Sindromul de detresă respiratorie a nou-născutului

Nou-născuţii prematuri (ex. între 24 şi 37 de săptămâni gestaţionale şi mai ales înainte de 30

de săptămâni gestaţionale) au deficienţă de surfactant datorită imaturităţii pulmonare care
duce la scăderea complianţei pulmonare, atelectazie şi insuficienţă respiratorie

Istoric/Examen clinic = se manifestă în primele 2 zile după naştere;

-cianoză
-bătăi ale aripioarelor nazale,
-geamăt respirator
-tiraj intercostal
-frecvenţă respiratorie >60 respiraţii/min,
-raluri
diminuarea sonorităţii pulmonare

Laborator
-gazele sanguine arteriale=arată creşterea C02, scăderea 02;
-analiza lichidului amniotic {vezi Figura 10-4)=nu este de obicei utilă, dar poate ghida
tratamentul între 34 şi 37 de săptămâni gestaţionale prin determinarea maturităţii pulmonare
fetale cu raportul lecitină/sfingomielină în lichidul amniotic
(întotdeauna tratament <34 de săptămâni, tratamentul de obicei nu este necesar >37 de
săptămâni)

Imagistică
RXth=atelectazie bilaterală cu aspect de sticlă mată şi scăderea volumelor pulmonare
Tratament
~administrarea de corticosteroizi mamei înainte de iniţierea naşterii ajută la grăbirea
maturării plămânilor fetali;
~internare în terapie intensivă neonatală pentru observare atentă;
~suplimentare cu O2, presiune pozitivă în căile respiratorii şi terapia de substituţie a
surfactantului formează piatra ele temelie a terapiei, orice nou-născut care nu răspunde la
tratament sau necesită niveluri mari de O2 pentru a menţine SaO2 adecvată ar trebui
intubate;

Complicaţii
->efuziuni aeriene pulmonare (pneumotorax, pneumomediastin)
->displazie bronhopulmonară
->risc crescut de astm în copilărie comparativ cu alţi copii