Manual

1
1. Introducere
Testul de frustrare S. Rosenzweig (vezi bibliografia de la sfârşitul
lucrării), a cărui traducere şi adaptare este prezentată în acest manual, este
o probă proiectivă specială, care se foloseşte la stabilirea formelor
comportamentului în situaţii sociale limită (frustrante) din viaţa cotidiană.
Materialul testului este alcătuit din 24 de desene. Pe fiecare desen

se pot observa două persoane care se află într-o situaţie sensibil
frustrantă, des întâlnită. Persoana prezentă în stânga spune ceva, care ori
critică indiferenţa celuilalt, ori are o influenţă indiferentă asupra celeilalte
persoane prezentate în desen şi prin aceasta generează frustrare. Mimicele
şi toate celelalte caracteristici comportamentale nu sunt luate în
considerare.
Testul constă din analiza desenelor unul după altul şi înscrierea în

căsuţa liberă a primului răspuns care îi vine în minte subiectului, legat de
posibilul răspuns pe care l-ar putea da persoana din dreapta. Trebuie avut
în atenţie principiul ca materialul să fie prezentat în ordinea dată în
caietul testului, deoarece analiza tendinţelor depinde foarte mult de acest
lucru.
Testul Rosenzweig se prezintă în trei forme diferite: forma pentru

copii între 6 şi 14 ani, forma pentru adulţi şi forma standardizată (cu
răspunsuri predefinite). Pentru subiecţii cu vârstele cuprinse între 13 şi
15 ani se pot folosi toate cele trei forme ale testului. Testul, aplicat în
grup sau individual, durează cca. 20 min. Cele 24 de situaţii ale testului
se pot împărţi în două grupe: situaţii care blochează sau frustrează eul
sau cele care blochează sau frustrează supraeul. Situaţiile de blocare
ale eului apar atunci când un obstacol, de ordin personal sau impersonal,
intimidează subiectul, îl dezamăgeşte, îl răneşte psihic sau îl afectează în
2
alt mod (situaţiile nr. 1, 3, 4, 6, 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 18, 20, 22, 23, 24
iar la forma pentru copii, situaţiile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 9, 10, 16, 17, 18, 20,
21, 23, 24) iar în situaţiile de blocare ale supraeului, subiectul este
învinuit, mustrat sau incriminat (situaţiile nr. 2, 5, 7, 10, 16, 17, 19, 21 iar
la forma pentru copii, situaţiile nr. 6, 7, 8, 12, 13, 14, 19, 22). Situaţiile
nr. 11 şi 15 ale formei pentru copii nu se potrivesc exact acestei grupe.
Aceste deosebiri nu sunt valabile însă în mod absolut, pentru că testul
poate interpreta o blocare a supraeului ca situaţie de blocare a eului (sau
invers). În aceste cazuri, aprecierea trebuie să se adapteze tendinţelor
individuale.
Fundamentul constructiv al acestui test ar trebui plasat, după

viziunea sa teoretică, între asociaţiile lui Jung şi testul de apercepţie
tematică al lui Murray, plecându-se de la premisa că situaţia din test se
identifică în mod conştient sau inconştient cu persoana frustrată şi
proiectează viziunile proprii şi poziţia faţă de răspuns.
Fiecare răspuns este apreciat după direcţia agresiunii care apare

prin frustrare precum şi după felul reacţiei la frustrare. Direcţiile de
agresiune cuprind: perspectiva extrapunitivă (E) în care agresiunea se
direcţionează către mediul înconjurător, perspectiva intrapunitivă (I), în
care agresiunea se direcţionează către eul propriu şi perspectiva
impunitivă (M) în care agresiunea este evitată şi se încearcă glosarea
frustraţiei. Fiecare dintre aceste trei variabile sunt împărţite după tipul de
reacţie care apare în interiorul ei. Aici apar reacţii de tip Obstacle-
Dominance (OD – în răspunsuri domină bariera frustrantă), Ego-Defense
(ED – supraevaluarea eului, protecţia sau referinţa asupra eului) şi Need-
Persistence (NP – accentuarea rezolvării situaţiei problematice). Din
combinaţia acestor şase categorii, rezultă pentru fiecare item (situaţie din
3
test) nouă factori posibili de evaluare şi două variante ale factorilor

principali: E şi I.
Tip de reacţie
O–D E–D N–P
Direcţia E E’ E e
agresiunii I I’ I i
M M’ M m
Literele E, I şi M simbolizează direcţia agresivităţii extrapunitive,

intrapunitive şi impunitive, în orice combinaţie şi cu orice tip de reacţie în
care s-ar afla acestea. Pentru recunoaşterea OD sunt prevăzute
majusculele cu apostrof: E’, I’ şi M’ Tipurile ED ale extrapunitivităţii,
intrapunitivităţii şi impunitivităţii sunt simbolizate prin însăşi majusculele
E, I şi M, în timp ce pentru NP se folosesc literele mici e, i şi m. Se
obişnuieşte ca la ordonarea pe trei coloane, OD să se înscrie pe prima,
ED pe a doua şi NP pe a treia. Dacă de exemplu un răspuns se apreciază
ca OD impunitiv şi ED intrapunitiv, atunci se trece M’/ i /. Dacă se
semnalează numai un singur factor, de exemplu NP extrapunitiv, atunci
această valoare se trece ca / / e. Dacă este necesar ca într-o coloană să
se aprecieze doi factori, atunci aceste simboluri se despart prin “;” : / E ;
M/
Cei 11 factori se definesc după cum urmează:
E’ = este accentuată existenţa obstacolului frustrant;
I’ = obstacolul frustrant este interpretat în răspuns în aşa fel încât

este prezentat ca nefrustrant sau chiar într-un anumit fel avantajos; în
unele cazuri persoana accentuează jena situaţiei în care a fost atrasă,
participând la frustraţia celuilalt;
M’ = obstacolul din situaţia frustrantă este astfel micşorat încât

aproape că existenţa lui este negată;
4
E = învinuiri, duşmănii etc. se îndreaptă către o persoană sau lucru

din împrejurimi;
E = în această variantă, persoana neagă în mod agresiv faptul de a

fi răspunzătoare de ceva care îi este reproşat;
I = persoana îşi atribuie ei însăşi învinuiri şi mustrări;
I = o variantă în care persoana îşi recunoaşte vina dar pe care o

deviază sau o redirecţionează către situaţii de neevitat, astfel respingând
răspunderea;
M = întrebări de vină sau de recunoaştere a vinei, se supune

situaţiei iar situaţia este privită prin imposibilitatea evitării acesteia şi
înainte de toate persoana frustrantă este dezvinovăţită total;
e = o rezolvare a situaţiei frustrante este aşteptată ca venind de la

sau prin participarea altei persoane;
i = persoana se străduieşte să-şi rezolve un anumit sentiment de

culpabilitate, chiar şi cu rezolvarea problemei sale dacă este posibil;
m = se manifestă speranţa că timpul sau împrejurările favorabile ar

rezolva problema. În acest caz, caracteristice sunt răbdarea şi acomodarea
la situaţie;
5
2. Indicaţii generale privind cotarea

Majoritatea răspunsurilor se notează cu un singur factor. În general,
pentru a se nota cu mai mult de un singur factor, în răspunsul subiectului
trebuie să existe două propoziţii clar delimitate între ele. Excepţiile vor fi
discutate în continuare. În cazuri foarte rare există tendinţa de apariţie a
unui al treilea factor, dar se poate, prin experienţă, limita analiza la cei
doi factori cei mai importanţi. Dacă apare problema cu câţi factori ar
trebui notat răspunsul, atunci se va aborda perspectiva cea mai simplă, a
notării cu unul, maxim doi factori.
La scorul intrinsec combinat pe care Rosenzweig îl foloseşte pentru

notarea unui răspuns la care doi factori se contopesc într-o unitate
complexă, apare un caz particular. Această notare se foloseşte atunci când
există referiri şi la tendinţe profunde (în general de tip compensat), care la
notare trebuie să fie analizate. Aceste notări combinate se încadrează într-
un dreptunghi pentru a marca unitatea lor. În general se recomandă a se
evita interpretările profunde şi să se construiască notarea pe înţelesul
explicit al cuvintelor pe care le foloseşte materialul testului. În unele
cazuri rare, tendinţele de fond sunt atât de puţin evidente încât ar trebui
analizate cu ajutorul scorului intrinsec combinat.
Exemple:
/E;I/ arată o agresiune împotriva altuia care se bazează pe o

îndoială a subiectului asupra lui însuşi. (ca în situaţia nr. 20: “Sigur nu-i
suntem destul de plăcute.” Forma pentru copii nr. 12: “Din asta nu voi
deveni eu mai puternic.”)
M’ / E / reprezintă o situaţie, aşa numita “reacţia strugurelui acru”,

în care frustraţia va fi redusă printr-o subevaluare a ţelului. (de exemplu,
6
în situaţia nr. 8: “Nu-i nimic, am şi alte prietene.” Forma pentru copii nr.
18: “Na, şi ce dacă, oricum nu aş fi venit.”)
Pentru alegerea între OD, ED şi NP la notarea răspunsurilor

amănunţite, Rosenzweig a pus la punct unele principii generale, folosite
în cazul multor situaţii. În interiorul unui răspuns dat, materialul poate,
după ce blocarea prin obstacol, a frustrării, a fost scoasă la iveală (OD) să
învinuiască pe alţii sau pe el însuşi (ED), sau poate să se confrunte până
la o rezolvare a situaţiei problematice (NP).
În situaţia unui factor mai voalat se recomandă preferinţa spre un

factor mai evident. Dacă avem, de exemplu de ales între E’ şi E sau între
M’ şi M atunci rezultă din practică, faptul că elementele OD ale
răspunsului sunt absorbite în majoritatea cazurilor de către ED.
În mod normal şi această problemă trebuie să fie decisă de la caz la

caz; se pune problema numai în cazul răspunsurilor amestecate care par
să implice amândoi factori. Dacă răspunsul este format din două afirmaţii
distincte, atunci se vor folosi bineînţeles, amândoi factori. În cazul
blestemelor, afurisirilor, trebuie diferenţiat dacă sunt direcţionate
împotriva obiectelor, împotriva sorţii, în mod răuvoitor ori împotriva altor
persoane. Situaţiile de primul tip vor fi notate cu E’ cele de-al doilea tip
vor fi notate cu E. Răspunsurile din care transpar anumite insistenţe sau
încăpăţânări pun câteodată întrebarea dacă vor fi notate cu E’ sau cu e.
Dacă situaţia cere ajutor, sprijin, se va folosi e în caz contrar se utilizează
E’. În situaţia numărul 3 răspunsul “Doamna ar trebui să-şi scoată
pălăria.” este notat cu E’, “O voi ruga pe doamnă să-şi scoată pălăria.” va
fi notat de data aceasta cu e. (Forma pentru copii: situaţia numărul 5:
“Dar este stricată.” se notează cu E’, “Te rog încearcă.” se notează cu e).
Evaluarea situaţiilor supraeului ridică probleme speciale. Aici

răspunsuri care în alte situaţii sunt notate cu E’ vor fi notate cu I’, dat
7
fiind faptul că în acest caz opinia subiectului reprezintă o reacţie asupra

unui lucru pe care el l-a făcut în timp ce referă o situaţie de blocare a
eului care a fost determinată de altcineva. În acest fel, în situaţia numărul
2 se notează cu I’ răspunsul “Ce îngrozitor.” (Forma pentru copii, situaţia
nr. 8: “Am făcut eu lucrul acesta?” va fi notat cu I’). O altă variantă a
unei situaţii a supraeului iese la iveală atunci când subiectul consideră
dauna pe care a făcut-o chiar el şi pentru care este tras la răspundere ca
fiind neînsemnată. Aceasta este în mod normal o obrăznicie şi se notează
cu M’ iar în alte situaţii cu E.
În continuare, subiectul poate prezenta scuzele pe de o parte pentru

ceea ce a făcut el însuşi, iar pe de altă parte şi pentru faptul că celălalt l-a
mustrat, atenţionat asupra greşelii în mod agresiv. Primul fel de răspuns
este notat cu I cel de-al doilea cu M. De exemplu, în situaţia numărul 10,
răspunsul “A fost într-adevăr o greşeală.” se notează cu I, “Ne-am
contrazis, asta e…” se notează cu M.
Pentru folosirea lui I’ în general sunt de precizat următoarele: aici

apar răspunsuri care neagă reproşurile specifice fiecărei situaţii de
frustrare. Aceasta se va întâmpla des, ca să nu se lase observată decăderea
subiectului şi pentru protejarea eului; astfel în cazul situaţiei nr. 22:
“Mulţumesc, nu s-a întâmplat nimic.” se notează cu I’ (Forma pentru
copii, situaţia nr. 15: “Nu, nu m-am lovit, mămico, totul este în regulă.”).
O altă categorie de răspunsuri, care aparţin acestei situaţii sunt cele care
expun în mod martir situaţia, ca şi cum într-adevăr ar crea un avantaj
subiectului. Aici se pune în vedere tendinţa de a devia atenţia de la
propriile greutăţi şi probleme.
Un răspuns combinat, care conţine puternice indicii de procese

deschise de conştiinţă cât şi elemente I’ va fi de asemenea în conformitate
cu principiile discutate mai sus, notate cu I.
8
Pentru folosirea lui m şi M, sunt valabile următoarele reguli: există

răspunsuri care conţin atât o anumită conformitate, deci aşteptare şi
completarea eului (m) cât şi rezolvare constructivă reală (e sau i). În
aceste cazuri este de luat în considerare, faptul că m va fi probabil
absorbit de către e sau i, din care cauză nu se notează diferenţiat. Deseori
sunt date însă evaluări combinate (m;e sau m;i) în cazul în care răspunsul
conţine două propoziţii diferite.
În folosirea lui m se constată o diferenţă între forma pentru adulţi şi

cea pentru copii, dat fiind faptul că, autoritatea copiilor este mult mai
redusă comparativ cu cea a adulţilor. Dacă un copil se adaptează fără
reţineri la indicaţiile care i se aduc deschis, atunci se va nota numai cu m.
Dacă răspunsul conţine o subclasare faţă de momentul dat şi în acelaşi
timp se relevă şi expectanţa că nevoia existentă va fi satisfăcută mai
târziu, atunci se notează e;m.
De exemplu, la forma pentru copii, situaţia nr. 2: “Ţi-l dau imediat

