Locuirea Temporara in Strainatate

Fundaţia pentru o Societate Deschisă
LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN
STRĂINĂTATE
MIGRAŢIA ECONOMICĂ A ROMÂNILOR : 1990-2006
București, noiembrie 2006

Echipa de cercetare implicată în realizarea proiectului „Locuirea temporară în străinătate” (LTS):
Dumitru Sandu coordonator, profesor, Univ. București, Facultatea de Sociologie și
Asistenţă Socială (UB-SAS)
Ana Bleahu drd. la UB-SAS
Vlad Grigoraș drd. la UB-SAS
Alexandra Mihai drd. la UB-SAS
Cosmin Radu drd. la UB-SAS
Cerasela Radu drd. la UB-SAS
Monica Șerban drd. la UB-SAS
Alexandru Toth drd. la UB-SAS
Georgiana Toth drd. la UB-SAS
Simina Guga sociolog
Monica Jeler sociolog, Primăria din Roma
Georgiana Păun asistent programe la PACT, masterand la UB-SAS
Mihaela Ștefănescu sociolog, coordonator programe la FSD, responsabil de program
LTS în cadrul FSD
Delia Bobîrsc sociolog la MMT
Culegerea datelor prin sondajele de tip naţional (1400 persoane) și microregional (800 gospodării de
migranţi), în decursul lunii august 2006 – Gallup Organisation.
Autorii acestui raport de cercetare sunt singurii responsabili de analiza și interpretarea

datelor. Punctele lor de vedere nu sunt, neapărat, și cele ale finanţatorului.

Autorii mulţumesc domnului Ovidiu Voicu, manager programe la FSD, pentru ideea acestei cercetări și
pentru eforturile implicate în demararea proiectului.
LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Structura lucrării și autorii
Introducere Dumitru Sandu

Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă:1990-2006 Dumitru Sandu
Consecinţe și proiecte
Venituri și investiţii din migraţie Vlad Grigoraș
Orientarea antreprenorială Georgiana Toth, Alexandru Toth
Mentalităţi Dumitru Sandu
Relaţii de familie Georgiana Toth, Alexandru Toth
Aspecte comunitare Ioana-Alexandra Mihai
Planurile românilor pe termen mediu (doi-trei ani) Delia Bobîrsc
Dimensiuni regional-comunitare
Italia: Între informal și ilegal, toleraţi, dar nelegalizaţi! Ana Bleahu
Studiu de caz: Un român în Italia Mihaela Ștefănescu
Studiu de caz: Calea romană a romilor, de la Craiova spre Villa Troili Monica Jeler
Studiu de caz:Mitul străinătăţii la Nănești-Vrancea Georgiana Păun
Trasee de migraţie internaţională către Spania Monica Șerban
Românii câștigă bani europeni cu vize la sârbi Cerasela Radu, Cosmin Radu
Anexă: Opinii și comportamente ale populaţiei pe tipuri de experienţă de locuire în străinătate

Sumar
Introducere........................................................................................................................1
Întrebările..................................................................................................................................................... 1
Metodologia................................................................................................................................................ 2
Traiectoriile lor și caleidoscopul nostru............................................................................................. 4
Structura....................................................................................................................................................... 5
Echipa............................................................................................................................................................ 5
Anexe............................................................................................................................................................. 6
Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă:1990-2006...................................... 13
Câţi?..............................................................................................................................................................13
Când?...........................................................................................................................................................14
De unde /încotro?....................................................................................................................................15
Cine, până acum?.....................................................................................................................................16
Cine, în viitor?............................................................................................................................................17
Cum ajungi la lucru în străinătate?....................................................................................................18
Concluzii.....................................................................................................................................................19
Anexa :Detalii tehnice de analiza datelor........................................................................................21
Tabele și grafice........................................................................................................................................23
Consecinţe și proiecte................................................................................................... 40
Venituri și investiţii din migraţie.........................................................................................................40
Orientarea antreprenorială..................................................................................................................46
Mentalităţi..................................................................................................................................................52
Relaţii de familie.......................................................................................................................................61
Aspecte comunitare...............................................................................................................................68

Planurile românilor pe termen mediu (doi-trei ani)....................................................................73
Dimensiuni regional-comunitare................................................................................. 80
Italia: Între informal și ilegal, toleraţi, dar nelegalizaţi!...............................................................80
Studiu de caz: Un român în Italia.......................................................................................................88
Studiu de caz: Calea romană a romilor, de la Craiova spre Villa Troili...................................92
Studiu de caz:Mitul străinătăţii la Nănești-Vrancea.................................................................. 100
Trasee de migraţie internaţională către Spania......................................................................... 113
Românii câștigă bani europeni cu vize la sârbi.......................................................................... 121
Anexă: Opinii și comportamente ale populaţiei pe tipuri de
experienţă de locuire în străinătate.......................................................................... 144

Introducere
Dumitru Sandu
Întrebările
Câţi, cine, cum, unde, ce și când? Acestea sunt cele șase familii de interogaţii majore în legătură cu
migraţia temporară pentru muncă în străinătate. Este vorba de migraţia românilor, în cazul de faţă. Și nu
„în orice timpuri”, ci după 1989. Altfel spus, ne interesează:
• numărul – câţi pleacă și câţi revin;
• profilul social – cine sunt cei care pleacă sau revin;
• modul de desfășurare – de plecare, de angajare la lucru în străinătate și de integrare în mediul de
acolo;
• spaţiul de circulaţie – de unde și unde;
• motivaţia și urmările – de ce pleacă și cu ce consecinţe, pentru ei, pentru comunităţi, regiuni sau
ţară, la origine și la destinaţie;
• timpul – variaţiile pe etape de migraţie pentru toate aspectele anterior amintite.
În versiune simplificatoare, discuţia este despre cauzele și consecinţele migraţiei pentru muncă
în străinătate, după 1989. Pentru a ne apropia de complexitatea fenomenului va trebui să apelăm însă la
metafore și abordări multiple. De maximă utilitate îmi pare metafora exploratorului, a celui care încearcă
să pătrundă într-o lume necunoscută. Găsirea unui loc de muncă dincolo de graniţele ţării a însemnat
pentru majoritatea românilor, după 1989, o explorare în sensul geografic dar mai ales social al termenului.
A implicat strategii, riscuri, acumulări și consumuri de resurse pentru a pătrunde într-o lume diferită, de
cele mai multe ori depărtată și necunoscută. Procesul a fost unul de căutare:
• prin explorare de spaţii naţionale diferite de la o perioadă la alta,
• singur sau, mai ales, cu ajutorul celor apropiaţi – rude prieteni, cunoștinţe,
• pe căi legale, ilegale sau semi-legale,
• cu întreruperi și reveniri,
• pentru identificarea unor nișe de lucru și succes economic și social în lumea din afara ţării.
Eșecurile și succesele au sens diferit de la migrant la migrant, de la etapă la etapă, funcţie de scala
proprie a celui care și-a asumat căutarea.
Explorarea migratorie nu diferă ca structură de cea a exploratorului clasic. Ambele presupun motivaţie,
dorinţă puternică de a ajunge într-o lume în care nu ai mai fost și pentru care există informaţie redusă în
jurul tău. Pentru migrant, la o extremă se află situaţia în care există numai dorinţa sa de a ajunge „în Ţara
Făgăduinţei”. La cealaltă extremă este situaţia în care în afară de dorinţă există și resurse materiale, sociale
și de cunoaștere pentru a ajunge în Ţara Făgăduinţei. În cazul de faţă acesta este, în esenţă, cea în care se
câștigă mult mai bine, în timp mult mai scurt decât acasă. Opoziţia nu este cea dintre sărăcie și bogăţie ci
dintre ceea ce am aici și ceea ce aș putea avea dacă pentru un timp aș câștiga mult mai mult.
Motivaţia și urmările - pentru ce a fost și pentru ce va fi - sunt principalele centre de interes la nivelul
spaţiului public românesc actual. Acestea sunt și perspectivele majore ale demersului din lucrarea de
faţă.
Pentru a lămuri de ce pleacă migrantul și cu ce consecinţe este necesar să construim hărţi și să
reconstituim istorii ale migranţilor și ale migraţiilor. Avem în vedere atât hărţi în sensul standard al
termenului de reprezentare spaţială a fenomenului dar și hărţi mentale pe care populaţia le folosește
efectiv în migraţie. Istoriile vor fi atât singulare, pe cazuri, cât și colective pe comunităţi sau grupuri.
Identificarea corectă a consecinţelor și estimarea caracteristicilor viitoare ale fenomenului implică o
examinare detaliată a tendinţelor înregistrate deja, a analizei locuirii temporare în străinătate pe etape.
Este ceea ce voi întreprinde în continuare.
Cercetarea în ansamblul ei consideră migraţia pentru lucru din perspectiva locuirii temporare în
străinătate. Din această perspectivă ne interesează nu numai aspectul economic al migraţiei ci și cel
social, prin cauzele și consecinţele sale. Ori acestea se surprind mult mai bine atunci când discutăm
despre locuire care implică și ocuparea și consumul, găsirea unei locuinţe, interacţiunile sociale, cadrele
culturale de referinţă în localităţi diferite.
Metodologia
„Locuirea temporară în străinătate” (LTS) este o cercetare complexă (Schema 1) în care datele despre
migraţia internaţională au fost culese:
• în ţară și în străinătate (Italia, Spania, Serbia),
• prin sondaj la nivel naţional,
• prin cercetări microregionale (Focșani-Vrancea, Alexandria-Teleorman, Banat - România- Serbia),
• prin cercetări calitative la nivelul a șase comunităţi din ţară (Nănești în Vrancea, Nenciulești în
Teleorman, Eșelniţa, Turnu-Severin, Băile Herculane și Orșova în Banat) și
• în patru comunităţi din străinătate (în Italia la Roma, în Spania la Madrid, și la Dusanovac și Negotin
în Serbia).
Prin sondajul naţional au fost obţinute date de la 1400 persoane de vârstă adultă (vezi anexa 1).
Fiecare dintre intervievaţi au dat informaţii referitoare la propria persoană și la gospodăria din care fac
parte. În consecinţă, în analiză am putut genera patru fișiere de date referitoare la:
• persoanele direct intervievate în baza unei selecţii de tip probabilist, bistadial, cu stratificare în
primul stadiu – 1400 persoane (LTS-eșantion de bază);
• total de 4791 persoane pentru care au fost cerute date în cele 1400 gospodării prin „fișa
gospodăriei” (LTS, eșantion de persoane în gospodării);
• plecări la lucru în străinătate din cele 1400 gospodării în perioada 1990-2006 – 548 plecări (LTS,
eșantion de plecări la lucru în străinătate);
• persoane cu intenţie de plecare în străinătate din cele 1400 de gospodării – 280 persoane (LTS,
eșantion cu migranţii potenţiali).
În afara eșantionului naţional de 1400 persoane au fost folosite și două eșantioane de câte 400
gospodării selectate la nivelul a două microregiuni, Focșani din Vrancea și Alexandria din Teleorman
(vezi anexa 2). O microregiune este formată din orașul-centru de atracţie și comunele din jur pentru care
distanţa minimă rural-urban este până la orașul respectiv (pentru detalii vezi anexa 2). Microregiunea
Focșani a fost aleasă pentru detalierea migraţiei spre Italia. Migraţia spre Spania a fost analizata la nivel
comunitar-regional pe cazul microregiunii Alexandria. În cadrul fiecărei microregiuni am selectat câte un
sat pentru cercetare calitativă – Nenciulești în Teleorman și Necșești în Vrancea.
Cele două microregiuni au fost alese astfel încât să putem studia în profunzime situaţia socială la
origine pentru două dintre destinaţiile majore ale emigrării românești Italia și Spania. Judeţul Vrancea,
cu migraţie orientată preponderent spre Italia, era, la momentul recensământului din 2002, judeţul cu
cea mai mare rată de emigrare temporară din ţară. Teleormanul, cu Spania ca destinaţie favorită, are
un nivel redus al emigrării temporare și, corespunzător, o populaţie cu experienţă de migraţie mai slab
structurată. Dat fiind resursele de cercetare disponibile am optat pentru decuparea unor microregiuni
din judeţele respective.

nivelul comunitar la originea comunitar la destinaţia
naţional/transnaţional microregional
cercetării migraţiei migraţiei
sondaj pe eșantion
probabilist de 1400
tip de sondaj microregional sau cercetare calitativă cercetare calitativă
persoane, reprezentativ
cercetare cercetare calitativă – interviuri și observaţie – interviuri și observaţie
la nivel naţional; analiza
documentară
microregiunea Focșani-
Vrancea, eșantion
sat Nănești, comuna comunităţi ale românilor
migraţia spre Italia semialeatoriu de 400
Nănești din Roma
gospodării de migranţi
microregiunea
tip de Alexandria-Teleorman,
sat Nenciulești, comuna comunităţi ale românilor
migraţie și loc migraţia spre Spania eșantion semialeatoriu
Nenciulești din Madrid
de cercetare de 400 gospodării de
migranţi
microregiunea Banat,
România – Bor, Serbia, satul Ieșelnita și orașele
migraţia transfrontalieră satul Dusanovac-Serbia
cercetare calitativă Orșova, Turnu-Severin și
spre Serbia orașul Negotin-Serbia
– interviuri și observaţie Băile Herculane
sistematică
Schema 1. Niveluri și componente ale cercetării asupra locuirii temporare în străinătate – FSD, 2006
Opţiunea are la bază ipoteza că emigrarea temporară este susţinută nu numai de reţele comunitare ci
și regionale, nu numai de problemele satului ci și ale microregiunii rural-urbane din care face parte satul.
Alexandria și Focșani sunt capitale ale celor două judeţe selectate. Ele formează microregiuni împreună
cu comunele apropiate. În interiorul microregiunilor, selectarea satelor-pilot – Nenciulești în Teleorman și
Nănești în Vrancea – a fost făcută pe criterii preponderent pragmatice. În cazul Nenciulești, spre exemplu,
existau experienţe de teren anterioare la nivelul satului respectiv. În plus, unul dintre cercetătorii implicaţi
în proiect, Monica Șerban, are familia de origine în satul respectiv. Identificare unui număr suficient
de mare de gospodării de migranţi astfel încât să avem șansa de a sta de vorbă cu migranţi de data
recentă, eventual temporar reveniţi acasă, a fost un alt obiectiv pe care l-am avut în vedere în ambele
microregiuni.
Sondajele pe microregiune și interviurile în profunzime au fost efectuate în luna august, perioadă de
revenire a migranţilor în concediu. În acest fel a fost posibil să obţinem date și de la migranţi temporar
reveniţi acasă.
Culegerea datelor la Roma și la Madrid a fost făcută prin selecţie de tip bulgăre de zăpadă, urmând
drumurile deschise de diferite reţele de migranţi cu care cercetătorii au intrat sau erau în contact.
O a treia microregiune a fost aleasă astfel încât să putem studia și migraţia de mic trafic, transfrontalieră.
Cum în echipă erau doi specialiști care se ocupaseră de circulaţia migratorie între România și Serbia
(Cosmin Radu și Cerasela Radu), am decis să fie reluate cercetările de o parte și de alta a Dunării, în zona
Bantului, în localităţi precum Orșova, Eșalniţa, Turnu-Severin, Băile Herculane și, pe malul sârbesc, la
Dusanovac și Negotin. În această microregiune am lucrat numai calitativ, fără costisitoarea componentă
a sondajelor.
Desfașurarea cercetării pe niveluri și ramuri multiple este o consecinţă a modului în care este structurat
câmpul migraţiei temporare din România în străinătate. Deși după 2001, plecările sunt tot mai concentrare
pe direcţia Italia și Spania, fluxurile sunt încă instabile. Actorii sunt multiplii – persoane, familii, comunităţi,
reţele regionale, guverne, ONG-uri etc. Ponderea migraţei ilegale este, probabil, considerabilă. Angajările
la destinaţie se fac încă în bună măsură clandestin.
Traiectoriile lor și caleidoscopul nostru
În relatarea aceleiași persoane, experienţa proprie de migraţie apare diferită. La destinaţie, în raport cu
străinii și cu alţi migranţi discursul este unul iar la revenirea în ţară este altul. În prima situaţie accentul se
pune pe probleme și pe tensiunea interacţiunii cu noul mediu de viaţă. În ţară, accentul se pune, de cele
mai multe ori, pe succes, pe autoîmplinire prin migraţie, pe consolidare de status prin discurs. Informaţia
pe care o obţii este atât de diferită, faţetele fenomenului atât de mobile încât nu îl mai poţi înţelege dacă
nu mergi și la Focșani și la Roma, și la Alexandria și la Madrid. Este încă o migraţie-mozaic, o migraţie-
magmă care nu poate fi citită decât pe niveluri multiple, și la origine și la destinaţie, și cu date de sondaj
și cu date de interviu, și cu istorii comunitare dar și individuale.
Sondajul naţional și cele microregionale sunt construite pe regula reprezentativităţii statistice, pentru
societate în ansamblu, pentru populaţia din microregiunile considerate. Istoriile de viaţă, secvenţele de
interviu vorbesc în logică de tip de situaţie și traiectorie de migraţie. Le redăm cu rol ilustrativ. Istoria
lui Marius, spre exemplu (povestită de Mihaela), ajuns din Moldova la Roma, este semnificativă pentru
traiectoria „descendent-ascendent”, de la diacon la „locatar” sub un pod din Roma pentru ca ulterior să
ducă spre locuire într-un apartament, chiar dacă nu unifamilial, într-o periferie rezidenţială a Romei. Dar
mai ales spre planuri de a avea casa și la Roma și în România pentru că „nu se știe”. Este o traiectorie tipică?
Probabil că da. Sigur însă nu este unica. Sunt și cele strict ascendente „rău în ţară dar bine la destinaţie”,
cele strict descendente „acceptabil în ţară – rău la destinaţie” sau liniare „cam la fel și aici și acolo”.
În genere cercetarea emigrării românești în străinătate este în fază inevitabil-exploratorie. Cercetarea
fenomenului la destinaţie, realizată de o echipă care vrea sa pună în legătură situaţia de aici cu cea de
acolo, migranţii cu non-migranţii, plecaţii de azi cu cei de ieri, este un proiect în premieră. Cu avantajele
și riscurile lui. Imposibil de spus, spre exemplu, care sunt ponderile pentru diferitele tipuri de traiectorii
de migraţie. Greu de spus cât de tipice pentru romii din România sunt faptele, întâmplările și situaţiile
relatate de Monica Jeler despre „calea romană a romilor” din Craiova ajunși pe strada Villa Troili. Sau cele
ale comunităţii românești ”La Fripta”, introdusă de Ana în povestirea despre avatarurile românilor la Roma.
Sai cele ale lui Petre din Eșalniţa, zilier la Dusanovac în Serbia, frecvent invocat de Cerasela și Cosmin.
În materie de consecinţe ale locuirii temporare în străinătate pare să existe o opinie dominantă că
fenomenul „este bun”, reduce sărăcia, duce la o casa, eventual la două, una aici și alta la Roma/Madrid, la
o mașină, la școală mai bună pentru copii și eventual la o afacere. Ba chiar și la schimbarea mentalităţilor
în bine – cu o mai mare centrare pe muncă dar și cu asumarea riscului, cu noi abilităţi profesionale etc.
Apar însă tot mai evident și disfuncţionalităţile familiale și comunitare: divorţuri mai dese, copii singuri
cu toate riscurile asociate singurătăţii, infracţionalitate sporită, trafic de fiinţe umane, droguri, sate
îmbătrânite, întreprinderi și regiuni unde nu mai găsești personal calificat etc.
În toată această lume de bun și rău, bun pentru unii și rău pentru alţii, bine acum și rău mai târziu
sau invers, încercăm să pătrundem cu microscopul observării sociale, sociologice și antropologice.
Un microscop care este obligat să aibă oglinzi multiple, să privească același mărunt fapt de viaţă
caleidoscopic.
Datele culese sunt mult mai bogate decât cele analizate în prezentul volum. Puţin probabil să rămână
nefolosite dat fiind provocarea problemei și interesul echipei care a muncit la culegere.
Structura
Volumul este organizat în patru secţiuni. Prima – „Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă” – se
dorește a fi o abordare descriptivă globală – câţi, cine, unde și când au plecat și ce au lucrat/lucrează.
Este o perspectivă în spaţiu, la origine și la destinaţie, și în timp, din 1990 până în prezent. Reconstituirile
se fac majoritar în termeni de plecări, nu de plecaţi. Sunt folosite date de sondaj la nivel naţional dar și
regional – Vrancea, Teleorman, Italia. La cifrele de sondaj ca bază de interpretare se adaugă și cele oficiale
referitoare la permisele de rezidenţă.
Partea a doua este dedicată consecinţelor și proiectelor asociate cu migraţie. Cuprinderea nu este
completă dar are o arie largă – venituri și investiţii din migraţie, antreprenoriatul, mentalităţile, relaţiile
de familie, comunitatea și planurile de viaţă. Abordările sunt preponderent cantitative, cu date de sondaj
în registru naţional sau microregional.
În partea treia cercetarea se focalizează pe spaţii comunitar-regionale – Vrancea și Roma, Teleormanul
și Spania, Eșelniţa-Orșova-Negotin-Dusanovac. Studiile de caz, mai ales pe direcţiile Italia și Serbia, sunt

ample, elaborate. Descrierea aridă din partea întâi este îmbogăţită prin povești de viaţă deosebit de
semnificative. De la migraţie se trece la migranţi, nu ca entităţi identice între ele, ci umane, cu proiecte,
resurse suferinţe, planuri, relaţii etc.
În anexa finală sunt prezentate secţiuni esenţiale din chestionar completate cu date, cu frecvenţele de
răspuns. Tabele sunt construite astfel încât să fie pus în evidenţă rolul experienţei de locuire în străinătate
în diferenţierea comportamentelor și opiniilor.
Echipa
Pe ansamblu cercetare de teren la nivel de comunitate/microregiune am apelat din plin la strategia
de continuitate, de folosire a unor experţi care aveau deja acumulată informaţie calitativă despre un
anume loc. Ana Bleahu mai fusese pentru cercetare socială în Italia și, în mod particular la Roma. Monica
Șerban avusese o etapă anterioară, în alt proiect, pentru cercetare asupra migranţilor români din Madrid.
Alexandra Mihai, deși nu efectuase un stagiu de cercetare la Madrid avea deja o primă experienţă a
acestei ţări. Simina Guga, deși nu a intrat în echipa care a plecat la Madrid făcuse și ea anterior un stagiu
de cercetare de teren pe migraţia românilor în Spania. Soţii Toth, Ana Bleahu și Georgiana Păun aveau
experienţa Vrancei din alte cercetări. Monica Jeler, o altă fostă studentă, a intrat în proiect în perioada
lui „romană” de desfășurare. Ana Bleahu și Mihaela Ștefănescu au intrat în legătură cu ea în Italia. Am
adăugat astfel un migrant-sociolog-mediator cultural la primăria din Roma echipei de proiect.
Migraţia de la graniţa cu Serbia fusese cercetată încă din 2002 de către Cosmin Radu, după ce, anterior,
se ocupase de drumul crângenilor adventiști din Teleorman spre Spania. Cerasela Radu a început,
împreună cu Cosmin, explorarea migraţiei spre Serbia din 2004, experienţă precedată de cercetarea
migraţiei romilor din Mureș și Harghita spre Ungaria.
În cercetarea de teren Vlad Grigoraș a fost „nou” la Nenciulești”. Vlad nu era pentru prima dată în
Teleorman. Împreună cu Monica Șerban participase la cercetarea de la Dobrotești, parte din proiectul
pe care l-am realizat cu studenţii de atunci-doctoranzii de astăzi, în microregiunea Roșiori de Vede, la
Crângeni și la Dobrotești. Delia Bobîrsc – sociolog de la Metro Media Transilvania, venită la timp pentru
a ne ajuta - a ajuns pentru prima dată la Vrancea cu ocazia acestui proiect. Tot „nouă” în cunoașterea
Vrancei a fost și Mihaela Stefănescu.
Anexe
Reprezentativitatea eșantionului naţional

Eșantionul de 1400 persoane folosit pentru culegerea datelor la nivel naţional a fost proiectat pe o
schemă probabilistă, bistadială, cu stratificare în primul stadiu. Unitatea de selecţie în primul stadiu a fost
secţia de votare iar în cel de-al doilea, persoana pentru intervievat.
Pentru stratificare am folosit o schemă de clasificare prin intersectarea ariei culturale cu tipul de
localitate, rural-urban, și nivelul inferior, mediu sau superior al ratei de emigrare temporară din localitate
în străinătate în 2002 (18 arii*6 tipuri de localităţi = 108 straturi). Datele au fost culese din 109 localităţi
(63 comune și 46 orașe) localizate în 31 judeţe.
Selecţia finală a fost făcută, pentru trei sferturi din total intervievaţi (74%), din listele electorale. Restul
au fost selectaţi prin metoda drumului aleatoriu (16%) sau din alte liste (10%).
Reprezentativitea eșantionului pe criterii precum gradul de urbanizare, localizare pe regiuni istorice,
arii culturale, intensitatea emigrării temporare din localitate în străinătate este asigurată prin modul de
proiectare și selectare a eșantionului.
Compararea între structura datelor la nivel de eșantion și de populaţie (Tabelul A1) indică o bună
reprezentativitate pe criterii de gen, vârstă și educaţie. De notat că abaterile distribuţiilor de eșantion faţă
de cele din populaţie sunt reduse chiar în condiţiile în care raportarea se face pe subpopulaţii definite
simultan prin două criterii.
Tabelul A1 Caracteristici ale eșantionului referitor la locuirea temporară în străinătate (LTS) și la

populaţia din care a fost extras eșantionul
Populaţie* Eșantion LTS
10 % femei în populaţia de 18+ani 51.95 53
% femei în populaţia de 18+ani din urban 52.75 54
% femei în populaţia de 18+ani din rural 51.02 52
% maghiari 6.6*** 4.8
% persoane de 18-29 ani în populaţie de 18+ani 24.0 22
% persoane de 30-59 ani în populaţie de 18+ani 51.1 48
% persoane de 60+ ani în populaţie de 18+ani 24.9 30
% absolvenţi de liceu în pop. de 18+ani 24.7 25.4
% absolvenţi de liceu în pop. rurală de 18+ani 13.7 18
% absolvenţi de învăţământ superior în pop. de 18+ ani 8.1 9.7
persoane pe gospodărie 2.92** 3.46
persoane pe gospodărie, în gospodăriile familiale 3.39** 3.69
% maghiari 6.6*** 4.8
*Date la recensământul din 2002, recensământul Populaţiei și al Locuinţelor (RPL), Institutul Naţional de Statistică (INS).
**Gospodăriile familiale sunt formate din cel puţin două persoane înrudite între ele. *** în total populaţie, indiferent de vârstă,
în 2002 și, la nivel de eșantion, în populaţia de 18+ ani.
O subreprezentare a populaţiei vârstnice ar putea fi pusă în legătură cu selectivitatea migraţiei

temporare, cu plecarea tinerilor la muncă sau la școală, în ţară sau în străinătate.
Deficitul cel mai accentuat îl înregistrăm în legătură cu ponderea gospodăriilor de o persoană - 8% în
eșantion faţă de 19% în populaţie (Tabelul A1). Implicit, dimensiunea medie a gospodăriei este considerabil
mai mare în eșantion faţă de gospodărie (3.46 faţă de 2.92 persoane pe gospodărie). Deficitul este unul
obișnuit în sondajele la nivel naţional din mai multe motive: o parte din gospodăriile de o persoană sunt
în afara locuinţelor, în cămine de nefamiliști neincluse în selecţie; persoanele care locuiesc în gospodăriile
de o persoană sunt mai greu de găsit acasă – plecate la lucru dacă sunt active sau la copii/rude dacă sunt
în vârstă; selecţia din liste electorale favorizează selectarea persoanelor din gospodării familiale.
65% din totalul gospodăriilor de o persoană era format, la nivelul recensământului din 2002, din pensionari.

Tabelul A2 Distribuţia gospodăriilor din eșantion, funcţie de numărul de persoane, comparativ cu
distribuţia din populaţie
pondere gospodării în
număr de persoane în
gospodărie populaţie, 2002* eșantion**
1 19 8
2 27 25
3 23 21
4 18 25
5 8 10
6+ 6 11
100 100
*RPL ** Estimarea pentru eșantion a fost făcută prin folosirea variabilei de ponderare care permite citirea datelor la nivel de
individ în ipoteza culegerii lor la nivel de gospodărie (gospodării/persoane în gospodărie la nivelul localităţii din care a fost
selectată persoana, conform datelor din RPL).
Proiectarea eșantioanelor pe microregiuni

Concepte-cheie
1. Populaţia ţintă – gospodăriile cu experienţă de LTS din nucleul microregiunii, la nivelul localităţilor
care în 2002 erau cel puţin în faza incipientă a experienţei de migraţie temporară în străinătate. O
gospodărie este considerată a avea experienţă de migraţie temporară în străinătate dacă cel puţin
unul dintre membrii ei – prezent sau nu la domiciliu în momentul sondajului - a locuit cel puţin o
lună în străinătate, după 1989.
11
2. Microregiune - orașul de referinţă, de peste 30 mii locuitori, împreună cu comunele ale căror sate
centrale au apropierea maximă în raport cu respectivul oraș. La acest nivel al delimitării se consideră
numai orașele de peste 30 mii locuitori, cu populaţia estimată pentru anul 1998.
2.1. Nucleul microregiunii – orașul central plus toate satele din regiune pentru care distanţa până la
cel mai apropiat oraș, indiferent de mărimea acestuia, este aproximativ egală cu sau mai mică
decât distanţa folosită pentru selectarea localităţii în microregiune.
2.2. Spre exemplu, pentru comuna Cervenia din Teleorman, Alexandria este cel mai apropiat oraș de
peste 30 de mii de locuitori, aflat la 32 km distanţă. Cel mai apropiat oraș mic, de aproximativ 12
mii de locuitori, însă, este Videle. În consecinţă voi considera satul Cervenia ca făcând parte din
partea periferică a microregiunii Alexandria.
3. Tipul de schemă de eșantionare – teoretică la nivel de localitate, aleatoriu și pe sistem bulgăre de

zăpadă în interiorul localităţii. Stratificarea satelor în cadrul microregiunii se face pe tip cultural de sat
și de experienţă comunitară în materie de LTS.
4. În clasificarea culturală a satelor am operat cu trei categorii – sate tradiţionale, de tranziţie culturală
și moderne. Tipurile respective sunt rezultate din regruparea celor șase categorii de sate prezentate
LTS este măsurată prin rata de prevalenţă a emigrării temporare în străinătate, calculată ca sumă de persoane tem-
porar plecate în străinătate de peste șase luni (recensămânul populaţiei și locuinţelor din martie 2002) și persoane revenite
din străinătate (recensământul comunitar al migraţiei, decembrie 2001, OIM și Ministerul Informaţiilor Publice și Ministerul de
Interne). Prin recodificarea ratelor de prevalenţă au fost obţinute patru categorii de sate :
o Fără experienţă de LTS - 20%,
o În fază incipientă a experienţei de LTS - 27%,
o În faza intermediară de experienţă - 26%,
o În faza avansată de experienţă, cu pondere mare a celor care au lucrat sau au locuit în străinătate
sau erau plecaţi în străinătate în momentul înregistrării - 17%.
iniţial într-un volum anterior.
4.1. Satele moderne sunt cele moderne prin educaţie sau prin imigrare.
4.2. Satele tradiţionale le grupează pe cele sărace prin educaţie și prin izolare.
4.3. Satele “de tranziţie” regrupează ceea ce iniţial am desemnat prin “sate de diversitate religioasă”
și “sate de diversitate etnică”. Tipul de diversitate etnic-religioasă este prezent mai ales în
provinciile de peste munţi. În Vechiul Regat apare mai mult ca o categorie intermediară între
satele tradiţionale și cele moderne. Stocul de educaţie, spre exemplu, este minim la satele
tradiţionale, maxim la cele moderne și de valoare intermediară la satele “de tranziţie culturală”.
4.4. Folosirea tipologiei culturale a satelor ca factor de stratificare este argumentată prin faptul că
experienţa de locuire temporară în străinătate este, așa cum este identificată la nivelul unor
sondaje recente, puternic dependentă de categoria de sat de domiciliu: 9% dintre adulţii din
satele tradiţionale au lucrat sau au călătorit în străinătate; procentele corespunzătoare pentru
satele de tip modern și de tranziţie culturală sunt de 13% și, respectiv de 21%.
5. Schema de stratificare bidimensională a satelor are nouă categorii posibile:
experienţa comunitară tip cultural de sat1

de locuire temporară în 1. tradiţional 2. de tranziţie 3. modern
străinătate LTS
1. incipientă 11 tradiţional – LTS 21 de tranziţie – LTS 31 modern – LTS incipientă
incipientă incipientă
12 2. intermediară 12 tradiţional – LTS 22 de tranziţie – LTS 32 modern – LTS
intermediar intermediară intermediară
3. avansată 13 tradiţional – LTS 23 de tranziţie – LTS 32 modern – LTS avansată
avansat avansată
Eșantionarea pentru microregiunea Alexandria, judeţul Teleorman

6. Conform procedurii anterior descrise a rezultat că microregiunea Alexandria este formată din 114
sate, din care 58 definesc nucleul zonei respective.
7. Satele din nucleul microregiunii sunt stratificate (Tabelul A3) funcţie de tipul cultural de care aparţin
– tradiţional, de diversitate etnic/religioasă sau modern – și de experienţa de migraţie temporară
în străinătate la nivelul perioadei decembrie 2001-martie 2002 (recodificare a ratei de prevalenţă în
patru categorii folosind date pentru toate satele României).
8. Vom reţine câte două sate din fiecare categorie în care se află mai mult de două cazuri (exceptând
satele fără experienţă de migraţie). Selecţia satului în cadrul stratului se face aleatoriu, cu excepţia
satului pilot, Nenciulești, în cazul microregiunii Alexandria. Funcţie de resursele disponibile și de
gradul de interes, în satul pilot va fi construit un subeșantion de 40 de gospodării iar în restul satelor
Dumitru Sandu, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie. Iași: POLIROM, 2005).
În satele din Vrancea, spre exemplu, ponderea populaţiei de peste 10 ani care a absolvit cel mult școala primară era,
în 2002, de 48%, 45% și 35% pentru satele tradiţionale, de tranziţie și respectiv moderne. În satele din Teleorman seria cores-
punzătoare de procente era de 59%, 54% și 42%. Cele trei categorii de sate se ordonează ierarhic, pe total ţară, de la maxim la
minim, și pentru rata generală a fertilităţii (indicator de tradiţionalism demografic), distanţa faţă de cel mai apropiat oraș sau
ponderea populaţiei care trăiește în sate periferice. Legătura cu lumea extralocală este minimă la satele tradiţionale, medie la
cele de tranziţie și maximă la cele moderne. Ponderea navetiștilor la 100 salariaţi, spre exemplu, era, în 2002, de 45% în satele
tradiţionale, 50% în cele de tranziţie și de 57% în cele moderne. Numărul mediu de salariaţi la 1000 locuitori era în 2002 de 104
pentru satele tradiţionale, 170 pentru cele de tranziţie culturală și de 221 pentru cele moderne (medii pe categorie de sate, fără
ponderare).
Conform datelor din Eurobarometrul Rural, FSD – Gallup, 2005.

se va lucra cu subeșantioane de câte 30 de gospodării de migranţi.
Tabelul A 1. Distribuţia satelor din nucleul microregiunii Alexandria-Teleorman, funcţie de tipul

cultural și experienţa de migraţie în străinătate
faza de migraţie temporară în tip cultural de sat
străinătate
tradiţional de tranziţie modern Total*
faza incipientă 13 14 3 30
faza intermediară 1 8 9
faza avansată 1 3 1 5
fără migraţie circulat. 11 1 1 13
Total 26 26 5 57
* unul dintre satele din nucleu nu a putut fi clasificat din lipsă de date.
Rezultatul acestor operaţiuni este dat prin lista satelor incluse în eșantion.
Rezultatul operaţiunilor este prezentat în Tabelul A4.
Tabelul A4 Subeșantioane în cadrul microregiunii Alexandria

tip de sat, dimensiune culturală și
experienţă de LTS comună oraș/sat subeșantion
municipiul Alexandria 90
11 tradiţional, LTS incipientă NECȘEȘTI NECȘEȘTI 30
VIIȘOARA VIIȘOARA 30
21 de tranziţie, LTS incipientă CĂLINEȘTI CĂLINEȘTI 30
PIATRA PIATRA 30 13
22 de tranziţie, LTS intermediară MAVRODIN NENCIULEȘTI 40
POROSCHIA POROSCHIA 30
23 de traziţie, LTS avansată ŢIGĂNEȘTI ŢIGĂNEȘTI 30
FURCULEȘTI FURCULEȘTI 30
31 modern, incipientă BĂBĂIŢA CLĂNIŢA 30
DRĂGĂNEȘTI-VLASCA DRĂGĂNEȘTI-VLASCA 30
400
9. Satele selectate au diferenţe mari între profilurile care le caracterizează pe categorie de cultură și
experienţă de migraţie (Tabelul A5).
Tabelul A5 Profilul satelor incluse în eșantion

tip de sat indice rata de
distanţa populaţie dezvoltare sat, prevalenţă 2002 vârstă medie
Sat sat-oraș 2002 2002 ‰ 2002
de tranziţie, LTS Nenciulești 17 2105 0.9 17.1 39.0
intermediară Poroschia 4 3513 1.8 21.6 28.2
de tranziţie culturală, Călinești 22 1701 0.9 3.5 40.3
LTS incipientă Piatra 26 3861 1.3 7.0 46.7
de tranziţie culturală, Ţigănești 11 5590 1.9 38.3 32.8
LTS avansată Furculești 19 1393 0.8 146.4 39.7
tradiţional cu LTS Necșești 29 787 0.2 1.3 53.1
incipientă Viișoara 24 2311 1.0 5.2 49.0
modern, LTS incipientă Clăniţa 28 642 -0.1 3.1 33.0
Drăgănești-Vlașca 21 3827 1.4 4.2 39.7
Total 20 2573 1.0 24.8 40.2
10 La nivelul fiecărei localităţi se selectează într-un prim pas persoane din listele electorale conform
cerinţelor din Tabelul A6.
10.1. Dacă la adresa din listă nu există o gospodărie de migranţi atunci operatorul identifică o
gospodărie vecină de migranţi unde va desfășura ancheta (metoda bulgărelui de zăpadă). Se
înlocuiește o gospodărie la care există foști sau actuali migranţi dar la care nu a fost găsit nimeni
acasă după 2 vizite.
10.2. Ordinea de preferinţă pentru intervievare în cadrul gospodăriei de migranţi este: 1. migrantul
revenit temporar din străinătate, aflat la domiciliu, 2. persoana care a lucrat în străinătate și a
revenit de mai mult timp, 3. persoana care a fost în străinătate pentru motive diferite de muncă,
4. altcineva din gospodărie.
10.3. Se notează în chestionar metoda folosită pentru identificarea intervievatului (listă sau „bulgăre
de zăpadă”).
11. Dacă într-un sat nu se identifică numărul necesar de adrese de gospodării de migranţi atunci se face
completarea cu adrese din alte sate din microregiune care se încadrează în același tip de sat.
12. Dacă din listele construite aleatoriu pe secţii de votare nu se realizează eșantionul de volum cerut se
adoptă metoda bulgărelui de zăpadă.
Eșantionarea pentru microregiunea Focșani- Vrancea

13. Procedeul de eșantionare de urmat pentru microregiunea Focșani este același ca și în cazul
14 Alexandria.
14. În Vrancea sunt 324 de sate, din care 228 pot fi considerate ca gravitând în jurul orașului Focșani.
Nucleul microregiunii respective este format din orașul Focșani și cele 74 de sate care sunt atrase
exclusiv de acest municipiu. Funcţie de tipul cultural și experienţa de migraţie temporară în
străinătate, satele din nucleul microregiunii Focșani se distribuie conform modelului din Tabelul A7.
Tabelul A6 Distribuţia satelor din nucleul microregiunii Focșani-Vrancea, funcţie de tipul cultural
și experienţa de migraţie în străinătate
Experienţa comunitară de Tip cultural de sat

emigraţie temporară în de tranziţie
străinătate tradiţional culturală modern Total*
faza incipientă 6 1 7
faza intermediară 8 2 10
faza avansată 14 6 29 49
fără migraţie circulat. 4 4
Total 32 6 32 70
* pentru 4 sate nu am dispus de date tipologice
Pentru fiecare dintre categoriile care au mai mult de două cazuri am selectat aleatoriu câte două sate
(Tabelul A9). Excepţia o constituie satul Năneși din comuna cu același nume ales ca sat pilot de către
echipa regională dat fiind posibilităţile de cercetare comparativă cu comunitatea de migranţi temporari
în Italia.
În sensul că Focșaniul este orașul cel mai mare și mai apropiat de satele respective.
A nu se confunda cu satul Nănești din comuna Tănăsoaia, tot din judeţul Vrancea.

