
Muhammad Togau (sondaj W. A. Fairservis, 1950) în Belucistan, Pakistan.
Astfel, în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice,
datate în mileniul al VII-lea bc, prin care se poate urmãri evoluþia unei economii
agricole, într-o regiune din apropierea vãii Indusului. În faza veche (mileniul al
VII-lea bc) au fost descoperite locuinþe rectangulare, cu mai multe încãperi,
dispuse simetric, construite din cãrãmizi crude. Oamenii acestei perioade cultivau
orzul (Hordeum vulgare) ºi creºteau, probabil, caprinele. În mileniul al VI-lea bc,
la Mehrgarh se observã largirea registrului plantelor de culturã ºi sporirea rolului
creºterii animalelor (bovinele, în special, zebul/Zebus). Locuitorii acestui sit aveau
un cult funerar bine cunoscut. În faza veche, defuncþii erau înhumaþi în poziþie
chircitã, mormintele fiind organizate în necropole. Ca inventar funerar, în
morminte erau depuse unelte, podoabe din scoici ºi pietre semipreþioase
(lapislazuli ºi turcoaze), multe procurate pe calea schimburilor.
Structurile de locuit, construite din cãrãmizi crude, erau organizate în
232 Dumitru Boghian
complexe, pe lângã case existând ºi magazii pentru pãstrarea proviziilor. Ceramica
a început sã fie confecþionatã pe la jumãtatea mileniului al VI-lea bc, ca ºi în cazul
altor aºezãri din zona iranianã, fiind lucratã din „colaci” de argilã, având ca
degresant paie tocate.
Ulterior, în mileniul al V-lea bc, ceramica era de bunã calitate, a început sã
fie lucratã la roata cu “arcuº” (înainte de 4000 bc) ºi a fost decoratã prin picturã, ca
motive utilizate fiind ornamentele geometrice, animaliere (frize cu þapi, pãsãri) ºi
antropomorfe („dansatoare”), în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. 109),
care, împreunã cu Mehrgarh, reprezintã importante centre artizanale de olari. Deºi
a avut o origine localã, producþia ceramicã preharappeanã prezintã influenþe
receptate din partea culturilor din
zona platoului iranian (Sialk ºi
Hissar, în special).
Pentru sfârºitul mileniului
al V-lea bc, existã la Mehrgarh
dovezi ale practicãrii metalurgiei
aramei, progres care a marcat o
serie de modificãri ºi în cadrul
industriei litice ºi osteologice.
Înflorirea acestei aºezãri s-a
datorat, în Chalcolitic, ºi
comerþului realizat cu regiunile
îndepãrtate din vest, ca bunuri de
schimb fiind arama, turcoazele ºi
bumbacul.
Ceramica Chalcoliticului
din regiunea pakistanezo-indianã
era poli-omã, realizatã în stilul
Kechi Beg (aprox 3500-3000 bc),
fiind influenþatã de lumea iranianã a Fig. 109. Motive decorative Togau ºi
corespondenþe (dupã Casal J-M)
civilizaþiei Djemdet Nasr. Pe lângã
ceramicã, s-au confecþionat
numeroase figurine antropomorfe ºi zoomorfe, din ce în ce mai realiste. Într-o
perioadã care precede ceramica cenuºie, monocromã, din stilul Quetta (aprox.
3000-2500 bc), au apãrut cunoscutele sigilii, cu elemente de protoscriere, realizate
din lut, fildeº ºi metal.
În Chalcolitic, la Mehrgarh a continuat sã se practice inhumaþia în cadrul
unor necropole de sine stãtãtoare. Ca piese de inventar, în morminte au fost puse
puþine unelte ºi multe podoabe (coliere de steatit ºi pandantive din lapislazuli).
Aceste descoperiri, prezentate mai sus, au pregãtit trecerea la civilizaþia
propriu-zisã a Indusului (Harappa), dezvoltatã între mileniile al IV-lea ºi al II-lea
bc, bazatã pe o economie agricolã prosperã, pe un comerþ intens, pe un urbanism
evoluat, o structurã socialã elaboratã ºi o scriere încã nedescifratã, comparabilã cu
cea din zona Egiptului, Mesopotamiei ºi Iranului antic.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 233
VI. 4. Neoliticul ºi Eneoliticul extrem-oriental ºi sud-est
asiatic
Extremul Orient ºi sud-estul asiatic s-au caracterizat, în perioadele
epipaleoliticã, neoliticã ºi eneoliticã, printr-o serie de complexe culturale care, pe
lângã diversitate, în funcþie de tradiþii ºi mediul geografic de dezvoltare, sunt
deosebit de originale, unele dovedind o continuitate remarcabilã. Dacã Orientul
Mijlociu, Apropiat, Asia Micã ºi Europa s-au aflat într-o anumitã conexiune în
timpul procesului de neolitizare ºi de evoluþie a unor complexe culturale,
civilizaþiile neolitice extrem-orientale ºi sud-est asiatice par sã reprezinte mai
multe spaþii de început independent al vieþii neolitice ºi anumite particularitãþi de
dezvoltare ale fiecãrui subcentru (japonez, chinez, indochinez ºi indonezian).
* * *
Zona chinezã prezenta, în Neolitic, o geografie mult diferitã faþã de cea de
astãzi, menþinându-ºi varietatea datã de imensitatea ºi diversitatea spaþialã.
Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald ºi mai umed, decât cel actual, în nord
existând lacuri ºi mlaºtini, în timp ce zona centralã era acoperitã de un lac enorm.
Dezvoltarea agriculturii ºi creºterii animalelor au fost astfel favorizate, evoluþia
independentã spre modul de viaþã neolitic fãcându-se în vãile marilor fluvii
Huang-He (Fluviul Galben) ºi Yangzijiang (Fluviul Albastru) ºi a afluenþilor
acestora, nãscându-se ºi evoluând civilizaþii ºi complexe culturale originale
(fig. 110).
Cercetãrile efectuate, începând cu anul 1921 (Yangshaocun, în nordul
provinciei Henan) au arãtat cã au existat mai multe centre de neolitizare în China.
Astfel, în mileniile al VII-lea al VI-lea bc, domesticirea soiei s-a realizat în
Manciuria (cultura Hongshan), cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul
fluviului Yangzijiang, iar în centrele protoneolitice din zona cursului mijlociu a
fluviului Huang-He s-a cultivat, de timpuriu, meiul.
În Neoliticul timpuriu, în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-He ºi a
afluenþilor sãi Wei ºi Fen, s-a dezvoltat, de sfârºitul mileniului al VI-lea bc, cultura
Yangshao, numitã astfel dupã situl Yang Shao T'sun (Yangshaocun din zona
Henan, în apropiere de Ming Xian, la vest de Zheng-zhou, cu o suprafatã de peste
24 hectare, sãpat începând cu 1921 de cãtre geologul suedez J. G. Anderson).
Aceasta este bine cunoscutã datoritã cercetãrilor din numeroase situri din zonele
Henan, Shaanxi, Gansu ºi, spre est, în Quiughai, ultima pentru perioadele târzii,
ocupând, în principal zonele muntoase din vestul ºi nordul Chinei.
Este posibil ca aceastã culturã sã fi fost precedatã de o serie de manifestãri
protoneolitice, cu dovezi clare de recoltare ºi pãstrarea a meilui în gropi, prezenþa
porcului, câinelui ºi gãinii, unelte din piatrã ºlefuitã (lame de topoare, sãpãligi,
cuþite de secerat) împreunã cu o ceramicã grosierã, decoratã cu pieptenele ºi cu
impresiuni de ºnur, aºa cum se cunosc în situl Cishan (Hebei).
Aºezãrile Yangshao aveau aspectul unor sate, amplasate pe terasele de
loess, care dominã cursul fluviului Huang-He ºi bazinele afluenþilor acestuia (Wei
ºi Fen, în special). Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo
(Banpocun/X'ian, în regiunea Shanxi. Din aceastã ultimã provincie, comunitãþile
234 Dumitru Boghian

Fig. 110. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientalã

(Dupã Dictionnaire de la Préhistoire)

Yangshao s-au rãspândit spre sud, ajungând, în mileniul al II-lea bc, pânã în golful
Hangzhou (la Liangzhu ºi Qingliangang), unde au influenþat pe cele ale culturii
Liangzhu, localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru.
În nord, dupã o perioadã de conveþuire, aºa cum este atestat în faza a II-a a
sitului de la Miaodigou, comunitãþile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 235
culturii Longshan. Spre vest, deplasându-se prin valea Wei, comunitãþile Yangshao
au ocupat pãrþile orientale ale zonelor Qinghai ºi Gansu, în special de-a lungul
fluviului Tao. Spre nord-est, comunitãþile Yangshao au cucerit zonele Shandong-
ului ºi Changchun-ului în Manciuria, unde s-au amestecat ºi au asimilat o serie de
influenþe primite din partea civilizaþiilor central-asiatice. De asemenea, triburile
Yangshao au mai influenþat o serie de comunitãþi vestice ºi rãsãritene.
Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii, erau sistematizate ºi divizate
în cartiere specializate, fiind specifice pentru cultivatori ºi crescãtori de animale
semistabili. Acestea prezintã elemente de fortificare cu ºanþuri completate, uneori,
cu valuri de apãrare ridicate din pãmânt. Casele erau rotunde ºi rectangulare, cu
stâlpi interiori, care susþineau ºarpanta ºi un acoperiº din paie. Pereþii erau alcãtuiþi
din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. 111). Aceste comunitãþi
îºi schimbau locul de aºezare în funcþie de epuizarea terenurilor ºi de necesitãþile
legate de creºterea animalelor, revenind periodic pe vechile amplasamente.
Principala ocupaþie a purtãtorilor culturii Yangshao era agricultura, pe
terenuri obþinute prin defriºarea vegetaþiei sãlbatice, prin incendiere, cultivând
meiul pãsãresc (Setaria italica var. germanica), adaptat la un climat mai secetos,
pe care îl pãstrau în gropi sau în vase de provizii, diverse legume, între care varza de
China (Brassica sinensis), cânepa ºi unii arbori fructiferi. De asemenea,
comunitãþile Yangshao creºteau viermii de mãtase, câini, porci, gãini, bovine ºi
ovicaprinele, vorbindu-se de o
specializare a creºterii animalelor.
Culesul ºi vânãtoarea au
continuat sã aibã un rol important în
asigurarea hranei, aºa cum este
atestat de numeroasele resturi
osteologice de peºti ºi animale
sãlbatice: bovidee ºi cervidee,
antilope, leoparzi, cai, iepuri ºi
marmote. Ca arme, purtãtorii
culturii Yangshao utilizau praºtiile,
bolasul, sãgeþile rotunjite, pentru
Fig. 111. Locuinþã Yangshao de la
vânatul pãsãrilor, suliþele cu vârful Banpo (dupã Chang K.C.)
din os, harpoanele, iar ca unelte:
beþele pentru sãpat, îngreunate cu o
piatrã ºi greutãþile pentru plasele de pescuit. La acestea se adaugã piesele de piatrã
ºlefuitã: cazmale, sãpãligi, cuþitele pentru secerat (seceri) ºi defriºat, râºniþele de
mânã, topoare ºi tesle cu secþiunea elipticã, fusaiolele de piatrã ºi ceramicã, acele
de os cu ureche.
Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praºtie), greutãþi,
fluiere sau ocarine (de formã ovoidalã sau sfericã, cu o gaurã pentru cele mai vechi
sau cu trei (Yumen, provincia Gansu).
Ceramica reprezintã o importantã realizare a comunitãþilor Yangshao ºi se
caracterizeazã printr-o deosebitã varietate ºi eleganþã, cu un decor policrom
deosebit. A fost confecþionatã ºi o ceramicã de uz gospodãresc, perpetuatã pânã în
cultura Longshan, lucratã mai puþin îngrijit, arsã oxidant, fãrã motive pictate,
236 Dumitru Boghian
decoratã cu impresiuni de ºnur
înfãºurat, cu pieptenele, amprente de
împletituri ºi þesãturi etc.
Ceramica finã a fost lucratã
mult mai îngrijit, vasele fiind finisate
cu mâna, pe un suport rotativ. Argila
era bine epuratã ºi arsã oxidant, pânã la
1000ºC, cãpãtând culori diferite, de la
galben deschis la roºu intens. Decorul
era realizat prin pictare pe argila în curs
de uscare, cu culori închise: roºu, brun
Fig. 112. Ceramicã aparþinând culturii
ºi negru. Au fost realizate ºi vase negre
Yangshao (dupã Chasng K.C.)
lustruite sau cu corpul alb. Formele
sunt foarte variate: cupe adânci, oale,
boluri, butelii etc., cele mai vechi fiind, adesea, carenate sau conice. Unele semne/
mãrci, realizate pe ceramicã, au putut sta, la baza scrierii chineze, alãturi de
pictogramele divinatorii de pe carapacele de broascã þestoasã din cultura
Longshan, la baza scrierii chineze.
Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scarã largã ºi derivau
din cercuri ºi pãtrate. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare, în vreme
ce temele animaliere erau mai frecvente, în special cele ce redau peºti (bazinul
Wei), fiind, uneori, foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. 112).
Cea mai bine studiatã este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea-al
II-lea bc), alcãtuitã din amfore mari, cu baza alungitã, ºi vasele pictate din valea
fluviului Tao, utilizate ca urne funerare, de formã sfericã sau piriforme, descoperite
în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). Aceasta era lucratã cu
mâna, prin dispunerea succesivã de „colaci” de argilã, aplatizaþi cu spatula, ºi
ornatã cu volute, spirale ºi cercuri concentrice, uneori cu motive „în ºah” sau
ochiuri de reþea, mai rar cu decoruri zoomorfe.
Dupã o lungã perioadã de înflorire ºi expansiune, spre est ºi vest, cultura
Yangshao a sfârºit prin a fi asimilatã, treptat, de comunitãþile culturii Longshan.
Cultura Dawenkou (situl
eponim, lângã Ningyang, în partea
de centru-sud a provinciei
Shandong) s-a dezvoltat, probabil,
începând cu mileniul al V-lea bc,
cum se observã în siturile Huaiyin,
Zijinshan, Xixiaou. Unele din datele
obþinute la Qingliangang par sã Fig. 113. Ceramicã Dawenkou
demonstreze cã este vorba de o (Dupã Chang K.C.)
culturã separatã (numitã cultura
Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numitã Dawenkou,
formând un complex arheologic, cu variante regionale, care a înflorit în mileniul al
III-lea bc, pe o arie foarte largã, din Xuzhou pânã în sudul Shandongului ºi pânã la
nord de Anhui ºi Jiangsu.
Purtãtorii acestei culturi erau crescãtori de animale ºi cultivatori de plante.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 237
Pentru confecþionarea utilajului, purtãtorii culturii Dawenkou au folosit,
deopotrivã, piatra, cornul, osul, lemnul ºi dentiþia animalelor.
La începutul culturii a fost utilizatã ceramica lucratã cu mâna, cenuºie sau
albã, pictatã, ca forme fiind cunoscute ibricele tripode, cu picioarele scobite ºi
marginea rãsfrântã în afarã (de tipul gui/kui), binecunoscute în cultura Longshan,
vasele cu picior (fructierele), amforele etc. (fig. 113). Ca rit funerar, în cadrul
culturii Dawenkou a fost utilizatã inhumaþia, cel mai adesea în poziþie alungitã pe
spate, decedatul fiind depus cu capul spre est. Inventarul mormintelor individuale
vorbeºte de existenþa unei diferenþieri sociale evidente (morminte bogate
ºi sãrace).
Cultura Longshan (situl
eponim Longshan/Lungshan, în
Shandong, unde începând cu anul
1928, a fost sãpatã aºezarea
Chengziyai) îºi are originea, probabil,
în cadrul civilizaþiei Dawenkou.
Aceastã culturã a înflorit în decursul
mileniului al III-lea bc, în zona
bazinului inferior al Fluviului Galben
(Huang-He) ºi pe litoralul Mãrii
Fig. 114. Ceramicã Longshan
Chinei, cum se observã în siturile (dupã Chang K. C.)
Jingzhizhen, Zijinshan, Shangman,
unde se poate vorbi de cultura
Longshan clasicã, sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramicã
neagrã lustruitã).
De acolo, comunitãþile Longshan au pãtruns treptat spre vest, cum se
observã în aºezãrile Kexingzhuang, Machang, Xindian ºi, apoi, în alte puncte mai
sudice, în zona litoralului (aºezãrile Dadunze, Xiaoxian, Shouxian, Qianshanyang,
Majiabin, Liangzhou etc). În bazinul mijlociu al Fluviului Galben, cultura
Longshan a fost precedatã de cea Yangshao, cu care a coexistat uneori, aºa cum se
observã în situl Miaodigou II. Problemele stratigrafice, unele diferenþieri ale
organizãrii sociale ºi tehnice între comunitãþile Yangshao ºi Longshan fac
discutabile raporturile de filiaþie între cele douã culturi: filiaþie directã (liniarã) sau
indirectã, prin intermediul altor culturi, cu o origine mai veche sau diferenþiate
geografic.
Satele culturii Longshan prezintã elemente de sistematizare, fiind
organizate, în general, în jurul unei clãdiri centrale ºi erau înconjurate de un zid de
pãmânt sau din cãrãmizi crude. Creºterea animalelor a fost comparabilã cu cea din
cultura Yangshao, dar cunoºteau, în plus, bivolul, în vreme ce în domeniul
agriculturii cultivau mei grâu ºi orz. Utilajul litic era deosebit de fin ºlefuit ºi era
reprezentat de: cuþite de secerat în formã de semilunã, cu perforãri multiple pe
margine, pentru prinderea mânerului. Aceastã culturã s-a caracterizat printr-o
frumoasã ceramicã neagrã, lustruitã, lucratã la roatã, cu pereþii vaselor foarte fini
dar rezistenþi, dar care nu existã în nivelurile vechi (fig. 114).
238 Dumitru Boghian
* * *
Neoliticul din partea de nord a Chinei este mai puþin cunoscut, dar s-au
cercetat situri care pot fi încadrate în culturile Hongshan ºi Soungari, care succed
în zonã faciesurile mezolitice cum este cel de la Ang Angxi. Purtãtorii culturii
Hongshan au domesticit soia, probabil înainte de mileniile al IV-lea - al III-lea bc,
cultivau meiul, pe ogoare arate cu plugul cu brãzdar de corn, ºi aveau râºniþe de
piatrã. În domeniul ceramicii, se observã folosirea unei specii de culoare neagrã, cu
impresiuni cenuºii, indicând unele contacte cu comunitãþile culturii Longshan din
nordul Chinei. Cultura Soungari (în valea râului cu acelaºi nume) s-a caracterizat
prin cultivarea soiei ºi a meiului, prin utilizarea perlelor ºi brãþãrilor de jad ºi o
ceramicã care se apropie de cea din aºezãrile cu aglomerãri de scoici din bazinele
Amour ºi Oussouri.
* * *
În valea joasã a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru), începuturile
agriculturii ºi a creºterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc)
cu cele din cultura Yangshao. În aceastã zonã, s-a dezvoltat cultura orezului ºi
creºterea unor animale (câinele, porcul, gãina ºi bivolul). Se cunosc mai multe
variante culturale regionale, reunite, uneori, în “cultura golfului Hangzhou”.
Aceste variante s-au rãspândit pânã în nordul zonei Jiangsu, unde se aflã situl
eponim al culturii Qingliangang, datatã între 4800-3600 bc, cunoscutã prin
sãpãligile de piatrã ºlefuitã, cu perforare proximalã, ºi cuþitele de secerat cu o
margine perforatã pentru prinderea mânerului. Cultura Liangzhu (Liang-Chu),
numitã astfel dupã situl eponim din apropiere
de Hangzhou, succede, între mijlocul
mileniului al IV-lea ºi sfârºitul mileniului al III
bc, civilizaþiei Qingliangang, comportând
multe asemãnãri cu cultura Longshan, cu care
se înrudea.
În situl Hemudu (datat 5000-3400
bc), din zona Zhejiang, cercetat începând cu
1973 ºi foarte important pentru cunoaºterea
civilizaþiilor prezentate mai sus, au fost
descoperite însemnate dovezi legate de
cultivarea orezului. De asemenea, se cunosc
elemente care vorbesc de o elaboratã
arhitecturã în lemn (fig. 115) ºi despre o
ceramicã lucratã dintr-o pastã foarte bunã, cu
forme diverse, ºi decoratã, cel mai adesea, cu Fig. 115. Modalitãþi de
motive ºnurate (fig. 116). relizarea a îmbinãrilor din
În acelaºi timp, în bazinul inferior al lemn în situl Hemudu
fluviului Yangzijiang au fost descoperite, (dupã Liu Jung)
deoarece prezenþa vechilor niveluri de barare a
apei a permis conservarea materiilor organice, elemente de structuri lemnoase cu
cepuri ºi caneluri (uluce), beþe pentru sãpat, lopeþi din omoplaþi de bovidee,
tulpini, pleavã ºi boabe de orez, în cantitate însemnatã, împreunã cu resturi de
fructe, legume ºi nuci. Utilajul litic cuprindea lame de topoare ºi dãlþi.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 239
Ceramica era de culoare
neagrã, avea forme foarte variate ºi
era decoratã cu impresiuni de ºnur ºi
motive complementare. Este posibil
ca ceramica fazelor târzii sã fi fost
lucratã la roatã. În afarã de agriculturã
ºi creºterea animalelor, au fost
practicate pescuitul ºi vânãtoarea
(cerbi, elefanþi ºi rinoceri etc.).
Numeroase situri aparþinând
cultivatorilor de orez au fost cercetate Fig. 116. Ceramicã din situl Hemudu
în sudul Chinei, în zona cursului (niv. 4), începutul mil V bc
mijlociu al fluviului Yangzijiang. (dupã Liu Jung)
Cele mai vechi situri, cum este cel de
la Daxi, sunt datate în mileniul al IV-lea bc, altele în mileniul al III-lea, ca cel de la
Qujialing (2750-2650 bc), ultimele prezentând o ceramicã lucratã
la roatã.
Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea
bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang, centrul sãu gãsindu-se astãzi în
provincia Hubei, unde se aflã siturile de la Jiangling ºi Gong'an. Comunitãþile Daxi
s-au rãspândit pânã estul zonei Sichuan, unde este cunoscut situl Wushan, iar spre
sud pânã la Lixian, în zona lacului Dongting, în Hunan.
Ceramica acestei culturi era acoperitã cu o angobã roºie ºi avea un decor
pictat cu negru, brun ºi roºu. Ca forme se remarcã vasele cilindrice care nu se
întâlnesc în nici o altã culturã chinezã contemporanã. În timpul existenþei lor,
comunitãþile culturii Daxi au întreþinut, în zona nordicã, importante legãturi cu cele
ale fazelor evoluate ale civilizaþiei Yangshao.
Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei, China centralã) s-a
dezvoltat între 2750-2650 bc, în interfluviul Huei-Yangzijiang, bazându-ºi
economia pe cultivarea orezului. În decursul evoluþiei lor, comunitãþile Qujialing,
au receptat influenþe din partea civilizaþiei Longshan. Triburile Qujialing au
confecþionat un perfecþionat utilaj litic ºi osteologic: lame de cuþit ºi secerã,
sãpãligi, vârfuri compuse de sãgeatã ºi suliþã etc. Ceramica acestei culturi a cãpãtat
o deosebitã dezvoltare, specia finã fiind lucratã la roatã. Ca forme tipice sunt
cunoscute: cupele cu picior înalt, cilindric, ºi ibricele cu picioare conice, vãdind
influenþe Longshan. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea, pe fond alb-
cenuºiu, ºi imprimarea.
În China de SE, este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue
(Yueh), dezvoltat în zonele sudice de coastã Fujian, Guangdong ºi Guangxi, ºi în
insulele din apropierea litoralului: aºezarile Cham Wan (pe insula Lema, în Hong
Kong) ºi Dapengeng (Taiwan), între mileniile al V-lea ºi al III-lea bc. Aºezãrile
erau amplasate pe malurile râurilor ºi pe coastã. Ca ocupaþii, purtãtorii acestor
culturi practicau, pe scarã largã, pescuitul ºi culesul scoicilor. Nu existã indicii
arheologice ale desfãºurãrii altor îndeletniciri. Cu toate acestea, în cadrul industriei
litice au fost descoperite lame ºlefuite de topoare ºi tesle, cu secþiunea rectangularã
ºi umãr, identice cu cele din Polinezia, ºi lopãþele (palete) cu suprafaþa netedã sau
240 Dumitru Boghian
gravatã, destinate confecþionãrii stofei de tip tapa, din scoarþã de copac bãtãtoritã,
bine cunoscutã în Indonezia ºi Oceania, ceea ce vorbeºte de existenþa unei navigaþii
timpurii în largul mãrii.
Comunitãþile Yue aveau o ceramicã grosierã, decoratã la bazã cu ºnurul ºi
incizatã în partea superioarã, ºi o ceramicã mai finã, cu decor ºtanþat, motivele fiind
curbiliniare. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit, formele
tripode fiind mai puþin utilizate, dupã cum se observã în siturile Chao'an, Haifeng,
Wengyuan, Xijiaoshan (în Fujian), Lingshan, Nanning, Dongxing (în Guangxi) ºi
Xianrendong (în Jiangxi). Ceramica cu decor geometric s-a perfecþionat devenind,
în mileniul al II-lea bc, o caracteristicã a Neoliticului târziu.
Unele comunitãþi Yue au primit influenþe de tip Longshan, aºa cum se
observã în siturile de la Tanshihshan ºi Wuping, în Fujian, Fengpitou ºi Yingpu, în
Taiwan, datate prin C14 la sfârºitul mileniului al II-lea bc.
Cultura Dapengeng (dupã situl din apropiere de Taipei/Taiwan),
dezvoltatã între mileniile al V-lea ºi al II-lea bc reprezintã o variantã a aºa-
numitului complex al “civilizaþiilor neolitice de pe coasta Yue”, prezentând
unele elemente asemãnãtoare ºi cu Neoliticul continental. Comunitãþile aceastei
culturi au avut o economie de producþie, bazatã pe cultura tuberculilor.
Industria liticã a acestei culturi prezintã multe asemãnãri cu cea a
complexul cultural Yue (piese atent ºlefuite, tesle cu secþiunea rectangularã ºi
umãr). Acelaºi lucru se poate arãta ºi despre producþia ceramicã, caracterizatã
printr-un decor ºnurat ºi cu impresiuni de pieptene, care a fost urmatã de o ceramicã
cu motive geometrice.
În Neoliticul târziu, în zona Chinei de Nord, prin cultura Shang, s-a
pãtruns în epoca bronzului. Comunitãþile meridionale au adoptat noua tehnologie
ºi au decorat, adesea, vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii.
* * *
În stadiul actual al cercetãrilor, lacunare din pãcate, nu se poate stabili cu
precizie, care au fost civilizaþiile neolitice din Asia de sud-est ºi evoluþia acestora,
deoarece transgresiunea marinã holocenã a “rupt” continentul de zona insularã a
Indoneziei, fapt care a determinat modalitãþi proprii de dezvoltare.
La sfârºitul Epipaleoliticului - Mezoliticului sud-est asiatic de tip
hoabinhian ºi bacsonian (aprox. 12000-2000 bc) s-a petrecut tranziþia cãtre
Neolitic (Peninsula Indochina ºi nordul Indonezieivestul Birmaniei, sudul Chinei,
Malaezia, nordul Sumatrei ºi, probabil, Taiwan) (fig. 117). Încã din fazele mijlocii
ale hoabinhian bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit în
timp ce, în fazele evoluate, sub influenþa comunitãþilor neolitice chineze, au apãrut
mojare ºi pisãloage de piatrã, spatule de os ºi ceramica decoratã cu ºnurul ºi cu
motive sub formã de împletiturã. De aceea, prin prezenþa utilajului litic ºlefuit
(topoare, dãlþi ºi sãpãligi), fazele hoabinhianului mijlociu ºi târziu au fost încadrate
în aºa-numitul Neolitic sud-est asiatic, care se considerã cã se sfârºeºte odatã cu
rãspândirea comunitãþilor Dong-Son (Vietnamul de nord), care aparþin începutului
epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc).
Începuturile propriu-zise ale agriculturii ºi creºterii animalelor în Asia de
sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. Unele descoperiri din situl Spirit Cave
(Thailanda de nord), în niveluri datate între 10000-6000 bc, pun problema
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 241

Fig. 117. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii ºi creºterii

animalelor în Holocen (dupã American Society of Agronomy)

practicãrii unei cultivãri timpurii a plantelor (resturi de mazãre, fasole,

curcubitacee, betel ºi diverse nuci). Se pare cã în unele niveluri bacsoniene, datate,
discutabil, pe la 8000/6000 bc, au fost descoperite resturi de orez cultivat ºi dovezi
ale existenþei câinelui domestic.
Este posibil ca procesul de acumulare a trãsãturilor neolitice în sud-estul
Asiei sã fi fost foarte lent ºi cu particularitãþi specifice. Astfel, acesta ar fi început,
probabil, prin realizarea unor unelte de piatrã ºlefuitã ºi cu protejarea plantelor
alimentare, ca etapã avansatã a culesului, între care se gãseau diferite varietãþi de
igname ºi taro (Aracea), arborii de pâine ºi bananierii, cultivaþi mai apoi prin
reproducere asexuatã. Culesul orezului sãlbatic ºi rizicultura au apãrut mai târziu,
poate independent, poate sub influenþa Neoliticului chinez.
De aceea, populaþiile care au pãrãsit Asia de sud-est, prin mileniul al III-lea
bc, pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest, au dus, în noile teritorii, toate
plantele menþionate, cu excepþia orezului, ºi unele animale domestice (câinele,
porcul ºi gãina). În aceste condiþii, în nordul Indoneziei, pe la 2500 bc, în Toalianul
recent, a fost cunoscutã ceramica ºi cultura orezului (nivelurile superioare din
adãpostul Ulu Leang din regiunea Maros, în Insula Sulawesi/Celebes).
* * *
Japonia a reprezentat, în Holocen, un spaþiu interesant cu o evoluþie
particularã, datoratã, în parte ºi specificului sãu geografic. Arhipelagul nipon a
cãpãtat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaºtem astãzi: numeroase
insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, pãduri masive în
zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere ºi vegetale, spaþii restrânse de
câmpie, care sã poatã fi întrebuinþate într-o agriculturã propriu-zisã. În acest areal
specific a evoluat, în Epipaleolitic - Mezolitic ºi Neolitic, complexul cultural
242 Dumitru Boghian
Jômon (aprox. 12500-300 bc) caracterizat prin ceramica decoratã cu diferite
impresiuni ºnurate (numitã Jomon, în japonezã).
Interesant este faptul cã, deºi au cunoscut de timpuriu ceramica,
comunitãþile Jômon aveau, la început, un mod de viaþã caracterizat prin pescuit,
vânãtoare (mistreþul, cerbul, mamiferele marine) ºi cules (la Hamansuno, în sudul
insulei Hokkaido, aprox. 7000 ºi 5000 bc, erau culese: meiul ºi hriºca-Fagopyrum
esculentum), putându-se vorbi despre un Neolitic ceramic fãrã producþie
propriu-zisã de hranã. De asemenea, pentru alimentaþie mai erau utilizate:
nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazãrea ºi o
specie de fasole. În domeniul construcþiilor ºi meºteºugurilor, erau utilizaþi dudul ºi
arborele de lac.
Cultura plantelor este cunoscutã, cu siguranþã, în arhipelagul nipon, din
mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500-2500 bc), când meiul era
cultivat de cãtre comunitãþile seminomade care trãiau pe litoralul Pacificului,
în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele,
bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al III-lea
bcal - III AD).
Amplasarea geograficã a comunitãþilor Jômon a determinat ca, încã din
mileniul al VIII-lea bc, sã fie practicat pescuitul în largul mãrii. Mãrturie stau, în
acest sens, descoperirile de peºti marini din situl Natsushima (golful Tokyo),
fragmentele de pagaie ºi de pirogã de la Torihama (60 km nord de Kyoto) ºi Kamo
(la 70 km sud de Tokyo), ultima datatã la 3100 bc. Despre acest tip de navigaþie
vorbeºte ºi rãspândirea ceramicii, din perioada iniþialã Jomon, pânã în insulele mai
îndepãrtate (situl Agaribara/Okinawa 4670- 4450 bc).
Locuinþele comunitãþilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate
ana în japonezã), având câte o vatrã, construite în apropierea unor mari aglomerãri
de scoici (Kaizuka, în japonezã). Acoperiºul era susþinut de stâlpi ºi era realizat din
paie. Casele erau organizate în cãtune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile
lacurilor ºi râurilor, alcãtuite din trei pânã la zece case de locuit, dispuse (în
perioada mijlocie Jômon) în jurul unei construcþii mari, probabil comune.
În ceea ce priveºte utilajul litic, trebuie arãtat cã, deºi nu diferã de cel din
Paleoliticul final (Pre-Jômon), au fost abandonate treptat microlamele ºi au apãrut
micile vârfuri triunghiulare de sãgeatã, topoarele ºi teslele, care s-au menþinut de-a
lungul întregii civilizaþii. De asemenea, erau utilizate sãpãligile, râºniþele de mânã,
frecãtoarele ºi, în perioada târzie Jômon, secerile de ºist lustruit. Din os s-au
confecþionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiþã ºi harpoane. Pentru pescuit erau
cunoscute plasele cu plutitoare ºi greutãþi.
Dovedind o deosebitã adaptare la mediul în care au trãit ºi o relativã izolare
faþã de continentul asiatic, comunitãþile complexului cultural Jômon au dovedit o
remarcabilã continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind
împãrþitã în cinci perioade, definite, în principal, dupã evoluþia tipurilor ceramice
ºi a siturilor din câmpia Kanto.
Se considerã cã ceramica a apãrut, în sudul arhipelagului nipon, într-o
perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500 bc în siturile de la Fukui ºi Sempukuji, în
Kyushu, ºi pe la 12000 în aºezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a
rãspândit ºi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jômon (aprox. 12500-10000 bc) ºi
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 243
cea din perioada Proto-Jômon
(aprox. 10000-5000 bc) avea forme
simple, cu gura largã ºi fundul conic
sau rotunjit, fiind decoratã cu motive
liniare sau în relief, realizate prin
incizii cu unghia sau cu pieptenele, ºi
imprimatã, ºi ºtanþatã cu ajutorul
scoicilor (fig. 118. A).
Aceste decoruri se
perpetueazã ºi în perioada veche Fig. 118. Ceramicã Jômon (dupã
Jômon (aprox. 5000-3500 bc), când Dictionnaire de la Préhistoire)
s-au resimþit ºi unele influenþe primite
din partea comunitãþilor neolitice ale Asiei de nord-est. Atunci au fost
confecþionate vase cu baza dreaptã ºi mai rar conicã sau circularã, decorate prin
aplicarea unui bastonaº înfãºurat de argilã, pe care era trasat un ºnur împletit sau
înnodat, reprezentând aºa-numitul decor ºnurat sau cu impresiuni ºnurate.
În perioada mijlocie Jômon (aprox. 3500-2500 bc), ceramica avea ca
forme principale vasele adânci ºi modelate mai complex, câteodatã, cu
protuberanþe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive ºnurate,
ornamentele sinusoidale ºi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jômon
(aprox. 2500-1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogãþirea fãrã precedent a formelor
ºi decorurilor ceramicii, care a cãpãtat un deosebit rafinament artistic
(fig. 118 B-C).
În perioada finalã Jômon (aprox. 1000-300 bc), multe vase au avut o
funcþie cultico-ritualã, în acest domeniu fiind imitate recipientele rituale de bronz,
din China. Decorul ceramicii Jômon final este deosebit de sofisticat, reunind ºi
alternând motivele sinusoidale în relief cu zone netede ºi lustruite, spaþiile cu
impresiuni ºnurate ºi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de
particularitãþi regionale, legate de tradiþiile ºi de forþa de creaþie a diferitelor
centre de producþie. Tradiþia Jômon s-a perpetuat ºi în epoca Yayoi (sec. al III-lea
bcal III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu ºi
Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jômon.
În afarã de ceramicã, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000-
3000 bc), purtãtorii complexului cultural Jômon au realizat deosebite reprezentãri
antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (Dogu în
limba japonezã), legate, probabil, de riturile funerare ºi de cultul fecunditãþii.
Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau
însoþite ºi de pietre falice (numite Sekibo) ºi se leagã de începuturile agriculturii în
arhipelag, când dupã cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsã
a orezului.
Odatã cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se considerã cã se terminã
preistoria ºi începe evoluþia protoistoricã a spaþiului japonez, când o serie de
elemente de origine continentalã au pãtruns în sudul arhipelagului, în insula
Kyushu, de unde s-au impus treptat ºi în celelalte spaþii. Epoca sau cultura Yayoi
reprezintã o modificare esenþialã faþã de cultura Jômon, marcatã prin manifestarea
unui ºir întreg de transformãri tehnice (pãtrunderea obiectelor chineze de bronz ºi
244 Dumitru Boghian
fier), ale mediului economic (cultura extinsã a orezului bazatã pe amenajãri de
diguri artificiale), social ºi în domeniul spiritual.

VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul african

Africa a reprezentat, ºi în Neolitic, un spaþiu istoric particular, caracterizat
printr-o diversitate derivatã din evoluþia holocenã, Neotermalã, a acestui teritoriu,
cu fazele postpluviale, umede, numite Postgambliene (Makalian-ul, oarecum
sincron cu Tardiglaciarul, ºi Nakurian-ul contemporan cu Postglaciarul. De aceea,
în funcþie de tradiþiile Epipaleolitice - Mezolitice ºi de tendinþele evolutive, au fost
definite mai multe tipuri ale neoliticului: Neoliticul de tradiþie capsianã,
Neoliticul mediteranean, Neoliticul saharo-sudanez, Neoliticul pastoral,
Neoliticul guinean, Neoliticul leopoldian ºi Neoliticul
din valea Nilului, fiecare cu trãsãturile sale
caracteristice, cu unele interferenþe fireºti.
* * *
În nordul Africii a fost definit Neoliticul de
tradiþie capsianã (1933, R. Vaufrey, sãpãturile de la
Jaatcha ºi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert;
1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-
Fabrer ºi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps),
considerat ca fiind continuatorul Epipaleoliticului local
(Capsian) ºi rezultatul unei evoluþii neolitice locale,
rãspândit pânã în Guineea ºi Congo. Se caracterizeazã
Fig. 119. Vas prin vârfuri de sãgeþi, piese foliacee, topoare ºlefuite,
Damous el Ahmar tãiºuri, ceramicã, împreunã cu o industrie capsianã
(Algeria) (dupã tipicã. Ulterior, s-a constatat cã aria de rãspândire a
Champs-Fabrer) acestui neolitic a fost mai restrânsã ºi s-a arãtat cã s-a
caracterizat printr-un interes redus pentru
confecþionarea ºi utilizarea ceramicii, cuprinzând doar vase cu fundul conic ºi
sãrac decorate, împreunã cu o bogatã industrie osteologicã ºi o artã mobiliarã,
realizatã pe ouã de struþ, la care se adaugã arta rupestrã nord-africanã.
În cadrul acestuia G. Camps (1974) a fost stabilite mai multe faciesuri:

!faciesul câmpiilor înalte din zona localitãþii Constantine, cu trei

stadiiCapsianul neolitizat (mileniile al V-lea - al IV-lea bc), cu aºezãri sub forma
unor aglomerãri de cochilii, vârfuri transversale de sãgeatã ºi unelte de piatrã
ºlefuitã (Redyef, Adãpostul 402, djebel Fartas, djebel Marshel, Medjez I, Mechta
el Azla, Harmelia, Aïn Naga, Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior;
Neoliticul capsian (mileniile al IV-lea - al III-lea bc), cu numeroase gratoare,
strãpungãtoare ºi racloare, vârfuri pedunculate de sãgeþi, podoabe ºi gravura
animalierã (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar, Damous el
Ahmar (fig. 119), Ouled Zouaï, Ksar Tebilet þi Redeyef), þi Neoliticul final de
tradiþie capsianã.(mileniul al III-lea bc), care încheie evoluþia neoliticã din
Africa de nord-vest, reprezentând un facies montan al unei populaþii pastorale
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 245
seminomade, care creºtea vite mici ºi trãia în grote ºi adãposturi sub stânci,
caracterizat prin reducerea cantitativã a uneltelor de tip epipaleolitic, numeroase
gratoare ºi vârfuri de sãgeatã, o importantã industrie osteologicã, ceramica fiind
slab reprezentatã, în vreme ce piesele litice destinate mãcinãrii/zdrobirii erau
abundente (Bou Zabaouine, nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed
Tahar ºi în djebel Marshel);

!faciesul neolitic din zona Munþilor Atlas, în vestul Algeriei, cu o ceramicã

asemãnãtoare cu a Neoliticului mediteranean, decoratã, în zona sudicã, cu
motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga, Brézina, Columnata, Nador, Safiet
Bou Rhenan, Tiaret, Thiout, Oued Saïda, Rhar Oum el Fernan);

!faciesul neolitic vest-saharian, rãspândit pânã la Aoulef, este cunoscut prin

cercetãrile de la Hassi Manda, Foum Saïda, Hassi Bou Bernous, Butte Catherine,
Tarentule III, Zmielet þi Barka, þi se caracterizeazã prin numeroase microlite
geometrice, racloare, vârfuri de sãgeatã “în forma turnului Eiffel” ºi o ceramicã
decoratã cu pieptenele, cu forme sferice (Autruche V, în ergul Iguidi),
caracteristice Neoliticului saharo-sudanez.
Ritul funerar al comunitãþilor Neoliticului de tradiþie capsianã era
inhumaþia în morminte individuale.
Datele antropologice aratã cã
Neoliticului de tradiþie capsianã a fost
creat de o populaþie mixtã formatã din
protomediteraneeni, mechtoizi (proto-
Cro Magnon din Orient sau evoluaþi din
oamenii aterieni) ºi negroizi, dovedind ºi
un permanent ºi benefic amestec uman
ºi de tradiþii culturale. Fig. 120. Ceramicã de la El Kiffen
* * * (Maroc) (dupã Bailloud G.)
În zona Maghrebului, pe fond
ibero-maurusian, pentru mileniile al
VII-lea - al VI-lea bc, a fost definit Neoliticul mediteranean, cãruia i-a fost
proprie o industrie liticã compusã din piese denticulate, cioplite simplu, piese cu
retuºe continui, lamele à dos, gratoare, microlite segmentiforme, frecvente râºniþe
ºi zdrobitoare, o bogatã ºi diversificatã industrie osteologicã, o abundentã
ceramicã, vasele având profile simple, cu fundurile conice sau rotunjite ºi, rar, gât.
Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale ºi verticale, între care
se gãsesc elemente au fost modelate torþi. Cu toate acestea, cercetãrile efectuate nu
au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii.
În schimb, materialele osteologice provenind de la capre, oi, bovine, porci,
câini, justificã, foarte probabil, practicarea creºterii animalelor, introdusã, poate de
purtãtorii complexului cu ceramicã cardialã.
Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraþului Oran, din
Algeria (Batterie Espagnole, Les Genêts, Corales/Cimetiere des Escargots, în
grotele El Cuartel, Aïn Gueddara, Grotte du Polygone, Grotte du Midi, Grotte des
246 Dumitru Boghian
Troglodytes, uedul Guettara ºi Oued de Noiseux), unde a fost numit Neolitic
mauritanian, considerat, ulterior, un facies al Neoliticului de tradiþie capsianã.
Alte descoperiri s-au fãcut în grotele Cap Tenès, Grand Rocher, Ali Bacha/Algeria,
Achakar, Caf That el Ghar, El Khrill, Les Trois Marabouts, Ouled Haddou, Sidi
Bou Knadel, Aïn el Kedid, El Kiffen (fig. 120) Dar es Soltan/Maroc, ultimele
descoperiri caracterizându-se printr-o ceramicã decoratã, parþial, prin canelare.
Din punct de vedere antropologic, indivizii descoperiþi în înhumãrile
Neoliticului mediteranean, aparþin tipului mechtoid (Mechta el Arbi), unii au fost
protomediteranoizi robuºti ºi numai unul (Grotte des Troglodytes) era
protomediteranoid gracil, dovedind o populaþie amestecatã.
* * *
În zona sudului Saharei ºi
Sudanului a fost identificat Neoliticul de
tradiþie sudanezã denumit, ulterior,
Neoliticul saharo-sudanez, care se
deosebeºte de tradiþiile africane prezentate
anterior, rãspândindu-se pânã în Ciad ºi
Niger, ºi marcheazã o tranziþie cãtre
Neoliticul din valea Nilului.
Acest facies neolitic s-a dezvoltat
în condiþiile ultimelor faze climatice din
Sahara (IV-VI, aprox. 10000-2500 bc),
Fig. 121. Ceramicã de la când au alternat episoadele umede, cu
Tagalagal/Aïr (Niger) vegetaþie bogatã, ºi cele secetoase, la
(dupã Roset J.-P.) sfârºitul acestora putându-se vorbi de o
“Saharã micã”, care s-a aflat, pânã astãzi,
într-o continuã extindere. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie
de aºezãri care se gãsesc astãzi fie în aer liber, fie în adãposturile de sub stâncã, prin
prezenþa unor puþine microlite geometrice (în Tenerian), a numeroase râsniþe ºi
zdrobitoare, harpoane de os ºi recipiente din coajã de ou de struþ.
În ceea ce priveºte practicare agriculturii, o serie de probe polinice de mei
african (Pennisetum), descoperite la Amekni, ºi numeroasele piese de mãciniº par
a pleda în acest sens.
Ceramica descoperitã este abundentã, vasele având forme sferice ºi
decorul realizat pe întreaga suprafaþã exterioarã a vasului. Ca ornamente se cunosc
impresiuni realizate predominant cu pieptenele ºi motivele sub formã de linii
vãlurite (wavy line).
În cadrul Neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri
regionale ºi faze cronologice, rãspândindu-se, în perioadele mai noi, pânã în
Mauritania:

!faza veche (mileniile al VIII-lea - al V-lea bc), dezvoltatã într-o perioadã pluvialã
din holocenul inferior, este bine cunoscutã în zona Hoggar ºi împrejurimi
(Amekni, Timidouin, Tin Amensar, Site Launey, Hirafok); în Ciad (Delebo ºi Soro
Kezenanga II) a fost atestatã o timpurie domesticire a animalelor, în timp ce la
Tagalagal ºi Temet/Aïr, în Niger, aceastã fazã este prezentã pe la jumãtatea
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 247
mileniului al VIII-lea bc, când a fost inventatã (Tagalagal/Aïr, fig. 121), probabil,
ceramica, care era decoratã cu linii vãlurite punctate, realizate cu un instrument cu
dinþii triunghiulari în secþiune (pieptene de olar), specific pentru stilul
Orogowdé, datat cãtre sfârºitul perioadei, când motivele erau obþinute prin
impresiuni cu pieptenele ºi unele urme de împletiturã;

!faza mijlocie (mileniile al V-lea - al III-lea bc) este cunoscutã la Meniet, Amekni

Fig. 122. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (dupã Lhote H.)

(niv. Superior), Tiouyne, unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice

de peºti ºi harpoane de os, care sugereazã practicarea pescuitului, într-o perioadã
umedã din holocenul mijlociu; pentru aceastã perioadã sunt cunoscute unele
faciesuri ca Bovidianul (vechi ºi mijlociu) ºi Tenerianul, care atestã o activitate
pastoralã, bazatã la început pe vite mici ºi bovidee.
Bovidianul reprezintã o culturã specificã pentru o perioadã pastoralã,
cunoscutã ºi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. 122 ºi 123), fazele veche
ºi mijlocie aparþinând Neoliticului saharo-sudanez mijlociu (mileniile al V-lea -
al III-lea bc). S-a caracterizat printr-un habitat sezonier, în adãposturi (abri), ca
cele din Tassili-n-Adjer, ºi în cãtune cu colibe rotunde, dispuse în jurul lacului
Ciad, care era mult mai extins decât astãzi, o industrie liticã lucratã din cuarþ
248 Dumitru Boghian
(Ciad), unelte pentru mãcinat (râºniþe ºi
zdrobitoare), o ceramicã decoratã cu motive
punctate ºi imprimate, sub formã de împletiturã, o
plasticã zoomorfã ºi reprezentãri rupestre
înfãþiºând, în special, bovine, pe crescãtorii lor ºi
construcþiile acestora.
Bovidianul târziu, încadrat în Neoliticul
recent, a marcat o abandonare a vechilor forme de
habitat în adãposturi ºi întemeierea de mici sate cu
colibe, o creºtere a numãrului pieselor ºlefuite, între
care ºi topoarele “cu gâtuire”, a vârfurilor de
sãgeatã ºi brãþãrile de piatrã. Ceramica bovidianului
târziu se diferenþiazã de la zonã la zonã, fapt pentru
care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-
Ténébyéla, caracterizat printr-un decor format din
puncte ºi “lacrimi” mari, dispuse în benzi
Fig. 123. Tamrit. orizontale, Ouaguif cu benzi alcãtuite din puncte
Reprezentãri ale mici, asociate cu registre lustruite, uneori colorate
bovidianului
în negru, ºi Télimorou cu o olãrie cu angobã roºie
(Dupã Lhote H.)
ºi decorul dispus în jurul gurii, ultimele douã
prezentând legãturi cu Neoliticul târziu din Nubia.
Specialiºtii zonei ºi ai epocii nu au o pãrere unanimã în legãturã cu
atribuirea etno-culturalã a Bovidianului, cert fiind faptul cã schimbãrile climatice
prin care a trecut Sahara au determinat importante miºcãri ºi mixturi de populaþii
negroide robuste, mediteraneene ºi europoide, împreunã cu fauna sãlbaticã ºi
domesticã din aceeaºi perioadã, aºa cum se observã ºi din reprezentãrile rupestre.
Bovidianul a cunoscut o rãspândire deosebitã în zonele Ouenat, Ennedi,
Tibesti, Hoggar ºi în împrejurimi. La Téfédest, Neoliticul saharo-sudanez a
decãzut atunci când populaþiile bovidiene, venite dinspre est s-au amalgamat cu
cele locale ºi s-a format faciesul idelesian, faza terminalã a epocii neolitice în
aceastã zonã, care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al
II-lea bc), caracterizat printr-o ceramicã finã, nedecoratã ºi arta sa rupestrã, care
redã mici personaje cu capete geometrice ºi mici bovidee. La sud de Hoggar s-a
dezvoltat faciesul Tilemsi, cunoscut prin cercetãrile de la Asselar, Karkarichinkat,
In Begouan etc.
Cercetãrile arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de
materiale osteologice umane, provenind de la înhumãri în decubitus lateral, cu
picioarele mai mult sau mai puþin îndoite, în cadrul cãrora au existat mai multe
tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african, relativ gracili, ºi
sudanezi orientali robuºti; indivizi micºti, câþiva indivizi nonnegroizi, unii cu
trãsãturi mechtoide (M.-C. Chamla), în mare mãsurã certificând reprezentãrile
antropomorfe de pe picturile parietale.
* * *
Neoliticul din valea Nilului sudanez pare sã-ºi aibã originea în aºa-zisul
Mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. J. Arkell), în fond o culturã
proto-neoliticã (mileniile al VI-lea - al V-lea bc), care, la rândul sãu, prezintã multe
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 249
asemãnãri cu Neoliticul saharo-sudanez. Acest Mezolitic de Khartoum s-a
caracterizat prin pãstrarea unei industrii microlitice din cuarþ ºi cuarþit, gresii plate,
zdrobitoare, mãrgele, ace ºi harpoane de os ºi o ceramicã evoluatã, decoratã cu linii
vãlurite, punctate, incizate cu pieptenele. Locuirea era, în acest spaþiu ºi perioadã,
semisedentarã, compusã din colibe de lut, specificã unei economii de subzistenþã,
bazatã pe pescuit, cules ºi vânãtoare, fãrã ca sã fie atestate, deocamdatã, cultivarea
plantelor ºi creºterea animalelor. Mormintele erau dispuse în locuinþe, defuncþii
fiind depuºi chircit, pe o parte. Tipul antropologic era cel negroid ºi prezentau
mutilãri dentare, aºa cum sunt cunoscute încã din Capsian ºi Iberomaurusian
(Maghreb) precum ºi în Neoliticul pastoral kenyan.
Aceastã fazã protoneoliticã a fost urmatã de Neoliticul de Khartoum
(mileniile al V-lea - al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aºezarea Esh
Shaheinab/Sudan), care a avut o economie bazatã pe vânãtoare, pescuit ºi cules ºi
în care a apãrut creºterea caprelor ºi a oilor. De asemenea, Neoliticul de Khartoum
s-a caracterizat printr-o industrie liticã marcatã prin numãrul mare de piese
segmentare ºi unelte parþial ºlefuite (dãlþi), împreunã cu o producþie osteologicã
destul de variatã (harpoane, topoare) ºi cârlige de undiþã din valve de scoici,
obiecte de podoabã din amazonit ºi o ceramicã lustruitã, cu angobã roºie ºi cu
decoruri realizate prin impresiune. Acest facies neolitic prezintã unele asemãnãri
cu Fayoumianul din valea inferioarã a Nilului. În Nubia, în perioada mileniilor al
V-lea - al IV-lea bc, s-a pãstrat economia de subzistenþã, bazatã pe pescuit ºi
adunatul moluºtelor, dar a fost realizatã o ceramicã cu micã în compoziþie, decoratã
cu impresiuni punctate.
* * *
În zona cursului mijlociu al Nilului
(Egiptul de Sus ºi Mijloc) au evoluat mai multe
culturi, de la început foarte dezvoltate, ca
urmare a expansiunii unor comunitãþi neolitice
sahariene târzii spre valea marelui fluviu.
Astfel, Tazianul, cunoscut în Egiptul mijlociu
(Taza, Badari, Matmar), s-a caracterizat printr-
o industrie liticã compusã din gratoare, cuþite ºi
topoare ºlefuite, alãturi de care s-au
confecþionat inele ºi brãþãri din fildeº ºi scoici
marine, o ceramicã de culoare brunã ºi, rar,
roºie, cu marginea neagrã, forma predilectã
fiind cupa. Mormintele erau ovale ºi
rectangulare, cu niºã uneori, unde era depus
cadavrul cu faþa spre vest.
Badarianul (fig. 124), localizat tot în
zona Egiptului mijlociu (siturile Badari,
Matmar ºi Hemamiéh) dar ºi în deºertul est- Fig. 124. Materiale Badariene
nubian, este specific Eneoliticului. Locuinþele
erau sub forma colibelor simple, se practica
cultivarea grâului, orzului, inului, creºterea bovinelor ºi ovinelor, în timp ce
gazelele ºi struþii erau vânate iar broaºtele þestoase capturate.
250 Dumitru Boghian
Ceramica acestei culturi era de foarte bunã calitate, având diferite culori:
roºie, brunã, cenuºie ºi roºie cu marginea gurii neagrã. Era cunoscutã o bogatã
veselã de piatrã. Din os ºi fildeº au fost confec-þionate cãuºe, piepteni, inele de braþ,
cârlige de undiþã, figurine; podoabele cuprindeau mãrgele de cuarþ ºi din aramã
turnatã, din scoici, precum ºi palete de fard din ºist. Practicile funerare perpetueazã
tradiþia tazianã (inhumaþia în morminte cu niºã).
Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau Predinasticul I/Amratian (situl
El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu, Nubia ºi în deºertul oriental, între
aprox. 4000-3500 bc. În ceea ce priveºte habitatul uman, la Mahasna au fost
descoperite locuinþe uºoare din lemn. Utilajul litic era bifacial ºi cuprindea sãgeþi,
diferite tipuri de cuþite, topoare ºlefuite ºi capete de mãciuci, discoidale sau conice.
De asemenea, purtãtorii Nagadianului I au mai confecþionat palete de fard
din ºist, reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe din os ºi fildeº ºi au utilizat pe scarã
largã arama. Spre deosebire de Badarian, ceramica
Nagada I era pictatã cu alb pe fond roºu, ca motive
cunoscându-se cele liniare ºi naturaliste. Au fost
confecþionate, deopotrivã, vase tubulare de piatrã
(bazalt), cu torþi perforate ºi adesea picior conic (fig.
125).
Nagadianul II sau Predinasticul
mijlociu/Gerzeean (situl El-Gerzeh, Egiptul de
Jos), cuprins între aprox. 3500-3100 bc, a cunoscut
o extindere deosebitã, din zona Fayoum pânã în
Nubia egipteanã de sud, ca ºi la Hemamieh ºi
Mostagedda. Locuinþele erau de diferite forme, fie
adãposturi simple, fie colibe de lut, uºor adâncite.
Industria liticã era alcãtuitã din cuþite cu tãiºul
concavo-convex ºi vârful întors în sus ºi secþiunea în
formã de V (fig. 126. 1), având mânerele acoperite
Fig. 125. Materiale cu plãcuþe de aur sau fildeº, mãciuci piriforme ºi
Nagadian I/Amratian vase elipsoidale sau tubulare, palete de fard, de
formã zoomorfã etc. Din os ºi fildeº s-a realizat un
repertoriu deosebit de variat de podoabe.
Prelucrarea aramei a cunoscut o
deosebitã extensie, confecþionându-se
pumnale, vârfuri, ace, topoare, tesle, dãlþi.
Erau cunoscute ºi obiecte realizate din alte
metale: aur, argint, fier meteoritic ºi plumb
Ceramica cu decor alb a fost
înlocuitã printr-o veselã cu torþi ondulate,
roºiaticã sau gãlbuie, cu forme
asemãnãtoare vaselor din piatrã. Decorul
ceramicii era foarte bogat, fiind realizat cu
Fig. 126. Materiale Nagadian
brun, motivele fiind variate: spirale, bãrci II/Gerzeean
(fig. 126. 2), elemente vegetale, pãsãri (dupã Petrie, Vila)
flamingo, personaje cu braþele ridicate etc.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 251
Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate, din os ºi
fildeº. Practicile funerare au cunoscut o perfecþionare, morþii fiind depuºi într-un
“sicriu” de lemn, lut, împletiturã sau cãrãmizi ºi în urcioare mari, ºi erau însoþiþi de
ofrande depuse în gropi laterale. Cãtre sfârºitul culturii au apãrut sigiliile cilindrice
ºi diferite motive simbolice, care prefigureazã scrierea hieroglificã.
Chiar dacã faza a III a Nagadianului, numit ºi Semainian, prezintã un
recul faþã de cele anterioare, în ansamblul sãu aceastã culturã eneoliticã a
mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese
tehnologice, economice, artistice ºi spirituale contribuind la constituirea culturii
faraonice a regatului vechi.
* * *
Civilizaþiile neolitice ale Egiptului de Jos, dezvoltate pe cursul inferior
al Nilului, prezintã o serie de caracteristici particulare care le diferenþiazã faþã de
cele din sud, atât în ceea ce priveºte dimensiunile siturilor, ceramica monocromã,
cât ºi folosirea îndelungatã a inhumaþiei în interiorul locuinþelor.
Fayoumianul B, denumit astfel dupã oaza ºi bazinul Fayoum din Egipt,
(aprox. 6500 - 5200 bc) este prima civilizaþie cu caracter neolitic preceramic, în
care s-au resimþit încã puternice tradiþii epipaleolitice, reprezentate de lamelele
simple, microlitele geometrice ºi vârfurile de sãgeatã, alãturi de care au apãrut dãlþi
concave, denotând o serie de legãturi cu culturile contemporane din Sahara. Nu se
poate preciza, deocamdatã, în ce mãsurã purtãtorii acestei civilizaþii au cunoscut o
economie de producþie.
Spre deosebire de faza anterioarã, faza A a Fayoumianului (cu date C 14
cuprinse între 4450-3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea
bc, caracterizându-se printr-o economie de producþie evoluatã. Deºi nu au fost
descoperite locuinþe, se cunoaºte cã proviziile erau pãstrate în coºuri îngropate în
puþuri-silozuri. Se practica agricultura (grâu, orz, mei, in), creºterea animalelor
(bovine, ovicaprine, porcine), erau vânaþi hipopotami ºi prinse broaºte þestoase iar
pescuitul era extins. Industria liticã prezintã multe elemente de tradiþie Fayoum B,
fiind descoperite numeroase seceri, râºniþe, zdrobitoare ºi topoare cioplite cu tãiºul
ascuþit, iar industria osteologicã a fost diversificatã (palete de fard, în special).
Ceramica a fost de facturã grosierã, având suprafaþa roºiaticã ºi neagrã, uneori
lustruitã, cu un repertoriu variat al formelor, remarcându-se vasele cu picior
decorate cu proeminenþe mamelonare, care prezintã asemãnãri cu Badarianul. Nu
au fost descoperite, deocamdatã, morminte.
Într-un interval temporal deosebit de larg, cuprins între Neoliticul
timpuriu ºi Neoliticul târziu, în Egiptul de Jos, în directã legãturã cu Fayoumianul,
este cunoscut faciesul Mérimdian (marea aºezare de lângã Mérimdé-Beni
Salamé, vestul deltei Nilului), datat între aprox. 5000 ºi 3600 bc. Acest facies s-a
caracterizat printr-un habitat uman evoluat, care a cunoscut, în fazele mai
dezvoltate, elemente de sistematizare cvasi-urbanã, cu locuinþe ovale
semiadâncite, construite din crengi ºi lut, sezoniere sau mai durabile, care erau
dispuse de-a lungul unor ”strãzi”. În unele zone special destinate existau arii de
treierat, spaþii de mãciniº ºi silozuri-„grânare”, cu coºuri ºi vase de provizii
îngropate. Populaþia acestei aºezãri practica agricultura (în special grânele),
creºterea animalelor (oi, capre, câini), vânãtoarea (hipopotami) ºi pescuitul. Din
252 Dumitru Boghian
punctul de vedere al industriei litice ºi osteologice se observã multe asemãnãri cu
Fayoumianul, realizându-se piese cu retuºare bifacialã, topoarele slefuite, capete
piriforme de mãciuci ºi vase de piatrã.
Ceramica avea suprafaþa roºie sau neagrã, netezitã atent ºi, câteodatã,
lustruitã, fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. În fazele evoluate a fost
confecþionatã o ceramicã ornamentatã cu motive incizate, care reprezentau, printre
alte motive, frunzele de palmieri. Locuitorii acestei aºezãri au întreþinut strânse
legãturi comerciale cu centrele meºteºugãreºti din Egiptul sudic (de Sus), de unde
au fost aduse bijuterii ºi palete de fard, din ºist ºi granit. Din lut ars, au fost
confecþionate diferite reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe ºi modele de bãrci,
probabil cu rol cultic. Morþii erau înhumaþi în cadrul aºezãrii, printre locuinþe, în
gropi ovale, fãrã inventar specific.
Omarianul A (situl El-Omari, în apropiere de Hélouan, pe o falezã
abruptã , unde a fost descoperitã o ceramicã de bunã calitate, monocromã, cu forme
diversificate), poate fi datat la sfârºitul mileniului al V-lea ºi în prima jumãtate a
mileniului al IV-lea bc. Industria liticã a fost lucratã din silex ºi era, în special
bifacialã, lamelarã, cunoscându-se piese noi de tipul cuþitelor cu spatele curbat;
industria osteologicã era de bunã calitate. Obiectele de podoabã, foarte numeroase,
au fost confecþionate din scoici ºi cochilii de gasteropode din Marea Roºie, dupã
cum au existat ºi mãrgele lucrate din coajã de ou de struþ, os, piatrã ºi vertebre de
peºte. Purtãtorii Omarianului A cultivau grâul, orzul, inul, dar erau culese ºi unele
plante sãlbatice. Locuinþele erau de douã tipuri: ovale, cu acoperiºul susþinut de
pari, ºi altele semiadâncite, rotunde. Morþii erau înhumaþi în sat, defuncþii erau
depuºi în vase, cu capul la sud ºi faþa spre vest.
Omarianul B, contemporan cu începutul Nagadianului I meridional, a
fost descoperit la est de situl precedent ºi diferã prin industria liticã, de dimensiuni
mai reduse, ºi practicile funerare particulare, caracterizate prin existenþa
necropolei ºi a mormintelor acoperite cu movile de pietre.
Meadianul cunoscut prin cercetarea celor douã necropole de la Méadi ºi
necropola de la Héliopolis, toate în zona oraºului Cairo, unde s-a descoperit o
ceramicã monocromã, mai puþin finã decât cea omarianã, decoratã cu negru, având
ca forme vasele ovoide ºi alungite, cu marginea evidenþiatã ºi cu baza în formã de
inel circular, amintind de vasele din bazalt, ºi vase tubulare, importate din sud, din
mediul Nagada I (aprox. 4000-3500 bc).
În ceea ce priveºte locuirea, aceasta era alcãtuitã din colibe ovale ºi
rectangulare, construite pe stâlpi îngropaþi în sol, pentru ultimul tip fiind utilizate
cãrãmizile uscate la soare. Mai este atestat un tip de locuinþã adâncitã, accesul
realizându-se prin intermediul treptelor. În apropierea aºezãrilor se gãseau
necropolele, compuse din morminte rotunde sau ovale, defuncþii fiind depuºi pe o
parte, cu capul spre sud ºi faþa spre vest. Au fost îngropate, probabil cu caracter
ritual, ºi animale (câini, gazele etc.).
Podoabele sunt deosebit de puþine, în schimb se constatã o utilizare masivã
a aramei, pusã pe seama descoperirii, în perioada predinasticã, a zãcãmintelor
miniere din zona Sinai. În ceea ce priveºte ocupaþiile, acestea erau asemãnãtoare,
ca structurã ºi importanþã, cu cele din perioada anterioarã.
Méadianul este, probabil, o culturã de tranziþie cãtre perioadele
predinasticã ºi istoricã, care nu au modificat modul tradiþional de viatã al
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 253
locuitorilor din Egiptul de Jos, contribuind la
constituirea culturii faraonice a regatului
egiptean vechi.
* * *
Pentru spaþiul est-african, a fost definit
aºa-numitul Neolitic pastoral prin care s-a
desemnat economia populaþiilor producãtoare
de hranã, care au trãit în acel teritoriu înainte de
practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea-I
bc). Chiar dacã a fost accentuat rolul creºterii
animalelor într-un sistem pastoral, nu s-a stabilit
cu precizie dacã au existat ºi alte forme de
producþie de hranã, inclusiv dacã s-a practicat
agricultura.
În câmpiile joase din nordul Kenyei, în Fig. 127. Vase piatrã Hyrax
bazinul lacului Turkana, aºa cum au arãtat Hill (dupã M. D. Leakey)
cercetãrile din siturile Dongodien ºi Ele
Bor/Kenya, pe la aprox. 2500 ani bc, într-un climat mai umed decât cel de astãzi,
era cunoscutã creºterea bovinelor, oilor ºi, poate, a cãmilelor, culesul cerealelor,
probabil sãlbatice, dovadã, în acest sens, stând ºi pietrelor pentru zdrobit boabele,
ºi ceramica, acest tip de mod de viaþã fiind mult mai vechi decât cel din siturile
similare, amplasate pe terenurile înalte din sud.
În sudul Kenyei ºi nordul Tanzaniei, economia pastoralã este atestatã pe la
1300 bc; ipotezele legate de descoperirea unor materiale osteologice de animale
domestice, în contexte datate pe la 8000 bc, sunt discutabile, nefiind gãsite în
complexe sigure. Mai bine cunoscute sunt fazele finale, din mileniul al II-lea bc,
aºa cum este situl Hyrax Hill, pe malul lacului Nakuru (fig. 127). În sudul Kenyei ºi
nordul Tanzaniei se cunosc mai multe variante regionale ºi, poate, cronologice,
din care, cele mai bine studiate sunt: Elmenteitianul ºi Neoliticul pastoral
de savanã.
Elmenteitianul, dezvoltat într-o zonã umedã de pe versantul vestic al vãii
riftului central ºi pe abruptul pantei Mau, s-a caracterizat prin creºterea animalelor
domestice (bovine ºi ovicaprine), o industrie liticã cu lame mari de obsidian, cu
dublu tãiº, ºi boluri de piatrã, care înceteazã în mileniul I AD, o ceramicã
nedecoratã, în general, ºi un rit funerar particular, constând din incineraþii în
morminte colective, sub tumuli de piatrã sau în crãpãturile stâncilor, ca la Njoro
River Cave (aprox. 1000 bc).
Neoliticul pastoral de savanã grupeazã restul descoperirilor ºi
manifestãrilor, care, în stadiul actual al cercetãrilor, sunt cam eterogene ºi
incomplet cunoscute ºi definite. Aºezãrile ºi locuinþele au avut suprafeþe ºi durate
de evoluþie variabile, adaptate, probabil, unui complex sistem sezonier de utilizare
a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane.
Industriile litice ºi tipologia ceramicii au fost diverse, neputându-se
realiza, deocamdatã, o schemã evolutivã logicã sau sã se stabilescã diferenþieri
geografice ºi culturale. Astfel, în situri ºi în morminte au fost descoperite boluri de
piatrã (fig. 127), mojare ºi pisãloage, fãrã a se putea preciza dacã au servit la
254 Dumitru Boghian
mãrunþirea pigmenþilor sau a alimentelor vegetale.
Situri aparþinând Neoliticului pastoral sunt cunoscute ºi în Câmpia
Serengeti (nordul Tanzaniei), dar mai la sud nu existã dovezi ale producþiei de
hranã înainte de începuturile prelucrãrii fierului (începutul mileniului I AD), în
cadrul Complexului Chifumbaze.
Pe baza unor studii lingvistice, se presupune cã unele populaþii ale
Neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbã sud-cuºiticã ºi cã practicau creºterea
animalelor ºi cultura unor plante, cu toate cã descoperirile arheologice sunt încã
neconcludente.
* * *
Într-o zonã largã, cuprinsã între Senegal, Mali, Camerun ºi Congo s-a
dezvoltat Neoliticul guinean, prin care s-a înlocuit aºa-numita culturã a
sãpãligilor ºi Paratumbianul, ultimul desemnând, altãdatã, civilizaþia „agricolã”
dezvoltatã la graniþa dintre Mali-Mauritania ºi Senegal, care a avut o industrie
liticã asemãnãtoare.
Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon, Sopie, Yengema, Kamabai,
Blandé, Nioro, Fangala Toukoto (Mali) etc., Neoliticul guinean s-a caracterizat
printr-o deosebitã abundenþã a topoarelor, teslelor, târnãcoapelor, sãpãligilor,
cioplite sau ºlefuite, asociate destul de frecvent cu gratoare, microlite, discuri
perforate uneori, râºniþe ºi zdrobitoare/frecãtoare. Existenþa greutãþilor pentru
beþele de sãpat a fost interpretatã drept probã plauzibilã a practicãrii culturii
tuberculilor.
* * *
În regiunea statelor Zair ºi Congo ºi în bazinul inferior al fluviului Congo,
la sud de pãdurile ecuatoriale central-africane, a fost definit Neoliticul leopoldian
caracterizat prin aºezãri deschise ºi în grote, ceramicã ºi topoare din piatrã ºlefuitã,
datate între în a doua jumãtatea a mileniului I bc, care precede cea mai veche
atestare a prelucrãrii fierului în zonã, fiind creaþia unor comunitãþi care adoptaserã
târziu agricultura bazatã pe cultivarea ignamei.
Din pãcate, în stadiul actual al cercetãrilor, nu se pot face precizãri
referitoare la neoliticul sud ºi sud-est african, dar este posibil ca populaþiile din
aceste regiuni sã fi pãstrat vreme îndelungatã modul de viaþã bazat pe vânãtoare,
cules ºi pescuit, trecerea la economia de producþie fãcându-se în diferite perioade
istorice, în mileniul I AD.

VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul european

Neoliticul ºi Eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine
cunoscute, dupã cele din zona Orientului Apropiat, graþie cercetãrilor efectuate
începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, existã încã multe
lacune ºi inconsecvenþe de cercetare ºi reconstituire, cu toate cã Europa este mai
micã decât cele prezentate anterior. De aceea, se observã, pe de o parte, cã existã
multe legãturi, genetice ºi culturale, cu Mediterana orientalã, Orientul Apropiat ºi
Asia Micã, formula Ex Oriente lux pãstrându-ºi multe din caracteristicile
determinative; pe de altã parte, este evidentã o anumitã individualizare ºi evoluþie
particularã pe zone ºi subzone geografice, atât în Neolitic cât ºi în Eneolitic, fiind
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 255
cercetate foarte multe situri
(fig. 146). În aceste
accepþiuni, este normal sã se
punã în evidenþã trãsãturile
particulare ale dezvoltãrii
neolitice, reliefând
moºtenirile ºi tradiþiile,
precum ºi evoluþia
secvenþialã.
Neolitizarea Europei
s-a fãcut diferit de la regiune la
regiune, fiind tentantã ºi
încercarea de punere în luminã
a unei evoluþii locale,
încadratã într-un ipotetic,
încã, Neolitic preceramic, în
urma descoperirilor de la Fig. 128. Vechea Europã (dupã M. Gimbutas)
Argissa Magoula, Souphli
Magoula, Sesklo, Nea Nikomedia (aprox. 7000-6500 BC), din Câmpia Thessaliei
(Grecia), cu construcþii simple de locuit, în formã de bordeie dotate cu vetre, a celor
din regiunea Porþilor de Fier (Lepenski
Vir-Schela Cladovei), din Rep.
Moldova (Soroca) sau cele din grota
Franchthi (datate 6000-5700 bc), care
ar prezenta elemente ale unei economii
de producþie, dar care nu rezistã decât
parþial unei critici serioase a izvoarelor
arheologice cercetate.
Peninsula Balcanicã, aflatã
în directã legãturã cu Asia Micã, cu
prelungiri pânã în valea Dunãrii
mijlocii ºi inferioare, a fost o regiune
de neolitizare timpurie, prin evoluþie ºi
aculturaþie, fiind o parte însemnatã a
Vechii Europe (fig. 128). În Neoliticul
timpuriu, la sfârºitul mileniului al VII-
lea ºi în mileniul al VI-lea bc, în
regiunea Balcanilor rãsãriteni
(Thessalia, Macedonia, Grecia
centralã, Eubeea ºi Sporadele), s-a
dezvoltat complexul cultural
Protosesklo-Sesklo (Hr. Tsountas,
1903-1908, cu sãpãturi în staþiunile-
acropole thessaliene de la Sesklo ºi Fig. 129. Complexe neolitice timpurii
Dimini, continuate în perioada din Peninsula Balcanicã ºi valea
postbelicã), care s-a caracterizat Dunãrii (dupã M. Gimbutas)
256 Dumitru Boghian
printr-o vastã arie de rãspândire (fig. 129) ºi o
deosebitã stabilitate a habitatului uman.
Importante sunt descoperirile din
aºezãrile tell ºi magoulas (Nea Nikomedia,
Argissa Magoula, Otzaki, Sesklo etc.), care au
furnizat diferite tipuri de locuinþe, adâncite ºi
de suprafaþã, ultimele fiind realizate din
chirpici sau cãrãmizi crude ºi substrucþie
lemnoasã, pe o temelie de piatrã, ºi acoperiº în
patru ape, care au devenit tradiþionale ºi s-au
transmis populaþiilor ºi civilizaþiilor
ulterioare.
Ca ocupaþii, purtãtorii complexului
Protosesklo practicau cultivarea plantelor
(grâu, orz, mei, leguminoase mazãre, bob,
Fig. 130. Piese aparþinând linte), creºterea animalelor (ovicaprine,
culturii Protosesklo porcine, bovine), culesul, vânãtoarea,
(Dupã Seferiadis Ch. I. M.) pescuitul marin etc.
Industria liticã este, în general,
lamelarã, fiind lucratã din silex ºi obsidian. Piesele microlitice geometrice (trapeze
ºi segmente) ºi lamele de secerã, cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. Ca
piese litice ºlefuite, se remarcã topoarele ºi teslele, bilele de praºtie, unele podoabe,
sigilii (pintadere) ºi statuete antropomorfe ºi zoomorfe. Industria osteologicã
(cârlige, ace, dãlþi, spatule, plãci de centurã) completeazã gama artefactelor.
Ceramica a fost de facturã bunã, cu degresanþi minerali în compoziþie, în general
monocromã, neagrã-cenuºie sau brun-cãrãmizie (Frühkeramikum), dar ºi
deschisã, roºie-portocalie, bej, acoperitã cu angobã lustruitã (fig. 130).
Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S, cu picior ºi cu
marginea mai mult sau mai puþin rãsfrântã, urcioare globulare, cu funduri inelare
etc. Ceramica finã a fost decoratã prin pictare, motivele ornamentale fiind liniile,
zig-zagurile, triunghiurile, romburile, reprezentãrile umane, redate cu roºu ºi
negru pe fondul natural sau albicios al vaselor, în vreme ce specia grosierã era
acoperitã cu barbotinã ºi ornamentatã cu impresiuni de unghie, de degete, linii
dispuse în zig-zag ºi impresiuni realizate cu scoica cardium, denotând o influenþã
de tip Impresso-Cardial.
Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcþie-sanctuar,
împãrþitã, prin ºiruri de stâlpi, în trei nave (Nea Nikomedia), cu un bogat inventar
cultic, compus din statuete ale Zeiþei-Mame ºi piese depuse votiv (topoare ºlefuite,
lame, rondele de lut, vase askoi etc.). De asemenea, legate de cultul fecunditãþii ºi
fertilitãþi, sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine, redând un tip uman
asianic, cu ochii bridaþi, în formã de boabe de cafea, împreunã cu reprezentãrile
zoomorfe ºi bogata simbolisticã geometricã. În cadrul ritului funerar se cunosc
înhumãri individuale sau familiale, unii defuncþi fiind depuºi pe o parte sau pe
abdomen, precum ºi incineraþii de copii, ambele tipuri de morminte fiind înzestrate
cu un inventar particular (vase, ofrande etc.).
Aceastã civilizaþie neoliticã timpurie ºi-a pus amprenta ºi a influenþat
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 257
evoluþia ulterioarã a perioadei neolitice balcanice ºi, poate, din zona danubianã.
Deplasându-se de la sud-est cãtre nord
ºi nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe
o serie de culoare favorabile: Vardar-
Morava, Mariþa ºi Struma-Isker,
agricultorii ºi crescãtorii de animale
Protosesklo au contribuit la
neolitizarea zonelor pe care le-au
colonizat, conducând la formarea unor
puternice civilizaþii neolitice: Sesklo,
Karanovo I-II, Starèevo-Criº-Körös.
Cultura Sesklo (tell-ul
Sesklo, în Grecia) este descendenta
directã a culturii Protosesklo, aºa cum
se observã în situl de la Magoulitsa, ºi s-
a dezvoltat, pe parcursul a trei faze (I-
III), la începutul mileniului al V-lea bc,
în Grecia centralã ºi nordicã.
Formele de culturã materialã
se aflã în continuitatea perioadei
anterioare. Astfel, locuinþele Fig. 131. Ceramicã aparþinând
(rectangulare, trapezoidale sau aproape culturii Sesklo
pãtrate), au fost construite din cãrãmizi (dupã Seferiadis Ch. I. M.)
crude pe o temelie de piatrã,
prefigurând tipul megaron, ºi se gãsesc în sate aglutinante, fortificate cu ºanþuri ºi
ziduri (Sesklo, Souphli Magoula, Zarkou etc.). Industria liticã, confecþionatã din
silex ºi obsidian, nu mai prezintã piese microlitice, ci doar lame de secerã, topoare
ºi tesle ºlefuite, fusaiole, proiectile de praºtie, sigilii,
ultimele fiind confecþionate ºi din lut, în timp ce din os au fost produse
strãpungãtoare ºi dãlþi.
Ceramica a fost realizatã în cadrul unor ateliere de olãrit, specializate, aºa
cum a fost cel de la Sesklo, cu cuptoare evoluate, cu douã camere, având ca forme:
strãchinile adânci cu marginea evazatã, cupele cu picior, cãnile ºi paharele,
urcioarele cu pereþii profilaþi, cu fundul inelar ºi torþi pe umãr etc (fig. 131).
Ceramica finã a avut mai multe specii: monocromã lustruitã, în general
roºie, finã, pictatã cu roºu închis pe fondul albicios al vasului, finã, pictatã cu alb pe
fondul roºu, ca motive întâlnindu-se benzile liniare, triunghiurile, spiralele,
meandrele, „tabla de ºah”, „dinþii de lup”, în timp ce specia semifinã avea un decor
rãzuit, acoperit, uneori, cu culoare.
De cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii, exprimat în diferite rituri ºi practici,
sunt legate statuetele antropomorfe pictate, imagini ale Zeiþei-Mamã, phalloi,
altarele (fig. 131. 11), sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere), (fig. 131. 16),
ºi spiralo-meandrice. Ritul funerar este cunoscut foarte puþin, fiind vorba de
morminte individuale sau colective, în poziþie chircitã, însoþite de un inventar
specific.
Civilizaþia Sesklo a evoluat ºi în Neoliticul mijlociu grecesc, faza sa
258 Dumitru Boghian
Zarkou fãcând trecerea cãtre cultura urmãtoare, Dimini faza veche. De
asemenea, purtãtorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante
regionale, care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii.
În celelalte pãrþi ale Peloponezului, în Neoliticul timpuriu ºi mijlociu
(mileniul al VI-lea - începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip
Protosesklo-Sesklo dar ºi elemente particulare, în special ceramica monocromã,
strãlucitoare, de tip curcubeu (rainbow ware), ºi cea acoperitã cu un fel de vernis
deschis, brun sau roºiatic (urfirnis), pictatã cu benzi liniare, motive geometrice,
romburi haºurate, triunghiuri, zig-zaguri etc.
În cadrul organizãrii habitatului, se observã o serie de specificitãþi, între
care se remarcã utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi) alãturi de situri
amplasate în zonele litorale, cu locuinþe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. În ceea
ce priveºte domeniul spiritual, plastica antropomorfã ºi zoomorfã a fost destul de
bine ilustratã, în special statuetele feminine, aºezate, cu mâinile împreunate la
piept (Doamna de la Lerna).
Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Hr. Tsountas) a cunoscut o
deosebitã înflorire în Neoliticul mijlociu ºi târziu grecesc (Grecia centralã,
Thessalia, vestul Macedoniei), mai ales în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-
lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc, evoluând de-a lungul a cinci faze, influenþe
ale sale regãsindu-se pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi Transilvania.
Cercetãrile efectuate la Dimini, Tsangli, Arapi, Otzaki, Souphli, Nea
Nikomedia, Elateea, Orchomenos etc. au arãtat cã a existat un habitat diversificat,
întemeiat în funcþie de condiþiile de mediu ºi destinaþia aºezãrilor: sate fortificate
(fig. 132. F), cu locuinþe de suprafaþã, lucrate din cãrãmizi crude, cãtune ºi chiar
adãposturi sub stânci sau grote. Industria liticã era diversificatã, fiind lucratã din
silexuri ºi obsidian (lame, lame trunchiate, gratoare, strãpungãtoare etc.). Din
piatrã ºlefuitã s-au confecþionat: topoare, tesle, râºniþe, fusaiole, proiectile de
praºtie, brãþãri. La acestea se adaugã o importantã industrie osteologicã ºi
podoabele din scoicã Spondylus.
Ceramica este foarte bine reprezentatã de-a lungul tuturor celor cinci faze.
Prima fazã, Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramicã predominant cenuºie sau
neagrã lustruitã (numitã ºi de tip Larissa), vãdind o anumitã influenþã Vinèa A,
puþin decoratã cu alb, cu cenuºiu pe suprafaþa cenuºie (grey-on-grey) ºi, mai rar,
pictatã cu negru pe fondul roºu al vasului (fig. 132. A). În faza a doua, Arapi,
vasele au fost decorate policrom, cu o picturã matã, cu negru pe fond deschis (fig.
132. B). Din faza a treia, Haghia Sophia, se observã o îmbogãþirea a repertoriului
formelor (vasele cu picior în special) ºi decorurilor ceramice, realizate cu picturã
albã pe fondul roºu al recipientelor (fig. 132. C). În faza a patra, numitã ºi Otzaki
(B), era cunoscutã pictura cu negru pe fondul roºu (fig. 132. D), în vreme ce în faza
a cincea, Dimini clasic, ornamentaþia ceramicii a cãpãtat o deosebitã amploare,
decorul combinat fiind foarte rafinat, realizat prin pictare cu brun sau crem, în
asociere cu motivele incizate (fig. 132. E).
Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri, volute,
pãtrate, romburi), ornamente în reþea, „în ºah”, ºi o variatã gamã de spirale ºi
meandre, simple sau combinate, redate prin benzi pictate, organizate în metope,
dovedind strânse legãturi cu civilizaþiile contemporane din rãsãritul Peninsulei
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 259

Fig. 132. Ceramicã Dimini pe faze evolutive (A-E), planul staþiunii

eponime (F) (dupã Lichardus J., Seferiades Ch. I. M.)

Balcanice.
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a acestor comunitãþi, au fost descoperite
gropi rituale (bothroi), de fundaþie sau nu, vase de cult, zoomorfe ºi antropomorfe,
o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, pictatã sau nu, dispusã în diferite
asocieri cultice, chiar în complexe de cult în grote. Ritul funerar este foarte puþin
cunoscut, din faza Tsangli fiind cercetatã o necropolã de incineraþie la Plateia
Magoula Zarkou, unde resturile de cremaþie împreunã cu mici recipiente au fost
depuse în vasele-urnã.
În Neoliticul mijlociu ºi târziu, a doua jumãtate a mileniului al V-lea-
începutul mileniului al IV-lea bc, în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a Greciei, au
evoluat comunitãþi ale culturilor Paradimini ºi Karanovo II-III (Veselinovo),
cunoscute ºi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei)
caracterizate prin mai multe categorii ceramice: finã, monocromã, cenuºie-
neagrã, cu decor canelat; black-topped, cu suprafaþa lustruitã, pictatã cu alb,
brun ºi cu grafit; pictatã cu negru pe angobã cãrãmizie sau cu alb pe angobã
roºie; decoratã cu benzi mate maron, cenuºii ºi violacee pe fond cenuºiu sau
pe angobã gri sau crem.
Descoperirile de la Dikili Tash, Sitagrioi, Akropotamos, Paradimini
demonstreazã existenþa unei continuitãþi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor,
în case din chirpici), a unei diversificate industrii litice ºi osteologice, alãturi de
care, cãtre sfârºitul perioadei, apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). Purtãtorii
acestor comunitãþi au practicat agricultura (grâu, orz, ovãz, linte, mazãre etc.),
creºterea animalelor (ovicaprine, bovine, suine), vânãtoarea ºi culesul.
Despre viaþa spiritualã a acestora vorbeºte bogata plasticã antropomorfã,
260 Dumitru Boghian
naturalistã sau stilizatã, mãsuþele-altar cu trei
picioare, decorate prin pictare ºi incizare, ritul
funerar nefiind încã cunoscut.
În perioada urmãtoare, a Neoliticului
târziu ºi Eneoliticului timpuriu (sfârºitul
mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-
lea bc), în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a
Greciei au evoluat comunitãþile culturii
Marica (Mariþa), care reprezintã, în fapt,
aspectul sudic al complexului cultural Boian-
Karanovo V, interesante fiind, în acest sens,
descoperirile de la Dikili Tash, Sitagrioi,
Akropotamos, Paradimini º. a., urmate, în
Neoliticul târziu/Eneoliticul clasic (mileniul al
IV-lea bc) de purtãtorii aspectului sudic
Fig. 133. Ceramicã Rakhmani (balcanic) al complexului cultural
(dupã Seferiadis) Gumelniþa-Kodžadermen-Karanovo VI.
O parte din zona Thessaliei a fost
ocupatã, în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc, de comunitãþile
culturii Rakhmani, caracterizate printr-o ceramicã originalã, de culoare cafenie,
roºie sau neagrã, policromã, decoratã cu o picturã crudã, groasã, prãfoasã, realizatã
cu culorile albã, roºiaticã, gãlbuie (crusted ware), redând diferite motive spiralice,
meandrice ºi geometrice (arce de cerc, triunghiuri, ºah etc.), care fac trecerea cãtre
epoca bronzului în regiune (fig. 133).
Neoliticul cretan vechi, datat în mileniile al VI-lea - al V-lea bc, este
cunoscut doar prin cercetãrile de la Knossos, în cadrul lui fiind decelatã o fazã
aceramicã. La rândul sãu, Neoliticul cretan a cunoscut o evoluþie fireascã. Astfel,
dacã locuirea aceramicã s-a caracterizat prin bordeie, ulterior au fost realizate
locuinþe temeinice, de cãrãmidã crudã, pe fundaþii de piatrã, dotate cu mai multe
încãperi, cu silozuri ºi cuptoare.
Industria liticã cioplitã a pãstrat multe din tradiþiile microlitismului ºi
geometrizãrii, din piatrã ºlefuitã au fost confecþionate topoare, tesle, mãciuci
perforate etc. Ceramica a fost lucratã dintr-o pastã de bunã calitate, cunoscând mai
multe specii monocromã ºi policromã, neagrã, roºiaticã, cenuºie, lustruitã,
decoratã cu motive plastice sau încrustate ºi pictate (haºuri, „spinãri de peºte”,
benzi punctate, triunghiuri, zig-zaguri, tabla de ºah etc.). De asemenea, sunt
cunoscute numeroase statuete antropomorfe, feminine ºi masculine, din care cele
redate în poziþie aºezatã vor evolua spre schematizare, precum ºi cele zoomorfe,
reprezentând, mai ales, bovine. Ritul funerar era reprezentat de inhumaþia nou-
nãscuþilor, copiilor ºi adulþilor, depuºi în poziþie chircitã.
Multe dintre aceste elemente au fost transmise Neoliticului mijlociu
cretan, caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite neagrã, cenuºie, roºiaticã,
câteodatã angobatã, decoratã cu caneluri ºi incizii (linii drepte, haºuri, benzi
haºurate, “cãpriori”, “spinãri de peºte”, triunghiuri, romburi), care s-a transmis ºi
Neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc).
În zona Cicladelor, în Neoliticul mijlociu ºi târziu (sfârºitul mileniului al
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 261
V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc), într-un mediu specific insular (Antiparos,
Mykonos, Melos, Naxos), s-a dezvoltat cultura Saliagos, care a cunoscut o
economie particularã, bazatã pe agriculturã, creºterea animalelor, navigaþie,
pescuit ºi comerþul cu obsidian de Melos.
Ceramica caracteristicã acestei culturi era
monocromã, cu decor mat, alb pe fond
închis, cu picturã roºie crudã, ºi motive
plastice etc.
* * *
În zona Balcanilor de rãsãrit, pe
teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariþei
ºi aºa-numita Câmpie tracã), s-a dezvoltat,
în Neoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului
al VII-lea - începutul mileniului al VI-lea
BC), cultura Karanovo I ºi II (cercetare V.
Mikov, 1957), cunoscutã ºi în siturile
Azmak, Kazanlyk, Plovdiv-Jassa Tepe º. a.
creatã de agricultorii ºi crescãtorii de
animale ai culturii Protosesklo pãtrunºi în
zonã, probabil dinspre Câmpia Thessaliei.
În cadrul organizãrii habitatului Fig. 134. Ceramicã Karanovo II
uman, au fost întemeiate aºezãri, dupã (dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)
planuri preconcepute, cu locuinþele
rectangulare organizate de-a lungul unor “strãzi”. Casele au fost construite din
lemn ºi lutuialã sau numai din argilã, aproape toate având cuptoare rectangulare cu
cupolã. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperitã o locuinþã
etajatã. Industria liticã a fost confecþionatã din silex cafeniu, provenind din
pãrþile nord-estice ale Bulgariei, importante fiind lamele de secerã, prinse în
mânere de corn.
Ceramica cunoaºte douã specii fundamentale: grosierã, cu decoruri
barbotinate, în relief, ºi finã, monocromã, roºiaticã, unele vase având decoruri
pictate cu alb, dupã ardere, pe suprafaþa ºlefuitã, prezenând ca motive:
triunghiurile, ghirlandele ºi ornamentele liniare. În faza a doua, ceramica pictatã s-
a împuþinat ºi a devenit din ce în ce mai abundentã ceramica cenuºie, ornamentatã
cu caneluri, benzi semicirculare, triunghiuri (fig. 134. 1-10).
Plastica antropomorfã femininã a fost confecþionatã din lut ºi marmurã,
reprezentând personaje steatopige de tipul orantã. De asemenea, au mai fost
confecþionate statuete zoomorfe ºi vase de cult. Ca rit funerar, se practica
inhumaþia copiilor, sub podeaua locuinþelor, ºi a adulþilor în afara acestora, dar în
interiorul aºezãrii.
În partea de nord-vest a Bulgariei, în neoliticul timpuriu (sfârºitul
mileniului al VII-lea - începutul mileniului al VI-lea BC), cu legãturi în civilizaþia
anterioarã, s-a dezvoltat cultura Èavdar-Kremikovci, numitã ºi cultura pictatã
nord-vest bulgarã încadratã în mult mai extinsul complex arheologic: Sesklo-
Starèevo-Karanovo- Kremikovci-Körös-Criº, rãspândit din Grecia, Bulgaria de
NV ºi Serbia, pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi bazinul Criºurilor, Nistru ºi Bugul de
262 Dumitru Boghian
sud, unde au neolitizat populaþiile din respectivele zone.
Cultura Èavdar-Kremikovci (cercetatã începând din 1939), ca ºi cele
înrudite, îºi gãseºte rãdãcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura
Protosesklo), fiind caracterizatã prin locuinþe de suprafaþã, de tipul colibelor
simple (Gãlãbnik), sau mai durabile, cu etaj ºi pereþii lucraþi din lut (Slatina, lângã
Sofia), având la interior vetre, cuptoare ºi silozuri (depozite pentru cereale),
o industrie liticã din silex local sau importat (de bunã calitate) din NE regiunii,
cuarþ, cuarþit ºi amfibolit (pentru piesele ºlefuite), o industrie osteologicã destul
de dezvoltatã (linguri, spatule, cârlige de pescuit, ace de cusut, obiecte de
podoabã) etc.
Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii, cea mai conservatoare
fiind cea grosierã, acoperitã cu barbotinã ºi decoratã cu impresiuni de degete,
unghii, incizii, motive plastice în relief etc. Ceramica finã, acoperitã cu o angobã
roºie sau galbenã, e foarte evoluatã, fiind monocromã sau pictatã, înainte sau dupã
ardere, cu motive spiralice, meandrice ºi geometrice, realizate cu alb, roºu, negru,
în diferite maniere monocrome, bicrome sau policrome. De asemenea, plastica
antropomorfã ºi zoomorfã este bine reprezentatã, alãturi de care au fost
confecþionate vase antropomorfe ºi zoomorfe ºi altare cu destinaþie culticã, legatã
de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. Ritul funerar este reprezentat de câteva
morminte de inhumaþie, aflate în interiorul siturilor (Gradešnica/Gradeºniþa).
În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei, cu excepþia
litoralului, s-a dezvoltat, la începuturile mileniului al VI-lea BC, cultura
Ovèarovo (situl din reg. Tãrgoviºte, studiatã de H. Todorova începând cu 1971),
care prezintã unele asemãnãri cu cultura Karanovo I-II. Aceastã civilizaþie s-a
caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat cãtre locuinþele de suprafaþã,
amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept, în cadrul siturilor de
tip tell. În cadrul industriei litice este evidentã utilizarea silexului local, de bunã
calitate, sau a celui cenuºiu, din care s-au confecþionat piese microlitice geometrice
(trapeze), lame de secerã prinse în mânere de corn de cerb, topoare ºi tesle din
amfiobolit etc.
Ceramica era compusã din mai multe varietãþi: grosierã, cu degresant
vegetal (paie ºi pleavã), monocromã, cu forme globulare ºi semisferice ºi rare
decoruri imprimate, finã, pictatã cu alb, monocromã cenuºie ºi roºiaticã,
ornamentatã mai ales cu caneluri. Se cunosc câteva mese de argilã, care au putut
servi ca altare, ºi o plasticã femininã redusã numeric, schematizatã, statuetele fiind
ornamentate, uneori, cu caneluri. Ca rit funerar era practicatã inhumaþia în cadrul
aºezãrilor, defuncþii fiind depuºi în poziþie chircitã pe dreapta.
În zona de litoral a Traciei, în perioada corespunzãtoare a Neoliticului
timpuriu (Karanovo II, mileniului al VI-lea BC), a fost definitã cultura Conevo,
destul de puþin cunoscutã, care a avut o ceramicã grosierã ºi finã, cenuºie, cenuºie-
neagrã ºi brunã decoratã doar cu caneluri, care, credem, cã poate fi pusã în legãturã
cu ansamblul cultural al Neoliticului mijlociu ºi târziu balcanic, cu ceramicã
cenuºie neagrã, lustruitã ºi canelatã (Vinèa-Hotnica-Dudeºti), cu toate aspectele ºi
faciesurile sale balcano-carpato-dunãrene.
În regiunea centralã a Bulgariei, mai ales în bazinele râurilor Mariþa ºi
Tundža, a evoluat, în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. V-lea bc), cultura
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 263
Karanovo III-Veselinovo, specificã pentru Neoliticul mijlociu din zonã, care, din
punct de vedere economic, prezintã puþine deosebiri faþã de Neoliticul timpuriu.
Astfel, habitatul uman prezintã o serie de elemente de continuitate (planul
predeterminat al locuirii în tell, locuinþele cu pereþii din lutuieli, mobilierul ºi
complexele gospodãreºti din lut etc.).
Ceramica finã a acestei culturi era, aºa cum am vãzut ºi mai sus, de culoare
cenuºie sau cenuºie-neagrã, cu suprafaþa bine netezitã, cu forme bitronconice, rar
decorate. Plastica antropomorfã era bine reprezentatã, împletind tendinþele
naturaliste, în redarea corpului, cu cele schematice, la reprezentarea capului ºi a
trãsãturilor anatomice.
Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumãtate a mileniului
al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc), când, în cea mai mare parte a regiunii, se
formeazã, sub impactul unor puternice prezenþe ºi influenþe venite dinspre
Chalcoliticul anatolian, complexul cultural vinèian, cu ceramicã cenuºie, neagrã,
lustruitã ºi canelatã. Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest ºi în Câmpia Sofiei, s-a
format ºi a evoluat un aspect al culturii Vinèa, numit cultura Kurilo, în vreme ce,
în bazinele râurilor Mariþa ºi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legatã
cultura Kalojanovec.
În aceeaºi perioadã, de genezã ºi evoluþie a culturii Vinèa, în partea nord-
centralã a Bulgariei ºi în Muntenia (România), au evoluat comunitãþile neolitice
târzii ale culturii Hotniþa-Dudeºti (definitã de Eug. Comºa, 1960), care face parte
din acelaºi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramicã cenuºie-neagrã,
lustruitã ºi decoratã prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcã cele de la
Hotniþa-Orlovska, Kaèica, Samovodene (Bulgaria) ºi Dudeºti, Fundeni, Malu
Roºu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtãtorii acestei
culturi au întemeiat aºezãri în apropierea surselor de apã, de regulã pe terase joase,
unele dintre acestea fiind fortificate cu ºanþuri de apãrare, în interiorul lor gãsindu-
se colibe ovale ºi rectangulare, de suprafaþã sau semiadâncite ºi complexele
gospodãreºti.
Ceramica acestei culturi era de culoare cenuºie-neagrã, cu decoruri
canelate ºi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu
elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogãþit, fiind utilizate
benzile spiralice ºi meandrice, incizate ºi umplute cu puncte sau încrustate cu
culoare albã, anunþând cultura urmãtoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual,
sunt cunoscute statuetele antropomorfe ºi zoomorfe, vasele antropomorfe ºi ritul
funerar al inhumaþiei, în poziþie chircitã, pe o parte, fãrã inventar.
În partea de nord-est a Bulgariei, pânã pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un
aspect estic al complexului cu ceramicã cenuºie-neagrã, canelatã, denumit cultura
Usoe (definitã de H. Todorova, 1971). Dacã în prima fazã, ceramica este destul de
grosierã ºi rar decoratã cu caneluri, în fazele evoluate devine mai finã, doar cu
degresanþi minerali în compoziþie ºi cu motive incizate ºi imprimate. A stat la baza
culturii Sava din Eneoliticul timpuriu.
Începuturile Eneoliticului în spaþiul vest-pontic se plaseazã în cea de-a
doua jumãtate a mileniului al V-lea bc (sfârºitul mileniului al VI-lea-începutul
mileniului al V-lea BC), fiind legate de pãtrunderea, dinspre Anatolia, ºi evoluþia
comunitãþilor culturii Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscutã în urma
264 Dumitru Boghian
cercetãrilor din siturile
Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos,
Medgidia, Hârºova, Cernavoda,
Techirghiol, Mangalia (România) ºi
Durankulak, Šabla Balèik,
Draganovo, Èerna, Luljakovo
(Bulgaria). Începuturile acesteia par sã
se fi produs în timpul fazelor evoluate
ale culturilor Dudeºti-Hotnica ºi Usoe,
cu care existã unele interferenþe, la
care ne vom referi în subcapitolul
Fig. 135. Ceramicã Dikili Tash-Slatino Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul
(dupã Bojadjev, Dimov, Todorova)
carpato-danubiano-pontic.
Eneoliticul est-balcanic
(mileniile al IV-lea - al III-lea bc/al V-leaal IV-lea BC) s-a caracterizat prin
conturarea a douã entitãþi etno-culturale, caracterizate printr-o puternicã
individualitate ºi o relativã unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino,
legat de evoluþia culturii Vinèa, ºi complexul Boian-Poljanica-Marica-Sava
moºtenitorul unor tradiþii anterioare ale ceramicii incizate, excizate ºi pictate cu
grafit.
În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) ºi NE Greciei, în prima
jumãtate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino
(studiatã de H. Todorova, I. Èjohadjiev).
Aceastã culturã, care a cunoscut, pe lângã alte
elemente de culturã materialã, numeroase obiecte din
cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogatã plasticã
antropomorfã ºi zoomorfã ºi o ceramicã decoratã cu
decoruri incizate, încrustate cu culoare albã, picturã
cu grafit ºi motive canelate, în urma receptãrii de
influenþe Vinèa C (fig. 135).
Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-
vestul Bulgariei ºi estul Serbiei (decelatã de B.
Nikolov, 1970) ºi s-a caracterizat printr-un habitat
uman polarizat în jurul unor staþiuni centrale, aflate în
apropierea surselor de apã, cu locuinþe durabile,
construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaþii era
de o foarte bunã calitate, de culoare cenuºie, cenuºie-
brunã, lustruitã ºi decoratã cu motive incizate,
spiralice, meandrice ºi geometrice (romburi), (fig. Fig. 136. Ceramicã
136), alãturi de care, în fazele evoluate, au fost Gradešnica (dupã
realizate ºi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe Bojadjiev, Dimov,
ºi zoomorfe. Todorova)
Plastica antropomorfã a fost deosebit de
bogatã, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele în poziþie de orantã,
bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolisticã profundã.
Cultura Marica, dezvoltatã în nordul Greciei ºi bazinele Mariþa ºi
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 265
Tundža (definitã de J. Gaul, 1939), face parte,
aºa cum s-a arãtat, din complexul Boian-
Karanovo V, reprezentând un aspect sudic ºi
este specificã pentru Eneoliticul timpuriu din
zonã, evoluând din cultura Kalojanovec.
Purtãtorii sãi s-au remarcat prin
ocuparea tell-urilor, fortificarea aºezãrilor ºi
prin locuinþe de suprafaþã, construite din lut.
În cadrul industriei litice se cunosc multe
piese realizate din silex balcanic, alãturi de
care apar multe piese de aramã
Ceramica acestei culturi s-a
caracterizat prin diversitatea formelor ºi
decorurilor. Decorurile predominante au fost
cele spiralice, meandrice ºi geometrice,
Fig. 137. Ceramicã Marica realizate prin incizie, excizie, încrustare cu
(dupã Bojadjiev, Dimov,
culoare albã ºi roºie ºi picturã cu grafit. În
Todorova)
plan spiritual, se observã utilizarea
mãsuþelor-altar, a plasticii antropomorfe ºi
zoomorfe ºi a vaselor cu aceleaºi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite ºi pictate cu
grafit (fig. 137).
Cultura Poljanica, rãspânditã în
partea de nord-est a Bulgariei (definitã de
H. Todorova, 1971), este mult mai aproape
de definiþia complexului cultural Boian-
Karanovo V, fiind mai degrabã o variantã
ponticã a acestuia.
Purtãtorii acestei variante au
întemeiat un habitat sistematizat de-a