înapoi.” este o situaţie m, iar situaţia “Îl pot avea mâine.” sau “Poţi să mi-
l dai mâine.” este o situaţie e;m.
În cazul în care se remarcă o lipsă de voinţă în acomodare

(supunere), mai mult sau mai puţin ascunsă, atunci situaţia va fi notată cu
E’ / /m. (Forma pentru copii, situaţia nr. 2: “Aici este, ia-l.”)
Câteodată sunt folosite expresii care par a diminua sentimentul

frustraţiei, ca acelea unde apare introducerea unui răspuns în care o
rezolvare a problemei (NP) reprezintă elementul dominant. Aici pot
apărea expresii ca “bine”, “e bine”, “sigur”, luate în considerare ca simple
formule de politeţe care nu au destulă forţă pentru a fi notate în plus cu
M. Dacă ar fi afirmate singure s-ar nota desigur cu M. (prin urmare,
situaţiile nr. 1, 6, 13, 24, iar în forma pentru copii situaţiile nr. 1, 3, 6,
23).
9
În cazul în care apar răspunsuri care sunt prea scurte, prea generale
pentru a fi notate sau care presupun faptul că subiectul a perceput greşit
situaţia, se poate clarifica itemul la sfârşitul testului, reanalizându-l
împreună cu subiectul. Folosirea în continuare a informaţiilor obţinute în
acest mod va fi realizată cu atenţia cuvenită.
10
3. Evaluarea protocoalelor
Pentru răspunsurile unice ale subiectului, pe baza prezentelor
instrucţiuni şi pentru fiecare situaţie din test a căror simboluri sunt
descrise în cea de-a doua parte, va fi stabilit simbolul corespunzător care
se va înscrie pe foaia de evaluare în căsuţa respectivă.
Pe foaia de evaluare, factorii sunt împărţiţi în trei coloane: OD, ED

şi NP (a se vedea exemplele de evaluare de la sfârşitul manualului).
În partea de sus – dreapta a foii de evaluare se vor trece simbolurile

fiecărui factor în valori absolute. Frecvenţa cu care apare fiecare dintre
cei 9 factori de evaluare rezultă din însumarea simbolurilor din interiorul
coloanelor din stânga. În cazul în care la un item s-au trecut mai mulţi
factori, atunci pentru fiecare factor se va calcula fracţia corespunzătoare.
De exemplu, un răspuns notat cu E;I ar contribui cu 0,5 la suma lui E şi
cu 0,5 la suma lui I; un răspuns notat cu E’/ /e rezultă în acelaşi fel
0,5 pentru suma lui E’ şi 0,5 pentru suma lui e.
Din analiza frecvenţei celor 9 factori se va calcula frecvenţa celor 6

categorii de evaluare în valori absolute şi în procente. (toate valorile E’,
E şi e împreună determină deci frecvenţa categoriei extrapunitive; toate
valorile E’, I’ şi M’ determină împreună categoria OD şi aşa mai
departe).
Procentajul lui E, I, M, OD, ED şi NP care se obţine astfel, arată

într-o formă concisă, profilul tendinţelor subiectului referitor la direcţia
agresivă precum şi a modului de reacţie.
Trebuie avut în vedere faptul că procentajele (pentru a căror

centralizare se foloseşte partea din stânga – jos a foii de evaluare) se
bazează pe un număr total de 24 de itemi evaluaţi; în cazul în care o
11
situaţie este lăsată fără răspuns de către subiect sau va fi notată de către
examinator cu U (neevaluabil) atunci în mod normal, se va folosi un
număr proporţional mai mic (23, 22, …) ca bază pentru calculul
procentajelor.
Dacă se constată că mai puţin de 20 de răspunsuri ale subiectului

pot fi evaluate, se recomandă abandonarea evaluării şi reexaminarea
subiectului. Factorii până acum izolaţi unul faţă de celălalt se înglobează
în urma evaluării într-un pattern unitar:
a. Patternurile supraeului (Supraego, respectiv SE-Pattern) dau

o viziune de ansamblu asupra felului în care se apără (justifică)
subiectul, atunci când i se reproşează o greşeală – neagă sau
respinge o faptă sau o contestă numai prin acest comportament
legat în mod normal de motivaţia morală negativă (Trebuie
avut în vedere faptul că simbolurile E şi I nu se referă aici
numai la categoriile întregi, ci numai asupra factorilor, în timp
ce M se referă la întreaga categorie, deci va cuprinde M’ + M +
m) În acest fel, este posibil, ca relaţia E cu E şi I cu I să fie mai
evidentă. În legătură cu acest fapt prezintă un avantaj a
considera şi M (ca şi categorie) împreună cu I, dat fiind faptul
că amândouă notaţiile specifică libera exprimare a unei culpe
atribuite fie celuilalt, fie propriei persoane.
b. În patternul total se vor analiza trei dintre cei mai frecvenţi

factori ai testului, în ordinea frecvenţei lor de apariţie. Fiecare
factor, funcţie de nivelul frecvenţei sale de apariţie, va fi
despărţit de ceilalţi prin semnul “>”. Dacă doi factori au o
frecvenţă de apariţie egală, se vor pune între paranteze şi se vor
despărţi prin semnul “=”. (de exemplu, (M=e))
12
Tendinţele ne arată dacă subiectul, în cursul testului, confundă în

mod observabil, clar, un anumit tip al reacţiei cu un altul. O astfel de
secvenţă este în mod normal indispensabilă pentru înţelegerea reacţiei la
frustrare, dat fiind faptul că astfel de moduri de comportament nu vor fi
stabilite după reacţia individului faţă de propriile sale reacţii. Un subiect
poate, de exemplu, începe testul cu o observabilă extrapunitivitate, fiind
localizat în coloana ED şi după 8 sau 9 răspunsuri, care probabil i-au
determinat destule sentimente de vinovăţie poate să treacă la o reacţie
intrapunitivă cursivă care se va menţine până la sfârşitul testului.
Schimbarea se poate nota în aceeaşi coloană ca o a doua tendinţă,

însă este posibil ca răspunsurile primei părţi să predomine într-o anumită
coloană, fără a se lua în considerare o anumită direcţie şi care în a doua
parte a testului să facă loc unei alte coloane referitoare la o altă preferinţă.
Aceste tendinţe vor fi reprezentate prin săgeţi, în a căror vârf se află
factorul sau categoria, care trebuie precizată.
O tendinţă pozitivă se reliefează atunci când factorul sau categoria

chestionată are o frecvenţă ridicată în prima jumătate a testului (situaţiile
de la 1 la 12), în caz contrar fiind vorba despre o tendinţă negativă.
a-b
Formula de calcul a unei tendinţe este a +b
, unde a reprezintă
valoarea factorului (categoriei) în prima parte a testului, iar b reprezintă

valoarea în cea de-a doua parte.
Pentru a fi considerată semnificativă, o tendinţă ar trebui să se

bazeze pe prezentele standarde ale probei, pe cel puţin patru itemi ai
întregului test şi să aibă o valoare minimă de +/- 0,33. Această valoare
înglobează o relaţie de 1 la 2.
Datorită faptului că unele tendinţe rezultă din împărţirea după

norme a răspunsurilor aşteptate, se va face referire în continuare la
13
dezbaterea nivelului de acord cu grupul (GCR – Group Conformity

Rating). Primele trei feluri de tendinţe pe scala evaluării (punctele de la
1 la 3) reprezintă direcţia agresiunii în interiorul fiecărei din cele trei
coloane de reacţii. Se compară frecvenţa extrapunitivităţii, cea a
intrapunitivităţii şi cea a impunitivităţii din prima parte a testului cu cea
din a doua parte a testului pentru fiecare coloană. În mod contrar, la
punctul 4 nu se va lua în considerare împărţirea pe coloane, ci se vor
compara valorile tuturor coloanelor pentru fiecare dintre cele trei direcţii
de agresiune din prima parte a testului cu valoarea din a doua parte a
testului.
La punctul 5, se va urmări împărţirea factorilor din interiorul

coloanelor OD, ED şi NP fără a ţine cont de direcţia agresiunii.
Pentru fiecare coloană se urmăreşte dacă respectivul tip de reacţie

apare mai des în prima sau în a doua parte a testului. În legătură cu acest
fapt, se pot compara şi coloanele şi se va stabili dacă un anume tip de
reacţie care este supraevaluată în prima parte nu este dizolvată în cea de-a
doua parte de o altă reacţie.
Nivelul de acord cu grupul (GCR) cuprinde punerea de acord a

răspunsurilor date de către subiect cu răspunsurile în mod normal
aşteptate la itemii testului. S-a constatat că la 18 itemi, cel puţin unul sau
două răspunsuri apar la populaţia de referinţă frecvent şi sunt tipice
situaţiei respective încât pot fi preluate în lista GCR care este reprezentată
în etalon. (Despre scalele de etalonaj ale acestor notări GCR se va discuta
pe larg în secţiunile următoare). Numărul cazurilor în care un subiect
cade de acord în răspunsurile sale cu răspunsurile tip pentru respectivul
item rezultă, în procente, în GCR. În cazul în care pentru un simbol al
unei situaţii se acordă mai multe simboluri în lista GCR (ca de exemplu
în situaţia nr. 1: /E;M/) se va evalua fiecare simbol în mod independent
14
sau combinaţia unui punct GCR. În cazul în care răspunsul subiectului s-a
notat cu o valoare combinată şi numai o parte a acestei combinaţii
corespunde cu criteriul GCR atunci se va calcula numai o jumătate de
punct GCR.
În situaţia nr. 1, răspunsul notat cu E’/M / ar fi: “Frumos nu

este, dar nu avem ce face.” se va nota ca o jumătate de punct GCR,
răspunsul evaluat ca fiind /E / “Fiţi mai atent.” se notează cu un
punct GCR.
Din analiza notărilor GCR rezultă doar unele puncte de vedere

referitoare la evaluarea şi interpretarea tendinţelor şi nu presupune
calcularea lor.
Tendinţele cuprinse în GCR ar trebui, în cazul în care apar, să nu

fie luate în considerare sau să fie analizate superficial, dat fiind faptul că
după GCR sunt tipice populaţiei de referinţă. La itemul 2 rezultă frecvent
o tendinţă generată de E, care trebuie să atingă o valoare minimă de 0,50
pentru a putea fi interpretată. La itemul 3 rezultă frecvent o tendinţă care
pleacă de la i iar la itemul 5 rezultă o tendinţă înspre OD şi care pleacă de
la NP nefiind relevante din punct de vedere diagnostic.
În mod contrar, lipsa acestor tendinţe cu excepţia itemilor de la 1 la

3, care provin de la i, vor avea valoare diagnostică; din această cauză
aceste răspunsuri vor trebui menţionate pe foaia de evaluare.
15
4. Interpretarea itemilor
Pentru varianta germană, s-au analizat un număr de 300 de
protocoale de examen. Populaţia a fost compusă din muncitori şi angajaţi
ale marilor firme din vestul şi din sudul Germaniei, elevi şi eleve ale
şcolilor profesionale (în speciali şcoli pedagogice – educatoare de
grădiniţe şi centre de ocrotire a copiilor), persoane casnice, studenţi şi
unii academicieni. Spre deosebire de primele etaloane americane, cazurile
psihiatrice au fost eliminate la populaţia germană. Dat fiind faptul că şi la
populaţia germană ca şi în USA nu s-au evidenţiat diferenţe importante
între sexe s-a renunţat la o prezentare diferenţiată a etaloanelor pentru
cele două sexe.
Caietele de test în care mai mult de patru răspunsuri lipseau sau nu

erau evaluabile (notate fiind cu U), nu au fost luate în calcul; este vorba
doar de 6 caiete de test din totalul de 300 protocoale.
La notare, doi examinatori, care în prealabil aveau o experienţă de

câţiva ani în lucrul cu forma americană a testului, în evaluarea
independentă au obţinut după corectarea a 100 de caiete de test un indice
de concordanţă de 84%, după ce anterior au evaluat 50 de caiete de test şi
au clarificat nonconcordanţele.
Cu ajutorul următoarei grile de interpretare este posibilă în

majoritatea cazurilor, fără prea mari dificultăţi, notarea răspunsurilor date
de către subiecţi. Pentru fiecare factor analizat la situaţia respectivă, se
dau unul sau mai multe exemple la care formulări lingvistice diferite, însă
cu aceeaşi valoare psihologică, au fost astfel cumulate încât să fie
reprezentate ca având un singur înţeles.
Astfel, de exemplu, la situaţia nr. 24, apariţia propoziţiei /E /

“Aţi fi putut însă fi mai atent.” şi formulări de genul “Dacă aţi fi fost mai
16
atent.” sau “Ar fi fost mai bine dacă aţi fi fost mai atent.” sunt
echivalente. Cu puţin exerciţiu, evaluatorul va putea stăpâni aria de
distribuţie a fiecărei propoziţii pentru a o putea încadra într-o propoziţie
tip. La însemnarea unui răspuns care nu este găsit exact, se recomandă a
se citi întreaga serie de exemple dată la situaţia respectivă precum şi
recomandările de notare date în partea de jos a itemului.
Conform cu originalul american, pentru fiecare propoziţie se va

preciza frecvenţa aproximativă cu care apare, sau echivalentul ei în cadrul
populaţiei. De aici rezultă că elementul cel mai important în evaluarea
unui protocol îl reprezintă exemplele. Cu litera U au fost notate toate
răspunsurile neevaluabile. Aici sunt incluse atât răspunsurile cât şi itemii
la care nu a răspuns subiectul sau care sunt atât de generale, având mai
multe înţelesuri, încât nu pot fi însemnate cu exactitate. În cazul în care la
itemi izolaţi există cazuri speciale caracteristice răspunsurilor de acest
gen, acestea au fost marcate în grila de interpretare cu litera U.
Pentru fiecare situaţie este dată cu exactitate frecvenţa procentual

stabilită pentru fiecare factor.
17
Situaţia numărul 1
“Un şofer de automobil îi cere scuze unui pieton pentru faptul că i-a murdărit
îmbrăcămintea.”
1. E’ / / a. Na, una ca asta. Fir-ar al dracului. Şi mie
2%
îmi pare rău.
2. / E / a. Ar fi trebuit să aveţi mai mare grijă. 7%
b. Altă dată aveţi mai mare grijă! 5%
c. Asta poate să spună oricine. 2%
d. Prin asta nu se curăţă îmbrăcămintea mea. 6%
e. Automobiliştii ăştia obraznici! Ce le trece
5%
prin cap?!
f. Balta a fost destul de mare ca să o vedeţi. 3%
g. Alte răspunsuri. 6%
3. / / e a. Asta trebuie să o plătiţi. Voi curăţa
5%
îmbrăcămintea pe cheltuiala dvs.
4. I’ / / -
5. / I / a. Am şi eu vina mea; stăteam unde nu trebuie. 1%
6. / / i -
7. M’ / / a. Dar nu e chiar aşa de grav. 1%
b. Nu face nimic, se poate curăţa uşor. 7%
c. Nu-i aşa de grav, oricum vreau să-l dau la
1%
curăţat.
d. Nu-i nimic. E numai o îmbrăcăminte de
3%
lucru.
8. / M / a. Nu face nimic. 12%
b. Mulţumesc pentru scuze. Nu te deranja din
3%
cauza mea.
c. I se poate întâmpla oricui. 5%
d. Am avut ghinion. Asta nu poate s-o schimbe
3%
nimeni.
e. Pe vremea asta (la străzile astea) nu se poate
2%
evita.
f. Dar aţi condus prudent. 2%
9. / / m a. Asta se rezolvă. 1%
10. E’ / M / a. Frumos nu este, dar n-avem ce-i face. 3%
11. / E;M / a. Nu-i nimic, dar aveţi mai mare grijă în viitor. 2%
12. / E / e a. Băi, bou bătrân, pe ăsta să-l curăţi tu. 2%
13. / M / i a. Chiar aşa de rău nu-i. O scot eu la capăt. 3%
Alte combinaţii 4%
E’: 3,8% E: 36,9% e: 6,3%