Tabelul A7 Subeșantioane în cadrul microregiunii Focșani
tip de sat, dimensiune culturală și
experienţă de LTS comună oraș/sat subeșantion
municipiu Focșani 90
11 tradiţional, LTS incipientă TĂNĂSOAIA CĂLIMĂNEASA 30
POIANA CRISTEI PETREANU 30
12 tradiţional, LTS intermediară GAROAFA STRĂJESCU 30
POIANA CRISTEI POIANA CRISTEI 30
13 tradiţional. LTS avansată VÂNĂTORI RĂDULEȘTI 30
NĂNEȘTI NĂNEȘTI 40
23 de traziţie, LTS avansată SURAIA SURAIA 30
GURA CALIŢEI GURA CALIŢEI 30
33 modern, LTS avansată GOLEȘTI GOLEȘTI 30
CÂMPINEANCA PIETROASA 30
400
15. Cele 400 de adrese se aleg pornind de la lista din tabelul A7 și respectând procedurile descrise pentru
microregiunea Alexandria.
În culegerea efectivă a datelor s-au impus câteva înlocuiri de sate dat fiind numărul insuficient de
gospodării de migranţi:
• Satul Necșesti din comuna Necșești-Teleorman cu satul Lăceni, din aceeași comună;
• Satul Călimăneasa din comuna Tănăsoaia-Vrancea, cu satul Dealul Cucului din Poiana Cristii;
• Satul Petreanu din microregiunea Focșani cu satul Martinești (comuna Tătărani).
Toate cele trei sate pentru care au fost necesare inlocuiri – Necșesti, Călimăneasa și Petreanu sunt de tipul
tradiţional – cu experienţă incipientă de migraţie. Numărul redus de migranţi la n nivelul lor confirmă
15
analizele care au dus la clasificarea satelor funcţie de experienţa de migraţie.
16

Explorarea Europei prin migraţii pentru
muncă:1990-2006
Dumitru Sandu
Acesta este un capitol despre structura, dinamica și acţiunea de migraţie temporară din România în
străinătate, după 1989.
Structura este dată de răspunsurile la întrebările cine, de unde și unde. Dinamica (dar și intensitatea)
rezultă din confruntarea cu întrebările câţi, când, cine în viitor. Structura și dinamica sunt abordări centrate
pe număr, pe agregări de evenimente de același tip, pe câţi, de unde, unde și când s-au realizat plecările
de tip migraţie temporară.
Acţiunea este văzută și ca act de migraţie dar și ca reacţie la act. Aici vom discuta despre „cum ajungi
la lucru în străinătate”, ce lucrezi dacă lucrezi. Cu ideologia despre migraţie („e bine sau e rău”) și cu
schimbările de mentalitate revenim la subiectivitatea migranţilor la ce cred și la ce se crede despre ei.
Este numai o deschidere tematică pentru că în cuprinsul volumului aspectele de acţiune vor fi reluate
prin referire la proiecte, consecinţe, reţele etc.
Partea de structură și dinamică reia cu date complet diferite ceea ce am întreprins anterior pornind de
la „recensământul comunitar al migraţiei” din 2001. Baza de reconstituire a istoriei recente a migraţiei
temporare în străinătate nu mai este una de tip recensământ ci un set de trei sondaje, unul la nivel
naţional, pe 1400 de persoane și două sondaje pe cate 400 de subiecţi în ariile rural-urbane Alexandria-
Teleorman și Focșani-Vrancea (pentru detalii vezi metodologia prezentată pe scurt în introducere și
anexele la introducere).
Subcapitolul despre mentalităţi dezvoltă abordarea pe care am început să o dezvolt prin „străinătatea 17
în mentalităţile urbane”.
Pe ansamblu este o analiză exploratorie centrată pe descrierea fenomenelor constitutive sau asociate
locuirii temporare în străinătate a românilor după 1989.
Câţi?
Tipul de date culese prin sondaj nu permite o estimare validă a numărului de persoane plecate din
ţară pentru lucru, la momentul intervievării. Calculele nu se pot face decât la nivelul gospodăriilor de
cel puţin două persoane. Dacă gospodăria este de o persoană iar aceasta este plecată din ţară, automat
cazul respectiv nu a putut fi inclus în eșantionul pentru sondaj10. Or persoanele efectiv plecate sunt din
gospodării de o persoană sau mai mari, cu rută legală și ilegală (automat sub-raportate în sondaj). Este
motivul pentru care accentul în interpretare va fi pus nu pe câţi sunt ci pe câţi au fost plecaţi din gospodării
care există în ţară.
O treime dintre gospodăriile populaţiei au în componenţă cel puţin câte o persoană care a fost sau este
plecată în străinătate, după 1989. Altfel spus, aproximativ două milioane și jumătate dintre gospodăriile
ţării11 au avut experienţa directă a străinătăţii prin lucru sau prin călătorie.
Gospodăriile care au trimis cel mai mult migranţi în străinătate, majoritar pentru lucru, sunt cele mari,
de peste trei persoane.
Dumitru Sandu, ”Emerging Transnational Migration from Romanian Villages.” Current Sociology, 53 (4): 555-582,
2005.
Dumitru Sandu (coord.), Viaţa socială în România urbană, Iași : POLIROM, 2006.
10 La momentul sondajului, 10% dintre gospodăriile de cel puţin două persoane aveau cel puţin un migrant plecat
la lucru în străinătate. Cum numărul total de gospodării familiale (de două sau mai mult de două persoane înrudite) este de
aproximativ 6 milioane (5807035 la recensământul din 2002 ) în România, rezultă că numărul minim de gospodării familiale
care în prezent au migranţi la lucru peste hotare este de minim 580 de mii. Numărul mediu de persoane plecate la lucru pe
„gospodărie care are migranţi în străinătate” este de 1.34. Din acest joc al cifrelor rezultă că persoanele plecate în străinătate
ar fi de ordinul a 580000*1.34=777200. Este evident o subdimensionare a fenomenului în condiţiile în care cifrele raportate la
destinaţia de emigrare sunt mult mai mari.
11 Cifra de raportare este cea a numărului total de gospodării ale populaţiei raportată la recensământul populaţiei și
locuinţelor din 2002, de 7320202 gospodării.
Ponderea persoanelor în viaţă, de vârstă adultă, care au lucrat în străinătate în ultimii 17 ani, era, la
momentul sondajului, de cel puţin 10%. „De cel puţin”, indică o limită minimă a estimării. Este probabil că
ponderea reala a celor care au lucrat în străinătate este mai mare.12
Opţiunea pentru a lucra în străinătate a avut o considerabilă variaţie pe categorii de populaţie
(Tabelul 4):
• au plecat la lucru mai mult tinerii decât adulţii sau vârstnicii;
• bărbaţii au avut o pondere mai mare decât femeile în emigrarea pentru muncă;
• pentru grupa bărbaţilor de 18-59 de ani plecările cele mai intense au fost din rural.
• pentru femei, modelul rezidenţial de migraţie este mai diferenţiat: emigrarea temporară în
străinătate este mai puternică la tinerele de 18-29 ani din rural decât în cazul tinerelor din aceeași
grupă de vârstă din urban; în schimb, emigrarea temporară este mai puternică la femeile de 30-
59 ani din urban comparativ cu cele din rural.
În concluzie, la lucru în străinătate pleacă mai mult
• bărbaţii, comparativ cu femeile,
• tinerii, comparativ cu adulţii și vârstnicii,
• tinerele din rural faţă de cele din urban și
• femeile mature din urban faţă de cele din rural.
Când?
Plecarea la muncă în străinătate a fost o noutate, o inovaţie, în contextul românesc postdecembrist. Și
a urmat cursul oricărei inovaţii sociale, cu o perioadă de decolare, urmată de un maxim de contagiune
socială.
O primă etapă a emigrării temporare pentru lucru în străinătate a fost cea dintre 1990 și 1995. ratele de
emigrare anulă în această perioadă nu au depășit nivelul de 5‰. A fost perioada de explorare primară a
18 Europei de către românii în căutare de lucru, de mai bine. Etapa a doua de explorare a Europei de către
români după 1989 este cuprinsă între 1996 și 2001. Rata de emigrare temporară ajunge la valori de 6-
7‰ în această perioadă. După obţinerea accesului în spaţiul Schengen, în ianuarie 2002, procesul se
amplifică. Lucrul în străinătate devin un fenomen de masă, cu o rată a emigrării temporare cuprinsă între
10‰ și 28‰ (Figura 1).
Cele trei etape reconstituite prin date de sondaj se regăsesc, cu limite ușor diferite, și în istoria migraţiei
românești în Italia, ţara cu cea mai mare capacitate de atracţie pentru români în prezent (Figura 2).
Funcţie de numărul românilor cu permis de rezidenţă în Italia, etapele sunt 1990-1996, 1997-1999, 2000-
. În perioada 1999-2003, sporul mediu anual de persoane din România care obţin permis de rezidenţă
în Italia este de 15 mii persoane. În 2004 numărul de rezidenţi români în Italia se dublează faţă de anul
anterior pentru a ajunge la aproximativ 300 de mii de persoane în 2005.
Iniţial, în prima etapă, plecările au fost efectuate covârșitor de către bărbaţi (88%). Ulterior (Figura 6),
procesul merge în direcţia echilibrării raportului de sexe astfel încât după 2001, plecările bărbaţilor faţă
de cele ale femeilor ajung să fie de 55% și, respectiv 45%.
Cele trei etape anterior menţionate se regăsesc cu ușurinţă și în istoria migraţiei recente din cele două
microregiuni cercetate (Figura 11): ponderea cea mai mare a plecărilor la muncă în străinătate, atât din
zona Focșani cât și din zona Alexandria, se înregistrează pentru perioada 2002-2006.
În concordanţă cu așteptările pe care le-am avut prin proiectarea eșantioanelor microregionale,
emigrarea temporară pentru muncă în străinătate a început mult mai devreme în Vrancea decât în
Teleorman. Intensitatea plecărilor a fost mai mare în orașe decât la sate, în perioada de început.
De unde /încotro?
Direcţia de migraţie dominantă s-a modificat în timp. La începutul anilor 90, Israelul și Turcia au
fost principalele centre de atracţie pentru lucru. Italia, Germania și Ungaria au fost destinaţiile de rang
secund. Aproape o cincime din totalul plecărilor pentru lucru în perioada 90-95 au fost spre Israel (Origini
12 Metoda prin care am cules datele nu permite insă o estimare mai exactă. De ce? Din mai multe motive: persoanele
din gospodăriile de o persoană, plecate la lucru în străinătate, nu au putut fi incluse în eșantion; datorită migraţiei ilegale există
posibilitatea unei subraportări a plecărilor în străinătate; procedura de selecţie din listele electorale favorizează reprezentarea
gospodăriilor familiale în eșantion.

și destinaţii Tabelul 1). Ulterior, în etapa 1996-2001, Italia devine lider de atracţie a românilor care vor să
lucreze în străinătate. Israelul trece pe locul al doilea în ordinea preferinţelor în perioada respectivă. În
perioada a treia, care începe cu 2002, ierarhia se schimbă iarăși. Atracţia maximă este spre Italia și Spania.
Plecările (nu plecaţii) spre Italia, în perioada respectivă, deţin o pondere de 50%. Spre Spania, ponderea
plecărilor este de 25%.
Drumurile românilor pentru căutarea de lucru în lume (în Europa în special) merg spre concentrarea
către un număr redus de ţări, dar nu liniar, ci după o etapă de extindere a căutărilor:
• în prima etapă, 90-95,existau cinci destinaţii cu pondere de peste 7% din totalul plecărilor -
Israel,Turcia, Italia, Ungaria și Germania;
• în etapa a doua, 1996-2002, la cele cinci ţări din prima etapă se adaugă Canada și Spania.
Explorarea se extinde spre extrema continentului european și spre America.
• în cea de-a treia etapă care începe în 2002, se produce o concentrare masivă a emigrărilor
temporare pentru lucru. După ce au testat viaţa și condiţiile de lucru la multiple destinaţii, românii
se decid în special pentru două ţări de limbă latină, Italia și Spania. Cât a contat în această decizie
tipul de cerere de forţă de muncă, facilitatea de trecere de la română la limba ţării de destinaţie și
cât legislaţia și toleranţa locului de sosire, rămâne de stabilit.
Schimbările între etape nu sunt numai de câmp de migraţie. Se modifică și volumul plecărilor.
În perioada pre-Schengen se dublează intensitatea fenomenului comparativ cu etapa 1990-1995, iar în
perioada de după 2001, comparativ cu cea anterioară are loc o triplare a intensităţii fenomenului de
migraţie pentru lucru în străinătate (Origini și destinaţii Tabelul 1).
Plecările pentru lucru în străinătate sunt puternic regionalizate (Figura 3). În perioada pre-Schengen,
1996-2001, emigrările temporare în străinătate au fost de intensităţi relativ egale, din cele trei mari
provincii ale României, din Moldova, Muntenia și din Transilvania. Ulterior, odată cu liberalizarea accesului
în spaţiul Schengen, după 2001, se produce o puternică diferenţiere regională a emigrării temporare.
Moldova devine de departe cel mai important exportator de lucrători în străinătate, urmată de Muntenia 19
și Transilvania, cu parametrii apropiaţi de intensitate a emigrării temporare. Vestul și sud-vestul ţării, prin
Crișana-Maramureș, Banat și Oltenia, se află pe locul trei sub aspectul intensităţii emigrării temporare în
străinătate. Dobrogea și Bucureștiul înregistrează, indiferent de etapă, cea mai redusă emigrare temporară
în afara ţării.
Regionalizarea emigrării temporare este marcată nu numai prin diferenţierile de intensitate a
fenomenului ci și prin structurarea clară a unui sistem de fluxuri care au origini și destinaţii specifice. În
perioada 1990-2001 (Tabelul 3):
• Moldova era orientată, ca emigrare temporară, în special spre Italia și Israel;
• Dobrogea avea o orientare parţial similară cu cea a Moldovei, cu emigrare puternică spre Italia
dar, în mod specific, și spre Germania;
• Transilvania era covârșitor marcată de drumul migraţiei spre Ungaria;
• Muntenii se orientau mai ales în direcţia Turcia;
• Oltenia era, surprinzător, dominată de fluxul spre Canada;
• pentru bucureșteni, Grecia pare să fi fost cea mai atractivă destinaţie.
După 2001, gradul de regionalizare a emigrării temporare se reduce considerabil (Tabelul 3).
Pentru șapte din cele opt regiuni istorice ale ţării, Italia devine principala destinaţie. Excepţia este dată
de Muntenia, cu orientare încă predominantă spre Spania. Israelul practic dispare ca destinaţie specifică
pentru emigranţii din Moldova și din Crișana-Maramureș, așa cum fusese în perioada anterioară.
Câteva fluxuri specifice de rang secund se menţin și după 2001. Este cazul orientării transilvănenilor
spre Ungaria și al dobrogenilor spre Germania.
Spania nu era destinaţie de rang secund pentru nici unul dintre fluxurile regionale în anii 1990-2001.
În etapa de după 2001 ea se impune în acest sens ca destinaţie pentru plecările din Moldova, Oltenia și
Crișana-Maramureș.
Analizele la nivel de microregiune permit o observaţie mai fină asupra dinamicii fluxurilor de emigrare
temporară pentru lucru în străinătate (Tabelul 13):
• emigrarea temporară din microregiunea Focșani a fost mult mai concentrată decât cea din
microregiunea Alexandria încă din anii 1990-1995. În primul caz, peste 60% din totalul plecărilor
din perioada respectivă se făceau către Italia iar în cel de-al doilea numai 20% erau orientate către
o singură ţară, respectiv către Spania.
• există o puternică inerţie și contagiune a fenomenului la nivel microregional. Fluxul care era cel
20 mai important la început devine și mai important în timp. Migraţia spre Italia trece de la 63% în
prima perioadă la 85% în ultima perioadă, cea de după 2001. Similar, fluxul către Spania care era
dominant din zona Alexandria trece de la o pondere de 20% în prima perioadă la 86% în perioada
actuală, de după 2001.
• în procesul de concentrare a fluxurilor către destinaţii privilegiate, anumite ţări dispar ca ţintă
pentru emigrarea temporară. Turcia, Libia și Iugoslavia/Serbia, spre exemplu, încetează să mai
fie destinaţii pentru cei care caută de lucru din Alexandria. O soartă similară o au Franţa, Israel și
Elveţia pentru emigranţii din zona Focșani.
Cine, până acum?

Tendinţa majoră sub aspectul compoziţiei sociale a migranţilor este cea de diversificare. La început,
nucleul plecărilor a fost asigurat de bărbaţii căsătoriţi, cu școală profesională sau liceu, din mediul urban
(Tabelul 5). Ulterior, fluxurile emigrării temporare în străinătate se diversifică. Ponderea femeilor, spre
exemplu, în total emigrare temporară în străinătate se triplează, sătenii ajung să îi egaleze pe orășeni,
ponderea migranţilor necăsătoriţi sporește de peste patru ori, iar cea a absolvenţilor de gimnaziu de
peste opt ori. Ponderea segmentelor care au asigurat în bună măsură rezervorul pentru pionierii migraţiei
în străinătate se reduce considerabil pentru absolvenţii de învăţământ superior și pentru maghiari.
Profilul de vârstă-mediu rezidenţial al migranţilor suportă modificări considerabile (Tabelul 6). În etapa
„decolării” emigrării temporare din ţară, dominant este fluxul orășenilor de 30-54 ani. Ei reprezentau
aproximativ jumătate din totalul fluxului de plecări temporare din ţară pentru lucru în străinătate.
Ponderea acestui segment în totalul fluxului respectiv se reduce însă aproape la un sfert în perioada
actuală. În schimb, atât în urban cât și în rural se afirmă tot mai mult categoria migranţilor din rândul
tinerilor de 15-29 ani.
Faţă de modelul anterior descris, valabil la nivel naţional, la nivel regional se disting variaţii considerabile
ale profilului migranţilor pe etape de plecare (Tabelul 16). În microregiunea Alexandria, spre exemplu, etapa
de pionierat, 1990-1995 este specifică absolvenţilor de școală profesională din urban. În microregiunea
Focșani, dominant este tipul migrantului absolvent de liceu, cu domiciliul în rural.
Absolvenţii de învăţământ superior sunt prezenţi în mult mai mare măsură în fluxurile din Teleorman
decât în cele din Vrancea, mai ales la începutul anilor 1990. Etapa intermediară a anilor 1996-2001

este puternic marcată la Alexandria de migraţia neoprotestanţilor absolvenţi de liceu. În zona Focșani,
principala schimbare în compoziţia fluxurilor de emigrare pentru lucru în străinătate se produce în
legătură cu structura pe vârste. Faţă de etapa anterioară, ponderea persoanelor necăsătorite sporește de 21
peste cinci ori. Procesul similar are loc la Alexandria abia în etapa a treia, după 2001.
În etapa a treia, principalele schimbări de structură la Alexandria rezidă în creșterea ponderii romilor
migranţi, reducerea ponderii neoprotestanţilor și sporirea considerabilă a ponderii femeilor.
În teritoriu, modelul migraţiei economice în străinătate pare să fi urmat modele diferite de difuzare. În
Vrancea se pornește de la localităţi dezvoltate spre localităţi mai puţin dezvoltate.
Cine, în viitor?
Aproximativ 11% dintre românii de 18-59 ani ar dori să plece la lucru în străinătate în următorul an de
zile. Rezultă că peste un milion de români (1400000) ar dori sa ia calea emigrării temporare pentru a-și
găsi de lucru. Vom vedea imediat că ponderea celor efectiv deciși sau care au deja un plan structurat de
plecare, este mult mai mică. Deocamdată să notăm că chiar simpla intenţie este puternic diferenţiată în
lumea socială (Figura 7):
• faptul de a fi lucrat anterior în străinătate este cel mai puternic stimulent pentru a dori din nou
acest lucru. Aproximativ 40% dintre cei care au mai lucrat ar dori să plece din nou în afara ţării.
• contează în stimularea intenţiei de emigrare pentru lucru nu numai experienţa proprie ci și cea
a familiei.
• segmentul de vârstă cel mai dinamic este acela al tinerilor de 18-29 de ani. 18% dintre ei doresc
emigrarea temporară în străinătate pentru lucru. Peste 40 de ani, intenţia respectivă este
aproape absentă.
• ponderea bărbaţilor orientaţi spre emigrare economică, pentru lucru în străinătate, este
aproape dublă faţă de cea a femeilor.
• diferenţierea între intensitatea intenţiei de emigrare pentru lucru, în urban faţă de rural, este
mică – 12% în comune faţă de 10% în orașe.
• în schimb, în cadrul aceleiași regiuni istorice, diferenţele de intenţionalitate a emigrării între
rural și urban sunt, de cele mai multe ori, considerabile.
o În Moldova rurală, spre exemplu, ponderea celor care ar dori să plece temporar la lucru
în străinătate este de 17% faţă de numai 12% la nivelul orașelor din aceeași regiune
istorică.
o Similar, bănăţenii de la sate doresc mai mult decât cei de la orașe să emigreze pentru
muncă (19% în rural faţă de 13% în urban).
o De intensitate maximă este decalajul dintre Dobrogea rurală, cu 14% intenţii de
emigrare economică și cea urbană cu numai 3%.
o Muntenii manifestă o intensitate sub media pe ţară în afirmarea intenţiei de emigrare
temporară pentru lucru. Propensiunea pentru emigrarea economică temporară a celor
din urban pare să fie însă ceva mai mare decât a celor din rural, la nivelul acestei regiuni
(10% în urban faţă de 7% în rural).
o Oltenia merge pe același model, cu orășenii mai orientaţi spre plecare la lucru în
străinătate, comparativ cu sătenii ( 13% versus 6%).
o Pentru transilvănenii de la sate și cei de la orașe, procentele în discuţie sunt similare.
Gradul de structurare a intenţiei de plecare este relativ redus (Figura 9): aproape o treime dintre
cei cu intenţie de plecare nu au nici un fel de aranjamente legate de proiect sau nu fac specificări pe tema
respectivă; un sfert declară că au numai planuri dar nu și aranjamente propriu-zise; 17% au rezolvat deja
chestiunile legate de locul de muncă; încă un sfert dispun de alte resurse pentru plecare – bani, relaţii
cazare la destinaţie.
Persoanele care au numai intenţia de a pleca la lucru în străinătate dar nu și un plan structurat sau
nu au acumulat nici un fel de resurse pentru acţiunea respectivă sunt, predominant, bărbaţi tineri din
mediul urban, cu venituri și capital relaţional peste medie, frustrate însă de situaţia materială pe care
o au (Tabelul A8, Tabelul 7). În plus, se pot descurca în italiană. Este un gen de migraţie de frustrare,
nestructurată încă la nivelul proiectelor. Cei care o manifestă nu sunt săraci. Au o situaţie materială relativ
bună dar un nivel de aspiraţii mult mai ridicat. Din această cauză frustrările lor sunt mai accentuate. Ţinta
migraţiei lor este majoritar Italia.
Persoanele care au început să acumuleze resurse pentru plecare – bani, relaţii, asigurarea unui loc de
22 muncă la destinaţie sau a unui loc de cazare – sunt tot tineri cu bun capital relaţional. Specificul lor este
însă faptul de a mai fi lucrat în străinătate anterior sau de a face parte din familii cu experienţă de migraţie
în străinătate. Sunt cunoscători fie de italiană, fie de spaniolă. Cei care au numai planuri de plecare dar
nu au aranjamente făcute în sensul respectiv sunt tot tineri care au mai lucrat în străinătate. Resursele
lor pentru a se descurca în străinătate sunt însă reduse – nu știu limbi străine și nu dispun de relaţii
deosebite.
Rezultă că gradul de structurare a intenţiei de a pleca la lucru în străinătate depinde hotărâtor de
relaţii și cunoașterea limbilor străine. Experienţele anterioare de migraţie sunt factori favorizanţi și pentru
cunoașterea limbilor străine și pentru acumulare de capital relaţional.
Cum ajungi la lucru în străinătate?

Cum se pleca din ţară în anii 90 și cum se pleacă după 2001? Cine erau cei care au fost de folos la
plecare? Dar pentru a găsi de lucru în străinătate? Cum a decurs faza de integrare la destinaţie? Acestea
sunt principalele întrebări la care voi răspunde în continuare. Desigur, răspunsurile sunt limitate prin
natura datelor de sondaj cu care lucrez.
În prima perioadă 1990-1995, predominant a fost modelul plecării fără susţinere, fără ajutor din partea
cuiva. Numai 22% dintre cei care au plecat la lucru în respectiva perioadă au fost ajutaţi de cineva (Tabelul
8). Pe măsură ce numărul plecărilor și al plecaţilor sporește, reţelele personale se extind. Beneficiază de
ajutor pentru plecare 40% dintre migranţi în perioada 1996-2001 pentru ca după 2001 ponderea lor să
urce la 60%.
În prezent, rudele din localitate sunt cele mai de folos la plecare (pentru 23% dintre cei care au migrat
pentru lucru în perioada 2002-2006), urmate de prieteni din localitate (16%) și de cunoștinţe din localitate
(5%). Localnicii care au oferit ajutorul pentru plecare se aflau, în momentul oferirii ajutorului, majoritar în
ţara de destinaţie.

Plecarea la lucru cu ajutor din partea cuiva se desfășoară în esenţă pe modelul cerere-ofertă. Cererea
sau nevoia de ajutor este mai mare pentru femeile cu nivel redus de educaţie, cu domiciliul în sate sărace.
Oferta de ajutor vine mai mult din partea reţelelor comunitar regionale de migraţie. În regiuni cu mai
multă experienţă de emigrare în străinătate (precum Vrancea comparativ cu Teleormanul) reţelele de
favorizare a plecărilor sunt mai bine constituite și, în consecinţă, mai ușor accesibile13.
Găsirea locului de muncă în străinătate a fost, la începutul anilor 90, realizată mai ales prin firme de
intermediere (pentru 22% dintre migranţii perioadei) și prin prieteni (25%). Treptat, firmele pierd din
importanţă, ajungând la numai 11% în etapa de după 2001. În declin este și ponderea celor care găsesc
loc de muncă prin intermediul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă. În schimb crește rolul rudelor
aflate deja în străinătate. Dacă la început acestea erau de folos pentru numai 7% dintre migranţi în găsirea
unui loc de muncă, în prezent, pe seama lor își găsesc loc de muncă peste un sfert dintre migranţi. Soluţia
cu întrebat direct la patron își menţine un rol relativ constant pentru aproximativ 15% dintre migranţii
pentru muncă.
În funcţie de calea dominantă pentru găsirea locului de muncă la destinaţie pot fi identificate
(Tabelul 9) :
• „calea rudeniei” specifică pentru cei care au plecat să lucreze în Spania,
• „calea prietenilor și a rudelor” specifică drumului spre Italia,
• „calea prietenilor din străinătate” practicată mai ales pentru deplasările spre ţări apropiate precum
Turcia și Ungaria,
• „calea firmelor de intermediere” din România, cu rol major în migraţiile spre Germania, Israel și
Grecia.
Detalieri asupra schimbărilor în modul de găsire a locurilor de muncă pot fi precizate în legătură
cu migraţia spre Italia și spre Spania, principalele ţări de atracţie (Tabelul 10).
Spre Spania, calea rudeniei rămâne dominantă. Ponderea celor care o adoptă însă este în reducere, de la
50% în perioada 1996-2001 la 30% după 2001. Întrebatul direct la patron și prieteni par să fie căile la care 23
se apelează din ce în ce mai mult.
În drumul spre munca în Italia, rolul relaţiilor de rudenie este în creștere. Apelul la prieteni pentru angajare
este, de asemenea, din ce în ce mai frecvent pe ruta respectivă.
Majoritar, persoanele care au fost la lucru în străinătate au muncit ilegal (Tabelul 11). Dacă în perioada
1990-1995 ponderea celor care au lucrat clandestin din total migranţi pentru muncă era de 34%, după
2001 ponderea respectivă crește la 53%. Tentativele de legalizare a statutului pe perioada plecării au fost
în creștere dar ponderea celor care declară că au eșuat în încercările respective este și ea în creștere.
Ocuparea în străinătate este predominant în construcţii, pentru bărbaţi, și în cadrul gospodăriei, la
activităţile menajere, pentru femei (Tabelul 14). Acest gen de activitate a înregistrat o creștere substanţială,
de la 7% în perioada 1996-2001 la 28% după 2001.
Munca ilegală este practicată mai ales de către menajere (78%) și de către agricultori (56%) (Figura 10).
Românii au lucrat clandestin mai ales în Turcia și în Italia (Tabelul 12). Ocuparea legală este specifică
pentru cei care au mers în Germania, Grecia, Israel, Canada și Statele Unite. Ocuparea în Spania a fost
preponderent ilegală dar cu un decalaj între legal și ilegal mai mic decât în cazul celor plecaţi în Italia sau
în Turcia.
Concluzii
Intensitatea fenomenului. Peste o treime dintre gospodăriile ţării, aproximativ două milioane și jumătate,
au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989. Aproximativ o cincime dintre
gospodăriile României au avut cel puţin un membru care a lucrat în străinătate. Ponderea persoanelor de
18-59 ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de cel puţin 12%.
13 Formulările din acest paragraf sunt derivate din regularităţile unui model de regresie logistică în care apelul la ajutor
pentru plecare, ca variabilă dependentă, este pus în relaţie cu predictori referitori la vârstă, educaţie, gen, mediu de reziden-
ţă, anul plecării, microregiune și nivelul de dezvoltare a localităţii. Datele folosite pentru calcul sunt 1806 dintre plecările în
străinătate pentru muncă de la nivelul microregiunilor Alexandria și Focșani. Pentru 297 plecări nu au fost disponibile valorile
pentru toate variabilele modelului. Modelul permite predicţia corectă pentru 63% dintre cazuri și are asociat un R2 Nagelkerke
de 0.14.
Etape. Plecările temporare la muncă în străinătate au avut o frecvenţă de aproximativ 28 la 1000 locuitori de
vârstă cuprinsă între 15-64 ani. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu
liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent fenomenul plecării temporare la lucru
în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.
În istoria recentă a migraţiei temporare a românilor în străinătate există trei etape distincte marcate de
intervalele 1990-1995, 1996-2001, după 2001. Ratele maxime de emigrare pentru lucru au fost de 3‰ în
prima perioadă, 7‰ în cea de-a doua și de 28‰ în intervalul de după 2001. Cele trei etape ale emigrării
temporare românești se regăsesc, cu foarte mici diferenţe de interval, la nivelul istoriei de rezidenţă română
în Italia (Figura 2): de la un maxim de 14 mii rezidenţi români în intervalul 1990-1996, se trece la un maxim
de 34 mii pentru ca la sfârșitul anului 2005 numărul permiselor de rezidenţă pentru românii din Italia să
ajungă la 300 de mii.
În marcarea profilului celor trei etape este vorba nu numai de diferenţe în intensitatea ci și în
structura fenomenului:
• Explorarea Europei de către migranţii Români începe în anii 1990-1995 mai ales cu Israel, Turcia,
Italia, Ungaria și Germania. În etapa a doua, aria de explorare se extinde mai ales spre Spania și alte
ţări îndepărtate din Europa sau continentul American (SUA și Canada). În etapa Schengen, fluxurile
de migraţie pentru lucru devin tot mai concentrate. Italia atrage jumătate din plecările acestei etape
iar Spania un sfert. Pe locurile trei și patru ca atractivitate rămân Germania și Ungaria.
• Diferenţierile de intensitate a emigrării temporare pentru lucru nu au fost considerabile între marile
provincii istorice ale României – Moldova, Muntenia și Transilvania (Figura 6). Ulterior, după 2001,
Moldova devine principalul rezervor de emigrare. Lucrurile se întâmplă ca și cum fluxul secular de
la Moldova spre Banat, Brașov și Bucuresti ar fi fost întrerupt la începutul anilor 90 pentru a se muta
după 2001 spre Italia.
Diferenţieri teritoriale. Moldova, Muntenia și Oltenia sunt regiunile istorice în care emigrarea
24 temporară pentru lucru în străinătate a fost mai intensă decât cea de tip turism-vizită. În schimb, pentru Banat,
Transilvania, Dobrogea și București plecările temporare de tip turism-vizită au fost de mai mare frecvenţă
decât cele pentru lucru (Figura 4). Moldova este tipică pentru plecările motivate economic iar Banatul este
reprezentativ pentru modelul regiunilor în care plecările temporare de tip turistic sunt predominante.
În timp, dominantele de emigrare pentru lucru se modifică chiar în cadrul aceleiași regiuni istorice:
• În anii 1990-2001 moldovenii plecau în ponderi relativ egale pentru a lucra în Italia și în Israel. După
2001, plecările spre Italia din această regiune ajung la un total de 76% din total plecări pentru muncă
(Tabelul 2, Tabelul 3).
• Din Muntenia, până aproximativ în 2001 se pleca în special la lucru în Turcia. Ulterior, ţinta dominantă
devine Spania.
• Oltenii se reorientează de la Canada spre Italia.
• Pentru transilvăneni schimbarea de sens în migraţia pentru lucru implică înlocuirea Ungariei ca
destinaţie privilegiată cu Italia.
• Bănăţenii înlocuiesc Serbia și Suedia ca destinaţii privilegiate tot cu Italia.
Diferenţieri sociodemografice. Iniţial, în anii 1990-1995, plecările la lucru sunt foarte selective.
Pleacă mai mult bărbaţii decât femeile, orășenii decât sătenii, persoanele de vârstă matură comparativ cu cele
tinere. Ulterior, după 2001, fluxurile se echilibrează: ponderea femeilor care pleacă la muncă în străinătate se
apropie de cea bărbaţilor (Tabelul 5); ponderea sătenilor devine aproape egală cu cea a orășenilor; sporește
ponderea celor cu nivel gimnazial în totalul plecărilor; tineretul tinde să devină dominant în fluxurile de
emigrare pentru lucru.
Plecarea. În anii 1990-1995 au fost tipice plecările de tip pionierat-aventură. Ulterior, mai ales după
2001, dominante devin plecările „cu ajutorul cuiva”. Acesta este predominant o rudă aflată deja în ţara de
destinaţie (Tabelul 8).
Munca la destinaţie. Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de loc de muncă are deja
o rudă la destinaţie. Aceasta îi „aranjează”, de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei
din ţară. Ponderea celor care au muncit clandestin este în creștere, de la 34% în perioada 1990-1995 la 53%
după 2001.
Construcţiile pentru bărbaţi (98%), munca menajeră pentru femei (88%) și agricultura (72% bărbaţi și 28%
femei) sunt principalele domenii de ocupare a românilor în străinătate (Tabelul 11). Ponderea activităţilor

menajere s-a triplat în totalul muncilor efectuate de români în străinătate între 1990-1995 și 2002-2006.
Practica ilegală a unei ocupaţii este deosebit de ridicată în cazul ocupării menajere și al ocupării agricole
în ţara de destinaţie.
În genere, ocuparea ilegală a fost mult mai ridicată în Turcia și Italia iar cea legală în Germania, Grecia,
Israel, Canada și Statele Unite ale Americii.
Intenţii de plecare la lucru. Ca și plecările efective, intenţiile de emigrare pentru muncă se concentrează
asupra destinaţiilor Italia (34%) și Spania (20%). Urmează, la distanţă foarte mare, Germania și SUA.
Ponderea celor care ar dori să plece la lucru în străinătate în următorul an, din totalul persoanelor
de 18-59 ani, este de aproximativ 11%. Un sfert dintre aceștia, însă, nu au nici un fel de structurare a
planului de plecare. Pentru încă un sfert din migranţii potenţiali se înregistrează formularea unor planuri
de plecare. O pondere de aproximativ 40% revine celor care au început deja acumularea de resurse sau
stabilirea unor aranjamente de plecare (Figura 9).
Cele mai puternice intenţii pentru emigrare temporară la lucru se înregistrează la bărbaţii tineri
din zonele rurale ale Moldovei și Banatului. Între factorii care favorizează considerabil intenţia de plecare
în străinătate pentru lucru sunt de menţionat faptul de mai fi lucrat în străinătate, frustrarea legată de
propria situaţie materială, cunoașterea unei limbi străine (italiană, spaniolă sau engleză, în special),
existenţa unui bun stoc de relaţii personal-familiale și apartenenţa la o gospodărie în care cineva a mai
lucrat în străinătate.
Anexă: Detalii tehnice de analiză a datelor

Tabelul A8 Predictori ai intenţiei de emigrare temporară pentru lucru în străinătate
cu intenţie dar fără plan cu resurse acumulate
structurat cu plan structurat pentru plecare
Predictori Exp(B) Sig. Exp(B) Sig. Exp(B) Sig.
25
vârsta 0.97 0.01 0.95 0.00 0.95 0.00
bărbat* 2.51 0.00 1.90 0.08 0.89 0.76
locuiește în urban* 2.17 0.03 1.82 0.13 1.20 0.65
venit personal în ultima lună 1.03 0.04 1.00 0.95 1.02 0.30
capital relaţional în ţară 1.28 0.02 1.17 0.22 1.46 0.00
a lucrat în străinătate* 1.34 0.58 2.98 0.03 4.94 0.00
face parte din gospodărie în care
cineva a locuit/locuiește temporar
în străinătate* 1.09 0.80 1.61 0.23 3.12 0.01
rata emigrării temporare din
localitate 2002 1.00 0.56 1.01 0.07 0.99 0.45
indice consum mass media 1.02 0.90 1.64 0.03 0.95 0.80
vorbește spaniolă* 1.16 0.83 0.44 0.45 3.49 0.02
vorbește italiană* 4.30 0.00 2.28 0.17 3.25 0.02
indice de frustrare 1.13 0.02 1.06 0.34 1.12 0.07
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, persoane de 18-59 de ani. Tabelul prezintă rezultatele unei analize prin regresia
multinomială logistică. N=878. Categoria de referinţă – persoanele fără intenţie de plecare la lucru în străinătate. R2 Nagelkerke
=0.26.
• Variabile dihotomice în care am notat cu 1 prezenţa atributului iar cu 0 absenţa acestuia.
Tabelul A9 Predictori ai opiniei „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”
coeficient de regresie p
nu gândesc altfel -1 -0.37 0.21
prag.variabilă
dependentă non răspuns 0 1.52 0.00
ani de școală absolvită 0.04 0.05
vârsta 0.00 0.99
variabile de indice bunuri în gospodărie 0.08 0.00
localizare
(predictori) venit personal (ln) 0.05 0.52
experienţă de migraţie lucrat 0.71 0.00
călătorit 0.60 0.00
cu intenţie de mig. 0.60 0.01
în familie de mig. 0.08 0.61

fără exper. de mig* 0.00 .
gen femeie 0.00 0.98
bărbat* 0 .
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază R2 Nagelkerke=0.08.
* categorie de referinţă
Tabelul A10 Indici folosiţi în analiza datelor

tip de experienţă de migraţie 1 a lucrat în străinătate, 2 nu a lucrat dar a călătorit pentru alte scopuri,
3 nici nu a lucrat și nici nu a călătorit dar are de gând să plece la lucru,
4 nu are experienţă de migraţie și nici intenţii de plecare dar locuiește
într-o gospodărie cu foști sau actuali migranţi în străinătate, 5 fără nici
un fel de experienţă de migraţie în străinătate (vezi Figura 18).
capital relaţional în ţară indice de numărare a instituţiilor la care persoana recunoaște că are
26 ”relaţii pe care se poate baza” - primărie, poliţie, în lumea afacerilor,
instituţii judeţene, tribunal, pentru probleme medicale, pentru
obţinerea unui loc de muncă
face parte din gospodărie cu migranţi face parte din gospodărie în care cineva a locuit/locuiește temporar în
străinătate
rata emigrării temporare din localitate plecaţi temporar din localitate în străinătate la momentul
2002 recensământului din 2002
indice consum mass media scor factorial cu variabile referitoare la frecvenţa citirii ziarelor,
vizionării TV și audiţiei radio.
indice de frustrare materială indice de numărare a bunurilor pe care persoana nu le deţine pentru
că nu își poate permite – autoturism, telefon mobil, telefon fix,
frigider, cablu/antenă parabolică, televizor color, video, congelator,
mașină de spălat, mașină de spălat automată, computer, acces la
internet, termopane

Tabele și grafice
Etape
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
30.0 28.0
24.6
25.0
21.4
20.0
15.4
15.0
16.015.1
9.4 14.6
10.0 7.4 11.7
6.3 6.0
4.9
3.4 3.4 2.6 3.1 3.1 2.9
5.0 2.0 2.3 6.6
6.0
4.3 4.0 4.0
0.0 2.0 2.3 1.7
1.4 1.1 1.1 1.4 1.7
prima plecare total plecari
Figura 1 Plecări temporare pentru muncă în străinătate la 1000 de locuitori, 1990-2006

Sursa de date: LTS, fișier de bază plecări.
Exemplu de mod de citire a datelor: în anul 2005 s-au înregistrat aproximativ 28 plecări temporare pentru lucru
în străinătate la 1000 de locuitori de vârstă cuprinsă între 15-64 ani. Graficul nu se referă la numărul de migranţi
ci la cel de acte de migraţie temporară. Cifrele din grafic sunt rate ale emigrării temporare în străinătate la nivelul
populaţiei de 15-64 ani din cele 1400 gospodarii din eșantion. Nu pot fi înregistrate evenimentele asociate cu
persoanele plecate definitiv din gospodărie sau cele care au decedat.
27
94,818
100,000
82,985
90,000
69,999
80,000
61,212
70,000
60,000
50,000
33,777
40,000
28,796
26,894
30,000
14,212
13,548
12,026
20,000
9,756
8,419
8,250
7,494
10,000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Figura 2 Rezidenţi români în Italia, 1990-2003

(Surse de date: http://www.migrationinformation.org/GlobalData/countrydata/data.cfm Copiii sub 18 ani care nu aveau
permis propriu de rezidenţă ci erau înscriși în permisul părinţilor nu sunt incluși. Pentru anii 2004 și 2005 numărul de români
rezidenţi în Italia este de 240513 și, respectiv 297570 conform datelor de la ISTAT http://demo.istat.it/str2005/index_e.html,
consultat octombrie. Aceste ultime două cifre nu sunt pe deplin comparabile cu cele din perioada 1990-2003.)
Origini și destinaţii
Tabelul 1 Plecări temporare pentru lucru în străinătate pe ţări și perioade (%)
Perioada de migraţie
Ţara de destinaţie 1990-1995 1996-2001 2002-2006 Total
Italia 8 22 50 40
Spania 2 9 24 18
Germania 7 6 5 5
Ungaria 8 9 4 5
Israel 18 17 0 6
Turcia 10 7 1 3
Grecia 2 4 2 2
Canada 7 1 2
Belgia 5 1 0 1
Rusia 5 0 1
alte 21 10 9 11
NR 15 8 3 5
% 100 100 100 100
Total plecări N 61 107 360 528
Total plecaţi 33 81 203 317
plecări pe migrant 1.84 1.32 1.77 1.66
Sursa: Sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în străinătate în perioada 1990-2006. N=528.
28.4
30.0
28 25.0
21.7
19.7
20.0
15.0
9.9
9.3
10.0
7.8
6.3
5.8
4.3
5.0
2.9
2.7
2.5
2.3
2.3
1.8
1.8
1.6
1.6
1.6
1.1
0.9
0.9
0.9
0.7
0.0
es
ia
a
at
ea
ia
i
st
ni
ov
en
an
n
ur
re
og
lte
Ba
d
am
lv
cu
un
ol
r
O
ob
si
M
Bu
M
ar
an
D
M
Tr
a-
an
ris
C
1990-1995 1996-2001 2002-2006
Figura 3 Rata emigrării temporare în străinătate pe regiuni istorice și perioade (‰)

Sursa: Sondaj LTS, fișier cu persoane adulte din gospodării. N=3499.
Exemplu de mod de citire a datelor din grafic: rata plecărilor temporare pentru lucru din Moldova, în perioada 2002-2006, a fost de
28.4‰.