lungul a douã axe ale aºezãrii, locuinþele
compartimentate, de tipul megaron, ºi
complexele gos-podãreºti fiind aliniate în
funcþie de acestea. Nu este exclusã
existenþa unor construcþii etajate, aºa cum
Fig. 138. Artefacte ale culturii aratã unele modele de lut. Industria liticã a
Poljanica fost confecþionatã din silex balcanic, de
(dupã Bojadjiev, Dimov, bunã calitate, existând, în acelaºi timp, ºi
Todorova) piese de aramã.
Ceramica s-a remarcat atât prin
forme cilindrice, cu picior sau nu, cât ºi cilindro-tronconice, decorate cu o bogatã
ornamentaþie, realizatã prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustãrii cu alb, galben ºi
roºu, ºi a picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice ºi
geometrice (cercuri, triunghiuri haºurate, ºah, „dinþi de lup” etc.). Plastica acestei
variante a complexului Boian-Karanovo V este bogatã ºi variatã, ornamentatã cu
motive incizate. De asemenea, au fost confecþionate ºi utilizate, în practicile
cultice, modele de locuinþe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 138).În domeniul ritului
266 Dumitru Boghian
funerar se cunosc înhumãri în poziþie chircitã, pe partea stângã ºi capul spre est,
dispuse în necropole, asemãnãtoare cu cele de la nord de Dunãre.
În zona litoralului bulgãresc la Mãrii Negre, în Eneoliticul timpuriu (prima
jumãtate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este cunoscutã cultura Sava (H.
Todorova, 1962), care prezintã multe asemãnãri cu cele anterioare ºi, de aceea,
considerãm cã este vorba tot de o variantã regionalã (ponticã) a complexului
Boian-Karanovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluþie fireascã,
apropiatã de cea a culturii Poljanica, fiind decoratã cu incizii, excizii, încrustare cu
alb ºi roºu, picturã cu grafit etc. Plastica, vasele de cult ºi ritul funerar sunt
asemãnãtoare cu cele ale culturii prezentate anterior.
Pe baza unificãrii acestor fonduri s-au nãscut, în Eneoliticul clasic
(mileniul al IV-lea bc), în aceleaºi spaþii ºi în cele vecine (Serbia, România,
Grecia), douã mari complexe
culturale: în vest Sãlcuþa-Krivodol-
B u b a n j º i î n
est Gumelniþa-Kodžadermen-
Karanovo VI, reprezentând
manifestãri plenare ale epocii.
Cultura Krivodol s-a format
ºi a evoluat în valea Strumei ºi vestul
Fig. 139. Ceramica culturii Krivodol Bulgariei, prin variantele sale
(dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova) ajungând pânã în nordul Greciei,
România (Oltenia, cultura Sãlcuþa) ºi
Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgãreºti fiind, pe lângã staþiunea
eponimã, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trãsãturile vieþii materiale sunt,
în mare parte, asemãnãtoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de
individualizare, pot fi citate: existenþa unor aºezãri situate în poziþii dominante, cu
locuinþe de suprafaþã, construite din lemn ºi argilã, pe o temelie de piatrã, etajate
câteodatã, dotate cu sanctuare casnice (Teliš), prezenþa multor obiecte
confecþionate din aramã, unele de mari dimensiuni (topoare Ploènik, tesle, cârlige,
podoabe etc.), o bogatã ºi diversã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, împreunã cu
vase cultice de acelaºi fel, existenþa sigiliilor (pintadere) ºi a vaselor cu o
simbolisticã complexã ce pare a indica o protoscriere.
Ceramica acestei culturi se caracterizeazã printr-o puternicã tradiþie
vinèianã, fiind cunoscute mai multe specii ºi categorii, care au cunoscut o normalã
evoluþie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecþionat o
ceramicã finã, adesea cu forme carenate, cu suprafaþa cenuºie, brunã, neagrã sau
bej, decoratã cu caneluri, incizii ºi încrustare cu culoare roºie, picturã cu grafit. În
fazele evoluate apare ºi pictura cu un strat gros de culoare galbenã sau alb-
roºiaticã.
Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile,
triunghiurile, combinate cu canelurile verticale (fig. 139).
Cãtre sfârºitul culturii, ca urmare a restructurãrilor etno-culturale care s-au
petrecut, la finalul Eneoliticului clasic (a doua jumãtatea mileniului al IV-lea bc/al
V-lea BC), în valea Dunãrii mijlocii ºi de Jos ºi în spaþiul carpato-balcanic, s-a
format vastul complex cultural Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 267
Hunyadihálom, care anunþã încheierea perioadei eneolitice ºi geneza complexelor
culturale specifice epocii timpurii
a bronzului. În acest context,
cultura Krivodol a evoluat cãtre
cultura Galatin, încadratã în aºa-
numitul “orizont al torþilor
pastilate” (Scheibenhenckel).
Cultura Kodžadermen-
Karanovo VI (definitã de R.
Popov, 1901, V. Mikov, 1937),
dezvoltatã în estul Bulgariei ºi
câmpia tracã, are ca situri mai
importante, pe lângã cele
eponime: Ruse, Kubrat,
Radingrad, Hisarlika, Poljanica,
Ovèarovo, Azmak, Varna I,
Devnja, Durankulak etc. Aceasta
a cunoscut, împreunã cu celelalte
variante (Gumelniþa/România,
Varna/litoralul pontic ºi aspectul
grecesc), o deosebitã înflorire,
care s-a datorat ºi poziþiei ocupate
de aceste comunitãþi, spaþiul lor
geografic constituind o veritabilã Fig. 140. Ceramica Kodžadermen-
placã turnantã între Eneoliticul Karanovo VI
final anatolian, Neoliticul târziu (dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)
cretan ºi cicladic ºi civilizaþiile
contemporane din Balcani, valea Dunãrii, zona carpaticã ºi cea nord-vest ponticã,
numeroase elemente superioare de culturã materialã (piesele de aur, cupru, silexul
balcanic, scoicile Spondylus) ºi spiritualã (idolii cicladici en violon), din
Mediterana Orientalã, fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale,
terestre, marine ºi fluviale.
Nãscutã din evoluþia puternicului fond Boian-Marica-Poljanica-
Karanovo V, cu influenþe receptate din partea Eneoliticului anatolian ºi oriental,
cultura Kodžadermen-Karanovo VI, cu variantele sale; prezintã o serie de
elementede continuitate, între care modul de întemeiere a habitatului sistematizat
ºi ierarhizat, aºezãrile, dispuse de-a lungul vãilor apelor, fiind fortificate cu ºanþuri,
valuri ºi palisade. Locuinþele de suprafaþã sunt aliniate de-a lungul unor „stradele”
ºi prezintã cuptoare ºi alte amenajãri gospodãreºti, dovedind o deosebitã grijã
pentru asigurarea sanitãþii locuirii, pentru amenajarea ºi gestionarea spaþiului. În
centrul aºezãrilor se gãsea o casã mare, în care se pãstrau, probabil, rezervele de
grâne, ºi construcþiile-sanctuar.
Industria liticã era diversificatã, fiind confecþionatã din silex cafeniu de
bunã calitate (balcanic ºi dobrogean), iar metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã
amploare, realizându-se piese de diferite dimensiuni.
Ceramica, în general, de bunã ºi foarte bunã calitate, era lucratã în anumite
268 Dumitru Boghian
centre, cunoscând o mare varietate de forme, în special bitronconice, carenate.
Dacã ceramica grosierã era, cel mai adesea, barbotinatã ºi decoratã cu motive
simple incizate, ceramica finã ºi foarte finã a fost ornamentatã în tehnica inciziei,
pictãrii, cu culoare albã, roºie, cu grafit ºi, mai rar, cu praf de aur, ºi prin imprimare.
Motivistica decorului ceramicii culturii Kodžadermen-Karanovo VI este deosebit
de bogatã ºi este compusã din motive spiralice ºi meandrice, mult schematizate,
geometrice (cercuri, motive cruciforme, ºah, romburi etc.), alcãtuind o
simbolisticã cu evident caracter uranian (fig.140).
Deosebit de bine evidenþiat este domeniul practicilor cultice, reprezentat
de existenþa sanctuarelor, a complexelor de cult, casnice ºi comunitare, exprimate
prin modele ale unor locuri ceremoniale, ca cele de la Ovèarovo, ºi printr-o
abundentã plasticã antropomorfã, femininã, în special, naturalistã sau extrem de
schematizatã, lucratã din lut, os, marmurã, metal (aramã, aur). La acestea se adaugã
elemente de plasticã pãtrunse din lumea cicladicã (idolii en violon) sau thessalianã
(idolii cu cap mobil). Ritul funerar este bine cunoscut, defuncþii fiind înhumaþi în
poziþie chircitã pe stânga, cu capul spre est, însoþiþi de un inventar mai bogat sau
mai sãrac, în funcþie de statutul social ºi spiritual al fiecãruia (vezi necropola de la
Varna).
Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturatã,
asemãnãtoare, în multe privinþe, cu cea a marilor civilizaþii ºi complexe culturale
orientale sau microasiatice.
Deºi este consideratã drept fenomen etno-cultural separat, cultura Varna
(H. Todorova, 1968) reprezintã o parte integrantã a marelui complex Gumelniþa-
Kodžadermen-Karanovo VI, diferenþele datorându-se pãstrãrii mai îndelungate, în
domeniul ceramicii, a unor tradiþii de tip Usoe, Hamangia, Poljanica (ceramica
neagrã sau brunã, lustruitã, decoratã cu motive incizate ºi încrustate cu culoare albã
sau roºie, sau pictate cu grafit, plastica), comunitãþi care au fost înglobate, în
decursul timpului, în noile sinteze eneolitice pontice. Pentru ritul funerar al acestei
variante pontice, trebuie menþionate necropolele de la Varna I (morminte întinse,
pentru bãrbaþi, unele foarte bogate, chircite pe stânga, pentru femei, cenotafe etc.),
Devnja ºi Durankulak, inventarul acestora dovedind o strictã diferenþiere socialã,
ereditarã, ºi existenþa unei pãturi conducãtoare supraregionale sau protostatale.
Cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al V-lea BC,
cultura Kodžadermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare, o
parte a comunitãþilor sale fiind cucerite ºi asimilate de purtãtorii orizontului
pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, ºi s-a format
cultura Pevec/Cernavoda I, care mai pãstrezã unele elemente anterioare. Alte
comunitãþi s-au retras în zone deluroase ºi montane, continuând tradiþia
Kodžadermen-Karanovo VI, sau au pãtruns în mediul civilizaþiilor vecine
(Krivodol, Cucuteni-Tripolie). Pe acest fond s-au format o serie de civilizaþii
specifice Eneoliticului final ºi Epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice
(cultura Ezero).
* * *
Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starèevo-
Körös-Criº (sfârºitul mileniului al VI-lea - sfârºitul mileniului al V-lea bc), care
face parte din complexul cardial circummediteranean, îºi gãseºte originile, aºa
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 269
cum am vãzut, în cultura Protosesklo cu care este înrudit, dupã cum o dovedesc
descoperirile de la Anzabegovo, Donja Branjavina ºi Vršnik (Serbia), Cârcea,
Ocna Sibiului ºi Gura Baciului (România). Dezvoltate de-a lungul a patru faze,
fiecare cu caracteristicile ei, aceste comunitãþi au cunoscut fenomene istorico-
culturale particulare printre care ºi asimilarea, în drumul lor cãtre nord ºi nord-est,
de noi triburi epipaleolitico - mezolitice mult întârziate (Moldova/România, Rep.
Moldova, Ucraina), pe care le-au neolitizat, prin colonizare ºi aculturaþie, iar prin
rãspânirea lor spre nord-vest au dat naºterea unui alt mare complex încadrat în
Neoliticul timpuriu, caracteristic pentru valea Dunãrii mijlocii ºi, parþial, a celei
superioare, ansamblul liniar ceramic sau Danubian. De aceea, în vastul spaþiu de
rãspândire (Kossovo. Bosnia, Serbia, Voivodina, sud-estul Ungariei, România,
Rep. Moldova, V. Ucrainei), aceste comunitãþi au dezvoltat mai multe aspecte ºi
faciesuri, unele abordate anterior.
Purtãtorii acestui complex cultural au practicat agricultura, pãtrunzând în
câmpiile aluvionare din vãile Dunãrii, Tisei, Dravei, Savei ºi Moravei, ºi creºterea
animalelor, în legãturã cu ultima ocupaþie, putând fi menþionatã ocuparea ºi
exploatarea unor zone cu resurse salifere, cum ar fi cele din Transilvania (Ocna
Sibiului, ªeuºa, Gura Baciului) ºi Moldova (Solca, Lunca ºi Oglinzi).
Tipurile de aºezãri ºi de locuinþe Starèevo-Körös-Criº au fost foarte
variate, ca urmare a adaptãrii dinamice la noi ºi noi ecosisteme. Astfel, deºi
aºezãrile dovedesc o relativã stabilitate, fiind întemeiate pe terasele de luncã ale
râurilor, în strânsã legãturã cu tipul incipient al agriculturii itinerante ºi modul de
creºtere a animalelor, tipurile de locuinþe au fost diferite, cunoscându-se bordeiele
ºi locuinþele simple de suprafaþã, de regulã de formã rectangularã, însoþite sau nu
de o serie de anexe din lemn ºi lutuieli.
Industria liticã a acestor comunitãþi era confecþionatã din varietãþi locale
sau regionale de silex, lamele ºi gratoarele, în principal, pãstrând dimensiuni mici
ºi mijlocii, în timp ce, din piatrã
ºlefuitã au fost confecþionate
topoare ºi tesle calapod sau cu
profil simetric, râºniþe,
frecãtoare etc. Din os au fost
realizate ace de cusut, spatule ºi
linguri. În faza târzie a
complexului cultural, au
pãtruns, ca urmare a influenþelor
exercitate de ansamblul cultural
al Neoliticului mijlociu ºi târziu
balcanic, cu ceramicã cenuºie
neagrã, lustruitã ºi canelatã
( Vi n è a - H o t n i c a - D u d e º t i ) , Fig. 141. Ceramicã ºi plasticã Starèevo
primele obiecte mãrunte (dupã Marijanoviè Br.)
de cupru.
Ceramica Starèevo-Körös-Criº cuprinde mai multe specii ºi, chiar dacã
dovedeºte o anumitã îndepãrtare faþã de modelele egeo-balcanice, pãstrezã
moºtenirile parentale ºi o deosebitã forþã de supravieþuire a arhetipurilor. Formele
270 Dumitru Boghian
specifice au fost cele tradiþionale: semisferice ºi globulare, cu picior inelar sau
lobat, transmise, ulterior, complexului liniar- ceramic.
Astfel, numeroasã a fost ceramica grosierã, cu suprafaþa barbotinatã ºi
decoratã cu motive incizate (zig-zaguri), imprimate cu degetele ºi unghia (motivul
“în spic”), considerate influenþe de tip Impresso-Cardial, ºi reprezentãrile în relief.
Ceramica finã, lucratã cu nisip ºi micã în compoziþie, se subdivide în mai multe
tipuri: cu picturã albã pe fondul roºu angobat al vasului, picturã neagrã, brunã ºi
roºiaticã, pe fondul deschis al vasului, ºi policromã. Motivele pictate sunt diverse:
ghirlande, spirale, meandre, motive geometrice, fiind, câteodatã, asociate cu cele
incizate ºi/sau imprimate. În unele cazuri, conservate în mod excepþional, se
cunosc ºi recipiente de lemn (Grãdinile), care respectã forma celor din argilã
(fig. 141.1-4, 10-13).
În domeniul spiritual, se încadreazã statuetele antropomorfe feminine, cu
steatopigie mai mult sau mai puþin pronunþatã, cilindrice (fig. 141. 7-9),
pintaderele, amuletele, diferite variante de mãsuþe-altar, cu trei sau patru picioruºe,
cu sau fãrã recipient la partea superioarã (141. 5-6). Ritul funerar este puþin
cunoscut, fiind vorba de înhumãri în poziþie chircitã, dispuse printre locuinþele din
aºezare, decedatul fiind, uneori, însoþit de obiecte de inventar. Tipul antropologic
specific acestor comunitãþi a fost cel mediteranoid gracil. Purtãtorii complexului
Starèevo-Körös-Criº s-au “topit”, parþial, în cadrul proceselor etno-culturale
ulterioare ale Neoliticului mijlociu ºi târziu (Vinèa-Hotnica-Dudeºti), parþial în
sinteza liniar-ceramicã, la care au participat din plin.
În zona Macedoniei, din împletirea elementelor de tip Starèevo târzii cu
cele de tradiþie Sesklo, au luat fiinþã, în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-
lea bc), culturile: Anzabegovo-Vršnik, cu ceramicã pictatã cu alb pe fondul de
culoare închisã al vasului, în fazele timpurii, ºi picturã de culoare închisã pe fond,
în fazele mai noi, cu motivisticã geometricã, spiralicã ºi meandricã, ºi Velušina-
Porodin (în Câmpia Pelagoniei), caracterizatã printr-o ceramicã grosierã, cu
forme semisferice, barbotinatã ºi decoratã cu impresiuni, ºi o ceramicã finã, pictatã
cu alb pe fond închis, prezentând motive geometrice (triunghiuri, lunule, picãturi,
benzi etc), care s-au dezvoltat ºi în eneolitic. În cadrul ultimei culturi, interesante
sunt o serie de modele miniaturale de locuinþe ºi vasele cu reprezentãri de
feþe umane.
În partea de vest- nord-vest a Balcanilor, pe coasta Adriaticei (de la
Trieste/Italia pânã în nordul Albaniei ºi Herþegovina), în mileniile al VI-lea - al V-
lea bc, a evoluat o variantã a complexului Impresso-Cardial, cunoscutã prin
cercetãrile din Grotta Gialla ºi Grotta della Tartuga (Trieste, Italia), Šandalja
(Pula), Danilo (Šibenik), în Herþegovina etc., având analogii deosebite atât în ceea
ce priveºte tipul de aºezare (în grote ºi deschise, cu colibe uºoare de suprafaþã),
industria liticã de tradiþie microliticã ºi geometricã, ocupaþiile (creºterea
animalelor ovicaprine, porcine, câini, agricultura incipientã, culesul, pescuitul ºi
vânãtoarea), ceramica cu forme puþine, în special ovoidale ºi conice, decorate
cu impresiuni realizate cu scoica, cu degetele, unghiile ºi instrumente ascuþite
ºi dinþate.
În Bosnia centralã, la Obre I (în apropiere de Kakanj), pentru sfârºitul
mileniului al VI-lea bc ºi începutul celui urmãtor, s-a realizat o interesantã mixturã
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 271
Starèevo-Impresso, materializatã printr-o îmbogãþire evidentã a formelor de
culturã materialã ºi spiritualã: colibe de suprafaþã, o industrie liticã ºi osteologicã
mai bine reprezentatã, expresie a unei societãþi neolitice bazate pe creºterea
animalelor, vânãtoare ºi agriculturã. Ceramica de tip Starèevo-Impresso îmbinã
cele douã componente, atât în forme cât ºi în decor. În domeniul cultului sunt mai
numeroase elementele de tip Starèevo (mãsuþe-altar, discuri din piatrã ºi lut ars,
statuete etc.).
Pe coasta rãsãriteanã a Mãrii Adriatice ºi în zona dalmatã, în Neoliticul
mijlociu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc)
s-a dezvoltat cultura Danilo, a cãrei ceramicã, cu forme semisferice ºi conice cu
picior inelar, a fost decoratã cu impresiuni încrustate cu culoare roºie ºi picturã
brunã închisã, motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism
riguros (capete de spirale ºi meandre), reprezentãri în formã de C ºi S, triunghiuri,
romburi, zig-zaguri, „tabla de ºah” etc.
În Bosnia, în paralel cu comunitãþile Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj,
cunoscutã prin cercetãrile din situl de la Obre I. Aceastã dualitate culturalã a
persistat ºi în Neoliticul târziu, când în zonã a evoluat cultura Hvar-Lisièièi, care a
înlocuit cultura Danilo din zona litoralã, în timp ce cultura Kakanj s-a transformat
în cultura Butmir. Dacã în perioada anterioarã, ceramica era incizatã ºi,
câteodatã, pictatã, cultura Butmir a marcat o anumitã modificare, fiind
predominante vasele negre lustruite, cu frecvente decoruri canelate, alãturi de care
au fost utilizate ºi motive spiralice.
În Albania, Neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin douã zone culturale
oarecum distincte: litoralul adriatic, care a fost încadrat în complexul Impresso-
Cardial, în timp ce partea esticã a fost legatã de complexul egeeano-balcanic.
Astfel, pentru prima zonã, au fost proprii, în Neoliticul timpuriu, cultura Blaz II,
ºi, în Neoliticul mijlociu, cultura Cakran, caracterizate prin decoruri imprimate ºi
incizate. În Neoliticul târziu, în spaþiul albanez este cunoscutã cultura Malik I-
Kamnik, care a evoluat, începând cu faza a II-a, cãtre Eneoliticul timpuriu.
Ceramica acestei culturi era lustruitã ºi pictatã, cu brun, roºu ºi tricrom pe fondul
vasului, alãturi de care era prezentã decorarea cu picturã onctuoasã (crusted ware),
incizia ºi incrustaþia.
În perioada Neoliticului final, au pãtruns ºi s-au extins, într-o mare parte a
Balcanilor (Serbia, Kosovo, Voivodina, Slavonia/Croaþia, Bosnia, Muntenegru,
Banat, Transilvania, Oltenia/România, nord-vestul Bulgariei), aºa cum am arãtat
mai sus, comunitãþile chalcolitice cu ceramicã cenuºie-neagrã, lustruitã ºi
canelatã, dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural
Vinèa, care a cunoscut, astfel, mai multe variante regionale ºi acoperã întreaga
perioadã a Eneoliticului timpuriu ºi mijlociu (jumãtatea mileniului al V-lea-
jumãtatea mileniului al IV-lea bc).
Originea ei pare a fi anatolianã, rãspândirea sa înscriindu-se într-un nou
val migratoriu, care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B, au asimilat sau au
dislocat elementele anterioare ale Neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanicã ºi
valea Dunãrii.
În ceea ce priveºte habitatul uman, purtãtorii complexului vinèian, au
ocupat terasele din apropierea apelor, ºi-au fortificat aºezãrile, perpetuarea locuirii
272 Dumitru Boghian
pe acelaºi loc conducând ºi la formarea
unor tell-uri. În cadrul aºezãrilor, în fazele
mai timpurii, s-au construit colibe
semiadâncite, ovale, cu mobilier de lut, iar
în fazele dezvoltate locuinþe de suprafaþã,
de multe ori cu platformã de lut ars, dintre
care unele au avut forma de megaron.
Industria liticã, confecþionatã din
materii prime locale sau de import, era
diversificatã, ca de altfel ºi industria
osteologicã. În fazele dezvoltate ale
Fig. 142. Ceramicã ºi plasticã complexului cultural, au fost realizate ºi
Vinèa (dupã Lichardus J. Müller-
utilizate numeroase piese de aramã, multe de
Karpe H.)
mari dimensiuni, legate, probabil, de
exploatarea unor mine ca Rudna Glava ºi Ai Bunar.
Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitarã, lucratã într-o
pastã de bunã calitate, cenuºie, neagrã sau brunã, lustruitã, cunoscânde ca forme:
vasele bitronconice, carenate, vasele cu picior conic, amforele, pithoi, capace cu
reprezentãri umane. Decorul predilect a fost cel canelat ºi plisat, dispus vertical,
oblic, încruciºat, la care s-au adãugat diferite tehnici de incizie, impresiune ºi
pictare, mai ales dupã ardere, într-o motivisticã variatã: benzi lustruite, fascicole de
incizii, triunghiuri ºi alte motive geometrice,
dintre care unele ar putea fi interpretate ca
elemente de protoscriere (fig. 142 ºi 143).
Plastica antropomorfã ºi zoomorfã a
fost deosebit de bogatã, cunoscându-se
diferite tipuri, mai ales antropomorfe
feminine, cilindrice ºi plate, cu ºoldurile
hipertrofiate, ºi capul modelat triunghiular,
redând trãsãturi anatomice asianice. Aceste
reprezentãri au fost gãsite într-o multitudine
de situaþii, unele indicând clare contexte
rituale.
Acest complex cultural s-a dezvoltat
pe parcursul a mai multor faze (Vinèa A-D, cu Fig. 143. Ceramicã ºi plasticã
mai multe etape, dupã Vl. Milojèiè, ºi Vinèa Vinèa (dupã Marijanoviè)
Turdaº I ºi II, etapa Gradac, Vinèa-Ploènik I ºi
II, cu mai multe etape, dupã M. Garašanin). Complexul cultural vinèian a intrat în
contact cu comunitãþile culturii liniare, participând la naºterea ºi dezvoltarea
multor culturi eneolitice din spaþiul carpatic, balcanic ºi valea Dunãrii mijlocii ºi
inferioare. Din împletirea elementelor starèeviene ºi vinèiene, între Drava ºi Sava,
din Bosnia pânã în Transdanubia, s-a format ºi a evoluat paralel cu cultura Vinèa,
cultura Sopot, cunoscutã ºi sub numele de Sopot-Lengyel, cunoscând mai multe
faciesuri regionale.
* * *
Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale Neoliticului timpuriu
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 273
circum-mediteranean (sfârºitul mileniului al VII-lea bc) este cel Cardial, care a
primit acest nume de la maniera specificã de decorare a ceramicii prin impresiuni
realizate cu ajutorul scoicii Cardium edule. Ca fenomen cultural al neoliticului
timpuriu, acesta a fãcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramicã
imprimatã (Impresso), care s-a rãspândit din Africa de Nord ºi Grecia pânã pe
coastele atlantice ale Franþei (regiunea de centru-vest ºi sud). Cultura cardialã a
fost, în principal, o civilizaþie de coastã maritimã, vestigii ale comunitãþilor
acesteia fiind descoperite, în principal, în NV Italiei, zona Languedoc-Roussillon
din Franþa, coasta rãsãriteanã a Spaniei ºi cea a Portugaliei, dar influenþe ale sale se
gãsesc, în unele cazuri, în Peninsula Balcanicã (mileniul al VI-ea bc). În mod
firesc, în acest vast areal circummediteranean, purtãtorii complexului cultural
Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale, care poartã, însã,
amprenta decorului ceramic specific. În aceste condiþii, se pare cã purtãtorii
culturii cardiale au neolitizat
regiunile unde s-au aºezat,
introducând: cultivarea plantelor,
creºterea animalelor, ºlefuirea
uneltelor de piatrã ºi
confecþionarea ceramicii.
Locuirile cardiale erau
amplasate în grote ºi în adãposturi Fig. 144. Ceramicã Impresso-Cardial din
sub stânci, ca la Châteauneuf-lès- Calabria (Italia) (dupã Ammerman)
Martigues (la gurile Rhônului,
Franþa) unde existã, probabil, o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice
(castelnoviene) ºi cele ale culturii cardiale propriu-zise. Una dintre cele mai
complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var, Franþa).
Modul de viaþã al comunitãþilor cardiale este cunoscut ºi în grotele Gazel ºi
Roc de Dourgne (Aude), Baume de Montclus (Gard), Camprafaud-à-Ferrières þi
Saint-Pierre-de-la- Fage (Hérault), în Franþa. Ca aºezare deschisã este cunoscut
satul de la Couthézon (Vaucluse, Franþa),
alcãtuit din mai multe colibe cu plan circular ºi
vetre exterioare. Aºezarea de pe litoral, de la
Leucate (Pirineii rãsãriteni) reprezintã un tip
particular de habitat, specific pentru condiþiile
zonei. În acelaºi timp, se socoate cã acest sit ar fi
putut fi un punct de plecare în transhumanþele
montane, în care ºi adãpostul Jean Cros (Franþa)
ar fi putut fi un popas pentru creºterea
animalelor.
În cadrul industriei litice cardiale se
menþin piesele de tradiþie microliticã: trapeze ºi
alte piese compuse, care existau ºi în
Castelnovian, vârfurile de sãgeatã ºi mici
Fig. 145. Ceramicã cardialã topoare ºlefuite, realizate din roci dure.
din sudul Franþei Gratoarele, lamele denticulate („fierãstraiele”)
(dupã Vaquer J.) ºi strãpungã-toarele au fost confecþionate din
274 Dumitru Boghian
lame masive. Prezenþa lamelelor de obsidian confirmã existenþa relaþiilor
comerciale medite-raneene pe calea apei, în principal contactele cu insulele
vulcanice, aºa cum este Lipari sau Melos, aceastã materie primã fiind menþionatã
în multe aºezãri. Alte exemple de continuitate zonalã a industriei microlitice
mezolitice este prezentã în nordul (valea Adige, lângã Trento), centrul (Maddalena
du Muccia, Marche), sudul ºi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei, în situri ceramice
datate în mileniile al VII-leaal V-lea bc, precum ºi în siturile cercetate în Spania
(Coveta de l'Or, Valencia) ºi Portugalia.
Ceramica era modelatã în forme globulare cu fundul rotunjit ºi polonice,
vasele fiind arse la roºu-vineþiu, având ca mijloace de prindere: ºnururi orizontale
netezite, butoane ºi torþi bandate, fiind semnalate diferenþieri regionale între
siturile din sudul Italiei (Liguria, Calabria, Sicilia) ºi cele din jurul Adriaticii, în
special cele de pe coasta vesticã a Peninsulei Balcanice ((Bosnia ºi Hertegovina),
între aºezãrile provensale (Châteauneuf-lès-Martigues) þi cele din Languedoc
(Gazel) sau între cele din zona Valenciei þi Barcelonei þi sudul Spaniei. Motivele
decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor Cardium, cu un
pieptene sau cu unghia, formând linii în zig-zag, dispuse în benzi orizontale sau în
panouri ºi metope, la partea superioarã a vaselor, în aºa-numitul stil Impresso-
Cardial (fig. 144-145).
Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante ºi creºterea
animalelor, prin transhumanþã, au condus la rãspândirea ceramicii cardiale care a
ajuns pânã în Ardèche, la Ronze þi Oullins (Franþa). Ulterior, aceastã culturã a
evoluat ºi se poate vorbi de un Epicardial, dezvoltat, în mileniul al IV/lea bc, pânã
în Masivul Central Francez.
În Corsica, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul mileniului al V-lea
bc, au evoluat comunitãþile grupului cultural Basian (situl Basi), care a fãcut
parte din complexul cultural cardial, specific pentru lumea mediteraneanã, ai cãrui
purtãtori erau agricultori ºi crescãtori de animale, în special de ovine.
* * *
Complexul liniar-ceramic, denumit ºi Bandkeramik (F. Klopfleish,
1903) sau Linear-bandkeramik, Rubané, Volutová keramika sau Ceramika
wstêgowa, ºi Danubian (considerat de G. Childe drept cel mai vechi neolitic din
Europa dunãreanã) desemneazã ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din
Europa centralã ºi vesticã, rãspândit de la Marea Neagrã ºi pânã la Atlantic ºi
individualizat prin totalitatea manifestãrilor sale, care denotã o realã unitate în
diversitate, atât în ceea ce priveºte economia, modul de întemeiere a aºezãrilor ºi
locuinþelor, cât ºi ritualul funerar ºi celelalte componene ale spiritualitãþii. Acest
complex cultural cuprinde douã entitãþi (variante) principale: Ceramica liniarã
orientalã ºi Ceramica liniarã occidentalã, precum ºi toate variantele ºi
faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctatã (La Céramique
Pointillée), Hinkelstein, Grossgartach, Rössen, Liniarul recent (târziu) din
Bazinul Parizian etc.
Complexul cultural liniar-ceramic s-a format la sfârºitul mileniului al VI-
lea ºi în prima jumãtate a mileniului al V-lea bc, ca urmare a contactelor ºi
sintezelor/asimilãrilor dintre purtãtorii complexului cultural Starèevo-Criº/Körös,
care s-au rãspândit în valea Dunãrii Mijlocii (pannonice), Transdanubia (regiunea
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 275
de la vest de Dunãre) ºi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria ºi Slovacia), cu
cei ai Epipaleoliticului - Mezoliticului local mult întârziat, individualizându-se, de
foarte timpuriu, cele douã ramuri (variante) cultura liniar-ceramicã occidentalã ºi
cultura liniar-ceramicã orientalã, care s-au rãspândit ºi au evoluat în mod specific.
Astfel, din zona de origine (Transdanubia, la vest de Dunãre, în apusul
Ungariei), purtãtorii culturii vestice cu ceramicã liniarã s-au rãspândit ºi au
colonizat succesiv, încã din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc), cea
mai mare parte a Europei centrale, ajungând pânã în nordul Poloniei, în landurile
Hessa, Saxonia inferioarã, valea Rhinului (Baden-Wurtemberg ºi Rhenania-
Palatinat), Hanovra, punând bazele aºa-numitului Complex cu ceramicã liniarã
occidentalã sau Danubian (G. Childe). Începând cu cea de-a doua etapã
(începuturile celei de a doua jumãtãþi a mileniului al V-lea bc), au fost colonizate
regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior ºi Limbourg (Olanda), în vreme ce,
în cea de-a treia etapã (sfârºitul mileniului al V-lea bc), au ocupat Bazinul Parizian,
cum se observã în situl de la Larzicourt (Franþa). În cursul dezvoltãrii lor (mijlocul
mileniului al V-lea bc), comunitãþile liniar-ceramice occidentale au trecut la nordul
ºi rãsãritul arcului carpatic, ºi s-au aºezat în Polonia sudicã, Moldova ºi Ucraina
vesticã, unde au format variante încadrate într-o culturã liniar-ceramicã nord ºi
est carpaticã care a menþinut o puternicã legãturã cu zonele de origine. Este
posibil ca deplasarea comunitãþilor liniar-ceramice spre vest, nord-vest ºi est-nord-
est sã se fi realizat în condiþiile presiunilor exercitate de rãspândirea, dinspre
Anatolia ºi Balcani a comunitãþilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu
ceramicã neagrã, lustruitã ºi canelatã (în special Vinèa-Hotniþa-Dudeºti), care s-a