I’: - I: 1,0% i: 1,3%
M’: 12,8% M: 36,4% m: 1,1%
U: 0,6%
18
“Unui musafir i se reproşează faptul că vaza pe care tocmai a spart-o era deosebit de
valoroasă.”
1. E’ / / -
2. / E / a. Nu-i aşa de rău – cioburile aduc noroc –
4%
atâta timp cât nu sunt oase omeneşti.
3. / / e a. Faceţi-i cadou una nouă. 1%
4. I’ / / a. Vai! Ce îngrozitor! Aşa un ghinion! 3%
b. Mă simt extrem de penibil. Sper că nu este
2%
prea furioasă.
c. Alte răspunsuri. 3%
5. / I / a. Mă scuzaţi, dar n-a fost cu intenţie. 5%
b. Îmi pare rău, mi-a alunecat din mână. 3%
6. / / i a. O să i-o înlocuiesc mamei dvs. 9%
b. Îmi pare rău, voi încerca să o înlocuiesc. 8%
c. Cum aş putea să fac să fie bine? 6%
d. Alte răspunsuri. 2%
7. M’ / / -
8. / M / a. Nu fiţi supărată pentru asta. 1%
9. / / m -
10. I’ / I / a. Cât de îngrozitor, îmi pare extrem de rău. 2%
11. / I / i a. Îmi pare sincer rău. V-o înlocuiesc cu
16%
plăcere.
12. / I / i a. Nu am făcut-o cu intenţie. Am să cumpăr una
2%
nouă.
13. I’ / / i a. Îmi este foarte neplăcut. Aş putea îndrepta
3%
situaţia în vreun fel?
Alte combinaţii 5%
Note:
/E / = Se va nota atunci când subiectul consideră paguba provocată de el ca fiind
minoră.
/ /i = Se notează atunci când elementul ED nu este reprezentat cu mai mult decât fraza
convenţională “Îmi pare rău.”, “Îmi pare rău, o să vă cumpăr una nouă.”.
E’: - E: 4,5% e: 1,2%
I’: 11,0% I: 32,8% I: 10,0% i: 37,2%
M’: - M: 0,8% m: -
U: 3,0%
19
“La cinematograf, o doamnă îi spune însoţitoarei ei că aceasta nu poate vedea nimic din
cauza pălăriei mari pe care o poartă persoana din faţă.”
1. E’ / / a. Da, este într-adevăr neplăcut. 2%
b. Da, dacă nu ar fi pălăria asta mare. 4%
c. Doamna ar trebui să-şi scoată pălăria. 3%
d. Ce să fac? Ce ar fi de făcut? 2%
e. Alte răspunsuri. 3%
2. / E / a. Jos pălăria! 1%
b. În cinematograf să-şi scoată pălăria! 4%
c. Asta-i nesimţire din partea ei. 4%
d. Da, dar e ultimul model parizian. 3%
e. Am observat şi eu! 2%
f. Cum se poate pune aşa ceva pe cap la
4%
cinematograf!?
3. / / e a. Aţi putea să vă scoateţi totuşi pălăria. 6%
b. O voi ruga pe doamna să-şi scoată pălăria. 15%
c. Poate o rugaţi pe doamna să-şi scoată
2%
pălăria.
d. Poate este doamna atât de bună să-şi scoată
2%
pălăria.
4. I’ / / a. Mulţumesc, o să meargă. 10%
b. Nu-mi convine. Vreau să-i spun doamnei să
1%
şi-o scoată.
5. / I / -
6. / / i a. Mă voi da puţin la o parte. 6%
b. Mă voi aşeza altfel. (şi alte răspunsuri) 1%
7. M’ / / a. A, nu face nimic, nu mă interesează filmul. 3%
8. / M / -
9. / / m a. Poate îşi scoate singură pălăria sau pleacă. 1%
10 E’ / / e a. Da, este de-a dreptul enervant. O voi ruga pe
2%
doamna să-şi scoată pălăria.
11. I’ / / i a. A, merge, mă uit puţin mai câş. 2%
Alte combinaţii 5%
Note:
E’/ / = Se foloseşte pentru propoziţii ca: “Doamna ar trebui să-şi scoată pălăria.” dat fiind
faptul că motorul motivului este aici iritarea, nu o scuză sau o rezolvare pozitivă.
/E / = Se va nota pentru răspunsuri ca: “Cum poţi să porţi în cinematograf aşa o
pălărie!?” (exprimare la modul general), care se referă la lipsa de consideraţie a oamenilor în general.
/ /e = Notează propoziţii ca: “O voi ruga pe doamna să-şi scoată pălăria.” în sensul de
a o determina să facă efectiv acest lucru. Dacă se notează cu e, atunci se poate renunţa la E’, în cazul în
care acesta foloseşte ca explicaţie pentru e: “Aţi vrea să vă scoateţi pălăria, altfel nu pot vedea nimic.”
I’/ / = Notează în primul rând negarea unei frustraţii (“Mulţumesc, merge.”) şi în al
doilea rând o anumită jenă (“Nu vreau să-i spun să-şi scoată pălăria.”).
E’: 15,8% E: 21,8% e: 30,3%
I’: 14,6% I: 0,5% i: 9,2%
M’: 3,0% M: - m: 0,8%
U: 3,6%
20
“Un domn şi-a dus un cunoscut cu maşina la gară şi îşi cere scuze pentru faptul că
persoana cunoscută a pierdut trenul din cauza unei pene.”
1. E’ / / a. La dracu, pleacă trenul, este de-a dreptul
2%
regretabil.
b. Aşa un ghinion! Ghinion trebuie să ai,
3%
domnule!
c. Asta-i soarta! 2%
d. Şi ce fac acuma?! 4%
2. / E / a. E o rablă maşina asta a ta. 1%
b. Dacă aş fi plecat imediat pe jos! 2%
c. Cu scuzele nu rezolvi nimic! (şi alte
2%
răspunsuri)
3. / / e a. Duceţi-mă vă rog până la următoarea staţie. 2%
4. I’ / / a. Poate este totuşi un noroc. Oricum merg la
2%
soacră-mea.
5. / I / -
6. / / i a. Mă voi interesa imediat asupra unei alte
2%
legături.
7. M’ / / a. A, ajung şi cu următorul tren destul de
3%
repede.
8. / M / a. Dumneavoastră oricum nu aveaţi ce face. 6%
b. Nu putem schimba nimic. 9%
c. Vă mulţumesc totuşi pentru străduinţa dvs. 2%
d. Nici o pană, numai ghinion. (şi alte
4%
răspunsuri)
9. / / m a. Atunci plec cu următorul. 5%
b. Când pleacă următorul tren? 1%
c. Am noroc că peste 10 minute pleacă altul. 1%
10. E’ / M / a. Este păcat, dar dumneavoastră nu puteţi face
3%
nimic.
b. Supărător, dar de neschimbat. 3%
11. / M / m a. Dumneavoastră nu puteţi face nimic, voi
4%
pleca cu următorul tren.
b. Nu se schimbă nimic. Îl voi lua pe următorul. 3%
c. Nu-i aşa de rău. Voi pleca cu un alt tren. 4%
12. M’ / / m a. Nu mă grăbesc aşa de tare şi îl voi lua pe
2%
următorul.
13. E’ / / m a. Atunci trebuie să plec cu următorul. 5%
b. Alte răspunsuri. 2%
14. / M / i a. I se poate întâmpla oricui, însă trebuie să
2%
văd cum ajung mai departe.
Alte combinaţii 7%
U Vă pot fi de folos şi să vă duc la locul unde
doriţi să ajungeţi?
E’: 23,1% E: 5,0% e: 3,1%

I’: 2,2% I: 0,2% i: 4,0%
M’: 3,6% M: 32,0% m: 23,1%
U: 3,0%
21
“O clientă se plânge vânzătorului pentru că este pentru a treia oară când aduce un ceas
nou înapoi pentru că acesta s-a defectat”
1. E’ / / -
2. / E / a. L-aţi lăsat cumva să cadă? 1%
b. Nu ştiţi cum se foloseşte. 4%
c. Sper că ştiţi cum trebuie tras. 2%
d. Asta e din vina dumneavoastră. 3%
2. / E / a. Doamna mea, nu este vina noastră. 1%
3. / / e -
4. I’ / / a. Nu înţeleg de ce se întâmplă, asta nu pot
5%
înţelege.
5. / I / a. Îmi pare foarte rău, vă rog să mă scuzaţi. 2%
5. / I / a. Trebuie să fie vorba de un defect de
3%
fabricaţie.
b. Am făcut tot ce era posibil (şi alte
3%
răspunsuri)
6. / / i a. Ne scuzaţi, pentru asta veţi primi un ceas
10%
nou.
b. Îmi pare rău, îl vom mai controla încă o
7%
dată.
c. Îmi pare foarte rău, îl voi verifica personal
4%
din nou.
d. Voi reclama la fabrică. 4%
e. Îl voi trimite înapoi şi vă voi da altul. 4%
f. Alte răspunsuri. 3%
7. M’ / / -
8. / M / -
9. / / m -
10. I’ / / i a. Asta-i rău, cel mai bine ar fi să-l schimbăm. 4%
11. / E;E / a. Nu este decât vina dumneavoastră, la noi
2%
merge.
12. / E / i a. Îl vom controla, dar sigur nu îl folosiţi cum
2%
trebuie.
13. / I;I / a. Îmi pare extrem de rău, trebuie să fie un
1%
defect de fabricaţie.
14. / I / i a. Îmi pare sincer rău, îmi voi da silinţa să-l
8%
repar.
b. Scuzaţi vă rog, am să trimit ceasul la fabrică
3%
şi între timp vă voi da altul.
15. / I / i a. Pare a fi un defect de fabricaţie. Vă voi
5%
trimite la fabrică.
Alte combinaţii 10%
U Puteţi să mi-l schimbaţi?
E’: 0,5% E: 16,0% E: 2,0% e: 1,2%