25
20
20
18
15 14
12
11 11
10
9 10
10 8 9 8
4 5
5 3 4
0
Moldova Muntenia Oltenia Crisana- Bucuresti Dobrogea Transilvania Banat
Maramures
pondere plecări la muncă pondere plecări pentru alte motive decât muncă sau comerț
Figura 4 Ponderea persoanelor adulte, de 18+ani, care au lucrat în străinătate sau au fost temporar
plecate pentru motive diferite de muncă sau comerţ, pe regiuni istorice. 1990-2006
N= 3993. Exemplu de lectură: 11% dintre persoanele adulte din gospodăriile incluse în sondaj, din Moldova, au lucrat în
străinătate în perioada 1990-2006.
Tabelul 2 Principalele destinaţii ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 1990-2001

29
Transilvania
Maramureș
Dobrogea
Muntenia
Bucuresti
Moldova
Crișana-
Oltenia
Banat
Total
Israel 26 15 7 15 57 17
Italia 26 11 20 29 20 14 6 17
Ungaria 3 28 14 6 9
Turcia 15 19 7 3 8
Spania 3 7 13 13 6 7
Germania 5 11 29 5 7 6
Canada 7 27 14 4
Grecia 7 7 12 3
Belgia 4 20 2
Serbia 3 22 2
Austria 5 11 2
Suedia 22 1
alte 8 15 0 14 8 0 11 41 11
NR 13 4 14 5 7 33 29 11
100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: Sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în perioada 1990-2001. N=168.
Tabelul 3 Principalele destinaţii ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 2001-2006
Moldova
Muntenia
Oltenia
Dobrogea
Transilvania
Crișana -
Maramureș
Banat
București
Total
Italia 76 21 62 75 42 41 43 75 50
Spania 14 54 21 17 29 4 24
Germania 1 8 13 3 3 29 5
Ungaria 17 6 4
Grecia 3 1 18 13 2
Franţa 1 1 3 3 3 2
alte 6 14 6 13 13 12 7 13 10
NR 2 3 6 4 6 3
100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: Sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în perioada 2002-2006. N=360.
Cine a plecat la lucru în străinătate
gospod. de 6+ pers 55 45
gospod. de 5 pers. 56 44
gospod de 4 pers. 58 42
gospod. de 3 pers 65 35
30 total gospod. 67 33
gospod. de 2 pers. 80 20
gospod de 1 pers. 85 15
0% 20% 40% 60% 80% 100%
gospod. fără experiență de migrație în străinătate
gospod. cu experiență de migrație în străinătate
Figura 5 Ponderea gospodăriilor cu persoane care au lucrat în străinătate pe categorii de gen,

vârstă și rezidenţă
Sursa de date: Sondaj LTS, fișier de bază, ponderat pentru număr de gospodării. Exemplu de mod de citire a datelor: cel puţin
35% dintre gospodăriile actuale de trei persoane au avut experienţa directă a străinătăţii prin cel puţin o persoană care a lucrat
sau a călătorit în străinătate în perioada 1990-2006.
Tabelul 4 Ponderea persoanelor care au lucrat în străinătate pe categorii de vârstă, medii

rezidenţiale și gen
vârsta plecat din bărbaţi femei total
18-29 ani rural 19.0 15.7 17.4
urban 13.7 11.2 12.5
30-59 ani rural 17.5 4.3 11.1
urban 11.4 9.6 10.5
60+ ani rural 0.4 0.7 0.6
urban 0.5 0.5 0.5
Total 11.8 7.1 9.4
Sursa: Sondaj LTS, fișier cu persoane adulte din gospodării. N=3994. Mod de citire: 19% dintre tinerii bărbaţi de 18-29 ani din
rural au lucrat în străinătate în perioada 1990-2006. Datele se referă la vârsta în momentul sondajului și nu la cea asociată cu
momentul plecării în străinătate.

100%
12 15
90%
80% 35
45
70%
60%
50%
88 85
40%
30% 65
55
20%
10%
0%
1990-1995 1996-2001 total 1990-2006 2002-2006
bărbați femei
Figura 6 Plecări la lucru în străinătate pe etape și categorii de gen

Din totalul plecărilor temporare la lucru, în străinătate, în perioada 1990-1995, 88% au fost efectuate de bărbaţi. Sursa: sondaj
LTS, fișier cu plecări pentru lucru în străinătate. N=525.
Tabelul 5 Cine a plecat pentru muncă în străinătate (%)

etape Total
1990-1995 1996-2001 2002-2006
gen femei 12 15 44 34
bărbaţi 88 85 56 66
urban rural 41 48 49 48
urban 59 52 51 52
naţionalitate români 92 89 94 93
31
maghiari 8 10 4 6
alte 1 2 1
Stare civilă căsătorit 88 76 60 66
necăsătorit 7 19 31 26
alte (văduv, divorţat
etc.) 5 6 10 7
educaţie primar 3 3 1 2
gimnazial 2 8 16 13
profes. și liceu 78 79 77 77
superior 17 9 7 9
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Pentru fiecare întrebare sunt calculate
procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de mod de lectură: 56% dintre plecările din perioada 2002-2006 au fost
efectuate de bărbaţi.
Tabelul 6 Plecări pentru lucru în străinătate pe medii rezidenţiale, categorii de vârstă și etape
plecări din categorie de vârstă etape total
1990-1995 1996-2001 2002-2006
rural 15-29 ani 5 12 26 21
rural 30-54 ani 31 33 23 26
rural 55-64 ani 5 3 1
urban 15-29 ani 12 22 18

urban 30-54 ani 49 39 27 32
urban 55-64 ani 10 1 2 3
100 100 100 100
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani.
Intenţii de migraţie pentru muncă
Dobrogea urban 3
regiune istorică și mediu

Criana-Maram.urban 6
Oltenia rural 6
Muntenia rural 7
Bucureti 8
rezidențial
Criana-Maram. rural 9
Muntenia urban 10
Moldova urban 12
Oltenia urban 13
Transilvania rural 13
Banat urban 13
Transilvania urban 14
Dobrogea rural 14
Moldova rural 17
Banat rural 19
gen
femei 7
b»SCBÖJ 15
50-59 ani 2
40-49 ani 9
migr. vârsta
30-39 ani 13
18-29 ani 18
exper.
gosp.cu migr.actual 20
a lucrat în str»in»tate 40
total eBOUJPO 11
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Figura 7 Ponderea persoanelor care doresc să plece la lucru în străinătate în următorul an

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, subeșantion de persoane cu vârsta între 18 și 59 ani. N=973. Exemplu de lectură:
40% dintre persoanele de 18-59 ani care au lucrat în străinătate ar dori să plece din nou la lucru în afara ţării în următorul an.
32
nespecificat 26
alte 13
Germania 3
SUA 4
Spania 20
Italia 34
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Figura 8 Ţările în care, cei cu intenţie de plecare, ar dori să lucreze (%)
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, subeșantion al celor cu intenţie de a pleca la lucru în străinătate. N=106. Exemplu
de lectură: 20 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-59 de ani care ar dori să plece în străinătate la lucru, în următorul
an, vizează Spania ca loc de destinaţie.

non-răspuns 5
bani 3
da, cazare 8
da, relații 13
da, loc de muncă 17
numai planuri 26
nu 27
0 5 10 15 20 25 30
Figura 9 „Aveţi aranjamente făcute pentru plecare?”

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază. Procentele sunt calculate din totalul celor care au declarat că intenţionează să plece
la lucru în străinătate în următorul an de zile și au vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani. N=106. Deși a exista posibilitatea unor
răspunsuri multiple, numărul celor care au indicat mai multe variante este extrem de redus astfel încât am notat ponderile pentru
cei care au dat o singură varianta de răspuns. Exemplu de lectură: 26% dintre cei care au declarat că intenţionează să plece la
lucru în străinătate în următorul an de zile menţionează că nu au numai planuri în acest sens, nu au întreprins nici o acţiune.
33
Tabelul 7 Profilul persoanelor funcţie de gradul de structurare a intenţiei de a pleca la lucru în
străinătate
cu cu intenţie
fără intenţie de cu intenţie intenţie și și resurse
emigrare dar fără plan plan acumulate total
vârsta medie (ani) 39 34 33 30 38
% bărbaţi 46 65 64 48 48
% vorbesc italiana 3 19 12 28 6
% vorbesc spaniola 3 8 2 19 4
% vorbesc engleza 23 45 48 37 26
indice capital relaţional 0.58 1.19 0.95 1.54 0.69
pondere persoane din total
eșantion 84 6 4 6 100
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, persoane de 18-59 ani
Exemplu de mod de lectură: 28% dintre cei care intenţionează să plece la lucru în străinătate și au resurse în acest sens afirmă
că pot vorbi în italiană.
Mijloace pentru plecare și găsire loc de muncă
Tabelul 8 Cum a ajuns migrantul în străinătate (%)

etape Total
1990-1995 1996-2001 2002-
2006
A fost ajutat de cineva la da 22 40 60 52
plecare nu 69 56 38 46
NR 8 4 2 3
Cine l-a ajutat sa plece localnic rudă 5 16 23 19
localnic prieten 7 6 16 13
localnic cunoștinţă 3 3 5 4
alţii 15 20 18 18
nu este cazul 69 56 38 46
NR 0 0 1 0
Unde locuia persoana care l-a în ţară 19 16 13 14
ajutat în ţara de destinaţie 3 15 39 30
în alta ţară 0 4 5 4
nespecificat 78 60 40 48
NR 0 6 3 3
Cum aţi reușit sa găsiţi de lucru contracte intermediate de oficiul 10 7 3 4
în străinătate forţei de muncă
prin firme de intermediere în 22 21 11 14
România
prin rude din străinătate 7 13 27 22
prin prieteni din străinătate 25 24 27 26
34 am întrebat direct la patron 17 13 15 15
altele 12 10 12 12
NR 7 10 5 7
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani.
Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de mod de lectură: 69% dintre cei care
au plecat la lucru în perioada 1990-1995 nu au beneficiat de ajutorul special al unei persoane pentru plecare.
Tabelul 9 “Cum aţi reușit sa găsiţi de lucru în străinătate, prin….?” (%)

ţara unde a lucrat contracte prin oficiul firme de rude din prieteni din întrebat altele NR total
forţei de muncă intermediere străinătate străinătate direct la % N
în România patron
Spania 6 4 32 23 21 11 3 100 95
Italia 0 11 29 31 13 8 8 100 213
Ungaria 3 3 27 40 13 13 0 100 30
Turcia 0 6 13 38 19 13 13 100 16
Germania 6 29 9 18 18 18 3 100 34
Israel 19 66 3 0 0 3 9 100 32
Canada 0 0 0 40 10 50 0 100 10
Grecia 0 42 0 8 25 8 17 100 12
alte ţări 12 14 14 14 12 27 8 100 66
non-răspuns 4 4 0 44 19 4 26 100 27
total 4 14 21 26 14 12 8 100 535
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani, 535 persoane care au lucrat în străinătate în
totalul de 1400 gospodării intervievate.

Tabelul 10 Modalităţi de găsire a locului de muncă în Italia și în Spania, pe etape (%)
contracte prin firme de rude din prieteni întrebat altele NR total
oficiul forţei intermediere străinătate din direct la
% N
perioada de muncă în România străinătate patron
1996-
Spania 2001 20 50 20 10 100 10
2002-
2006 7 2 30 24 23 11 4 100 84
1996-
Italia 2001 17 21 21 13 21 8 100 24
2002-
2006 11 31 32 14 6 6 100 176
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani
Tabelul 11 Unde și cum a lucrat migrantul?

etape total
1990-1995 1996- 2002-
2001 2006
În ce domenii aţi lucrat? agricultură 14 14 16 15
construcţii 41 42 28 32
menaj 0 7 28 20
altele 44 32 26 29
NR 2 5 3 3
Aţi muncit legal sau ilegal pe legal 53 57 31 39
durata acestei plecări? clandestin 34 31 53 46
și legal și clandestin 8 7 9 8 35
NR 5 6 7 6
V-aţi legalizat situaţia în timpul nu, nici nu am încercat 68 58 53 55
plecării respective pentru nu, deși am încercat 0 10 28 23
muncă? da 12 28 13 15
NR 20 5 6 7
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Pentru fiecare întrebare sunt calculate
procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de mod de lectură: 41% dintre plecările la lucru din perioada 1990-1995 au fost
pentru muncă în construcţii.
100% 0
3 6 8 6 9
90% 5 non-răspuns
13 7 8
80%
legal și clandestin 26
70% 56
60% 40 78 45
50%
clandestin 78
40%
30% 62
20% 42 40 4 39
4
10% legal 13
6
0%
agricultură toate
construcții menaj altele non-răspuns
domeniile
domeniul în care au lucrat
Figura 110 Statutul migranţilor în străinătate pe domenii de lucru

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Exemplu de lectură: 56% din totalul românilor
care au lucrat în agricultură au muncit cu statut clandestin.
36 Tabelul 12 Modul în care au lucrat migranţii în străinătate, pe ţări (%)

În străinătate au lucrat….
clandestin total
clandestin legal și legal non-răspuns % N
Turcia 75 25 0 0 100 16
Italia 60 22 10 9 100 213
Spania 45 28 15 12 100 95
Germania 38 50 0 12 100 34
Ungaria 30 40 17 13 100 30
Grecia 25 75 0 0 100 12
Israel 6 94 0 0 100 32
Canada 0 100 0 0 100 10
SUA 0 100 0 0 100 9
alte ţări 37 47 4 12 100 57
non-răspuns 37 56 0 7 100 27
total ţări 45 39 8 9 100 535
Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Exemplu de lectură: 60% din totalul românilor
care au lucrat în Italia au muncit cu statut clandestin.

Focșani și Alexandria ca microregiuni contrastante
100%
90%
80%
49.5
70% 61.6
60% 82.3 77.3
50%
40%
etapa
30% 36.3
2002-2006
29.1 etapa
20% etapa
14.9 1996-2001 1990-1995
10% 14.9
14.2
7.8 9.3
0% 2.8
rural urban rural urban
Alexandria Focsani
Figura 11 Plecări la muncă în străinătate pe microregiuni, medii rezidenţiale și etape

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni
Exemplu de lectură: 82.3% din totalul plecărilor pentru muncă în străinătate, din microregiunea rurală Alexandria-Teleorman,
au fost înregistrate în perioada 2002-2006.
37
Tabelul 13 Plecări temporare pentru lucru în străinătate, pe origini, destinaţii și perioade (%)
Microregiunea Alexandria* Microregiunea Focșani**
1990-1995 1996-2001 2002-2006 1990-1995 1996-2001 2002-2006
Spania 20.0 76.6 86.3 Italia 62.6 83.3 84.6
Germania 16.0 2.3 4.9 Turcia 12.1 3.0 0.4
Israel 12.0 3.4 Germania 5.5 0.7 1.0
SUA 8.0 5.1 2.0 Franţa 4.4 1.1 0.2
Franţa 8.0 0.6 1.3 Israel 3.3 1.1 0.2
Turcia 8.0 0.6 Grecia 3.3 4.1 2.3
Libia 6.0 0.6 Elveţia 3.3 0.4
Iugoslavia 6.0 0.6 Spania 2.2 1.9 3.3
Italia 2.9 2.7
Olanda 2.9 0.4
alte 16.0 4.6 1.5 alte 3.3 3.0 5.6
non-răspuns 0.9 non-răspuns 1.9 2.1
Total % 100 100 100 Total % 100 100 100
N 50 175 968 N 91 269 518
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni. Exemplu de lectură: 84.6% din totalul plecărilor la muncă din microregiunea
Focșani-Vrancea în perioada 2002-2006 au avut ca destinaţie Italia. *Microregiunea AlexandriaTeleorman: Alexandria,
Poroschia, Călinești, Drăgănești-Vlașca, Furculești, Necșești(Lăceni), Piatra, Ţigănești, Viișoara, Nenciulești, Frăsinet.
Microregiunea Focșani-Vrancea**: Focșani, Câmpineanca, Golești, Garoafa, Gura Caliţei, Nănești, Poiana Cristei, Suraia,
Tănăsoaia, Vânători. În cele două microregiuni au fost intervievate cate 400 persoane din gospodării cu experienţă de migraţie
în străinătate (cu persoane care au fost sau sunt plecate).
Tabelul 14 Mod de plecare și de ocupare în străinătate, pe microregiuni de plecare (%)
Microregiunea Alexandria- Microregiunea Focșani-
Teleroman Vrancea
Masculin Feminin Masculin Feminin
Aţi fost ajutat de da 35.5 57.7 56.6 69.0
cineva la plecare? nu 61.5 39.2 43.2 25.4
NR 2.9 3.1 0.2 5.6
100 100 100 100
Cum aţi reușit să contracte intermediate de oficiul
găsiţi de lucru la forţei de muncă 0.7 0.6 1.4 1.3
plecare prin firme de intermediere în
România 2.8 4.4 0.2 0.9
prin firme de intermediere din
străinătate 2.9 3.7 9.1 2.5
prin rude din străinătate 26.1 34.4 31.3 49.2
prin prieteni din străinătate 27.2 26.7 32.7 29.2
am întrebat direct la patron 28.8 20.0 18.8 6.9
altele 8.2 6.2 5.5 6.6
NR 3.2 4.0 1.1 3.4
100 100 100 100
În ce domenii aţi agricultură 17.5 16.7 6.6 3.8
lucrat? construcţii 58.5 3.3 60.5 9.4
menaj 4.6 53.8 3.4 46.7
altele 18.2 24.0 28.8 36.1
NR 1.2 2.1 0.7 4.1
100 100 100 100
38 Aţi muncit legal legal 34.8 42.7 30.2 35.1
sau ilegal pe durata clandestin 40.8 37.7 39.6 31.3
acestei plecări? și legal și ilegal 21.1 16.5 27.9 29.5
NR 3.2 3.1 2.3 4.1
100 100 100 100
N (număr plecări ) 681 520 560 319
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni – plecări pentru muncă.
Exemplu de lectură: 40.8% dintre plecările bărbaţilor din microregiunea Alexandria care au muncit în străinătate au fost
asociate cu muncă ilegală la destinaţie. Calculele sunt făcute prin raportare la numărul de plecări pentru muncă în perioada
1990-2006 pentru cele 800 persoane intervievate în cele două microregiuni, nu la numărul de persoane.

Tabelul 15 Profil de migraţie și de dezvoltare pentru comunităţile incluse în sondajele
microregionale
Localitate Sat Ponderea plecărilor la qlife % plecări sat …. Rata
lucru în străinătate din neoprotestanţi navetismului
total perioadă 1990-2006 din total plecări 1990
1990- 1996- 2002-
1995 2001 2006
Microregiunea Alexandria .
ALEXANDRIA 7.8 14.9 77.3 5.3 14.4 37.7
FRĂSINET FRĂSINET 13.6 13.6 72.9 . 0.0 central 23.8
VIIȘOARA VIIȘOARA 8.7 19.6 71.7 140.7 2.2 periferic 26.9
NECȘEȘTI LĂCENI 7.9 19.7 72.4 117.6 0.0 periferic 186.9
POROSCHIA CALOMFIREȘTI 7.1 7.1 85.7 97.7 0.0 central 20.6
CĂLINEȘTI CĂLINEȘTI 4.5 9.1 86.4 111.9 4.5 central 57.2
ŢIGĂNEȘTI ŢIGĂNEȘTI 2.6 26.5 70.9 118.0 60.7 central 18.3
DRĂGĂNEȘTI- DRĂGĂNEȘTI
VLAȘCA VLASCA 1.3 8.0 90.7 98.0 0.0 central 122.4
POROSCHIA POROSCHIA 0.0 10.0 90.0 97.7 3.3 central 12.9
FURCULEȘTI FURCULEȘTI 0.0 6.2 93.8 -0.2 31.7 periferic 15.7
NENCIULEȘTI NENCIULEȘTI 0.0 13.6 86.4 . 48.1 central 11.7
PIATRA PIATRA 0.0 7.1 92.9 25.2 2.4
Microreg.Focșani 0.0 . .
FOCȘANI 14.2 36.3 49.5 92.8 0.0 33.1
SURAIA SURAIA 22.7 30.3 47.0 60.3 0.0 central 100.0
CÂMPINEANCA CÂMPINEANCA 20.0 40.0 40.0 120.9 0.0 central 183.5
GOLEȘTI GOLEȘTI 14.6 34.1 51.2 169.8 0.0 central 38.5 39
POIANA CRISTEI POIANA CRISTEI 11.8 26.5 61.8 -55.3 0.0 periferic 11.2
GAROAFA STRĂJESCU 10.2 18.6 71.2 76.3 0.0 periferic 107.3
CÂMPINEANCA PIETROASA 10.0 43.3 46.7 120.9 0.0 central 11.0
GURA CALIŢEI GURA CALIŢEI 8.2 31.1 60.7 -93.4 0.0 periferic 8.2
TĂNĂSOAIA MARTINEȘTI 7.2 26.3 66.5 -77.0 0.0 central 20.3
NĂNEȘTI NĂNEȘTI 5.3 37.9 56.8 -59.6 0.0 periferic 33.6
POIANA CRISTEI DEALU CUCULUI 3.1 12.5 84.4 -55.3 0.0 periferic 34.2
VÂNĂTORI RĂDULEȘTI 0.0 25.5 74.5 116.7 0.0 periferic
Tabelul 16 Profilul migranţilor funcţie de perioada și microregiunea de plecare

Microregiunea Alexandria Microregiunea Focșani
1990-1995 1996-2001 2001-2006 1990-1995 1996-2001 2001-2006
bărbaţi * 84.0 62.9 54.1 75.8 66.2 60.2
necăsătoriţi* 8.0 8.6 16.1 3.3 16.4 22.0
romi* 0.0 1.1 10.1 0.0 0.0 0.6
neoprotestanţi* 6.0 38.3 22.7 0.0 0.0 0.0
abs. gimnaziu* 22.0 4.0 18.4 4.4 4.5 11.6
abs. profesională* 32.0 18.9 13.7 23.1 34.9 28.6
abs. liceu* 20.0 36.6 36.0 49.5 48.7 40.0
abs. inv. superior* 16.0 17.7 9.3 4.4 4.5 4.2
orășeni* 54.8 30.3 29.0 29.7 25.7 18.1
nivel mediu de
dezvolt.localit. de
plecare 57 74 56 41 24 11
*variabile dihotomice codificate cu 1 pentru prezenţa atributului și cu 0 pentru absenţă. Exemplu de lectură:
40

Consecinţe și proiecte
Venituri și investiţii din migraţie
Vlad Grigoraș
Migraţia internaţională apare la nivel discursiv ca fiind unul dintre motoarele principale de schimbare
atât a standardului de viaţă al indivizilor (prin creșterea substanţială a nivelului veniturilor) cât și a stilului
lor de viaţă (prin schimbări ale necesităţilor și așteptărilor privind tipul de consum) după 1989. În acest
sens, peste 80% dintre cei intervievaţi consideră că cei care merg să lucreze în străinătate au un nivel
de bunăstare mai ridicat decât ceilalţi indivizi (această percepţie nu pare a fi influenţată de experienţa
personală de migraţie – Tabelul 314).
În ce măsură este această percepţie confirmată de realitate, altfel spus în ce măsură modifică într-
adevăr experienţa de migraţie internaţională (de tip temporar) tipul de consum? Câte gospodării au în
prezent surse de venit din migraţie și care este importanţa acestor surse de venit? Sunt banii din migraţie
investiţi și dacă da, ce anume preferă indivizii să realizeze cu aceste venituri? Acestea sunt câteva dintre
întrebările la care capitolul de faţă încearcă să răspundă.
Venituri din migraţia internaţională

Strategiile de a „aduce bani în ţară” sunt diverse (unii indivizi preferă să economisească bani o perioadă
mai lungă pentru a-i trimite apoi spre investire în ţară, alţii cumpără chiar ei bunuri de lungă durată din
străinătate sau trimit bani în mod frecvent) – ceea ce face imposibilă estimarea fluxului de venituri din 41
străinătate în prezent. Putem să apreciem însă care este ponderea gospodăriilor ce au în prezent ca sursă
de venit bani din străinătate prin identificarea familiilor cu membri ce lucrează în străinătate și a celor cu
foști membri ce lucrează în străinătate și care trimit încă bani și/sau pachete în ţară.
Astfel, peste 5% dintre gospodăriile anchetate la nivel naţional au în prezent cel puţin un membru
plecat pentru muncă în străinătate (Tabelul 1). Este foarte probabil ca aceste gospodării să primească
bani de la persoanele plecate, cu atât mai mult cu cât peste 50% dintre ele includ cel puţin o persoană
plecată în străinătate căsătorită cu cineva aflat în ţară. Alături de aceste gospodării cu migranţi, alte 2%
au foști membri care sunt plecaţi în străinătate și trimit încă pachete sau bani.
Tabelul 1 Gospodării cu membri plecaţi în străinătate pentru muncă sau cu foști membri ce trimit
pachete/bani în ţară, (%)
% gospodării
Gospodării cu un membru plecat în străinătate pentru muncă 3,9
Gospodării cu 2 sau mai mulţi membri plecaţi în străinătate pentru muncă 1,4
Gospodării cu foști membri ai gospodăriei plecaţi în străinătate ce trimit bani sau pachete 2,1
Cu siguranţă, pe lângă indivizii ce pot fi identificaţi ușor ca aducând bani în gospodăriile din
care fac sau au făcut parte, există și alţii ce trimit bani în ţară către rude/prieteni, însă probabil numărul
acestora este și mai redus. Prezenţa unor astfel de persoane este confirmată și de datele noastre – dintre
cele 12 cazuri care au declarat că cea mai importantă sursă de venit în ultima lună a provenit de la „alte
persoane aflate în străinătate”, cinci gospodării nu au nici un membru sau fost membru plecat în prezent
în străinătate15.
14 Se observă totuși că cei care nu au experienţă de migraţie nu au putut aprecia într-o măsură mai mare dacă cei
care lucrează în străinătate sunt mai înstăriţi (circa 12% dintre ei au răspuns NS/NR comparativ cu maxim 9% în cazul celorlalţi
respondenţi).
15 În această situaţie numărul de cazuri este mai puţin relevant, semnificativ fiind doar faptul că în eșantion există astfel
de gospodării.
Indiferent de sursa banilor, observăm că 5% din indivizii care apreciază că viaţa lor în prezent este mai
bună decât cea de acum câţiva ani menţionează că schimbarea se datorează în principal banilor proveniţi
din migraţie.
Investiţii realizate cu venituri din migraţia internaţională

Imaginea în prezent a posibilelor surse de venit din migraţie nu este însă suficientă, fiind important să
urmărim și care este amploarea resurselor aduse în ţară în decursul a atâtor ani de migraţie internaţională.
Impactul direct al migraţiei externe poate fi ușor „contabilizat” prin analiza investiţiilor realizate cu banii
proveniţi din munca în străinătate. Analiza investiţiilor ne permite totodată să urmărim în ce măsură
gospodăriile investesc banii în activităţi producătoare de venit sau dimpotrivă doar în bunuri de lungă
durată ce nu aduc profit.
Datele la nivel naţional ne indică faptul că în ultimii cinci ani de zile o parte semnificativă a românilor
a investit în bunuri de lungă durată: 50% dintre români și-au cumpărat electrocasnice, 37% și-au extins/
modernizat locuinţa iar 16% și-au cumpărat autoturisme, etc. (Tabelul 4). Indiferent însă de bunurile
cumpărate, circa 10% din investiţii au fost realizate cu ajutorul veniturilor din migraţie (Tabelul 5). Dacă
ne restrângem analiza doar la indivizii ce au cumpărat bunuri cu bani din migraţie externă observăm că
peste 50% dintre aceștia au investit în extinderea/modernizarea locuinţei și că același procent a investit
și în cumpărarea de bunuri electrocasnice. O pondere consistentă (circa 21%) o au și gospodăriile ce au
cheltuit în ultimii cinci ani bani din migraţie pentru a cumpăra unul sau mai multe autoturisme.
Datele la nivel regional (prin cumularea informaţiilor privind microregiunea Alexandria din Teleorman
și Focșani din Vrancea) ne permit să analizăm cu mai mare acurateţe modul în care indivizii cheltuiesc
banii proveniţi din munca în străinătate, întrucât în acest caz eșantionul de migranţi este mai consistent
și numărul celor care au cumpărat bunuri cu bani din străinătate este mult mai mare. Eșantionul regional
42 ne oferă posibilitatea totodată să diferenţiem consumul indivizilor în funcţie de mediul rezidenţial (chiar
dacă mediul urban este reprezentat doar de indivizi ce locuiesc în orașe de până la 200.000 locuitori).
Datele din Tabelul 2 ne permit să concluzionăm:
• Dintre cei care au utilizat în ultimii 5 ani bani din migraţie pentru cumpărarea de bunuri sau realizarea
de alte investiţii, 72% din mediul rural și 84% din mediul rural au cumpărat/construit locuinţe sau și-
au extins/modernizat locuinţele existente. Construirea unei locuinţe este o strategie mai răspândită
în rândul celor ce locuiesc în mediul rural comparativ cu cei ce locuiesc în mediul urban, cei din urmă
preferând să îmbunătăţească confortul caselor existente.
• Aproape trei sferturi dintre indivizi (cu diferenţe mici între cele două medii) au cumpărat cu bani din
migraţie bunuri electrocasnice.
• Cumpărarea unui autoturism este una dintre strategiile răspândite de cheltuire a banilor (circa 30%
dintre respondenţii ce au investit banii din migraţie preferând-o – cu ușoare diferenţe între mediul
urban și cel rural).
• În ceea ce privește activităţile productive, observăm existenţa unor diferenţe clare între strategiile
indivizilor din mediul urban și cele ale celor din mediul rural – dacă în mediul rural gospodăriile
investesc banii în principal în activităţi în domeniul agriculturii (cumpără terenuri sau îngrijesc
terenurile pe care le deţin deja și cumpără mașini agricole) în mediul urban indivizii au fost interesaţi
într-o proporţie mai mare de investirea în alte tipuri de afaceri.
• Dacă comparăm cele două microregiuni (Alexandria și Focșani) observăm că în Focșani procentul
gospodăriilor cu experienţă de migraţie care au făcut investiţii în ultimii cinci ani cu bani din străinătate
este mult mai mare decât în zona Alexandria – 62% faţă de 35%. Mai mult decât atât, structura
cheltuielilor făcute cu bani din străinătate diferă foarte mult în cele două microregiuni – explicabil
probabil prin experienţa diferită de migraţie. Astfel, chiar dacă în Teleorman procentul celor care și-
au extins/modernizat locuinţele este mai ridicat decât în Vrancea, în zona Focșaniului indivizii și-au
construit locuinţe, cumpărat terenuri, investit în autoturisme sau în bunuri electrocasnice, etc. într-o
măsură mult mai mare (Tabelul 8).

Tabelul 2 Procentul celor care au investit în diferite bunuri, în totalul celor care au investit cu
venituri din migraţie externă, pe medii
Mediul Mediul Mediul Mediul
rural urban rural urban
Cumpărat locuinţă 11 17 Îngrijire teren agricol 43 2
Construit locuinţă 27 13 Cumpărat mașini 5 0
agricole
Extins/modernizat locuinţă 59 76 Deschiderea unei afaceri 2 12
Cumpărat autoturism 28 37 Cumpărat electrocasnice 69 74
Cumpărat terenuri pentru construire case 8 4 Turism 11 26
Cumpărat terenuri pentru agricultură 14 1 Cumpărat calculator 13 34
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion regional (Teleorman și Vrancea)
Numărul de cazuri pentru mediul urban este 295, iar cel pentru mediul rural este de 93.
Plecările în străinătate au avut, se pare, un impact mai mare asupra consumului de bunuri de lungă
durată decât datele de mai sus o arată –dintre respondenţii ce au în gospodărie membri ce au plecat în
străinătate după 1989 peste 22% au declarat că migraţia cuiva în străinătate a adus modificări ale locuinţei
și 31% că experienţa în străinătate a dus la schimbări ale bunurilor cumpărate în general (Tabelul 9 și Tabelul
11). Aceste procente sunt mult mai mari faţă de procentele gospodăriilor cu experienţă de migraţie după
1989 care au investit în diferite bunuri cu bani din străinătate (Tabelul 7). Observăm că dintre cei care
au declarat că plecările în străinătate au adus modificări în locuinţă, doar 38% și-au modificat locuinţa
(cumpărare/construire de locuinţă sau extindere/modernizare) cu bani din afară, 32% cu bani din ţară iar
29% nu au adus modificări deloc, fapt ce susţine ideea că migraţia nu a adus schimbări ale stilului de viaţă
doar prin banii din munca în străinătate, ci și prin modificări de valori, așteptări, necesităţi.
Datele de mai sus ne arată faptul că indivizii ce merg în străinătate cumpără într-o măsură mai mare
bunuri de folosinţă îndelungată pentru confort (autoturisme, bunuri electrocasnice) și mai puţin bunuri
43
ce pot fi folosite în activităţi productive. Ne întrebăm însă dacă tendinţa de a investi în astfel de bunuri
este doar o caracteristică a migranţilor sau apare în aceeași măsură și la alţi indivizi cu caracteristici
socio-economice similare (educaţie, venituri, mediu rezidenţial, etc.). Datele din Tabelul 12 ne indică
următoarele lucruri:
• Cei mai importanţi predictori ai numărului de bunuri de lungă durată din gospodărie sunt indicatorii
clasici ce pot oferi o imagine indirectă a nivelului veniturilor existente în gospodărie în prezent sau
pe termen mediu – valoarea cheltuielilor din gospodărie, numărul de persoane salariate, nivelul de
educaţie maxim al adulţilor și mediul rezidenţial.
• Indicatorii privind migraţia indivizilor din gospodărie sunt semnificativi statistic – astfel încât
gospodăriile ce au persoane care au muncit după 1989 sau persoane ce au făcut trafic după 1989
în comparaţie cu gospodării similare pe celelalte caracteristici dar care nu au avut experienţă de
migraţie.
Concluzii
1. Circa 7% dintre gospodării beneficiază în prezent de venituri din migraţie internaţională. 5% dintre
gospodăriile ce menţionează că trăiesc mai bine în prezent comparativ cu ultimii ani menţionează
totodată că acest lucru se datorează veniturilor din migraţie.
2. Circa 10% din volumul fiecărui tip de investiţie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul
veniturilor din migraţia internaţională. În ceea ce privește tipul cheltuielilor – cele mai importante
sunt investiţiile în locuinţă (extindere/modernizare dar și construcţie sau cumpărare), urmate de
cumpărare de bunuri electrocasnice, mașini și alte bunuri de lungă durată. Activităţile productive
finanţate cu bani din migraţie par a fi diferite în funcţie de mediul rezidenţial – în mediul rural banii
sunt investiţi în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiţi în alte
tipuri de afaceri.
3. Gospodăriile cu migranţi par a avea un număr mai mare de bunuri de lungă durată comparativ cu
gospodăriile ce au același profil socio-economic dar fără experienţă de migraţie.
Anexă
Tabelul 3 Procentul celor care consideră că cei care au lucrat în străinătate ajung mai înstăriţi, în
funcţie de experienţa de migraţie.
Experienţă migraţie
Intenţie
lucrat călătorit Cu migranţi Fără migranţi Total
migraţie
Da 87 84 88 85 82 83
Nu 5 8 7 8 7 7
NȘ/NR 8 9 5 7 12 10
Total 100 100 100 100 100 100
Total N 97 146 82 189 886 1400
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază
Tabelul 4 Gospodării care au investit bani în diferite bunuri în ultimii cinci ani de zile, (%)
% %
Cumpărat locuinţă 5 Îngrijire teren agricol 31
Construit locuinţă 8 Cumpărat mașini agricole 3
Extins/modernizat locuinţă 37 Deschiderea unei afaceri 3
Cumpărat autoturism 16 Cumpărat electrocasnice 48
Cumpărat terenuri pentru construire case 4 Turism 16
Cumpărat terenuri pentru agricultură 3 Cumpărat calculator 21
44 Tabelul 5 Tipul de venit pentru realizarea diferitelor tipuri de investiţii, (%)

venituri venituri
realizate în realizate în NR Total Total N
ţară străinătate
Cumpărat locuinţă 80 10 10 100 71
Construit locuinţă 76 11 13 100 114
Extins/modernizat locuinţă 82 11 7 100 521
Cumpărat autoturism 79 10 11 100 219
Cumpărat terenuri pentru construire case 82 12 6 100 51
Cumpărat terenuri pentru agricultură 88 12 0 100 43
Îngrijire teren agricol 91 3 5 100 429
Cumpărat mașini agricole 79 18 3 100 38
Deschiderea unei afaceri 78 13 10 100 40
Cumpărat electrocasnice 82 8 9 100 678
Turism 84 8 8 100 219
Cumpărat calculator 84 7 9 100 294
Tabelul 6 Procentul celor care au cumpărat diferite bunuri cu bani din migraţie din total persoane
care au investit cu bani din străinătate, date la nivel naţional (N=103)
% %
Cumpărat locuinţă 7 Îngrijire teren agricol 14
Construit locuinţă 12 Cumpărat mașini agricole 7
Extins/modernizat locuinţă 53 Deschiderea unei afaceri 5
Cumpărat autoturism 21 Cumpărat electrocasnice 54
Cumpărat terenuri pentru construire case 6 Turism 17
Cumpărat terenuri pentru agricultură 5 Cumpărat calculator 19

Tabelul 7 Gospodării care au investit bani în diferite bunuri în ultimii cinci ani de zile, ca procent
din total indivizi care au fost în străinătate după 1989
Da, din
Da, din
Nu bani din Da, NR Total Total N
bani din
ţară
Cumpărat locuinţă 92 5 2 1 100 461
Construit locuinţă 89 7 3 1 100 461
Extins/modernizat locuinţă 54 33 10 3 100 460
Cumpărat autoturism 75 19 5 2 100 461
Cumpărat terenuri pentru construire case 95 4 1 0 100 461
Cumpărat terenuri pentru agricultură 95 3 1 0 100 461
Îngrijire teren agricol 72 24 3 1 100 461
Cumpărat mașini agricole 95 3 1 0 100 460
Deschiderea unei afaceri 94 4 1 1 100 460
Cumpărat electrocasnice 40 45 11 4 100 461
Turism 73 21 4 2 100 461
Cumpărat calculator 72 22 4 2 100 460
Tabelul 8 Procentul celor care au investit în diferite bunuri, în totalul celor care au investit cu
venituri din migraţie externă, pe microregiuni
Teleorman Vrancea Teleorman
Cumpărat locuinţă 12 13 Îngrijire teren 23
agricol
Construit locuinţă 13 30 Cumpărat 5
mașini agricole 45
Extins/modernizat locuinţă 70 60 Deschiderea 4
unei afaceri
Cumpărat autoturism 21 35 Cumpărat 57
electrocasnice
Cumpărat terenuri pentru construire case 2 10 Turism 16
Cumpărat terenuri pentru agricultură 3 15 Cumpărat 21
calculator
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion regional (Telorman și Vrancea)
Numărul de cazuri pentru Teleorman este 141, iar cel pentru Vrancea este de 247.
Tabelul 9 Procentul celor care au declarat că migraţia în străinătate a cuiva din gospodărie a adus
schimbări legate de locuinţă, în funcţie de numărul de persoane ce au fost la muncă în străinătate
după 2000
Numărul de persoane din gospodărie care au fost la Faptul că cineva din gospodărie a fost în străinătate a adus
muncă în străinătate după 2000 schimbări legate de locuinţă?
Da Nu NS/NR Total Total N
nici o persoană 13 68 19 100 329
o persoană 42 47 11 100 111
două sau mai multe persoane 62 38 0 100 21
Total 22 62 16 100 461
Tabelul 10 Indivizi care au investit în ultimii cinci ani în locuinţă și care consideră că migraţia în
străinătate le-a adus schimbări legate de locuinţă, (%)
Gospodăria
a investit Da, din
Da, din bani
în ultimii Nu bani din Da, NR Total Total N
din ţară
cinci ani străinătate
pentru…
Faptul că cumpărat
89 6 5 0 100 103
cineva din locuinţă?
gospodăria construit
dvs. a fost 79 10 10 2 100 103
locuinţă?
pentru o Da
extins
vreme în 40 28 29 2 100 102
locuinţă?
străinătate,
Oricare
a adus, 29 32 38 100 99
dintre cele 3
pentru dvs.,
schimbări cumpărat
94 5 1 1 100 284
legate de locuinţă?
locuinţă? construit
93 5 1 1 100 284
locuinţă?
Nu
extins
58 34 6 2 100 284
locuinţă?
Oricare
55 42 3 100 276
dintre cele 3
Tabelul 11 Procentul celor care au declarat că migraţia în străinătate a cuiva din gospodărie a
46 adus schimbări legate de locuinţă, în funcţie de numărul de persoane ce au fost la muncă în
străinătate după 2000
Faptul că cineva din gospodărie a fost în străinătate a avut efecte
numărul de persoane din gospodărie care au fost la asupra bunurilor cumpărate?
muncă în străinătate după 2000 Da Nu NS/NR Total Total N
nici o persoană 23 58 19 100 329
o persoană 44 44 12 100 111
două sau mai multe persoane 90 10 0 100 21
Total 31 52 16 100 461
Tabelul 12 Predictori ai numărului de bunuri de lungă durată din gospodărie

B Beta P
Mărimea gospodăriei 0,18 0,12 0,00
Valoarea cheltuielilor în ultima lună per capita 0,23 0,25 0,00
Număr salariaţi în gospodărie 0,50 0,22 0,00
Oraș peste 30.000 locuitori versus sat 0,74 0,15 0,00
Oraș sub 30.000 locuitori versus sat 0,42 0,06 0,02
Nivel maxim de educ. al adulţilor din gospodărie „profesională-post-liceală” versus
„fără școală-gimnaziu” 1,43 0,29 0,00
Nivel maxim de educ. al adulţilor din gospodărie „universitar și post-universitar”
versus „fără școală-gimnaziu” 2,42 0,40 0,00
Prezenţa de membri care au muncit în străinătate după 1989 0,32 0,06 0,01
Prezenţa de membri care nu au muncit în străinătate după 1989 dar au făcut trafic 0,94 0,05 0,02
R^2 0,46
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază Variabila dependentă este un indice aditiv al bunurilor pe care gospodăria le
deţine (autoturism, telefon mobil, frigider, cablu/antenă parabolică, televizor color, video, congelator, mașină de spălat
automată, computer, acces la internet, geamuri termopan)

