SISTEMUL CIRCULATOR

 este alcătuit din inimă, vase de sânge şi limfatice care alcătuiesc o unitate funcţională coordonată şi
permanent adaptată nevoilor organismului.

INIMA
 organ musculos şi cavitar, de mărimea pumnului drept, care cântăreşte aproximativ 300 g şi are rolul de a
pompa sângele în organism
 este situată în cavitatea toracică, în spatele sternului, între cei doi plămâni
 are vârful îndreptat spre stânga şi se sprijină pe diafragm
 este un organ cavitar, tetracameral, alcătuit din 2 atrii şi 2 ventricule
 este învelită de un sac numit pericard
 atriul stâng nu comunică cu atriul drept, între ele se află septul interatrial
 ventriculul stâng nu comunică cu ventriculul drept, între ele se află septul interventricular
 atriul stâng comunică cu ventriculul stâng prin orificiul atrio-ventricular stâng prevăzut cu valvula
atrioventriculară bicuspidă
 atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul atrioventricular drept prevăzut cu valvula
atrioventriculară tricuspidă
 partea stângă a inimii conţine sânge oxigenat, iar partea dreaptă conţine sânge încărcat cu dioxid de carbon
 peretele inimii este alcătuit din trei straturi concentrice: endocard (format din ţesut epitelial foarte subţire
sprijinit pe un strat foarte fin de ţesut conjunctiv), miocard (are grosimi diferite în atriu şi în ventricul;
există un ţesut excitoconductor nodal care generează ritmic impulsuri, asigurând automatismul inimii =
proprietatea inimii de a se contracta datorită impulsurilor care iau naştere în ea însăşi) şi epicardul (foiţa
internă a pericardului, acoperă miocardul)
 circulaţia sângelui în inimă se realizează într-un singur sens datorită valvulelor:
- atriventriculare (valvula stângă = bicuspidă şi valvula dreaptă = tricuspidă); permit trecerea sângelui
din atrii în ventricule şi sunt fixate de ventricule prin cordaje tendinoase
- semilunare situate la baza arterei aorte şi pulmonare, cu aspect de cuib de rândunică
 contracţiile inimii se numesc sistole, iar relaxările se numesc diastole
 o sistolă şi o diastolă formează un ciclu cardiac (0,8 secunde)

VASELE DE SÂNGE
- vasele de sânge formează un sistem închis, prin care sângele curge într-un singur sens: inimă → artere (mari,
mijlocii şi mici) → arteriole (cele mai mici artere) → capilare → venule (cele mai mici vene) → vene (mici,
mijlocii şi mari) → inima.
Vasele de sânge sunt:
 arterele
 venele
 capilarele

ARTERELE
 sunt vase care pleacă de la inimă şi transportă sânge spre ţesuturi
 peretele arterelor mari este elastic, iar pereţii arterelor mijlocii şi mici conţin numeroase fibre
musculare netede
 sunt situate în profunzime şi protejate de planuri osoase
 ex. artera aortă şi artera pulmonară

ARTERA AORTĂ
 este cea mai mare arteră a corpului, porneşte din ventriculul stâng şi duce sânge oxigenat în tot
corpul
 se curbează deasupra inimii şi formează cârja aortică şi apoi are un traseu descendent străbătând
toracele – aorta toracică şi abdomunul – aorta abdominală
 ARTERA PULMONARĂ
 porneşte din ventriculul drept, se bifurcă în artera pulmonară dreaptă şi stângă şi duce sânge
încărcat cu dioxid de carbon la plămânii

VENELE
 sunt vase care vin la inimă şi transportă sângele de la ţesuturi spre inimă
 sunt aşezate superficial
 ex. vena cavă şi venele pulmonare

VENELE CAVE (superioara şi inferioară)

 sunt vase care vin la inima şi aduc din corp sânge încărcat cu dioxid de carbon
 se deschid în atriul drept

VENELE PULMONARE
 sunt în număr de patru şi vin de la plămâni cu sânge oxigenat şi se deschid în atriul stâng

VENA PORTĂ
 este o venă aparte a marii circulaţii, care transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive
rezultate în urma absorbţiei intestinale

CAPILARELE
 sunt cele mai subţiri vase de sânge, formează reţele întinse care fac legătura între artere şi vene
 peretele lor este subţire alcătuit dintr-un singur strat de celule

CIRCULAŢIA SÂNGELUI

 este constituită din două circuite vasculare: circulaţia sistemică/marea circulaţie şi circulaţia
pulmonară/mica circulaţie
 circulaţia este dublă (are două circuite) şi completă (sângele încărcat cu oxigen nu se amestecă cu
sângele încărcat cu dioxid de carbon)

1. CIRCULAŢIA SISTEMICĂ /CIRCULAŢIA MARE ( inimă → corp → inimă)

 începe din ventriculul stâng prin artera aortă care transportă sângele cu oxigen şi substanţe nutritive
spre ţesuturi şi organe
 de la nivelul acestora, sângele încărcat cu dioxid de carbon este preluat de cele două vene cave
(superioară şi inferioară) care îl duc în atriul drept

artera aortă vene cave

Vst ------------------ celule -------------------- Adr
O2 CO2

2. CIRCULAŢIA PULMONARĂ / CIRCULAŢIA MICĂ ( inimă → plămâni → inimă)

 începe din ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare, care transportă spre plămân sânge cu
dioxid de carbon
 trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare, care duc sângele cu dioxid de carbon
spre reţeaua capilară din jurul alveolelor, unde îl cedează alveolelor care îl elimină prin expiraţie
 sângele cu oxigen este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân
 cele 4 vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng

artera pulmonară vene pulmonare

Vdr ------------------------- alveole pulmonare ------------------------ Ast
CO2 O2
NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE

1. CARDIOPATIA ISCHEMICĂ
 cauza se datorează scăderii debitului sangvin la nivelul circulaţiei coroniene
 simptomele: accese dureroase de scurtă durată, în regiunea inimii, însoţite de o senzaţie de constricţie
 simptomele survin mai ales în împrejurări în care activitatea inimii este suprasolicitată (efort fizic,
emoţii, act sexual, frig)

2. HEMORAGII INTERNE ŞI EXTERNE

 cauzele sunt multiple, cele mai frecvente fiind traumatice
 acestea determină pierderea unei cantităţi de sânge din sistemul circulator, fie la exteriorul
organismului (hemoragii externe), fie în ţesuturi sau cavităţi ale organismului (hemoragii interne)
 simptome: paloare, hipotensiune, transpiraţie, senzaţie de sete
 tratament: oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază, poate fi spontană, medicală sau chirurgicală

3. LEUCEMII
 cauza nu este cunoscută
 simptome: activitate anormală şi excesivă a ţesuturilor care dau naştere unui număr mare de leucocite
 leucemiile se prezintă sub forma unor infecţii acute, febră mare, sângerări de gingii, de nas, sub piele,
hemoragii intestinale (leucemii acute) sau oboseală, slăbire, semne de anemie, creşterea de volum a
splinei, pierderea şi tumefierea fără dureri a ganglionilor (leucemii cronice)

4. ANEMII
 cauza: modificarea frecvenţei ritmului cardiac, apariţia unei succesiuni neregulate a bătăilor inimii
 simptome: tulburări ale ritmului normal al contracţiilor inimii, scăderea numărului de eritrocite sau a
cantităţii de hemoglobină.