I’: 8,3% I: 9,5% I: 10,5% i: 45,8%
M’: - M: - m: -
U: 3,0%
22
“O angajată a unei biblioteci îi spune unei fete care duce patru cărţi în mână că după
regulamentul de împrumut poate să împrumute cel mult două cărţi.”
1. E’ / / a. Ce păcat! O, ce păcat! 3%
b. Citesc cu multă plăcere. Aş fi luat bucuroasă
3%
patru.
c. Îmi trebuiesc pentru lucrarea mea, am nevoie
3%
de mai multe.
2. / E / a. Ce birocraţie! Ce nimicuri! Cât sunteţi de
1%
conservatoare!
b. Întotdeauna a fost aşa? Puteaţi să-mi spuneţi
3%
de la început (şi alte răspunsuri)
3. / / e a. Nu puteţi face o excepţie? 7%
b. Faceţi o excepţie cu bună ştiinţă. 2%
4. I’ / / -
5. / I / a. Vă rog să mă scuzaţi! 1%
5. / I / a. Vă rog să mă scuzaţi, nu am ştiut. 13%
b. Nu m-am gândit la asta (şi alte răspunsuri) 3%
6. / / i a. A, atunci pe celelalte le voi lua data viitoare. 9%
b. Atunci le pun pe celelalte la loc (şi alte
3%
răspunsuri).
7. M’ / / a. Îmi ajung. Mai multe nu pot citi deodată. 3%
8. / M / a. E bine. Vă mulţumesc că mi-aţi atras atenţia. 1%
9. / / m a. Atunci iau numai două. 3%
b. Vă mulţumesc. Mă voi ghida după acest
2%
lucru.
c. Le las atunci pe celelalte aici. (şi alte
4%
răspunsuri)
10. E’ / / e a. Este păcat, dar poate se poate face o
2%
excepţie.
b. Am nevoie neapărată de ele, puteţi să mi le
4%
daţi pentru câteva zile?
11. E’ / / i a. Păcat, atunci trebuie să vin mai des. 5%
12. E’ / / m a. Atunci trebuie să mă supun (alte
3%
răspunsuri ).
13. / I / i a. O, n-am ştiut, le pun înapoi. 2%
14. / I / m a. Asta nu am ştiut ,le iau pe astea două. 3%
15. / / ei a. Le pot comanda, pe celelalte două pentru
2%
data viitoare?
Alte combinaţii 7%
U Desigur, aveţi perfectă dreptate.
Note:
/ /i = Este folosit pentru răspunsuri, care lasă să se recunoască faptul că subiectul vrea
să facă ceva activ, pentru a rezolva problema, acolo unde acţiunea de a face este accentuată.
/ /m = Aici subiectul recunoaşte regulamentele fără împotrivire.
E’/ /m = Se dă atunci când această recunoaştere (a regulamentelor) urmează numai după
un protest.
E’: 19,3% E: 5,2% e 18,2%
I’: - I: 1,4% I: 18,7% i 18,4%
M’: 2,7% M: 1,1% m 13,4%
U 2,0%
23
24
“Un chelner îi reproşează unui client, că acesta este prea critic.”
1. E’ / / -
2. / E / a. Asta-i treaba mea. – Asta nu vă priveşte pe
4%
dumneavoastră.
b. Ce vă veni. Spuneţi-mi vă rog. 2%
c. Mă voi plânge. 1%
d. Cum adică? – Aveţi impresia?! – Obrăznicie
6%
– (şi alte răspunsuri )
2. / E / a. Pe banii mei pot cere o servire cumsecade. 12%
b. Nu mi se pare. – Buna mea cuviinţă este
16%
îndreptăţită.
c. Eu cer să fiu tratat ca un client. 10%
d. Dar carnea miroase. – Eu cer o mâncare mai
11%
bună.
e. Dar asta pot să o cer. 8%
f. Dar mai are voie omul să şi zică ceva. (şi alte
12%
răspunsuri )
3. / / e a. Vă rog să-mi aduceţi o altă porţie. 1%
4. I’ / / -
5. / I / a. Nu ştiu, poate sunt într-adevăr nervos
1%
(iritat).
5. / I / a. Dar nu am spus-o în felul acesta. 1%
6. / / i -
7. M’ / / -
8. / M / a. Nu este chiar aşa de rău. 1%
9. / / m -
10. / E;E / a. Aş dori mâncarea cerută. Pot să vorbesc cu
3%
patronul (şi alte răspunsuri)
Alte combinaţii 4%
U Nu-mi fac decât datoria.
Note:
/E / = Se foloseşte pentru răspunsuri care lasă să se observe faptul că subiectul nu se
consideră a fi prea critic, însă nu este mulţumit de servire sau de mâncare.
/I / = Se va nota atunci când răspunsul duce la un motiv care ar trebui căutat la persoana
subiectului şi care este scos la iveală ca scuză. (“Sunt bolnav de stomac.”)
E’: - E: 15,9% E: 73,3% e: 1,3%
I’: - I: 0,8% I: 0,8% i: -
M’: - M: 1,0% m: -
U: 7,0%
25
“Un tânăr îi explică altuia că a fost invitat la dans de prietena acestuia”.
1. E’ / / a. Asta este. Am rămas fără cuvinte. 6%
b. Aşa? A spus ea asta? 2%
2. / E / a. Ce tâmpit. Câtă nesimţire. 7%
b. Dar sunt şi eu aici. 4%
c. Na! Atunci distracţie plăcută! 10%
d. Minţi. Prietena mea nu face aşa ceva. 8%
e. Atunci poţi s-o păstrezi pentru totdeauna. 3%
f. Nu-i frumos din partea ei (a ta) 3%
g. Nu-i nimic. Îi arăt eu ei! 3%
h. Femeile astea! Din partea mea poate să
8%
rămână furată de tine. (şi alte răspunsuri)
3. / / e a. Bine, o să o întreb. 1%
4. I’ / / a. Dacă ea consideră că e bine, atunci s-o facă. 2%
5. / I / -
6. / / i -
7. M’ / / a. Asta e. Are dreptate. 3%
b. Sunt lezat personal. 1%
c. Da, ne-am certat. Am o întâlnire cu
2%
altcineva.
d. Eu i-am făcut propunerea. 2%
8. / M / a. Eu nu pot, dar ea trebuie să se distreze. 3%
b. Din păcate nu pot, dar vă doresc distracţie
6%
plăcută.
9. / / m -
10. E’ / E / a. Asta-i o treabă deosebită, aşa că poţi s-o
2%
păstrezi pentru totdeauna.
b. A spus ea asta? Na, atunci distracţie plăcută. 3%
11. E’ / M / a. Păcat, aş fi venit şi eu cu plăcere, dar vă
2%
doresc totuşi distracţie plăcută.
b. Hm… bine că aud acest lucru. 1%
12. M’ / E / a. Du-te. Şi aşa nu pun preţ pe ea. 2%
b. Nu face nimic. Am altă prietenă 1%
13. M’ / M / a. Eu am determinat-o să facă asta. Dansează
2%
cu mare plăcere.
Alte combinaţii 6%
U Eu însă nu sunt cu ea.
Note:
Subiectul se poate simţi frustrat ori de către fată ori de către celălalt bărbat.
M’/ / = Problema este dintr-un motiv anume, de o importanţă minoră pentru subiect, iar
răspunsul “Eu i-am făcut propunerea.” apare aici, dat fiind faptul că este vorba de o situaţie trecută şi
nu de o rezolvare a problemei (i)
/M / = Trebuie să fie înscris numai la elemente foarte clare, altfel se va înscrie M’ Sub
M cad asigurările că ce celuilalt nu îi este de reproşat frustraţia, remarci şi dorinţe de îmbărbătare.
M’/E / = Simbolizează o reacţie “a strugurelui acru”, în care se specifică şi se critică la
adresa celuilalt: “Du-te cu ea. Eu şi aşa nu dau doi bani pe ea.”
E’: 12,9% E: 54,0% e: 1,0%
I’: 2,2% I: - i: -
M’: 15,7% M: 11,7% m: -
26
U: 2,0%
27
“În timpul unei ploi, un angajat al unei case de închirieri ezită (refuză) unui client umbrela
acestuia şi îl roagă să aştepte până vine şeful.”
1. E’ / / a. Prea prost. Păcat! 3%
b. Cum să ajung acasă pe vremea asta! 3%
c. Întotdeauna trebuie să aştept. (şi alte
2%
răspunsuri)
2. / E / a. Birocraţie! Porcărie! Ce magazin amuzant! 13%
b. Şi din cauza asta să mă ud eu? 3%
c. Numai şeful poate să mi-o dea? Pentru ce
4%
sunteţi dumneavoastră aici de fapt?
d. A luat el cumva umbrela mea? 2%
e. Mă voi plânge. În acest caz nu îmi mai
3%
trebuie.
f. Cine îmi plăteşte timpul? (şi alte răspunsuri) 3%
3. / / e a. De ce? 2%
b. Imposibil. Am nevoie de ea imediat. Dă-o. 8%
c. Nu pot să aştept atât. Nu merge aşa? 10%
d. Nu se poate face o excepţie? Plouă! 4%
e. Puteţi să-mi împrumutaţi alta? 7%
4. I’ / / -
5. / I / -
6. / / i a. Atunci revin. Ne vedem după masă. 4%
b. Atunci îmi cumpăr una.(şi alte răspunsuri) 1%
7. M’ / / -
8. / M / a. Atunci, bine. Nu putem schimba nimic. 2%
9. / / m a. Atunci, aştept până vine.(- până se opreşte
5%
ploaia -)
b. Atunci mă duc fără. Însă mă voi uda. 2%
c. Da. Când vine şeful? Se rezolvă. (şi alte
2%
răspunsuri)
10. E’ / / e a. Ce supărător. Dar şi dumneavoastră ar
3%
trebui să puteţi face asta.
11. E’ / / i a. Dar vedeţi cum plouă. Vin înapoi. 2%
12. E’ / / m a. Nu-mi rămâne altceva de făcut. 2%
13. / E / e a. Aşa o birocraţie. Daţi-mi umbrela! 4%
Alte combinaţii 5%
U De unde pot lua un scaun.
Note:
E’/ / = Se va folosi când nivelul frustraţiei este accentuat
/E / = Cuprinde toate răspunsurile, care conţin sarcasm, ameninţări, lipsă de răbdare şi
critică, în egală măsură valabil, dacă se referă la angajat sau la sistemul de împrumut.
/ /e = Aici subiectul este de părere că situaţia se va soluţiona în favoarea lui. Apare şi
un anumit grad de întâmpinare a lucrurilor: “Puteţi să-mi închiriaţi una?”
/ /m = Arată o renunţare sau o delăsare a subiectului care ori aşteaptă, ori pleacă fără
umbrelă.
E’: 11,7% E: 30,2% e: 36,0%
I’: - I: 0,4% i: 7,3%
M’: - M: 2,0% m: 9,5%
U: 2,0%
28
“Un domn îl învinuieşte pe altul cum că ar fi mincinos.”
1. E’ / / -
2. / E / a. Puteţi să dovediţi? Dovediţi-o! 19%
b. Faptul îmi este nou. Într-adevăr?! 13%
c. Îţi interzic aşa ceva. Retrageţi-vă afirmaţia. 15%
d. Nesimţire! Este o insultă. 6%
e. Cum puteţi afirma aşa ceva?! 7%
f. La fel ca şi dvs. (şi alte răspunsuri) 7%
2. / E / a. Nu, nu-i adevărat. Eu spun adevărul. 5%
b. Nu sunt un mincinos. (şi alte răspunsuri) 4%
3. / / e a. Vă rog să mai cercetaţi o dată cazul. 1%
4. I’ / / a. Numai pentru că sunt puţin credibil… Cum
2%
adică?! (şi alte răspunsuri)
5. / I / a. Da. E adevărat. Îmi pare rău că v-am minţit. 2%
5. / I / a. A fost doar o glumă (doar o greşeală) 1%
6. / / i a. Voi aduce martori. O să mă corectez. 3%
7. M’ / / -
8. / M / a. Ne-am înţeles greşit. (şi alte răspunsuri) 1%
9. / / m a. Haideţi să discutăm problema în linişte. 1%
10. / E;E / a. Cum puteţi să demonstraţi aceasta; că eu
2%
sunt un mincinos.
b. Eu nu, doar dumneavoastră. Eu nu accept să
mi se vorbească astfel, sunt nevinovat (şi alte 4%
răspunsuri)
Alte combinaţii 4%
U De ce sunteţi aşa nervos?
Note:
/E / = Ameninţări, scuze, cât şi mustrări sau încurajarea scuzelor sau demonstrarea
afirmaţiilor. Asemenea cerinţe, în alte situaţii se înscriu cu e şi conţin aici suficientă agresiune pentru a
fi notate cu E.
/E / = Simplă apărare, repudiere a vinei fără alte observaţii sau comentarii de mânie sau
de supărare.
I’/ / = Subiectul este încurcat de situaţie şi regretă situaţia
/I / = Subiectul se scuză de faptul că a atras o părere proastă asupra lui.
/ /i = Preia toată responsabilitatea pentru a demonstra nevinovăţia lui.
/M / = Apar remarci conciliante, cum că subiectul nu trage la răspundere cealaltă
persoană pentru învinuirile aduse.
/ /m = Problema este rezolvată echitabil prin iniţiativa ambelor părţi.
E’: - E: 70,5% E: 13,0% e: 0,5%
I’: 2,8% I: 1,7% I: 1,5% i: 4,2%
M’: - M: 1,8% m: 1,5%
U: 2,3%
29
“Un domn care la ora două noaptea la trezit din somn de un alt domn, îşi cere scuze că a
greşit numărul de telefon.”
1. E’ / / a. Atâta prostie. Din păcate. 2%
b. Exact când am adormit. La miezul nopţii. (şi
4%
alte răspunsuri)
2. / E / a. (Nici un răspuns, pune jos sau trânteşte
7%
receptorul). Nu-i nimic!
b. Boule! Spală-ţi urechile!!! 8%
c. Neruşinare. Să mă trezească astfel din somn. 6%
d. Nu există scuză în mijlocul nopţii. 4%
e. Fiţi pe cât se poate mai atent. Sper că nu se
6%
mai întâmplă încă o dată.
f. Oricum trebuia să mă trezesc. A sunat
2%
telefonul…
3. / / e a. Formaţi din nou. 1%
4. I’ / / -
5. / I / -
6. / / i -
7. M’ / / a. Nu face nimic, nu dormeam. 2%
8. / M / a. Poftiţi, poftiţi vă rog. 22%
b. Noapte bună. 5%
c. Se poate întâmpla. Nu-i nimic. 8%
d. Nu-i nimic, e în regulă. 5%
9. / / m a. Vă doresc mai mult noroc data viitoare. 1%
10. E’ / M / a. Nu e frumos să fii deranjat dar nu sunteţi
4%
vinovat.
11 / E;M / a. Şi la serviciu dormiţi aşa? Dar totuşi nu-i
4%
nimic.
Alte combinaţii 3%
U O să mai încerc o dată.
Note:
E’/ / = Iritare generală referitoare la situaţie.
/E / = Agresiune împotriva celui care sună sau împotriva legăturii telefonice. Aici se
încadrează toate răspunsurile şi respingerile cu o pronunţată agresiune, chiar şi dacă par a arăta o
blocare prin situaţie sau o rezolvare. “Nu fiţi totuşi atât de neatent.” “Somnul meu totuşi s-a dus.”
/ /e = Propuneri constructive precise, care nu conţin nici un fel de agresiune împotriva
celui care sună sau a legăturii telefonice.
Se poate pune întrebarea dacă se va nota cu E’, E sau e. E şi E’ se regăsesc rar în practică, dat
fiind faptul că răspunsurile lasă să se cunoască iritarea generală sau sfaturile de rezolvare. În aceste
cazuri se regăsesc destule agresiuni pentru a fi notate cu E. Când apare însă îndoiala în legătură cu ce
factor trebuie să fie notat, atunci se alege E.
E’: 8,1% E: 41,5% E: - e: 0,4%
I’: - I: - I: - i: -
M’: 2,2% M: 45,0% m: 0,5%
U: 2,0%
30
“Un domn îi explică altui domn că pălăria acestuia a fost luată de un al treilea domn care
şi-a lăsat-o pe a lui.”
1. E’ / / a. Bravo… Aşa un ghinion… Asta mai lipsea.
5%
Porcărie.
b. Se poate. Şi ce să fac acuma? 3%
c. Pălăria asta nu mi-e bună. (şi alte
3%
răspunsuri)
2. / E / a. Aşa un cap sec. Ăla nu are ochi. 5%
b. Ăla ar putea fi mai atent. 4%
c. A mea era mai nouă. (şi alte răspunsuri) 6%
3. / / e a. Poţi să-i rogi să o aducă înapoi? Sună-l. 3%
4. I’ / / a. Dar după cum se vede am făcut un schimb
1%
bun.
5. / I / -
6. / / i a. Atunci iau pălăria asta şi plec imediat la el. 18%
b. Unde îl pot găsi? Unde locuieşte domnul? Îl
6%
voi suna.
c. Atunci o iau pe asta şi o schimb mâine. 5%
d. Voi pune problema la punct. (şi alte
3%
răspunsuri)
7. M’ / / a. Dacă este vorba despre domnul Moraru, nu
1%
este chiar aşa de rău.
8. / M / a. Se poate întâmpla. Dar şi asemănarea este
2%
prea mare.
9. / / m a. Voi purta pălăria lui şi le vom schimba când
6%
ne vom întâlni.
b. Atunci o voi lua pe a lui. 3%
c. Atunci o voi recupera. Şi aşa mă întâlnesc cu
6%
el poimâine
10. E’ / / i a. Trebuie să-l întreb mâine. Sper că o are. 2%
11. E’ / / m a. Atunci trebuie să mi-o pun pe a lui. 3%
12. / / e;m a. Atunci o iau pe asta. Dacă întreabă, trimiteţi-
2%
l la mine.
13. / / i;m a. O iau deocamdată pe asta; poate mă duc
2%
mâine pe la el.
Alte combinaţii 8%
U Sunt atât de asemănătoare?
Note:
/ /i = Subiectul precizează că a înţeles că acum sau mai târziu va face ceva pentru
rezolvarea problemei, asta înseamnă că se va strădui să reprimească pălăria lui altă dată: “Merg în seara
asta pe la el.”
/ /m = Subiectul are intenţia să poarte pălăria domnului Moraru sau să plece fără
pălărie sau are în vedere o ocazie, ca într-un timp mai mult sau mai puţin îndepărtat să facă schimbul
când se vor reîntâlni.
E’/ /m = Subiectul se consolează chiar şi fără voia lui: “Nu se potriveşte dar asta este.”
E’: 13,8% E: 16,1% e: 4,7%
I’: 1,2% I: - i: 34,9%
M’: 1,3% M: 2,7% m: 21,3%
U: 3%
31
“Un om de afaceri îşi dă seama în legătură cu un vizitator care tocmai apare că nu poate
respecta o întâlnire cu acesta, stabilită mai înainte.”
1. E’ / / a. Ce păcat. Este foarte neplăcut pentru mine. 5%
b. Mi-am luat liber special pentru asta. 5%
c. Foarte rău. Am cam puţin timp. (şi alte
2%
răspunsuri)
2. / E / a. De ce nu m-aţi anunţat? 8%
b. Ce se promite, trebuie respectat. 4%
c. Asta nu e o scuză. 3%
d. Puteaţi să vă gândiţi şi înainte la asta. 5%
3. / / e a. Şi de ce nu? Din ce motiv? 7%
b. Numai câteva minute! 2%
c. Mâine e bine pentru dumneavoastră? 2%
4. I’ / / a. Se potriveşte perfect. Nici eu nu am timp. 1%
5. / I / a. Nu, sigur că nu. Înţeleg, noi reprezentanţii… 1%
6. / / i a. Voi reveni pe cât posibil mâine. Vă mai sun. 4%
7. M’ / / -
8. / M / a. Nu face nimic, la revedere. 1%
9. / / m a. Când pot să vin iarăşi? Când v-ar conveni? 15%
10 E’ / E / a. Acum, am venit special pentru asta aici. Nu
4%
puteaţi să vă gândiţi înainte?
11. E’ / / e a. Nu se poate totuşi, mi-am luat special
7%
concediu.
12. E’ / / m a. Asta-i rău pentru mine. Când vă convine însă
3%
dumneavoastră?
13. / E / m a. Când aveţi totuşi timp pentru mine? 3%
14. / E / e a. Vă ştiam un om care vă ţineţi de cuvânt! (şi
4%
alte răspunsuri)
Alte combinaţii 4%
U Să vedem.
Note:
E’/ / = Subiectul regretă că nu a ştiut despre acest lucru, ori accentuează efortul depus de
el.
/E / = Se referă direct la neatenţia personală sau la stilul de afaceri deficitar al celuilalt;
aici se încadrează şi ameninţările.
/ /e = Subiectul se aşteaptă acum sau mai târziu la o întrevedere.
/ /i = Subiectul este gata să revină unde propria iniţiativă este accentuată, fără ca
întâmpinarea din partea celuilalt să fie cerută.
/ /m = Subiectul propune stabilirea unei alte întâlniri, fără a preciza o dată anume sau a
pune alte condiţii.
E’: 19,4% E: 33,2% e: 20,4%
I’: 0,3% I: 0,6% i: 4,2%
M’: 0,3% M: 1,3% m: 18,8%
U: 1,3%
32
“O doamnă aşteaptă pe o vreme rea şi îi spune însoţitoarei ei că persoana aşteptată trebuia
să fie prezentă deja de 10 minute.”
1. E’ / / a. Da. Este deranjant. Unde stă? Ce vreme
5%
împuţită!
b. Nu te poţi baza pe nimic. 2%
2. / E / a. Întotdeauna aceeaşi problemă la ea.
14%
Punctualitatea este punctul ei slab.
b. Lipsă de consideraţie! Ce crede ea?! 5%
c. Eu nu mai aştept. Să mergem! 6%
d. Educă-o mai bine! Dar nu a venit. (şi alte
3%
răspunsuri)
3. / / e a. Dacă nu apare în 5 minute, plecăm. Să vină
6%
ea după aceea.
4. I’ / / -
5. / I / -
6. / / i a. Ne vom adăposti sub uşa de la casă. 1%
7. M’ / / -
8. / M / a. Poate a interveni ceva. 10%
b. Vremea o fi reţinut-o. 4%
9. / / m a. Mai aşteptăm puţin. Tot va veni. 4%
10. E’ / E / a. Nepunctuală ca de obicei. Şi pe vremea
2%
asta…
11. E’ / M / a. Poate s-a întâmplat ceva. Să sperăm că nu un
11%
accident!
12. / E;M / a. Nemaipomenit! Să ne lase să aşteptăm, dar
3%
poate chiar că nu poate veni!
Alte combinaţii 8%
U Timpul a fost vina întârzierii mele. Da, da,
transportul în comun.
Note:
E’/ / = Subiectul accentuează neplăcerea situaţiei fără a preciza direct un indiciu asupra
doamnei care se lasă aşteptată.
/E / = Aici se remarcă lipsa de consideraţie a persoanei care nu apare, sau subiectul
refuză să mai aştepte. Agresiunea se poate orienta şi asupra însoţitoarei: “Dar nu a venit!”
/ /i = Subiectul ia o măsură strictă asupra situaţiei de aşteptare pentru a rezolva
problema.
/ /m = Se afirmă disponibilitatea de a aştepta fără nici o limită de timp.
E’: 17,2% E: 31,2% e: 6,0%
I’: - I: 0,3% i: 0,5%
M’: 0,3% M: 27,9% m: 5,4%
U: 10,3%
33
“O doamnă îşi cere scuze partenerei, în timpul unei partide de cărţi, pentru o greşeală
prostească.”
1. E’ / / a. Da, păcat într-adevăr. Aveţi dreptate. 3%
2. / E / a. (Data viitoare) fiţi mai atentă. 8%
b. Dacă nu ar fi cuvântul “dacă”… 2%
c. E cam târziu pentru scuze. Proasto! 4%
3. / / e a. Sigur veţi mai învăţa, astfel încât veţi juca
1%
mai bine.