47
48

Orientarea antreprenorială
Alexandru Toth, Georgiana Toth
Atât migraţia pentru muncă, cât și antreprenoriatul reprezintă strategii de viaţă, soluţii adoptate de
indivizi și gospodării pentru a face faţă provocărilor economice cu care se confruntă la un moment dat.
Prin analizele din acest capitol ne propunem să răspundem la întrebarea care este relaţia dintre migraţie
și orientare antreprenorială în România anului 2006.
Migraţia pentru muncă generează o serie de capitaluri, dintre care cel economic este cu siguranţă cel
mai important, însă nu trebuie uitat și capitalul uman și cel social. Banii proveniţi din munca în străinătate
contribuie în cel mai multe cazuri la o îmbunătăţire a nivelului de trai al gospodăriilor de migranţi, ei fiind
utilizaţi – după cum arată și acest sondaj (vezi capitolul Venituri și investiţii din migraţie) – în îmbunătăţirea
condiţiilor de locuit și achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată. Experienţa muncii în străinătate
poate conduce însă și la acumularea unor noi cunoștinţe și aptitudini, valori, stiluri de viaţă precum și
la dezvoltarea reţelelor sociale la care migrantul participă. Toate aceste resurse au teoretic un potenţial
crescut pentru a fi utilizate în sensul dezvoltării unor activităţi economice pe cont propriu. Pe de altă
parte, atât emigrarea temporară, cât și spiritul antreprenorial presupune asumarea riscurilor la care se
expune cel care se orientează spre asemenea strategii de viaţă.
Valorizarea asumării riscului se asociază semnificativ doar cu experienţa de muncă în străinătate (figura
2). Astfel aproape 90% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că pentru a reuși în viaţă este
important și foarte important să știi să riști, comparativ cu 70% care împărtășesc această opinie la nivelul
celorlalte categorii de populaţie.
49
Figura 12 Distribuţia celor care consideră că azi în România pentru a reuși în viaţă este
important pentru o persoană să știe să riște (% cumulate ale răspunsurilor “important” și “foarte
important”)
TOTAL ESANTION 69
Lucru 89
Călătorie 73
Intenție 72
Gospodărie cu 71
migrant
Gospodărie 65
non-migrant
0 20 40 60 80 100
Numărul antreprenorilor efectivi este relativ redus la nivelul populaţiei pe ansamblu. Datele din sondaj
indică aproximativ 10% din populaţia adultă ca fiind întreprinzători pe cont propriu sau având pe cineva
din gospodărie cu o afacere proprie. Pe ansamblu predomină afacerile în sectoare non-agricole, îndeosebi
în comerţ și servicii. În rândul celor care au lucrat sau călătorit în străinătate ponderea de antreprenori
este semnificativ mai mare: 16%, respectiv 23%.
Figura 13 Ponderea celor care au o afacere sau desfășoară o activitate independentă pe sectoare
de activitate (%)
Doar în agricultură Doar în sector non-agricol În ambele
TOTAL ESANTION 2 7 1
Lucru 3 11 3
Călătorie
2 19 1
Intenție 10
Gospodărie cu migrant 3 10 1
Gospodărie non-migrant 2 4 0.3
Teleorman 2 4
Vrancea 1 4 1
0 5 10 15 20 25 30
Ponderea celor care în ultimii 5 ani au investit bani în deschiderea unei afaceri este foarte mică pe
ansamblul eșantionului – doar 3%, în timp ce din rândul celor care au experienţă de lucru în străinătate
10% au făcut astfel de investiţii. De asemenea în rândul celor care au călătorit în străinătate această
pondere este semnificativ mai mare decât cea la nivelul gospodăriilor fără experienţă a străinătăţii.
Asocierea între investiţia în afaceri și cele două tipuri de experienţă a străinătăţii16 – lucru și călătorie – au
foarte probabil însă determinări diferite17. În cazul experienţei de lucru, o parte din capitalul acumulat
prin munca în străinătate a fost folosit în scopuri productive, în timp ce în cazul experienţei de călătorie,
50 asocierea este explicabilă prin resursele economice de care dispune antreprenorul și care i-au permis
acestuia să călătorească în străinătate.
Figura 14 Ponderea celor care în ultimi 5 ani au investit bani în deschiderea unei afaceri (%)
TOTAL ESANTION 3
Lucru 10
Călătorie 9
Intenție 1
Gospodărie cu migrant 2
Gospodărie non-migrant 1
Teleorman 2
Vrancea 4
0 5 10 15 20
În afară de comportamentul de întreprinzător, am inclus în sfera mai generală a orientării antreprenoriale

intenţia de a dezvolta o afacere și disponibilitatea spre începerea unei afaceri18.
În cadrul strategiilor de viaţă pe termen scurt și mediu, deschiderea unei afaceri este relativ puţin
întâlnită la nivelul populaţiei adulte a României – doar 11% au în plan să înceapă o afacere în următorii
16 Asociere semnificativă pentru p=0,05, determinată pe baza analizei reziduurilor standardizate ajustate.
17 Numărul mic de cazuri din eșantion nu permite o analiză de profunzime care să valideze statistic această afirmaţie,
însă intuitiv ipoteza este una pertinentă și foarte plauzibilă.
18 Pentru o analiză asupra tipurilor de orientări antreprenoriale, vezi D.Sandu, 1999, Spaţiul social al tranziţiei, Polirom,
pp. 97-129

2-3 ani (Figura 1). Analizând însă în funcţie de experienţa străinătăţii, se constată că cei care au muncit
în străinătate, precum și cei care intenţionează să plece în străinătate au în plan deschiderea unei afaceri
într-o pondere mai mare decât celelalte categorii. Pentru aproape un sfert din cei care au muncit /
intenţionează să muncească în străinătate, plecarea în străinătate pare să fie o etapă intermediară într-
un plan a cărui finalitate este începerea unei afaceri pe cont propriu.
Figura 15 Distribuţia persoanelor care au în plan în următorii 2-3 ani să deschidă o afacere (%)
TOTAL ESANTION 11
Lucru 27
Călătorie 14
Intenție 23
Teleorman 10
Vrancea 17
0 10 20 30 40 50
Intenţiile de dezvoltare a unor afaceri în următorii doi ani sunt orientate într-o pondere mai mare spre
sectoarele non-agricole decât spre agricultură. Ca și în cazul întrebării referitoare la planuri de a începe
o afacere, intenţiile antreprenoriale se asociază atât cu experienţa de lucru cât și cu intenţia de a pleca în
străinătate. 25% din respondenţii care au lucrat în străinătate și 22% din cei care vor să plece în străinătate 51
și-au exprimat intenţia de a deschide o afacere în următorii doi ani. În același timp doar 5% din cei din
gospodăriile fără experienţă de migraţie au intenţii antreprenoriale.
Figura 16 Ponderea celor care intenţionează să dezvolte o afacere
10
TOTAL ESANTION 8
3
25
Lucru 7
24
16
Călătorie 12
5
22
Intenție 18
6
12
4
5 afacere în general
2
în sector non-agricol
7
Teleorman 6
în agricultură
1
14
Vrancea 13
4
0 5 10 15 20 25 30
Al treilea tip de orientare antreprenorială a fost operaţionalizat prin disponibilitatea individului de a

începe o afacere în cazul în care ar avea banii necesari. Ca și în cazul comportamentului și intenţiilor
antreprenoriale, rezultatele sondajului relevă, o asociere semnificativă între experienţa de migraţie a
individului, atât efectivă cât și prin intenţie, cu dorinţa acestuia de a investi o sumă mare de bani într-o
afacere în condiţiile în care ar avea acești bani. Dacă pe total eșantion naţional 21% dintre respondenţi au
menţionat că ar investi banii într-o afacere, la nivelul celor cu experienţă de muncă și călătorie în străinătate
și a celor care intenţionează să plece în afara ţării, ponderea celor care aleg alternativa antreprenorială în
locul consumului sau economisirii este de 33-35%.
Figura 17 Ponderea celor care în cazul în care ar câștiga o sumă mare de bani ar investi-o într-o
afacere (%)
TOTAL ESANTION 21
Lucru 34
Călătorie 35
Intenție 33
Teleorman 18
Vrancea 28
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Comparând datele din sondajele regionale, se remarcă diferenţe importante între cele două regiuni din
perspectiva ponderii celor care intenţionează sau sunt dispuși să înceapă o afacere. Deși comportamentul
antreprenorial efectiv este răspândit în aceeași măsură și în Vrancea și în Teleorman, antreprenoriatul prin
intenţie sau cel prin dorinţă se regăsește la un segment mai numeros în judeţul din Moldova, decât în cel
din Câmpia Română. O posibilă explicaţie a acestei discrepanţe rezidă în diferenţele dintre caracteristicile
migraţiei din Vrancea și din Teleorman19. Numărul de plecări pentru muncă din Vrancea în perioada
dinainte de 2002 a fost mult mai mare în comparaţie cu Teleorman. Aceasta înseamnă că un număr mai
mare de migranţi din Vrancea se află la a doua sau a treia plecare, fapt care induce și un nivel mai crescut
52 al potenţialului de a investi în afaceri, întrucât nevoile de consum au fost satisfăcute din banii câștigaţi la
primele plecări.
Relaţia dintre experienţa migratorie și orientarea antreprenorială este una semnificativă după cum se
poate observa și din Tabelul 1. Experienţa de lucru în străinătate este într-o relaţie de asociere cu două
din tipurile de orientări antreprenoriale: antreprenoriatul prin comportament și cel prin intenţie. Intenţia
de a porni o afacere se asociază de asemenea și cu intenţia de a pleca în străinătate, în timp ce lipsa de
experienţă migratorie se asociază semnificativ categoriei de non-întreprinzători.
Tabel 1 Asocierea între experienţa străinătăţii și orientarea antreprenorială (% din categoria

definită de tipul de experienţă)
Orientare antreprenorială2
Prin
Non- Prin disponibilitate /
întreprinzător comportament Prin intenţie dorinţă Total
Eșantion naţional 70 10 7 12 100
Tip experienţă a străinătăţii
Lucru 53 18 19 11 100
Călătorie 52 22 11 15 100
Intenţie 56 10 18 16 100
Gospodărie cu migrant 65 13 9 13 100
Gospodărie non-migrant 78 7 4 12 100
Eșantioane regionale
Teleorman 79 6 5 11 100
Vrancea 64 6 13 18 100
Notă: Celulele gri semnifică asocierile pozitive dintre caracteristica de pe linie și cea de pe coloană, rezultate în urma analizei
reziduurilor standardizate ajustate.
19 Vezi capitolul D. Sandu, “Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă:1990-2006” în această lucrare, secţiunea de
tabele și grafice „Focșani și Alexandria ca microregiuni contrastante”.

Analizând factorii care determină orientările antreprenoriale prin intenţie și disponibilitate putem
afirma că (vezi Tabelul 2):Vârsta este un factor care influenţează invers atât intenţia cât și disponibilitatea
de a începe o afacere. Altfel spus, probabilitatea de a avea planuri / înclinaţii antreprenoriale este mai
mare în rândul tinerilor decât în cel al vârstnicilor;
• Bărbaţi sunt mai dispuși să investească într-o afacere, decât femeile. Disponibilitatea de a porni
o afacere este de asemenea influenţată direct de nivelul de educaţie. Statutul de întreprinzător
este mai dezirabil în rândul celor cu un nivel de educaţie mai ridicat.
• Resursele materiale determină intenţia de a porni o afacere, însă nu și disponibilitatea /dorinţa.
Acest fapt poate fi interpretat din perspectiva piramidei nevoilor în sensul că orientarea
antreprenorială, asociată în mod evident cu asumarea unor riscuri, apare ca strategie de viaţă
în câmpul de alegeri posibile ale indivizilor doar după ce sunt satisfăcute nevoile de bază.
Antreprenoriatul nu este o strategie de subzistenţă, ci una de dezvoltare.
• Capitalul relaţional de care dispune un individ influenţează pozitiv antreprenoriatul prin intenţie.
Altfel spus, relaţiile utile de care beneficiază un individ au o importanţă decisivă în pornirea unei
afaceri.
• Variabilele ecologice, cum sunt mediul de rezidenţă sau regiunea nu par să influenţeze semnificativ
nici intenţia și nici disponibilitatea de a începe o afacere.
• Ţinând sub control ceilalţi factori, experienţa de lucru în străinătate este unul din cei mai importanţi
determinanţi ai intenţiei de a porni o afacere, nu însă și ai disponibilităţii spre antreprenoriat.
Faptul de a fi lucrat în străinătate crește foarte mult șansele de a avea intenţii antreprenoriale.
Tabel 2 Predictori ai orientărilor antreprenoriale

Antreprenor prin Antreprenor prin
intenţie disponibilitate / dorinţă
Bărbat (1 da, 0 nu) 1.17 1.72 53
Vârstă 0.96 0.98
Ani de școală 0.98 1.12
Dotarea materială a gospodăriei 1.12 1.01
Nr. investiţii în proprietăţi, bunuri de folosinţă îndelungată în
ultimii 5 ani 1.24 0.99
Capital relaţional 1.10 0.99
Locuiește în urban (1 da, 0 nu) 0.86 1.13
Valorizează riscul (1 da, 0 nu) 1.11 0.92
Locuiește în Transilvania (1 da, 0 nu) 0.91 1.01
Experienţă de lucru în străinătate (1 da, 0 nu) 2.45 0.59
Nagelkerke R2 22% 8%
În tabel sunt prezentaţi coeficienţi Exp(B) rezultaţi în urma a două modele de regresie logistică având ca variabile dependente
intenţia de a porni o afacere și dorinţa de a începe o afacere în condiţiile în care ar dispune de banii necesari. Coeficienţii marcaţi
cu gri sunt semnificativ diferiţi de zero pentru p=0,05.
Concluzii
Migraţia pentru muncă și antreprenoriatul sunt strategii de viaţă strâns legate între ele. Experienţa
muncii în străinătate se asociază pozitiv atât cu comportamentul antreprenorial, cât și cu intenţiile de a
dezvolta o afacere. Pe măsură ce migrantul acumulează capital material, uman și relaţional în străinătate
și își satisface nevoile necesităţile de bază, el tinde să investească acest capital în activităţi productive,
devenind întreprinzător pe cont propriu. Pentru o parte importantă din migranţii români, munca în
străinătate reprezintă o strategie intermediară înainte de punerea în practică a strategiei antreprenoriale
fapt relevat de relaţia puternică dintre experienţa de lucru în afara ţării și orientarea spre antreprenoriat
atât la nivel de comportament, cât și la nivel de intenţie.
54

Mentalităţi
Dumitru Sandu
Tipuri de locuire temporară în străinătate
Funcţie de experienţa de locuire temporară în străinătate (LTS), este relevant să distingem între cei care:
au experienţă directă de LTS prin lucru (experienţă prin lucru) 7%
numai prin călătorii (experienţă prin călătorii) 10%
au experienţă indirectă de LTS intenţionează să plece la lucru (experienţă prin proiecte) 6%
locuiesc în gospodării de migranţi (experienţă prin familie) 14%
nu au experienţă de migraţie nici direct, nici indirect (fără experienţă) 63%
Cele cinci categorii de persoane au profiluri puternic diferenţiate nu numai în funcţie de resursele și situaţia
lor sociodemografică ci și sub aspectul unora dintre mentalităţile sau valorile care îi caracterizează.
nu intentionează să plece si nimeni din

63
gospodărie nu a fost plecat
numai altcineva din gospodărie 14
nu a fost dar are de gând să plece 6
a fost în vizită, dar nu a lucrat 10
55
a lucrat în străinătate 7
0 10 20 30 40 50 60 70
Figura 18 Tipuri de experienţe de locuire în străinătate

În plan sociodemografic (Tabelul 17)

• cei mai tineri sunt cei care au de gând să plece la lucru, urmaţi de cei care au lucrat deja în
străinătate;
• bărbaţii sunt predominanţi în categoria celor care au lucrat (73%) sau au de gând să lucreze în
străinătate (57%) iar femeile în gruparea celor care fie nu au experienţă de migraţie, fie au numai
experienţă de călătorie;
• nivelul de instrucţie este maxim la cei care au călătorit în străinătate și minim la cei fără experienţă
de migraţie la nivel personal sau familial;
• starea materială la cei cu experienţă de migraţie este mai bună faţă de cei fără experienţă de
migraţie. Evident, o situaţie materială mai bună poate fi atât determinantă cât și consecinţă a
lucrului în străinătate. Prin sondaj nu poate fi identificat sensul cauzal al relaţiei respective.
Tabelul 17 Experienţa de locuire în străinătate funcţie de situaţia sociodemografică
Experienţă de locuire în străinătate prin
intenţie de fără
lucru călătorii migraţie familie experienţă total
% bărbaţi 73+ 40- 57 37 46 47
vârstă medie, ani 36.5- 43.8- 32.1- 46.3- 53.6 49.2
numărul mediu de ani școală
absolvită 11.2 11.9+ 11.2 9.6- 9.4 9.9
indice bunuri materiale în
gospodărie 6.8 8.1+ 6.6 6.6+ 5.4 6.0
venit mediu personal în luna
trecută (mil. lei) 7.4 6.9 5.2+ 3.2 3.4 4.1
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază. Am notat cu +/- relaţiile semnificative statistic pentru p = 0.05 rezultate din rularea
unui model de regresie logistică multinomială în care predictorii sunt variabilele de rând iar dependenta este variabilă de
coloană. Nivelul veniturilor a fost utilizat prin logaritmare în modelul de regresie.
Tabelul 18 Experienţa de locuire în străinătate (LTS) funcţie de nivelul de educaţie (%)

Educaţie de nivel
Experienţă de locuire în profesional, liceal, de
străinătate primar gimnazial maiștrii superior Total
prin lucru 3- 8- 13+ 9 11
prin vizite 6 4- 9 21+ 9
prin intenţie 2 3 3 2 3
prin familie 22 24+ 19 13- 19
fără experienţă 67+ 61+ 56- 55 58
56 Total 100 100 100 100 100
Baza de calcul, 3466 persoane de 15-64 ani în cele 1400 gospodării din eșantion. Mod de citire:
ponderea persoanelor cu educaţie primară care au numai o experienţă de LTS caracterizată prin vizite
în străinătate este de 6%. Procentul corespunzător la nivelul celor care au educaţie superioară este de
21%. Semnele de +/- indică relaţii semnificative, de tip pozitiv sau negativ pentru nivelul de semnificaţie
de 5%. Cifrele de intenţie de migraţie sunt, probabil, subestimate pentru că, în această variantă, diferită
de cea din tabelul care o precede, intenţiile pentru membrii de gospodărie care nu au fost incluși în
eșantion au fost luate de la respondenţi.
Gândesc altfel?
Există argumente multiple pentru a susţine că experienţa de locuire în străinătate schimbă mentalităţi.
Afirmaţia se referă, accentuez, la schimbarea unor mentalităţi nu a mentalităţilor. Efectul nu este numai
indirect, prin schimbarea situaţiei materiale, ci și direct, prin interacţiuni multiple cu medii și oameni
diferiţi, purtători ai unor culturi diferite. Peste o treime dintre cei intervievaţi (38%) apreciază că „cei care
au lucrat în străinătate gândesc altfel”. Aproape o cincime susţin punctul de vedere opus, afirmând că
migraţia și lucrul în străinătate nu i-a schimbat pe români. Indecișii sunt cei mai mulţi, cu un procent de
41%.
Schimbarea de mentalitate ca urmare a migraţiei pentru lucru este percepută în cel mai înalt grad
(60%) de către cei care efectiv au lucrat în afara ţării (faţă de numai 38% pe total eșantion).
Constatarea este extrem de importantă pentru că argumentează hotărâtor în favoarea celor care susţin
că locuirea temporară în străinătate contribuie la schimbarea multor mentalităţi în sens pozitiv 20.
Cu cât experienţa de migraţie este mai redusă, cu atât este mai mică ponderea celor care susţin
că migraţia schimbă mentalitatea (Tabelul 19). Cei care nici nu au lucrat în străinătate, nici nu au de
gând să plece și nici nu au pe cineva în familie cu o astfel de experienţă susţin opinia schimbării de
20 Dumitru Sandu (coord.), Viaţa socială în România urbană, Iași: POLIROM, 2006, pp.2-54 și Dumitru Sandu „Despre
explorare în mentalităţile actuale”, în Sociologie Românească, 2/2006. Pentru un punct de vedere diferit de cel pe care îl susţin,
vezi Cătălin Zamfir, „Este o problemă cu lirismul sociologic?”, în Sociologie Românească, 2/2006.

mentalitate prin migraţie numai în proporţie de 31%.
Tabelul 19 Rolul experienţei de migraţie în formularea opiniilor despre migraţie: ponderea celor
care răspund afirmativ la întrebările…
“După opinia dumneavoastră, cei care au Experienţă de locuire în străinătate
lucrat în străinătate… prin lucru prin vizite prin prin fără
intenţie familie experienţă total
...ajung mai înstăriţi” 87 84 88 85 82 83
...divorţează mai ușor” 51 40 35 41 43 43
...se ajută între ei în străinătate” 39 45 45 41 33 36
..se ajută (mai mult ) cu cei de acasă” 80 73 73 71 64 68
...gândesc altfel” 60 56 52 43 31 38
Exemplu de lectură: 51% dintre cei care au lucrat în străinătate susţin că cei care au lucrat în afara ţării
divorţează mai ușor
Regularitatea se regăsește și cu date teritoriale, în comparaţia dintre microregiunile Focșani și Alexandria

(Tabelul 20). La Focșani, 58% dintre cei intervievaţi în gospodăriile de migranţi susţin că „cei care au lucrat
în străinătate gândesc altfel”, faţă de numai 37%, procentul corespunzător în Alexandria. În ambele cazuri
respondenţii fac parte din gospodării de migranţi. Diferenţa rezidă, foarte probabil, în faptul că vrâncenii
au o experienţă de migraţie mult mai mare decât teleormănenii și un filtru educaţional diferit, bazat pe
un stoc mediu de educaţie mai ridicat.
Tabelul 20 „După opinia dumneavoastră, cei care au lucrat în străinătate... ?” (%)
Microregiuni Nivel naţional
fără migranţi în cu migranţi în 57
Alexandria Focșani gospodărie gospodărie
..ajung mai înstăriţi 89 90 82 85
..divorţează mai ușor 50 67 43 43
..se ajută între ei în străinătate 37 34 33 42
..se ajută (mai mult ) cu cei de acasă 77 83 65 74
..gândesc altfel 37 58 32 52
Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni și eșantion naţional. Exemplu de lectură: 58% dintre persoanele intervievate în
gopspodăriile de migranţi din microregiunea Focșani consideră că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”.
Sferele vieţii. Ideea că migraţia pentru muncă schimbă mentalitatea este clar susţinută de răspunsurile
la întrebarea referitoare la importanţa diferitelor sfere ale vieţii (vezi anexa cu răspunsurile din chestionar
funcţie de experienţa de migraţie temporară în străinătate):
• cei care au lucrat în străinătate susţin că prietenii sunt foarte importanţi în viaţa lor (34% cei
care au lucrat în afara ţării comparativ cu 25% pe total eșantion);
• timpul liber este foarte important pentru 48% dintre foștii lucrători în străinătate, comparativ cu
media naţională de numai 28%;
• similar, persoanele cu experienţă directă de lucru în străinătate apreciază că politica este foarte
importantă în viaţa lor (14% pentru cei care au lucrat în afara ţării comparativ cu 5% pe total
eșantion)21.
Se poate obiecta că, de fapt, opinia despre rolul migraţiei în schimbarea mentalităţilor este dată
nu de experienţa proprie de migraţie ci de educaţia, vârsta sau starea materială a celui care a lucrat sau a
călătorit în străinătate. Și obiecţia ar putea fi întemeiată. Problema poate fi lămurită în bună măsură dacă
vom compara grupuri cu diferite experienţe de LTS dar cu aceeași situaţie sub aspectul vârstei, genului,
educaţiei și al stării materiale. Este ceea ce am întreprins cu ajutorul unor unelte statistice adecvate
21 Pentru toate cele patru domenii – muncă, prietenie, timp liber și politică - diferenţele sunt semnificative statistic
între cei care au lucrat în străinătate și ponderile pe total eșantion, la nivelul p = 0.05. Viaţa de familie este foarte importantă
pentru 87% dintre cei care au lucrat în străinătate. Procentul este identic însă pe total eșantion pentru opinia despre aspectul
respectiv.
(Tabelul 19). Concluzia susţine din plin ideea că nu numai vârsta-genul-educaţia îl determină pe migrant
să aprecieze că „lucrul în străinătate îi schimbă acestuia mentalităţile”, ci și experienţa lucrului în sine.
Indiferent de situaţia materială, genul, vârsta sau educaţia pe care o au, persoanele care au lucrat
în străinătate susţin că migraţia schimbă omul. Este un gen de evaluare proiectivă. Vorbind despre
migranţi și mentalitate în genere, fostul migrant proiectează în răspunsul său convingeri despre propriile
transformări. Nu orice fel de experienţă de migraţie duce însă la astfel de convingeri. Dacă persoana a
călătorit în străinătate sau dacă intenţionează să plece la lucru va gândi la fel cu cei care au lucrat deja în
afara ţării. Cei care au numai o experienţă indirectă a străinătăţii, mediată prin discuţiile de familie cu cei
care au fost plecaţi sunt mai puţin convinși că migraţia schimbă valorile.
Convingerea asupra rolului LTS în schimbarea mentalităţilor este susţinută mai mult de persoanele
educate și cu situaţie materială peste medie, indiferent de experienţa personală de migraţie.
Toleranţa. Am întreprins analize similare22 cu cele anterior descrise pentru a vedea dacă experienţa de
migraţie influenţează gradul de toleranţă. A rezultat că lucrul în străinătate nu are efecte semnificative
asupra toleranţei etnice. Există numai un efect specific al migraţiei ne-economice în străinătate în sensul
că a cei care au beneficiat de astfel de experienţe tind să fie mai toleranţi faţă de maghiari. Nici toleranţa
religioasă nu este semnificativ influenţată de LTS. Numai un gen de socializare anticipativă prin intenţia de
a pleca la lucru în străinătate pare să favorizeze o toleranţă religioasă sporită (în raport cu iehoviștii)23.
Munca. Persoanele care au lucrat în străinătate sunt mult mai convinse decât restul celor intervievate că
munca este importantă în viaţa omului: 61% dintre foștii lucrători în străinătate consideră că munca este
foarte importantă în viaţa lor, comparativ cu media de 48% pe total eșantion. Este un efect al experienţei
străinătăţi sau se poate susţine că oricum, cei care au ajuns în străinătate la lucru aveau motivaţia muncii?
Pare să fie și un efect specific al lucrului în străinătate. Un prim argument rezidă în faptul că cei care au
numai intenţia de a pleca la lucru în străinătate susţin că munca este foarte importantă pentru ei în
proporţie mai redusă, de 54%. Un al doilea argument este dat de rezultatele analizei cu metode care
58 permit eliminarea efectului dat de factori asociaţi precum vârsta, starea materială, educaţia sau genul.
Rezultatul este același – persoanele care au lucrat în străinătate susţin semnificativ mai mult decât
celelalte importanţa muncii în viaţa lor. Experienţa străinătăţii pentru și prin muncă duce și la sporirea
interesului pe care oamenii îl acordă timpului liber (48% faţă de o medie de 28% pe total eșantion)24.
Reușita în viaţă este legată la cei care vor să plece la lucru în străinătate în special de faptul de a avea
relaţii (15% faţă de 8% procentul corespunzător pe total eșantion). Cei care nu au experienţă directă de
LTS dar stau în familii de migranţi apreciază în special asumarea riscului drept soluţie de reușită în viaţă
(6% faţă de 3% în eșantionul total). Cei fără experienţă de migraţie din familii care nu au avut migranţi
sunt în mod particular refractari la ideea de risc drept element necesar al succesului în viaţă. Pentru cei
care au lucrat în străinătate cheia succesului este munca și nu orice muncă ci cea efectuată în străinătate.
Este încă o faţetă a impactului pe care lucrul în străinătate îl are asupra mentalităţilor25.
Identităţile spaţiale. Faptul de a fi lucrat în străinătate favorizează o distanţare de propria localitate:
numai 29% dintre cei care au lucrat în străinătate apreciază că sunt foarte atașaţi de de orașul sau satul
în care stau, faţă de 37%, procentul corespunzător pe total eșantion. Este cumva această atitudine un
efect al compoziţiei sociale a celor care au lucrat în străinătate sau chiar efect al experienţei de migraţie.
Dacă am compara un grup de migranţi pentru lucru și un grup fără respectiva experienţă, dar ambele
cu aceeași compoziţie socială (de vârstă, gen, educaţie și mediu de rezidenţă), atunci am constata că în
continuare persoanele cu experienţă de lucru în străinătate sunt mai puţin atașate de localitatea lor26.
Relaţia este firească dacă luăm în seamă faptul că migraţia economică se face din motive de nemulţumire
comunitar-familială (faţă de șansele de venit, loc de muncă etc.) și, în plus, nivelul de aspiraţii pentru cei
care au văzut și străinătatea este mai ridicat decât pentru non-migranţi. În schimb, migranţii pentru lucru
22 Folosind regresia logistică multinomială cu predictori identici cu cei din Tabelul A9 Predictori ai opiniei ”cei care au
lucrat în străinătate gândesc altfel! Tabelul A9 și luând ca variabile dependente indicatori ai toleranţei faţă de evrei, romi, ma-
ghiari, arabi și iehoviști.
23 Este posibil ca o mai bună specificare a modelului de regresie, operând cu mai mulţi predictori, să anuleze efectul
LTS asupra toleranţei faţă de iehoviști.
24 Întregul paragraf este bazat pe rezultate ale analizei logistice multinomiale.
25 Perechile de procente menţionate în paragraf diferă semnificativ între ele pentru p = 0.01.
26 Argumentarea este bazată pe rezultate ale unui model de regresie oridinală în care variabila dependentă este tipul
de experienţă de migraţie

au un nivel semnificativ mai mare de atașament foarte puternic faţă de Europa (28%), comparativ cu
media pe total eșantion dată de procentul de 20%.
Intenţia de vot. Pentru cei care au lucrat în străinătate nu există o orientare de vot specifică, bine
structurată, în legătură cu partidele politice. În schimb, pentru alegerea președintelui ţării, opţiunile
par să fie ceva mai structurate. Votul pentru Traian Băsescu este majoritar pentru migranţi la muncă și
pentru non-migranţi. În rest datele sunt instabile pentru că numărul total al celor cu experienţă de lucru
în străinătate este relativ redus pentru exigenţele unei analize statistice detaliate la nivel naţional.
În schimb, datele la nivel regional permit detalieri deși se referă numai la gospodării cu experienţă de
migraţie. Traian Băsescu este preferat atât în Teleorman cât și în Vrancea (Tabelul 21). Considerabil mai
mult, însă, în Vrancea faţă de Teleorman. În Alexandria, microregiunea aleasă din Teleorman, opţiunile
sunt mai diferenţiate. Apar cu ponderi semnificativ mai mari decât în microregiunea Focșani opţiuni
pentru C.V. Tudor, Becali și Năstase. Diferenţa dintre votul de Teleorman și cel de Vrancea este legată și
de orientările politice specifice migranţilor de la destinaţiile majoritare pentru cele două zone, Spania
pentru teleormăneni și Italia pentru vrânceni.
Tabelul 21 Intenţia de vot pentru președinte pe microregiuni (%)

Alexandria Focșani
Traian Băsescu 15 28*
C.V.Tudor 8* 2
George Becali 7* 3
Adrian Năstase 4* 1
Mircea Geoană 3 2
Alţii 2 2
Indecis 63 63
100 100
59
* Asocieri pozitive semnificative determinate prin reziduuri standardizate ajustata.
„E bine sau rău că pleacă …?”

Pentru a vedea cum apare lucrul în străinătate în imaginea publică i-am întrebat pe oameni dacă „E
bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate?” Dominant, percepţia este pozitivă. Peste
50% dintre persoanele adulte apreciază că este bine iar peste 20% consideră că „este și bine și rău”
(Figura 19). Desigur, cei mai încântaţi de migraţie sunt cei care au de gând să plece (79%) și cei care au
lucrat deja în străinătate (73%). În familiile în care nu există nici experienţă și nici intenţie de migraţie,
aprecierea este mai reţinută.
total eșantion 55 13 21 11
e bine
fără experiență de migrație 48 14 24 14
e rău
a călătorit în străinătate 60 13 20 7
și bine și rău
cu migranți în gospodărie 61 15 17 6
a lucrat în străinătate 73 9 16 1
cu intenție de migrare 79 5 13 2
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Figura 19 „Credeţi că este bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate?”
Exemplu de lectură: 73% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că „e bine că unii oameni pleacă la lucru în
străinătate”
Avantajele principale ale lucrului în străinătate sunt cele de ordin financiar-material iar dezavantajele
sunt percepute mai ales în legătură cu problemele familiale:
Motivarea pentru “ e mai bine” % Motivarea pentru “e mai rău” %

Câstig financiar 70.7 Sunt departe de familie/ casă 33.0
Nivel de trai mai ridicat 7.8 Dezbinarea familiei 8.2
Îmbunătăţirea situaţiei financiare a familiei 1.4 Nu se mai ocupă de educaţia copiilor 1.6
Asigurarea unui viitor mai bun 0.7 Suferinţa celor care ramân în ţară 1.4
Locuri de muncă mai bune 0.4 Aici nu sunt plătiţi bine 5.6
Mai multe oportunităţi 0.4 Sunt trataţi rău de către străini 4.4
În România nu au locuri de muncă 2.8 Se supun la riscuri 4.0
Aduc bani/ valută în ţară 2.7 Condiţii grele de muncă 2.4
Schimbarea mentalităţii 1.4 Muncesc mult 1.2
Câstigarea experienţei 1.2 Unii nu se descurcă 0.8
Lărgirea orizontului de cunoaștere 0.8 Munca este platită necorespunzător 0.6
NȘ / NR 9.7 Nu muncesc potrivit pregătirii lor 0.2
100 În România nu există locuri de muncă 5.6
România ramâne fără forţă de muncă 4.0
Dezavantaje pentru România 3.2
Și în România există oportunităţi 2.0
Pleacă oamenii valoroși din ţară 0.8
NȘ / NR 21.3
100.0
Sunt percepute însă și avantaje legate de schimbarea mentalităţii, lărgirea orizontului de cunoaștere,
îmbogăţirea experienţei. Cei care au lucrat în străinătate „gândesc altfel”, susţin 38% dintre subiecţii
60 intervievaţi (Figura 20).
...gândesc altfel 38 21 41
...divorțează mai ușor 43 22 35
...se ajută între ei în străinătate 36 33 31
...se ajută (mai mult ) cu cei de 68 10 22

acasă
...ajung mai înstăriți 83 7 10
0% 20% 40% 60% 80% 100%
da nu non-răspuns
Figura 20 .„După opinia dumneavoastră, cei care au lucrat în străinătate... ?”

Acest „altfel” este, în principal, pozitiv. Oamenii cu experienţă de lucru în străinătate sunt percepuţi
ca fiind mai dinamici, cu o etică a muncii apropiată de cea din occident, mai optimiști, mai încrezători în
forţele proprii. Schimbarea este descrisă prin/ în termeni de :
%
Schimbarea mentalităţii 11 Devin mai inteligenţi 1
Gândire în bine / Pozitivă 11 Devin mai civilizaţi 1
Gândesc liber / deschiși 8 Devin mai pretenţioși / exigenţi 1
Viziune mai largă/ schimbată asupra vieţii 7 Gândire modernă 1
Schimbarea mentalităţii privind munca 3 Devin mai inventivi / creativi 1

Gândesc occidental 3 Devin mai curajoși 1
Gândesc realist 3 Devin mai ambiţioși 1
Devin optimiști 3 Gândesc fără a mai avea prejudecăţi 0
Se dezvoltă spiritul de afacerist 2 Gândire materialistă 9
Devin mai responsabili / serioși 2 Devin mai egoiști 3
Devin mai relaxaţi 2 Devin încrezuţi / aroganţi 2
Devin mai practici / organizaţi 2 Devin străini / reci 1
Devin mai încrezători în forţele proprii 2 Gândire negativă 1
Schimbarea mentalităţii privind banul 1 Devin snobi 0
Gândire constructivă 1 Devin pesimiști 0
NȘ / NR 17
Norma socială pare să fie aceea care susţine că dacă ai lucrat în străinătate, banii ar trebui folosiţi în
primul rând pentru a construi sau cumpăra o casă, în al doilea rând pentru a deschide o afacere și, pe
locul trei, pentru a asigura familiei un trai mai bun:
„Pe ce credeţi că ar fi bine să își folosească banii o persoană care se întoarce de la lucru în străinătate?”
%
Construcţia/ cumpararea de locuinţă 28
Dezvoltarea unei afaceri 19
Să asigure necesităţile familiei / trai mai bun 12
Achiziţie autoturism 4
Investiţii imobiliare 4
Renovarea / modernizarea locuinţei 3
Cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată 2
Asigurarea viitorului copiilor 1
Alte 5 61
Nu știu ce sfat să-i dau/NR 22
1003
Deschiderea unei afaceri înainte de cumpărare autoturism sau investiţii imobiliare pare să fie o
schimbare în ierarhia de preferinţe pentru cheltuirea banilor din migraţie. Datele disponibile indică faptul
că ideea de a folosi banii din migraţie pentru deschiderea unei afaceri este de maximă intensitate la cei
care intenţionează să plece la lucru în străinătate (33%) și la cei care au călătorit în străinătate (27%)27.
Configuraţia datelor de sondaj sugerează ipoteza că noua migraţie pentru lucru în străinătate,
identificabilă la nivelul plecărilor potenţiale, ar putea fi mai legată, decât în valurile anterioare, de intenţia
de a deschide o afacere cu banii din migraţie. Temeiul ipotezei rezidă în ponderea semnificativ mai mare a
dorinţei de a investi banii din migraţie în afaceri, pentru migranţii potenţiali comparativ cu foștii migranţi
(33% pentru migranţii potenţiali faţă de 23% pentru foștii lucrători în străinătate).
Concluzii
Opinii despre migraţie. Peste 50% dintre persoanele intervievate susţin că migraţia pentru lucru este
bună. Ideologia socială este clar favorabilă lucrului în străinătate. Avantajele percepute pentru lucrul
în străinătatea sunt cele legate de îmbunătăţirea situaţiei materiale a migranţilor dar și de schimbarea
mentalităţii lor în bine. Dezavantajele sunt legate mai ales de apariţia unor probleme familiale asociate
cu șansa sporită de divorţ sau cu probleme referitoare la creșterea copiilor. De remarcat ca migranţi înșiși
sunt cei care apreciază că în urma experienţei de migraţie devin mai dinamici, mai moderni în modul de
gândire.
Rămâne dominantă încă opţiunea de a folosi banii din migraţie pentru construirea sau cumpărarea
locuinţelor. Noul val de migraţie, identificabil la nivelul migranţilor potenţiali pare să fie însă puternic
orientat spre folosirea banilor din migraţie către deschiderea unor afaceri.
În seria schimbărilor de mentalitate ar fi de menţionat că munca, prietenii, timpul liber și politica sunt
mult mai importante în mentalitatea celor care au lucrat în străinătate, comparativ cu situaţia pe media
27 Raportarea se face la prima alegere.

naţională.
Mentalităţile. Valori care stau la baza diferitelor tipuri de alegeri sau atitudini sunt semnificativ
modificate prin experienţa de migraţie.
Cel mai bun judecător al schimbării mentalităţilor prin LTS sunt migranţii înșiși. Din totalul
migranţilor pentru muncă, 60% sunt de acord cu afirmaţia că „cei care au lucrat în străinătate gândesc
altfel”, faţă de numai 38%, procentul corespunzător pe total eșantion. Deși întrebarea nu este despre
schimbări la nivelul propriului mod de gândire, răspunsul poate fi considerat a fi unul de tip proiectiv, cu
formularea opiniei în funcţie de experienţa personală.
Aproape 60% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că munca este, pentru ei, foarte importantă.
Procentul este semnificativ mai mare decât cel înregistrat în răspunsurile la aceeași întrebare la nivel
naţional (48%). Similar, cei care au migrat pentru lucru acordă o mai mare importanţă timpului liber și
politicii decât cei care nu au respectiva experienţă.
Desigur, sunt zone întregi de mentalitate care rămân neschimbate. Exemplul cel mai bun este cel
legat de toleranţa etnică. Cea de tip religios pare să suporte o anume extindere a sferei de cuprindere
datorită migraţiei.
În comunităţi precum cele din Teleorman, cu migraţie masivă în Spania, se manifestă și o
specificitate a orientărilor politice, cu opţiuni mai puternice pentru C.V. Tudor și Becali decât în microregiuni
precum Vrancea, cu Italia ca destinaţie dominantă.
Locuirea temporară în străinătate contribuie și la restructurarea legăturilor de atașament spaţial.
Foștii lucrători în străinătate au niveluri de aspiraţie mai ridicate în legătură cu viaţa comunitară și tind să
fie mai puţin atașaţi de propria localitate. În plus, prin noile relaţii, în stil de viaţă transnaţional, ajung să
se lege și de comunităţile unde au lucrat. În schimb, tot lor le este specific un mai mare atașament faţă de
Europa decât în cazul celor care nu au trăit experienţa lucrului în străinătate.
62

63
64

Relaţii de familie
Alexandru Toth, Georgiana Toth
În majoritatea definiţiilor, familia nucleară presupune locuirea împreună a persoanelor care o compun.
Plecarea unei persoane, fie și temporar, pentru a munci în străinătate reprezintă în mod implicit o
restructurare a funcţiilor pe care le îndeplinesc celelalte persoane din familia celui plecat. Dacă munca
în străinătate poate fi considerată o strategie de optimizare a funcţiei economice la nivelul familiei și
poate determina o îmbunătăţire a nivelului de trai al celor rămași acasă, ce se întâmplă însă cu celelalte
roluri pe care migrantul le juca în cadrul gospodăriei? Rolurile legate de afectivitate, sexualitate, dar și
cele educaţionale și de control pe care migrantul le îndeplinea înainte de a pleca din gospodărie rămân
neîndeplinite sau sunt preluate de altcineva rămas acasă. Astfel este de așteptat să apară anumite
disfuncţionalităţi în cadrul familiei, începând de exemplu de la apariţia unor neînţelegeri mai mici sau mai
mari în cadrul cuplului sau între membrii rămași acasă și până la o dezvoltare necorespunzătoare psihică
și fizică a unui copil al cărui părinte/părinţi sunt plecaţi în străinătate sau chiar divorţ. De asemenea este
de așteptat ca absenţa temporară din familie să îl afecteze și pe migrant, din cauza faptului că parte din
nevoile pe care familia i le satisfăcea rămân nesatisfăcute.
Datele de sondaj relevă că și la nivelul simţului comun principalele consecinţe negative ale migraţiei
temporare pentru muncă sunt cele care se răsfrâng asupra familiei. Aproape jumătate (46%) dintre cei
care sunt de părere că este un lucru rău că oamenii pleacă la muncă în străinătate își argumentează
opinia prin afirmaţii legate de viaţa de familie. Depărtarea faţă de familie, echivalentă cu un anumit
nivel de deprivare în sfera nevoilor de afectivitate este cea mai menţionată consecinţă negativă a plecării
la muncă în străinătate (35%). În aceeași categorie de menţiuni mai pot fi adăugate afirmaţiile despre
„dezbinarea familiei” (9% din menţiunile de consecinţe negative) și „suferinţa celor care rămân acasă” 65
(1%). De menţionat că distribuţia opiniilor despre aceste consecinţe negative legate de familie nu diferă
în cazul celor din gospodăriile cu experienţă de migraţie, faţă de cei din celelalte gospodării.
Tabel 3 Opinii despre de ce e rău că unii oameni pleacă la muncă în străinătate (întrebare cu răspuns
multiplu)
% din cei care au răspuns că este rău și că este „și bine și Gospodărie
Gospodărie non-
rău” că oamenii pleacă la muncă în străinătate (Eșantion cu experienţa Total
migrant
naţional, N=484) străinătăţii
Sunt departe de familie / casă 35 34 35
Dezbinarea familiei 8 9 9
În România nu există locuri de muncă 8 5 6
Aici nu sunt plătiţi bine 5 6 6
Sunt trataţi rău de către străini 6 4 5
România rămâne fără forţă de muncă 5 4 4
Se supun la riscuri 3 5 4
Dezavantaje pentru România 5 3 3
Condiţii grele de muncă 2 3 2
Și în România există oportunităţi 2 2 2
Nu se mai ocupă de educaţia copiilor 1 2 2
Suferinţa celor care rămân în ţară 3 1 1
Muncesc mult 2 1 1
Altceva 3 2 2
NȘ / NR 17 24 22
Întrebarea la care ne propunem să răspundem în acest capitol este în ce măsură experienţa de lucru în
străinătate influenţează modul în care se înţeleg membrii unei familii în general și partenerii dintr-un
cuplu în particular.
Majoritatea celor din gospodării cu membri care au fost plecaţi în străinătate nu resimt vreo schimbare
legată de copii sau relaţiile de familie. Există însă diferenţe între diversele categorii de respondenţi. Astfel,
se constată faptul că cei cu experienţă de lucru în străinătate afirmă într-o pondere mai mare decât ceilalţi
că experienţa străinătăţii a determinat unele schimbări în ce privește relaţiile de familie și copiii (vezi
tabel 2). Pe de altă parte datele din sondajele regionale relevă diferenţe semnificative între gospodăriile
de migranţi din Teleorman și Vrancea în ce privește percepţia impactului străinătăţii asupra familiei lor.
În cazul gospodăriilor din Vrancea, ponderea celor care afirmă că experienţa străinătăţii a adus schimbări
în familia lor este mai mare decât în cazul gospodăriilor din Teleorman. Explicaţia acestei diferenţe rezidă
cel mai probabil nu în diferenţele culturale dintre cele două regiuni, cât în efectele de natură economică
pe care migraţia pentru muncă le-a produs la nivelul gospodăriilor din cele două judeţe. Datele din cele
două sondaje, referitoare la investiţiile din ultimii 5 ani28, indică o îmbunătăţire semnificativ mai mare
a nivelului de trai în cazul gospodăriilor de migranţi din Vrancea, decât în cazul celor din Teleorman.
Practic, aprecierile referitoare la schimbările familiale sunt percepute în cazul gospodăriilor de migranţi
prin prisma schimbărilor apărute în nivelul de trai.
Tabel 4 Ponderea celor care menţionează schimbări în familie determinate de experienţa

străinătăţii (%)
Faptul că cineva din gospodăria dvs. a fost pentru o vreme în străinătate, a adus
- pentru dvs. - schimbări legate de …
...copii ...relaţiile de familie
Eșantion naţional 11 18
Lucru 17 30
Călătorie 8 11
66 Intenţie 5 14
Gospodărie cu migrant 13 18
Teleorman 12 15
Vrancea 19 29
Care a fost însă sensul schimbărilor familiale percepute de către migranţi? Cei care au lucrat în străinătate și
care percep că relaţiile lor familiale s-au modificat în urma acestei experienţe, evaluează aceste schimbări
ca fiind pozitive. Ponderea migranţilor pentru lucru care percep o înrăutăţire a relaţiilor lor cu partenerul
de viaţă sau cu copiii este foarte mică atât la nivelul eșantionului naţional, cât și al celor regionale
(tabel 3)
Tabel 5 Evaluarea modificărilor relaţiilor familiale din perspective migrantului pentru muncă
Cum s-au modificat relaţiile dvs. cu...?
% din respondenţii care au
Partenerul dvs. de viaţă Copiii dvs. Alte rude apropiate
lucrat în străinătate și au
partener sau copii. în nici în nici în nici
în bine un fel în rău în bine un fel în rău în bine un fel în rău
Eșantion naţional 30 54 3 27 54 3 23 62 1
Teleorman 35 62 1 27 64 3 22 72 4
Vrancea 50 45 2 40 52 2 30 62 4
Notă: Bazele de calcul variază în funcţie de persoanele care au partener, copii. Exemple de citire: 30% din cei cu experienţă de
lucru în străinătate, la nivel naţional consideră că relaţiile lor cu partenerii de viaţă s-au modificat în bine, 40% din migranţii
pentru muncă din Vrancea care au copii apreciază că relaţiile lor cu copiii s-au îmbunătăţit.
28 Câteva date comparative referitoare la investiţiile din ultimii 5 ani în cazul gospodăriilor din cele 2 judeţe: cumpă-
rarea de electrocasnice: VN - 73%, TR – 41%, cumpărare autoturism: VN – 30%, TR – 14%, construire de locuinţă: VN – 23%,
TR – 7%. De asemenea 41% din respondenţii din Vrancea apreciază că viaţa lor din prezent este mai bună decât cea de acum
câţiva ani, faţă de doar 27% în cazul celor din Teleorman.