Fig. 146. Situri neolitice ºi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (dupã
Dictionnaire de la Préhistoire )

suprapus ºi peste o fireascã creºtere demograficã care a determinat o presiune

adaptativã asupra ecosistemului ºi cãutarea unor noi resurse de supravieþuire.
Începând cu cea de-a doua etapã, se observã o regionalizare a dezvoltãrii
comunitãþilor liniar-ceramice occidentale, vizibilã, mai ales, în domeniul
decorului ceramicii. Astfel, în Cehia, Moravia ºi Slovacia s-a dezvoltat stilul
276 Dumitru Boghian
Aèkovy iar mult spre vest, în Germania, stilul Flomborn. De asemenea, în
regiunile danubiene (Transdanubia, Moravia, Austria inferioarã, Slovacia vesticã)
(fig. 149) s-a dezvoltat ceramica liniarã zisã cu capete de note muzicale, care a
evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovèe) (fig. 150). În acelaºi timp, în
regiunile Elbei (Boemia, Germania de est ºi o parte a Poloniei), în decorul
ceramicii se observã o predilecþie pentru spirale ºi meandre, compuse din benzi
umplute cu puncte, din care a derivat tipul Šárka (fig. 151). Spre vest, în regiunile
rhenane, evoluþia stilisticã a decorului ceramicii a fost legatã de derivarea benzilor
în formã de arc de cerc, de spiralele ºi meandrele umplute cu incizii ºi impresiuni,
precum ºi de decorurile executate cu pieptenele (tipul Plaindt) ºi de prezenþa
motivelor înguste „în cãpriori”, aºa
cum se cunosc în ceramica liniarã
occidentalã târzie din Bazinul
Parizian.
Referitor la modul de viaþã,
purtãtorii ceramicii liniare occidentale
au practicat cultivarea plantelor
(diverse specii de grâu, orz, linte,
mazãre, in), creºterea animalelor
(bovine, ovi-caprine, porci, câini),
vânãtoarea, culesul, meºteºugurile.
Fig. 147. Locuinþe neolitice central- Satele culturii ceramicii liniare
europene. 1. Bylany; 2. Zwenkau; 3. occidentale au fost întemeiate, de
Deiringen-Ruploh; 4. Postoloprty regulã, pe soluri loessoide sau în
(dupã Lichardus J.) apropierea acestora, cu excepþia sitului
de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) ca
ºi a altora din Bazinul Parizian,
amplasate pe primele terase ale
râurilor sau în apropierea zonelor
inundabile. Aºezãrile au fost
fortificate, adesea, cu ºanþuri de
apãrare, cu secþiunea în V sau U,
dublate de palisade, amplasate în
apropierea aºezãrilor sau chiar în
interiorul lor, aºa cum sunt cele de la
Eilsleben, Aldenhoven, Köln-
Lindenthal (Germania), care pun în
continuare probleme legate de funcþia
Fig. 148. Fortificaþii neolitice din acestor întãrituri antropice (fig. 148).
centrul Europei. 1. Köln-Lindenthal; 2. Cel mai adesea, locuinþele erau
Langweiler 9; 3. Tešetice; 4. Bochum- rectangulare, cu orientarea NV-SE,
Harpen; 5. Kothingeichendorf (dupã lungimea variind, aºa cum am vãzut în
Lichardus J.) capitolul anterior, între 6 ºi 45 m, în
timp ce lãþimea era destul de
constantã, de aprox. 6-7 m. Locuinþele cu patru nave erau construite din stâlpi de
lemn ºi s-au decelat, dupã dispunerea stâlpilor în partea centralã a caselor, structuri
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 277
în formã de Y (tipul Geleen) ºi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaþi (tipul Elsloo)
(fig. 147).În acelaºi timp, sãpãturile efectuate în unele staþiuni importante, ca cele
de la Bylany (Cehia), Olszanica (Polonia), Hienheim, Aldenhoven, Köln-
Lindenthal (Germania), Elsloo (Limbourg, Olanda) ºi Cuiry-lès-Chaudardes
(Franþa) au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice
între diferitele structuri de locuire ºi datarea precisã a acestora, pentru stabilirea
succesiunilor ºi modelelor de locuire.
Astfel, la Bylany (Kutná Hora, Boemia/Cehia), pe acelaºi loc s-au
succedat mai multe cicluri de locuire, realizate prin deplasarea întregului sat, odatã
la 15-18 ani, în spaþiul microregiunii date. În satul de pe platoul Aldenhoven au
existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aºezare permanentã,
reînnoitã prin reconstrucþia ºi extinderea locuinþelor individuale.
Din punct de vedere
spiritual, se poate arãta cã,
deocamdatã, nu se cunosc
construcþii-sanctuar ºi nici o
plasticã antropomorfã ºi zoomorfã
evidentã, aºa cum este caracteristic
pentru Neoliticul oriental,
microasiatic ºi egeo-balcanic, în Fig. 149. Ceramicã liniarã occidentalã
schimb, asemenea reprezentãri timpurie (Slovacia ºi Moravia) (dupã
apar fie sub formã de protome, fie Lichardus J., Müller-Karpe H.)
ca elemente decorative incizate sau
în relief, dispuse pe pereþii vaselor.
În ceea ce priveºte ritul
funerar, se poate arãta cã au fost
utilizate, deopotrivã, inhumaþia ºi
incineraþia, predominantã fiind
prima, mormintele fiind organizate
în necropole, cum sunt cele de la Fig. 150. Ceramicã Želiezovce
Nitra (Slovacia), Sonderhausen, (dupã Lichardus J, Müller-Karpe H.)
Arnstadt, Aiterhofen, Flomborn,
Niedermerz (Germania) ºi Elsloo
(Olanda).
În cadrul mormintelor de
inhumaþie, cel mai adesea
individuale, defuncþii erau depuºi
în poziþie chircitã, pe partea dreaptã
ºi/sau stângã sau alungit pe spate,
aceastã particularitate regionalã
întâl-nindu-se în etapa târzie a Fig. 151. Ceramicã liniarã din Boemia (1,
ceramicii-liniare occidentale din 6-15) ºi Šarka (2-5) (dupã Lichardus J,
Alsacia ºi Baden-Wurtemberg. Müller-Karpe H. )
Defuncþii erau acoperiþi,
adesea, cu ocru roºu ºi inventarul mormintelor era compus din vase, elemente de
podoabã (mãrgele de piatrã ºi scoicã, brãþãri ºi catarame de centurã din scoicã
278 Dumitru Boghian
Spondylus, pandantive diverse), tesle-calapod, lame, vârfuri de sãgeþi etc. Sunt
cunoscute ºi morminte de incineraþie (Arnstadt, Niedermerz ºi Elsloo).
Ca tip antropologic, purtãtorii culturii ceramicii liniare occidentale erau
mediteranoizi (cu talie micã, adesea cu un uºor prognatism, uneori gracili).
Complexul cultural cu ceramica punctatã (La Céramique Pointillée,
Stichband-keramik, Stroke ornamented ware, Keramika vypichaná, Ceramika
wstêgowa k³uta), specific pentru Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc)
din Boemia, Germania de est, vestul Poloniei, Moravia, Bavaria ºi Austria, era
înrudit genetic cu cultura liniar-ceramicã târzie din regiunea Elbei ºi a fost
periodizatã în cinci faze (I-III, IV a, IV b ºi V, M. Zápotocká) sau în trei etape
cronologice (I a, Ib ºi II, D. Kaufmann). A fost denumit astfel datoritã decorului
predominant al ceramicii, cu impresiuni simple, duble ºi multiple (realizate cu
ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinþat) sau cu motive punctat-
adâncite, care acoperea întreaga suprafaþã exterioarã a vaselor, evoluat din cel de
tip Šarka al ceramicii liniare târzii. Ca forme, se remarcã bolurile piriforme sau cu
profilul în “S”, cupele plate ºi semisferice decorate, la început, cu motive bandate
organizate „în cãpriori” simpli, separate, câteodatã, de benzi verticale (fig. 152).
În cadrul industriei litice s-au pãstrat topoarele, dãlþile ºi teslele calapod ºi
icurile (penele) perforate. Habitatul uman continuã utilizarea amplasamentelor
anterioare (Hienheim ºi Zwenkau, în
Germania), fiind cunoscute locuinþele
de formã alungitã, care aveau pereþii
curbaþi, ºi care au evoluat, ulterior, spre
planurile trapezoidale
(Postoloprty/Žatec, Boemia, Cehia),
devenind caracteristice pentru
Neoliticul târziu din zona danubianã.
În cadrul aºezãrilor se remarcã
ºanþurile circulare concentrice, de
incintã sau de apãrare, dotate cu
palisade ºi spaþii de trecere (un fel de
porþi) dispuse cardinal, care au fost
interpretate drept construcþii de cult Fig. 152. Ceramicã punctatã timpurie
(1-6-15) ºi târzie (2-5) (dupã
(Vochov/Plzeò-Nord, în Boemia, Zápotocká M., Lichardus J.)
Te š e t i c e - K y j a v i c e / Z n o j m o , î n
Moravia, Kothingeichendorf ºi Bochum-Harpen, în Germania) sau fortificaþii.
Ritul funerar era cel tradiþional, moºtenit de la comunitãþile anterioare. Astfel, s-au
descoperit morminte izolate sau cuprinse în mici necropole, conþinând fie o
singurã înhumare, în poziþie chircitã, fie o singurã incineraþie.
În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi ºi
complexe culturale, toate reprezentând o prelungire a curentului danubian, unele
dintre acestea pãstrând multe dintre tradiþiile din care au derivat.
Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms, Germania), s-a
dezvoltat în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc), din fond liniar-
ceramic recent, în landurile germane Baden-Wurtemberg, Hessa rhenanã ºi
Palatinat, fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann ºi
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 279
Rheindürkheim, unde au fost
descoperire înhumãri individuale,
cu defuncþii depuºi în decubit
dorsal.
Ca materiale de inventar s-
au descoperit: ceramicã cu forme ºi
decoruri derivate din liniarul
recent (fig. 153), unelte calapod,
foarte subþiri, ºi obiecte de
podoabã. Acest grup cultural a
e v o l u a t s p r e c e l u r m ã t o r, Fig. 153. Ceramicã liniarã din zona
rhenanã
Grossgatarch, care moºteneºte
(dupã Lichardus J.)
majoritatea caracteristicilor.
Grupul cultural Gros-sgatarch (lângã Heilbronn, în valea Neckar, în
Germania, cercetãri A. Schliz, la sfârsitul secolului al XIX-lea), aparþine
Neoliticului liniar-ceramic târziu.
Comunitãþile sale s-au rãspândit, în principal, în landurile Baden-
Wurtenberg, în Alsacia ºi Hessa rhenanã, considerate zone de origine, de unde s-au
extins pânã în valea Rhinului inferior, Bavaria, regiunea Saale/Elba ºi în bazinul
Yonne (mormântul de la Passy), contribuind, ulterior, la geneza culturii Rössen.
Aºezãrile acestui grup cultural erau alcãtuite din locuinþe cu planul
naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven, Germania). Din cadrul
inventarului, se remarcã vasele carenate, paharele cu picior, cupele quadrilobate ºi
vasele-sticlã, decorate cu motive adâncite, trasate cu un vârf ascuþit, ºi
impresiunile duble, care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen.
Mormintele, descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte în necropola de la
Lingolsheim, Germania), constau
din înhumãri individuale, în poziþie
alungitã pe spate, în gropi simple,
rectangulare, având ca inventar vase,
unelte de piatrã ºi os, piese de
podoabã.
Cultura Rössen (necropolã
lângã Merseburg/Saxa-Anhalt,
Germania, cercetatã de A. Nagel, H.
V. Borries, N. Niklasson, între 1879- Fig. 154. Ceramica culturii Rössen
1918), aparþine Neoliticului mijlociu (dupã Lichardus J., Muller-Karpe H.)
ºi final din nordul Europei, de tradiþie
liniar-ceramicã, când comunitãþile de acest tip s-au rãspândit progresiv, din zona de
origine, aflatã în Germania de SV, în Câmpia joasã din nordul Germaniei, în
regiunile Saale-Elba ºi în Bavaria, unde au dezvoltat un aspect local, aºa-numitul
Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach, în Elveþia, unde a dezvoltat
faciesul Wauwil, în Bazinul Parizian, unde sunt cunoscute staþiunile de tip Berry-
au-Bac, ºi pânã la Atlantic. De asemenea, în Germania de SV, s-au dezvoltat o serie
de grupe locale ca: Planig-Friedberg, Rhin-Main, Neckar ºi Bischheim, care
par a fi faze ºi etape cronologice.
280 Dumitru Boghian
În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluþie. În
timpul etapelor finale, purtãtorii culturii Rössen au pãtruns în regiuni încã
neneolitizate, unde au intrat în contact cu vânãtorii ºi culegãtorii culturii Ertebølle-
Ellerbek, pe care i-au neolitizat direct, prin cucerire, sau indirect, prin aculturaþie.
În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I, Inden-
Lamersdorf, Deiringsen-Ruploh, Germania), se observã atât pãstrarea unor tradiþii
constructive cât ºi apariþia unor modificãri. Astfel, în cadrul aºezãrilor existau
palisade ºi mici ºanþuri poligonale, iar cele circulare (Bochum-Harpen) sunt
considerate cã au avut o funcþie ritualã. De asemenea, s-au pãstrat locuinþele mari,
care tindeau cãtre un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop, Germania) ºi un spaþiu
interior extins.
Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Rössen practicau agricultura ºi creºterea
animalelor, în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate,
utilizate ca sãpãligi. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un
decor dispus pe întreaga suprafaþã a vasului, realizat prin aºa-numitele impresiuni
duble rösseniene, care au condus la apariþia benzilor negative (fig. 154. 9-12); cea a
fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaþiatã, motivele fiind
realizate, adesea, prin zig-zaguri (fig. 154. 5-8).
În faza recentã a culturii Rössen (III), ceramica prezintã impresiuni
succesive trasate cu un instrument ascuþit, care formeazã benzi continui ºi
triunghiuri “agãþate” (fig. 154. 1-4).
Ritul funerar a fost reprezentat, cu puþine excepþii, de înhumãri
individuale, cu unele particularitãþi zonale de ritual. Astfel, în aria occidentalã,
corpurile decedaþilor erau depuse pe spate, cu picioarele întinse (necropolele de la
Jechtingen ºi Wittmar, Germania), în vreme ce, în aria orientalã acestea erau
dispuse chircit, pe partea stângã sau dreaptã, dovedind o mai puternicã tradiþie
liniar-ceramicã (Rössen), având ca
inventar: vase, unelte ºi arme de piatrã ºi os,
podoabe, între care tipicele brãþãri din
marmurã ºi ºist.
În Europa vest-centralã o serie de
grupe culturale (Aichbühl,
Schwieberdingen, Bischoffingen-
L i e s e l h e i m / G e r m a n i a ,
Lutzengüetle/Elveþia de N,
Entzheim/Alsacia ºi Menneville/ Bazinul
Parizian) au fost incluse în aºa-numitele
manifestãri culturale Epirössen sau
Poströssen, observându-se o continuitate a
unor forme de culturã materialã (tip de
habitat, locuinþã, unele forme ºi decoruri
ceramice, rit funerar).
Cultura paharelor cu gâtul în Fig. 155. Ceramica culturii cu
formã de pâlnie (Trichterbecherkultur gâtul în formã de pâlnie (TRBK)
/TRBK; Funnel Beaker Culture) s-a (dupã Becker C.J., Ebbesen ,
dezvoltat, în Neoliticul târziu/Chalcoliticul Glob P. V., Muller S., Lichardus J)
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 281
timpuriu (sfârºitul mileniului al IV-lea- mileniul al III-lea bc) pe un spaþiu deosebit
de larg, care cuprins sudul Scandinaviei, Þãrile de Jos (Belgia, Olanda), Germania
de nord ºi Polonia, de unde s-a extins cãtre sud ºi sud-est, influenþe ale sale
gãsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunãreanã, est-carpaticã ºi
vest-ucraineanã. Originea acestei culturi nu este lãmuritã, dar fondul Rössen final
ºi unele influenþe danubiene par sã fi avut o importanþã deosebitã, cãrora li s-au
adãugat, în diferite etape, impulsuri primite din partea culturilor ºi grupelor
culturale vecine ºi contemporane, sau de la unele civilizaþii eneolitice danubiene ºi
est-carpatice. În mod normal, în acest vast areal s-au dezvoltat mai multe aspecte ºi
grupe regionale, care au evoluat pe parcursul a douã faze principale (TRBK A ºi
C), faza intermediarã (TRBK B) nemaifiind de actualitate.
Habitatul purtãtorilor acestei culturi este puþin cunoscut, în ambele faze
fiind locuite atât zonele litorale cât ºi spaþiile continentale, unele dintre aºezãri, în
faza TRBK C, având sisteme de fortificare cu ºanþuri ºi palisade. În ceea ce priveºte
locuinþele, acestea sunt cunoscute, deocamdatã, doar pentru faza a doua, fiind
vorba de case mari, rectangulare, construite pe stâlpi, unele având pânã la 85 m
lungime ºi 6, 5 m lãþime, cu o bunã distribuire a spaþiului (camere pentru fiecare
familie?), ºi structuri mai modeste, cu baza de piatrã. Ca ocupaþii, purtãtorii
complexului cultural cu pahare cu gâtul în formã de pâlnie practicau agricultura
(cereale) ºi creºterea animalelor domestice (ovica-prine, bovine, porcine), unele
meºteºuguri, comerþul etc.
Industria liticã s-a caracterizat prin topoare plate ºi lungi de silex, robuste,
vorbind de exploatarea unor zãcãminte ºi a unui mediu forestier, vârfuri de sãgeatã,
topoare-ciocan de piatrã ºlefuitã ºi perforatã. În spaþiul acestui complex cultural au
fost descoperite multe piese de aramã, provenind fie sub formã de prefabricate, fie
sub formã de produse finite (tesle plate, pumnale, topoare, brãþãri, discuri, mãrgele,
tuburi în spiralã etc.) din arealul Eneoliticului carpato-balcanic.
Ceramica este diferenþiatã pe faze. În faza timpurie (TRBK A), ceramica
avea ca forme: paharele cu gâtul în formã de pâlnie, vasele-sticlã, strãchini,
amfore, discuri-tãvi de pâine, nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni ºi
alveole. Ceramica fazei TRBK C evolueazã din cea precedentã, cunoscând o
anumitã standardizare a formelor ºi decorurilor. Trebuie menþionate: vasul-sticlã,
cu pereþii bombaþi ºi gâtul decorat cu un ºnur inelar, numit sticlã cu guleraº, vasele
cu gura largã ºi vasele cu corpul globular ºi gâtul cvasi-cilindric, decorate cu
motive incizate ºi imprimate, linii verticale, triunghiuri haºurate, „spinãri de peºte”
etc. (fig. 155).
Cu o semnificaþie culticã, încã nedesluºitã pe deplin (funerarã, votivã,
sacrificialã etc.), se cunosc depozite intenþionate cu vase, podoabe din chihlimbar
(mãrgele ºi plãcuþe perforate), topoare de silex, piese de aramã (podoabe, unelte ºi
arme) etc., oase umane ºi de animale. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. Din
faza TRBK A provin înhumãri individuale ºi duble, în gropi simple, fãrã amenajãri
suplimentare. Defuncþii erau depuºi în poziþie întinsã ºi acoperiþi cu un strat
consistent de ocru roºu, dintre piesele de inventar putându-se menþiona: ceramica,
armele de vânãtoare, trofeele, podoabele ºi accesoriile vestimentare, unele lucrate
din chihlimbar. În faza TRBK C, ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebitã,
existând deopotrivã, probabil ca urmare a unei insemnate stratificãri sociale,
282 Dumitru Boghian
morminte modeste, în gropi simple, ºi construcþii de influenþã megaliticã:
dolmene, dolmene lãrgite, tumuli din aglomerãri de pietre, cu camere de piatrã
(ciste) ºi lemn.
Acest grup cultural a evoluat ºi s-a regionalizat, în faza târzie fiind
cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, care a
reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. În cadrul acestuia,
pe lângã formele tradiþionale, au fost create cupe cu picior, linguri, cãni, vase
pentru suspendat, decorate cu o ornamentare bogatã, incizatã, imprimatã,
încrustatã cu roºu ºi alb, care acoperea întreaga suprafaþã a vasului, cu motive
geometrice (triunghiuri, romburi pozitive ºi negative), benzi în zig-zag etc.
Industria liticã era foarte bogatã, cunoscându-se “topoarele de luptã”, alãturi de
care se gãseau câteva piese de aramã ºi aur (brãþãri).
În Polonia, în zona Varºoviei ºi Kuyavice, s-a dezvoltat grupul cultural
Sarnowo. Dupã cultura cu pahare în formã de pâlnie, din sudul Suediei pânã în
Þãrile Baltice ºi Finlanda, s-a dezvoltat cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe,
iar în Suedia rãsãriteanã cultura topoarelor naviforme (Bootaxtkultur).
Dupã evoluþia culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, în zona
cuprinsã între Ucraina de vest, Elba, Saale ºi Havel (Germania de est, Polonia,
Boemia), s-a format ºi a evoluat, pe baze anterioare, cultura amforelor sferice
(prima jumãtate a mileniului III bc), ale cãrei comunitãþi au pãtruns ºi în spaþiul de
la rãsãrit de Carpaþi. Comunitãþile culturii amforelor sferice au participat la geneza
culturii central-europene cu ceramicã ºnuratã.
Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut, locuinþele fiind de forma
unor structuri simple, de tipul colibelor uºoare, care sunt greu de identificat
arheologic. Materialele specifice: topoarele masive ºi dãlþile de silex, topoarele de
luptã ºi vasele, în principal în formã de amfore globulare, cu gâtul conic, decorate
cu incizii ºi impresiuni ºnurate, ca motive decorative având romburi ºi triunghiuri,
au fost descoperite în morminte individuale, duble sau colective, de inhumaþie, în
gropi simple ºi cutii de piatrã (ciste), plane ºi tumulare. Se cunosc puþine morminte
de incineraþie ºi înhumãri de animale (bovine). În inventarul mormintelor au mai
fost descoperite piese de podoabã, în special discuri dispuse pe piept.
* * *
Tot pe fond Rössen, la care s-au adãugat, probabil, unele influenþe ale
culturii paharelor cu gura în formã de pâlnie, s-a format complexul cultural
Michelsberg, datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului
al IV-lea - mileniul al III-lea bc), numit dupã staþiunea eponimã din Germania (în
apropiere de Untergrombach/Bruchsal, Baden-Wurtemberg), fiind identificat în
Elveþia, Austria, Belgia, NE Franþei, pânã la Pas-de-Calais ºi valea Aisne, pe
parcursul dezvoltãrii sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) ºi grupe
culturale regionale, printre care cultura Pfyn.
Purtãtorii acestui complex cultural au ocupat aºezãri de înãlþime,
fortificate cu valuri, palisade ºi ºanþuri, în formã de pinten barat (Michelsberg,
Munzingen-Tuniberg), precum ºi locuri joase, în preajma surselor de apã, cele de
mari dimensiuni fiind apãrate natural ºi antropic (Urmitz/Koblenz, Ehrenstein,
Mayen, Noyen-sur-Seine). Locuinþele prezintã diferite tradiþii constructive,
cunoscându-se atât case rectangulare, pe stâlpi (Urmitz), cât ºi structuri uºoare, a
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 283
cãror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). Acest tip de habitat uman
corespunde atât caracteristicilor ocupaþiilor principale ale comunitãþilor
Michelsberg (agricultura ºi creºterea animalelor, cu ponderi diferite de la sit la sit),
cât ºi modificãrilor produse în cadrul societãþilor, ca urmare a progreselor realizate
în Eneolitic. În domeniul creºterii
animalelor, s-a manifestat o anumitã
specializare, caracterizatã prin
practicarea stabulaþiei. În cadrul unor
aºezãri au fost descoperite ºi oase de cal
domestic.
În spaþiul culturii Michelsberg
era cunoscutã exploatarea silexului
(Spiennes/ Belgia), piesele prefabricate
(eboºe) fiind comercializate la distanþe
destul de mari. Din silex ºi din piatrã se
confecþionau topoare, tesle, dãlþi. În
unele situri au fost descoperite urme ale Fig. 156. Ceramica culturii
prelucrãrii cuprului, prin ciocãnire ºi Michelsberg (dupã Lüning J.)
turnare (creuzete cu urme de aramã),
aduse, probabil din mediul Pfyn. Ceramica Michelsberg, în general ne-
ornamentatã, prezintã ca forme: paharele mari, cupele, vasele-sticlã, decorate cu
ºiruri de proeminenþe mamelonare perfo-rate, cãnile, paharele caliciforme,
discuri-tãvi pentru pâine (fig. 156).
Ritul funerar era reprezentat prin înhumãri individuale, în poziþie alungitã
sau chircitã, în gropi simple, ºi morminte colective, în puþuri, grote ºi camere de
piatrã (Lenzburg), cu un inventar deosebit de sãrãcãcios (pahare, cãuºe, câteva
unelte ºi podoabe). Pe fond Michelsberg, cu diferite influenþe, în Chalcoliticul
mijlociu s-au format o serie de culturi ºi grupe culturale: Horgen, Seine-Oise-
Marne ºi cultura ceramicii cu impresiuni adânci, în principal.
În Chalcoliticul final (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc), în zona
central-europeanã, s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii
ºnurate/cultura cu morminte individuale (The Corded Ware/Single Grave
Culture), care a ocupat un areal deosebit de întins, cuprins între vestul Ucrainei, la
est, estul Franþei, la vest, Elveþia, la sud, Polonia ºi Saxa inferioarã, la nord,
teritoriu ocupat, altãdatã, de comunitãþile culturii paharelor cu gâtul în formã de
pâlnie. Geneza acestui imens complex cultural nu este lãmuritã pe deplin, la
formarea sa participând, cu contribuþii diferite, comunitãþile locale ºi elementele
cuceritoare, venite dinspre est, din stepele ºi silvo-stepele nord- pontice, purtãtoare
ale unor elemente de tip kurgan (purtãtorii culturilor eneolitice din zona Niprului
mijlociu).
Imaginea unor profunde schimbãri etno-culturale, încadrate în aºa-
numitul proces de indoeuropenizare a Europei, care s-ar fi petrecut la sfârºitul
Eneoliticului ºi începutul epocii bronzului european, este întãritã ºi de faptul cã la
contactul dintre civilizaþiile autohtone ºi noii veniþi, probabil cuceritori, au fost
impuse, pe cãi încã insuficient lãmurite din punct de vedere arheologic, multe
dintre trãsãturile morfo-funcþionale ale modului lor de viaþã. Acestã imagine este
284 Dumitru Boghian
întãritã ºi de faptul cã, prin utilizarea calului pe scarã largã, pentru cãlãrie,
pãtrunderea noilor veniþi pare mai rapidã ºi evident nepaºnicã, având ca urmare, pe
lângã declanºarea unui nou dinamism istoric, schimbarea vechiului „echilibru”
eneolitic european ºi „dispariþia”/transformarea unor vechi civilizaþii ºi centre de
culturã. De aceea, raportul continuitate-discontinuitate între Neoliticul ºi
Eneoliticul european, pe de o parte, ºi Epoca bronzului, pe de altã parte, trebuie
reevaluat din perspectivã antropologico-culturalã, la geneza noilor comunitãþi
contribuind, în proporþii diferite, elementele fondurilor etno-culturale care au
intrat în sintezã.
În cadrul complexului cultural
cu ceramicã ºnuratã/cultura cu
morminte individuale (The Corded
Ware/Single Grave Culture) s-au
manifestat mai multe grupe regionale,
care au interacþionat.
În cadrul monumentelor
arheologice, mai ales în morminte, au
fost descoperite materiale osteologice
provenind de la cai domestici ºi care de
lemn cu patru roþi, vorbind de caracterul
mai dinamic al acestor comunitãþi. Din
Fig. 157. Ceramicã ºnuratã din estul
pãcate pânã în prezent, se cunosc foarte
Germaniei (dupã Behrens H.)
puþine aºezãri aparþinând purtãtorilor
acestui complex cultural, cele mai multe pe malurile lacurilor elveþiene, dar
locuinþele nu s-au pãstrat. Este posibil ca numãrul extrem de redus al aºezãrilor ºi
locuinþelor sã se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului, sub forma
unor construcþii uºoare, sezoniere, sau a corturilor (iurtelor) ºi carelor cu coviltire,
specifice unor comunitãþi seminomade, care nu lasã decât puþine urme
arheologice.
Cel mai bine cunoscute sunt construcþiile funerare de forma tumulilor, cu
diferite înãlþimi ºi diametre, înconjurate cu ºanþuri, cercuri de piatrã ºi eventuale
palisade, cu sau fãrã construcþii interioare (ciste, camere de lemn ºi catacombe),
unele fiind marcate cu stele funerare, gravate cu diferite reprezentãri. În cadrul
mormintelor tumulare, existau, de regulã, câte o înmormântare centralã
(principalã) ºi înmormântãri secundare, contemporane sau ulterioare. Defuncþii
erau depuºi diferit, dupã rang, sex, vârstã, indicând existenþa unei ierarhii stricte.
Astfel, bãrbaþii erau înhumaþi chircit, pe partea stângã, cu orientarea vest-est, iar
femeile tot în poziþie ghemuitã, pe partea dreaptã, pe direcþia est-vest. Cele mai
cunoscute necropole tumulare ale ceramicii ºnurate central europene se gãsesc la
Forst Lucka ºi Forst Leina (Thuringia/Germania) ºi Vikletice (Boemia/Cehia). În
aspectele regionale din Elveþia se cunosc ºi morminte tumulare cu incineraþie
(Schöfflisdorf).
Inventarul funerar al acestei complex cultural era destul de standardizat,
mai bogat pentru personajele mai importante, fiind compus din ceramicã (amfore,
pahare, cupe, strãchini), unelte de silex ºi os, „topoare de luptã” din piatrã ºlefuitã
ºi perforatã sau din aramã, care au servit ca sceptre ºi însemne de prestigiu,
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 285
podoabe de aramã (mai ales în siturile elveþiene). Despre stratificarea socialã ºi
existenþa unor ºefi tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabã ºi
topoare de luptã de aramã (Kelsterbach ºi Eschollbrücken). Maniera de decorare a
ceramicii, pe baza cãreia s-a dat ºi numele
complexului cultural, constã din
impresiuni realizate cu ºnurul sau cu un
obiect dinþat, inciziile, ornamentele
negative fiind dispuse pe gâtul ºi umãrul
vaselor (fig. 157).
Complexul cultural al paharelor
campaniforme sau caliciforme
(Glockenbecher, Gobelet campaniforme,
Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat, la
sfârºitul mileniului al III-lea bc, pe un areal
geografic deosebit de întins, din Peninsula
Ibericã pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi din
sudul Italiei pânã în sudul Peninsulei
Scandinavice, la formarea sa contribuind
elementele locale (neolitice târzii ºi
chalcolitice), uniformizate prin noi legãturi
comerciale, contacte politico-militare,
miºcãri de populaþii ºi cuceriri pornite, Fig. 158. Ceramica paharelor
dupã unii specialiºti, dinspre sud-vest campaniforme din Olanda
(Peninsula Ibericã), potrivit altora, dinspre (Dupã Guilaine J.)
Dunãrea pannonicã, procese etnoculturale
care aºteaptã o necesarã clarificare. În aceste condiþii, modelul genezei particulare
de la zonã la zonã este, credem, cel mai plauzibil. Totodatã, având în vedere vastul
sãu spaþiu de rãspândire, specialiºtii au decelat douã mari variante: cultura
paharelor campaniforme din Europa centralã ºi cultura paharelor
campaniforme din Europa vesticã, în cadrul acestora remarcându-se diferite
aspecte ºi grupe regionale.
Cultura paharelor campaniforme din Europa centralã este cunoscutã,
ca ºi cea precedentã (civilizaþia ceramicii ºnurate), prin ritul funerar, al inhumaþiei
în poziþie chircitã, în gropi simple ºi camere de lemn, diferenþiate ca orientare dupã
sex: bãrbaþii pe stânga, pe direcþia nord-sud, ºi femeile, pe dreapta, cu sensul sud-
nord, în etapele târzii fiind utilizatã ºi incineraþia. Mormintele erau plane, dar
existã ºi înhumãri în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale
ceramicii ºnurate. Inventarul mormintelor era alcãtuit din ceramicã (pahare ºi vase
cu gura largã), arme (apãrãtori de braþ pentru arcaºi, vârfuri de sãgeatã de silex,
pumnale triunghiulare de cupru) podoabe ºi accesorii vestimentare (cercei, inele,
plãcuþe din aramã, aur ºi electrum, nasturi de os, perforaþi etc.).
Asemenea morminte au fost descoperite ºi în nord-vestul Africii (Maroc),
Sicilia ºi Sardinia. Ceramica a fost lucratã, adesea, dintr-o pastã de foarte bunã
calitate, roºiaticã, ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni,
strãchinile ºi vasele cu gura largã, decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu
benzi care alterneazã cu suprafeþe netede, realizate prin incizie simplã, excizie,
286 Dumitru Boghian
impresiuni de pieptene, ºnur rãsucit etc. În zonele rãsãritene sunt cunoscute ºi
paharele cu toartã bandatã, cupele cu patru picioruºe ºi vasele nedecorate.
Purtãtorii acestei complex cultural practicau agricultura ºi creºterea
animalelor, calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice
ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta, Ungaria).
Cultura paharelor campaniforme din Europa vesticã s-a caracterizat
prin multe elemente de culturã materialã ºi spiritualã asemãnãtoare cu varianta
central-europeanã (rit ºi inventar funerar, unele forme ºi decoruri ceramice etc.).
Ceramica era de foarte bunã calitate, paharele descoperite în morminte fiind
decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu linii orizontale ºnurate, benzi liniare
punctate, realizate prin impresiuni cu pieptenele, benzi cu linii oblice, mãrginite cu
incizii, în alternanþã cu spaþii nedecorate. Aceste vase sunt foarte puþin reprezentate
în aºezãri, aparþinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. În
faza a doua, care face trecerea cãtre Epoca bronzului, ceramica a fost mai
abundentã în aºezãri ºi avea un repertoriu diversificat de forme, reprezentat prin
vase mai scunde sau mai alungite, decorate cu pãtrate, triunghiuri haºurate, linii
puþin evidente etc. (fig. 158).
Pe baza diferitelor culturi ºi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond
campaniform, s-au format, în jurul anilor 2000 bc, civilizaþiile epocii bronzului
celtic în spaþiul central ºi vest european.
* * *
În Bazinul Parizian, Neoliticul este caracterizat prin evoluþia culturii
ceramicii liniare târzii, numitã ºi cultura liniarã Champenois (departamentul
Marna), dezvoltatã în mileniul al al V-lea bc, urmatã de grupul cultural Villeneuve-
Saint Germain, care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch
(Germania) ºi Blicquy (sudul Belgiei), datate în cea de-a doua jumãtate a
mileniului al V-lea bc. Aºezarea eponimã (Villeneuve-Saint Germain), întemeiatã
într-un meandru al râului Aisne, pãstreazã multe tradiþii liniar-ceramice în
construirea locuinþelor, care nu erau la fel de mari. În cadrul industriei litice, se
folosea un utilaj robust, reprezentat prin tãiºuri. Ceramica prezenta douã specii,
finã, cu forme semisferice ºi margine decoratã cu crestãturi, ca ornamente
cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „cãpriori”,”dinþi de lup”, „ºah”, la
care s-au adãugat „spinãrile de peºte”, ca urmare a influenþelor primite din partea
grupului Limbourg, ºi grosierã, împodobitã cu ºnururi ºi impresiuni digitale în V.
Acest grup cultural a fost urmat, la sfârºitul neoliticului timpuriu din sudul
Bazinului Parizian, de unul post-liniar, numit, dupã cele douã staþiuni de la
Bourgogne (Augy ºi Sainte-Pallaye, Yonne, Franþa), Augy-Sainte-Pallaye
(sfârºitul mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-lea bc), fiind rezultatul
unei interesante sinteze între elementele liniare ºi cele epicardiale. Ceramica
prezintã moºteniri din grupele culturale parentale: marginile cu crestãturi ºi
decorul dispus în V („dinþi de lup”), ºnururile plastice ºi butonii.
Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny
(Parc aux Bœufs din Cerny, Essone, Franþa) care a fost, în Neoliticul mijlociu
(sfârºitul mileniului al V-lea bc), contemporanã cu primele manifestãri megalitice
din vestul Franþei ºi cu cultura Rössen în est, rezultând din împletirea grupelor
liniar-ceramice vestice cu influenþele mediteraneene, cardiale târzii (Epicardial).
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 287
În faza de maximã dezvoltare
(mijlocul mileniului al V-lea bc), cultura Cerny
s-a rãspândit pânã pe litoralul atlantic (siturile
Etaples, Guernesey, Pinacle/Jersey),
cunoscând mai multe faciesuri regionale ºi
manifestãri deosebite de culturã materialã:
aºezãri de înãlþime, fortificate (Barbuise-
Curtavant), structuri de cult, cu ºanþuri ºi
palisade (Passy-sur-Yonne) ºi rituri funerare
caracterizate prin apariþia structurilor
megalitice (Insula Guernesey) ºi a
mormintelor în ciste (Chambon). Cultura
Cerny s-a nãscut pe fond Villeneuve-Saint
Germain ºi Augy-Sainte-Pallaye, de la primul
moºtenind o serie de caracteristici liniar-
ceramice ca: tipul de locuinþã mare, cu patru
nave ºi cinci rânduri de stâlpi, un utilaj robust,
confecþionat din silex, ceramica cu forme
semisferice ºi decoruri realizate cu pieptenele
ºi spatula, însoþite de butoni au repoussé. Fig. 159. Ceramicã Cerny
De la grupul cultural Augy-Sainte- (dupã Lichardus J.)
Pallaye, purtãtorii culturii Cerny au preluat
decorurile plastice, asociate cu ghirlande ºi linii vãlurite (fig. 159).
Dupã o perioadã în care au pãtruns, în Bazinul Parizian, elementele fazelor
finale Rössen ºi Epirössen, de tip Berry-au-Bac, care prelungesc o serie de liniar-
ceramice târzii, aceastã zonã a fost ocupatã de purtãtorii orizontului Chasséan-
Michelsberg.
Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp, Saône-et-Loire, Franþa)
s-a dezvoltat, în aceeaºi zonã, în Neoliticul
mijlociu, între sfârºitul mileniului al V-lea -
mijlocul mileniului al IV-lea bc, ºi a fãcut
parte din complexul cultural Cortaillod-
Chassey-Lagozza, care s-a rãspândit pe
teritoriile Franþei, Elveþiei ºi Italiei de Nord,
impunând, peste tot, modul de viaþã agro-
pastoral.
Având în vedere marele areal de
rãspândire, grupul cultural chasséan a
cunoscut mai multe aspecte regionale
(meridional, nordic ºi vestic), elementul de
Fig. 160. Ceramica grupului
unitate fiind dat de ceramica finã, de culoare Chaséean (dupã Guilaine J.)
roºie-închisã sau neagrã, lustruitã, bine arsã
(fig. 160).
Aspectul meridional, în cadrul cãruia a fost tipic grupul cultural
Montbolo (a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc), a prelungit habitatul în
adãposturi, grote (Font Juvenal, Aude, ºi Fontbrégoua, Var) ºi cel din aer liber
 288 Dumitru Boghian
(Saint-Michel-du-Touch ºi Villéneuve-Tolosane, în zona Toulouse). În domeniul
ceramicii, grupul cultural Montbolo s-a caracterizat prin vase cu torþi cu perforaþii
multiple, dispuse pe diametrul maxim al vasului, prin decorul adâncit realizat dupã
ardere, strãchini cu marginea rãsfrântã, cupe, vase suport etc.
Aspectul nordic, rãspândit în Bazinul Parizian ºi zona Bourgogne, s-a
caracterizat printr-un habitat deschis, pe terase joase ºi înalte (Noyen-sur-Seine,
Seine-et-Marne, Chassey, Saône-et-Loire, Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc), o
ceramicã mai puþin diversificatã decât cea din aspectul sudic, de o calitate
variabilã, ºi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars.
Aspectul vestic, dezvoltat în regiunile de coastã, a cunoscut atât aºezãrile
deschise (Lizo, Er Lannic/ Morbihan) cât ºi cele fortificate, de înãlþime
(Chatelliers-du-Vieil-Au-zay/Vandéa), împreunã cu monumentele funerare
megalitice (Bougon, Deux-Sèvres). Ceramica acestui aspect, avea ca forme:
strãchini, vase-sticlã, urcioare carenate, vase cu suport cubic, decorate cu
triunghiuri ºi pãtrate umplute cu puncte.
În spaþiul atlantic, s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau,
Finistère, Franþa), care reprezintã o expresie a Neoliticului mijlociu, mai ales de pe
litoralul breton (a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc), cu influenþe chasséene,
purtãtorii sãi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne ºi din