4. I’ / / a. Bine că ai observat greşeala. 1%
5. / I / a. Şi eu am fost vinovată. 1%
6. / / i a. Data viitoare voi fi mai atentă. 1%
7. M’ / / a. E doar un joc… 6%
b. Nu-i nimic. Ceilalţi vor să câştige şi ei. 3%
8. / M / a. Se poate întâmpla. Oricine face greşeli. 15%
b. Nu-i aşa de rău. E bine. 3%
c. Ghinionul artistului. E doar treabă de noroc. 4%
9. / / m a. Poate reuşim data viitoare. Hai să mai jucăm
13%
o dată.
10. E’ / M / a. Din păcate nu putem schimba nimic. E păcat
4%
dar nu e tragic.
11. E’ / / m a. Într-adevăr păcat, să mai încercăm odată. 2%
12. M’ / / m a. Doar nu şi-a rupt nimeni piciorul, data
2%
viitoare câştigăm.
13. / E;M / a. Faptul că îţi dai seama este calea corectării. 3%
14. / M / m a. Ei, lasă. Fiecare greşeşte odată. Să jucăm
9%
mai bine data viitoare.
Alte combinaţii 4%
U Ghinion la joc, noroc în dragoste.
Note:
M’/ / = Este accentuată neimportanţa jocului sau a rezultatelor.
/M / = Subiectul consolează sau scuză partenera.
E’: 7,0% E: 19,3% e: 0,7%
I’: 0,5% I: 0,8% i: 0,3%
M’: 10,7% M: 33,0% m: 19,6%
U: 8,3%
34
“În cazul unui accident rutier un conducător auto îl învinuieşte pe celălalt, cum că acesta
nu avea dreptul să îl depăşească.”
1. E’ / / -
2. / E / a. Aţi condus prea în stânga. De ce nu m-aţi
6%
lăsat să trec înainte? (aţi frânat)
b. Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat. Ce mai
4%
încolo încoace, s-a întâmplat.
c. Tacă-ţi gura. Ar fi trebuit să fii mai atent. 3%
2. / E / a. Aveam prioritate. Strada era însă liberă. 5%
b. Dar am dreptul. De ce nu?! 4%
c. Puteţi să-mi demonstraţi asta? (şi alte
2%
răspunsuri)
3. / / e a. Asta o va clarifica poliţia. Asta hotărăsc alţii. 11%
4. I’ / / a. O, doamne! Am făcut o treabă bună. Am
1%
lovit-o bine!
5. / I / a. Vă rog să mă scuzaţi. Îmi pare foarte rău. 3%
b. Recunosc. Aşa este. Aveţi dreptate. 8%
c. A fost necugetat din partea mea (şi alte
1%
răspunsuri)
5. / I / a. Eram foarte grăbit, altfel îmi pierdeam
12%
afacerea.
b. Eram îngândurat. Credeam că strada e
4%
liberă. M-am pierdut.
c. M-a provocat curajul, dar am crezut…(alte
3%
răspunsuri)
6. / / i a. Sunt asigurat. Voi suporta paguba. O să-mi
4%
fie învăţătură de minte.
7. M’ / / a. Noroc că s-au stricat numai maşinile. 1%
8. / M / -
9. / / m a. Vreţi să o rezolvăm între noi? 1%
10. / E;E / a. Cum să nu; nu aveaţi nici un drept să nu mă
3%
lăsaţi să trec pe lângă dumneavoastră.
11. / E;I / a. Ştiu, dar ce s-a întâmplat, s-a întâmplat. 3%
12. / E / e a. Asta nu puteţi să judecaţi dumneavoastră,
2%
aşteptăm să vină poliţia.
13. / E / e a. Nu mă simt vinovat, chemaţi poliţia. 2%
14. / I;I / a. Aveţi perfectă dreptate, din păcate eram
2%
foarte grăbit.
15. / I / i a. Recunosc, cât va costa reparaţia? 5%
16. / I / i a. Eram atât de grăbit, plăteşte asigurarea mea. 2%
Alte combinaţii 6%
U Aşaaaa? Nu prea sunt sigur. (în trafic?)
Note:
/ /m = Problema este rezolvată printr-o înţelegere reciprocă.
E’: - E: 18,8% E: 13,4% e: 13,0%
I’: 1,5% I: 15,7% I: 21,0% i: 8,8%
M’: 1,3% M: - m: 2,5%
U: 3,7%
35
“O doamnă îl ceartă pe soţul ei pentru că a pierdut cheile de la maşină.”
1. E’ / / -
2. / E / a. Ţi s-ar fi putut întâmpla şi ţie. 2%
b. Da, şi ce? Am observat şi eu. Când oare le-oi
3%
fi pierdut!?
c. Şi unde sunt ale tale? Dacă mi-ai fi cusut
2%
buzunarul…
d. Numai nu te enerva. (şi alte răspunsuri) 5%
2. / E / a. O să le găsesc. Le am sigur. 3%
b. Nu le-am pierdut. Sigur le am. 3%
3. / / e a. Uită-te puţin la tine în buzunar. Cheamă un
2%
meseriaş.
4. I’ / / a. Aşa un ghinion! Într-adevăr o prostie, tocmai
8%
acum!
b. Unde pot fi însă? Undeva trebuie să fie! 6%
c. Dar le aveam. Le-am avut cu mine. 4%
d. Cum este posibil. Nu înţeleg. (şi alte
4%
răspunsuri)
5. / I / a. Îmi pare rău, scuză-mă. Numai mie mi se
5%
putea întâmpla.
5. / I / a. Ce pot eu să fac? Nu am făcut-o cu intenţie. 6%
b. I se poate întâmpla oricui. Poate le am în alţi
2%
pantaloni. (şi alte răspunsuri)
6. / / i a. Voi mai verifica o dată toate buzunarele. 3%
b. Mergem cu tramvaiul. 4%
c. Trebuie să aducem un lăcătuş. Îl las să o
2%
spargă.
d. Am o cheie de rezervă sus. 4%
7. M’ / / a. Nu se ştie la ce e bun. 1%
8. / M / -
9. / / m a. Poate te calmezi. 1%
10. / E;E / a. Aşteaptă un pic. Sigur le mai am. 5%
11. / E / i a. Nu mai înjura. Mă uit mai atent. 2%
12. I’ / / i a. Nu-mi dau seama cum s-a întâmplat. Putem
3%
merge însă cu tramvaiul.
13. M’ / / i a. Îţi mulţumesc doamne că nu plouă. Mergem
2%
pe jos.
Alte combinaţii 10%
U O cheie pierdută înseamnă întotdeauna
ghinion.
Note:
/E / = Subiectul neagă pierderea cheilor.
I’/ / = Subiectul este consternat. Cheile trebuie să fie pe undeva. Acest comportament
din care rezultă rătăciri sau zăpăciri nu este atât de sigur ca cel notat cu E: “Undeva trebuie însă să fie.”
/I / = Subiectul îşi recunoaşte greşeala, însă aduce un motiv sau o scuză în acest sens.
/ /i = Subiectul vrea să caute cheile cu insistenţă ori propune alte modalităţi de
deplasare.
E’: 0,5% E: 17,2% E: 10,6% e: 2,3%
I’: 25,7% I: 5,3% I: 6,3% i: 20,9%
M’: 1,6% M: - m: 1,6%
36
U: 4,3%
37
“Un vânzător îşi cere scuze în faţa unui client pentru faptul că tocmai a vândut ultima
bucată a unui anumit articol.”
1. E’ / / a. Păcat. Ce prostie. Ce enervant. 19%
b. Am un ghinion domnule… Totdeauna vin
15%
prea târziu.
c. Şi ce m-am bucurat… (şi alte răspunsuri) 3%
2. / E / a. Întotdeauna acelaşi lucru la dumneavoastră.
3%
Ar fi trebuit să comandaţi mai multe.
3. / / e a. Puteţi să-mi mai procuraţi una? 1%
4. I’ / / -
5. / I / a. Dacă aş fi venit mai devreme! 1%
6. / / i a. Atunci trebuie să încerc în altă parte. 8%
b. Voi mai trece să mai întreb. 3%
7. M’ / / a. Atunci, nu îmi mai trebuie. 1%
8. / M / a. Nimic de făcut. Nu putem să schimbăm
3%
situaţia.
b. Mulţumesc frumos. La revedere. 5%
9. / / m a. Când primiţi altele? Când mai primiţi
18%
marfă?
b. Aveţi ceva asemănător? Atunci pe altădată. 2%
10. E’ / M / a. Păcat. La revedere. 2%
11. E’ / / i a. Ăsta-i ghinion; poate găsesc ceva în altă
3%
parte.
12. E’ / / m a. Asemenea ghinion; mai primiţi? 5%
13. / / e;i a. Puteţi să-mi spuneţi unde aş mai putea
3%
încerca?
Alte combinaţii 2%
U Mai există într-adevăr aşa ceva în ziua de azi?
Note:
/ /i = Subiectul vrea să-şi dea silinţa să rezolve problemele.
/ /m = Rezolvarea problemei rămâne în interiorul graniţelor date de situaţie: “Aveţi
ceva asemănător?”. Aici se încadrează şi rezolvări care se aşteaptă de la un timp mai îndepărtat: “Când
mai primiţi marfă?”
E’: 42,1% E: 3,5% e: 2,9%
I’: - I: 1,6% i: 15,5%
M’: 1,0% M: 9,0% m: 23,3%
U: 1,0%
38
“Un poliţist îl ia la întrebări pe un conducător auto, care a trecut pe lângă o şcoală cu 80
Km/h.”
1. E’ / / -
2. / E / a. Nimic. 7%
b. Mă grăbesc. Nu am timp. 5%
c. Atunci trebuie să puneţi şi indicatoare. Unde
2%
este aici o şcoală?
d. Cât costă distracţia? (şi alte răspunsuri) 7%
2. / E / a. Dar nu este în timpul unei pauze. Cât vezi cu
11%
ochii, nici un copil. Strada era liberă.
b. Aveam cel mult 60 Km/h 4%
3. / / e -
4. I’ / / -
5. / I / a. Îmi cer scuze, din păcate nici nu m-am
2%
gândit.
b. A fost o inconştienţă din partea mea (şi alte
2%
răspunsuri)
5. / I / a. Mă scuzaţi, nu am observat indicatorul. 36%
b. Mă scuzaţi, sunt foarte grăbit. 2%
c. Sunt medic şi mă duc la un caz grav. 5%
d. Eram foarte îngândurat. (şi alte răspunsuri) 4%
6. / / i a. Data viitoare voi conduce mai prudent. 1%
7. M’ / / -
8. / M / -
9. / / m -
10. / E;I / a. Între atâtea semne, nu am văzut. 2%
11. / I / i a. Scuze, nu am văzut, voi ţine minte. 2%
Alte combinaţii 6%
U Acuma primesc sigur o amendă.
Note:
/E / = Scuze sau remarci ca: “Eram grăbit.”, dat fiind faptul că acestea, fără însoţirea
unor circumstanţe atenuante sunt lipsite de bun simţ.
/E / = Subiectul neagă faptul că a condus atât de repede sau arată neîncredere asupra
vinei sale. Aici se încadrează de asemenea mărturisirile că a fost făcută fapta, dar care resping o
greşeală clară. “Dar nu este pauză.”
I’/ / = Reiese clar zăpăceala: “Într-adevăr am condus aşa de repede?”. De remarcat este
faptul că dacă răspunsul este sub forma unei simple întrebări, atunci notarea se va ghida după intenţiile
subiectului, care se concluzionează cu o întrebare suplimentară. O asemenea întrebare va fi notată cu
I’, dacă scoate la iveală surprinderea subiectului în legătură cu propria viteză, pe când E precizează
îndoiala.
/I / = Subiectul recunoaşte că a condus prea repede, dar aduce şi o scuză pentru viteza
sa.
E’: - E: 22,0% E: 17,0% e: -
I’: - I: 5,2% I: 53,3% i: 1,3%
M’: - M: - m: -
U: 1,3%
39
“O fată discută cu prietena ei de ce nu au fost şi ele invitate la o petrecere din camera
vecină.”
1. E’ / / a. Şi eu. Şi eu aş vrea să ştiu. 2%
2. / E / a. Cine ştie ce are iarăşi. 2%
b. Pentru a ne supăra. Pentru a putea bârfi. 2%
3. / / e -
4. I’ / / -
5. / I / a. Nu ne place. Poate are ceva împotriva
8%
noastră.
b. Sigur e din cauza noastră. Noi am jignit-o. 2%
c. Nu facem parte din acest cerc. 3%
d. Suntem prea plictisitoare. Deranjăm. 2%
6. / / i -
7. M’ / / a. Mie mi-e totuna, dar eu mă simt comod şi
2%
aici
8. / M / a. Sigur nu are loc. Camera ei este prea mică. 4%
b. Sigur vrea să fie singură cu ei. 4%
c. Are ea un motiv. Există multe motive. 8%
d. Cred că a uitat. 2%
e. Petrecerea trebuie să fie în cerc restrâns. 4%
9. / / m a. Poate ne invită data viitoare. 1%
10. M’ / E / a. Cu totul neinteresant. 3%
b. Nu pun absolut nici un preţ pe invitaţia asta.
7%
La ei este oricum cam incomod.
11. / E;I / a. Sigur nu-i suntem destul de simpatice 7%
12. / E;I / a. Poate deranjăm distracţia dacă mergem
2%
împreună (şi alte răspunsuri)
Alte combinaţii 9%
U Aşa pot să mă gândesc şi eu.
Note:
/E / = Remarci agresive din care nu reiese supunere sau vină.
/I / = Răspunsuri la care supunerea sau vina sunt percepute ca motiv pentru lipsa
invitaţiei. Subiectul poate prelua întreaga răspundere pentru situaţie, indicând motive speciale care lasă
să se recunoască nemijlocit o supunere (“Noi nu dansăm.”), sau se poate simţi inhibat din cauza unei
situaţii anterioare, care a dus la situaţia actuală: “Nu ar fi trebuit să o tăiem cu ei.”
/E;I / = La această notare combinată, subiectul exprimă supunere şi sentimente de vină –
în acelaşi timp în legătură cu eul lui printr-un mecanism proiectiv. Răspunsuri tipice de acest gen se
arată atât agresive împotriva gazdei cât şi îndoiala subiectului faţă de sine însuşi. Natura dublă a unor
astfel de răspunsuri devine deosebit de clară, unde remarca preia forma unei nepotriviri între femei:
“Nu-i suntem destul de simpatice.”
/M / = Lipsa invitaţiei este orientată mai mult asupra motivelor care conţin şicane decât
asupra rea-voinţei gazdei.
M’/E / = “Reacţia strugurelui acru”: “Oricum nu pun preţ pe asta”.
E’: 8,8% E: 19,2% e: -
I’: - I: 23,9% i: -
M’: 8,2% M: 27,0% m: 1,3%
U: 11,3%
40
“O doamnă le critică pe alte două că fac rău bârfind pe cineva care cu o zi înainte a suferit
un accident iar acum zace în spital.”
1. E’ / / -
2. / / a. Aşa-i trebuie. Nu-i strică deloc. 3%
b. Ce vă priveşte discuţia noastră? Nu vă
3%
amestecaţi!
2. / E / a. Asta nu schimbă faptul în sine. Nu are de-a
14%
face cu asta.
b. Nu-i fac nimănui nici un rău. Aţi înţeles
4%
greşit.
3. / / e -
4. I’ / / a. Oh! Ce îngrozitor! Nu mai supuneţi. 9%
b. Cum de s-a întâmplat asta?! 6%
c. Săraca! E rănită grav? Cum îi merge? 5%
d. Îmi pare sincer rău. 21%
5. / I / a. Acum îmi pare rău. Scuze. Cum am putut… 3%
b. Nu ar trebui să vorbesc aşa despre alţii. Îmi
6%
retrag cuvintele.
5. / I / a. Of, dar asta nu am ştiut-o. 3%
6. / / i a. O voi vizita şi va fi totul bine. 2%
7. M’ / / -
8. / M / -
9. / / m -
10. I’ / E / a. Îmi pare rău să aud asta, dar nu schimbă
10%
nimic că este aşa.
11. I’ / I / a. Îmi pare rău, de altfel ea este simpatică,
2%
drăguţă.
Alte combinaţii 4%
U Ar fi bine să uităm.
Note:
I’/ / = Accentul se pune pe accident; despre vina subiectului nu se mai pomeneşte. Dacă
apare singură propoziţia “Îmi pare rău.”, atunci se va lua în considerare că nu se referă numai la
accident ci înseamnă şi “Îmi pare rău să aud asta.”, notată deci cu I’.
/I / = Subiectului îi pare rău în mod evident de ceea ce a spus şi îşi retrage cuvintele.
E’: - E: 9,0% E: 23,6% e: -
I’: 48,8% I: 10,5% I: 3,5% i: 2,3%
M’: - M: - m: -
U: 2,0%
41
“Un domn care a căzut este întrebat dacă s-a accidentat.”
1. E’ / / a. Da. Şi încă cum! Au, piciorul meu! Pare a
7%
fi…
b. Nu ştiu încă. Întâi să vedem. 9%
2. / E / a. Întrebare tâmpită. 5%
b. Nu vedeţi? N-aveţi ochi? 4%
c. Nu, întotdeauna cobor aşa. Exersez pentru
3%
filmări.
3. / / e a. Vă rog să mă ajutaţi. 2%
4. I’ / / a. Nu, mulţumesc! Oh, nu! 4%
b. Multe mulţumiri. Merge. Mulţumesc,
8%
mulţumesc, nu-i aşa de rău.
c. Multe mulţumiri pentru eforturi. (şi alte
1%
răspunsuri)
5. / I / -
6. / / i -
7. M’ / / a. Nu. Nu-i aşa de rău. Merge. 24%
b. Numai nişte vânătăi. Puţin, dar trece. 6%
8. / M / a. Nu doare prea tare, se vindecă. 1%
9. / / m a. Îndată o să pot merge din nou. 1%
10. E’;M’ / / a. Nu ştiu, cred că merge. Nu, acuma mă doare
4%
îngrozitor.
11. E’ / E / a. Nu, numai mâna mi-am rupt-o. 2%
12. E’ / / e a. Da, ajutaţi-mă vă rog. 4%
13. / E / e a. Nu mai puneţi întrebări atât de tâmpite. Mai
5%
bine mă ajutaţi.
Alte combinaţii 3%
U Dar aveţi grijă. Pot să vă fiu de ajutor?
Note:
E’/ / = Răspunsul accentuează sau măreşte accidentul produs cu intenţia de a stârni mila
celuilalt.
I’/ / = Orice accidentare este negată, dar se arată o anumită reţinere, jenă de a fi intrat
într-o astfel de situaţie şi de a fi atras atenţia celuilalt: “Oh, nu!”
M’/ / = Însemnătatea accidentării este diminuată pentru a uşura grijile celuilalt: “Nu,
nimic serios”. Deosebirea a astfel de răspunsuri care trebuie notate faţă de cele cu I’ pleacă din cât de
tare este accentuată negaţia.
E’: 23,3% E: 18,0% e: 7,0%
I’: 13,8% I: - i: -
M’: 33,9% M: 0,7% m: 0,6%
U: 3,0%
42
“O pereche urmează să plece într-o excursie iar doamna este întreruptă de o convorbire
telefonică şi îi explică soţului că din dorinţa unei rude, ar trebui să mai aştepte, pentru a primi încă
o dată urările acesteia.”
1. E’ / / a. Asta ne mai lipsea tocmai acum. 8%
b. Până când vom pierde trenul. Dar nu mai
7%
avem timp!
c. Sper că vine în curând. (şi alte răspunsuri) 5%
2. / E / a. Spune-i că trenul nostru pleacă în 10 minute.
Mergem. Nici nu se pune problema. Hai, 22%
închide telefonul! Acuma plecăm.
b. Ce prostie ! Babă bătrână! Tipic mătuşei
16%
Tanţa.
c. Renunţ la urări. 8%
d. La asta trebuia să se gândească mai devreme
6%
(şi alte răspunsuri)
3. / / e a. Nu poate veni la gară? Trenul nostru pleacă
2%
imediat.
b. În acest caz trebuie să se grăbească. 4%
c. Să ne-o trimită în scris. 1%
4. I’ / / a. Este cu adevărat frumos din partea ei. 1%
5. / I / -
6. / / i a. Mergem cu taxiul pe la ea. 1%
7. M’ / / a. Doar mai avem timp. 1%
8. / M / -
9. / / m a. Atunci aşteptăm. Să-i facem plăcerea. 6%
10. E’ / E / a. Întotdeauna mătuşele! Dar trebuie să plecăm
3%
la tren.
11. E’ / / e a. Îmi pare rău, dar trebuie să plecăm; poate să
2%
o facă prin telefon.
12. E’ / / m a. Pentru numele lui Dumnezeu! Mai aşteptăm. 4%
Alte combinaţii 4%
U Mulţumesc.
Note:
E’/ / = Frustraţia este subliniată.
/E / = Agresiunea apare în forma adjectivelor înjositoare, care sunt în majoritatea
cazurilor, crude, lipsite de respect ori care exprimă supărare asupra prostiei mătuşei. În acelaşi mod, se
va nota respingerea referitoare la dorinţa mătuşei.
/ /e = Aici aparţin constatările directe: “Spune-i să se grăbească.”, care cer o adaptare a
mătuşei. La fel şi răspunsuri ca: “Nu putem aştepta prea mult.” la care timpul de aşteptare este într-un
anumit fel limitat şi din care cauză este din nou accentuat ca mătuşa să se adapteze la situaţie.
I’/ / = Situaţia este privită ca un semn îmbucurător al dragostei şi apropierii mătuşei.
/ /i = Împotriva simplei aşteptări se ia o măsură, prin care subiectul vrea să rezolve
problema: “Trecem pe la ea.”
M’/ / = După conţinutul răspunsului se pare că situaţia de aşteptare nu creează greutăţi,
fără a fi însă clar exprimat dacă perechea chiar aşteaptă sau nu.
/ /m = Aprobarea aşteptării: “Bine, aşteptăm.”, “În regulă.”
E’: 23,8% E: 54,2% e: 9,4%
I’: 1,3% I: - i: 0,8%
M’: 1,0% M: - m: 8,4%
U: 0,3%
43
“Un domn înapoiază un roman rupt şi îşi cere scuze cu explicaţia că ar fi făcut-o copilul
lui.”
1. E’ / / a. Eu încă nu l-am citit. E rupt tare? Soţia mea
3%
mai voia să citească romanul.
b. Şi mie. Frumos lucru. (şi alte răspunsuri) 1%
2. / E / a. Ar fi trebuit să aveţi mai mare grijă. 4%
b. Ar fi fost mai frumos să-mi cumpăraţi unul
3%
nou.
c. Puteţi să-l păstraţi. 2%
d. De la mine nu mai primiţi altul. 3%
3. / / e a. Vă rog să-mi procuraţi altul nou. Vă rog să-l
4%
lipiţi.
4. I’ / / -
5. / I / -
6. / / i a. Îmi iau unul nou. 1%
7. M’ / / a. Nu face nimic. L-am citit deja. 25%
b. Doar nu este decât o carte. Nu este un obiect
7%
de valoare.
c. Nu face nimic. Oricum era vechi. 4%
d. Doar se mai poate citi. (şi alte răspunsuri) 4%
8. / M / a. A! Nu face nimic. Nu-i aşa de grav. 12%
b. Aşa-s copiii. Nu avem voie să le-o luăm în
7%
nume de rău.
9. / / m -
10. E’ / M / a. Ăsta-i ghinion. Pe copii nu poţi să-i
2%
supraveghezi tot timpul.
11. / E;M / a. Data viitoare aveţi mai mare grijă. Acum nu-
2%
i atât de grav.
12. M’ / E / a. L-am citit deja, dar în viitor nu îl voi mai
3%
împrumuta.
13. M’ / M / a. L-am citit. Copiii sunt imprevizibili. 2%
Alte răspunsuri 5%
U Vă mulţumesc.
Note:
M’/ / = Subiectul se arată a fi puţin afectat de incident.
/M / = Subiectul scuză copilul sau îl linişteşte pe tatăl acestuia.
E’: 6,3% E: 21,2% E: 73,3% e: 4,5%
I’: - I: - I: 0,8% i: 1,5%
M’: 42,6% M: 22,6% m: -
U: 1,3%
44
5. Evaluare şi studiu de caz