Este evoluţia relaţiilor familiale din ultimii ani asemănătoare în cazul gospodăriilor de migranţi și de non-
migranţi? Majoritatea respondenţilor, indiferent de experienţa de migraţie nu percep o îmbunătăţire
sau înrăutăţire a înţelegerii în familia lor. Datele din sondajul la nivel naţional, dar și cele din anchetele
regionale nu indică diferenţe semnificative în ceea ce privește înţelegerea din familie între cele două
tipuri de gospodării, însă se poate remarca o diferenţă în cazul gospodăriilor de migranţi din Vrancea
comparativ cu cele din Teleorman sau a celor din eșantionul naţional. Migranţii din regiunea Vrancea
apreciază într-un număr ușor mai mare că înţelegerea în familia lor a evoluat în bine în ultimii ani (24%
faţă de 14% în Teleorman și 18% la nivelul gospodăriilor de migranţi la nivel naţional).
Tabel 6 Evoluţia percepută a înţelegerii în cadrul familiei în ultimi ani (%)

Cum apreciaţi că este înţelegerea în familie în prezent faţă de acum câţiva ani?
Mai bună La fel Mai proastă NȘ/NR Total
Lucru 15 71 8 5 100
Călătorie 14 77 5 3 100
Intenţie 23 71 6 0 100
Gospodărie cu migrant 18 76 3 3 100
Gospodărie non-migrant 14 76 6 4 100
Teleorman 14 72 10 4 100
Vrancea 24 68 6 3 100
Restrângând relaţiile familiale doar la nivel de cuplu, datele indică faptul că cei cu experienţă de lucru
apreciază într-o pondere ceva mai mare faptul că nu se înţeleg prea bine sau deloc cu partenerul/partenera 67
lor, comparativ cu celelalte categorii de respondenţi: 11% comparativ cu 3% în cazul gospodăriilor de
non-migranţi (Tabel 5). Aceeași situaţie se relevă și din distribuţia răspunsurilor intervievaţilor referitoare
la frecvenţa apariţiei de probleme în cadrul cuplului. 19% din cei cu experienţă de lucru recunosc că în
cuplul lor apar adesea probleme, în condiţiile în care la nivel naţional ponderea celor care recunosc acest
fapt este de doar 9%. La nivelul gospodăriilor de migranţi din Vrancea și Teleorman doar 6-7% dintre
respondenţi afirmă că în cuplul lor apar frecvent probleme (Tabel 6), însă acest lucru este foarte probabil
determinat de faptul că nu toţi respondenţii din aceste familii au lucrat în străinătate.
Pe ansamblu, cum apreciaţi modul în care vă înţelegeţi cu soţul / partenerul dvs?

Tabel 7 (%)
Foarte bine Bine Nu prea bine Deloc bine NR Total
Eșantion naţional 51 44 3 0 2 100
Lucru 47 41 9 2 2 100
Călătorie 55 38 5 0 2 100
Intenţie 51 41 3 3 3 100
Gospodărie cu migrant 43 55 1 1 1 100
Gospodărie non-migrant 52 43 3 0 2 100
Teleorman 48 50 2 0 0 100
Vrancea 59 36 4 1 0 100
Tabel 1. Frecvenţa de apariţie a problemelor în viaţa de cuplu (%)
Uneori apar probleme în viaţa de cuplu. În cuplul dvs. cât de des apar probleme?
Deloc, foarte rar Rar Adesea Foarte des NȘ/NR Total
Eșantion naţional 48 40 8 1 3 100
Lucru 33 47 13 6 2 100
Călătorie 47 35 14 0 4 100
Intenţie 51 41 3 3 3 100
Gospodărie cu migrant 45 44 9 1 1 100
Gospodărie non-migrant 51 39 6 1 4 100
Teleorman 47 44 7 0 2 100
Vrancea 49 43 4 2 2 100
Care sunt principalele surse ale problemelor care apar în viaţa de cuplu? Indiferent de experienţa
cu străinătatea, lipsa banilor este principala sursă a neînţelegerilor din cadrul unui cuplu. Migranţii din
Vrancea și cei cu experienţa străinătăţii prin călătorii menţionează într-o pondere semnificativ mai mică
banii ca sursă a problemelor de cuplu, fapt ce reprezintă un indicator pentru situaţia materială mai bună a
acestor gospodării. Comportamentul copiilor precum și relaţia cu părinţii sau socrii și consumul de alcool
sunt surse secundare ale neînţelegerilor care apar în cuplurile din România. Neglijarea familiei și distanţa
sunt surse secundare de probleme în cuplu care caracterizează în special grupul celor cu experienţă de
lucru în străinătate, fiind menţionate de aproximativ 10% dintre aceștia.
Tabel 9 Sursa problemelor din viaţa de cuplu (%)

68 Care este principala cauză a acestor probleme? (2 răspunsuri, cumulate)
Gosp. cu Gosp. fără
Total Lucru Călătorit Intenţie TR VN
migrant migrant
Lipsa banilor 77 79 53 83 80 80 84 59
Comportamentul copiilor 18 24 21 33 7 18 11 17
Părinţii/socrii 8 12 6 11 4 9 6 12
Consumul de alcool 8 7 6 6 4 9 4 12
Neglijarea familiei de către
4 12 2 - - 5 4 2
unul dintre parteneri
Unul dintre parteneri nu aduce
3 2 - - 7 3 23 5
bani în casă
Distanţa 3 10 - 6 9 1 4 8
Violenţa 2 - - 11 7 2 2 2
Infidelitatea 2 2 2 6 4 2 4 2
Altele 13 10 23 11 14 11 4 12
NR 8 5 21 11 6 7 15 25
Influenţează plecarea temporară la muncă în străinătate viaţa de cuplu sub aspectul înţelegerii între parteneri?
Simpla analiză a distribuţiei răspunsurilor nu ne conduce spre un răspuns fără echivoc. Analizând însă
relaţiile dintre mai mulţi factori care ar putea influenţa buna înţelegere dintr-un cuplu răspunsul la această
întrebare capătă mai multă substanţă. Analiza de regresie arată că:
• principalul factor care influenţează direct înţelegerea dintre partenerii din cuplu este situaţia
materială. O situaţie materială bună determină ca și înţelegerea în cuplu să fie bună
• experienţa de lucru în străinătate influenţează negativ înţelegerea între parteneri. Faptul că
unul din parteneri a lucrat/lucrează în străinătate reduce gradul de înţelegere cu celălalt din
cuplu
• femeile tind să evalueze „mai negativ” înţelegerea cu partenerul de viaţă
• locuirea în urban influenţează negativ înţelegerea în cuplu
• existenţa unui copil în gospodărie influenţează de asemenea negativ înţelegerea între
partenerii de viaţă.

Tabel 10 Predictori ai bunei înţelegeri în viaţa de cuplu29
Predictori Beta
Este femeie -0.070
Locuiește în urban -0.098
Gospodărie cu copil sub 18 ani -0.082
Respondentul a lucrat în străinătate -0.118
Ani de școală respondent 0.070
Mărimea gospodăriei -0.075
Dotarea materială 0.167
R2=0.06
În tabel sunt prezentate rezultatele unei analize de regresie lineară, cu înţelegerea în cuplu ca variabilă
dependentă. Toţi coeficienţii marcaţi cu gri sunt semnificativ diferiţi de zero pentru p = 0.05. Modelul final
a fost obţinut prin metoda „backward elimination”.
Tabel 11 Valori medii ai indicatorului înţelegerii în cuplu

(Sub)Eșantion Medie
Experienţă a străinătăţii prin...
Lucru -36
Călătorie -1
Intenţie 2
Gosp. cu migrant -10
Gosp. fără migrant 6
Tip de familie
Familie nucleară 12
Familie nucleară extinsă -10 69
Total naţional 0
După cum se observă și din Tabelul 9, experienţa de lucru în străinătate se asociază cu valori
semnificativ mai scăzute ale indicatorului înţelegerii în cuplu. Chiar dacă din analiza de regresie mărimea
gospodăriei nu a reieșit ca un predictor semnificativ pentru înţelegerea din cuplu, aceasta din urmă pare
să difere în funcţie de tipul de familie. Cuplurile din cadrul familiilor nucleare au un nivel al înţelegerii
semnificativ mai mare decât cele din familii polinucleare (nucleare extinse, adică mai multe generaţii
care locuiesc în aceeași gospodărie). În același timp se poate observa că gospodăriile cu migranţi și cei cu
experienţă de lucru în străinătate se asociază semnificativ cu familiile nucleare extinse. 68% dintre cei din
gospodării cu experienţă de migraţie trăiesc în familii extinse (Tabel 10). Locuirea mai multor generaţii
sub același acoperiș se asociază adesea cu apariţia unor neînţelegeri între membrii respectivei gospodării,
iar plecarea temporară la muncă în străinătate a unuia din membrii poate agrava aceste neînţelegeri.
29 Înţelegerea în cuplu este un indicator de tip scor factorial, obţinut din întrebările “Pe ansamblu, cum apreciaţi modul
în care vă înţelegeţi cu soţul/partenerul dvs.?” și “În cuplul dvs. cât de des apar probleme?”. Scorul factorial obţinut a fost înmul-
ţit cu -100 pentru scalare directă și ușurinţa citirii rezultatelor.
Tabel 12 Experienţa străinătăţii în funcţie de tipul de familie (%)
Tip familie
persoane singure / familii familii nucleare altă
Total
familii de vârstnici nucleare extinse situaţie
Lucru 7(-) 32 56(+) 5 100
Călătorie 20 38 40 3 100
Intenţie 7(-) 46(+) 40 6 100
Gospodărie cu migrant 2(-) 28 68(+) 3 100
Gospodărie non-migrant 29(+) 29 38(-) 4 100
Notă: Semnele +/- din celulele gri semnifică relaţia de asociare / respingere dintre caracteristica de pe
coloană și cea de pe linie, așa cum a reieșit în urma anlizei pe bază de reziduuri standardizate ajustate.
Concluzionând pe baza analizelor prezentate, putem afirma că:

• influenţa efectivă a plecărilor pentru muncă în străinătate asupra relaţiilor de familie este relativ
redusă, chiar dacă la simţul comun îndepărtarea de familie reprezintă principalul aspect negativ
al migraţiei.
• migranţii tind să atribuie experienţei străinătăţii o influenţă pozitivă asupra relaţiilor din familie
și asupra înţelegerii cu partenerul de viaţă, întrucât banii proveniţi din munca în străinătate
contribuie la o îmbunătăţire a traiului din gospodăriile de migranţi și implicit și la o îmbunătăţire
a relaţiilor din cadrul familiei.
• plecarea la lucru în străinătate afectează în unele cazuri înţelegerea în relaţia migrantului cu
partenerul/partenera de viaţă.
• situaţia economică a gospodăriei este principalul determinant al modului în care se înţeleg
70 membrii ei. În condiţiile în care lipsa banilor este principala sursă de conflicte în interiorul unei
familii, banii din munca în străinătate contribuie la reducerea potenţialului de neînţelegeri între
membrii acesteia.

71
72

Aspecte comunitare
Ioana-Alexandra Mihai
Migraţia temporară pentru muncă este un fenomen despre ale cărui efecte și cauze se discută mai ales
la nivel naţional: ca principală cauză este identificată lipsa locurilor de muncă suficient de atrăgătoare, iar
dacă ne referim la efecte, se vorbește mai ales despre efecte economice la nivel macro și despre efecte
sociale la nivelul familiilor. Un aspect al migraţiei ce face mai puţin parte din discursul public despre
migraţie este cel comunitar. Ce rol joacă factorii comunitari în migraţie? Ce factori sunt importanţi? Ce
efecte are migraţia la nivel comunitar în comunităţile de origine dar și în cele gazdă?
Vorbeam despre nemulţumirea faţă de viaţa pe care oamenii o duc în ţară, care îi împinge către
străinătate. Această nemulţumire, sau inadecvare a condiţiilor la necesităţile oamenilor se regăsește
în primul rând la nivelul comunităţii, dar aceasta ar explica mai degrabă un eventual flux de migraţie
internă, de aceea putem considera că factorii de respingere se află mai degrabă la nivel macro. Există
însă un factor al migraţiei ce ţine în mod clar de comunitatea locală: relaţiile ce se construiesc la acest
nivel. Atât din datele calitative, cât și din cele cantitative, rezultă că principala resursă de ajutor pentru
plecările în străinătate o constituie persoane provenind din aceeași localitate, fie ele rude sau cunoștinţe
(vezi Tabelul 8, capitol ”Explorarea Europei…”). Comunitatea locală se constituie astfel în mediul în care
oamenii au acces la informaţii și relaţii utile în ceea ce privește migraţia, mai ales fiindcă aceasta din urmă
a devenit un fapt comun în cadrul comunităţilor ce au o oarecare experienţă migratorie.
„Erau mulţi de aici plecaţi în Spania?

Când am plecat noi [în 2002] erau deja mulţi plecaţi, cred că am fost printre ultimii... Acum toată lumea e în
Spania.”
(L.S., femeie, 36 ani, migrantă în Spania, interviu Nenciulești) 73
Participare comunitară
Care sunt însă implicaţiile migraţiei la nivel comunitar? Dacă oamenii își părăsesc, cel puţin temporar,
comunitatea, înseamnă că ei se rup de ea și din punct de vedere social?
Datele cantitative arată că migranţii sunt mai puţin atașaţi de comunitatea din care provin (vezi capitolul
„Explorarea Europei...”). Totuși, din interviurile cu migranţi în Spania reiese o dorinţă, uneori exprimată ca
plan, alteori ca posibilitate ce nu se dorește a fi exclusă, de reîntoarcere în ţară. Ea se traduce în investiţii, în
locuinţe construite sau cumpărate în ţară, de multe ori chiar în comunitatea de origine. Cu toate acestea,
aceleași persoane care investesc într-o locuinţă în România sunt și cei care își cumpără locuinţe în ţara de
destinaţie (uneori ordinea este chiar inversă: se achiziţionează mai întâi o locuinţă în ţara de destinaţie
și abia apoi în România). Ce trebuie reţinut însă este că, cel puţin la nivel declarativ, posibilitatea de
reîntoarcere nu numai că nu este exclusă, dar este văzută și ca fiind probabilă. În cazul acestor declaraţii
este greu de diferenţiat între atașamentul faţă de comunitatea locală și atașamentul faţă de ţară sau cel
faţă de familia lăsată acasă.
„Nu vreau să rămân acolo, dar cât oi vedea că e bine acolo, rămân... N-o să pot să rezist acolo, e mai bine la
casa ta, acasă, ţara ta...”
(M.O., femeie, 33 ani, migrantă în Spania, interviu Nenciulești)
„Eu când m-am căsătorit a trebuit să iau o decizie: iau un străin sau mă căsătoresc cu un român?... Că dacă e
să vrea unul să se întoarcă e mai ușor așa, e ţara ta, e limba ta...”
(D.A., femeie, 30 ani, stabilită în Spania din 1995, interviu San Fernando de Henares, Madrid)
Dacă migranţii sunt mai puţin atașaţi faţă de comunitatea locală, ce se poate spune despre participarea
comunitară a acestora? Sunt migranţii mai activi sau dimpotrivă?
Diferenţa dintre cei care au fost sau sunt plecaţi pentru muncă și restul populaţiei nu poate fi analizată
statistic decât în datele provenind din cercetarea regională, având în vedere că aici avem un număr
suficient de mare de cazuri (39% dintre respondenţii chestionarului aplicat la nivel regional au fost plecaţi
pentru muncă, faţă de doar 7% în cazul eșantionului naţional); ea este prezentată în Anexă, Tabelul 13.
Observăm că participarea comunitară a celor care au fost plecaţi pentru muncă este semnificativ mai
redusă faţă de cea regăsită la nivelul întregului eșantion. O explicaţie a neparticipării este pragmatică și se
referă la absenţa persoanelor respective din comunitate. Este însă interesant de observat că migranţii sunt
mai puţin participativi deși privim contribuţiile în muncă și în bani în ansamblu (am putea presupune că
ei pot compensa absenţa din comunitate și deci imposibilitatea de a contribui cu muncă, prin contribuţii
în bani, resursă de care în general dispun).
Capital social
O resursă importantă a celor care pleacă la muncă în străinătate o constituie reţelele sociale. În
cercetarea calitativă am întâlnit foarte rar persoane care au ajuns în străinătate fără să fi avut pe cineva
acolo. Observaţia este susţinută de datele cantitative care arată că mai mult de jumătate din migranţi
(58% dintre migranţii surprinși în fișa de migraţie aplicată la nivel naţional) au primit ajutor de la altă
persoană atunci când au plecat pentru prima oară din ţară. În categoria relaţiilor utile pentru migranţi, pe
primul loc se află rudele din aceeași localitate iar pe locul doi prietenii provenind tot de aici.
Informaţiile par contradictorii: pe de o parte românii ajung în străinătate cu ajutorul relaţiilor pe care
le au, într-un fel de creștere piramidală a fenomenului, pe de altă parte un tip de discurs foarte comun
printre migranţi este acela despre românii care nu se ajută între ei și despre relaţiile (atât de familie, cât
și de prietenie) distruse în străinătate. Un exemplu de asemenea contradicţie l-am putut observa atunci
când am petrecut aproape o zi întreagă cu un cuplu de tineri (26, respectiv 32 ani) din Nenciulești ce se
află în Spania de trei ani. Pe de o parte descriau felul în care s-au răcit relaţiile dintre ei și prietenii sau
rudele ce se aflau tot în Spania, pe de altă parte am avut ocazia să asistăm la vizite neprevăzute din partea
unor cunoștinţe sau prieteni precum și la întâlniri întâmplătoare cu români ce locuiau în aceeași zonă și
74 din care reieșea că totuși viaţa lor socială era departe de a fi săracă.
O sursă probabilă a acestei contradicţii se regăsește în diferenţa dintre timpul liber pe care îl aveau
când se aflau în ţară și cel pe care îl au cei care muncesc în străinătate. Pentru a obţine venituri care
să le permită un nivel de trai care să justifice costurile pe care le presupune depărtarea faţă de casă,
românii din Spania au un program de lucru ce nu le permite să-și petreacă prea mult timp cu prietenii.
În general, ei preferă să-și folosească puţinul timp liber pentru odihnă. În aceste condiţii, relaţiile dintre
oameni devin mai degrabă funcţionale pentru întrajutorare și schimbul de informaţii, decât sub aspectul
petrecerii timpului liber.
„Dacă ajungi acasă la zece, te speli și te culci. Unde să mai ieși? Că a doua zi te trezești la șase.”
(bărbat, 32 ani, migrant Spania, interviu Madrid)
Un alt factor este diferenţa dintre așteptările pe care le au românii proaspăt veniţi faţă de cei care le-
au promis ajutorul și ajutorul efectiv pe care îl primesc de la aceștia. Pe de o parte, migranţii mai vechi
au avut de întâmpinat multe greutăţi până au reușit să obţină o situaţie relativ stabilă și nu acceptă să
cheltuie prea mult din resursele de timp, capital social și bani (primele foarte rare, cele din urmă obţinute
cu eforturi mari) pentru a-i sprijini pe nou veniţi.
„Una e emigrantul român plecat dinainte, cu costuri mult mai mari... are mai mulţi ani în spate, e economic
mai așezat. Nu ai cum să treci peste anumite etape, prima este cea de învăţare a limbii, care durează un an și
ceva”
(migrant în Spania, interviu Getafe, Madrid)
„Am venit la o verișoară care era de multă vreme aici...

Și te-au ajutat?
... Ei te ajută, dar uită cum a fost și pentru ei la început”
(AP, femeie, 28 ani, migrantă în Spania din 2003, interviu Madrid)

O circumstanţă cu potenţial ridicat de generare de conflicte rezultă din conlocuire. De multe ori,
apartamentele sunt subînchiriate de către titularii contractului de închiriere, astfel că se ajunge la situaţii
în care locuiesc 10 persoane într-un apartament de 3 camere. În afară de consecinţele inevitabile pe
care acest fapt le are asupra vieţii de cuplu, se nasc conflicte între cupluri, respectiv familii, provocate de
necesitatea de a împărţi anumite utilităţi comune cum ar fi baia, bucătăria, aparatele electrocasnice sau
terasa unde se pun rufele la uscat, dar și de obiceiurile diferite ale fiecăruia.
În ce fel se reflectă această utilizare a reţelelor sociale pentru migraţie în ansamblul relaţiilor sociale
ale oamenilor? Sunt familiile celor care migrează mai bogate în capital relaţional decât celelalte? Datele
provenind din cercetarea cantitativă naţională arată că cei ce provin din familii cu experienţa străinătăţii
au un capital relaţional superior faţă de ceilalţi. Sunt însă aceste reţele sociale legate de migraţie? Dacă
facem o comparaţie între cei ce provin din familii în care cel puţin o persoană a fost sau este plecată
pentru muncă în străinătate și restul eșantionului, observăm că aici se regăsesc diferenţe semnificative
din punct de vedere statistic doar în ceea ce privește relaţiile cu persoane din străinătate și cu persoane
de la care subiectul ar putea obţine bani cu împrumut (vezi Tabelul 14). Calitatea acestor relaţii (apreciată
prin măsura în care subiectul consideră că se poate baza pe ele) nu diferă semnificativ decât în cazul celor
cu persoane din străinătate.
Asociere în ţara de destinaţie

Deja este un fapt cunoscut că în Spania există un număr mare de români (estimat la aproximativ 500.000
– 600.000) și că aceștia nu sunt împrăștiaţi în mod uniform pe întregul teritoriu al ţării, ci sunt concentraţi
în anumite zone, una dintre ele fiind Comunitatea Autonomă Madrid. Aici românii trăiesc mai ales în
localităţile din afara Madridului, pe coridorul Henares (cel mai cunoscut pentru concentraţia mare de
români este orașul Coslada, în care din 70.000 de locuitori, 13.000 sunt români), dar și în sudul capitalei.
Românii locuiesc în aceleași zone, merg la aceleași magazine, folosesc aceleași mijloace de transport în
comun, merg la aceleași biserici (acolo unde este cazul), se întâlnesc în toate aceste locuri, petrec timp 75
liber împreună (chiar dacă mai puţin decât în ţară). În localităţile unde concentraţia românilor este mare,
este la fel de puţin surprinzător să auzi o conversaţie în română pe stradă pe cât este să auzi vorbindu-se
spaniolă. În aceste condiţii putem considera justificat discursul despre comunităţi de români.
Dacă este așa, atunci ar trebui să se poată identifica forme de organizare a acestora. Cea mai vizibilă
organizare a românilor este în jurul bisericilor. Biserica nu este doar un loc în care oamenii vin pentru a se
ruga sau pentru a participa la servicii religioase. Ea este în același timp un loc de întâlnire, un loc în care
oamenii pot socializa și – foarte important pentru cei aflaţi în străinătate pentru muncă – pot face schimb
de informaţii.
Comunitatea adventistă din Coslada s-a mobilizat pentru a-și aduce un pastor din ţară încă din anul
1998. Biserica ortodoxă românească din Madrid funcţiona deja cu mult înainte de valul postdecembrist de
migranţi. Totuși comunităţile de români ce trăiesc în jurul Madridului s-au organizat pentru a crea parohii
noi în localităţile în care trăiesc. În acest demers au întâlnit rezistenţă din partea Mitropoliei Parisului de
care ar ţine orice parohie ortodoxă românească din Spania, ceea ce a arătat și mai clar măsura în care
respectivele comunităţi au reușit să se organizeze.
În ultimii ani apare și o tendinţă către asociere formală, exprimată prîntr-un număr relativ mare de
asociaţii. Astfel, în localităţile unde trăiesc mulţi români se pot găsi și câte 4-5 asociaţii. În anul 2005 fost
înfiinţată o federaţie a asociaţiilor de români din Spania – FEDROM, la care sunt afiliate 14 asociaţii de
pe întreg teritoriul ţării. Una din activităţile federaţiei este sprijinirea înfiinţării de asociaţii acolo unde
locuiesc români.
Asociaţiile sunt sprijinite material mai ales de către autorităţile spaniole (la nivel de localitate sau de
comunitate autonomă). Putem clasifica activităţile lor în următoarele tipuri:
• Activităţi cultural-sportive și excursii în care sunt implicaţi fie doar români, fie români și persoane
de alte naţionalităţi
• Organizarea de evenimente cum ar fi concerte, expoziţii, târguri
• Organizarea de cursuri de limbă spaniolă
• Organizarea de cursuri de limba română pentru copiii migranţilor (este un tip de activitate pe
care și-l propun mai multe asociaţii, dar care în momentul cercetării se afla în stadiul de proiect)
• Crearea unor parohii ortodoxe române
• Informare
• Intermedierea de locuri de muncă
• Consultanţă juridică
• Traduceri de acte
Acestea din urmă sunt de multe ori servicii pentru care cel care apelează la „asociaţie” trebuie să
plătească, ceea ce face ca asociaţiile să fie privite cu neîncredere. De altfel, chiar și cele care nu prestează
astfel de servicii remunerate sunt puţin cunoscute, iar impresia generală este că românii nu se asociază.
„Ce faceţi?
Păi primul lucru pe care trebuie să-l fac acum este să-mi fac cât mai multă publicitate, să știe oamenii de
mine.”
(președintă de asociaţie, interviu Madrid)
În afară de aceasta, se poate observa o concurenţă între asociaţii, persoanele aflate în conducerea lor
emiţând aprecieri negative sau chiar acuzaţii la adresa celorlalţi
„Românii nu se asociază. Spun că sunt multe asociaţii, dar de fapt sunt constituite doar pentru un proiect. Sunt
niște delincvenţi, doi-trei oameni cu soţiile, cu fraţii, cu copiii, care iau bani pentru un proiect”
(președinte de asociaţie, interviu Madrid)
Concluzii
Să rezumăm, extrăgând principalele concluzii ce rezultă din cele expuse în acest capitol:
• Migranţii sunt mai puţin implicaţi în rezolvarea problemelor comunităţii de origine
• Migraţia folosește în special reţele sociale de la nivelul comunităţii de apartenenţă
76 • Relaţiile românilor în străinătate se modifică, pe de o parte în sensul că scade frecvenţa
interacţiunilor între oameni pe de altă parte prin ruperea unor relaţii mai vechi și apariţia altora
noi
• Fenomenul asociaţional în rândul românilor din Spania se află într-o fază incipientă, cu numeroase
asociaţii de dimensiuni foarte mici, cu activitate redusă și care se concurează între ele

Anexă
Tabelul 13 Experienţa de participare (procentul celor care au răspuns afirmativ, raportat la numărul
de cazuri valide; sunt marcate câmpurile unde se regăsesc diferenţe semnificative faţă de restul
eșantionului)
Cineva din
gospodărie a fost Subiectul a
Total Cineva din gospodărie vreodată plecat fost plecat
eșantion are experienţa pentru muncă Total eșantion la lucru
naţional străinătăţii (naţional) (naţional) regional (regional)
A contribuit voluntar cu muncă sau bani la
rezolvarea unor probleme locale 24 28 25 21 16
A participat la vreo întrunire publică legată
de probleme ale comunităţii/blocului 21 23 18 16 12
A menţionat autorităţilor probleme comune
care ar trebui rezolvate 18 22 16 15 14
A făcut vreo donaţie la biserică 53 52 49 64 57
A ajutat pe cineva nevoiaș 66 71 67 72 71
Tabelul 14 Relaţii utile (procentul celor care au răspuns afirmativ, raportat la numărul de
cazuri valide; sunt marcate câmpurile unde se regăsesc diferenţe semnificative faţă de restul
eșantionului)
Cineva din Cineva din
gospodărie gospodărie a fost Subiectul a
are experienţa vreodată plecat fost plecat 77
Total eșantion străinătăţii pentru muncă Total eșantion la lucru
Aveţi cunoștinţe pe care vă puteţi baza… naţional (naţional) (naţional) regional (regional)
în caz de boală pentru consultaţie, tratament,
intervenţie chirurgicală 22 29 20 15 16
la tribunal, notar, avocat 6 10 6 5 7
la primărie 12 16 14 12 12
la poliţie 9 13 11 10 9
în obţinerea unui loc de muncă 5 9 8 6 6
în lumea afacerilor 4 8 6 4 5
la instituţiile judeţene 3 6 5 2 3
în străinătate prin rude stabilite acolo 14 26 26 24 27
în străinătate prin cunoștinţe 10 20 21 16 22
pentru a vă împrumuta cu o sumă mai mare
de bani 14 23 21 19 23
78

Planurile românilor pe termen
mediu (doi-trei ani)
Delia Bobîrsc
Planurile de viitor, intenţiile noastre în a ne propune scopuri pe o durată mai scurtă sau mai lungă
reprezintă o componentă cu caracter motivant în viaţa de zi cu zi. Dar numai dorinţa de a atinge anumite
scopuri pre-definite nu e suficientă în a ne face planuri. Cotidianul ne conferă o primă condiţionare a
planurilor pe care ni le facem, și anume aceea de a ne evalua necesităţile, de a ierarhiza și stabili priorităţi
între anumite aspecte relevante, cărora le atribuim o semnificaţie deosebită, aspecte cu valoare intrinsecă
sau simbolică. Din acest punct de vedere planurile reprezintă atât dimensiunea individuală, de satisfacere
a unor necesităţi, cât și cea socială, de exprimare publică a propriei personalităţi.
Un alt nivel de condiţionări derivă din experienţa acumulată de-a lungul vieţii și e reprezentat de
adecvarea scopurilor la resursele existente sau cele pe care le considerăm accesibile și ca atare le vom
putea atrage în intervalul de timp propus. Fără evaluarea acestor resurse, scopurile devin mult mai greu
realizabile și ca atare planurile de viitor nu reprezintă decât simple verbalizări ale unor dorinţe.
În raport cu aceste direcţii am încercat să configurăm intenţiile de viitor ale românilor, folosind
datele cantitative culese la nivel naţional pe bază de chestionar și datele calitative (interviuri realizate în
localitatea Nănești, Vrancea).
La întrebarea „Pentru următorii doi-trei ani dvs. aveţi în plan...?” au fost oferite 13 variante de răspuns,
considerate a reprezenta ţinte/scopuri principale și relevante pe care românii și le propun în prezent
(Figura 1), pentru fiecare dintre acestea, subiecţii intervievaţi putând răspunde afirmativ sau negativ.
Figura 1 Principalele planuri de viitor ale românilor rezultate din răspunsurile la întrebarea „Pentru
79
următorii doi-trei ani dvs. aveţi în plan...?”
să vă mutați în altă localitate-comună 1
să vă mutați într-un apartament mai mic 2
să vă mutați în altă localitate-oraș 5
să vă cumpărați un teren 10
să deschideți o afacere 11
să văconstruiți o casă 13
să vă continuați studiile 14
să vă mutați într-o casă mai bună 16
să vă schimbați felul de viață 17
să petreceți un concediu în străinătate 19
să vă căutați alt/un loc de muncă 23
să vă măriți veniturile lucrând suplimentar 29
să aduceți îmbunătățiri importante la casa/apartamentul 40

în care stați
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Cifrele din grafic indică ponderea subiecţilor care au răspuns că au un plan legat de aspectul respectiv. Alegerile nu sunt
exclusive, aceeași persoană poate avea mai multe planuri.
Datele culese indică faptul că prima prioritate a românilor vizează îmbunătăţirea condiţiilor de
locuit, investiţia în casă sau apartamentul în care stau/locuiesc. Această intenţie caracterizează într-o
măsură mai mare tinerii și adulţii din Muntenia și Transilvania. Diversificarea planurilor investiţionale
constituie o strategie obișnuită, mai ales în cazul familiilor care au cel puţin un membru plecat la lucru
în afara ţării sau în cazul celor care intenţionează să migreze. Construirea unei noi case sau mutarea
într-o casă mai bună, alături de intenţia de a cumpăra terenuri sau deschiderea unei afaceri sunt unele
din practicile investiţionale curente ale migranţilor români. Intenţia de multiplicare a veniturilor, de a-și
mări veniturile lucrând suplimentar sau prin căutarea unui nou/alt loc de muncă se află pe primul loc
în planurile celor care se gândesc să migreze în viitorul apropiat (următorii doi ani). Această intenţie se
observă cu preponderenţă la bărbaţi, tineri și adulţi, locuitori ai Crișanei și Maramureșului.
”Majoritatea schimbărilor de la nivelul comunei se fac cu banii aduși de afară. Cei mai mulţi investesc în case.
Casele sunt mult mai moderne decât înainte, uitându-te la ele și având ideea de afară se vede că au prins ideea
de afară, că au venit cu altă mentalitate. Casele se fac mai înalte, se fac puţuri pentru apă curentă, se fac băi
în case.” (patron, Nănești)
Alături de analiza acestor strategii investiţionale, ne-au mai interesat și planurile referitoare la
acumularea de capital educaţional și investiţiile în loisir. Astfel, orășenii care au mai călătorit în străinătate
își doresc, în mai mare măsură, să petreacă un concediu în afara ţării. Iar orientarea spre continuarea
studiilor se observă cu preponderenţă la tineri, la cei cu educaţie superioară, care își doresc să migreze
sau care au deja experienţă în migraţie prin călătorii în afara ţării.
O mică parte dintre români intenţionează să urmeze (și) o carieră antreprenorială, să își deschidă o
afacere. Cine sunt cei care au astfel de planuri? Un profil al antreprenorului român se conturează astfel:
bărbat, 18-29 ani, studii medii și superioare, fără venit sau cu un venit peste 6 milioane lei lunar, cu ocupaţii
medii și ocupaţii superioare, din urban, cu experienţă de locuire în străinătate (fie pentru lucru, fie pentru
turism) sau cu intenţie de a migra.
Un alt aspect de interes considerăm a fi domeniile de afaceri spre care se orientează antreprenorii.
Dezvoltarea unei ferme agricole pare o afacere profitabilă pentru 3% dintre cei care au în plan ca în
următorii doi ani să investească într-o afacere, pe când 8% s-ar orienta spre o firmă care să nu vizeze
sectorul agricol. Din discuţiile cu migranţii români am constatat că și aceștia nu mai doresc revigorarea
activităţilor agricole, investiţiile lor orientându-se, preponderent, spre zona serviciilor, sectorul imobiliar,
achiziţia de case și terenuri (dintre cei care au lucrat în străinătate și ar porni o afacere, firmă proprie, 7%
ar dezvolta o firmă agricolă, iar 24% ar porni o afacere non-agricolă).
Tabel 1 Opţiunea pentru a deschide o afacere în funcţie de experienţa de migraţie în străinătate

80 În următorii 2 ani dvs. sau altcineva
Lucru Călătorie Intenţie
Gospodărie cu Gospodărie
Total
din familie aveţi intenţia...? migrant non-migrant
să dezvoltaţi o fermă / exploataţie
7% 5% 6% 4% 2% 3%
agricolă
să porniţi firmă/afacere proprie 24% 12% 18% 10% 4% 8%
Datele din tabel reprezintă ponderea celor care au răspuns „Da”
Referitor la obstacolele din calea„drumului antreprenorial”, mulţi dintre subiecţii intervievaţi au declarat
că nu pot porni o afacere fie din lipsă de capital financiar, de experienţă sau de interes. Pe lângă aceste
obstacole apar și altele, unii dintre subiecţi considerând că afacerile din România sunt riscante datorită
birocraţiei și nivelului ridicat al corupţiei.
În certările noastre am identificat foști migranţi care au început o afacere de transport la întoarcerea
din Italia. O mică parte dintre migranţii întorși acasă și-au investit banii câștigaţi în întreprinderi de
construcţie. Un exemplu de investiţie într-o mică întreprindere de fabricare a bolţarilor pentru construcţii
este în satul Nănești din judeţul Vrancea. Un fost migrant cu o vastă experienţă de muncă în Italia (peste
10 ani) la întoarcerea în ţară a decis să investească într-o afacere, în asociere cu un italian, pe modelul
italian. Investiţia este considerată de succes, adaptată la cerinţele europene și cu șanse de a rezista pe
piaţa europeană. Acest lucru relevă faptul că migranţii români, devin tot mai mult agenţi potenţiali ai
schimbării, ai dezvoltării. Transferurile private determină dezvoltarea socială atât la nivel personal, familial
cât și la nivel comunitar.
”Din 1997 am avut în cap ideea asta de afacere, cu o fabrică de bolţari, dar nu am avut putere financiară, am
încercat să fac o discotecă, am pierdut o parte din bani acolo, acum m-am asociat cu un italian, prieten de-al
meu, m-a ajutat cu o parte din bani pentru cumpărarea de utilaje. Toate utilajele sunt aduse din Italia, totul
este preluat de acolo: modul de lucru, reţetele de preparare.” (patron, Nănești)
Diversitatea intenţiilor de viitor este surprinsă, la modul cantitativ, în graficul de mai jos (Figura
2). Aproape 4 români din zece nu intenţionează să întreprindă niciuna dintre activităţile menţionate ca
posibile variante de răspuns (cele 13 variante prezentate în Figura 1). Dintre cei care răspund afirmativ la
cel puţin o variantă din cele propuse, 64% aleg să își îmbunătăţească locuinţa.