partea vest-centralã a Franþei. Pânã în prezent, nu se cunosc aºezãrile acestor
comunitãþi, bine reprezentate fiind construcþiile funerare megalitice, sub forma
unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. Inventarul
acestora era destul de sãrãcãcios, constând din lame ºi aºchii de silex, mãrgele din
ºist ºi vase cu fundul rotund ºi buza îngustatã, decorate cu ºnururi oblice, dispuse în
formã de mustaþã.
Se observã astfel, cã fenomenul megalitismului european îºi gãseºte
începuturile la comunitãþile neolitice mijlocii
(mijlocul mileniului al V-lea bc), care au trãit pe
þãrmurile Oceanului Atlantic ºi în Insulele
Britanice (fig. 161).
Acest fenomen poate fi pus în legãturã cu
o serie de mutaþii sociale ºi spirituale produse în
rândurile acestor triburi, care au continuat, în
forme din ce în ce mai diversificate, pânã în Epoca
bronzului, când a cunoscut o deosebitã înflorire.
Se spulberã, astfel, o serie de aºa-zise enigme
legate de multe dintre monumentele megalitice,
ele fiind operele unor comunitãþi care, altãdatã,
având importante cunoºtinþe de ºtiinþã aplicatã ºi
suficiente resurse economice ºi organizatorice, au
fost capabile de asemenea realizãri.
Cultura Seine-Oise-Marne a fost
specificã pentru Neoliticul final/Chalcoliticul Fig. 161. Secvenþa neoliticã
timpuriu (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III- din Bretagne (Franþa), (dupã
lea bc), prezentând o serie de caracteristici L'Helgouac'h, Bailloud,
comune cu civilizaþia Horgen, printre care Joussaume)
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 289
hipogeele (Mournouards/Mesnil-sur-Oger) ºi aleile acoperite (Chaussée-
Tirancourt).
Din aºezãri (Videlles/Essone, Pré-aux-Vaches/Morains, Sagy/Val-d'Oise)
ºi din necropole au fost recuperate numeroase unelte de silex, dintre care se
remarcã vârfurile de sãgeatã foliacee, cu aripioare ºi peduncul, ºi pumnalele, piese
cornulare ºi osteologice (teci-suporturi pentru topoare, ace, dãlþi), podoabe din
dentiþie prelucratã, pandantive de piatrã ºi rare mãrgele de aramã.
Ceramica era lucratã cu mult degresant în compoziþie ºi era destul de
diversificatã, în vreme ce vasele funerare aveau ca forme, în special, „oalele de
flori” cu fundul plat.
* * *
În Neolitic, unele comunitãþi liniare ºi descendentele lor au ocupat
terenurile de pe malurile unor lacuri, întemeind un habitat particular, cu locuinþe
realizate pe platforme de lemn, ridicate pe stâlpi, care dominau zonele mlãºtinoase
înconjurãtoare, formând adevãrate sate lacustre (palafite), în literatura de
specialitate definindu-se un Neolitic lacustru, pentru care existã date de
cronologie absolutã, obþinute prin
metoda dendrocronologicã.
Cultura Cortaillod
(cantonul Neuchâtel, Elveþia)
reprezintã un aspect cultural al
Neoliticului mijlociu elveþian
(mileniului al IV-lea bc), de tradiþie
chasséanã ºi influenþe sudice, care a
fost denumit ºi Neoliticul lacustru
vechi (1934, P. Vouga).
Aceastã culturã s-a dezvoltat
Fig. 162. Ceramicã aparþinând culturii
de-a lungul a patru faze principale
Cortaillod (dupã Petrequin P.)
(aprox.3850-3300 BC), cunoscând un
habitat diversificat, constituit, în
special, din aºezãri situate pe malurile unor lacuri montane (Auvernier, Twann,
Burgäschi-Süd), pe terase glacio-lacustre (Rances) ºi în adãposturi sub stâncã
(Vallon des Vaux, Baulmes), unde au construit locuinþe alungite, rectangulare în
faza I, aprox. 3800 BC (Burgäschi), sau mai scurte, în fazele mai noi.
Ocupaþiile acestor comunitãþi erau: agricultura desfãºuratã în cicluri
scurte, în concurenþã cu pãdurea secundarã, creºterea animalelor, vânãtoarea,
culesul ºi pescuitul. Buna conservare a materialelor arheologice, inclusiv a celor
din materie organicã, în sedimentele lacurilor, a permis cunoaºterea bogatului
utilaj litic, osteologic ºi lemnos, oferind o imagine cvasi-completã asupra acestora.
Ceramica a cunoscut o fireascã evoluþie, caracterizându-se prin forme scunde, cu
profilul carenat sau rotunjit, cu reprezentãri plastice, în formã de sâni perforaþi
(proeminenþe mamelonare) sau ginecologice, cu decor în imprimat cu scoarþã de
mesteacãn aplicatã pe peretele crud al vasului. În fazele finale, ceramica a cunoscut
o simplificare a formelor ºi decorurilor (fig. 162). Pe fondul acestei culturi, s-au
format o serie de aspecte regionale.
În Elveþia de est ºi nord-est, una dintre culturile Neoliticului
290 Dumitru Boghian
mijlociu/Chalcolitic (prima jumãtate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-
Breitenloo/Thurgau), apãrutã ca urmare a unor sinteze ºi evoluþii complexe, fiind
parþial contemporanã cu cultura Cortaillod, parþial cu Michelsberg. Aºezãrile
acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen,
lacul Constance) sau în zona unor turbãrii (Pfyn-Breitenloo), locuinþele prezentând
douã tradiþii diferitecase lungi, rectangulare la Pfyn-Breitenloo ºi construcþii mici
la Thayngen-Weier, ridicate, în funcþie de condiþii, pe stâlpi-piloni, platforme-
planºee, “tãlpi” de fundaþie, pentru a supravieþui în mediile umede. Preponderentã
era, în domeniul ocupaþiilor, creºterea animalelor, pentru adãpostirea acestora
construindu-se adevãrate staule (Thayngen).
Datoritã condiþiilor propice de pãstrare, utilajul litic, cornular, osteologic
ºi lemnos este bine cunoscut, dovedind o deosebitã diversitate. Se remarcã
topoarele de luptã de piatrã, prinse în cozi prin diferite sisteme, sãpãligile ºi
tãiºurile din corn de cerb, vârfuri de sãgeatã din os ºi silex, mãrgelele ºi
pandantivele de piatrã ºi corn. La sfârºitul fazei clasice a culturii Pfyn (cãtre 3700
BC) a fost prelucrat cuprul, prin ciocãnire ºi turnare, obþinându-se topoare plate ºi
mãrgele, preocupare care a fost abandonatã în Neoliticul final. Ceramica, utilizatã
pentru periodizarea culturii, prezintã o „evoluþie” de la o specie mai finã, cu pereþii
subþiri ºi forme carenate (în faza timpurie), la o specie mai grosierã, acoperitã cu
barbotinã, având ca formefarfurii, pahare, cãni ºi urcioare cu proeminenþe
mamelonare ºi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie), în
ultima fazã cu pereþii foarte groºi.
La sfârºitul mileniului al IV-lea BC ºi începutul celui urmãtor, în partea de
nord a Elveþiei, s-a dezvoltat cultura Horgen, care a avut centrul în zona lacurilor
Zürich ºi Constance. La începutul mileniului al III-lea (cãtre 2950 BC), în Elveþia
de vest, aceastã culturã a fost înlocuitã de grupul Lüscherz. Habitatul acestei
culturi s-a caracterizat prin aºezãri amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/
Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel), în cadrul cãrora micile
locuinþe rectangulare erau construite în rânduri paralele, dispuse de-a lungul unor
ulicioare (Sipplingen/Constance, Feldmeilen-Vorderfeld). Se mai cunosc ºi
construcþii uºoare, de tipul colibelor ovale (Dullenried).
Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de sãgeatã ºi
topoare-ciocan perforate. Din os, s-au realizat pandantive, din marmurã, mãrgele,
în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul, confecþionându-se doar puþine
strãpungãtoare cu douã vârfuri ºi
pandantive în formã de arc.
Ceramica specificã era destul de
grosierã ºi avea forme cu pereþii drepþi,
foarte rar profilaþi, ornamentele
predilecte fiind canelurile adânci,
orizontale, inciziile, zig-zagurile,
pastilele aplicate sub buzã, ºnururile
simple, în relief, motivele antropomorfe
ºi decorurile asociate, în zona centralã Fig. 163. Ceramica culturii Horgen
întâlnindu-se ºi motive solare ºi în formã (dupã Petrequin P.)
de arc (fig. 163).
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 291
Din împletirea fondurilor Chasséan ºi Cortaillod s-a format cultura
Saône-Rhône, care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/ Chalcoliticul mijlociu
(sfârºitul mileniului al IV-lea ºi începutul mileniului al III-lea bc), în zona estului
Franþei ºi în Elveþia, întreþinând puternice ºi variate legãturi cu culturile ºi
aspectele culturale contemporane, în special Horgen ºi Seine-Oise-Marne.
Multe aºezãri ale acestei culturi au fost întemeiate pe þãrmurile lacurilor
(Chalain, Clairvaux, Charavin/Paladru, Auvernier/Neuchâtel), unele cercetate
subacvatic (Anne ºi Pierre Pétrequin) ºi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor
peninsule mlãºtinoase.
De aceea, locuinþele rectangulare erau mici ºi au fost construite într-un
mod specific, pe stâlpi-piloni, fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv, în
aºezãri existând ºi drumuri „podite” cu lodbe de lemn. Inventarul litic, osteologic ºi
lemnos s-a pãstrat foarte bine. Ceramica a fost reprezentatã prin vase semisferice
sau carenate ºi vase cilindrice, înalte, lucrate dintr-o pastã destul de grosierã, fiind
decoratã cu motive simple, sub formã de ºnururi simple ºi brâie alveolare în relief.
Ca ocupaþii erau practicate: agricultura, creºterea animalelor, unele meºteºuguri,
vânãtoarea ºi exploatarea mediului lacustru învecinat (pescuitul, culesul etc.).
* * *
Ceramica liniarã orientalã a fost legatã genetic, aºa cum am vãzut, de
cultura Starèevo-Criº/Körös din Neoliticul timpuriu, dezvoltându-se în interiorul
arcului carpatic, în Slovacia de rãsãrit, în nord-estul Ungariei (marea câmpie joasã
de la est de Dunãre), în România (Transilvania), fiind denumitã, pentru primul
stadiu, ceramica protoliniarã sau cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld
Ungaria), grupul Ciumeºti-Piºcolþ (România), ºi cultura liniarã Barca
(Slovacia), cele trei entitãþi etno-culturale constituind o unitate, chiar dacã au nume
diferite în istoriografiile respective.
Ceramica liniarã orientalã veche s-a caracterizat prin utilizarea unei paste
cu multe materiale organice (pleavã) ca degresant. Vasele semisferice erau
decorate cu rare motive pictate, în asociere cu ciupituri, impresiuni de degete,
unghie ºi adâncituri largi, dispuse în motive rectilinii, bandate, aºa cum se observã
în descoperirile de la Michailovce (Slovacia).
Cronologia internã a acestei ramuri a complexului liniar oriental a fost
stabilitã, mai ales, pe baza ceramicii recuperate din gropile descoperite în aºezãri.
Ceramica liniarã numitã Alföld, dezvoltatã în Câmpia Alföldului (NE Ungariei),
caracteristicã pentru începuturile Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a
mileniului al V-lea bc), s-a dezvoltat dintr-un stadiu mai vechi. Ceramica sa era
realizatã cu degresanþi vegetali ºi avea un decor realizat prin incizii rectilinii ºi
curbilinii care au evoluat cãtre adâncituri mai fine, aºa cum sunt cunoscute în
stadiile mai recente.
Pe fond Alföld, s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob
(numit ºi Tiszadob-Kapušany), în nordul Câmpiei Alföld, ºi Szakálhát-Lebö, în
sud. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö, se întâlnesc aºezãri de tip tell, care sunt
necunoscute mai la nord. În acelaºi timp, se cunosc planurile câtorva locuinþe
rectangulare, alungite. De asemenea, ceramica acestui grup cultural a resimþit
puternice influenþe din partea culturii Vinèa-Turdaº, din împletirea lor rezultând
unele aspecte regionale.
292 Dumitru Boghian
În cadrul grupului cultural
Tiszadob se cunosc locuinþe construite
pe stâlpi de lemn ºi câteva morminte de
inhumaþie. Aproximativ în paralel ºi
derivând din cultura Alföld, grupul
Gömör, s-a dezvoltat, în regiunea
carstului ungaro-slovac, cultura Bükk,
într-o perioadã în care, mult mai la vest s-
a nãscut ºi a evoluat cultura liniar-
ceramicã- occidentalã.
Cultura Bükk, nãscutã prin
evoluþia culturii cu ceramicã liniarã
Fig. 164. Ceramica culturii Bükk orientalã, în Neoliticul mijlociu
(dupã Lichardus J) (mileniul al V-lea bc), în zona carstului
din nordul Ungariei ºi sud-estul
Slovaciei, a cunoscut un habitat caracteristic, cu aºezãri mai durabile
(Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica ºi Ardovo), specifice unei economii
predominant pastorale. Ceramica acestei culturi este de foarte bunã calitate ºi
pãstreazã formele semisferice ºi globulare moºtenite. Decorul ceramicii a fost
deosebit de bogat, fiind realizat prin incizie cu pieptenele ºi încrustare cu culoare
albã, galbenã sau roºie, reprezentând
benzi paralele, volute, capete de
spirale, motive geometrice (fig. 164).
Pentru latura spiritualã, trebuie
amintite unele picturi din grote, vasele
antropomorfe ºi zoomorfe ºi ritul
funerar al inhumaþiei în poziþie
chircitã.
Cultura Tisza s-a dezvoltat
în Neoliticul târziu (sfârºitul
mileniului al V-lea bc) în partea de
rãsãrit a Ungariei ºi de vest a
Fig. 165. Piese arheologice României, în bazinul râului cu acelaºi
aparþinând culturii Tisza nume, evoluând din fondul liniar-
(dupã Kalicz N., Müller-Karpe H.) ceramic oriental. S-a caracterizat
printr-o ceramicã de calitate
superioarã, decoratã cu o bogatã ºi variatã ornamentaþie, realizatã prin incizie ºi
încrustare cu culoare albã ºi roºie, ºi picturã, motivistica fiind spiralicã, meandricã
ºi geometricã.
Plastica antropomorfã este bine reprezentatã, fiind atât schematizatã cât ºi
naturalistã, având un decor asemãnãtor cu al ceramicii (fig. 165) De asemenea, au
fost descoperite ºi multe vase antropomorfe. Ritul funerar este cunoscut din
cercetarea unor necropole de inhumaþie (Kökenydomb), cu un bogat inventar, între
care apar ºi primele obiecte de cupru.
La sfârºitul Neoliticului târziu din Ungaria, în cadrul culturii Tisza s-a
format grupul cultural Tiszapolgár-Csöszhalom, caracterizat printr-o ceramicã
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 293
pictatã dupã ardere, realizându-se o motivisticã asemãnãtoare cu cea a culturii
Tisza, care a fost apropiat ºi de grupul Herpaly, unii specialiºti vorbind de faciesul
Herpaly-Csöszhalom.
Cultura Tisza a evoluat, în Eneolitic, cãtre complexul cultural
Tiszapolgár- Bodrogkeresztúr, care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc ºi a
cunoscut o mare arie de rãspândire, pânã
în Slovacia de sud-est ºi Serbia de nord-
est. Purtãtorii acestei civilizaþii au
ocupat, stãpânit ºi exploatat unele
zãcãminte de aramã ºi aur din zona
slovacã a Carpaþilor sau din Munþii
Apuseni (România), piese din aceste
metale gãsindu-se pe scarã largã,
inclusiv în morminte.
Cultura Tiszapolgár s-a
caracterizat printr-o ceramicã destul de
mult diferitã faþã de cea anterioarã,
remarcându-se vasele cu gâtul în formã
de pâlnie, vasele cu deschiderea pãtratã, Fig. 166. Formele ceramicii
recipientele cu picior înalt, cu multiple Tiszapolgár
„ferestre”, rar decoratã, cele mai (dupã Kalicz N., Müller-Karpe H.)
frecvente ornamente fiind multiplele
proeminenþe mamelonare, dispuse pe corpul acestora. Celelalte decoruri, canelate,
incizate ºi pictate sunt foarte rare, ca de altfel ºi reprezentãrile plastice (fig. 166).
Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaþiei, defuncþii fiind
depuºi în necropole, cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria), cu 167
de morminte, Tibava sau Vel'ke
Raškovce (Slovacia). Defuncþii erau
depuºi în morminte potrivit poziþiei lor
sociale ºi sexului (bãrbaþii chirciþi pe
dreapta iar femeile chircite pe partea
stângã), fiind însoþiþi de diferite obiecte
de inventar, dintre care unele foarte
bogate (piese de aramã ºi aur),
dovedind existenþa unei stricte ierarhii
sociale.
Datoritã pãtrunderii unor
elemente etno-culturale stepice, nord-
pontice, de tip Decea Mureºului-
Csóngrad, la începutul celei de-a doua Fig. 167. Formele ceramicii
jumãtãþi a mileniului al IV-lea bc, Bodrogkeresztúr
cultura Tiszapolgár s-a restructurat ºi a (dupã Patay P., Lichardus J.)
evoluat cãtre cultura
Bodrogkeresztúr.
Purtãtorii acestei culturi au fost mult mai dinamici, pãtrunzând, în cãutare
de sare ºi zãcãminte de aramã, ºi în spaþiul intracarpatic al Transilvaniei. În cadrul
294 Dumitru Boghian
acestei civilizaþii, metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã înflorire, fiind
cunoscute, în special, topoarele cu douã braþe dispuse în cruce ºi unele depozite cu
piese de cupru, silex ºi obsidian.
În domeniul ceramicii, comunitãþile culturii Bodrogkeresztúr au continuat
sã confecþioneze vase cu picior înalt, perforat, recipiente cu gâtul în formã de
pâlnie, ºi aºa-numitele “oale de lapte”, destul de rar decorate cu motive incizate ºi
încrustate, pãstrându-se ºi motivele “textile” (fig. 167).
În ceea ce priveºte ritul funerar, se observã o continuitate din perioada
anterioarã, defuncþii fiind depuºi asemãnãtor. Se cunosc o serie de necropole, cum
sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld ºi Tiszasöllös, în ultima descoperindu-se
morminte foarte bogate.
Acestã civilizaþie a intrat, cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc, într-un
proces de restructurare etno-culturalã, participând la geneza orizontului cultural
Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, pe baza
cãruia s-au format civilizaþiile Eneoliticului final din regiune.
În Neoliticul final, în partea de est a
Ungariei (sfârºitul mileniului al V-lea bc), s-a
dezvoltat grupul cultural Herpaly, format, ca
ºi cultura Tisza, prin evoluþia grupului
Szakálhát-Lebö. Acest grup cultural s-a
caracterizat prin existenþa aºezãrilor de tip tell
ºi o ceramicã de bunã calitate, decoratã cu
incizii ºi picturã, înainte de ardere, cu culori
închise, ºi dupã ardere, cu alb ºi roºu sau cu un
strat gros de culoare.
Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul
timpuriu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea
-începutul mileniului al IV-lea bc) din zona
transdanubianã (vestul Ungariei) sunt
reprezentate de complexul cultural Lengyel
(M. Wosinsky, sfârºitul secolului al XIX-lea),
care se formeazã pe fondul culturii cu ceramicã
liniarã târzie la care s-au adãugat influenþe ale
Fig. 168. Ceramica culturii culturii Sopot. În faza de maximã dezvoltare,
Lengyel (dupã Lichardus J.) comunitãþile culturii Lengyel au ajuns pânã în
Polonia Micã ºi Silezia, Moravia, unde este
cunoscutã drept cultura pictatã moravã, Slovacia de sud-vest, Austria de est ºi
vestul Ungariei, dezvoltând mai multe variante regionale.
În ceea ce priveºte habitatul, purtãtorii complexului Lengyel au întemeiat
atât aºezãri deschise cât ºi fortificate, în fazele evoluate, natural ºi antropic, cu
ºanþuri ºi palisade (Nitrianský Hradok, Branè, Lengyel), în cadrul cãrora au fost
construite mici locuinþe de suprafaþã sau semiadâncite, din lut, ºi incinte circulare,
cu funcþie de cult (Tešetice). Pentru fazele mai noi se cunosc ºi locuinþe de mari
dimensiuni, amintind de tipul megaron.
În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian, în fazele
evoluate dezvoltându-se ºi metalurgia aramei. Ceramica a fost foarte bine
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 295
reprezentatã în cadrul acestui complex cultural, evoluând de-a lungul celor ºase
faze de dezvoltare. Ca forme, au fost realizate: vase bitronconice, recipiente cu
gâtul evazat, vase cu picior, amfore, vase-crater etc., decorate evolutiv, în
maniere diverse.
Astfel, în fazele timpurii, au fost utilizate motivele bandate simple,
spiralice, incizate sau pictate cu alb, brun, galben ºi roºu, cel mai adesea în
asociere. În faza Lengyel III a fost întrebuinþatã, pe scarã largã, pictura cu alb
pãstos ºi cu roºu, pentru ca, în fazele Lengyel IV ºi V, ornamentarea sã disparã în
mare mãsurã. În faza a VI-a a reapãrut ornamentarea incizatã ºi punctatã,
cunoscute fiind motivele geometrice (fig. 168).
La rândul ei, plastica antropomorfã ºi zoomorfã este variatã ºi a cunoscut o
anumitã evoluþie de la naturalism cãtre schematizare. Ritul funerar este reprezentat
prin înhumãrile în poziþie chircitã, câteva incineraþii ºi morminte colective, aflate
în necropole (Aszód ºi Zengövárkony). În fazele târzii apar ºi mormintele colective
în puþuri.
Comunitãþile complexului Lengyel au exercitat o influenþã puternicã
asupra grupelor liniar-ceramice târzii din Europa centralã, participând, împreunã
cu alte elemente etno-culturale contemporane, la geneza culturii chalcolitice
târzii Baden.
* * *
Neoliticul timpuriu iberic a fost reprezentat de orizontul cardial
(mileniile al VI-lea-al V-lea bc), cunoscându-se, aºa cum am arãtat mai sus, mai
multe variante regionale (zona Valencia ºi Barcelona, sudul Spaniei). Deºi situaþia
nu este tocmai clarã, au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardialã: Coveta
de l'Or (Beniarres, Valencia), Verdelpino (Cuenca), Barranca de los Grajos (Cieza,
Murcia), Nerja ºi Cueva de Dehesilla (Andalusia). Ceramica cardialã din zona
ibericã este foarte sãracã, în ceea ce priveºte ornamentaþia.
Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din
Neoliticul mijlociu (aprox. 4000-2600 bc), care s-a dezvoltat pe parcursul a trei
faze. Faza I reprezentatã, în special, prin situl de la El Garcel, prezintã aºezãri
înconjurate de un zid ºi o ceramicã netezitã, cu forme semisferice (boluri ºi vase cu
gât înalt ºi îngust), cupe bitronconice, strãchini cu fundul plat ºi urcioare ovoide.
Industria liticã cioplitã se caracterizeazã prin piese microlitice: lamele,
trapeze, triunghiuri, burine, cuþite ºi piese de secerã; industria liticã ºlefuitã este
reprezentatã prin numeroase topoare lucrate în roci dure. Înmormântãrile s-au
realizat în gropi circulare, înconjurate de un mic zid de piatrã, în care erau depuse
unul sau douã schelete (câteodatã mai multe); ca obiecte de inventar gãsindu-se
bolurile de ceramicã, lamele, trapezele ºi triunghiurile de silex, topoarele ºlefuite ºi
brãþãrile lucrate din scoicã de stridie, ca la Atalya IV. Cistele cu plan poligonal,
descoperite în regiunea Grenada reprezintã un stadiu evoluat al acestor prime
morminte colective.
În faza a II-a, mormintele circulare, cu pereþii realizaþi din piatrã, aveau
drept cale de acces un scurt culoar. În cadrul ofrandelor-inventar erau prezente
elemente noi: sãgeþile triunghiulare sau rombice, uneori cu peduncul,
strãpungãtoarele, idolii en violon, asemãnãtori cu cei cicladici, ºi vasele cu umãr. În
provincia Grenada, megalitismul s-a diversificat, monumentele prezentând
296 Dumitru Boghian
camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. În situl Gerundia, alãturi de
vârfurile de sãgeatã, brãþãri de marmurã ºi scoicã ºi ceramica nedecoratã, au apãrut
primele obiecte de metal, sub forma vârfurilor de sãgeatã din aramã, datate în
jur de 3100 bc.
Ultima fazã (III) anunþã cultura Los Milarès. Casele din aºezarea
Parazuelos (Mazarron, Murcia) erau rectangulare ºi prezentau asize de piatrã. Au
fost descoperite vârfuri de sãgeatã cu aripioare ºi peduncul, piese realizate din
aramã (strãpungãtoare/poansoane, ace, sãgeþi rombice) ºi idoli cu ochi pictaþi sau
gravaþi. Mormintele megalitice colective prezentau cãi de acces mult mai lungi.
Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la
Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul.
Megalitismul funerar este cunoscut ºi în Portugalia, în acest sens putând fi
citate mormintele de la Poço da Gateira, districul Evora/Alentejo, Gorginos ºi Anta
Grande di Olival da Pega/Reguengos, prezentând unele influenþe primite din
mediul Alméria.
Civilizaþia Los Millarès (situl de la Santa Fé, Alméria) s-a dezvoltat în
cea dea doua jumãtate a mileniului al III-lea bc, de-a lungul a douã faze, în cadrul
celei din urmã apãrând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. În cadrul
habitatului uman se cunosc aºezãri fortificate cu ziduri, în sisteme complexe (Los
Millarès/Spania ºi Zambujal/Portugalia). De asemenea, deosebit de elaboratã a
fost industria liticã, în cadrul cãreia se remarcã armele, alãturi de care sunt prezente
pumnalele de cupru, topoarele plate, cuþitele, fierãstraiele, inelele, cerceii,
denotând o amplã activitate metalurgicã. Ceramica acestei culturi este compusã
din vase bitronconice ºi sferice, vase-sticlã, vasele cu mai multe guri, vasele
zoomorfe, decorate cu motive geometrice incizate ºi imprimate cu pieptenele,
reprezentând motive geometrice (triunghiuri, „cãpriori”, cercuri solare,
animale etc.).
Ritul funerar s-a caracterizat prin continuarea megalitismului,
construindu-se morminte de piatrã, cu camerã rotundã, culoar ºi cupolã, unele
parþial adâncite, în care erau depuºi defuncþii (Almizaraque, Antequera,
Gandul/Spania, A Dos Tassos ºi Farisoa/Portugalia.
* * *
Neoliticul Peninsulei Italice se alimenteazã din tradiþia Impresso-
Cardial, care, fiind un fenomen etno-cultural divers, a contribuit la introducerea,
probabil pe cale maritimã, a noului mod de viaþã ºi de gândire, aflându-se într-o
permanentã legãturã cu fenomenele culturale din spaþiile vecine, în special din
vestul Peninsulei Balcanice. Cele mai vechi descoperiri neolitice/Neolitico
Inferiore (mileniul al VI-lea bc), de tip Impresso-Cardial, sunt atestate în sudul
peninsulei, fiind vorba de locuiri în grote, adãposturi sau pe litoral, în cadrul lor
gãsindu-se o ceramicã grosierã, decoratã cu impresiuni de unghie, degete
sau scoicã.
Pe fond Impresso-Cardial târziu, prin evoluþie ºi prin contribuþia unor
influenþe externe, în special vest-balcanice ºi, poate, liniar-ceramice, s-a format, în
Neoliticul mijlociu/ Neolitico Medio, în nordul Italiei, o serie de culturi ºi grupe
culturale, dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige),
Vhó (SE Lombardiei), Fiorano (Veneþia, Emilia ºi Toscana), fiecare cu combinaþii
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 297
decorative particulare, pe formele
principale (boluri, pahare, cãni ºi
urcioare) fiind trasate ºiruri de motive
incizate, imprimate ºi asociate cu
ornamente plastice.
Elemente asemãnãtoare se
regãsesc ºi în grupele culturale Sasso
Furbara ºi Sarteano, În Insula Malta,
primele atestãri neolitice se leagã tot de
orizontul Impresso-Cardial, evidenþiat
prin cercetãrile de la Skorba (sfârºitul
mileniului al V-lea bc).
Prin intermediul grupelor
evoluate cu ceramicã incizatã, Quinzano
ºi Rivoli-Chiozza, care derivã din grupul
Fiorano, în Liguria ºi Câmpia râului Fig. 169. Ceramicã cardialã,
Pó/Pad, s-a format cultura vaselor cu Fiorano, Bocca Quadrata (dupã
gura pãtratã/Vasi à Bocca Quadrata, Bagolini B., Muller-Karpe H.)
(fig. 169) care s-a dezvoltat pe parcursul a
trei faze, cunoscutã prin vasele specifice (pahare, strãchini, boluri cu gura pãtratã),
decorate cu motive liniare, spiralice ºi geometrice, realizate prin incizie, excizie ºi
imprimare.
În sudul Italiei, orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fazã târzie,
marcatã prin dezvoltarea culturilor Matera ºi Sentinello, caracterizate prin
perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate ºi incizate. De asemenea, pentru
perioada mileniului al V-lea bc, trebuie menþionatã cultura cu ceramicã roºie
pictatã (motivele predilecte fiind: benzile, „cãpriorii”, triunghiurile, romburile,
cercurile etc.), numitã ºi stilul Capri, identificatã în siturile de la Ripoli, Lipari.
Megara Hyblaea, Scaramella ºi Massernia la Quercia, faza Massernia la Quercia
fiind continuatã de faza Passo di Corvo, cu ceramicã mult mai diversificatã atât în
ceea ce priveºte formele ºi decorurile. Aceste culturi au întreþinut legãturi cu
civilizaþiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmatã, în special Danilo, ºi târzii,
Hvar-Lisièièi. În zonã, în Neoliticul târziu/Neolitico Inferiore, la sfârºitul
mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Serra d'Alto, cu ceramicã pictatã
tricrom.
Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare sã fi avut o dinamicã
proprie, deoarece a fost oarecum marginal faþã de marile ºi puternicele centre
chalcolitice carpatice ºi danubiene. Este reprezentat prin câteva culturi interesante
cum sunt: Lagozza, Diana, Gaudo, Rinaldone ºi Remedello.
Cultura Lagozza (situl La Lagozza, Besnate, Italia) a fãcut parte din
marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. S-a dezvoltat în Liguria,
Lombardia, Emilia ºi Toscana, fiind caracterizatã printr-un habitat diversificat
(grote ºi aºezãri deschise, chiar în apropierea lacurilor prealpine, a se vedea situl
eponim), ritul funerar al inhumaþiei, în mici cutii de piatrã, o industrie liticã cu
gratoare, topoare ºlefuite, vârfuri de sãgeþi ºi o ceramicã de facturã superioarã,
neagrã sau roºiaticã-închisã, lustruitã, formele predominante fiind vasele
298 Dumitru Boghian
globulare, strãchinile joase ºi carenate, paharele, bolurile, oalele, vasele cu torþi
multiple, în formã de nai, cu un decor incizat, dispus la interiorul strãchinilor ºi pe
umãrul recipientelor (fig. 170. 11-18).
În Italia sudicã, cultura neoliticã Serra d'Alto a fost urmatã de cultura
Diana, a cãrei ceramicã monocromã, roºie ºi ºlefuitã nu a fost decoratã. În cadrul
acestei culturi au fost descoperite urme
care denotã prelucrarea aramei prin
turnare (Castello di Lipari), ºi morminte
de inhumaþie, individuale ºi colective. În
Insula Lipari, s-a dezvoltat un grup
cultural înrudit cu cultura Diana, numit
Bellavista.
În zona Abruzzes, în Campania,
pe coasta adriaticã, pânã în Lombardia ºi
Liguria, s-a dezvoltat, în mileniul al IV-
lea bc, cultura Ripoli (în valea Vibrata,
Abruzzes) cu ceramicã pictatã (vase
ovoidale ºi cãni pictate cu roºu ºi brun,
ornamentele fiind compuse din fascicole
de linii orizontale ºi verticale, alcãtuind,
uneori triunghiuri ºi romburi).
În timpul Chalcoliticului
mijlociu ºi târziu, sfârºitul mileniului al
IV-lea-mileniul al III-lea bc, în sudul
Italiei au apãrut, poate sub influenþa
Fig. 170. Ceramicã aparþinând
culturilor Lagozza, Remedello ºi culturilor epocii bronzului timpuriu din
paharelor campaniforme (Barfield M a r e a M e d i t e r a n ã , e l e m e n t e l e
l.L., Fasani L, Cornaggia- arhitecturii funerare megalitice (Malta).
Castiglioni O, Lichardus J.) În Campania, este cunoscutã cultura
Gaudo, în cadrul ceramicii cãreia s-au
resimþit influenþe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare, ceºti cu douã torþi,
urcioare, askoi, lucrate într-o pastã monocromã, închisã la culoare, decoratã cu
incizii simple ºi impresiuni sub formã de ºnururi în relief). Purtãtorii acestei culturi
au cunoscut pumnalele de aramã ºi o industrie evoluatã a silexului.
În Latium ºi Toscana, în aceastã perioadã, s-a dezvoltat cultura
Rinaldone, în mediul cãreia s-au realizat morminte sãpate în stâncã sau în cutii de
piatrã (hipogee), ritul funerar fiind inhumaþia, defuncþii fiind însoþiþi de un inventar
bogat.
Purtãtorii culturii Rinaldone au dezvoltat o evoluatã industrie a silexului
(pumnale, vârfuri de sãgeatã ºi silex, mãciuci ºi topoare de luptã etc.), au
confecþionat halebarde ºi pumnale triunghiulare de aramã (cu nervuri axiale, nituri
ºi limba mânerului îngustã), caracteristice pentru Bronzul timpuriu mediteranean,
ºi o ceramicã de culoare brunã închisã, alcãtuitã din vase globulare cu gâtul strâmt,
strãchini carenate, urcioare cu torþi orizontale ºi verticale, decorate cu ºnururi
în relief.
Cultura Remedello (necropola eponimã în apropiere de Brescia) s-a
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 299
dezvoltat în zona Veneþiei ºi Lombardiei (Câmpia Pô/Pad). Acesteia i-au fost
proprii: o ceramicã cu pahare bitronconice ºi oale tronconice cu torþi, decorate cu
incizii ºi impresiuni circulare, linii orizontale, motive dispuse metopic (fig. 170. 4-
10), pumnalele triunghiulare, cu nituri ºi nervurã (tip Remedello), care s-au
rãspândit pânã în Alpii Maritimi, Jura ºi Elveþia, ºi topoarele plate de aramã, armele
de silex (vârfuri de suliþã ºi sãgeatã, topoare de luptã), podoabele de aramã ºi de
argint (Villafranca) ºi inhumaþiile în groapã simplã, defuncþii depuºi în poziþie
ghemuitã fiind însoþiþi de un inventar deosebit de bogat. Pe aceste fonduri s-au
suprapus purtãtorii culturii paharelor campaniforme, (fig. 170. 1-3) fãcând
trecerea cãtre epoca bronzului în regiune.
* * *
Stepele nord-pontice reprezintã
un areal geografic ºi cultural foarte
interesant în Neolitic ºi Eneolitic, un
spaþiu prin care au evoluat sau s-au
perindat diferite populaþii, mai stabile sau
nomade, care au vehiculat numeroase
elemente de culturã materialã ºi spiritualã
între zona carpato-balcanicã ºi Dunãrea
de Jos, pe de o parte, ºi lumea caucaziano-
caspicã, pe de altã parte. Au rezultat,
astfel, fenomene etno-culturale
particulare, care au fost legate, în
Neoliticul final ºi Chalcolitic, de procesul
de indoeuropenizare a Europei.
Deºi s-a vorbit de existenþa unui
Neolitic aceramic local (Soroca/R.
Moldova ºi Kamena Moghila/ Ucraina),
în stadiul actual al cercetãrilor nu se mai
poate susþine aceastã ipotezã. Fãrã a se
putea lãmuri pe deplin, modul în care s-a Fig.171. Materiale arheologica ale
realizat neolitizarea stepelor nord- culturilor Bug-Nistru, Sursk-Nipru,
pontice, arãtãm cã Neoliticul timpuriu Nipru-Doneþk, Srednyi Stog II,
(mileniul al V-lea bc) din aceastã zonã Jamnaja (dupã Berezanskaja,
este caracterizat prin existenþa a trei Danilenko)
culturi: Bug-Nistru, Sursk-Nipru ºi
Nipru-Doneþk, denumite dupã principalele fluvii care brãzdeazã teritoriul lor.
Cultura bugo-nistrianã, nãscutã în interfluviul respectiv, a pãstrat, mai
ales în domeniul industriei litice, multe tradiþii mezolitice locale (Soroca),
ceramica având forme simple, cu fundul conic, decorate cu motive modeste,
incizate ºi imprimate. Ca urmare a influenþelor primite din mediul culturilor Criº ºi
ceramicii liniare, purtãtorii culturii bugo-nistriene ºi-au perfecþionat modul de
viaþã, realizând o ceramicã de facturã mai bunã (fig. 171. 17-18).
Cultura Sursk-Nipru nu are o genezã elucidatã. Dovezile legate de
modul de viaþã neolitic sunt puþine, ceramica cu forme simple (strãchini, pahare
mari cu fundul ascuþit) fiind decoratã cu motive geometrice, realizate prin incizie ºi
300 Dumitru Boghian
impresiuni de unghie (fig. 171. 19-21).
Cultura Nipru-Doneþk este cel mai bine cunoscutã, dintre acestei trei
entitãþi arheologice, rãspândindu-se pânã în sudul Bielorusiei. Cel mai bine
cunoscut, în cadrul acestei culturi, este ritul funerar al inhumaþiei, în poziþie
alungitã, în morminte singulare sau colective, defuncþii fiind acoperiþi cu un strat
consistent de ocru roºu ºi însoþiþi de un inventar compus din puþine vase, podoabe
ºi, cãtre sfârºitul culturii, din mici piese de aramã. Este posibil ca în mediul acestei
culturi sã se fi realizat domesticirea calului, ulterior, în Eneolitic, continuatorii
acestei civilizaþii devenind deosebit de mobili.
Ceramica culturii Nipru-Doneþk s-a caracterizat prin forme foarte simple,
cu fundul rotunjit ºi ascuþit ºi profilul în formã de S (pahare mari, strãchini, cupe
etc.), realizate dintr-o pastã cu multã scoicã pisatã în compoziþie, prezentând ca
ornamente motive incizate ºi imprimate, adesea combinate, dispuse la partea
superioarã a vaselor (fig. 171. 13-16). Purtãtorii culturii Nipru-Doneþk au
întreþinut legãturi, pe parcursul evoluþiei lor, cu complexul cultural Cucuteni-
Tripolje sau cu cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe din zona Bielorusiei.
Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea ºi
mobilitatea mai accentuatã a comunitãþilor umane decât în perioada anterioarã,
generând evoluþii particulare. Dacã în spaþiul cuprins între Nistru ºi Nipru au
continuat sã evolueze comunitãþile culturii tripoliene, parte integrantã a vastului
complex cultural Ariuºd-Cucuteni-Tripolie, cu ceramicã pictatã ºi adâncitã, în
special, despre care vom vorbi mai jos, în celelalte teritorii nord-pontice, chiar
ponto-caspice, s-au dezvoltat civilizaþiile: Srednyj Stog II, derivatã din cultura
Nipru-Doneþk, Mihajlovka I, Nipru-Azov (Mariupol) ºi complexul Hvalynsk-
Novo Danilovsk-Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, bine cunoscute prin
intermediul ritului funerar al inhumaþiei în tumuli ºi utilizarea ocrului roºu. În acest
sens, pot fi menþionate marile necropole de la Mariupol, Maikop sau cele din
cultura Kemi-Oba.
Cultura Srednyj Stog II reprezintã o fazã evoluatã a culturii Nipru-
Doneþk ºi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrarã, dezvoltatã într-un
spaþiu stepic. Ceramica acestei culturi avea multã scoicã pisatã în compoziþie (aºa-
numita ceramicã „Cucuteni C” din arealul Ariuºd-Cucuteni-Tripolje) ºi era
decoratã cu motive ºnurate ºi imprimate (fig. 171. 1-12). Triburile sale au practicat
ritul funerar al inhumaþiei, defuncþii fiind depuºi în poziþie întinsã s-au uºor
chircitã, în gropi deasupra cãrora se ridicau construcþii tumulare (kurgane). Aceste
comunitãþi, posesoare ale calului domestic ºi vehiculelor cu roþi, s-au deplasat
înspre vest, interacþionând cu civilizaþiile contemporane din Balcani, Dunãrea de
Jos ºi mijlocie ºi Carpaþi.
În acelaºi timp, purtãtorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-
Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari au avut un rol deosebit de important în
restructurarea etnoculturalã a civilizaþiilor aparþinând Eneoliticului clasic din zona
carpato-balcanicã ºi dunãreanã. Migrând de la est cãtre vest, în condiþiile aridizãrii
climatului, de la sfârºitul atlanticului ºi începutul subborealului, aceºtia au pãtruns
în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunãreano-pontice (Cucuteni-
Tripolje, Gumelniþa-Karanovo VI-Kodžadermen-Varna-Dikili Tash, Sãlcuþa-
Krivodol-Bubanj Hum), generând o serie de restructurãri ca: formarea culturii
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 301
Cernavoda I-Ezero, transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr
º.a., fenomen pus pe seama primului val Kurgan, când ar fi început procesul de
indoeuropenizare (M. Gimbutas).