Considerăm un subiect examinat cu 12. E’ / /m =
prezentul test, ale cărui răspunsuri sunt Atunci trebuie să mi-o pun pe a lui.
următoarele: 13. / /m =
1. /M /i = Când pot să revin?
Nu-i atât de rău, voi rezolva eu cumva. 14. /I / =
2. /I /i = Am ajuns prea târziu.
Îmi pare sincer rău. O voi înlocui cu plăcere. 15. /M / =
3. E’ / / = Este în regulă.
Doamna ar trebui să-şi scoată pălăria. 16. /I / =
4. / /m = Am crezut totuşi că voi reuşi.
Ce noroc că pleacă altul în curând. 17. I’ / / =
5. /E / = Trebuie să le am totuşi la mine.
Sper că ştiţi că trebuie tras. 18. /M / =
6. /I / = Nu se poate schimba nimic.
Mă scuzaţi, nu am ştiut. 19. /I;I / =
7. /E / = Am ignorat indicatorul. A fost o lipsă de
Nu cred. Critica mea este îndreptăţită. consideraţie din partea mea.
8. M’ /E / = 20. /E;I / =
Nu-i nimic. Mai am o altă prietenă. Sigur nu-i suntem destul de simpatice.
9. /E / = 21. I’ / / =
Dar ăsta-i un magazin amuzant. Oh! Ce îngrozitor!
10. /E /m = 22. E’ / / =
Vom discuta problema în linişte. Voi Au, piciorul meu!
demonstra că nu am minţit. 23. /E / =
11. /E;M / = Nici nu se pune problema. Plecăm acum!
Şi în timpul serviciului dormiţi aşa? Nu-i 24. M’ / / =
nimic. Este în regulă. Nu-i nimic. Doar se mai poate citi.
O-D E-D N-P