Figura 2. Diversitatea de planuri (numărul intenţiilor exprimate)
40% 38%
35%
30%
25%
20% 17%
15% 13%
9% 8%
10%
6%
4%
5% 2% 2% 1% 0% 0% 0%
0%
nici un un plan 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
plan planuri planuri planuri planuri planuri planuri planuri planuri planuri planuri planuri
Ce anume îi determină pe români să își propună mai multe planuri? Analiza datelor ne indică faptul că
numărul de planuri e mai ridicat odată cu creșterea capitalului educaţional și financiar dar și în cazul celor
care intenţionează să migreze. El scade pe măsură ce indivizii înaintează în vârstă și e mai redus în rândul
moldovenilor și al celor care provin din localităţi cu o rată de prevalenţă ridicată (plecările temporare la
care se adaugă numărul de persoane revenite din străinătate, raportate la mia de locuitori).30
Aceste planuri de viitor le putem grupa în trei categorii de strategii proiective31:

• Schimbare, însemnând un salt în calitatea vieţii prin aducerea unor îmbunătăţiri importante
locuinţei, creșterea veniturilor lucrând suplimentar, căutarea unui (alt) loc de muncă, schimbarea 81
felului de viaţă.
• Acumulare - prin asta înţelegând achiziţionarea de resurse (mai degrabă bunuri) și orientarea
lor spre un scop bine definit cum ar fi mutarea într-o casă mai bună, construirea unei case,
deschiderea unei afaceri, cumpărarea unui teren, petrecerea unui concediu în străinătate.
• Studii, reprezentând un salt statutar al tânărului care dorește să își continue studiile, să se mute
la oraș, într-un apartament mai mic.
Cine sunt cei orientaţi spre aceste modele de perspectivă?

• Orientarea spre acumularea de resurse este mai accentuată la bărbaţi, la cei cu vârsta cuprinsă
între 18-59 de ani, cu un nivel scăzut al veniturilor sau chiar fără venit, din mediul urban, din
Muntenia, care intenţionează să migreze.
• Cei care își doresc o schimbare, fie prin îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, fie prin schimbarea
statusului ocupaţional, sunt tineri, cu ocupaţii superioare, care lucrează sau au mai lucrat în
străinătate.
• Cum era de așteptat, spre acumularea de capital educaţional sunt orientaţi mai degrabă tinerii,
care intenţionează să migreze, rezidenţi în Transilvania.
Relevantă pentru această analiză este orientarea spre investiţii într-o afacere, spre consum sau
economisire. Analizând răspunsurile la întrebarea „Dacă aţi câștiga o sumă mare de bani, să spunem
100 de mii de euro, ce aţi face cu cea mai mare parte a acestor bani?” Constatăm că, în esenţă, aspiraţiile
românilor se îndreaptă spre consum și acumulare (50% ar cheltui banii pentru diverse nevoi, 13% i-ar
depune la bancă) și mai puţin sunt orientaţi spre antreprenoriat (21%). Cum era de așteptat, orientarea
antreprenorială se observă la cei care au lucrat, au călătorit sau intenţionează să migreze în altă ţară.
Non-migranţii, cei care nu au plecat și nici nu au de gând să plece își doresc să cheltuiască banii pentru
30 Conform unui model de regresie, unde variabila independentă este numărul de planuri, iar ca variabile explicative
am ales vârsta subiectului, ultima școală absolvită, venitul pe luna iulie 2006, rezidenţa, experienţa de migraţie, rata prevalenţei
pe 2002, R2 adj = 44,5%.
31 Gruparea celor 12 planuri a fost generată prin analiza factorială PCA- Varimax, au rezultat 3 factori, KMO=0,838.
acoperirea diverselor nevoi sau să îi economisească în bănci. (Tabel 2)
Tabel 2. Intenţiile de a folosi o sumă mare de bani în funcţie de experienţa de migraţie

Dacă aţi câștiga o sumă mare de bani,
să spunem 100 de mii de EURO, ce aţi Gospodărie cu Gospodărie
Lucru Călătorie Intenţie Total
face cu cea mai mare parte a acestor migrant non-migrant
bani?
I-aș investi într-o afacere 34% 35% 33% 23% 16% 21%
I-as cheltui pentru diverse nevoi
51% 47% 52% 47% 51% 50%
(locuinţă, mașină călătorii)
I-aș depune la bancă 8% 7% 10% 13% 16% 13%
Altceva 1% 0% 0% 2% 1% 1%
Aș da copiilor (nepoţilor)/aș ajuta copiii
0% 6% 2% 5% 8% 6%
(nepoţii)
Aș dona persoanelor sărace 2% 3% 0% 2% 2% 2%
Aș dona bisericii 0% 0% 1% 0% 1% 1%
Aș emigra 1% 1% 0% 1% 0% 0%
Datele din tabel reprezintă proporţia celor care au răspuns „Da”
Un alt aspect vizat de analiza noastră urmărește să răspundă la întrebarea „În ce măsură planurile de
viitor influenţează achiziţiile?” Dacă trecem de la planul proiectiv, la cel concret, de punere în practică
a planurilor, observăm o concentrare a politicilor economice mai mult spre consum și mai puţin spre
investiţii. O analiză a cheltuielilor pe ultimii 5 ani, arată că românii s-au orientat în primul rând spre
cumpărarea de electrocasnice (48%), apoi spre extinderea, modernizarea locuinţei (37%), îngrijirea
terenului agricol (31%). În mai mică măsură s-a investit în achiziţionarea de locuinţe (5%), terenuri (4%),
82
deschiderea unei afaceri (3%). În deschiderea unei afaceri sau în investiţii imobiliare (case, terenuri) au
investit bani în mai mare măsură cei care au lucrat în străinătate faţă de non-migranţi. (Tabel 3)
Tabel 3. Cheltuielile din ultimii 5 ani în funcţie de experienţa de migraţie

În ultimii 5 ani aţi cheltuit bani Gospodărie Gospodărie
pentru...? cu migrant non-migrant
cumpărat locuinţă 10% 12% 6% 3% 4% 5%
construit locuinţă 14% 13% 12% 6% 7% 8%
extins/modernizat locuinţă 45% 59% 45% 37% 32% 37%
cumpărat autoturism 26% 33% 16% 20% 11% 16%
cumpărat terenuri pentru construire
5% 8% 4% 4% 3% 4%
case
cumpărat terenuri pentru agricultură 3% 6% 4% 5% 2% 3%
îngrijire teren agricol 20% 22% 30% 35% 32% 31%
cumpărat mașini agricole 4% 5% 1% 5% 2% 3%
deschiderea unei afaceri 10% 9% 1% 2% 1% 3%
cumpărat electrocasnice 60% 64% 61% 56% 42% 48%
turism 25% 44% 26% 16% 9% 16%
cumpărat calculator 32% 36% 21% 20% 18% 21%
Datele din tabel reprezintă ponderea celor au avut astfel de cheltuieli în ultimii 5 ani
Și din discuţiile cu migranţii care lucrează acum în străinătate reiese că principalele domenii în care au
investit banii sunt: bunuri electrocasnice, modernizarea/îmbunătăţirea condiţiilor de locuit.
„Banii i-am investit în casă și mașină.” (migrant, Nănești)
„Am cumpărat bunuri electronice pentru casă, mașină de spălat.” (migrant Nănești)
„Am cheltuit banii pentru necesităţile zilnice, pentru copii.” (migrant, Nănești)
„Cu banii trimiși de mine din Italia, părinţii mei și-au acoperit rata la un frigider și-au cumpărat cele necesare

traiului zilnic.” (migrant Nănești, femeie)
„Nu e vorba de traiul zilnic, pentru că din cât câștigam eu cu soţul meu, traiul de zi cu zi am reușit să ni-l
asigurăm, dar dacă vrei să faci ceva...eu am venit pentru fete, că anii trec și mă trezesc peste câţiva ani că am
de dat nu știu câte zeci de milioane și nu am de unde să îi dau. Adun pentru școală. Anul asta am reușit să le
trimit la mare, dacă eram acasă nu mergeau, că nu aveam bani. Aș vrea să îmi schimb mașina, că am o Dacie.”
(migrant, femeie)
Planuri de migraţie temporară sau definitivă?

Munca în străinătate este în cele mai multe cazuri o strategie temporară. Majoritatea celor care
intenţionează să migreze în următorii doi ani o fac pentru muncă pe o perioadă determinată optând
pentru acumularea de resurse financiare care apoi să fie investite în ţară. Putem afirma că, mai ales,
migranţii comunităţilor rurale văd ţările de destinaţie ca locuri unde se fac bani și nu ca ţări unde și-ar
putea petrece tot restul vieţii. Rolul cheie în proiectele lor de reîntoarcere acasă îl reprezintă „motivaţia
emoţională”, în ciuda diferenţelor dintre nivelul câștigurilor obţinute în străinătate și în ţară.
„Ne dorim o casă aici, nu acolo. Îmi place și acolo, dar aici mă simt mai aproape de locurile mele natale, de
unde am copilărit. Este ceva care mă trage aici, familia, locurile.” (migrant, femeie, Nănești)
Deși la nivel declarativ planurile migranţilor nu sunt de a rămâne în ţările de destinaţie, au început să își
achiziţioneze bunuri și chiar locuinţe acolo, copii lor învaţă în școlile din străinătate și adoptă obiceiurile
de acolo.
„Pentru România simt ceva, am pământ, părinţii, școala unde am învăţat, dar copilul e născut în Italia, studiile
le va face în Italia, vrem să îi mai facem un frate. Poate și în România lucrurile se schimbă. Am cumpărat o
garsonieră în Italia, anul viitor vreau să o vând pe asta și să cumpăr un apartament mai mare.” (migrant Italia, 83
bărbat).
Concluzii
• Analizând aceste date observăm că strategiile investiţionale ale românilor sunt limitate. Banii sunt
orientaţi spre îmbunătăţirea standardelor de viaţă și contribuie la dezvoltarea locală prin îmbunătăţirea
stării locuinţelor. Satele se reconstruiesc mai degrabă prin atingerea unui grad de prosperitate
individuală decât prin acţiuni colective destinate obţinerii de beneficii comune, fondurile investite
de migranţi contribuind la modernizare și confort, mai ales în propriile gospodării.
• Partea destinată investiţiilor într-o afacere este foarte mică din cauza lipsei resurselor financiare, dar
și a insuficientei dezvoltări a infrastructurii de piaţă, mai ales în zonele rurale de unde provin o bună
parte dintre migranţi.
• Migranţii români, devin tot mai mult agenţi potenţiali ai schimbării, ai dezvoltării. Transferurile
private determină dezvoltarea socială atât la nivel personal, familial cât și la nivel comunitar.
• Politicile economice ale românilor s-au concentrat mai mult spre consum și mai puţin spre investiţii.
În ultimii 5 ani românii s-au orientat spre cumpărarea de electrocasnice, extinderea, modernizarea
locuinţei și mai puţin spre achiziţionarea de locuinţe, terenuri, deschiderea unei afaceri.
84

Dimensiuni regional-comunitare
Italia: Între informal și ilegal, toleraţi,

dar nelegalizaţi!
Ana Bleahu
„Daca ai bătături în palmă,

chiar dacă ești ilegal, nu-ţi face nimeni nimic!”
(emigrant român)32
85
Migraţia romanilor în Italia se caracterizează prin două aspecte fundamentale: 1) este în cea mai mare
parte o migraţie informală, ilegală, clandestină care 2) are tendinţa de a se transforma într-o migraţie semi-
permanentă, de durată. Se va încerca surprinderea principalelor implicaţii ale acestor două dimensiuni
esenţiale în viaţa de zi cu zi dar mai ales pe piaţa muncii. Este un material strict empiric în care se va face
descrierea comunităţii La Fripta și a depozitelor de muncă.
Acest material se bazează exclusiv pe analiza datelor calitative33: interviuri cu emigranţi făcute în ţară,
interviuri cu emigranţi făcute în Italia, interviuri cu membrii ai familiilor cu emigranţi. Zeci de istorii de
migraţie, zeci de povești de viaţa din care se va încerca punctarea specificităţii fenomenului emigraţiei
Române în Italia.
Interviurile au fost făcute în România, în zona Vrancea iar în Italia, în Roma și în împrejurimi. Împrejurimi
înseamnă localităţi de sine stătătoare cum ar fi: San Cesario
La Dispoli, Tivoli sau în pădurile din zona Mala Grota.
O parte dintre interviuri au fost înregistrate, o altă parte au fost notate, iar unele au fost simple discuţii
spontane (în special cei care nu aveau acte refuzau sa fie înregistraţi).
„Aici fratele nu-ţi mai e frate”: despre însingurarea emigrantului român

Statisticile neoficiale34 arată că în Italia sunt aproximativ un milion de români. Liderii asociaţiilor
românilor spun ca sunt peste un milion și jumătate. Percepţia românilor de acolo despre ei înșiși este că
sunt „cu milioanele... peste tot în jurul Romei, auzi vorbindu-se românește. Iar la Torino nici nu mai spun, acolo
o să devenim majoritari. În rest în fiecare oraș din Italia, e imposibil să nu găsești românii”(migrant, 28 ani).
Dintre aceștia doar aproximativ 300.000 au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti).
Numărul cetăţenilor români aflaţi legal în Italia, conform datelor publicate în luna octombrie 2006 de
32 Mulţumim tuturor emigranţilor care ne-au împărtășit din experienţele lor: Adrian, Marius, Paul, Mihaela, Augustin,
Ioan, Ciprian, Gheorghe, Florica, Marieta, Ovidiu și mulţi alţii. Adresăm cele mai calde muţumiri preotului ortodox Bălăucă și
călugărului benedictin Carlo care au intermediat multe dintre interviurile efectuate.
33 Menţionez faptul că toate citatele folosite sunt din interviuri efectuate de Ana Bleahu și Mihaela Stefanescu.
34 Global News, http://www.rgnpress.ro/content/view/18002//, 10 Noiembrie, 2006
către Institutul Naţional de Statistică din Italia, este de 297570 persoane, adică peste 10% din totalul de
2670514 rezidenţi străini în Italia. La nivelul anului 2004, conform datelor Ministerului Italian de Interne,
cifra era de 243793 persoane (faţa de 237010 persoane în 2003).
În ultimii 20 de ani, diversele guverne italiene au încercat să facă faţă noilor provocări ale imigraţiei
în Italia. Au fost elaborate o serie de legi (Legea Martelli nr. 39 din 1990, Legea Turco-Napolitano nr. 40
din 1998, Legea Bossi Fini nr. 189 din 2002) dar managementul acestui fenomen rămâne deficitar și este
folosit de multe ori doar ca punct de atracţie în discursurile publice ale politicienilor35.
Există așadar grade diferite de ilegalitate sau informalitate a emigranţilor români în Italia: unii au acte
expirate pe care încă le folosesc, au primit „permesso de sogiorno” pentru o perioada de timp limitată,
alţii au solicitat și așteaptă soluţionarea situaţiilor lor legale (conform legii Bossi-Fini) iar alţii nici măcar
un au depus actele.
Un milion și jumătate de români este foarte mult raportat la 300.000 de români aflaţi legal. Calculul
este foarte simplu. Raportul este de un român legal care susţine alţi patru români aflaţi ilegal. Ceea ce
experienţa de teren avută în Italia dovedește că este adevărat.
Cum a absorbit piaţa locativă și piaţa forţei de muncă un număr atât de mare de români. Unde sunt
acești migranţi?36 Pentru românii care merg în Italia este simplu să „ghicești” alţi români pe stradă, pentru
noi ei au vizibilitatea maximă par a fi pretutindeni, însă răspunsul complet la această întrebare este: o
parte locuiesc îngrămădiţi în apartamente închiriate legal în care doar unul are acte legale, toţi ceilalţi
4, 6 sau 10 sunt ilegal, așadar la un calcul simplu pe lângă cei 300.000 aflaţi legal mai ai încă minimum
600.000 aflaţi ilegal. Mai există categoria „badantelor” sau al femeilor care muncesc în familiile italienilor.
Iar o altă parte care locuiesc în cele mai diverse locuri posibile: „metronomii” sunt cei care se plimbă
prin metrourile sau staţiile periferice de tren cu un mic rucsac în spate, au papuci de gumă în picioare
„pentru că adidași îi ţinem pentru zilele în care găsim de muncă”; în „cimitirele de mașini” în care „paznicii ne
lasă să intrăm dar numai după ce se face întuneric...și plecăm pe întuneric, mergem direct la depozite”, sau în
86 pădurile din jurul Romei unde locuiesc în „colibe acoperite cu plastic”.
Reţelele de rudenie, de vecinătate, precum și apartenenţa la aceeași comunitate (sat, cartier) din
România reprezintă un punct important în creșterea numărului de emigranţi clandestini spre Italia.
Mulţi români pleacă în Italia înarmaţi cu numerele de telefon al cât mai multor prieteni sau rude. Si tot
mai dese sunt poveștile despre mobilele care rămân închise după ce în prealabil ţi s-a promis că o să fi
ajutat.
Ce înseamnă de fapt o reţea de migraţie? Nucleele acestor reţele îi reprezentau vechii emigranţi. Aceștia
sunt cei care au ajuns printre primii în Italia, au investit sume de bani și timp (uneori și-au pus chiar viaţa
în pericol pentru aceasta) (vezi studiu de caz).
Studiu de caz
„Am plecat din România în 1997, am plecat cu călăuză. Călăuza era un prieten de-al meu. Am trecut graniţa
pe la Arad. Am trecut la unguri, la slovaci, în Croaţia apoi în Austria și Italia. Până în Ungaria am trecut cu
autocarul.
Am dat în total 1000 de dolari acestui prieten de-al meu. Eram patru persoane, prieteni toţi, ne știam între noi
toţi patru. Călăuza din România lucra pentru altcineva. Altcineva era șeful pe care noi nu-l cunoșteam, dar noi
am avut încredere în persoana din România. Am avut o călăuza până în Slovenia. După aceea călăuza care
era român s-a întors acasă. Din Slovenia am trecut pe jos prin pădure și vii... o noapte întreagă. La început noi
nu am știut că trebuie să trecem pe jos. Am stat cinci săptămâni la un hotel până am reușit să trecem pe jos. Noi
eram doar patru și trebuia să așteptăm și alte persoane, care să treacă toate odată. Hotelul și toate cheltuielile
le-au plătit ei. Practic, au apărut încurcături pentru ca nu ar fi trebuit să așteptăm atât. Erau prietenii noștri.
Cei de la hotel nu au avut treabă cu noi. Cei cu care am trecut pe jos erau români din Moldova și Ucraina. În
aceste cinci săptămâni am ţinut în permanenţă legătura cu ei. Vorbeam la telefon sau mai venea câte unul și
ne căuta la hotel. Mâncarea o cumpăram din banii noștri. Dar după două săptămâni ni s-au terminat banii și
ne aduceau ei de mâncare.
35 Colombo, A și Sciortino, 2004, Gli immigranti în Italia

36 la unul dintre seminarele internaţionale la care am participat întrebarea, corectă de altfel, a unui participant a fost:
„probabil că sunt 1,5 milioane de români, dar unde sunt aceștia?”

Când am trecut graniţa eram vreo 20 unul după altul, băieţi femei, fete unii din România, alţii din Moldova.
Înainte de a trece graniţa pe jos, au mai încercat de patru ori să ne trimită cu trenul. Nu știau nici ei unde să ne
trimită. Au zis că ne trimit în Austria cu trenul și de acolo urma să vină mașina. Dar nu am vrut pentru că era
foarte nesigur. Era ca și cum ne-am duce să ne dăm pe mâna poliţiei. Și... nu am vrut să riscăm.
De patru ori ne-au dus la tren cu mașina. Au crezut că poate ne conving. Odată ne-au dus pe câmp unde ar
fi trebuit să stea trenul și ne-o lăsat acolo. Am îngheţat complet pentru că era iarnă grea. Era în februarie.
Erau soldaţi cu câinii. Dar noi am stat ascunși pe jos prin arătură, prin boscheţi... aveam doar câteva haine de
schimb...Am pornit în 28 ianuarie și am ajuns în Italia în 12 martie. Era un frig...ne încălzeam doar fugind....ne
înghesuiam unii în alţii...
Erau femei la care li s-a făcut rău, trebuia să le ajutăm... nu puteam să ne oprim. Trebuia să mergem.... Cel mai
mult am trecut prin vie. Erau multe sârme, trebuia să nu facem gălăgie, pentru femei era greu. Când am ajuns
în Italia, am dormit o noapte în pădure ne-am înghesuit unul în altul, apoi am stat toata ziua în pădure. Am
mâncat la comun, cei care au venit în urma noastră mai aveau bani de acasă. Si ne-au dat și noua mâncare.
Chiar dacă nu ne știam dinainte. Am mâncat conserve...
Prima dată am ajuns în Veneţia. Din pădure ne-au luat cu mașina până în Veneţia. De acolo ne-am despărţit.
Fiecare unde a avut de mers. Eu am luat trenul spre Roma. Eu am avut un văr și un unchi care erau veniţi de
vreun an doi, la vărul meu am stat numai o noapte, pentru ca erau și ei mulţi vreo 6-7, bărbaţi, familie. Apoi
m-am dus la unchiul meu care m-a ţinut și el trei zile și apoi a vorbit cu patronul. La patron nu i-a spus că eu
am ajuns deja. Așa că a trebuit să stau trei zile închis într-o debara pe întuneric ca să nu mă vadă patronul.
Patronul n-a vrut... mi-a spus că sunt controale...poliţie și nu mă poate ajuta.
87
Apoi am vrut să plec în Anglia. Prietenii din Anglia au zis că îmi trimit ei bani să merg la ei. Dar până la urmă
prin niște prieteni de-ai unchiului meu mi-am găsit de muncă aici.”
După 2002, după „deschiderea graniţelor” numărul emigranţilor români în Italia a crescut foarte mult.
Aceștia, egali între ei ca experienţă de migraţie, experienţă de muncă, de locuire, nu se mai puteau susţine
unii pe alţii. Astfel că cei mai mulţi dintre emigranţi aleg să se separe. Pornesc de unul singur să-și rezolve
propriile probleme. Migraţia devine pentru cei mai mulţi dintre ei o experienţă strict individuală în care
soluţiile problemelor se găsesc la întâmplare, din aproape în aproape, fiecare pe cont propriu.
Dacă la începutul migraţiei aceste reţele au reprezentat un factor de suport efectiv și esenţial pentru
emigranţi, odată cu creșterea numărului acestora, acestea au devenit mai restrictive, mai puţin permeabile
și mai puţin eficiente. Asistăm așadar la diminuarea și dizolvarea reţelelor prin supradimensionarea și
suprasaturarea lor.
„După cum ţi-e norocul” pare a fi regula de bază în reușita sau nereușita unei încercări de migrare.
Poveștile noilor migranţi încep să semene între ele. Singurătatea, foamea, frica de autorităţi, locuri de
muncă instabile, patroni care nu dau banii la timp sau deloc apar în discursul tuturor în diferite accente.
Emigranţii par afectaţi cel mai acut de fenomenul de atomizare a relaţiilor de familie. Pe de o parte se
deteriorează relaţiile între soţ și soţie având drept urmare creșterea numărului divorţurilor iar pe de altă
parte destructurarea relaţiilor dintre fraţi, copii și părinţi.
„Există un fenomen care este o catastrofă pentru toţi cei de aici. Divorţurile! Numai eu am tradus sute de
sentinţe de divorţ. Divorţurile sunt cu zecile de mii. Multe familii s-au distrus. Ori bărbaţii au lăsat copiii ori
femeile bărbaţii. Trădarea familiei este una din plăgile cu care ne luptăm. Depărtarea, lipsurile, stresurile fac
din generaţia actuală o generaţie de sacrificiu.” (preot Bălăucă)
„Aici toţi fug unii de alţii. Dacă vii cu soţia, te apucă gelozia pe italieni, că ăia au bani, dacă vii cu fratele
apar discuţii că ăla și-a găsit loc de muncă și tu nu... De la bani pleacă totul. Se întorc acasă chiar și pentru o
săptămână și redevin prieteni...iar aici se ceartă...se separă.” (migrant, 25 ani)
Comunităţi informale ale migranţilor români
Suportul de bază în susţinerea emigraţiei informale a românilor în Italia o reprezintă așadar pe de
o parte migraţia legală iar pe de altă parte anumite structuri ierarhice de tip ad-hoc, bazate pe liberă
asociere sau putere, șantaj, violenţă.
După cum spuneam lipsa documentelor este înseamnă lipsa unei vieţi normale: nu poţi închiria o casă,
muncești doar la negru, nu ai dreptul la servicii de sănătate, trăiești într-o stare de frică permanentă de
autorităţi, de alţii aflaţi în situaţia ta, etc.
„dormeam pe câmp eram înconjuraţi de sârme, alarme, de frică să nu fim atacaţi, ca în filmele cu Rambo...toţi
sunt așa pe câmp, cu capcane să-ţi rupi gâtul dacă intri în baraca lor, cu cutii de bere capcană...aici aveam un
sac de dormit și o pernă afară în câmp....nu aveam deloc bagaje...” (migrant, 25 ani)
În acest context apar anumite comunităţi semi-organizate bazate pe structuri ierarhice informale,
apare un nou fenomen pe care l-am putea numi „viaţa sub pod”, „pe câmp” sau „viaţa în păduri”.
Esenţială pentru reușita unei încercări de migraţie este locuinţa. Cei care nu au acte nu pot încheia
contracte de închiriere. Primul lucru când ajungi într-o ţară străină este să ai unde să locuiești. Prietenii
sau rudele care te ajută îţi asigură în primul rând o locuinţă. Dacă ei nu te ajută „te lipești de alţi români ca
și tine, dacă ai noroc să fie din zona ta este foarte bine, dacă nu tot se rezolvă lucrurile, poate plătești mai mult
dacă nu le place faţa ta...” (migrant 25 ani)
Studiu de caz: La Fripta

Cobori la Mala Grota într-o staţie normală de autobuz. În dreapta rămâne localitatea. Se merge pe
marginea șoselei până la un moment dat când intri în „boscheţi”. Sari un șanţ mic și intri în pădure. În
pădure, începe cărarea care duce spre „La Fripta”. La Fripta este o comunitate de români care deja are
88 vechime aproape 4 ani.
„Înainte am avut colibele pe malul râului, era mai simplu, aveam apă la discreţie, dar acolo au tot intrat
carabinierii cu buldozerele și ni le-au distrus. Aici nu pot intra cu buldozerul că e pădure, iar carabinierii nu
au ei chef sa tragă de colibele noastre să ni le distrugă. Unele sunt legate de copaci. E cineva care împletește
structura din crengi mai groase. Apoi punem nailoane, prelate... Aici e mai bine, pentru că suntem foarte feriţi,
despre noi știu doar carabinierii... de atâţia ani de când suntem aici, ne știu aproape pe toţi, ăștia știu totul...
mai știu și patronii italieni care vin sa ne ia la muncă”.

Foto: La Fripta

În aceste locuri în care românii și-au construit barăci în păduri unii locuiesc de ani de zile. Carabinierii intră
doar cu câini și pistoale. Unii dintre români nu au nici pașapoarte românești. Sunt grupaţi în funcţie de
zona din care vin Oltenia, Maramureș, Moldova etc.
„În dreapta este cărarea care duce la Olteni, ei sunt mai pe coastă de deal, doar vreo 20, la vale sunt moldovenii,
sunt și ei vreo 40 iar aici suntem noi sătmărenii, noi suntem cei mai mulţi, suntem cam 100 de persoane. Cel
mai tânăr are 4 luni, copilul lui Crina... i-a plecat bărbatul cu alta și a venit aici la părinţi... iar cel mai bătrân
are 64 de ani, el nici nu lucrează, el mai pierde timpul pe aici și mai păzește colibele când plecăm noi pe la
muncă.”
Foto. Structura unei colibe: „Le facem puternice... dacă trag carabinierii de ele să nu ni le strice...” (migrant, La Fripta)
89
Au un fel de șef, singurul care are acte, și care este principalul negociator în relaţiile cu autorităţile
locale. „Șeful” este de 14 ani în Italia. Are toate documentele. Îi cunoaște pe toţi și toţi îl știu. De la el se
află exact zilele în care urmează să vină carabinierii în control. „de regulă vin dimineaţa pe la 6-7. Atunci știu
sigur că îi găsesc numai pe cei care nu au de lucru. Cei care muncesc sau își caută de lucru pleacă pe la cinci la
depozite. Despre noi se știe că nu furăm. Criteriul după care ne controlează carabinierii sunt mâinile: “dacă ai
bătături în palmă te lasă în pace!”
„Românii sunt extrem de organizaţi. Nu sunt uniţi, dar sunt bine organizaţi”. Sunt singura minoritate care
s-a organizat în acest fel, ad-hoc, în apropierea Romei. Colibele pot fi închiriate. „50 de euro pe lună, costă
chiria”. Pe lângă chirie mai există taxele de protecţie care diferă în funcţie de gradul de periculozitate al
migrantului în cauză. „dacă ai un trecut mai colorat, dai mai mult ca să fi acceptat. Nu te poţi muta la noi fără
să fie mai mulţi de acord. În principiu trebuie să te recomande cineva. Dacă pur și simplu te lipești pe aici...
oricum trebuie să dai socoteală”
Informaţia circulă oral, din om în om. „Românii și-au luat cu ei oralitatea!” (preot ortodox). Totul se face
din om în om. În colibe aproape toţi au telefoane mobile. „orice dar fără telefon un poţi să stai, nu reziști, nu
găsești de muncă, nu mai afli una alta, primul lucru când ajungi în Italia este să îţi iei un telefon. Apoi să dai
telefoane, și să aștepţi să fi sunat.”
Depozitele
Extinderea reţelelor a dus la slăbirea intensităţii relaţiilor de suport și întrajutorare pentru găsirea unui
loc de muncă. „Suntem deja prea mulţi, nu prea ne mai putem ajuta unii pe alţii, pentru că un prea mai găsești
așa ușor loc de muncă.„
Pe lângă această, relativă saturare a pieţei de forţă de muncă necalificate, lipsa instituţiilor formale
ale pieţii muncii, dar și sezonalitatea muncii în agricultură și în construcţii, au condus la crearea pieţii
informale a locurilor de muncă: așa numitele „depozite”.
Depozitele sunt locuri în care se adună românii emigranţi care caută un loc de muncă. Sunt depozite
pentru muncă în construcţii sau în agricultură.
„Depozitele” pentru muncă în construcţii (Catel de Guido, La Storta, Ponta Roma) se află de regulă în
apropierea unor magazine-depozit, cu materiale de construcţii (de unde le vine și numele). Astfel că,
patronii italieni care vin să cumpere materiale de construcţii pot alege și oamenii pentru muncă într-un
mod simplu și eficient.
„Depozitele” pentru muncă în agricultură se află în afara Romei, aproape de staţiile mari de autobuze
sau la intersecţia mai multor autobuze. Aici se strâng de regulă cei care trăiesc în pădurile din apropiere,
în „cimitirele de mașini”, „pe câmp” (Mallagota) În orașele mici din apropierea Romei, „depozitele” sunt de
regulă în centrul orașelor (La Dispoli, San Cesario)
Modul de funcţionare a acestor instituţii informale este simplu. La ora 5,30 în fiecare dimineaţa, vin
românii și așteaptă, afară, în aer liber până în jurul orei 12. Fumează, se adună în grupuri mici, râd, discută,
fac schimb de informaţii. Cei mai mulţi sunt bărbaţi dar poţi vedea și femei:„de cât să mă duc să fac strada,
mai bine stau aici poate găsesc ceva de muncă” (femeie migrant).
90
Foto: „depozitul de la Malagrota” la ora 11 dimineaţa!
Se păstrează ideea de apartenenţă la o regiune sau alta. Se știe că la Ponta Roma îi găsești pe cei din
Bacău iar la La Storca stau oltenii: „suntem transnaţionali dar regionali”.
Punctul culminant este apariţia câte unui patron italian. Unii vin cu mașini mari:
„..ne urcă în mașină și ne duc, unde au ei nevoie, pe câte unii ne dă jos...noi urcăm cât mai mulţi, apoi el ne dă
jos...
„Dar cum vă aleg? Care sunt criteriile?
Depinde, dacă vine câte unul cu mașină mică, contează cine e cel mai aproape când oprește mașina, sau cine
apucă cel mai repede să deschidă ușa mașinii. Când vin patroni mai mari, de regulă ne mai știu și spun unuia

dintre noi de câţi băieţi are nevoie. Și apoi noi ne alegem între noi, că doar ne știm, îţi iei tovarăș de încredere ca
să nu muncești în locul lui...Cel mai rău e când ai șef român, ei te exploatează... sau întârzie cu banii, câteodată
nici nu ţi-i mai dă, te mai și ameninţă și dacă nu ai spate... asta este, ieși în pagubă!...
Dacă mergem doi tot e ceva... dar dacă mergem de unul singur nu se știe niciodată. Am auzit despre un român,
care a sărit la italian că ăsta n-a vrut să-i dea banii după ce a muncit la el o săptămână. Și se zicea că italianul
l-a omorât și l-a îngropat... scria în ziarul românesc. ”
Aceste locuri sunt bine cunoscute de către oficialităţi, sunt tolerate de către carabinieri. În aceste locuri,
vizibilitatea emigranţilor români este maximă: „suntem ușor de vânat aici, dacă vine o razie, rapid ne dă câte
o „foaie de via”37 la toţi. Dacă ai acte românești și ai bătături în palmă nu-ţi fac „foaie de via”. Ei știu că noi ăștia
care stăm aici nu furăm, noi vrem doar să muncim.”
În cumpănă între două lumi

„Aici ești sclav, ești român ești sclav, deci nu ești egal cu ei...dar te bucuri și tu împreună cu ei de lumea lor
civilizată” (migrant, 23 ani)
Este greu să rămâi în Italia, este greu să pleci din Italia. Factorii de respingere a societăţii românești
cântăresc la fel de greu cu cei de atracţie pentru noua lume. „Odată ce te-ai călit în Italia e greu să te mai
întorci fără regrete în România”.
Această situaţie de cumpănă este caracteristică migraţiei informale semi-permanentizate care
definește migraţia românilor în Italia și în oarecare măsură în Spania. Comparativ, migraţia circulatorie
pentru muncă în Germania nu creează astfel de probleme.
Lipsa de reglementări legale distorsionează posibilele efecte pozitive ale migraţiei pentru muncă.
Permisivitatea legislativă combinată cu inadecvarea legislaţiei la mișcarea emigraţională bazată pe cerere 91
și ofertă, poate produce dezechilibre atât în ţările de destinaţie, cât și în cele de origine, afectând ţesătura
profundă a relaţiilor sociale: „oamenii se pierd pe ei înșiși. Nu pot merge acasă, pentru că nu sunt convinși că
vor mai avea posibilitatea să se întoarcă, și... nu pot rămâne aici liniștiţi pentru că nu au acte”.
37 foaia de drum este un document prin care imigranţii ilegali sunt somaţi ca într-un termen stabilit să părăsească teri-
toriul Italiei. Unii dintre intervievaţi primiseră mai multe „foi de via”, dar nu au respectat cererea.
92

Studiu de caz: Un român în Italia
Mihaela Ștefănescu
Am plecat împreună cu colega mea la Roma, în septembrie 2006, să vorbim cu românii plecaţi acolo
la muncă. Nu a trebuit să căutăm mult, când am ajuns în aeroport la Roma, Mărioara ne-a ajutat să găsim
autobuzul pentru centrul orașului, când am ajuns la hotel Mihaela ne-a ajutat să ne cazăm, de altfel în
hotel nu lucrau decât români, când am ieșit să bem o cafea am împărţit masa cu doi muncitori români
(pentru că locul era aglomerat). Așa este la Roma, 14 zile cât am stat am cunoscut și am vorbit cu mulţi
români, am auzit multe povești la Roma și am văzut ce însemnă să lucrezi în străinătate.
Prima oprire pe care am făcut-o la Roma a fost la o Biserică românească. Auzisem din România de preotul
Bălăucă, un preot aflat de 12 ani în Roma și care a pus bazele uneia dintre primele parohii românești din
Italia ”Parohia Nașterii Maicii Domnului”. Preotul Bălăucă ţine slujbele de șapte ani la Biserica ”Nativita
del nostro Signore Gesu Cristo”, în via Gallia, 162 unde prin bunăvoinţa preotului paroh de acolo a
închiriat sala de proiecţie a Bisericii. Intrarea este undeva prin dreapta Bisericii, și acolo am găsit o cameră
neîncăpătoare pentru cele câteva sute de români care vin în fiecare duminică la slujbă. De la preotul
Bălăucă am aflat că acolo lumea vine la biserică pentru mai mult decât slujba de duminică, oamenii vin
pentru ajutor, pentru a-și găsi loc de muncă sau apartament cu chirie avantajoasă, și vin mai ales pentru
a se întâlni cu alţi români, pentru a se informa și pentru a se simţi un pic mai acasă intr-o ţară străină.
„Cel care vine în Italia nu vine să caute Biserica, vine să caute bani. Dar venind aici se trezesc dintr-o dată
într-o lume total diferită faţă de cea de acasă. Unii suferă crize, după câteva luni de muncă, ei stau mai mult
închiși, femeile în mod special, care lucrează în locuri de muncă ”fixe”, multe nu își știu drepturile, așa că vin la
Biserică. La Biserică este un punct de informare permanent în ceea ce privește legislaţia, drepturile, punctele
unde te poţi adresa, cui te poţi adresa.... uneori îi ajutăm cu formulare...” (Preot Bălăucă, Italia)
Aici la Biserică l-am cunoscut pe Marius. Un tânăr de 26 de ani care cântă la Biserica de români din via 93
Gallia, 162. O să vă spun povestea lui Marius pentru că este povestea obișnuită a unui român în Italia, la
el găsim traseul obișnuit (din ultimii 3 ani – după accesul liber în Uniunea Europeana) al unui român ce
caută o viaţă mai bună în străinătate.
Marius este absolvent al “Școlii de cântăreţi bisericești” (de dascăli) din Buzău. În România cânta la o
parohie din orașul său natal, Adjud. La parohia din Adjud lucra “la negru” și avea un salariu de 3 milioane.
S-a hotărât să plece în Italia la muncă pentru că nu putea găsi un loc de muncă decent, pentru că salariul
nu-i permitea să trăiască o viaţă decentă și mai ales pentru că simţea că în România nu-și va permite
niciodată să-și întemeieze o familie sau să-și cumpere o casă.
A ales Italia pentru că acolo avea prieteni care i-au promis că-l vor ajuta să-și găsească loc de muncă
lângă Roma.
„Mi-au promis mai mulţi prieteni, vino, te aducem, te ajutăm, bine iniţial doar unul dar eu am plecat cu
mai multe legături, ajungând aici mi s-au închis toate telefoanele, aici este ceva la modă, aici frate pe frate se
jupoaie. Aici în primul rând este vorba despre bani.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)
Avea în buzunar 100 de euro daţi de tatăl lui, nici biletul de autocar nu l-a putut achita, a mers cu un
prieten de la o firmă de autocare care l-a lăsat să meargă pe datorie și să plătească după ce va câștiga un
ban în Italia.
“Am venit aici. De acasă din România am fost dotat cu nylon, că mi-am pus și varianta dacă stau la boscheţi?
Știţi cum e iarna, dacă stai într-un nylon acoperit, oricât de frig ar fi, e un pic mai cald. Lucru care de fapt s-a și
întâmplat. Din autocar un prieten, cineva care stătea lângă Adjud, dintr-un sat, dintr-o comună de lângă, m-
a întrebat: ”cunoști pe cutărescu de la tine din oraș?” Cunosc. ”Păi te duc la ei sub pod în Roma.” Stăteam sub
pod, barăci, șobolani, unde plăteam.
Cui plăteai?
Cuiva care stătea pe acolo. Că el a bătut primul pas.
Și dacă refuzai să plătești?

Păi nu că atunci când veneai acolo, nu stăteai cum vroiai tu. La început trebuia să discuţi cu ei. Te luau la
trei păzește, cine ești, ce cauţi acolo...? nu e că puteai să intri ca la tine acasă. În fine, eu am avut noroc cu
nepoţii acestui om, eu mă cunoșteam cu ei. Plăteam 10 euro pe săptămână. Ultima oară dădeam 15 euro pe
săptămână, după aia am aflat că unii dădeau și 20 de euro pe săptămână.”
94 Cât timp ai stat sub pod?
Am stat luni bune, mâncam din container, mergeam la ”mercato” și le făceam cumpărăturile la băieţi, vroiam
eu să le fac, pentru ca nu aveam bani, și unii mai scăpau câte 10 centeze, 20, 50. De obicei mă duceam, era
o piaţă în apropiere, la 2 staţii, unde se vindea carne. Italienii când taie găina, porcul, nu știu ce, aruncă
măruntaiele, aruncă grăsimea, o aruncă în container, eu o luam din container și o aduceam acasă, că aia
era casa mea, și făceam mâncare. Vreau să vă spun că era o mâncare chiar foarte gustoasă.” (Marius, 26 ani,
Roma, Italia)
A încercat după câteva zile de Italia să meargă la o prietenă din copilărie, în Sicilia, care îi promisese, ca
și cei dinainte că îl ajută, și la fel ca și cei dinainte, odată ajuns în Sicilia această prietena și-a închis telefonul
și s-a trezit din nou singur și debusolat într-un loc străin, unde nu putea vorbi cu nimeni, deoarece nu știa
limba, nu avea unde dormi și nici ce mânca.
“La patru zile de Italia m-a chemat cineva în Sicilia, vino că-ţi dau de muncă, era cineva cu care eu am crescut,
de la mine din oraș.
Aveai mobil sau cum vorbeai cu prietenii?

Da, mi-am luat un mobil. Bine prima dată, nu mi-am luat mobil din prima zi, cumpăram cartele telefonice
pentru telefon public. În fine, m-au chemat pentru Sicilia, de mers cu trenul 13 ore, 894 de km de la staţia
Termini.
Cât costa?
Vreo 45 de euro, dar nu îi aveam toţi, îi cheltuisem pentru că am plătit gazda (sub pod), mai plăteam în stânga,
în dreapta pentru mâncare, ca să o duc mai bine îi cumpăram ceva șefului de acolo. Nu aveam decât vreo
25 de euro, nepotul celui de acolo cu care mă cunoșteam din România, m-a dus săracu’, Dumnezeu să-i dea
sănătate, m-a dus cu un scuter, cu un motorin din ăsta, m-a dus până în Termini, am făcut 3 ore. Ne-am
învârtit pe acolo, și el m-a ajutat pentru că nu știam nici limba, nici nimic. Mi-a luat bilet, și mâncare cât pentru
un prânz să mănânc pe tren. Între timp am sunat-o de 10 ori, măi fată să nu mă... Nu, măi Marius, nu se face, vii

aici, dormi aici, mănânci aici...Zic uite și-a pus Sf. Petru mâinile pe capul meu. În fine, m-a condus băiatul ăsta,
mi-a luat bilet de la machinete speciale, că eu nu știam să iau. Am ajuns acolo, când am ajuns acolo telefonul
închis.
Dar de ce?
Pentru că așa o fi aici moda.
Dar ai mai vorbit cu ea de atunci?