VI. 6. Neoliticul ºi Eneoliticul carpato-danubiano-

pontic
Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic reprezintã
un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatolianã
ºi egeo-balcanicã, cu care este strâns legat genetic ºi evolutiv, reprezentând,
parafrazându-l pe N. Iorga, un fel de „Orient dupã Orient”. Cu toate acestea, în

Sisteme de periodizare ºi cronologie ale Neoliticului ºi Eneoliticului

din România (adaptate apud N. Ursulescu)

decursul dezvoltãrii sale, epoca neoliticã ºi eneoliticã carpato-danubiano-ponticã,

a cunoscut diferite ºi complexe procese de sintezã ºi asimilare, care i-au conferit o
302 Dumitru Boghian
pronunþatã individualitate în cadrul
peisajului cultural contemporan
european, cu o periodizare
particularã (vezi tabelul de mai
jos).

Fãrã a se putea susþine, în

stadiul actual al cercetãrilor,
existenþa unui Neolitic aceramic, ca
rezultat al unei evoluþii dintr-un
Epipaleolitic - Mezolitic local (a se
vedea descoperirile discutabile de
la Schela Cladovei-Lepenski Vir,
Ciumeºti, Erbiceni, din România, Fig. 172. Ceramica Starcevo-Cris
(dupã Marinescu-Bîlcu, Ursulescu)
ºi Soroca, din Rep. Moldova), se
observã cã neolitizarea acestui
spaþiu s-a produs, la fel ca în cazul unei pãrþi a spaþiului central, vest ºi nord
balcanic, direct, prin migraþia unor comunitãþi de tip Protosesklo (Banat, Oltenia ºi
P o d i º u l Tr a n s i l v a n i e i ) , S t a r è e v o - C r i º ( M u n t e n i a , M o l d o v a ,
Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei) ºi Dudeºti-Hamangia (Dobrogea), ºi indirect,
prin aculturaþia multor elemente superioare de civilizaþie neoliticã, mai timpurii
sau mai târzii, ºi eneolitice, într-un context dinamic ºi flux continuu. De aceea, deºi
s-au gãsit într-o zonã secundarã de neolitizare, majoritatea fenomenelor etno-
culturale din spaþiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea ºi în
strânsã legãturã, în special, cu cele balcanice, formula Ex Balcani lux (H.
T o d o r o v a ) f i i n d v a l a b i l ã
în parte.
Astfel, în jurul anilor 6000 bc, comunitãþi umane neolitice anatoliano-
egeene, aparþinând fazei timpurii (aprox. 6000-5500 bc), încadrate în orizontul
cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura
Baciului, atribuit complexului Protosesklo, s-au deplasat pe culoarele Vardar-
Morava ºi Struma ºi Mariþa-Isker, colonizând ºi neolitizând o parte importantã a
Peninsulei Balcanice, Oltenia, Banatul ºi Transilvania intracarpaticã. Acestea au
adus modul de viaþã neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor, creºterea
animalelor, confecþionarea unei ceramici superioare pictate, cu înveliº roºu,
puternic lustruit, pictat, uneori, cu alb, utilizându-se ca motive bulinele ºi reþelele
de linii, elemente de plasticã neoliticã etc.). Acest orizont cultural a participat la
formarea culturii Starèevo-Criº, din Neoliticul mijlociu propriu-zis (cristalizat).
Cãtre sfârºitul Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a mileniului al V-lea bc),
Muntenia, Moldova, Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de
comunitãþile culturii Starèevo-Criº (fazele III-IV), în vreme ce, dupã mijlocul
mileniului al V-lea, triburi Dudeºti ºi Hamangia au introdus modul de viaþã neolitic
în Dobrogea.
Cea mai bine cunoscutã culturã a Neoliticului mijlociu (cristalizat) este
Starèevo-Criº/Körös (aprox. 6000-5000/4500 bc), ale cãrei comunitãþi au
populat aproape întreg spaþiul carpato-danubiano-pontic. Deºi, în partea de sud-
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 303
vest, pãstreazã multe dintre trãsãturile de bazã ale complexului
cultural din care face parte, odatã cu rãspândirea spre nord ºi est
se observã o decãdere a tehnicii de prelucrare a ceramicii, mai
ales în privinþa utilizãrii lustrului ºi a picturii. De aceea, ceramica
de facturã semifinã ºi grosierã, cu pleavã compoziþie, este
majoritarã ºi a fost decoratã cu incizii, impresiuni de unghie ºi
deget.
Ceramica finã a fost mult mai rarã ºi prezintã, în fazele
târzii, o frumoasã picturã policromã spiralicã (cu alb, roºu ºi
negru), vorbind de nivelul înalt al olãritului atins încã din aceastã
perioadã (fig. 172).
Organizarea habitatului ºi a spaþiului locuibil denotã o
adaptare la noile ecosisteme, în aºezãrile variabile ca întindere,
situate adesea în apropierea apelor, existau locuinþe simple,
parþial adâncite, ºi colibe de suprafaþã, cu o singurã încãpere ºi cu
scheletul format din pari ºi împletituri de nuiele, peste care se
aplica o lutuialã destul de subþire. Industria liticã pãstreazã
trãsãturi mezolitice (microlitismul ºi geometrizarea), dintre
piesele ºlefuite fiind cunoscute topoarele ºi tesle cvasi-calapod
(plan-convexe), rar perforate. Sunt cunoscute centre de
extragere a sãrii, prin fierbere ºi evaporare, prelucrarea saramurii
fãcându-se în vase speciale (briquetage), conice, ceea ce
permitea transportarea sãrii rezultate ºi comercializarea la
distanþã, prin troc.
Viaþa spiritualã e reprezentatã printr-o serie de statuete
Fig. 173.
de lut, prin reliefurile antropomorfe ºi zoomorfe de pe Ceramicã
ceramicã, mãsuþele-altãraº ºi ornamentele incizate Ciumeºti
asemãnãtoare unor pictograme (Ocna Sibiului, jud. Sibiu ºi (dupã Gh.
Glãvãneºtii Vechi, jud. Iaºi). Defuncþii erau înhumaþi în poziþie Lazarovici)
chircitã, printre locuinþe, ca tipuri antropologice fiind atestate
cel mediteranoid gracil, sporadic apãrând ºi proto-europoide,
mai robuste.
Sfârºitul culturii Starèevo-Criº s-a produs, încã de la începutul fazei a III-
a, ca urmare a pãtrunderii purtãtorilor complexului cultural Vinèa-Dudeºti, în
regiunile sud-vestice (Oltenia ºi Banat), ºi prin rãspândirea, în faza a IV, a unor
comunitãþi ale culturii ceramicii liniare occidentale, dinspre Europa est-centralã în
regiunile nordice ºi est-carpatice (Ucraina, Moldova, Rep. Moldova).
La periferia nord-vesticã a ariei de rãspândire a fazelor târzii a culturii
Starèevo-Criº, prin asimilarea populaþiei tardenoisiene locale, mult întârziate, ºi
prin aculturaþie, s-a format ºi a evoluat, la sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în
Neoliticul târziu, grupul cultural Ciumeºti-Piºcolþ (jud. Satu Mare), care
reprezintã o variantã a culturii liniar-ceramice orientale timpurii din bazinul
Tisei superioare ºi câmpia Sãtmarului (legatã de manifestãrile similare din N.
Ungariei ºi S-E Slovaciei), în cadrul cãruia s-a pãstrat o industrie microliticã,
lucratã din obsidian local, ºi particularitãþi în decorul ceramicii (linii incizate, uºor
albiate ºi pictarea vaselor, cu negru, în stil liniar geometric) (fig. 173).
304 Dumitru Boghian
În Neoliticul târziu (aprox. 5000/4500-
4250 bc), au pãtruns, în spaþiul carpato-
danubiano-pontic, douã curente etno-culturale,
oarecum opuse ca direcþie ºi origine: primul, mai
timpuriu, reprezentând cel de al doilea mare val
(cultural ºi demografic) neolitic de origine
sudicã (anatoliano-egeeanã), cu ceramicã neagrã
sau cenuºie, puternic lustruitã ºi decoratã cu
pliseuri ºi caneluri, individualizat prin culturile
Vinèa, Dudeºti ºi, spre sfârºitul etapei,
Hamangia, ºi cel al doilea, de origine est-
central-europeanã, constituit din comunitãþile
ceramicii liniare occidentale târzii.
Ulterior, din asimilarea fondului neolitic
anterior ºi îmbinarea cu noile elemente etno-
culturale, s-au nãscut, în spaþiul de referinþã,
culturile ºi grupele culturale eneolitice timpurii,
Fig. 174. Materiale Vinèa- care s-au caracterizat printr-o deosebitã
Turdaº (dupã Gh. Lazarovici) individualitate ºi forþã de creaþie.
Comunitãþile culturii Vinèa au ocupat
Banatul (cultura Banatului, Gh. Lazarovici), unde, în parte au dislocat, în parte au
asimilat comunitãþile Starèevo-Criº, ºi pãrþile vestice ale Olteniei (aspectul
cultural Rast, Vl. Dumitrescu), unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeºti. Într-
o anumitã etapã a evoluþiei lor, aceste comunitãþi au pãtruns în Podiºul
Transilvaniei, unde au asimilat grupurile Starèevo-Criº foarte târzii, de tip Lumea
NouaCheile TurziiCluj, ºi au format
cultura Turdaº.
Deºi au cunoscut unele fenomene de
retardare a dezvoltãrii lor, pe mãsura
expansiunii spre nord-vest, ºi de revenire ºi
înflorire, comunitãþile vinèiene au avut, ºi prin
perpetuarea unor puternice legãturi cu zona de
origine, un rol decisiv la trecerea societãþilor
locale la modul de viaþã eneolitic. Ceramica
comunitãþilor culturii Vinèa din spaþiul
Olteniei, Banatului ºi Transilvaniei a prezentat
aceleaºi caracteristici (pastã, forme, decoruri)
cu cea din zonele vecine (fig. 174). Deosebit
de interesant este, pentru domeniul
Fig. 175. Sanctuarul de la Parþa spiritualitãþii neolitice ºi eneolitice a Vechii
(dupã Gh. Lazarovici) Europe, sanctuarele descoperite în aºezarea de
la Parþa (jud. Timiº), (fig. 175).
Din sintezele realizate între comunitãþile vinèiene, Starèevo-Criº târzii ºi
cele liniar-ceramice, printr-o evoluþie particularã, de la zonã la zonã, s-au format
civilizaþiile ºi grupele culturale ale Eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o
parte a Banatului ºi estul Ungariei), Herpály, Lengyel º. a. (Câmpia Pannonicã),
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 305
aspectul cultural Rast (Oltenia de vest),
cultura Turdaº, grupurile Iclod,
Suplac, Gilãu (Transilvania).
În Muntenia ºi estul Olteniei ºi
pe teritoriul din nordul Bulgariei, au
pãtruns ºi evoluat triburile culturii
Dudeºti (Bucureºti) Hotniþa (Bulgaria),
înrudite parþial cu cele vinèiene. În faza a
treia a culturii Dudeºti (fig. 176), din
împletirea cu purtãtorii culturii ceramicii
liniare (din Moldova ºi Transilvania), cu
influenþe sudice, s-a format complexul
Fig. 176. Ceramicã aparþinând
cultural Boian-Vãdastra din
culturii Dudeºti (dupã E. Comºa)
Eneoliticul timpuriu.
Comunitãþile culturii ceramicii
liniare, mai ales cele din cea de-a doua mare perioadã din evoluþia lor, cunoscutã
sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul
format din alveole dispuse pe linii incizate, asemenea capetelor notelor muzicale
pe un portativ, fig. 177), au ocupat, îndeosebi Podiºul Transilvaniei, Moldova, Rep.
Moldova ºi vestul Ucrainei.
În spaþiul nostru, aceste
comunitãþi au dezvoltat forme
particulare de culturã materialã,
necunoscându-se, pânã în prezent,
locuinþe de mari dimensiuni ca în vest.
Totuºi, au fost perpetuate
uneltele ºlefuite specifice, toporul ºi
tesla de piatrã în formã de calapod (plan-
convex). Purtãtorii culturii liniar-
ceramice au intrat în sintezã cu
comunitãþile Vinèa ºi Dudeºti,
contribuind la formarea unor entitãþi
etno-culturale din Eneoliticul timpuriu
ca: Turdaº, Iclod ºi Boian, iar din
legãturile cu ultima nãscându-se cultura
Precucuteni.
E n e o l i t i c u l c a r p a t o - Fig. 177.Ceramicã liniarã (dupã S.
danubiano-pontic (aprox. 4250-2700 Marinescu-Bâlcu, N. Ursulescu)
bc), nu a început, ca etapã istoricã, pe tot
teritoriul, în acelaºi timp, debutând, se pare, mai timpuriu în regiunile sudice,
legate de evoluþia avansatã a Chalcoliticului anatoliano-balcanic, primele piese de
aramã apãrând în mediul fazelor târzii ale culturii Starèevo-Criº ºi cele timpurii ale
culturii Vinèa.
Pe lângã utilizarea metalului, se configureazã, treptat ºi sigur, toate
celelalte caracteristici: organizarea superioarã ºi fortificarea habitatului,
sistematizarea spaþiului, utilizarea necropolelor, construirea unor locuinþe de tip
306 Dumitru Boghian
superior, cu platformã de lut ars, folosirea unor tehnologii agricole înaintate
(tracþiunea animalelor pentru arat), confecþionarea unei ceramici superioare, în
special pictate, specializarea ºi perfecþionarea utilajului litic osteologic ºi din alte
materiale, dezvoltarea componentei uraniene în cadrul cultului fecunditãþii ºi
fertilitãþii etc.
În Eneoliticul timpuriu (aprox. 4250-3750 bc), ºi-au continuat evoluþia o
serie de civilizaþii care s-au format în Neoliticul târziu, acesta fiind, mai degrabã, o
perioadã când s-au acumulat trãsãturile noului mod de viaþã, numãrul pieselor de
aramã crescând cãtre sfârºitul perioadei, depozitul de la Cãrbuna (jud.Tighina,
Rep. Moldova, fiind un exemplu.
Astfel, pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunitãþile fazelor
evoluate ale culturii Boian (situl de
pe insula Grãdiºtea Ulmilor din
lacul Boian, com. Vãrãºti, jud.
Cãlãraºi), care s-au rãspândit,
treptat, în toate direcþiile, pe
teritoriul Bulgariei fiind cunoscutã
sub numele de cultura
Mariþa/Marica sau Karanovo IV-
V).
Spre nord, în sud-estul
Tr a n s i l v a n i e i º i s u d - v e s t u l
Moldovei, comunitãþile fazei
Giuleºti a culturii Boian au intrat în
Fig. 178. Ceramica culturii Hamangia sintezã cu triburile liniar-ceramice
(dupã D. Berciu) târzii ºi s-a format cultura
Precucuteni. Pe linia Dunãrii,
purtãtorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia, iar spre vest, pe
linia Oltului, cu cei ai culturii Vãdastra, cu
care formeazã, probabil, un complex cultural.
Dintre toate caracteristicile culturii,
se remarcã ceramica decoratã prin incizie ºi
excizie, motivele decorative fiind încrustate,
uneori, cu culoare roºie sau albã. Pentru
domeniul spiritual, trebuie menþionat
sanctuarul de la Cãscioarele (lângã Olteniþa),
cu pereþii de lut pictaþi cu alb ºi roºu ºi coloane
de lut pictate, care reprezentã, probabil, aºa-
numitul “cult al coloanei” ca axis mundis,
prin care se realiza legãtura dintre lumea
teluricã ºi cea uranianã. În ceea ce priveºte
ritul funerar, din faza Bolintineanu, este
cunoscutã necropola de la Cernica (cu circa
370 de morminte) ºi altele, ritul funerar fiind
inhumaþia în poziþie chircitã. Cultura Boian Fig. 179. Ceramicã Precucuteni
reprezintã fondul care a evoluat spre cultura (dupã Silvia Marinescu-Bîlcu)
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 307
Gumelniþa, putându-se vorbi ºi de un complex cultural Boian-Gumelniþa.
În pãrþile estice ale Olteniei au evoluat comunitãþile culturii Vãdastra,
nãscute pe fond Dudeºti târziu, cu influenþe vinèiene ºi liniar ceramice, care aveau
aºezãri fortificate ºi o agriculturã evoluatã, în cadrul cãreia utilizau un plug
primitiv (cu brãzdar din corn sau din lemn), tractat de bovidee domestice.
Ceramica culturii Vãdastra s-a remarcat printr-o bogãþie de forme, tehnici
ºi motive ornamentale, predominante fiind exciziile ºi incrustaþiile cu alb ºi roºu,
realizându-se mai ales motive spiralo-meandrice. În sud-vestul Olteniei, s-a
dezvoltat aspectul cultural Rast, în fapt o variantã localã a culturii Vinèa (faza C),
cu puternice influenþe primite din partea civilizaþiilor Vãdastra ºi Tisa, care s-a
caracterizat prin aºezãri deschise ºi o ceramicã cenuºie, decoratã predominant cu
caneluri ºi pliseuri.
Plastica antropomorfã ºi zoomorfã din cele douã arii culturale era bogatã ºi
prezenta o puternicã amprentã vinèianã, remarcându-se „grupul statuar”,
reprezentând o femeie cu un copil în braþe ºi „cuplul divin” („îndrãgostiþii”), sub
forma unei statuete cu douã capete, de la Rast, vasele cu reprezentãri ºi protome
antropomorfe ºi zoomorfe ºi statuetele Vãdastra. Din întrepãtrunderea celor douã
fonduri etno-culturale, s-a format cultura Sãlcuþa.
De la sfârºitul Neoliticului târziu, Dobrogea a fost populatã de purtãtorii
culturii Hamangia (Baia, jud. Tulcea), nãscuþi dintr-o sintezã a unor populaþii
venite, pe mare ºi pe uscat, din nord-vestul Asiei Mici, cu comunitãþile mezolitice
locale, rezultând o structurã antropologicã destul de eterogenã, aºa cum a relevat
analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de
morminte) ºi Duranculac (nord-estul Bulgariei, peste 1000 de morminte).
Este posibil ca începutul culturii Hamangia sã fi fost contemporan cu
fazele evoluate ale culturii Dudeºti, aºa cum se observã în descoperirile de la
Medgidia-Cocoaºe ºi Duranculac. Ulterior, cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel
cu cultura Boian, interferându-se în zona dunãreanã (Hârºova). Sub presiunea
comunitãþilor Boian, aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului, o
parte dintre purtãtorii acesteia pãtrunzând în mediul culturii Precucuteni, cãreia i-
au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat, tipuri de statuete, în
special de „gânditor”). Unele elemente Hamangia au contribui, indirect, la
conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniþa, denumit ºi cultura Varna
(Henrieta Todorova).
Purtãtorii culturii Hamangia aveau aºezãri nefortificate, rãsfirate de-a
lungul apelor ºi litoralului pontic, cu locuinþe adâncite, colibe ºi locuinþe de
suprafaþã cu platformã (Techerghiol). Utilajul litic pãstreazã tradiþiile microlitice
mezolitice, în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramã. Ceramica
neagrã lustruitã, decoratã cu motive geometrice, trasate cu ajutorul unui instrument
dinþat (fig. 178), plastica antropomorfã de lut ºi marmurã, cu forme „eutrofice”, ºi,
în special, statuetele de tip “gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodã) dovedesc
originea anatoliano-egeeanã a acestei culturi. Ritul de înmormântare era
inhumaþia, cu scheletele întinse pe spate, însoþite de ofrande destul de bogate
(brãþãri de marmorã, din scoici de tip Spondylus, pandantive din colþi de mistreþ,
piese de aramã etc.).
În Eneoliticul timpuriu, Transilvania, s-a caracterizat printr-o „fãrâmiþare”
308 Dumitru Boghian
culturalã ºi o relativã instabilitatea a ariilor de rãspândire, datoritã amestecului, în
proporþii diferite, a comunitãþilor vinèiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-
ceramice, la care s-a adãugat ºi menþinerea mai îndelungatã a tradiþiilor Starèevo-
Criº (conservate mai ales în zona Munþilor Apuseni).
Cultura Turdaº a fost una dintre cele mai reprezentative civilizaþii
neolitice târzii-eneolitice timpurii din Podiºul Transilvaniei (tell-ul eponim din
lunca Mureºului).
La geneza sa s-au „topit”, ca elemente locale, complexul neolitic târziu
Lumea Nouã-Cheile Turzii-Cluj ºi influenþe ale ceramicii liniare târzii, fondul
cultural Vinèa C fiind foarte puternic ºi preponderent. Ceramica acestuia a fost
decoratã cu caneluri ºi pliseuri, benzi incizate
(adeseori umplute cu puncte), dar ºi cu picturã.
Domeniul spiritual este compus dintr-o bogatã
plasticã antropomorfã ºi zoomorfã ºi
complexele de cult de la Tãrtãria (lângã
Orãºtie) ºi Parþa.
Pe fond Turdaº s-a format grupul
cultural Iclod (jud. Cluj), care a evoluat de-a
lungul a trei faze, fiind parþial contemporan cu
aspectele târzii ale complexului Lumea Nouã-
Cheile Turzii-Cluj ºi cu culturile Turdaº ºi Tisa,
în timp ce ultima fazã a avut legãturi cu cultura
Petreºti.
De asemenea, s-au format grupurile
Gilãu (jud.Cluj) ºi Suplac (Suplacu de Barcãu,
jud. Bihor), care reprezintã aspecte de tranziþie
între ariile culturale Turdaº-Iclod ºi Tisa. Cele
douã grupuri culturale au jucat un oarecare rol
în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár.
În bazinul mijlociu ºi superior al Tisei,
a evoluat cultura Tisa, nãscutã, aºa cum am Fig. 180. Ceramica culturii
vãzut, pe fondul culturii ceramicii liniare târzii Petreºti (dupã I. Paul)
din Câmpia Tisei, peste care s-au grefat
puternice influenþe vinèiene din aºa-numita culturã a Banatului. Ceramica se
caracterizeazã, în primul rând, printr-un decor incizat meandric, în reþea, formând
aºa-numitul „stil textil”, cupele cu picior înalt, vasele rectangulare.
În Moldova, Eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluþia unei
culturi unitare, Precucuteni-Tripolje A, care precede cronologic ºi genetic cultura
Cucuteni. Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii
liniare târzii, din vestul Moldovei ºi sud-estul Transilvaniei, cu comunitãþile
culturii Boian (din faza a II-a, Giuleºti), ºi influenþe din partea culturilor Hamangia
ºi Vinèa, cunoscând o deosebitã expansiune pânã aproape de Nipru. În faza a III-a,
din contactul cu comunitãþile fazei de trecere de la Boian la Gumelniþa, s-a nãscut
aspectul cultural Aldeni-Stoicani-Bolgrad, în nord-estul Munteniei ºi sudul
Moldovei, precum ºi de o parte ºi de alta a gurilor Dunãrii. Acest aspect ºi-a
continuat evoluþia ºi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniþa ºi Cucuteni.
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 309
Purtãtorii culturii Precucuteni-Tripolje A au dezvoltat forme superioare de
culturã materialã (locuinþe de suprafaþã, unele cu platformã din faza a II-a, utilajul
litic ºi osteologic abundent ºi diversificat, unelte, arme ºi podoabe de aramã,
ceramica cu decoruri incizte ºi excizate,
fig. 179) ºi spiritualã. Se remarcã o serie
de complexe de cult ca cele de la Poduri
(jud. Bacãu), Isaiia ºi Târgu Frumos
(jud. Iaºi). De asemenea, a început sã fie
folositã pictura cu roºu ºi cu alb, dar ºi
cu grafit, atât înainte, cât ºi dupã arderea
vaselor, fãcându-se astfel trecerea cãtre
cultura Cucuteni.
Cultura Petreºti (jud. Alba)
este cunoscutã ºi sub numele de cultura
ceramicii pictate central-
transilvãneanã, deoarece s-a rãspândit
îndeosebi în Podiºul Transilvaniei,
formatã, pe fond Vinèa-Turdaº, la care
s-au adãugat noi influenþe sudice, în
sud-vestul Transilvaniei ºi nordul
Banatului (grupul cultural Foeni). S-a
caracterizat printr-o frumoasã ceramicã Fig. 181. Ceramicã a culturii
pictatã bicrom ºi tricrom (fig. 180), de Gumelniþa (dupã Vl. Dumitrescu)
certã influenþã sud-balcanicã (cultura
Dimini). Cultura Petreºti a influenþat grupul Iclod ºi cultura Precucuteni finalã,
cãreia i-a transmis tehnica superioarã a pictãrii vaselor înainte de ardere,
contribuind astfel la naºterea aspectului Ariuºd (din sud-estul Transilvaniei) ºi a
culturii Cucuteni (din Moldova). Sfârºitul culturii Petreºti se produce datoritã
extinderii grupului cultural Decea Mureºului ºi a culturii Bodrogkeresztúr în
centrul Transilvaniei.
Eneoliticul dezvoltat (aprox. 3750-2700 bc) cunoaºte un stadiu înalt de
civilizaþie, dar atacurile unor populaþii rãsãritene vecine (aflate într-un stadiu
inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statalã.
Spaþiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei
materializatã prin apariþia topoarelor de tip panã, ciocan ºi „cu braþele în cruce”
precum ºi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniþa, Cucuteni,
Bodrogkeresztúr). Ceramica acestei perioade a fost de o deosebitã calitate, în
special cea pictatã, care a avut o înaltã valoare artisticã.
Eneoliticul dezvoltat se caracterizeazã prin arii culturale stabile, cu
caractere distincte, care continuã, în cea mai mare parte, evoluþia din Eneoliticul
timpuriu, în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniþa, Vãdastra-Sãlcuþa,
Precucuteni-Cucuteni, Turdaº-Petreºti, Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr,
spre sfârºitul perioadei avînd loc puternice infiltraþii de populaþii pastorale
rãsãritene (grupurile Suvorovo-Cainari ºi Decea Mureºului, cultura
Cernavoda I), ceea ce a declanºat lungul ºi complicatul proces al trecerii gradate a
spaþiului carpato-danubiano-pontic spre epoca bronzului ºi spre o masivã ºi
 310 Dumitru Boghian
complexã restructurare etnico-lingvisticã.
Cultura Gumelniþa s-a nãscut pe
teritoriul Munteniei ºi Bulgariei, prin
transformarea lentã a vechiului fond cultural
Boian-Karanovo V, care asimileazã noi
procedee tehnice de decorare a ceramicii
(pictura crudã cu roºu, pictura cu grafit ºi aur)
ºi noi forme de vase (askos, rhyton) (fig. 181).
Aceastã culturã a cunoscut, aºa cum
am vãzut deja, o deosebitã expansiune,
cuprinzând tot teritoriul Dobrogei, partea
esticã a Bulgariei, unde e cunoscutã sub
numele de Karanovo VI-Kodžadermen-
Varna, nord-estul Greciei, pânã în nordul
Fig. 182. Ceramicã Sãlcuþa Mãrii Egee (cultura Dikili Tash) ºi sudul
(dupã Ursulescu N.) Moldovei (unde, împreunã cu comunitãþile
Precucuteni III-Cucuteni A, a format
aspectul Aldeni-Stoicani-Bolgrad). În estul Olteniei comunitãþile gumelniþene s-
au interferat cu cele ale culturii Sãlcuþa. Purtãtorii culturii Gumelniþa au dezvoltat
forme superioare de organizarea a habitatului, cu locuinþe de cult (Cãscioarele),
necropole bogate (Varna), tezaure cu obiecte de aur (Sultana, jud. Ilfov), ceea ce
indicã existenþa unei aristocraþii care îºi exercita dominaþia regional ºi dovezi ale
prezenþei unor familii bogate.
Dezvoltatã pe parcursul a douã faze (A ºi B), cu mai multe etape, cultura
Gumelniþa ºi-a restrâns aria de dezvoltare, datoritã penetraþiei, dinspre stepele nord-
pontice, a unor populaþii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Danilovsk-Suvorovo-
Cainari). Acestea, prin sinteza cu populaþia localã gumelniþeanã, au contribuit la
geneza culturii Cernavoda I, din Dobrogea ºi valea Dunãrii de Jos, care a continuat
parþial modul de viaþã. În aceste condiþii, a început sã creascã rolul pãstoritului ºi al
ceramicii de o calitate mai slabã, pentru confecþionarea cãreia se folosea masiv
amestecul de scoicã pisatã în pastã. Comunitãþile gumelniþene care s-au retras spre
nordul Munteniei, în zona de dealuri ºi în Subcarpaþi, au dat naºtere aspectului
Brãteºti (jud. Dâmboviþa).
Cultura Sãlcuþa (jud. Dolj) face parte dintr-un alt vast complex, care
cuprindea, aºa cum am vãzut în capitolele precedente, în afarã de Oltenia, nord-
vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) ºi Serbia (aspectul Bubanj). Începând din
faza a II-a, a ocupat sudul Banatului, unde s-a interferat cu purtãtorii culturilor
Tiszapolgár ºi Bodrogkeresztúr. Având o puternicã componentã vinèianã, cultura
Sãlcuþa a receptat, cãtre sfârºitul mileniului IV bc, influenþe din partea Bronzului
timpuriu din Macedonia ºi Grecia (cultura helladicã), care i-au întãrit
individualitatea. Ceramica sãlcuþeanã era decoratã prin pictare cu grafit, cu incizii
incrustate cu alb ºi roºu, prin aplicarea culorilor dupã ardere, ºi cu caneluri de
tradiþie vinèianã (fig. 182). În ultima fazã (a IV-a), cultura Sãlcuþa s-a transformat,
în urma contactelor cu purtãtorii culturilor Cernavoda I ºi Bodrogkeresztúr, ºi a
participat la formarea unui orizont cultural de mixturã Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile
Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, care a evoluat cãtre cultura Coþofeni
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 311
din Eneoliticul final/Bronzul timpuriu.

Cultura Tiszapolgár/
Româneºti, s-a rãspândit în rãsãritul
Ungariei, Vojvodina, sud-estul
Slovaciei, Ucraina transcarpaticã, în
Criºana, nordul ºi vestul Banatului,
formându-se pe fondul culturii Tisa cu
influenþe din partea grupurilor locale
Iclod ºi Suplac. Metalurgia aramei era
dezvoltatã cunoscându-se numeroase
topoare mari de cupru. Ceramica
continuã tradiþia vaselor cu picior înalt,
perforat de grupuri de orificii rotunde,
decorul incizat, în reþea, ºi proe-
minenþele în formã de cioc de pasãre.
Evoluþia acestei civilizaþii a
fost continuatã de cultura
Bodrogkeresztúr/ Gorneºti (jud.
Mureº) care a marcat o mai accentuatã
mobilitate a comunitãþilor sale care au
ocupat întreaga Transilvanie ºi Banatul,
ºi au pãtruns ºi în ariile culturilor
învecinate (Ariuºd-Cucuteni ºi
Sãlcuþa).
Ceramica Bodrogkeresztúr/ Fig. 105. Ceramica pictatã a culturii
Gorneºti este caracterizatã prin “oalele Cucuteni (dupã M. Petrescu-
de lapte”, cu torþi pastilate care s-au Dîmboviþa, R. Vulpe, Vl. Dumitrescu,
transmis culturii Coþofeni. Purtãtorii D. Monah)
culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol
important în cadrul procesului de unificare culturalã care a avut loc, în vestul þãrii,
la începutul Eneoliticului final, când s-a constituit marea sintezã Galatin-Sãlcuþa
IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom, din care a luat naºtere
cultura Coþofeni.
Complexul cultural Cucuteni-Ariuºd-Tripolje este cea mai
reprezentativã manifestare a Eneoliticului românesc, ocupând un spaþiu vast, de
peste 350000 kmp, din sud-estul Transilvaniei pânã la Nipru. Nãscutã prin evoluþia
culturii Precucuteni, de o parte ºi de alta a Carpaþilor Orientali, cu importante
contribuþii Gumelniþa ºi Petreºti, care au dus la transpunerea motivelor spiralo-
meandrice în tehnica picturii policrome, aplicatã, în majoritatea cazurilor, înainte
de arderea vaselor.
Organizarea habitatului uman a avut o deosebitã importanþã, cunoscându-
se atât aºezãri deschise ºi fortificate natural ºi antropic, de tip „cetãþuie”, ºi o serie
de aºezãri-gigant (“proto-urbane”), cu suprafaþa de sute de hectare ºi mai multe mii
de locuinþe: Taljanki, Dobrovody, Majdaneþk, în zona Bugului Sudic, Petreni, în
Rep. Moldova. În cadrul aºezãrilor, casele erau construite, de regulã, pe platforme
312 Dumitru Boghian
masive de lut, cu substructurã de bârne despicate, cu mai ºi multe încãperi ºi chiar
etaj, ºi erau dispuse dupã un anume plan (în cerc, ºiruri paralele sau pe grupe),
adesea în centru aflându-se o construcþie mai impunãtoare, care putea servi drept
loc de adunare a comunitãþii ºi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase,
toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizatã.
Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebitã. În domeniul
ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: finã (aproape întotdeauna pictatã sau
decoratã cu motive adâncite), uzualã (mai ales nepictatã) ºi aºa-numita specie
”Cucuteni C”, de origine strãinã, rãsãriteanã (Srednyi Stog II), având scoicã pisatã
în amestecul pastei ºi decor imprimat (cu pieptene sau cu ºnurul). Ceramica pictatã
cu roºu, negru ºi alb, redând motive spiralice, meandrice ºi geometrice, face faima
acestui complex cultural, cu evoluþie milenarã (fig. 183).
În domeniul spiritual, se remarcã bogata plasticã antropomorfã ºi
zoomorfã, reprezentatã atât prin statuete cât ºi prin vase schematizate (“Hora de la
Frumuºica”), remarcabile fiind complexele de cult ºi altarele (Truºeºti, Poduri,
Dumeºti, Ghelãieºti, Buznea º. a.). Ritul funerar este puþin cunoscut, unele
morminte având caracter de cult (sacrificii umane, Traian, jud. Neamþ).
Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au nãscut civilizaþiile
specifice Eneoliticului final de la rãsãrit de Carpaþi: Tripolje finalã, Gorodsk-
Usatovo, Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II.
Eneoliticul final (numit ºi Perioada de tranziþie spre Epoca bronzului)
(aprox. 3000/2700-2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturalã a
civilizaþiilor din Eneoliticul clasic graþie pãtrunderii tot mai masive a comunitãþilor
pastorale nomade ºi seminomade din stepele nord-pontice ºi caspice Aceastã
situaþie cultural-istoricã, începutã în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea
bc, a avut la bazã o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subborealã),
economico-sociale (pãstoritul predominant) ºi politico-militare (conflictele din
Asia Centralã, Caucaz, Anatolia ).
A fost o perioadã caracterizatã printr-o mai mare instabilitate a habitatului,
reflectatã în caracterul sezonier al aºezãrilor ºi predominarea locuinþelor adâncite.
În cadrul utilajului litic ºi metalic s-au realizat numeroase arme, unele lucrate din
roci foarte dure, inclusiv din silex, sau din bronz arsenical, remarcându-se
topoarele de luptã, naviforme.
De asemenea, s-au produs o serie de mutaþii spirituale, materializate ºi în
schimbarea unor elemente ale ritului ºi ritualului funerar (morminte tumulare,
cu construcþie interioarã, de inspiraþie megaliticã, apariþia necropolelor de
incineraþie etc.).
Culturile Eneoliticului final reprezintã împletirea diferitelor fonduri ºi
tradiþii, cu puternice influenþe sudice, venite din partea Epocii bronzului
anatoliano-egeo-helladic ºi est-central europene încadrate în aºa-numitul proces
de indo-europenizare a spaþiului carpato-danubiano-pontic, configurându-se
elementele timpurii ale popoarelor ºi limbilor europene ale epocii bronzului
(grecii, tracii, illirii, celþii, germanii, slavii). Referitor la formarea acestei mari
familii etno-lingvistice, s-au conturat ºi vehiculat mai multe ipoteze ºi teorii,
niciuna, din pãcate, neîntrunind o majoritate a susþinãtorilor. Dintre manifestãrile
etno-culturale ale acestei perioade se evidenþiazã: Horodiºtea-Folteºti-
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 313
Cernavoda II, Cernavoda III ºi Coþofeni.
Complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-Cernavoda II a rezultat din
îmbinarea mai multor culturi ºi grupuri culturale, pe fond cucutenian ºi Cernavoda
I. Acesta a evoluat în Eneoliticului final, fiind compus din douã culturi principale:
Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II, asupra cãrora s-au exercitat mai
multe influenþe, în special sudice, din partea culturilor Bronzului helladic, ºi
nordice, a comunitãþilor culturii amforelor sferice.
Cultura Horodiºtea-Erbiceni, numitã Brânzeni-Gordineºti (în Rep.
Moldova), s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adãugat o serie de
elemente rãsãritene, venite din aria culturalã Gorodsk-Usatovo (formatã din
fondul tripolian) ºi noi elemente stepice. De aceea, s-au pãstrat o serie de influenþe
mai vechi: parþial ceramica pictatã, de tradiþie cucutenianã, domeniu în care s-a
renunþat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric, mai liber, alãturi de
care s-au impus ceramica incizatã ºi cea decoratã cu ºnurul. Au fost confecþionate,
în special, vase askoi, amfore ºi amforete, strãchini, cupe etc. Continuitatea unor
forme de culturã materialã se observã ºi în organizarea habitatului (tip de aºezare,
locuinþe, fortificaþii).
Pe parcursul evoluþiei sale, cultura Horodiºtea-Erbiceni a intrat în
contact cu purtãtorii culturii amforelor sferice, pãtrunºi în jumãtatea nordicã a
Moldovei. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic ºi
decor imprimat, cu ºnur ºi liniuþe, în special amforele globulare), ºi mormintele de
inhumaþie cu scheletele depuse în cutii de piatrã-ciste, uneori colective-Dolheºtii
Mari ºi individuale-Basarabi, Suceava, Piatra Neamþ, Bãceºti º. a, s-au transmis în
Epoca bronzului, la unele culturi (Glina, Monteoru, Costiºa).
Din împletirea unor comunitãþi ale culturii amforelor sferice (varianta
volhyno-podolianã) cu cele ale culturii Horodiºtea-Erbiceni s-a format, în nordul
Moldovei, grupul cultural Suceava (necropola de incineraþie de la Suceava, peste
100 morminte), cu resturile de incineraþie depuse în gropi simple, care a devenit
specific, ulterior, lumii tracice.
În partea de sud a Moldovei, estul Munteniei ºi Dobrogea este cunoscutã
cultura Folteºti-Cernavoda II, nãscutã din evoluþia fondului culturii Cernavoda
I, la care s-a adãugat revitalizarea unor elemente locale de tradiþie gumelniþeanã ºi
cucutenianã ºi asimilarea unor influenþe sudice ale Epocii bronzului egeo-
anatolian ºi balcanic, materializatã în dispariþia scoicii pisate din pasta vaselor ºi
rara utilizare a decorului ºnurat, ornamentul predominant fiind alcãtuit din ºiruri de
crestãturi ºi brâie mãrunt crestate.
Cãtre sfârºitul perioadei, s-a ajuns la o uniformizare culturalã în tot spaþiul
est ºi sud-est carpatic, formându-se complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-
Cernavoda II, care s-a perpetuat pânã la începutul Epocii bronzului, când a
întreþinut legãturi cu cultura învecinatã Glina III-Schneckenberg. Pãtrunderea, la
începutul epocii bronzului (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc), a unor noi
valuri de populaþie pastoralã nord-ponticã, purtãtoare a grupului mormintelor
tumulare cu ocru, în groapã simplã (Jamnaja, în limba rusã) ºi extinderea
treptatã a culturii Glina III-Schneckenberg au determinat încetarea acestui
complex cultural. În aceeaºi perioadã, în partea de sud a þãrii, s-a dezvoltat cultura
Cernavoda III, fiind urmaºa directã a culturii Cernavoda I, influenþele sale
314 Dumitru Boghian
resimþindu-se pe spaþii mult mai largi. de la Dunãrea mijlocie ºi inferioarã.
Cultura Coþofeni (jud. Dolj) s-a nãscut prin uniformizarea ºi revitalizarea
fondului local al Eneoliticului dezvoltat (Sãlcuþa, Bodrogkeresztúr, Cernavoda I).
Pe fondul iniþial Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-
Hunyadihálom, s-au grefat noi impulsuri din lumea Bronzului egeean (Helladicul
timpuriu). Aceasta a cuprins vestul Munteniei, Oltenia, Transilvania ºi Banatul,
având trei faze ºi mai multe variante locale. Multe forme de culturã materialã s-au
perpetuat ºi se observã o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen. Ceramica
era extrem de variatã ca forme ºi avea un decor specific, realizat prin împunsãturi
succesive. În cadrul ritului funerar, pe lângã inhumaþii plane sau tumulare, au fost
cunoscute ºi morminte sporadice de incineraþie. Sfârºitul culturii Coþofeni s-a
produs odatã cu evoluþia spre faza a III-a (Câlnic), specificã pentru Epoca timpurie
a bronzului carpato-danubiano-pontic.
În aceeaºi perioadã, în sudul Banatului au evoluat, comunitãþile culturii
Kostolac care s-a rãspândit, mai ales, în Serbia. În partea de vest a spaþiului
carpato-danubiano-pontic au pãtruns purtãtorii culturii Baden (Austria), care a
cunoscut o vastã rãspândire din Cehia, Slovacia, estul Austriei, vestul României,
sudul Poloniei pânã în nordul Serbiei ºi al Croaþiei.
Toate aceste culturi au participat, într-un complex proces de genezã,
insuficient cunoscut arheologic, la formarea civilizaþiilor Bronzului timpuriu din
spaþiul nostru.