½ 1 M i O-D E-D N-P Sum % Std.
1 2 I i .
3 E’ E 2,5 6 0 8,5 35,4 <Q1
4 m I 2 5 1 8 33,3 >Q3
5 E M 1,5 3 3 7,5 31,2 >Q3
6 I Sum 6 14 4 24 99,9
1 7 E .
½ 8 M’ E % 25,0 58,3 16,6 99,9
1 9 E Mdn Mdn Q1 -
Std. – Q3 – Q3 Mdn
½ 10 E m
1 11 E;M Pattern S-E Tendinţa
12 E’ m E = 1,5 = 6,2% 1. Nici una
0,50 -0,40 -0,33
13 m I = 2,5 = 10,4%
14 I E + I = 4,0 = 16,6% 2.
1 15 M E - E = 2,5 = 10,4% ←; →I ; →M
E 0,33
I - I = 2,5 = 10,4%
16 I
M + I = 10,0 = 41,6% 3.
17 I’
18 M m ←0,41 -0,38
1 19 I;I Pattern total
4.
20 E;I
E > I > (M = m) E ← ; → I.
1 21 I’
22 E’ 5. Nici una
1 23 E
1 24 M’
45
În exemplul dat mai sus, suma factorilor extrapunitivi din prima

coloană (OD) este de 2,5. Ea rezultă din 1,0 pentru E’ la itemul 3, 0,5
pentru E’ la itemul 12 (deoarece avem şi un m) şi 1,0 E’ la itemul 22.
Această sumă, de 2,5 pentru factorul E’ va fi trecută în tabelul din dreapta
foii de evaluare, în căsuţa care se află la intersecţia coloanei OD şi a
rândului E. La itemul 17 şi 21 se găsesc câte 1,0 I’, astfel încât la
intersecţia OD cu rândul I se va trece valoarea 2. În final se va obţine cu
0,5 M’ la itemul 8 şi 1,0 M’ la itemul 24 suma totală de 1,5 ce va fi
menţionată la intersecţia colonei OD cu rândul M. Astfel s-a încheiat
completarea coloanei OD. Totalizând, valoarea absolută OD va fi de 6
puncte, ceea ce reprezintă 25,0% din totalul de 24 de itemi evaluabili ai
testului. În mod identic se vor stabili sumele parţiale, totale şi procentele
pentru coloanele ED şi NP, însumând factorii E, I şi M pentru ED şi e, i
şi m pentru NP, obţinându-se astfel, 14,0 respectiv 58,3% pentru ED şi
4,0 respectiv 16,6% pentru NP. Centralizarea valorilor totale în vederea
analizei frustrării la nivelul întregului test se realizează prin însumarea
valorilor celor trei factori (E, I şi M) pe rânduri şi se obţine 8,5, respectiv
35,4% pentru E, 8, respectiv 33,3% pentru I şi 7,5, respectiv 31,2%
pentru M.
Pentru a calcula patternul supraeului (patternul S-E) se

centralizează mai întâi valoarea totală a factorului E, obţinându-se 1,5 sau
6,2% iar apoi valoarea totală a factorului I rezultând 2,5 sau 10,4% după
care se vor înscrie datele pe foaia de evaluare, în spaţiul rezervat acestui
scop. Aceste valori vor fi apoi însumate, rezultând deci E + I = 1,5 + 2,5
= 4,0 ceea ce reprezintă 16,6%. Se realizează apoi diferenţa dintre
factorul E (înscris la intersecţia rândului E şi a coloanei ED) şi factorul
E, rezultând deci o valoare de 4,5 sau, procentual, 18,7% (6,0 – 1,5 =
4,5). În mod analog se obţine diferenţa dintre I şi I, deci 5 – 2,5 = 2,5 iar
46
exprimat procentual rezultă 10,4% din totalul de 24 de răspunsuri

evaluabile. În cazul valorii lui M, aceasta va fi considerată drept categorie
şi prin urmare se va lua în calcul suma factorilor M pentru OD, ED şi NP
care se va aduna la valoarea lui I. Rezultă deci că pentru M + I rezultatul
va fi 7,5 + 2,5 = 10,0 sau 41,6%.
Pentru calculul patternului total, se caută trei factori cu frecvenţa

de apariţie cea mai ridicată şi se înscriu în ordinea absolută a frecvenţei
lor. În cazul de faţă, factorul E este cel mai frecvent, deoarece apare de
un număr de 6 ori, deci cu o frecvenţă mai mare ca al lui I care apare de 5
ori şi ca al lui M şi m care apare fiecare doar de 3 ori şi din această cauză
sunt analizaţi împreună, în mod egal. Deci E > I > (M = m).
Pentru stabilirea tendinţelor se va analiza în primul rând coloana

OD urmărindu-se dacă există vreun factor cu frecvenţă predominantă.
(trebuie să apară de cel puţin trei ori pentru a se putea aplica formula de
calcul a tendinţelor) Observăm că frecvenţele factorilor din coloana OD
nu îndeplinesc această condiţie şi prin urmare, vom trece pe foaia de
evaluare, la punctul 1, propoziţia “Nici una” deoarece nu există tendinţe
la această coloană.
În analiza celui de-al doilea tip de tendinţe se observă că în

coloana ED factorul E şi varianta acestuia E apare în 6 situaţii, şi anume,
în prima parte a testului cu o valoare de 4,5, iar în cea de-a doua parte, cu
o valoare de 1,5. Se poate aplica deci formula pentru tendinţe, rezultând:
a − b 4,5 −1,5 3
= = = 0,5 Această valoare pozitivă pentru tendinţa E, este
a + b 4,5 +1,5 6
de 0,5 situată exact la limita de semnificaţie conform valorilor GCR.

Aceasta permite interpretarea acesteia, chiar dacă necesită prudenţă, ca
fiind specifică personalităţii. În mod analog, în coloana ED se poate
calcula tendinţa pentru factorul I (deoarece are valoarea 5 şi permite
47
1,5 −3,5
aplicarea formulei pentru tendinţe). Se obţine deci, = −0,40 ,
1,5 + 3,5
valoarea tendinţei spre I.
Factorul M exprimă în coloana ED în situaţia comparării primei

părţi a testului cu cea de-a doua parte, un raport de 1:2, ceea ce semnifică
o valoare de –0,33 pentru tendinţa către factorul M.
Aceste tendinţe constatate în coloana ED, permit analiza globală

exprimată ca o tendinţă de la E înspre I şi M şi se va nota în spaţiul
rezervat analizei tendinţelor de pe foaia de evaluare, la punctul 2 sub
forma următoare: E ← ; → I ; → M, având valorile tendinţelor înscrise
deasupra săgeţilor.
La punctul 3 se constată că numai factorul impunitiv (m) din

coloana NP demonstrează o divizare semnificativă. Acest lucru se va
menţiona prin m ← Valoarea aşteptată conform GCR a tendinţei plecată
de la i este cel puţin în mod precizat prezentă, şi rezultă de aici lipsa unor
concluzii diagnostice clare.
La calculul celui de-al patrulea tip de tendinţe, nu sa va lua în

considerare împărţirea pe coloane ci se va extrage valoarea
extrapunitivităţii din prima parte a testului cu valoarea acesteia din cea
de-a doua parte. În exemplul nostru, raportul este de 6:2,5 şi corespunde
unei tendinţe de 0,41. Acelaşi lucru se va realiza şi cu factorii
intrapunitivi, rezultând un raport de 2,5:5,5, deci o tendinţă de –0,38.
Raportul corespunzător pentru impunitivitate, reprezintă 3,5:4,0 şi este
deci vizibil nesemnificativ. Se va nota, în concluzie, la punctul 4 al
tendinţelor, expresia: E ← ; → I cu valorile tendinţelor înscrise deasupra
liniei, ca în foaia de evaluare a exemplului de mai sus.
Verificarea coloanei OD nu arată o tendinţă reală în legătură cu

împărţirea factorilor (în acest caz) la compararea primei părţi cu partea a
48
doua a testului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru coloana ED. În

coloana NP, apar totuşi 5 itemi în prima parte a testului, faţă de doar unul
în cea de-a doua parte. Din valorile analizate, rezultă raportul 3:1 iar după
aplicarea formulei de calcul, o valoare de 0,50 pentru tendinţe care pleacă
de la NP. Dat fiind faptul că această tendinţă este aşteptată totuşi din
valorile GCR, nu va avea deci o valoare diagnostică deosebită astfel încât
nu va fi menţionată la punctul 5 al tendinţelor.
După stabilirea tendinţelor, urmează etapa recalculării valorilor