Da, deci am plecat de aici seara și am ajuns acolo pe la prânz i-am găsit telefonul deschis. I-am spus, măi fată
eu vreau să conștientizezi un lucru: eu nu am ce mânca, nu am o liră să mă întorc, nu am nimic, nimic... uite
că sunt în afara orașului... ea și-a închis telefonul, mi-am dat seama că este o cacealma. Am încercat să mă
descurc eu cu o frază în limba engleză, o frază în franceză, dar nu m-am descurcat. Am început să plâng, am
ajuns pe la un hotel am încercat să găsesc lavoro. Și am plecat de acolo, nemâncat, m-am dus m-am uitat pe
tabelă, cum e și la noi în România, să văd la ce oră este trenul și m-am urcat în tren. La prima staţie a venit
nașu’ și m-a dat jos pentru că nu aveam bilet. Și uite așa am luat ba un personal, ba greșeam trenul, ba mă
întorceam și uite așa am ajuns în Roma. Am trecut cu vaporul din Sicilia și m-a învăţat unu cum să trec pe
vaporul acela.
Am ajuns marţi seara în Roma Termini și m-am întors sub pod.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)
“Și-apoi am început viaţa.” Marius, ajutat de o “vecină” din locul unde stătea, sub pod” și-a găsit apoi de
lucru ca spălător de vase la un restaurant, unde avea 500 de euro pe lună, cazare și masă asigurată. Prin
masă a se înţelege resturile de la masă, pe care și-o lua singur pentru că el curăţa farfuriile și după cum
spune el “găina de unde scurmă de acolo mănâncă”. Iar cazarea era amenajată într-un container cum au
muncitorii, fără căldură sau apă caldă. Nu a rezistat acolo mult pentru că muncea câte 18/20 de ore pe zi
și chiar și 24 în zilele aglomerate. 95
“Am ajuns iar sub pod. Mâncam prin Caritasuri, mă îmbrăcam, luam haine noi, hainele de la asociaţiile
astea de ajutat săracii și când se murdăreau le aruncam. Munceam când puteam, munceam cu ziua, ieșeam
acolo aproape, lângă pod era un fel de depozit, acolo te luau la muncă. Oricum zona aceasta se cheamă Lazio,
aici se lucrează la negru, chiar dacă ai documente.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)
Serviciu normal și-a găsit de-abia după vreun an. S-a angajat ca grădinar, muncitor pe șantier și tot așa.
Apoi a lucrat un an de zile la un centru sportiv cu 35 de euro pe zi, “acolo făceam un pic din toate, măturam,
îngrijeam terenurile de tenis, de fotbal, etc.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)
Acum lucrează cu o firmă de construcţii și este chemat să lucreze pe proiect, este mulţumit aici, câstigă
destul de bine și are un orar de lucru de 8 ore. Locuiește într-un apartament de două camere aflat în
afara Romei, undeva la mare, lângă Ostia, pe care îl împarte cu soţia și cu încă un cuplu. Pentru acest
apartament plătesc 600 de euro, adică 300 de euro de cuplu.
Acum Marius are deja 3 ani de Italia, vorbește italiana perfect și are experienţă destulă cât să știe cum
să-și găsească loc de muncă și casă, și în general cum să se descurce în Italia. “Am avut 10/15 locuri de
muncă. Românul este foarte inventiv, unde se câștigă un ban acolo se duce.”
Marius stă ilegal în Italia, doar de câteva luni și-a depus actele pentru a primii permis de ședere și de
muncă, nu știe dacă răspunsul va fi pozitiv, prin legea Bosi-Fini38. Să fii imigrant ilegal în Italia înseamnă să
nu ai siguranţa locului de muncă sau siguranţa că vei primii salariul promis la sfârșitul lunii, înseamnă că
găsești foarte greu o locuinţă cu o chirie rezonabilă și cel mai important înseamnă că trebuie să te ascunzi
de carabinieri, pentru că oricând poţi fi deportat.
Marius câștigă aici mult mai mult decât ar putea câștiga în România cu pregătirea lui, bani care îi
permit să aibă un trai decent, o casă și să-și întemeieze o familie. Aici și-a găsit și soţie (româncă). Soţia lui
este aici de 6 ani, are acte și muncește “la ore”, face menaj în casele italienilor.
Cum ai întâlnit-o pe soţia ta?

„În cel mai aglomerat loc din toata Italia, în Termini, unde compostezi biletul. În miezul zilei pe data de 18
iunie. Pe sora ei o știam, sora ei era în vizită la ea. Am văzut-o pe sora ei și am stat pe gânduri dacă să o salut.
Și am salutat-o și uite ce a ieșit. De acolo ne-am lăsat numerele de telefon, ea a plecat în ţară. Ne-am vorbit la
telefon.”
96
În ceea ce privește planurile de viitor Marius este nehotărât. Ar vrea să se întoarcă în România, dar
numai dacă lucrurile se vor schimba aici.
Care sunt planurile tale de viitor?

„În primul rând să mă întorc în România, dar nu România de acum. Decât România de acum, mai bine stau
și sub pod și în România nu mă întorc. Noi (Marius și soţia lui) suntem de comun acord să stăm aici.”
Marius s-a săturat de România pentru că, după cum zice el, în România toată lumea vrea spagă și la
vamă, și la doctor, chiar și la primărie la cununia civilă.
Marius și soţia lui strâng bani, acum când se pot gândi la viitor și nu mai au doar grija zilei de mâine.
Strâng bani să-și ia casă, pentru început un apartament în România pentru a fi siguri că au unde să se
retragă “în caz că se strică treaba în Italia”, apoi vor să-și ia și un apartament în Italia, pentru că pot face
ușor credit și asta ar fi o bună investiţie.
38 Legea Bosi-Fini este legea italiană care reglementează obtinerea permiselor de sedere și de munca în Italia.

97
98

CALEA ROMANĂ A ROMILOR: DE
LA CRAIOVA SPRE VILLA TROILI
Monica Jeler
Când am început să lucrez ca operator social, în afară de imaginile unui film de Emir Kusturica sau ale
unor petreceri înfocate, nici măcar acelea foarte definite, nu reușeam să mă gândesc la altceva, referitor la
comunităţile de romi. Pe de altă parte, mă atrăgea ideea de a povesti istoria unei comunităţi de migranţi
și, mai ales, datorită fundamentelor etnice pe care fantezia mea le cerea și le impunea, acea istorie avea
de-a face cu ţiganii.
Articolul de faţă este rezultatul unui studiu de caz realizat în ultima jumătate de an într-o comunitate
de romi români, amplasată în capitala Italiei, pe Via di Villa Troili, numărul 100. Studiul a fost realizat
împreună cu colegii mei de muncă din asociaţia “Opera Nomadi”.
În primăvara acestui an, când Primaria di Roma a stabilit că Asociaţia Opera Nomadi se va ocupa de
acest proiect, am considerat că metodele de cercetare cele mai potrivite pentru atingerea obiectivelor
stabilite anterior erau un recensământ, la nivelul comunităţii, precum și observarea calitativă și întocmirea
unor istorii de viaţă în cadrul aceleiași comunităţi.
Villa Troili este denumirea unei comunităţi localizate, din punct de vedere geografic, în periferia Romei,
lângă centura de legătură a Romei cu suburbiile sale. Se află la circa 10 staţii de autobuz distanţă faţă de
staţia de metrou Baldo degli Ubaldi.
Vecinătatea mai largă este o zonă rezidenţială din Roma, un cartier de oameni cu venituri ridicate,
format în principal din blocuri tip vilă, foarte îngrijite. Cartierul se numește Bravetta Pisana. În ultimul an,
nemulţumirea și deziluzia locuitorilor a crescut foarte mult și s-au format comitete de cartier, care cer în
permanenţă întâlniri la nivel de Primărie, propunând eliminarea acestei comunităţi de romi. Argumentul 99
principal adus în discuţie de locuitorii din cartier este formarea unui focar de agresivitate și ilegalitate, din
momentul în care romii s-au stabilit în cartier.
Drumul (di)sperării39
Istoria majorităţii persoanelor care locuiesc pe strada Villa Troili începe cu mulţi ani în urmă. Primul val de
romi aparţinând acestei comunităţi a început să emigreze încă din 1994, trecând frontiera românească
în mod fraudulos. Parcursul s-a realizat în general cu autocare până în Cehoslovacia și apoi pe jos până în
Germania, pe drumuri ascunse și periculoase. Nu departe de graniţa cu Germania erau așteptaţi cu mașini
mici și transportaţi în Franţa, mai ales la Lyon. Staţionarea la Lyon era provizorie, de la câteva zile la câteva
luni. “Drumul speranţei” continua, și în 1995 ajungeau în Italia, unde îi aștepta o enormă comunitate de
romi pe Via Casilina. Din povestirile lor rezultă că pe Casilina locuiau cam trei – patru mii de romi de toate
etniile: români, sârbi, italieni, bosniaci etc. Cei din actuala comunitate de pe Villa Troilli și-au cumpărat
barăci și rulote de la romii sârbi, atunci când au ajuns pe Casilina. Comunităţile de romi sârbi sunt printre
cele mai vechi din Italia, după cele de romi italieni. Faptul că pe Casilina locuiau romi din grupuri diferite
a condus, în multe situaţii, la o convieţuire dificilă.
În 1999, mulţi dintre romii români se mută pe Via Candone, unde primăria le construise și amenajase
un campus de containere, care există și la ora actuală și care este cunoscut drept unul dintre cele mai
frumoase și mai îngrijite ale comunităţii de romi români.
În anul 2000, o altă parte dintre romii care locuiseră pe Casilina găsesc o casă părăsită în Roma, în zona
Tor Carbone, și se mută acolo. Din descrierile lor rezultă că această casă era enormă, dar nu exista nici apă
și nici curent, iar mizeria și degradarea deveniseră o obișnuinţă.
După circa un an, în vara lui 2001, ca urmare a semnalelor de alarmă primite de la Caritas și de la alte
asociaţii, prefectul Romei a decis transferul celor de pe Tor Carbone în ex-cazarma “Bellosguardo”, situată în
39 Este vorba despre parcurgerea unui drum al speranţei, dar într-o stare de spirit a disperării. Cel puţin aceasta este
percepţia noastră ca operatori sociali, în comunitatea de pe Villa Troili. Din latinescul sperare, derivat din spes, spei: a aștepta cu
încredere să se întâmple un lucru dorit, și din latinescul desperatione(m), derivat din desperare: stare de spirit a celui care nu
mai are nici o speranţă și trăiește lipsit de confort și angoasat.
Via di Villa Troili, actuala reședinţă. Din acel moment, situaţia lor s-a îmbunătăţit progresiv: în noul campus
existau electricitate, apă curentă, dușuri și băi. La început li se legalizează locuirea prin distribuirea de
rulote de la primărie. În urma proiectului Asesoratului pentru Politici Sociale, se construiește un adevărat
campus: se instalează containere, se pavează cu asfalt zona, se repară instalaţiile electrice și de apă.
În prezent, spaţiul de locuit cuprinde 30 de containere tip vagoane de tren, o casă cu 14 camere,
30 de corturi, 19 microbuze și două rulote.
Neamuri, valuri și adăposturi

Romii din această comunitate sunt toţi din Craiova, dar provin din diferite neamuri: cărămidari (provin
din familii tradiţionale de făuritori de cărămizi), ursarii (cei care colindau ţara punând în valoare obiceiul
folcloric al “Ursului”), tismănari (ţigani românizaţi, provin din familii în care unul dintre părinţi este român
și celălalt rom), ţigani de ţigănie (provin din familii nomade, care se mutau periodic cu caravanele; spun
despre ei înșiși că doar ei sunt adevăraţii romi). Chiar și cartierele de origine din Craiova sunt diferite în
funcţie de neam. Cărămidarii și ursarii sunt din cartierul Mofleni, tismănarii din Sineasca, George Enescu,
Dorobănţie și Dănești, iar ţiganii de ţigănie locuiau în cartierul Faţa Luncii.
Din Dorobănţie provin mai ales lăutarii, din Dănești papucarii (nu există în campus la Roma), dar și
tismănarii. Romii din cartierul Faţa Luncii se numesc între ei “ţigani hoţi”40, fiind cei care în România
străbăteau orașele și furau. Acest neam de ţigani a fost primul care a emigrat, imediat după Revoluţie,
încă din 1990. Majoritatea au emigrat în Anglia, Irlanda, Noua Zeelandă, America și Canada. Am întâlnit în
comunitate rude ale unor “ţigani hoţi”, care mi-au povestit mai ales cazul Angliei și al Irlandei (este vorba
despre o singură familie extinsă de ţigani de ţigănie, care locuiește în campusul Villa Troili). Ei spun că,
odată ajunși acolo, romii au cerut azil politic și majoritatea l-au primit. Pe lângă azil politic, în Anglia și în
Irlanda statul le-a oferit și o casă populară și, pentru cei care au făcut copii, le-a pus la dispoziţie o alocaţie
care se ridică la circa 2500 – 3000 de lire sterline. Din declaraţiile rudelor de pe Villa Troili aflăm că mulţi
100 dintre cei care au primit azil politic s-au lăsat de furat și merg doar la cerșit, ca să câștige bani.
Ţiganii de ţigănie sunt cel mai mare neam de romi din Craiova și sunt consideraţi dintre cei „cu caracter”,
dintre cei care au reușit în ceea ce și-au propus, fiind consideraţi cu zece ani înaintea celorlalte grupuri de
romi (având în vedere că au emigrat încă din 1990), datorită faptului că „au văzut lumea și s-au civilizat”.
Se pare că „ţiganii hoţi” îi marginalizau în Craiova pe cărămidari și pe ursari, pentru că erau cei mai
săraci și mai puţin școlarizaţi. Cărămidarii și ursarii locuiau în Mofleni, un cartier aflat în vecinătatea gropii
de gunoi a orașului. De aceea, celelalte grupuri spun despre ei că sunt obișnuiţi să trăiască în mizerie. În
Roma, ţigani de ţigănie există într-un alt ghetou de pe strada Candone, un campus foarte bine amenajat
de primărie, unde trăiesc circa 700 de romi români. În Roma, conflictul dintre ei, cărămidari și ursari
persistă, iar cei din urmă nu sunt bine primiţi în campusul de pe Candone.
Pe plan instituţional, putem vorbi de nașterea unui proiect complex, care a produs rezultate
semnificative mai ales datorită activităţii asidue a numeroase asociaţii, cum ar fi : Tre Febbraio Rom (printre
primii subiecţi sociali care s-au implicat în apărarea socială a acesei comunităţi), Arci – care s-a distins prin
perseverenţa cu care a lucrat la un proiect de școlarizare a copiilor din comunitate -, parohiile catolice din
zonă.
Comunitatea de romi de pe Villa Troili a fost protagonista a numeroase iniţiative culturale, cum ar fi
concerte, petreceri, jocuri de fotbal, întâlniri, dezbateri publice.
De-a lungul anilor s-au derulat o serie de proiecte în cadrul comunităţii, unele propuse și finanţate de
Caritas Roma, altele finanţate de Primărie, dar și proiecte finanţate din fonduri europene. Departamentul
de Comunicare din cadrul Caritas s-a implicat în participarea la întâlnirile cu autorităţile din zonă și cu
comitetele de cartier; s-au organizat întâlniri de muncă și coordonare și s-a început publicarea unei
foi periodice de informare numită Villa Troili, distribuită în parohii și școli. Departamentul de Migraţie
a deschis un birou de consultanţă și asistenţă pentru aspectele legale, în special pentru cererile de
permis de ședere și azil politic, ajutându-i pe romi să se miște cu ușurinţă în sistemul birocratic. În sfârșit,
Departamentul de Sănătate a depus un efort constant pentru a-i apropia pe romi de structurile sanitare
publice și a propus și realizat un proiect de vaccinare a copiilor.
Începutul experienţei de pe Villa Troili a demonstrat că integrarea romilor era posibilă.
40 În discuţiile dintre ei și în relaţiile lor nemijlocite, romii folosesc apelativul reciproc de “ţigan”. În schimb, în relaţiile cu
cei din afara comunităţii folosesc și solicită să fie folosit termenul de „rom”, pentru etnia proprie.

Problemele au reapărut și s-au accentuat foarte mult începând cu anul 2002, odată cu deschiderea
graniţelor și cu eliminarea vizelor pentru pătrunderea în teritoriile Uniunii Europene.
Conflictele cu vecinătatea largă sunt din ce în ce mai accentuate, atât ca urmare a faptului că locuitorii
cartierului își simt ameninţată siguranţa cotidiană personală, cât și din cauza percepţiei pericolului că
bunurile publice (aici am putea include electricitatea, apa curentă, mijloacele de transport în comun etc.) 101
suportă o presiune de consum tot mai mare.
Al doilea val de migraţie a romilor craioveni, începând cu anul 2002, a adus și probleme semnificative
în comunitate. Primii romi stabiliţi în comunitate și-au chemat rudele din România și s-au format astfel
reţele de rudenie, iar, în același timp, numărul lor a crescut foarte mult. Romii continuă să vină în Roma și
acest lucru este demonstrat de recensământul pe care l-am realizat în comunitatea de pe Villa Troili în vara
acestui an. Conform acestui recensământ, rezultă aproximativ 480 de persoane prezente în comunitate,
spre deosebire de listele existente la Primăria din Roma, pe care sunt trecute între 165 și 200 de persoane.
Numărul celor care se stabilesc în comunitate crește zilnic. Aș putea să dau un exemplu. Pe data de 5
octombrie 2006, când am încheiat recensământul, existau în comunitate 14 microbuze în care locuiau
persoane; trei săptămâni mai târziu, pe 26 octombrie, erau deja 19 microbuze de acest tip. Aș menţiona
și faptul că, la început, oamenii locuiau numai în containerele obţinute de la primărie, acum locuiesc în
autobuze și în corturi.
Acest val de migraţie a romilor a adus în primul rând în comunitate o delincvenţă structurală,
reprezentată de ilegalitatea locuirii și de accesul ilegal la servicii precum electricitatea, apa curentă,
salubritatea. Aici este necesară o precizare de fond: locuitorii din comunitatea Villa Troili, inclusiv cei care
au acte pe locuinţa de la primărie, nu plătesc curent electric și întreţinere. Există o singură conectare
directă la stâlpul de înaltă tensiune și toţi ceilalţi se conectează de la vecini.
Primii membri ai comunităţii, care au venit imediat după eliminarea vizelor, locuiesc acum în corturi.
Atunci când au ajuns aici, au încercat să-și construiască barăci în exteriorul campusului; dar în februarie
2005, razia realizată de poliţie, cu motivaţia că nu este posibilă extinderea zonei locuite, a avut drept
rezultat distrugerea acestor barăci. În consecinţă, locuitorii barăcilor s-au mutat cu toţii în interiorul
campusului și și-au instalat corturi. Din acel moment, această tensiune între romi și autorităţi, în ceea ce
privește extinderea zonei, s-a menţinut.
Situaţia la corturi este una dramatică, mai ales pentru copiii cu vârste cuprinse între o lună și doi ani,
atât din cauza frigului, cât mai ales a situaţiei igienico-sanitare existente.
Conflictele există și în interiorul comunităţii, între cei care locuiesc în corturi și cei care trăiesc în
containere și camere. Acestea sunt atât de tip violenţă verbală cât și – rareori, totuși – fizică. Violenţa fizică
apare mai ales între bărbaţii din comunitate atunci când este vorba de suspiciuni de trădare în familie, dar
și între femei, atunci când este vorba despre curăţenia spaţiului de convieţuire, de resurse precum apa
curentă, dușuri, băi, electricitate și nu în ultimul rând când este vorba despre protecţia copiilor. Cei care
locuiesc de mai bine de un an în condiţii dificile în corturi se simt marginalizaţi, excluși și sunt primii care
nu sunt dispuși să respecte nici o structură de autoritate a comunităţii.
Purtătorul de cuvânt
Purtătorul de cuvânt al comunităţii este unul dintre puţinii romi din neamul tismănarilor cu permis
de ședere de muncă valabil în Italia. Acesta nu are un loc de muncă în exteriorul comunităţii. A reușit
să întocmească însă documentaţia necesară pentru obţinerea permisului de ședere de muncă, datorită
ajutorului acordat de o cooperativă socială italiană (termenul de cooperativă socială nu există ca atare în
limba română; sensul ar fi acela de formă de cooperare instituţionalizată). Inserţia în această cooperativă,
ca purtător de cuvânt al comunităţii și colaborator cu structurile de autoritate italiene, i-au oferit și
oportunitatea unui permis de ședere. Purtătorul de cuvânt, împreună cu mai mulţi consilieri pe care și
i-a ales din interiorul comunităţii, mediază relaţia dintre autorităţi și comunitate. Actualmente nu există
însă în comunitate o asociaţie de locatari constituită legal. Purtătorul de cuvânt și-a ales consilierii dintre
prietenii lui, pe bază de simpatie și de întreţinere a intereselor și nicidecum pe bază de reprezentativitate a
întregii comunităţi. Acest lucru a condus la diviziunea comunităţii în grupuri distincte, care nu colaborează
între ele. Locul în care dorm a devenit într-un fel definiţia grupului: cei de la containere, cei de la camere,
cei de la corturi, cei de la microbuze.
Purtătorul de cuvânt al comunităţii a preluat funcţia de la începutul anului 2006 și, odată cu funcţia,
a primit de la fostul șef și două camere mari, în care a deschis un bar și o sală pentru vizionare de filme
și jocuri pe calculator. Oamenii spun că ar fi cumpărat acest spaţiu pe bani grei (circa 10 mii de euro). Tot
locuitorii declară că acesta are tot interesul să-i primească pe cei care vin în aceste luni și se instalează
în campus, chiar dacă ei pun în pericol de evacuare tot campusul, din cauza numărului prea mare de
102 ocupanţi la care s-a ajuns. Potrivit afirmaţiei unei locuitoare de la corturi, „cei care vin acum sunt cei care
cumpără de la el din bar și îi aduc profit”. În bar lucrează toată familia șefului. Romii pot să cumpere o
porţie de mâncare caldă românească la trei euro și orice alte produse alimentare și de uz casnic, mai ieftin
decât în magazinele italiene. Este însă la fel de adevărat că deschiderea acestui bar a dat și un suflu nou
comunităţii, întrucât este și un loc de întâlnire și de șezătoare, seara.
Tot din discuţiile cu oamenii am aflat că fostul șef „era mult mai șmecher și mai afacerist, dar în același
timp era mai afectuos, inclusiv cu săracii din comunitate”. Acum el s-a întors în România cu toată familia,
dar oamenii își amintesc încă petrecerile pe care le organiza acesta și unde invita, se pare, și prieteni de-ai
lui, care aveau un status elevat în cadrul instituţiilor de autoritate și control italiene. La aceste petreceri
invitat principal era lăutarul Neluţă Neagu, care a trăit mulţi ani în Roma. Acesta cerea foarte mulţi bani
ca să cânte până dimineaţa, dar era considerat unul dintre cei mai apreciaţi lăutari români: „Nu degeaba
a fost profesorul lui Adrian Copilu’ Minune, al lui Vali Vijelie și al lui Ștefan de la Bărbulești”, ne povestește un
locuitor de la microbuze.
Ultimul val de migraţie este cel al persoanelor care dorm în microbuze. Aceștia au ajuns în Italia pe tot
parcursul anului 2006. microbuzele sunt plasate în afara campusului, deci în afara spaţiului de locuire
legal stabilit de primărie. Acest fapt induce probleme în relaţiile atât cu vecinătatea largă a cartierului, cât
și cu autorităţile. Protecţia acestor persoane este reprezentată doar de faptul că sunt rudenii cu cei care
locuiesc în interiorul campusului, astfel încât purtătorul de cuvânt nu își poate permite să-i alunge. Starea
de provizorat îi neliniștește mult pe locuitorii din microbuze, dar ei continuă să trăiască în aceste condiţii
(atâta vreme cât autorităţile nu vor face o nouă razie), întrucât câștigă destul de mulţi bani fără nici o
cheltuială, inclusiv din cerșit, bani pe care în România nu i-ar putea realiza în aceleași condiţii.
Din ce trăiesc romii?

Așa cum precizam în rândurile de mai sus, locuitorii din comunitate nu plătesc nimic, nici chirie și nici
un fel de factură; mai mult, își pot permite să risipească resursele de apă și curent electric.
Înainte ca numărul lor să devină unul de nesusţinut, proiectele propuse de diferite asociaţii cu ajutorul
primăriei funcţionau. Romii erau deseori invitaţi la petreceri pentru a cânta și a dansa și erau plătiţi în funcţie
de fondurile de proiect. Erau și foarte apreciaţi ca lăutari. Acum, majoritatea persoanelor din comunitate
trăiesc din cântatul prin metrouri (mai ales tismănarii) sau din cerșit, în intersecţiile semaforizate ori în

diferite locuri publice (mai ales cărămidarii). Bărbaţii cărămidari sunt întreţinuţi de femeile și copiii care
cerșesc.
Foarte probabil, în comunitate există foarte multe alte tipuri de obţinere a veniturilor - cumpărarea și
vinderea mașinilor, specula, furturile, prostituţia -, dar rolul nostru de operatori sociali este unul destul de
limitat în acest sens, având în vedere că riscurile pot fi destul de serioase.
O ultimă ilustrare în acest sens, lăsând spaţiu liber reflecţiei celor care vor citi acest articol, este cazul
Porta Portese. Foarte multe femei rom, dar și câţiva bărbaţi, pot fi văzuţi în fiecare duminică foarte
devreme, ieșind pe poarta campusului cu plase de rafie și de plastic, enorme și supraîncărcate. Am aflat
că se îndreaptă toţi către Porta Portese, cel mai mare târg din centrul Romei, în zona Trastevere, unde
merg să vândă produse de orice tip și de orice fel. De unde provin aceste produse?
În Roma, ca în majoritatea orașelor italiene, asociaţia Caritas a montat tomberoane de culegere
diferenţiată pentru produsele ce nu mai sunt utilizate. Așa cum există tomberoane pentru recipientele
plastic sau pentru hârtie, diferite de coșurile pentru gunoi menajer, așa există tomberoane pentru
produsele – în special obiecte de vestimentaţie – care nu se mai utilizează. Aceste pubele pentru culegere
diferenţiată sunt închise și se află localizate în toate cartierele Romei. Romii au învăţat să recupereze
produsele din aceste zone, să le spele și să meargă să le vândă în târg. Într-un fel, este vorba despre același
fenomen care se întâmpla în România și pe vremea comunismului, când romii, alături de alte persoane
mai sărace, adunau sticlele, le spălau și le vindeau în sate sau chiar în orașe.
Cine sunt cei care cumpără aceste produse? Așa cum declară vânzătorii, majoritatea cumpărătorilor
sunt italieni, care se rușinează să meargă și să le ceară în mod gratuit la sediul Caritas. Preferă să le cumpere
pe bani puţini, dar feriţi de ochii judecători ai celor din jur. Să fie oare un paradox al societăţii de consum?
Este un subiect pe marginea căruia reflectez și eu: cât oare din realitatea pe care o trăim este imagine
construită? Cât este fantezie? Cum se formează și cum se menţine mitul societăţii dezvoltate în mintea
persoanelor care trăiesc în ţări în curs de dezvoltare, cum este și cazul României?
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, este de văzut ce se va întâmpla și care vor fi 103
dinamicele de emigraţie din România către ţările occidentale.
Microbuzul
Craiova – Roma
Comunicarea romilor
cu ţara se realizează prin
intermediul microbuzelor
private, care vin direct
din Craiova și încarcă
pachete și bani pentru a
le transporta în familiile
de origine. Șoferii
microbuzelor sunt tot
craioveni și nu sunt
toţi romi. Personal, am
cunoscut doi șoferi,
unul român și unul rom.
Transportul se plătește
scump, dar romii sunt bucuroși că șoferii sunt de încredere și nu deschid pachetele. Se plătește pentru
transport de bagaj, doi euro la kilogram, și se percepe 5% comision în cazul în care se trimit bani la rude.
Pentru transportul de persoane se plătesc între 300 și 400 de euro de persoană la venirea din România
și 150 de euro la întoarcerea în ţară. Sunt foarte mulţi bani, având în vedere că acum ofertele de bilete
de avion ajung la 150 de euro dus întors, Roma – București. Romii având însă majoritatea probleme cu
documentele, preferă microbuzele, deoarece șoferul este un mediator între ei și vameșii din toate ţările.
Ceea ce mi se pare foarte interesant de subliniat este că nu toţi șoferii au licenţă de transport în comun
și totuși reușesc să treacă graniţa și să realizeze acest trafic de persoane și de mărfuri. Există persoane în
campus care nu au nici măcar pașaport în regulă, sau îl au expirat. Cei fără pașaport au trecut în camioane
ermetic închise și au plătit sume exorbitante pentru a ajunge în Roma. Un astfel de transport poate ajunge
și la 2000 de euro comision. Acești bani nu se percep toţi odată, șoferii le oferă posibilitatea de a plăti și în
rate, adică „îi așteaptă cu banii”, cum spun romii.
Probleme și proiecte
Ghetourile de romi de diferite etnii recunoscute de Primăria din Roma sunt în număr de aproximativ
7 – 8, însă în Roma există foarte multe campusuri de romi formate spontan și ilegal. Majoritatea acestor
ghetouri sunt locuite de romi români. Conform cercetărilor Caritas pe anul 2005, este imposibil de
realizat un recensământ al tuturor comunităţilor de romi existente în Roma, din cauza faptului că numărul
acestora crește permanent, persoanele care înfiinţează ghetourile se stabilesc ilegal în Italia, astfel încât
o statistică valabilă nu se poate obţine.
În cazul romilor români, este de văzut ce se va întâmpla odată cu 1 ianuarie 2007. Punctul de vedere al
localnicilor din zonă și al mass-mediei locale este că situaţia lor a devenit una de necontrolat încă din anul
2002, când s-au deschis graniţele.
Din punct de vedere politic, situaţia este următoarea: Municipiul și Gardienii Urbani (este vorba despre
două forme de autoritate instituţionalizată italiene) încearcă să „încremenească” situaţia, pentru a ajunge
la evacuarea comunităţii (evacuare promisă de primarul Romei, Valter Veltroni, în urma cererilor parvenite
din partea ASL – Azienda Sanitaria Locale -, o instituţie de protecţie a sistemului sanitar public; și din
partea Municipiul XIV, departamentul de care aparţine cartierul Pisana și, în consecinţă, și strada Villa
Troili).
Primăria nu știe însă unde ar putea transfera toţi oamenii din această comunitate, pentru că aici situaţia
fusese legalizată de primărie la început, iar campusul fusese deja amenajat. Acest lucru înseamnă că
romii de pe Villa Troili nu pot fi trataţi în același mod cu cei care trăiesc în albia râului Tibru, în păduri
sau sub poduri. Datorită faptului că Villa Troili este o comunitate în parte legală, este nevoie de o soluţie
alternativă, care în momentul de faţă nu există.
104 Villa Troili se află în acest moment într-o situaţie dificilă, nu atât pentru condiţiile de trai din interiorul
comunităţii - condiţii nici mai rele, nici mai bune decât în alte grupuri de migranţi -, cât din cauza bătăliei
politice de pe mai multe fronturi (chiar extrem de diferite între ele), care au un numitor comun: să nu-și ia
responsabilitatea necesităţilor acestei comunităţi, având în vedere că Municipiul XVI se confruntă deja cu
problema serioasă a altui grup de imigranţi români, cei din cartierul Malagrotta41.
În acest context, în Italia, cea mai mare parte a proiectelor de intervenţie socio-culturală, dar și sanitară,
cu referire la imigranţi, sunt gestionate de ONG-uri, asociaţii de voluntariat, asociaţii culturale, cooperative
sociale.
Soluţiile avute în vedere de asociaţiile și fundaţiile cu care colaborează primăria constau în ajutorul
acordat romilor pentru integrarea în societate și în comunitate. Rămâne de analizat însă gradul de
suportabilitate al societăţii italiene la emigraţie și efectele de profunzime pe care le produce, mai ales
emigraţia de tip clandestin, în Italia.
Eu, ca mediator cultural

Obiectivele pe care și le propune asociaţia în cadrul căreia lucrez, Opera Nomadi, sunt:
1. Identificarea experienţelor de muncă deja practicate de romii prezenţi în comunitate,
motivarea și susţinerea lor.
2. Reconvertirea meseriilor tradiţionale în forme de muncă productive în sistemul economic
italian.
3. Susţinerea parcursului legalizării pentru accesul la drepturile de cetăţean, incluzând: permisul
de ședere, consilierea legală, informarea comunităţii asupra actualelor norme funcţionale în
materie de emigraţie și de practici birocratice.
4. Propunerea unor module de adaptare culturală care favorizează deplina realizare a dreptului
la cetăţenie și a unor module de bază profesionale, astfel încât romii să poată întreprinde
activităţi lucrative în mod profesional.
5. Promovarea integrării sociale și la locul de muncă.
41 Mentionez ca Malagrotta este unul dintre cartierele cele mai problematice pentru administratia locala datorita pre-
zentei gropii de gunoi principale a Romei.

6. Activarea unui parcurs de integrare în spaţiul italian.
7. Favorizarea creării unei cooperative sociale Roma (o formă de cooperare instituţionalizată),
care să susţină inserţia socială și lucrativă.
8. Susţinerea proceselor de resocializare pentru ex-deţinuţi, pentru implicarea lor în munci
sociale utile, munci în favoarea comunităţii.
9. Prevenţia sanitară și educaţia în domeniul sănătăţii și în cel al maternităţii consimţite.
10. Susţinerea școlarizării copiilor în campus.
Situaţia socială foarte precară a romilor și condiţia lor de marginalitate socială conduc la o
integrare foarte dificilă în societatea italiană. De multe ori, Occidentul este perceput ca ostil, și acest lucru
duce la lipsa dorinţei de a dialoga și de a se informa, dar și la o acceptare tacită a situaţiilor de diminuare
constantă a drepturilor lor sociale și economice.
Aspectele cele mai delicate în ce privește experienţa mea de mediator cultural în comunitatea de
pe Villa Troili sunt reprezentate de:
• percepţia unei forme de autoritate legală de control și ordine, formă pe care romii mi-o
atribuie;
• statutul meu de femeie într-o postură învestită cu responsabilitate.
Acest lucru îi conduce, pe de o parte, la forme de neîncredere și spaimă, deoarece pentru ei
poziţia mea în Italia este una legală și, mai mult, lucrez pentru primăria din Roma, instituţia care le decide
destinul. Pe de altă parte, eforturile mele de comunicare cu purtătorul de cuvânt al campusului, dar și
cu consilierii lui, trebuie să fie constante, dat fiind faptul că percepţia lor asupra femeii este aceea de
persoană lipsită de un rol social.
Este foarte greu de explicat și de promovat un proiect în favoarea comunităţii către persoane marcate
de condiţia lor individuală, care fug din propria ţară, intrând în contact cu reţele de organizaţii ilegale,
care le organizează călătoria și îi aduc în ţara „speranţei” în schimbul a mari sume de bani.
Cucerirea unui rol de interlocutori și de mediatori reali între romi și autorităţile locale este și o problemă 105
de timp. Nu este suficient să propui soluţii serioase și practice instituţiilor aferente, ci trebuie să le poţi
explica și susţine după aceea în cadrul comunităţii de imigranţi.
Am constatat că problema comunicării cu romii de pe Villa Troili este una reală. Colegii mei de la Opera
Nomadi, care lucrează cu ghetourile de romi de foarte mulţi ani, îmi povesteau că această comunitate
este una dintre cele mai problematice, din acest punct de vedere. Opera Nomadi a aplicat proiecte în
numeroase comunităţi etnice ţigănești – sinti, khorakhané, camminanti, romi etc. – colaborarea și
disponibilitatea acestor grupuri fiind mult mai pronunţate decât în cazul comunităţii de pe Villa Troili.42
Poate fi vorba și despre faptul că Opera Nomadi a preluat proiectul de susţinere a comunităţii Villa Troili
într-un moment foarte dificil, un moment dominat de tensiunea (posibilităţii) evacuării și de anxietatea
supravieţuirii.
Acestea sunt aspectele cele mai dificile. Dincolo de acestea, există misterul de care sunt înconjurate
vieţile acestor persoane. Vitalitatea și căldura pe care o oferă sunt parcă extrase dintr-un roman borgesian,
sau de utilizat în compunerea unei scenografii pentru o peliculă în stilul Vittorio de Sica.
În cazul proiectului pe care încearcă să îl aplice Opera Nomadi în comunitatea de romi de pe Villa Troili,
s-au simţit îmbunătăţiri importante: diminuarea raziilor organizate de poliţie, ajutorul acordat pentru
accesul la educaţie și sănătate, curăţirea gunoiului menajer acumulat în comunitate și educaţia oamenilor
în acest sens. Toate aceste soluţii oferă rezultate pozitive obţinute pe termen scurt. Ele însă vor trebui
integrate cu soluţii pe termen lung. Pentru găsirea și dezvoltarea acestor soluţii este foarte important
un efort comun de acţiune colectivă. O acţiune ce depinde de competenţa autorităţilor de a analiza
normativele statului italian, dar și de a se adapta la propunerile Uniunii Europene pentru normalizarea
locuirii (autorităţile sunt încă în punctul în care văd în evacuarea clandestinilor o posibilă soluţie de
dezvoltare). De asemenea, depinde și de abilitatea asociaţiilor de a susţine până la capăt proiectele, de a
media între locuitori și autorităţi, dar și de capacitatea de colaborare a emigranţilor.
42 Folosesc aici termenul de „ţigani” pentru că în Italia, etnia de care aparţin este zingari, adică ţigani; în schimb, terme-
nii de sinti, khorakhané, camminanti, romi se folosesc pentru a denumi grupuri diferite din etnia zingara, adică ţigănească.