VI. 8. Societãþile producãtorilor din zona americanã

Zona americanã (sudul Americii de Nord, America centralã ºi nord-vestul
Americii de Sud) reprezintã un spaþiu particular în perioada societãþilor
producãtoare de hranã, deoarece “izolarea” faþã de Lumea Veche i-a conferit o
anumitã individualitate ºi fenomene specifice. Modul de viaþã neolitic a fost
inventat ºi a avut caracteristicile sale deosebite. Astfel, dacã numãrul plantelor
cultivate este suficient de mare, nu acelaºi lucru se poate spune despre animalele
domestice.
Aºa cum am vãzut în subcapitolul IV. 8. 1, în fazele Coxcatlan 5000-3500
BC ºi Abejas 3500-2700 BC ale secvenþei cultural cronologice Tehuacán a fost
evidentã trecerea la agricultura bazatã pe cultivarea porumbului, laurului
american, dovleacului alb ºi fasolei, în condiþiile pãstrãrii seminomadismul ºi a
ocupaþiilor tradiþionale, erau importante. Trecerea la modul de viaþã bazat pe
producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea Veche, s-a realizat cãtre anii 1000
BC, în Stadiul Formativ/Formative Stage . Acesta s-a caracterizat prin apariþia
ceramicii pentru pregãtitul hranei, pãstrarea rezervelor, servitul mâncãrii ºi apei,
þeserea textilelor la rãzboiul vertical, cioplirea ºi ºlefuirea pietrei ºi prezenþa
arhitecturii religioase
Primele aºezãri sãteºti ºi confecþionarea ceramicii au apãrut în zona
mezoamericanã în perioada cuprinsã între 2000-1200 BC. Astfel, în faza Purrón
(aprox. 2300-2000 BC), a secvenþei Tehuacán, a fost confecþionatã o ceramicã
timpurie, cu forme specifice: vasele globulare cu gura strâmtã, numite tecomate,
 Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 315
tãvi cu baza dreaptã, boluri semisferice, urcioare rotunde (olla), decorate uneori
foarte simplu. O ceramicã la fel de veche a fost descoperitã ºi pe coasta Pacificului,
în Guerrero, în siturile Puerto Marquez ºi Zandja (faza Pox), Ecuador, Columbia ºi
Panama. În a doua jumãtate a mileniului al II-lea BC, într-o multitudine de situri
mezoamericane a apãrut ceramica lucratã la roatã, originile sale nefiind bine
precizate. Decorurile acesteia (motivele încruciºate ºi zgâriate, impresiunile cu
degetul, cu scoica ºi cu instrumente de piatrã) par a indica o influenþã a ceramicii
timpurii a fazei Valdívia, de pe litoralul ecuadorian.
De pe la mijlocul mileniului al II-lea BC, în siturile fazelor Ajalpan
(Tehuacán), Tierras Largas (Oaxaca) ºi Tlalpan (Mexico Basin) a apãrut o
ceramicã pictatã cu negru ºi roºu, care a cunoscut o deosebitã rãspândire în
perioadele urmãtoare. Deºi modul de viaþã „neolitic” era rural, existau structuri
organizatorice care reliefau trecerea cãtre organizarea statalã (prezenþa familiilor
bogate, aºezãrile grupate ºi conduse de o elitã în frunte cu un ºef, organizarea
riguroasã a vieþii religioase), mai multe centre dezvoltate interacþionând (zona
mezoamericanã ºi cea andinã peruvianã, în principal).
În zona mezoamericanã, între 1200-900 BC s-a trecut, prin intermediul
orizontului olmec (1500-500 BC), din partea de sud a Golfului Mexic, la
civilizaþiile clasice.(Classic Stage): Teotihuacan, 250 BC - 750 AD, cultura Maya
(1000 bc - 900 A. D), rãspânditã în regiunile Yucatan ºi Peten, Chichen Itza ºi
Mayapan (900 - 1500 AD), toltecã (900 - 1160 AD) ºi aztecã (1325 - 1521 AD).
În America de Sud, mai ales în regiunea peruvianã, în faza Preceramicului
IV (6000-4200 BC) au existat evidente tendinþe de utilizare a unor plante
culese(cartoful, maniocul ºi fasolea), de stocare a acestora ºi de favorizare în raport
cu altele) în cadrul unui mod de viaþã seminomad. Aceste tendinþe au continuat ºi în
perioada preceramicã V (4200-2500 BC), dar pot fi sesizate o serie de progrese
legate de trecerea la practicarea agriculturii, ca plante fiind utilizare: dovleacul,
ardeii iuþi (Chili), arbustul guava (Psidium guajava) ºi bumbacul, subzistenþa fiind
centratã, totuºi, pe exploatarea resurselor marine, aºezãrile având aspectul unor
masive aglomerãri de scoici. În ceea ce priveºte confecþionarea ceramicii, aceasta a
apãrut, probabil, pe la 3100 BC în regiunea litoralului caraibean din Columbia, de
unde s-a rãspândit spre litoralul ecuadorian. Acolo este cunoscut, pe la 2800 BC,
complexul Valdívia cu o ceramicã deosebit de bine realizatã, cu decoruri incizate,
excizate, aplicate ºi în reþea. Din aceste regiuni, probabil de-a lungul unor trasee
comerciale, pe la începutul mileniului al II-lea BC, ceramica a ajuns ºi în zonele
andine din Peru, unde a cunoscut o deosebitã înflorire în perioadele urmãtoare.
Dupã Perioada preceramicã VI, numitã ºi Preceramicul cu bumbac
(aprox. 2500-1800 BC), caracterizatã prin apariþia marilor aºezãri, cu contrucþii
publice ºi religioase (Sechin Alto, El Paraiso etc.), locuite de o populaþie
numeroasã, organizatã riguros, care practica cultura porumbului, care precede
marile civilizaþii din zonã, a urmat Stadiul Formativ, datat între 1800-200 BC. În
cadrul acestui stadiu, în perioada de început (1800 - 900 BC) au apãrut marile
civilizaþii ºi statele teocratice, agricultura bazatã pe sistemele de irigaþii ºi ceramica
produsã în centre meºteºugãreºti, pentru ca ulterior, între 900 ºi 200 BC. Aceste
elemente, cunoscute sub forma artei teocratice Chavin (Chavin de Huantar), s-au
rãspândit în diferite arii culturale, conducând la o anumitã uniformizare a
316 Dumitru Boghian
credinþelor religioase în Perioada timpurie a Stadiului Clasic, care se suprapune
parþial peste sfârºitul celei precedente. Pe aceste baze s-au format ºi au evoluat în
mod particular civilizaþiile urmãtoare: Moche (Mochica), aprox. 200 BC - 600
AD, Tiahuanaco (Tiwanaku) ºi Huari, 200 - 1200 AD, Chimor (Chimu), 1000 -
1476 AD, ºi Inca, 1476 1532.
* * *
Neoliticul ºi Eneoliticul au încheiat Preistoria mondialã propriu-zisã, în
multe zone trecerea la prelucrarea metalelor, în special a bronzului, dechizând
calea evoluþiei marilor civilizaþii cunoscute istoric, bazate pe urbanism, practicarea
superioarã a agriculturii, meºteºugurilor ºi schimburilor, organizarea elaboratã a
habitatului ºi a structurilor de conducere civilã, militarã ºi religioasã, transmiterea
experienþei umane prin scriere etc., încadrate în Istorie. Cu toate acestea, în
regiunile marginale, Protoistoria s-a prelungit foarte mult, dar inexistenþa unor
structuri economice, sociale ºi spirituale asemãnãtoare cu cele din zonele
dezvoltate nu a însemnat lipsa culturii ºi civilizaþiei sau perpetuarea stãrii de
primitivitate, societãþile umane dând dovadã de un deosebit spirit creator în care
diversitatea este o lege care se cere mai bine cunoscutã ºi explicatã.
Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 317
Dumitru Boghian
318 Civilizaþiile neolitice orientale (adaptare dupã J. Lichardus)
Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 319
320 Dumitru Boghian
 Glosar
Abri = termen francez care desemneazã habitatul uman incipient sub forma
adãpostului sub stâncã, refugiu (cavitate naturalã sãpatã în rocã, de origine
carsticã sau de eroziune, de diferite dimensiuni, folositã de unele comunitãþi
umane preistorice ºi protoistorice pentru locuit, mai ales în perioadele de
climat rece).
Absidã = încãpere de formã semicircularã sau de jumãtate de poligon
regulat: octogon, decagon, dodecagon (exedrã), care constituie partea
terminalã a unei construcþii, fiind dispusã pe axul principal al acesteia. A.
termina, de obicei, basilicile antice, bisericile medievale ºi aliniamentele în
anfiladã a unor spaþii publice, chiar o serie de edificii cu caracter mai
complex, chiar protoistorice.
Acolit, -ã (s. m., f.) = însoþitor, persoanã sau divinitate care urmeazã, în
cadrul unor culte ºi practici magico-religioase, un personaj sau o divinitate
de rang superior.
Aculturaþie (s. f.) = preluarea de cãtre o populaþie a unor elemente
superioare de civilizaþie materialã ºi de ordin spiritual sau a întregii culturi a
unei alte populaþii, mult mai evoluate; în sens mai larg, transformarea unei
culturi prin contactul cu o altã culturã superioarã, ale cãrei elemente le
împrumutã.
Acropolã = (gr. Üêñüðïëéò, acropolis = oraº înalt) termen desemnând partea
cea mai înaltã ºi fortificatã a unui oraº antic, în special grecesc, unde se aflau
clãdirile administrative, templele ºi monumentele. Prin extensie, a.
desemneazã orice aºezare protoistoricã ºi istoricã situatã în poziþie înaltã,
fortificatã natural sau antropic, dominând o serie de staþiuni contemporane,
deschise.
Adaptare = modificare biologicã a unui organ sau organism ºi transformare
culturalã a unei comunitãþi umane în funcþie de trãsãturile mediului natural
sau de un oarecare mod de viaþã.
Aglutinant, -ã (adj., s.) = care uneºte, care aglomereazã, adunã; în
preistorie ºi istorie acest adjectiv se aplicã atunci când se vorbeºte despre
caracteristicile unei limbi, în care cuvintele se formeazã prin adãugarea de
afixe (prefixe, sufixe ºi infixe) sau ale unei aºezãri umane de tipul adunat.
Alabastru (s. n.) = varietate de gips cu aspect de marmurã albã, cu vine
transparente, din care s-au confecþionat diferite piese ornamentale, obiecte
de cult ºi vase.
Allerôd = fazã de încãlzire climaticã, datatã între 9800-8800 bc, denumitã
dupã un sat din Danemarca.
322 Dumitru Boghian
Amazonit = varietate de feldspat microclin, verde-albãstrui, utilizat ca
piatrã semipre-þioasã.
Anfiladã = modalitate de construcþie constând dintr-un ºir de clãdiri, de
portice sau colonade care se succed în linie dreaptã
Angobã = peliculã subþire de argilã obþinutã dintr-o suspensie finã, de
compoziþie ºi culoare diferitã, aplicatã, la exteriorul ºi interiorul
recipientelor, prin pensulare sau scufundarea vasului, pentru acoperirea
porozitãþilor ºi pregãtire pentru realizarea decorului, mai ales prin pictare
(fr. engobe).
Anthropoidea = subordin al primatelor cuprinzând maimuþele din Lumea
Veche ºi Lumea Nouã, maimuþele antropoide actuale ºi fosile, oamenii fosili
ºi moderni.
Antropofagie = cutumã religioasã ºi socialã care constã în consumarea
ritualã, cel mai adesea, unor pãrþi ale corpurilor umane ale celor mai
importante personaje defuncte dintr-o comunitate sau ale celor mai
însemnaþi duºmani, pentru a intra în posesia trãsãturilor fizice ºi spirituale
ale acestora. Se mai foloseºte expresia canibalism ritual.
Antropologia = ºtiinþã care studiazã omul din perspectiva caracteristicilor
sale fizice (biologice), ca animal, ºi trãsãturile sale nebiologice, care
definesc cultura. A. Astãzi este divizatã în trei discipline: a. fizicã
(biologicã), a. culturalã (socialã) ºi arheologia (fr. anthropologie; en.
anthropology).
Antropologie fizicã = disciplina ºtiinþificã care studiazã variabilitãþile
somatice, caracteristicile biologice ºi fizice ale oamenilor ºi cauzele
evoluþiei acestora în timp ºi spaþiu. Din cadrul acesteia se desprinde
Paleoantropologia, ca ramurã a Paleontologiei, care studiazã originile ºi
evoluþia omului (fr. anthropologie physique (biologique); en. biological
(physical) anthropology ).
Antropologia culturalã (socialã) = ramurã a antropologiei care studiazã
aspectele comportamentale ºi nebiologice ale societãþii, organizarea
complexã (componente sociale, tehnologice, lingvistice etc.), funcþionarea
ºi operele societãþilor umane, tradiþionale ºi actuale, la diferite niveluri
(social, tehnologic, politic, religios etc.), materializate în cultura
antropologicã. A. c. (s.) alcãtuitã din douã ramuri importante: etnografia,
care studiazã culturile vii (actuale), ºi etnologia (fr. anthropologie
culturelle (sociale); cultural (social) anthropology).
Antropomorf = termen care desemneazã înfãþiºarea diferitelor obiecte ºi
reprezentãri spirituale, realizate în decursul preistoriei, care prezintã
asemãnãri cu omul (ex. plasticã antropomorfã, ceramicã antropomorfã,
divinitate antropomorfã etc.).
Apotropaic (gr. Üðïôñüðáéïò, -éïõ) = termen de origine greceascã care
desemneazã etimologic care înlãturã relele, expiator (a ºterge, a
 Glosar 323
rãscumpãra o greºealã, ispãºitor); în sens larg, ca adjectiv, se referã la
calitatea unor artefacte cultice (amulete, talismane, reprezentãri etc),
sacrificii, ofrande ºi ceremoniale de a poseda ºi determina un caracter
protector împotriva neºansei, nenorocirilor, ghinionului, vrãjmaºilor,
demonilor ºi duhurilor cu putere maleficã.
Artã mobiliarã = termen utilizat pentru a desemna micile obiecte de artã
din Paleoliticul superior (statuete antropomorfe ºi zoomorfe, mânere ºi
unelte gravate sau incizate cu diferite motive ºi simboluri), realizate prin
gravurã, sculpturã, incizie ºi picturã pe diferite suporturi de piatrã, corn, os,
fildeº.
Artã parietalã = manifestãri artistice monumentale (picturi, gravuri ºi
sculpturi), realizate pe pereþii stâncoºi ai adãposturilor de sub stânci, ai
grotelor ºi ai unor deschideri naturale (chei, defileuri etc.), cunoscute din
paleoliticul mijlociu ºi pânã în epocile istorice, putând fi considerate ca
sanctuare. Dintre cele mai importante dovezi de artã parietalã sunt cele
de la Jinmium (Australia eu Nord), datate pe la 75000 bc, Pedra
Furada (Brazilia), Chauvet, Cosquer, Lascaux, Niaux (Franþa), Altamira
(Spania) etc.
Artefact = produs al gândirii ºi muncii umane; obiect de sine stãtãtor
realizat sau modificat de om. Categoriile principale de artefacte includ
piesele litice, ceramice, organice, metalice etc. (fr. artefact; en. artifact).
Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele
(burduf) sau, prin extensie, a vaselor care imitã forma trupului unor
animale.
Atlantic = fazã climaticã postglaciarã (Holocenã), caracterizatã printr-un
climat cald ºi umed (optimum climatic atlantic), datatã între 5500-2500 bc,
care a dus la o importantã transgresiune marinã ºi o dezvoltare a pãdurii de
foioase termofile.
Barbeluri = termen francez care desemneazã zimþii/aripioarele unor
unelte/arme cum sunt harpoanele sau vârfurile compuse.
Biotop = mediu geografic cu condiþii omogene ºi ansamblul fiinþelor vii
care îl ocupã.
Bitum = hidrocarburã naturalã care apare la zi în regiunile petroliere,
folositã din neolitic în Orient (Mesopotamia ºi Elam) ca substanþã-liant
pentru fixare uneltelor în cozi ºi suporturi. Ulterior, amestecat cu paie tocate
ºi nisip era întrebuinþat ca material de construcþie, pentru impermealizarea
pardoselilor ºi pereþilor, iar simplu ºi topit era utilizat pentru cãlãfãtuirea
corãbiilor, pentru prinderea în suport a încrustaþiilor de sidef,
confecþionarea de cilindri-peceþi, figurine, vase ºi alte obiecte.
Betel = specie de piper agãþãtor (Piper betel) cunoscutã în Asia de sud-est
încã din Epipaleolitic - Mezolitic ºi pus în legãturã cu obiceiul de mestecare
a frunzelor acestuia cu nuci de arec (Areca catechu) ºi var stins ca stimulent
324 Dumitru Boghian
(nuci de arec au fost descoperite în situl Spirit Cave din Thailanda, datate pe
la 10000-7000 bc ºi în alte aºezãri din insula Timor), practicã care se
prelungeºte pânã în prezent.
Betulinã = substanþã vâscoasã, ca un bitum, obþinutã prin distilarea
lemnului ºi cojii de mesteacãn, un fel de dohot.
Bölling = fazã de încãlzire climaticã, datatã între 11250 - 10300, numitã
astfel dupã un lac din Danemarca.
Boreal = fazã climaticã postglaciarã (holocenã), datatã între 6800-5500 bc,
în timpul cãreia s-a instalat în Europa un climat cald ºi uscat.
Bolas = armã alcãtuitã din bile de piatrã, gãurite sau ºãnþuite, sferice sau
cvasisferice, prinse cu sfori sau curele câte 2-3 la un loc, utilizatã pentru
imobilizarea picioarelor animalelor, cunoscutã în preistoria ºi protoistoria
americanã ºi africanã.
Bothros (oi) = termen grecesc care desemneazã o groapã ritualã (cu
materiale de ofrandã, în special plasticã antropomorfã) realizatã în cadrul
locuinþei sau în aºezare, poate cu rol de fundare.
Brahicefal = tip uman al cãrui craniu este puþin alungit, lãþimea fiind
aproximativ egalã cu lungimea.
Bucraniu (s. n.) = frontalul taurului ºi, prin extensie, întregul craniu care
reprezenta efigia întregului animal, considerat simbol al elementului
masculin, viril, care apare, în diferite civilizaþii orientale ºi europene, ca
acolit al zeitãþilor feminine ale fecunditãþii ºi fertilitãþii; bucranii au fost
descoperite în diferite complexe de cult ºi sanctuare sau au fost reprezentate
pe artefacte cultice, prin modelare în lut sau prin simboluri picturale
pe ceramicã.
Bumerang = armã de lemn sau fildeº, îndoitã în formã de unghi obtuz,
cunoscutã etnologic (Australia) ºi arheologic, care datoritã felului de
aruncare ºi modului de confecþionare revine lângã utilizator dacã nu a atins
þinta.
Calotã glaciarã = masã de gheaþã care acoperea, în timpul perioadelor
glaciare, culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi, Carpaþi), în
vreme ce în regiunile dinspre nord ºi sud constituia, pe uscat sau pe apã, o
mare întindere (calora continentalã ºi banchizele), din care au supravieþuit
gheþarii polari.
Campaniform = în formã de clopot; termenul a fost uzitat pentru a defini un
complex cultural din Chalcoliticul final central ºi vest-european (sfârºitul
mileniului III bc), care avea, ca principalã formã ceramicã, paharul în formã
de clopot întors.
Cãpriori = mici semne unghiulare pictate sau gravate în coloane de douã la
câteva unitãþi, frecvent redate în arta pre- ºi protoistoricã, rupestrã sau
mobiliarã.
Ceatã = termen utilizat pentru desemnarea micilor comunitãþi de vânãtori
 Glosar 325
culegãtori, compuse din cca 100 de indivizi, care se deplaseazã periodic,
într-un anumit areal, pentru procurarea resurselor alimentare sãlbatice. În
interiorul acestora, un rol important îl au legãturile de rudenie, în special
parentale, care determinã statusul ºi rolul individului în colectivitate.
Cistã = cutie, ladã, sarcofag de piatrã.
Cuaternar = (lat. quartus-al patrulea), termen geologico-istoric introdus
în secolul al XVIII-lea de A. Werner, care diviza trecutul geologic în
Primar, Secundar, Terþiar ºi Cuaternar, ulterior adãugându-se
argumentele stratigrafice ºi paleontologice (J. Desnoyer, 1829, ºi Henri
Reboul, 1830). Aceastã denumire a fost acceptatã oficial la Congresul
geologic Internaþional de la Bologna (1888) ºi desemneazã ultima perioadã
geologicã din istoria planetei noastre (aprox. 2000000 ani-prezent), în care
au apãrut mamiferele actuale ºi omul, din care cauzã este numit Eiszeit (Karl
Schimper, 1835), perioadã glaciarã (J. Geikie, 1874), Période
Homozoïque (A. Vézian, 1865), Période anthropéienne (A. Reboul),
perioadã antropogenã (A. P. Pavlov, 1922) ºi Antropogen (literatura
rusã), Anthropozoikum (Cehia ºi Slovacia), fiind divizat în douã perioade,
Pleistocenul ºi Holocenul. Faþã de alte ere ºi perioade, Cuaternarul se
caracterizeazã printr-o rãcire globalã a climatului. În detaliu, geologii au
stabilit o serie de variaþii climatice ciclice, folosindu-se studiile stratigrafice
ale sedimentelor continentale ºi carotajele efectuate în sedimentele
oceanice din diferite puncte ale globului. Data de început a cuaternarului a
fost fixatã convenþional de cãtre UIQ la 1800000 ani.
Defriºare = procedeu de obþinere ºi pregãtire (fertilizare) a unor terenuri
agricole, prin înlãturarea cioatelor, arbuºtilor, ierburilor ºi rãdãcinilor prin
incendiere, cenuºa rezultatã devenind un îngrãºãmãnt natural.
Degresant = mici fragmente minerale (nisip, micã, pietricele, ºamotã etc)
sau organice (pleavã, paie tocate, scoici pisate etc) adãugate în argilã de
cãtre meºterul olar pentru asigurarea coeziunii pastei. Prezenþa
degresantului evitã fisurarea ceramicii la uscare ºi ardere.
Dendrocronologie = metodã modernã de datare absolutã bazatã pe
realizarea unor diagrame cronologice înseriindu-se inele anuale de creºtere
a arborilor.
Denticulã = unealtã de piatrã, confecþionatã, cel mai adesea, pe lamã,
prezentând dinþi ca o pânzã de fierãstrãu, realizaþi prin scobituri multiple,
adiacente, obþinute prin mici lovituri aplicate pe marginea produsului
primar de debitaj. Piesele denticulate se gãsesc, uneori în proporþii
importante, în diferite industrii litice preistorice cum ar fi Mousterianul à
denticulés.
Diploid = cu numãr de cromozomi dublu în raport cu acela al celuleor
sexuale.
Dolicocefal = tip de om cu craniul mult mai lung decât larg.
326 Dumitru Boghian
Dolmen = construcþie funerarã megaliticã, numitã “masã de piatrã” dupã
etimologia din limba bretonã (dol = masã, men = piatrã), cu un model
simplu, format din trei pietre: doi montanþi, aºezaþi vertical, ºi o placã
orizontalã, ca acoperiº, cu foarte multe variante. Alãturi de construcþiile
singulare (Keriaval/Carnac, Mane-Groh din Franþa), cu sau fãrã coridor de
acces, compartimentate sau cu transept, existã ºi unele dolmene care se
prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri, formând aºa-numitele
“alei acoperite” (fr. alées couvertes; en. gallery grave), aºa cum este marele
dolmen de la Antequera, în Andaluzia (Spania). Aceste morminte
monumentale, utilizate în Europa de vest ºi nord-vest, erau adesea ridicate
în vederea înhumãrilor colective, cel mai adesea ale mai marilor vremii, din
mileniile V - II î. Chr.
Dryas = perioadã climaticã numitã dupã o plantã din familia rozaceelor,
tipicã pentru munþii înalþi ºi tundrã. Spre sfârºitul ultimei glaciaþii (între
14 000 ºi 8 300 ani bc, pânã la începutul Preborealului, în unele zone pânã la
începutul Borealului), douã perioade temperate au separat trei faze reci:
Dryas I, II ºi III, caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundrã.
Epifanie = (gr. ÝðéöÜíåéá=apariþie, manifestare, aparenþã) credinþe ºi
practici magico-religioase legate de înfãþiºarea sau venirea unei zeitãþi.
Eponim = termen grecesc care înseamnã cel care (-ºi) dã numele unei
localitãþi, regiuni, seminþii, grup social; de asemenea, desemna magistratul
care dãdea numele anului, pentru a se stabili o cronologie localã.
Erg = regiune saharianã mai joasã, acoperitã cu dune de nisip întinse ºi
mobile (sin. ighidi).
Firnis = amestec lichid alcãtuit din ulei vegetal sau rãºini, oxizi minerali, cu
acþiune sicativã; prin extensie reprezintã denumirea care este datã luciului
specific ceramicii greceºti (un fel de smalþ); de asemenea, termenul
desemneazã ºi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci
(Neolitic - Epoca fierului).
Galet, galeþi (s. m) = fragment dintr-o rocã sau dintr-un mineral ºlefuit ºi
rotunjit ca urmare a acþiunii mãrii, torentelor, gheþarilor (fr. galet).
Glaciaþie = (lat. glacies-gheaþã), fenomen complex, geologic, hidrologic ºi
paleoclimatic, caracterizat prin scãderea temperaturii medii anuale, din
cauze terestre ºi cosmice conjugate, mai puþin precizate, care a avut ca
urmare dezvoltarea, pe importante suprafeþe ale uscatului ºi apelor, unor
mari mase de gheaþã. Dupã zonele de extindere a maselor de gheaþã se
cunosc: glaciaþii continentale, numite de calotã, glaciaþii montane sau
alpine ºi glaciaþii oceanice sau de banchizã. În decursul evoluþiei
geologice au fost identificate g. în precambrian, cambrian, siluro-devonian
(America de Sud ºi Africa), permo-carbonifer (emisfera sudicã) ºi cuaternar
(pleistocen). G. cuaternarã a fost un fenomen cvasigeneral, fiind cunoscutã,
sub toate formele sale, în Eurasia, Groenlanda ºi America de Nord; America
 Glosar 327
de Sud, Africa, Australia, Oceania ºi Antarctida, denumite diferit de la zonã
la zonã, fiecare cu o cronologie specificã.
Gratoar = cunoscut ºi sub denumirea de rãzuitor, reprezintã o unealtã de
piatrã cioplitã ºi retuºatã, lucratã pe capãt de lamã sau de aºchie, prelucratã
secundar prin retuºare, pe una sau ambele extremitãþi, formând o parte
activã mai mult sau mai puþin abruptã, utilizatã pentru rãzuirea grãsimilor,
cãrnii, pãrului de pe pieile de animale sacrificate, curãþarea oaselor, a
beþelor de lemn etc. Câteodatã au fost retuºate una sau ambele laturi lungi,
pe una sau ambele suprafeþe plate, care prezintã, uneori, urme de lustru,
dovadã cã aceste g. au fost întrebuinþate ca piese componente de secerã. Din
punct de vedere tipologic ºi morfologic, au fost stabilite mai multe tipuri de
g.: drepte, semicirculare sau convexe, concave, ovalare, unguiforme,
ogivale, laterale etc. (fr. grattoir; en. scarper)
Hierogamie (s. f.) = termen cu etimologie greceascã utilizat pentru a
desemna o serie de practici magico-religioase, din cadrul unor religii ºi
mitologii, prin care se realiza cãsãtoria sacrã, o unire, o împreunare fizicã
ºi simbolicã, a cuplului/cuplurilor divine, cu ocazia unor ceremoniale
calendaristice, legate de cultele fecunditãþii ºi fertilitãþii.
Hipogeu = mormânt sãpat în piatrã care înlocuieºte grota naturalã, cu una
sau mai multe camere, definind o grotã artificialã în care erau depuse mai
multe cadavre..
Holocen = (gr. ÷ïëüò, holos-tot; êáßíüò, kainos-nou, recent), a doua
subdiviziune a Cuaternarului, introdusã de Paul Gervais (1847),
cuprinzând perioada postglaciarã, numit ºi Actual, Subactual, Epocã
recentã, Aluvium, cuprinsã între 12000/10000 bc, în Orient, ºi 10000/8000
bc, în zona europeanã, pânã în prezent, subîmpãrþitã, la rândul ei, în mai
multe perioade: Preboreal (rece ºi uscat), Boreal (cald ºi uscat), Atlantic
(cald ºi umed), Subboreal (cald ºi uscat), Subatlantic (umed ºi rece), cu
diferite cronologii relative ºi absolute, de la zonã la zonã.
Interglaciar = perioadã caracterizatã printr-un climat mai cald, temperat,
situatã între douã perioade glaciare, aºa cum este în zilele noastre
Holocenul.
Interstadiu = perioadã de încãlzire relativã în cadrul unei glaciaþii, cu o
duratã destul de scurtã, caracterizatã printr-o uºoarã încãlzire a climei,
materializatã printr-o uºoarã topire a gheþarilor, care conduc la unele
modificãri ale peisajului vegetal ºi faunistic.
Kurgan = termen care desemneazã un mormânt de inhumaþie sau
incineraþie deasupra cãruia s-a ridicat o construcþie sub formã de movilã
(tumul), de diferite dimensiuni; prin extensie denumirea se aplicã
populaþiilor pastorale stepice, ponto-caspice, care începând cu mileniul al
IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar.
Lapislazuli (s. n.) = mineral numit lazurit, considerat piatrã semipreþioasã,
328 Dumitru Boghian
opacã, de culoare albastrã intensã, care a fost utilizatã pe scarã largã în
Orient, din Neoliticul timpuriu pânã în timpul marilor civilizaþii, pentru
realizarea unor podoabe, pentru trasarea unor detalii anatomice (pãrul,
bãrbile, ochii) ale statuilor. Zonele de ocurenþã se gãseau în Afganistan ºi în
regiunea lacului Baikal ºi, de aceea, a fãcut obiectul unui intens comerþ.
Loess = formaþiune argiloasã de origine eolianã înscriindu-se în ciclul
morfogenetic al climatului rece ºi arid. Originea l. trebuie cãutatã în
particulele fine desprinse de vânt din sedimentele fragmentate de gheþarii
din nordul Europei în timpul perioadelor reci.
Lutuialã = amestec de argilã, paie tocate ºi plevã utilizat pentru realizarea
pereþilor locuinþelor tradiþionate ºi lipirea podelelor (platformelor) neolitice
ºi eneolitice.
Megalite, megaliþi = monumente arheologice realizate din una sau mai
multe pietre ridicate sau aranjate ºi îmbinate fãrã zidãrie. Se încadreazã în
aceastã denumire menhirele, izolate sau nu, stelele funerare, dolmenele,
aleile acoperite, unele temple circulare din Mediterana occidentalã etc.
Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute cãtre 4500 bc în
Europa de vest, acestea rãspândindu-se, ulterior, pe o arie largã, pânã în
Europa centralã, de nord sau de est.
Megaron = termen grecesc care se referã la un tip de locuinþã specific lumii
egeano-anatoliene, începând cu mileniul al V-lea bc, alcãtuitã dintr-o
încãpere rectangularã, alungitã, cu uºã pe una din laturile mici, de-o parte ºi
de alta a acesteia, ieºindurile pereþilor laterali formau douã ante cu diferite
grade de diferenþiere. Câteodatã, între ante se înãlþau câteva coloane care
formau un pridvor sau o antecamerã care separa pridvorul propriu-zis de
încãperea principalã. Aceastã antecamerã avea, uneori, în mijloc un cãmin
circular în jurul cãruia se aflau patru stâlpi ce puteau susþine un lanternou.
Mormânt preistoric = Un mormânt preistoric este locul unde au fost
depuse resturile unuia sau a mai multor defuncþi ºi unde se pãstreazã
suficiente indicii pentru a dovedi, în cadrul acestui complex, intenþia de a
efectua o acþiune funerarã: existenþa unui schelet, mai mult sau mai puþin
complet, conservarea acestuia în conexiune anatomicã, unele poziþii
caracteristice ale corpului, cel mai adesea chircite, contractate sau în poziþie
(decubit) orizontalã, lateralã sau dorsalã, prezenþa unor amenajãri evidente
a gropilor sau a altor construcþii (tumuli, megaliþi), însoþirea mortului cu
podoabe, piese de mobilier funerar, ocru, ofrande de animale sau hranã (A.
Leroi-Gourhan, în Dictionnaire de la Préhistoire, PUF, Paris, 1988).
Obsidian = rocã vulcanicã efuzivã, sticloasã, formatã prin rãcirea rapidã a
lavei, de diferite culori: alb-cenuºie, neagrã-cenuºie, translucidã, cu
duritatea de 6-6,5 (scara Mohs), care are o spãrturã concoidalã, dând, prin
cioplire, aºchii ºi lame deosebit de tãioase, care au fost prelucrate prin
retuºare.
 Glosar 329
Palafite = ansamblu de locuinþe de lemn, construite pe platforme susþinute
pe stâlpi înfipþi în pãmânt. P., cunoscute altãdatã sub numele de aºezãri
lacustre, au fost construite, deopotrivã, pe teren ferm, la marginile lacurilor
ºi deasupra suprafeþelor acoperite cu apã. Acest tip de aºezare este cunoscut
în Neoliticul din Elveþia, Italia de nord, Germania ºi Munþii Jura (Franþa).
Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice, esenþial
pentru înþelegerea funcþionãrii ºi evoluþiei societãþilor umane preistorice,
vorbind de interacþiune continuã dintre om ºi mediu. Reconstituirea p. se
face prin coroborarea arheologiei cu unele ºtiinþe naturale de graniþã, cum
sunt: arheozoologia, palinologia, carpologia, antracologia,
malacologia, ihtiologia, micromorfologia, pedologia, geomorfologia,
dendrocronologia etc.
Paredru (s. m.) = divinitate masculinã sau simplu muritor care era acolitul
unei divinitãþi feminine a fertilitãþii ºi fecunditãþii.
Periglaciar = termen ce desemneazã regiunile reci unde îngheþul este
important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaþã) ºi, prin extensie,
climatul dominant în aceste zone. Astãzi regiunile periglaciare (unde
pãmântul rãmâne îngheþat în adâncime tot timpul anului) reprezintã 1/5 din
suprafaþa totalã a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul
Americii de Nord, Siberia) ºi, în afarã de aceastã zonã, pe crestele munþilor
din cele douã emisfere. În trecut, în timpul glaciaþiunilor, domeniul p. ocupa
zonele care sunt astãzi temperate. Peisajul regiunilor periglaciare este sub
influenþa câtorva fenomene particulare, determinate esenþial de ciclul
îngheþ/dezgheþ (cryoturbaþiunea, gelifracþiunea, solifluxiunea, fisurile de
îngheþ, solurile poligonale, pingos, moviliþele înierbate etc).
Phallus (-oi), fallus = termen grecesc care desemneazã organul sexual
masculin (penis), ale cãrui reprezentãri în picturã, gravurã ºi sculpturã sunt
binecunoscute în preistorie ºi istorie ca simboluri ale fecunditãþii, fertilitãþii
ºi forþei generatoare..
Pintaderã = pecete, sigiliu (în portughezã), termen prin care se indicã o
serie de obiecte conice, cu desene geometrice în relief pe partea mai lãþitã,
cunoscute din Neoliticul vechi, utilizate pentru pictura corporalã sau pentru
realizarea de însemne.
Pinten barat = tip de aºezare, de regulã, fortificatã natural (cu pante
abrupte sau cursuri de apã, pe una-trei laturi) ºi antropic (cu ºanþuri, valuri
de pãmânt, palisade, ziduri etc., mai ales pe latura accesibilã), amplasatã pe
un martor de eroziune, care se desprinde evident dintr-o terasã medie sau
superioarã, platou înalt etc.
Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemneazã un vas mare de
provizie, în special de uz gospodãresc, cu forme ºi dimensiuni variabile;
prin extensie, acest termen a fost folosit, de cãtre cercetãtorii neo-
eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaþii de depozitare a
330 Dumitru Boghian
cerealelor, în principal circulare sau pãtrate, cu diametrul/latura de aprox. 1
m, amplasate în interiorul locuinþelor.
Pleistocen = (gr. ðëåßóôïò, pleistos-cel mai; êáßíüò, kainos-nou, recent),
prima subdiviziune a Cuaternarului, denumitã astfel de Charles Lyell
(1839), desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparþin unor
genuri ºi specii actuale, acceptatã ulterior ºi de Ed. Forbes (1846). P. a mai
fost denumit ºi Diluvium, printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare
ºi interglaciare ºi desprinderea omului din lumea animalã.
Pliocen = perioada de sfârºit a neogenului, datatã între aproximativ 12,5
milioane ani ºi 2 milioane ani BP, care a avut, la rândul sãu, mai multe etaje
geocronologice.
Postglaciar = perioadã din istoria Pãmântului care a urmat ultima glaciaþie
(Würm). P. (numit ºi Holocen) este marcat printr-o încãlzire generalã a
climatului cu toate consecinþele sale: topirea gheþarilor, creºterea nivelului
mãrii (submersia unor strâmtori Behring, Pas-de-Calais, SE asiatic),
înlocuirea, în fostele regiuni reci, a tundrei cu pãdure. P. a debutat, în
emisfera nordicã pe la 10000 / 8000 î. Chr., continuând ºi în prezent.
Propulsor = un fel de pârghie scurtã, prevãzutã cu un cârlig sau o
proeminenþã la una din extremitãþi, destinatã pentru creºterea forþei de
propulsie a armelor de aruncat (suliþi, sãgeþi). Propulsorul a fost inventat în
magdalenian ºi a rãmas în uz, pânã astãzi, la unele populaþii cum ar fi
eskimoºii Inuit.
Psihopomp = termen elen care desemneazã atribuþiile unei divinitãþi sau ale
unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi ºi
are grijã de acesta.
Putinei (s.n.) = vas de lemn sub formã de trunchi de con, o putinã micã,
strâmtã ºi înaltã în care se bate smântâna pentru a se alege untul.
Regresiune = coborâre generalã a nivelului marin, caracterizatã, d .p. d. v.
geografic prin “ridicarea” unor suprafeþe de uscat, mai mult sau mai puþin
vaste, dupã înclinarea pantei nivelului continental. O r. poate acea mai
multe cauze: eliberarea apelor oceanice de cãtre gheþari, în epocile glaciare,
o înãlþare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostaticã a
maselor continentale, eliberate de greutatea gheþarilor în perioadele
interglaciare. Existenþa regresiunilor explicã prezenþa unor aºezãri
preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Fermanville, în Canalul
Mînecii sau Grota Cosquer în Mediterana, ambele în Franþa).
Remontaj = conexiunea dintre diferitele elemente ale unui bloc (nucleu) de
piatrã cioplit de cãtre om. Prin r. se încearcã reconstituirea unui “mozaic”
litic în 3 D, fãrã a avea, decât foarte rar, toate piesele litice cioplite (nucleul
epuizat, aºchiile ºi lamele desprinse, deºeurile ºi rebuturile etc.).
Reconstituirea unui bloc (nucleu) de piatrã permite, pe de o parte, studierea
metodei de cioplire (în funcþie de succesiunea desprinderilor litice) ºi a
 Glosar 331
contemporaneitãþii elementelor componente ale aceluiaºi r. ºi, pe de altã
parte, recunoaºterea miºcãrilor obiectelor ºi acþiunii oamenilor, plecând de
la repartiþia spaþialã a pieselor reasamblate.
Ruderale = plante nitrofile a cãror existenþã ºi creºtere este favorizatã de
prezenþa în sol a elementelor azotate rezultate în urma unor intense activitãþi
antropice actuale ºi trecute (în cadrul vestigiilor arheologice, degradarea
structurilor de locuitºi, degradarea rezidurilor alimentare ºi a dejecþiilor
umane ºi animaliere (patlagina, urzica, chenopodiaceele, cicoarea etc.).
Sediment = depozit de materiale minerale ºi organice a cãror formare este
datoratã unor variate procese de transport (acþiunea mãrii, lacurilor ºi
iazurilor, fluviilor ºi râurilor, gheþarilor, vântului, apelor subterane etc.). În
funcþie de aceste procese, mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puþin
favorabile conservãrii siturilor preistorice.
Stabulaþie = sistem perfecþionat de creºtere a animalelor în adãposturi, cu
furaje pregãtite pentru perioada de iarnã.
Stepã = mediu bio-geografic care se aflã, de regulã, în interiorul
continentelor, unde climatul este uscat ºi temperaturile contrastante. Stepa
se prezintã ca o vastã întindere de ierburi înalte (gramineele) fãrã arbori.
Exemple edificatoare sunt: Marea Stepã Rusã ºi Marile Câmpii nord-
americane, ultimele traversate altãdatã de turmele de bizoni.
Stratigrafie = metodã de studiere a succesiunilor cronologice a depunerilor
dintr-un anumit loc, vãzute din profil (ca într-o felie de tort), utilizatã de
Geologie, Arheologie ºi Paleontologie. În mod obiºnuit, straturile cele mai
vechi sunt acoperite de straturile mai noi, aºa cum s-ar stivui obiectele.
Totuºi, numeroase fenomene naturale sau antropice perturbã aceastã
ordonare teoreticã a depunerilor: eroziunea unor straturi, rãsturnarea sau
inversiunea straturilor în urma miºcãrilor tectonice, alunecãrilor de teren,
surpãri, distrugerea straturilor vechi de intervenþiile ulterioare ale
omului etc).
Tablã de ºah = motiv ornamental cunoscut din Paleoliticul superior pânã în
epocile istorice, realizat prin gravurã, incizie, excizie ºi picturã. În grotele
magdaleniene, ca cea de la Lascaux, acest semn rectangular prezintã o
compartimentare geometricã internã, pentru ca în Neolitic, Eneolitic,
Epocile bronzului ºi fierului motivul sã fie întrebuinþat intens.
Tell = cuvânt arab care indicã o înãlþime artificialã, sub forma unui deal,
constituitã prin acumularea succesivã a vestigiilor aparþinând mai multor
niveluri de locuire, care constituiau rambleul pentru noile construcþii,
depuneri foarte utile pentru studierea stratigrafiei arheologice. Drept
corespondenþe pot fi amintite: tepè, în limba persanã, höyük-hüyük, în
limba turcã, magoula ºi toumbas, în limba greacã, ghundai ºi damb, în
Afganistan ºi Belucistan, dheri ºi daro, în funcþie de idiomurile din India ºi
Pakistan.
332 Dumitru Boghian
Tetraploid = cu numãr de cromozomi de patru ori mai mare decât cei ai
celulor sexuale.
Tholos (oi) = termen grecesc care desemneazã un edificiu rotund, cu
acoperiºul în formã de cupolã, ridicat din cãrãmizi de lut sau din piatrã, cu o
anticamerã rectangularã, care au servit fie ca locuinþe fie în calitate de
construcþii funerare. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc, în
culturile Hassuna ºi Halaf, rãspândindu-se apoi pânã în zona Asiei centrale,
Ciclade, Creta, Anatolia, Mycene.
Transgresiune = creºtere generalã a nivelului mãrii, traducându-se d. p. d.
v. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale ºi o acoperire cu apã a
unor pãrþi a continentelor. O t. poate avea mai multe cauze: topirea
gheþarilor în perioadele interglaciare, o scufundare a continentelor din
cauze tectonice, o coborâre izostaticã a continentelor, încãrcate de greutatea
gheþurilor, în epocile glaciare. T. se aflã la originea “plajelor înalte” care pot
fi observate în diferite puncte ale globului.
Tundrã = mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaþie joasã formând
o stepã discontinuã, compusã din specii persistente (muºchi, licheni,
ciuperci, plante cu bulbi) împreunã cu câþiva arbuºti pitici (mesteacãnul
pitic, salcia arcticã etc.). Tundra acoperã cea mai mare parte a domeniului
periglaciar.
Turcoazã (s. f.) = peruzea, piatrã semi-preþioasã de culoare albastrã-
verzuie, utilizatã în Neolitic ºi Eneolitic pentru confecþionarea unor obiecte
de podoabã.
Ued = termen arab care desemneazã cursurile de apã, chiar ºi cele
temporare, din diferite zone deºertice sau nu (pl. uadi/wadi)
Umanizare = ansamblu de procese evolutive, biologice, sociologice ºi
psihologice care au condus la dobândirea caracteristicilor proprii omului.
Unghiulare = tip de semne rupestre sau mobiliare în formã de V, cu sau fãrã
axã bisectoare (sãgeatã), redând simbolul vulvei, ca element al cultului
fecunditãþii, folosit foarte mult în magdalenian ºi alte culturi preistorice.
Vernis = soluþie alcãtuitã din rãºini ºi solvenþi, care, aplicatã pe anumite
suprafeþe, formeazã un strat neted, lucios, cu rol ornamental ºi protector;
pentru Neolitic ºi Eneolitic desemneazã luciul care se observã pe suprafaþa
unor vase pictate.
Villafranchian = (Villafranca d'Asti, Piemont, Italia), subdiviziune geo-
cronologicã a Cuaternarului (L. Pareto, 1865), consideratã fazã de trecere
de la Pliocen la Pleistocen, datat aproximativ între 4000000 ºi 2000000 de
ani BP.
Würm = Ultima glaciaþie cuaternarã alpinã, denumitã astfel dupã un afluent
al Dunãrii din Bavaria.