GCR. Se vor compara rezultatele subiectului obţinute la fiecare situaţie
din test cu lista valorilor GCR. Spre exemplu, la itemul 8 este menţionată
o valoare GCR de 0,5 dat fiind faptul că răspunsul subiectului pe lângă
valoarea E precizată în lista GCR, a mai fost notat şi cu M’. Din acest
motiv, se vor nota cu 0,5 puncte şi itemurile 1 şi 10. Răspunsurile de la
itemurile 2 şi 11 sunt notate cu câte 1 punct deoarece în ambele cazuri
cele două cote GCR pentru aceste itemuri sunt semnificative. Itemul 9 se
notează cu un punct deoarece cel puţin o notare din cele GCR apare în
protocolul de examinare. Şi itemul 9 se notează cu un punct deoarece cel
puţin o notare GCR apare în protocol. Itemii 7 şi 19 primesc de asemenea
un punct, pentru că la GCR nu se face diferenţa între E şi E respectiv I şi
I. Itemurile rămase (15, 21, 23 şi 24) primesc şi ele 1 punct deoarece se
potrivesc exact cu notările GCR. În cazul de faţă, rezultă pentru GCR o
valoare totală de 10,5 puncte brute, reprezentând un procent de 58,3% din
posibilele suprapuneri a celor 18 situaţii cu normele din lista GCR.
Valorile brute analizate în procesul evaluării, respectiv procentajele

obţinute la factori şi categorii reprezintă patternuri ale supraeului şi GCR
care arată doar motivul premergător interpretării rezultatelor din test.
Doar simpla comparare a acestor valori nu prezintă valoare diagnostică.
Este necesară raportarea lor la populaţia de referinţă prin etalon. În acest
49
scop se extrag cvartilele şi valorile medianei ale populaţiei etalon (vezi

etaloanele). Dacă, de exemplu, se obţine o valoare la un anumit factor
care corespunde medianei în etalon, atunci se poate interpreta ca un mod
de comportament comun populaţiei de referinţă faţă de situaţia respectivă.
Reamintim că mediana împarte populaţia în procente de 50%. O valoare
situată la nivelul cvartilului Q3, ar însemna că subiectul respectiv are un
comportament la situaţia din test corespunzător la 75% din populaţie.
Dacă valoarea după etalon se situează la nivelul cvartilului Q1, atunci
comportamentul subiectului la acea situaţie se situează corespunzător la
25% din populaţia de referinţă. Valorile obţinute sub distribuţia medie
oferă o linie directoare grosieră a tendinţelor puternice (valorile situate
sub Q2 şi peste Q3). Valorile obţinute prin raportarea rezultatelor brute la
etalon se vor înscrie pe foaia de evaluare la rubrica Standard. Nu pot fi
ignorate, de asemenea, şi elementele colaterale ale administrării testului,
cum ar fi indicii comportamentali. Se vor analiza, de exemplu,
prelungirile semnificative ale timpilor de răspuns la anumite figuri,
alegerea cuvintelor etc. interpretarea nereducându-se doar la elementele
strict formale şi cantitative ale testului, bazate doar pe foaia de evaluare,
deşi aceasta are un caracter predominant.
Dacă, în exemplul de faţă se porneşte de la valoarea GCR, atunci în

următoarea fază se va stabili că aceasta, cu un procent de 58,3% se află
puţin deasupra valorii mediane de 56,2% aşteptată la populaţia de
referinţă. După Rosenzweig, aceasta se poate interpreta prin faptul că
subiectul poate face faţă în mod adaptat situaţiilor sociale frustrante. O
analiză mai specifică a valorilor la nivel de categorii arată că direcţiile
agresiunilor I şi M, cu 33,3% respectiv 31,2% depăşesc valorile Q3
corespunzătoare populaţiei de referinţă (30,7% respectiv 30,6%) în timp
ce valoarea găsită pentru E de 35,4% se află sub cvartilul Q1 care este de
50
42,0% pentru această categorie. Această analiză ar evidenţia existenţa

unei agresiuni extrapunitive inhibate a subiectului. Acolo unde alţii îşi
manifestă libera agresiune către mediul exterior, subiectul tinde mai
degrabă a se învinovăţi în situaţii frustrante sau de a evita complet
frustraţia, respectiv de a aştepta o soluţionare favorabilă a frustrării
realizată în timp. Din compararea valorilor testului pentru tipurile de
reacţie cu valorile etalon, reiese că subiectul ia rar decizii proprii,
constructive, referitoare la o rezolvare a situaţiei frustrante sau cere
soluţii de la alţii: NP este mai aproape de Q1; e şi i < Q1 (la interpretarea
categoriilor se ţine seama de scopul şi de procentul cu care fiecare factor
participă la formarea de categorii diferite).
Compararea patternului SE cu valorile etalonului pentru acesta

denotă că la subiect, valorile pentru I, E + I, I - I şi M + I sunt în orice
caz mai mari decât valorile Q3 ale populaţiei de referinţă, în timp ce E –
E se situează mai aproape de polul Q1 a etalonului. Pe lângă cele stabilite
mai sus referitoare la poziţia intrapunitivă a subiectului, care se reflectă în
patternul SE, I – I demonstrează prin I şi M + I tendinţa de a respinge în
situaţii de neevitat propria vină (vină recunoscută) pentru a-i elibera astfel
conştiinţa (I – I). Agresiunea reală împotriva altora (E – E) se evidenţiază
şi aici ca fiind relativ slabă. Tendinţa notată în foaia de evaluare
completează rezultatul, evidenţiind mai pregnant că subiectul ajunge în
situaţii dificile după ce la început prezintă încă comportamente de tip
extrapunitiv (E ← sub punctul 2 şi E ← sub punctul 4 – vezi valorile
deasupra săgeţilor din foaia de evaluare exemplu) ajungând apoi la un
comportament mai mult intrapunitiv (→ I sub punctul 2 ; → I sub punctul
4 – vezi exemplul). În cazul comportamentului impunitiv, la început se
transpune în situaţie cu răbdare aşteptând o rezolvare favorabilă în timp, o
51
reacţie care ocoleşte confruntarea directă cu situaţia, respectiv glosarea

acesteia (m ← la punctul 3; → M la punctul 2 – vezi exemplul)
În concluzie, după rezultatele obţinute la testul Rosenzweig P-F a

căror interpretare în practică ar fi în mod normal completată şi întărită cu
alte probe de psihodiagnostic subiectul se acomodează la situaţii sociale
frustrante printr-o subevaluare a frustraţiei şi printr-o agresiune reţinută,
orientată iniţial spre exterior, care mai apoi se va orienta către forul său
interior, către propriul său eu. Nu apar în situaţia de faţă manifestări
patologice ale comportamentului subiectului.
52
6. Etaloane germane
Etalonarea s-a realizat pe un număr de 300 de protocoale.
Categorii (în procente)
Q1 Mediana Q3 Distribuţie
E 41,9 50,6 60,0 5 – 98
I 20,7 25,4 30,2 0 – 48
M 16,9 24,6 30,1 0 – 53
O–D 16,7 22,3 29,2 0 – 57
E–D 45,9 53,2 60,8 27 – 96
N–P 15,3 23,0 30,4 0 – 54
Factori (în valori absolute)
E’ 1,6 2,6 3,9 0,0 – 7,5
I’ 0,9 1,4 2,3 0,0 – 4,3
M’ 0,9 1,4 2,4 0,0 – 5,0
E 5,4 7,4 9,3 1,5 – 18,5
I 2,0 2,5 3,4 0,0 – 5,3
M 1,6 2,6 3,7 0,0 – 7,5
e 1,1 1,9 2,6 0,0 – 5,5
i 1,3 2,2 3,3 0,0 – 7,5
m 1,0 1,6 2,4 0,0 – 6,0
Patternul S – E ( în procente)
E 4,3 6,4 8,8 0,0 – 20,8
I 2,3 4,6 8,3 0,0 – 17,5
E+I 8,6 12,6 15,1 0,0 – 38,0
E–E 16,4 24,7 33,2 2,0 – 97,0
I–I 2,4 4,6 8,2 0,0 – 19,6
M+I 21,6 29,4 36,0 0,0 – 59,9
GCR (în procente)
49,5 56,2 63,4 22,2 – 83,4
Lista GCR
53
1. / 13. /
E;M / E /
2. / 14. -
I /i 15. /
3. - M/
16. /
4. -
E /
5. /
17. -
/i
18. E’ /
6. -
/
7. /
19. /
E /
I /
8. /
20. -
E /
21. I’ /
9. /
/
E /e
22. M’ /
10. /
/
E /
23. /
11. /
E /
E;M /
24. M’ /
12. /
/
/i
Dat fiind faptul că frustrarea stabilită empiric în interiorul

populaţiei de referinţă pentru diferitele valori ale testului în mare parte
deviază puternic de la distribuţia normală, etaloanele nu au putut fi
54
realizate în valori standard, deoarece ar fi existat pericolul unei lipse de

diferenţiere între clase şi al unei interpretări superficiale.
Din lista GCR, rezultă următoarele tendinţe:
1. - 2. E←
3. i← 4. -
5. →O – D
N–P←
Acolo unde apar aceste tendinţe în rezultatele unui test individual,

acestea nu vor fi interpretate; o excepţie o constituie tendinţele
menţionate la punctul 2, la o parte a factorului E, care însă trebuie să aibă
o valoare minimă de 0,50 pentru a putea fi interpretate.
55
7. Bibliografie
1. Rosenzweig, S., - The picture-association method and its
application in a study of reactions to frustration. – J. Pers..
1945, 14, 3 – 23
2. Rosenzweig, S., Fleming, E. E. and Clarke, H. J., - Revised

scoring manual for the Rosenzweig Picture-Frustration Study.
J. Psychol. 1947, 24, 165 – 208
3. Rosenzweig, S., Fleming, E. E. and Rosenzweig, L., The

Children’s form of the Rosenzweig Picture-Frustration Study –
J. Psychol. 1948, 26, 141 – 191.
4. Rosenzweig, S. – An outline of frustration theory. Chap 11 in J.

Mc.Hunt, Personality and the behavior disorders, Vol. I, New
York, 1944
5. Mirmow, E. L. – The Rosenzweig Picture-Frustration Study –

Chap. 13 in Brower & Abt, Progress in Clinical Psychology,
Vol. I, New York, 1952
6. Hörmann, H. und Wolfgang M. – Der Rosenzweig P – F Test

Deutsche Bearbeitung der Rosenzweig Picture-Frustration
Study Form für Erwachsene, Handanweisung – Verlag für
Psychologie Dr. C.J. Hogrefe, Göttingen
Acest manual se bazează pe traducerea lucrării de la punctul 6. din

bibliografie.
56
8. Cuprinsul
1. Introducere...............................................................................................................1
2. Indicaţii generale privind cotarea...........................................................................5
3. Evaluarea protocoalelor........................................................................................10
4. Interpretarea itemilor.............................................................................................15
Situaţia numărul 1.............................................................................................................17
Situaţia numărul 10...........................................................................................................28
5. Evaluare şi studiu de caz........................................................................................44
E.......................................................................................................................................................44
I........................................................................................................................................................44
M......................................................................................................................................................44
Tendinţa...........................................................................................................................................44
Pattern total......................................................................................................................................44
6. Etaloane germane...................................................................................................52
7. Bibliografie..............................................................................................................55
57
8. Cuprinsul.................................................................................................................56

Manual

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Materialul testului este alcătuit din 24 de desene. Pe fiecare desen

Testul constă din analiza desenelor unul după altul şi înscrierea în

Testul Rosenzweig se prezintă în trei forme diferite: forma pentru

Fundamentul constructiv al acestui test ar trebui plasat, după

Fiecare răspuns este apreciat după direcţia agresiunii care apare

test) nouă factori posibili de evaluare şi două variante ale factorilor

Literele E, I şi M simbolizează direcţia agresivităţii extrapunitive,

Cei 11 factori se definesc după cum urmează:

E’ = este accentuată existenţa obstacolului frustrant;

I’ = obstacolul frustrant este interpretat în răspuns în aşa fel încât

M’ = obstacolul din situaţia frustrantă este astfel micşorat încât

E = învinuiri, duşmănii etc. se îndreaptă către o persoană sau lucru

E = în această variantă, persoana neagă în mod agresiv faptul de a

I = persoana îşi atribuie ei însăşi învinuiri şi mustrări;

I = o variantă în care persoana îşi recunoaşte vina dar pe care o

M = întrebări de vină sau de recunoaştere a vinei, se supune

e = o rezolvare a situaţiei frustrante este aşteptată ca venind de la

i = persoana se străduieşte să-şi rezolve un anumit sentiment de

m = se manifestă speranţa că timpul sau împrejurările favorabile ar

2. Indicaţii generale privind cotarea

La scorul intrinsec combinat pe care Rosenzweig îl foloseşte pentru

/E;I/ arată o agresiune împotriva altuia care se bazează pe o

M’ / E / reprezintă o situaţie, aşa numita “reacţia strugurelui acru”,

Pentru alegerea între OD, ED şi NP la notarea răspunsurilor

În situaţia unui factor mai voalat se recomandă preferinţa spre un

În mod normal şi această problemă trebuie să fie decisă de la caz la

Evaluarea situaţiilor supraeului ridică probleme speciale. Aici

fiind faptul că în acest caz opinia subiectului reprezintă o reacţie asupra

În continuare, subiectul poate prezenta scuzele pe de o parte pentru

Pentru folosirea lui I’ în general sunt de precizat următoarele: aici

Un răspuns combinat, care conţine puternice indicii de procese

Pentru folosirea lui m şi M, sunt valabile următoarele reguli: există

În folosirea lui m se constată o diferenţă între forma pentru adulţi şi

De exemplu, la forma pentru copii, situaţia nr. 2: “Ţi-l dau imediat

În cazul în care se remarcă o lipsă de voinţă în acomodare

Câteodată sunt folosite expresii care par a diminua sentimentul

Pe foaia de evaluare, factorii sunt împărţiţi în trei coloane: OD, ED

În partea de sus – dreapta a foii de evaluare se vor trece simbolurile

Din analiza frecvenţei celor 9 factori se va calcula frecvenţa celor 6

Procentajul lui E, I, M, OD, ED şi NP care se obţine astfel, arată

Trebuie avut în vedere faptul că procentajele (pentru a căror

Dacă se constată că mai puţin de 20 de răspunsuri ale subiectului

a. Patternurile supraeului (Supraego, respectiv SE-Pattern) dau

b. În patternul total se vor analiza trei dintre cei mai frecvenţi

Tendinţele ne arată dacă subiectul, în cursul testului, confundă în

Schimbarea se poate nota în aceeaşi coloană ca o a doua tendinţă,

O tendinţă pozitivă se reliefează atunci când factorul sau categoria

valoarea factorului (categoriei) în prima parte a testului, iar b reprezintă

Pentru a fi considerată semnificativă, o tendinţă ar trebui să se

Datorită faptului că unele tendinţe rezultă din împărţirea după

dezbaterea nivelului de acord cu grupul (GCR – Group Conformity

La punctul 5, se va urmări împărţirea factorilor din interiorul

Pentru fiecare coloană se urmăreşte dacă respectivul tip de reacţie

Nivelul de acord cu grupul (GCR) cuprinde punerea de acord a

În situaţia nr. 1, răspunsul notat cu E’/M / ar fi: “Frumos nu

Din analiza notărilor GCR rezultă doar unele puncte de vedere

Tendinţele cuprinse în GCR ar trebui, în cazul în care apar, să nu

În mod contrar, lipsa acestor tendinţe cu excepţia itemilor de la 1 la

Caietele de test în care mai mult de patru răspunsuri lipseau sau nu

La notare, doi examinatori, care în prealabil aveau o experienţă de

Cu ajutorul următoarei grile de interpretare este posibilă în

Astfel, de exemplu, la situaţia nr. 24, apariţia propoziţiei /E /

Conform cu originalul american, pentru fiecare propoziţie se va