106

Studiu de caz:
Mitul străinătăţii la Nănești-Vrancea 43
Georgiana Păun
Tranziţia a adus cu sine o mulţime de schimbări sociale. O serie de aspecte fundamentale ale vieţii
sociale de dinainte de 1989 s-au modificat substanţial, altele sunt tributare încă patternurilor formate
și cristalizate înainte de 1989. O serie de schimbări sociale au generat schimbări ale pieţei muncii și
ale modelelor comportamentale, practicilor antreprenoriale și sistemului de valori raportate la acest
domeniu. La rândul lor transformările produse pe piaţa muncii au generat schimbări sociale în multiple
sfere. Exemplul migraţiei este elocvent în acest sens, mai precis migraţia românilor în străinătate (atât
legală cât și ilegală). În încercarea de a explica acest fenomen – care a luat o amploare semnificativă
în ultimii ani – am putea porni de la a răspunde la o serie de întrebări cheie: Care sunt motivaţiile ce-i
determină pe români să plece la muncă în străinătate? Care sunt factorii structurali care-i determină să
plece la muncă în străinătate? Domină numărul plecărilor generate de insecuritatea venitului în ţară sau
cele generate de insatisfacţia profesională? Reprezintă lucrul în străinătate pentru români o alternativă
viabilă în încercarea lor de a-și asigura lor și familiilor lor un trai decent? Cum este apreciat succesul? Dar
eșecul? Care sunt factorii generatori de succes/eșec? Sunt mulţumiţi cu munca/condiţiile de muncă și
remuneraţia din străinătate? Cum sunt trataţi ”acolo”, care este percepţia lor? Care sunt tipurile dominante
de activităţi/munci pe care le prestează românii în străinătate? Reprezintă lucrul în străinătate pentru cei
mai mulţi românii, un mit, un miraj? Care sunt dificultăţile cu care se confruntă românii odată ajunși în
străinătate? Ce soluţii aleg românii pentru a depăși problemele existente în străinătate? Acestea sunt
doar câteva întrebări la care acest articol încearcă să răspundă. Articolul are la bază interviurile realizate
107
de o echipă de cercetători și prezintă poveștile de viaţă a localnicilor ce au ales să muncească în Italia.
Satul Nănești este situat pe drumul european E85 ce face legătura între Focșani, Galaţi si Brăila.
Mergând pe acest drum te aștepţi să fi întâmpinat de peisajul rural specific românesc. Satul Nănești face
parte din categoria satelor vrâncene sărace dar cu rată foarte mare a plecărilor la muncă în străinătate
(vezi capitolul „Explorarea Europei prin migraţie..” Anexa 2, în acest volum). Cele mai dese atribute folosite
în descrierea satului sunt: inundaţii, sărăcie, îmbătrânire demografică și plecări masive în Italia: „Suntem o
comună săracă, principalele probleme cu care Năneștiul se confruntă sunt: plecările masive, reconstrucţia de
case, deoarece de la inundaţii, comuna întreagă e distrusă, și îmbătrânirea populaţiei. Au rămas în sat doar
bătrânii, de la 60 de ani în sus...” (secretarul Primăriei, soţia Primarului).
Istoria Năneștiului în migraţie este relativ bogată și are rădăcini recente dar adânci în perioada comunistă
când fenomenul navetismului a fost semnificativ. Migraţia „industrială” a vizat îndeosebi orașele Focșani
și Galaţi, ca urmare a distanţei accesibile; cei care au ales orașele îndepărtate (Timișoara, Cluj, București)
s-au mutat definitiv în acele orașe. Migraţia circulatorie din Nănești în străinătate are cauze complexe:
situaţia socio-economică precară a gospodăriei, scăderea navetismului, lipsa unui loc de muncă bine
plătit, oferta scăzută de locuri de muncă sunt doar câţiva dintre factorii care au contribuit la decizia de a
migra temporar în Italia. Majoritatea locuitorilor Năneștiului în momentul plecării practicau o agricultură
de subzistenţă. Veniturile erau completate din „munca la zi” a unui membru al familiei și/sau din veniturile
provenite din navetism, în cazul celor care aveau un loc de muncă în Focșani sau Galaţi. Toţi cei intervievaţi
au declarat că aceste venituri au fost insuficiente pentru satisfacerea nevoilor minimale decente. În aceste
condiţii, pentru cei mai mulţi locuitori ai Năneștiului, migraţia temporară în Italia a însemnat singura
strategie de supravieţuire.
43 Articolul are la bază interviurile realizate de echipa formată din Ana Bleahu, Delia Bobîrsc, Georgiana Păun, Mihaela
Ștefănescu în perioada 16-17 august în satul Nănești, judeţul Vrancea. Respondenţii sunt persoane care muncesc în Italia și au
venit în concediu acasă.
„ De ce aţi plecat din Nănești în Italia ?”
„Nu mai aveam unde să lucrăm. Soţul lucra înainte la MAVROM în Galaţi, dar au bombardat sârbii podurile și
nu am mai găsit în altă parte de lucru și așa am fost nevoiţi să ne despărţim...[...]...eu am terminat liceul Agricol
la Odobești, pe timpul lui Ceaușescu am lucrat la CAP am fost contabil de fermă, apoi am stat în somaj, m-am
mai angajat la o fabrică de bere de pe raza comunei, dar și aia a dat faliment, și iar am rămas fără servici...
Soţul a plecat primul, ca să ne fie un pic mai bine financiar, a stat doi ani, și s-a întors în ţară că nicăieri nu e ca
în ţara ta... a găsit de lucru în ţară, dar cum să vă spun, unde a găsit, nu le dăduseră salariile din ianuarie...și era
iulie...deci practic era ca și cum nu avea de lucru....așa că tot trebuia să plece” ( FM, femeie, 42 de ani).
„Păi de ce să nu plecăm? Aici nu găseai de lucru...sau dacă găseai, oricum nu aveai din ce să trăiești...dacă
găseai ceva de lucru, oricum găseai în Focșani, și prost plătite, că aici în sat nu ai ce să faci...decât să cultivi
pământul...și să lucrezi cu ziua la prășit...și cât poţi să câștigi?...dar iarna, iarna ce faci?” (LM, femeie, 26 de
ani).
„De la un loc de muncă care îmi dădea foarte puţini bani, nu ajungeau. Iei un televizor color…fetiţa mergea la
vecina, ea avea, noi aveam alb-negru, era o rablă, trebuia să dai cu pumnii să meargă, nu ne permiteam, am
făcut rată la nu știu ce firmă, am luat televizorul, se stricase frigiderul, nici ăla nu aveam posibilitate să luăm,
iar rată…[…] Viaţa aici e un pic grea, un bidonaș de suc e 22 de mii îi dai la un copil pentru un bidon de suc
pe zi, un corn s-a dus 50 de mii, 50 de mii zilnic la școală, pe lună, 30 de zile, sunt un pic de bani. O bluziţă, o
ceva, caiete pentru școală se duc foarte mulţi bani. Am mai avut și banca, frigiderul lunar….” (FV, femeie,41
de ani).
„ Păi cum să nu plec? Am terminat Facultatea în București...și cât câștigi? Dacă stau cu chirie, după ce plătesc
108 abia dacă îmi rămâne bani de pâine. E trist, dar asta se întâmplă în ţara asta, nu poţi să îţi permiţi nimic, și ca
tânăr e și mai greu...câţi tineri din România își permit să își cumpere o casă, un apartament?” (TB, bărbat, 30
de ani)
În cazul gospodăriilor cu mai mulţi copii, cei mai mulţi au declarat că au avut probleme cu școlarizarea
copiilor în perioada 1980-1990. Însă gradul de școlarizare nu a reprezentat un factor major care a influenţat
decizia de migraţie: au ales să lucreze temporar în Italia atât persoane care sunt absolvente de studii
superioare, cât și persoane care au absolvit nivelul gimnazial.
„Am făcut opt clase aici în sat, apoi m-am dus la o postliceală în Focșani, unde am studiat un semestru, dar la
începutul celui de-al doilea, a trebuit să mă las, trebuia să plătesc internatul, și mai aveam o soră care era în
ultimul an, nu se putea să renunţe ea, așa că am renunţat eu, și m-am angajat la o patiserie în Focșani” (LM,
femeie, 26 de ani).
„Am făcut liceu numai doi ani, apoi m-am angajat, ca să putem să trăim, că și celelalte surori mai mici vroiau
școală și de unde să plătim...noi abia aveam bani de mâncare” (SD, femeie, 30 de ani).
„…Liceul Industrie Ușoară - Confecţii, Tricotaje, Filatură, soţul...soţul lucra, era tâmplar mobilier, dar nu lucra
într-o fabrică, ci lucra acasă...” (CE, femeie, 28 de ani).
„Am terminat în București la Universitatea Politehnică” (TB, bărbat, 30 de ani”)
Cum au decis plecarea

Decizia migraţiei temporare diferă de decizia migraţiei definitive prin faptul că prima se traduce
printr-o schimbare ce afectează individul pe termen scurt sau mediu, individul având posibilitatea
alegerii între întoarcerea în comunitatea de origine și prelungirea sau permanentizarea șederii, în timp
ce a doua înseamnă restructurarea întregii vieţi în ţara de destinaţie. Pentru cei mai mulţi respondenţi
decizia de migraţie s-a luat în cadrul gospodăriei. Un factor important în luarea deciziei a fost contagiunea
informaţională valabilă pentru valul II și valul III al migraţiei către Italia:
„Decizia am luat-o împreună cu soţul. Am hotărât să plece el înainte, și dacă o să fie nevoie o să vin și eu după

el, și a fost nevoie” (FM, femeie, 42 de ani).
„Mama nu a știut, i-am trimis o scrisoare de-acolo” (LM, femeie, vârsta 26 de ani).
„Cel mai bine e să iei decizia singur. Când am plecat prima oară nu am întrebat pe nimeni. Ulterior după ce
m-am căsătorit, am hotărât împreună cu nevasta ca să vină și ea....și e altceva...orice problemă pe care o ai o
împarţi la doi” (SR, bărbat, 30 de ani)
Italia a fost aleasă ca ţară de destinaţie deoarece sunt acoperite costurile unei informării imperfecte
privind locuinţa și primul loc de muncă. Cei mai mulţi dintre respondenţi au rude sau prieteni în Italia,
care le-au facilitat obţinerea unui loc de muncă și le-au oferit găzduire pentru o perioadă scurtă de timp.
Principalul oraș de destinaţie este Roma deoarece nu există un control strict în comparaţie cu regiunile din
Nordul Italiei. Respondenţii care au avut o experienţă de migraţie anterioară au preferat să își lărgească
orizonturile. Italia, în special Roma și împrejurimile Romei rămân destinaţiile dorite de către localnicii din
Nănești.
„Aveam pe cineva acolo. Aveam pe fratele nevestei care m-a ajutat cu o locuinţă, el fiind deja acolo din 1999.
Îmi era teama să merg într-o altă ţară unde nu cunoșteam pe nimeni, e greu pentru că dacă nu știi pe nimeni
și nimic nu ai unde să tragi....” (VM, bărbat, 30 de ani).
„Am plecat prin intermediul surorii care era de trei ani în Italia și mi-a găsit un „post fix”, adică să lucrez în casă,
să ai grijă de un bătrân și avantajele sunt acelea că nu plătești chirie, utilităţi....” (LI, femeie, 35 de ani).
„Prima oară am plecat în Grecia, apoi în Italia. Am plecat în Grecia deoarece actualul meu soţ, atunci prietenul
meu, fusese doi ani în Italia, și am vrut să facem o comparaţie, apoi tot în Italia am plecat...pentru că găsești
mai ușor de muncă decât în altă parte, cum este Grecia, iar Spania e mult mai departe, și în Italia mai cunoști 109
oameni, că sunt mai mulţi plecaţi...” (LM, femeie, 26 de ani).
„Nu știam nimic despre Italia”

Informaţiile despre Italia și mai ales despre obţinerea unui loc de muncă, condiţiile de muncă
din Italia în momentul luării deciziei au fost vagi. Cei mai mulţi respodenţi au declarat că informarea
anterioară ajungerii în Italia a fost insuficientă în ceea ce privește relevarea greutăţilor pe care le vor
întâmpina. A existat o diferenţă de percepţie între Italia dorită și Italia reală.
„Nu știam nimic despre Italia. Italia văzută din România este o Italie frumoasă, pentru că te gândești doar la
bani și la ce poţi să faci cu ei când vii. Dar adevărul îl afli acolo, când te duci în Italia începi să te dai cu capul
de pereţi, pentru că nu știi nici măcar să te duci să cumperi o pâine... până nu știi limba ești ca un om mort sau
paralizat” (femeie, vârsta 28 de ani) .
„Nu știam nimic despre Italia. Când am ajuns la Roma, mi-am dat seama că nu este așa ușor cum mi-am
închipuit eu că va fi....Italia care se vede din România e mult mai frumoasă, mult mai ușoară, mult mai
bănoasă...dar când ajungi acolo, vezi că banii nu fug pe stradă” (VM, bărbat, 30 de ani)
Modalitatea iniţială de plecare diferă în funcţie de perioada de timp aleasă: pionierii migraţiei au plecat
ilegal cu ajutorul călăuzelor, dovedind o toleranţă ridicată la risc. Începând cu anul 2002 modalitatea de
plecare aleasă a fost o excursie de cinci zile, ca mijloc de a trece graniţa.
„Prima oară am plecat în Grecia... fraudulos. Prin anunţuri din ziar, vedeai în ziar anunţurile, dădeai 1200 de
mărci până la sârbi, apoi o luai pe jos prin păduri, traversai Macedonia și ajungeai în Grecia” (LM, femeie,
vârsta 26 de ani).
„...Păi am avut nevoie mare de bani, 1400 de euro ca să plec, bani pe care nu i-am avut, mi-au trimis prietenii
din Italia cu împrumut” (SD, femeie, 30 de ani).
„Prima oară am plecat cu o excursie de 5 zile și am stat vreo 3-4 luni” (VM, bărbat, 30 de ani) .
„În Nănești a început să se plece în Italia în 1990-1991, dar atunci se pleca cu 1400-1500 de dolari. Eu am
încercat să plec în 2000 cu un contract dar cel care se ocupa de contracte, făcea contracte false...era o firmă din
Galaţi, am pierdut și bani și tot, 200 de dolari și 45 de mărci” (SR, bărbat, 30 de ani).
Necunoașterea limbii italiene nu a constituit o piedică în alegerea Italiei ca ţară de destinaţie. Cei
mai mulţi dintre respondenţi au învăţat limba italiană din interacţiunea cu ceilalţi: „Nu știam să zic decât
„gratie, bonasera și bongiorno”....[...]... Am învăţat de la bătrâna la care am stat, ea m-a învăţat să vorbesc, să
gătesc italiană, deci „cucina” italiană, bucătăria italiană, totul numai ea. „Fa cosi, fa cosi, fa cosi”, deci fă așa,
fă așa…Se spune așa, se spune așa. Ea m-a învăţat tot, am avut dicţionar și am învăţat cum învaţă un copil
la școală.” (GN, femeie, 41 de ani).
„La început am stat la...”

Experienţa primei locuinţe variază în funcţie de stocul de capital relaţional deţinut de fiecare
dintre respondenţi. Pionierii migraţiei și cei care sunt caracterizaţi de un capital relaţional sărac au locuit
în adăposturi improvizate sau în condiţii mai grele decât în România. Pentru persoanele care deţin capital
social de migraţie experienţa primei locuinţe nu este foarte dură. Cei mai mulţi respondenţi au declarat
că pentru o perioadă ce variază între o săptămână și trei luni au locuit la rude sau prieteni:
„Prima oară am stat într-un câmp agricol... nu vedeai o casă decât la 30-40 kilometri... în câmpul ăla agricol,
am găsit o cocioabă, bucătăria am improvizat-o noi, noaptea când ploua ne acopeream cu celofane, tot în
celofane ne puneam și hainele... stăteam câte trei persoane într-o cămăruţă, mizerie, erau șobolani, am luat
pisici ca să scăpăm de șobolani. Am stat șapte săptămâni acolo, fără apă, fără curent...am schimbat șase case
apoi, și acum locuiesc cu soţia într-o garsonieră, plătim trei sute de euro pe lună pentru ea...” (SR, bărbat, 30
de ani)
110 „Pentru prima săptămână am avut cazarea asigurată de fratele soţiei...apoi am găsit prin prietenii din sat, am
găsit la cincizeci de kilometri de Roma, o căsuţă, stăteam mulţi în cameră...era o singură baie la comun...așa
am stat doisprezece zile, apoi am găsit o gazdă, stăteam patru persoane, eu cu soţia, și mai erau doi băieţi...
Acum locuiesc și cu sora mea...nu ne gospodărim împreună, eu cu soţia și ei între ei” (VM, bărbat, 30 de ani).
„În Grecia am locuit două luni într-un grajd, acolo trag toţi când vin ilegal...în Italia, am locuit prima oară într-
o baracă de fier, avea lumină și apă trase, la treizeci de kilometri de Roma, era lângă a altă casă unde trag toţi
românii când ajung pentru prima dată la Roma, dar noi nu am mai avut loc acolo, și am stat la baracă trei
luni, când s-a eliberat ne-am mutat în casă.. apoi nu am mai putut să stăm nici în casa aia, pentru că vezi tu,
casa aia avea toaleta cum e la noi, ca la ţară, și avea toaletă comună, mă înţelegi, și acolo nu ai voie cu așa
ceva, dacă te prinde cu toaletă comună îţi dă amendă mare” (LM, femeie, 26 de ani)
.
„Eu stăteam cu familia care m-a ajutat să vin....și se împărţea la fiecare persoană, de chirie, utilităţile, și de
căldură și apă, cum este și la noi, e și la ei. Nu aveai voie să stai mulţi, dacă te prindea, te amenda...fiecare
trebuia să aibă camera lui ...bine, cine avea copil și astea, putea să stea două persoane într-o cameră, eu
stăteam cu o fată în cameră, restul mai era soţ și soţie, stăteau în aceiași cameră, eu stăteam cu fata lor.” (SD,
femeie, 30 de ani).
„Am locuit într-o mansardă cu încă o fată, era dotată cu tot ce trebuia, plăteam 120 de euro pe chirie, apoi
m-am mutat la o soră unde am stat trei luni că a venit și soţul meu, și nu mai puteam să stăm toţi în aceiași
cameră, și ne-am mutat cu chirie, plăteam 300 de euro chiria” (MT, femeie, 35 de ani)
Primul loc de muncă

Primul loc de muncă se obţine cu ajutorul recomandărilor. Există două domenii în care românii se
angajează: bărbaţii lucrează în construcţii, femeile lucrează în menaj. Cele mai multe dintre respondente
au declarat că lucrează fără acte cu „orele” la mai multe familii. Cele care au obţinut permisul de muncă
se îndreaptă către alte slujbe care le conferă un alt statut socio-economic. Principalele probleme pe
care le întâmpină românii care lucrează ilegal sunt: neprimirea banilor pe munca efectuată; găsirea unui
loc de muncă și/sau găsirea unor locuri de muncă care să le asigure completarea veniturilor necesare

supravieţuirii în primul rând, integrarea într-un sistem diferit, percepţia italienilor asupra românilor.
„Când am ajuns în Grecia, am stat doar 3 luni, am lucrat în agricultură ultima lună, la cules de ardei și roșii, te
plătea la kilogram...câștigam cam 1200 de drahme pe zi, asta când lucram, că nu aveai zilnic...Eu am plecat
cu o prietenă și cu soţul meu, care atunci era prietenul meu...am dat la un moment dat peste niște români
care au zis să lucrăm la o cofetărie, dar ne-a dus într-un loc unde trebuia să ne prostituăm...am reușit până
la urmă să ieșim, că nu intrasem în joc bine, ei credeau că eu și prietena mea o să acceptăm, și cu timpul o să
reușească să scape de prietenul meu....[...]... După ce ne-am întors din Grecia, prietenul meu a mai stat două
luni în ţară, și apoi a plecat în Italia, la două luni după l-am urmat și eu... primul loc de muncă în Italia mi l-a
găsit o fată, o româncă, care era din același sat cu soţul meu, la o bătrână, lucram o zi și o noapte apoi o zi și o
noapte stăteam acasă, asta timp de patru luni, că apoi ei vroiau să rămân să stau acolo, să dorm, să mănânc,
dar eu nu eram singură, nu puteam să fac asta, eram cu soţul, și am plecat de la ei. Apoi fata care mi-a găsit
primul loc de muncă, s-a întors în ţară și mi-a lăsat mie locul ei de muncă, la o familie. La primul loc de muncă
câștigam cam 500 de mărci, la al doilea 1200 de mărci pe lună. Am lucrat la negru în această perioadă, nu am
avut probleme cu poliţia, acolo dacă îţi vezi de treabă, nu îţi zice nimeni nimic...Următorul meu loc de muncă
a fost la o familie de doctori, o familie nemaipomenită, unde am stat un an deoarece după aceea am venit
2 luni în ţară. Când am ajuns din nou în Italia, am lucrat la o Casa de Cură... a fost groaznic, că era și la mare
distanţă, făceam două ore și jumătate, aproape trei doar la dus, încă pe atât și la întoarcere, nu mai eram
bună de nimic, și patronul Curei era un psihopat, chiar dacă lucea, trebuia în permanenţă să faci curat, să dai
cu mătura...nu te mai încălzea că tu câștigai 1300-1400 de euro pe lună. Când nici măcar somn să te odihnești
nu aveai... În legalitate am intrat în 2003, am obţinut „sogiorno” prin reîntregirea familiei...soţul meu avea... și
de atunci am putut să îmi găsesc un loc de muncă decent... lucrez la o fabrică de făcut farfurii...programul este
de la cinci dimineaţa până la unu și jumătate, dar când sunt comenzi, stăm și până la cinci seara, atunci avem
ore extraordinare, care sunt plătite mai bine... acum, da sunt mulţumită, am și timp liber, am timp pentru
mine, am timp pentru soţ, am salariul bun, am doctor, dacă vreau să fac un împrumut, pot să fac, sunt ca și ei, 111
ai un alt statut, ești văzut altfel...” (LM, femeie, 26 de ani).
„Prima oară am lucrat la un post fix...[...]...am stat doar câteva zile, că nu știam limba, și nu te angajează nimeni
dacă nu știi limba, două săptămâni am stat fără servici, apoi am mers la sora mea care lucra la o familie, apoi
sora a plecat și am rămas eu în locul ei, după două luni am găsit la o fabrică de confecţii. La familie câștigam
șase euro pe lună, la fabrică, la confecţii lucram de la 8.30 până la 17.30 și câștigam 1100 de euro pe lună, mai
mergeam și pe la o bătrână să fac curat și primeam pentru asta 40 de euro sâmbăta și 40 de euro duminica.”
(LI, femeie, 35 de ani).
„Primul loc de muncă?...M-a îndrumat un prieten, a auzit că plecă de-acolo cineva în Spania, și m-a chemat că
se eliberase...dar cum să va spun eu...una este să te cheme, dar locul ăla de muncă trebuie să mai și ţi-l menţii,
adică trebuie să faci în așa fel încât să te mai cheme și a doua zi....am rămas acolo un an, apoi m-am dus la
cumnatul meu, pentru că era foarte greu, mai aveam de luat 300 de euro de la patron....[…]…nu cred că e
român care să nu muncească la negru și să nu fi rămas în urmă la patron cu banii...ăla care zice că nu a rămas
cel puţin o dată, minte...eu am avut noroc, am rămas doar două-trei săptămâni în urmă...aveam de luat doar
200-300 de euro, dar prietenul meu din Măicănești avea de luat 20000 de euro...Îi dădea patronul doar pentru
strictul necesar, pentru mâncare, și restul tot îl amâna...nici el nu a plecat în timp de acolo, dar e greu să pleci
când știi că ai de luat o sumă de bani... a plecat după trei ani de la el, dar nici un ban nu a văzut, cu tot cu
avocat, nu a putut să facă nimic...[...]...cum să vă spun eu, cei care lucrează legal nu au cum să păţească asta...
sunt două lumi diferite, legal sunt obligaţi să îţi dea banii, dar dacă lucrezi la negru, poţi să o păţești oricând
și oricum, pentru că nu poate nimeni să îi oblige să plătească banii, că nu ai nimic la mână....Primul loc de
muncă, am lucrat ca dulgher, am lucrat la o firmă românească, dar eu nu eram angajatul lor, ci al patronului...
așa am început ca dulgher...după prima săptămână de lucru aveam febră de nu mai știam de mine...fiind
ultimul venit, normal că munceam mai mult...vara lui 2003 a fost cea mai călduroasă din ultimii o sută de ani,
am început o casă în mai și am terminat-o pe 31 iulie...în timpul ăsta n-a dat nici o picătură de ploaie...a fost
foarte greu...nu știam nimic despre construcţii când am plecat...dar chiar dacă ai făcut o școală aici, sau ai
experienţă aici în construcţii, când ajungi acolo, o iei de la zero, pentru că e alt stil de lucru, de muncă, și dacă
vrei să faci treabă bună, o iei de la zero, că nu ai încotro...Muncesc acum ca șofer, dar fac și montaj...lucrez între
patru și doisprezece ore pe zi...câștig cam 1200 de euro pe lună” (VM, bărbat, 30 de ani).
„Primul loc de muncă...stai să îmi aduc aminte...curăţenie într-un birou...unde era de muncă, mă duceam…
apoi un loc mai sigur de muncă, mi-am găsit într-o fabrică de asamblare...acolo am lucrat o perioadă de timp,
mi-au făcut și acte...după care au închis fabrica și am lucrat la alta....după care am venit acasă...primul loc
de muncă l-am obţinut prin intermediul prietenilor. Un prieten din Italia a vorbit cu un patron în Italia care
lucrase cu români...i-a plăcut cum muncesc, dacă muncești, acolo nu te primește nimeni dacă nu muncești
bine, nu se trece cu vederea...m-am acomodat și eu repede acolo...am învăţat un pic limba...e greu...am stat
cinci luni până am găsit de lucru, pentru că nu se găsește imediat...și la negru e și mai greu dacă nu cunoști....și
cu fabrica a fost la fel...adică sunt perioade când au și ei mai mult de lucru, și sunt perioade când au mai puţin...
doar n-o să te cheme pe tine care ești străin să vii să lucrezi când nu e mult de lucru și să dea afară un om de-al
lor…te cheamă când e mult de lucru, nu?....Câștigam cam 800-900 de euro, bine pe vremea aia erau lire la ei,
dar cam atât îi echivalentul...[...]...În oraș nu am lucrat, am lucrat numai la sat” (SD, femeie, 30 de ani).
.
„Am ajuns în Italia în decembrie 2004 și am muncit la o bătrână de 94 de ani...[...]...M-a ajutat o prietenă
să găsesc de muncă. Am muncit un an de zile, apoi băbuţa a murit. Acolo stăteam, acolo mâncam...[…]…
Apoi am întâlnit un român…am stat la el trei luni aproape, am stat fără servici, apoi am găsit prin aceiași
prietenă, ea avea informaţii, dacă lucra „la ore” la italience, auzea mereu: ”îmi trebuie o fată la „un fix”, am
o prietenă are nevoie de „un fix”...” și tot așa. Așa am ajuns la a doua familie la care sunt și acum. Am lucrat
două săptămâni, după două săptămâni s-a băgat legea cu documentele, mi-au băgat documentele...[...]...
mi-au băgat documentele pentru „badante” cum suntem noi..., adică care muncesc în case, și acum aștept
„sogiorno”... ”(FV, femeie, vârsta 41 de ani )
„Primul loc de muncă l-am găsit în construcţii și l-am găsit singur...există o intersecţie unde se adună toţi cei
112 care au nevoie de un loc de muncă...veneau și te luau...lucrai la început câteva ore...a fost greu, ai nevoie ca să
te descurci nu doar de câteva ore” (SR, bărbat, 30 de ani)
„La negru, ilegal domnișoară. Așa lucrez și acum. Aștept să îmi iasă sper în septembrie „sogiorno” sper. Mi-
am găsit prin recomandare. Acolo fără recomandare nu faci nimic. Prin recomandare de la prieteni, apoi te
recomandă una de la alta. Lucrez în menaj „cu orele”, în altă parte nu te primește nimeni să lucrezi, mai ales
dacă lucrezi la negru. Nu vine nimeni să te controleze dacă lucrezi în casă, dacă nu faci probleme, scandal...”
(FM, femeie, 42 de ani).
„Dacă îţi vezi de treabă, nu ai probleme..”

Cei mai mulţi dintre respondenţi au declarat că nu au avut probleme cu Poliţia în Italia din cauza
faptului că lucrau „la negru” . Aceștia au declarat că există o toleranţă ridicată a Poliţiei faţă de imigranţi
dacă promovează un comportament adecvat valorilor italiene. În momentul întoarcerii în România, nu
au fost probleme la graniţă deoarece cei mai mulţi dintre localnici au recunoscut că au dat bani, nu doar
la intrarea în ţară ci și la celelalte puncte de control:
„Când m-am întors de la greci, am plătit o amendă la vamă de cincizeci de drahme. În Italia nu ai probleme cu
„carabinierii” dacă îţi vezi de treabă și dacă te duci în partea asta a Italiei, spre Roma... dacă mergi spre Nord,
spre Firenze...nu se poate, nu se putea nici atunci în ’98, nu se poate nici acum să mergi fără acte...la graniţă nu
sunt probleme, pentru că cere să le dai bani... acum când ne-am întors în august, persoana cu care am venit
acasă cu mașina, soţia lui nu avea „sogiorno”, au cerut o sută la austrieci, au dat cincizeci, la ungurii la fel, au
cerut o sută, au dat cincizeci, la români, înainte să vină să ia pașaportul, am oprit, și am zis că „suntem de la
bagaje”, și i-am dat douăzeci de euro și ne-a zis, când vine să ia pașaportul să mai bage douăzeci. Când a luat
pașaportul și l-a deschis a zis: „numai atât?”. Ne-a lăsat să trecem, și au zis când ne întoarcem să procedăm la
fel....cum să vă zic, chiar dacă ai „sogiorno” și ești în regulă, tot îţi găsesc ceva, și îţi cer bani... la fel, când am
venit cu soţul meu cu mașina, pe pașaportul lui era adresa din Roma, pentru că lui îi expirase pașaportul și a
fost la Consulat acolo, iar eu aveam pe pașaport cu adresa din România. Au zis că nu suntem în regulă, de ce
el are o adresă și eu alta, și de ce am adresa eu din România, dacă muncesc și trăiesc acolo...până nu le-am dat
cincizeci de euro, nu am scăpat.” (LM, femeie,, vârsta 26 de ani)

„Probleme mari nu am avut cu poliţia pe stradă, chiar dacă lucram la negru...[...]... În schimb, a venit Control
la fabrică unde lucram...din douăzeci și unu de muncitoare, care toate lucram la negru, șaisprezece erau
românce, restul italience...[…]…mi-a fost foarte frică, am vrut să sar pe geam de la etaj, dar nu m-a lăsat
patroana...mi-a fost foarte frică pentru că nu știam ce o să se întâmple cu mine....ne-a dus la Poliţie, dar nu
ne-au bătut, așa cum am crezut, ne-a dat apă minerală, ne-a dat senvișuri...nu ne-au făcut nimic...am doar 113
interdicţie pentru cinci ani în Italia” (LI, femeie, 30 de ani”).
„Cu „carabinieri”nu ai nici o treabă dacă îţi vezi de treaba ta. M-au oprit de câteva ori pe stradă, dar m-au lăsat
în pace. Te lasă în pace, dacă nu furi, dacă nu bei, dacă nu faci scandal, te lasă. Pe mine m-au întrebat: „la ce
casă lucrezi?”, am zis că lucrez la o casă, nu m-au crezut, și m-au dus la casa respectivă. Când au văzut la ce
casă îi duc, m-au întrebat: ”de ce nu ne-ai zis că lucrezi la casa avocatului cutare? Și m-au dus înapoi în staţie.
La fel m-au mai oprit o dată tot pe stradă, m-au întrebat dacă am acte, apoi s-au uitat la mâinile mele și m-au
lăsat în pace. În ţară la întoarcere nu am avut deloc probleme, încă lucrez la negru, și de fiecare dată când m-
am întors nu am avut probleme. De ce? Nu mă întreba, că nu știu.” (RM, bărbat, 40 de ani).
Timp liber?
Timpul liber reprezintă un indicator al calităţii muncii realizate. Cei mai mulţi respondenţi se bucură de
un timp petrecut cu familia în concedii în Italia după o perioadă ce variază între un an și cinci. Pentru cei
mai mulţi imigranţi timpul liber se reduce la odihnă.
„Acum că lucrez legal, am timp și îl dedic normal, cel mai mult soţului, adică timpul liber pe care îl am îl acord
familiei. Și mă odihnesc, mă odihnesc foarte mult...avem prieteni, cu care mai ieșim la cină la restaurant...
când e posibil, ieșim la mare cu prietenii, asta de când avem mașină..” (LM, femeie, 26 de ani).
„Muncesc și duminica, și chiar dacă nu muncesc, muncește soţul și singură nu ies să mă plimb, mai ales că nu
lucrez legal...sunt de patru ani și jumătate în Italia și nici nu știu unde e Vaticanul....trec zilnic pe lângă el, dar
nu am găsit niciodată timp să intru...când ești foarte obosit, te gândești cum să ajungi mai repede în pat....”
(CE, femeie, vârsta 28 de ani)
„În timpul liber...ies cu prietenii la un grătar...de Sărbători mergem în pieţe, în general cu prietenii...nu frecventez
discoteci, deoarece în discoteci se fac trafic cu droguri, cu arme și nu vreau așa ceva...” (NO, bărbat, 27 de
ani).
„Nu am timp liber....duminica din când în când mai ies la o plimbare...de două ori pe an mi-am permis să
ies la restaurant....timp se poate face, dar dacă ajungi obosit, mai ales la sfârșit de săptămână...preferi să te
odihnești acasă cu soţia....” (SR, bărbat, 30 de ani).
„La început aveam timp liber. Îl petreceam acasă dormind, deoarece munceam foarte mult. Când am muncit
la patron italian, prima oară aveam un program de la 7-12, apoi pauză de masă de la 12 la 13, care ești obligat
să o respecţi, nu există să nu respecţi pauza de masă cum e în România, apoi de la 13 muncă până la 16.00...
când am lucrat cu românii, aveam o pauză de masă de la 13.00 la 13.15, care nu se respecta și oricum căuta
să te muncească să te stoarcă de dimineaţă până seara....acum de când am mașină, ieșim....avem un parc de
distracţii unde ieșim...ies cu patronul italian, și cu familiile noastre, bineînţeles, ieșim la cină împreună, acum
de curând am fost la Verona împreună, tot cu familiile noastre....” (VM, bărbat, 30 de ani).
„Suntem văzuţi așa și așa..”

Percepţia italienilor asupra românilor este negativă atunci când pleacă de la actele criminale în
care au fost implicaţi românii. Femeile românce sunt apreciate pentru calităţile lor, în timp ce bărbaţii
sunt criticaţi pentru consumul de alcool.
„..Italienii ne compătimesc...zic că noi românii muncim o viaţă întreagă pentru o casă, și poate nici nu ne
ajunge o viaţă să avem casa pe care o dorim, și vine într-o zi o catastrofă, cum au fost inundaţiile și ne distruge
într-o clipă tot ce am muncit o viaţă întreagă și acum vor munci copiii noștii pentru tot ce am muncit noi ” (RG,
femeie, 30 de ani).
114 „Românii nu sunt văzuţi bine deloc în Italia, pentru că sparg, fură....chiar acum înainte să plec spre casă, au
prins o bandă de români care spărgeau case de lux...suntem văzuţi și bine, la cei care muncim, și dacă ești
serios nu ai cum să fii văzut rău, dar suntem văzuţi și rău...în anul 2000 cei mai rău văzuţi erau albanezii...acum
cei mai rău văzuţi sunt românii....” (LM, femeie, 26 de ani).
„Românii sunt văzuţi așa și așa, sunt și buni sunt și răi...cei răi sunt cei care fură...unde stau eu sunt foarte mulţi
ţigani...ce se spune rău...că în primul rând românii sunt hoţi...că bărbaţii români sunt niște beţivi, dar totodată
sunt lăudaţi, că spre deosebire de alţii sunt pricepuţi, la ce îi pui să facă, aia fac...” (CE, femeie, 28 de ani).
„Unii se comportă frumos cu noi...iar alţii...alţii te consideră un intrus în ţara lor, sunt români care sparg, care
fură....nu e seară să nu se spună ceva rău despre români la televizor....unii au o părere foarte proastă despre noi
românii...zic că noi o ducem doar un pic mai bine ca africanii, și sunt dispreţuitori” (SV, femeie, 35 de ani)
„Ca puncte slabe ... românii beau prea mult ... sunt unii care beau mai mult decât muncesc ... Nimănui nu-i
convine să vină la muncă și tu să miroși a băutură ... a nespălat ... dar sunt și persoane care muncesc de zece
ani la același patron, și sunt foarte mulţumiţi, atât patronul, cât și românul ... ca peste tot, nu există păduri
fără uscături ... Româncele sunt văzute bine, ca bune gospodine și bune femei de casă, despre ele se spune în
general că sunt muncitoare, majoritatea femeilor care lucrează, lucrează în menaj...” (VM, bărbat, 30 de ani)
Preotul
Preotul reprezintă pentru imigranţi un canal de informare asupra posibilelor locuri de muncă. Biserica
reprezintă locul unde își pot găsi un adăpost nu doar românii ci toţi străinii care lucrează ilegal în Italia,
respectiv Roma
„Preotul te poate ajuta: cu un loc de muncă, o casă dacă aude ... pentru că o persoană când se duce la Biserică,
îi spune Preotului: ’Părinte, dacă auzi de un loc de muncă, că are cineva nevoie....’... să zicem că preotul e un fel
de intermediar ...” (VM, bărbat, 30 de ani)
„Există Biserică Ortodoxă Română, există și o Biserică caritabilă, unde se duc toţi săracii, toţi străinii săraci,

unde poţi să mănânci de trei ori pe
zi, poţi să îţi iei și haine și dacă nu ai
un acoperiș deasupra capului poţi
să dormi ... sunt și români care se
duc acolo ... dar nu numai români,
și italieni și alţii...Biserica ajută în
sensul că prin Biserică am găsit un
loc de muncă pentru o fată care nu
avea; e un preot din Vrancea care
a primit parohie acolo și ne-a spus
că de câte ori avem nevoie de ceva
să mergem acolo ...” (NO, bărbat,
vârsta 27 de ani)
Banii din migraţie

(remitenţele)
Un articol din presa românească
din luna octombrie anunţă că
„cele două milioane de români
care muncesc în străinătate trimit
acasă patru miliarde de euro”44
. Remitenţele în cazul satului
Nănești sunt orientate către
construcţia și reconstrucţia de
locuinţe. Luna iulie a anului 2005 115
a însemnat pentru localnicii din
Nănești, un val de catastrofe, cele
mai mari inundaţii din ultima sută
de ani. Casele care au fost construite în primul val din remitenţe au fost aproape distruse. La un an după
inundaţii Năneștiul este în reconstrucţie. Aceasta este investiţia majoră pe care persoanele care lucrează
în Italia o realizează. Următoarea investiţie o reprezintă bunurile casnice: frigider, mașină de spălat,
etc. Treapta a treia de „investiţii” este reprezentată de consumul zilnic. Părinţii celor mai mulţi dintre
respondenţii care lucrează în Italia sunt pensionari iar cuantumul pensiei se ridică la valoarea de maxim
două milioane. Schimbările în comunitate, datorate plecărilor în Italia, se rezumă îndeosebi la schimbări
ale spaţiului construit (construirea de case noi sau renovarea caselor) acestea generând difuz și schimbări
în plan social și economic.
„Acum noi ridicăm o casă aici, sperăm să ne luăm și una acolo cu bani împrumutaţi ... mai întâi am luat terenul,
apoi bolţarii, lemnărie pentru acoperiș ... muncim un an în Italia, și din două salarii am reușit să ridicăm până
acum, fără tâmplărie ... înainte să intru în legalitate trimeteam banii acasă, prin curier ... de când am intrat în
legalitate, banii îi administrez sigură, îi ţin la bancă acolo ... ce am făcut cu banii ... totul se duc în casă, totul
s-a investit aici în case, eu mai am și un apartament în Focșani, și am mai făcut modificări la el ... toate astea
costă bani ... și bineînţeles că am putut să fac toate astea, cu munca din Italia, nu cu munca din România ... nici
într-o viaţă nu aș fi reușit să fac atâtea cu banii câștigaţi în România ...” (LM, femeie, 26 de ani)
„Da, am trimis banii acasă ... pensia tatălui meu este de un milion și jumătate ... cum să trăiești cu banii ăștia?
Banii, toţi i-am investit în casă. Am cumpărat casa bătrânească de la fraţii tatălui, deoarece tata nu avea acte
pe casă și vreau să dărâm, ca să construiesc, să fac ceva acolo.” (SR, bărbat, 30 de ani)
„Bani am trimis acasă ... prin curier rapid, odată cu pachetele am trimis și banii. Nu am folosit Western Union-
ul că nu am avut niciodată urgenţe ca să ajungă banii într-o oră ... trimeteam banii miercurea și duminica
44 ziarul ”Compact” 20 ctombrie 2006

părinţii aveau banii ... banii erau pentru părinţii mei și pentru părinţii soţului, și mai ales pentru copil ... banii
au fost folosiţi pe nevoi zilnice ... de la micile nevoi, pentru hrană, cât și pentru marile nevoi, pentru lemne
iarna ... din pensia lor ... restul banilor, eu îi strâng pentru casă ... vrem să construim o casă aici, ăsta este visul
nostru, al meu și al soţului, de aceea am plecat... nu am început încă lucrul la casă, mai trebuie să muncim eu
și soţul meu încă un an în Italia ... apoi o să începem ...” (CE, femeie, vârsta 28 de ani)
„Păi, nu se vede? Pun gresie, parchet laminat ... casa am ridicat-o în cincizeci și cinci de zile lucrătoare ... am
angajat oameni care muncesc, nu se joacă. Trimeteam bani acasă, cam cinci sute de euro lunar ...” (SR, bărbat,
30 de ani)
„Mereu trimit bani. Prin curier am trimis. Nu am trimis prin Money Gram sau prin bănci ... Acum avem un
vecin care face curse și trimit banii prin el, dacă îi trimit duminica, părinţii mei îi primește luni ... și comisionul
este mult mai mic ca la bancă ... e și mai bine că ai mei nu mai trebuie să se deplaseze până în Focșani ...
Mari investiţii aici nu s-au făcut ... am aranjat aici puţin după inundaţii ... pentru reparaţii am cheltuit doar
acum două mii de euro ... Părinţii de nevoi mici aveau, dar de nevoi mari, cum ar fi lemne pentru iarnă ... și
marile cheltuieli și investiţiile se fac doar când vin eu ... soba de teracotă s-a dărâmat ... au fost scoase toate
dușumelele, comandă pentru mobilă nouă ... astea costă încă o mie de euro ... următoarea investiţie casa
noastră, casa mea și a soţiei ... dacă mai vin înapoi ... poate peste cincisprezece ani...” (VM, bărbat, 30 de ani)
„Da, trimiteam bani acasă, în limita posibilităţilor ... depinde, nu lunar, dar trimeteam, odată la două luni,
tot trimeteam, cam două-trei sute de euro, tot trimeteam ... le trimeteam părinţilor, surorii când avea nevoie,
îi cheltuiau pe necesarul zilnic, mama a mai avut și un accident, bani pe medicamente ... pe lângă bani, le
trimeteam pachete ... alte bunuri ... mașina de spălat am luat-o eu de acolo cu banii jos și am adus-o aici...” (
SD, femeie, 30 de ani).
116
„Schimbări au fost în bine și multe ... dar cu apele de anul trecut ... s-a ruinat totul ... casele erau noi, frumoase,
un alt aspect, nu mai era un aspect sărăcăcios, cu case bătrânești ... apele s-au retras după trei zile, dar casele
au fost ruinate.” (CE, femeie, 28 de ani)
„Totul se schimbă ... de la modul cum oamenii vorbesc, cum te ocupi de tine și de restul, case noi și frumoase,
mașini ... când m-am întors după un an, și am văzut totul dărâmat, s-a ridicat părul pe mine ... iniţiativă locală?
Primarul mai face la Călieni din când în când, la patru ani câte ceva ... dar cam atât ...” (SR, bărbat, 30 de ani)
„În comunitate ... casele, nimic altceva? În rest aceiași invidie, că așa e românul, trebuie să se uite în ograda
celuilalt ... Doar casele s-au schimbat ... înainte de inundaţii parcă înflorise ... acum se renovează, se
reconstruiește ... oamenii și-au construit case, și când au văzut că nu au cu ce să le întreţină au plecat din nou
la muncă în Italia ... casele sunt pentru retragere, atunci când nu mai poţi în Italia, vii la tine acasă ... doar casa
e cea mai importantă pentru un om, nu? Dacă nu ai unde să stai, ce faci?” (LM, femeie, 26 de ani)
„Sunt foarte mulţi plecaţi din comună, am înţeles, cam trei sferturi ... Când am revenit după doi ani, totul îmi
pare schimbat în rău ... totul ruinat, oamenii mi se par îmbătrâniţi rău după inundaţii.” (GN, femeie, 42 de
ani)
„... un pic pozitiv a mers ... construcţiile de case, în rest ... copii sunt mai puţin” (VM, bărbat, 30 de ani)
Concluzii
Satul Nănești din judeţul Vrancea este semnificativ pentru satele Moldovei cu migraţie de tip exod
spre Italia. Italia a fost aleasă ca ţară de destinaţie datorită capitalului relaţional de migraţie, astfel, cei
deciși să migreze aveau deja acoperite costurile unei informări imperfecte privind prima locuinţă și
ulterior obţinerea unui loc de muncă. Plecările în Italia au debutat la începutul anilor ’90. Prin contagiune
informaţională intensitatea fenomenului a cunoscut o amploare semnificativă. Un factor care a ușurat
plecările românilor în străinătate a fost eliminarea vizelor pe o perioadă de maxim trei luni în spaţiul
Schengen. Astfel, începând cu anul 2002 modalitatea legală aleasă de plecare a fost turismul: o excursie de

cinci zile. Alături de contagiunea informaţională un rol foarte important l-au avut reţelele sociale. Reţelele
sociale formate reprezintă o adevărată sursă de constituire a capitalului de migraţie (social, relaţional)
care la rândul lui a favorizat solidificarea reţelelor. Orașul de destinaţie ales de cei mai mulţi localnici este
Roma deoarece în această regiune există o politică permisivă faţă de imigranţii care lucrează ilegal.
Din satul Nănești peste 80% din locuitori sunt plecaţi la muncă în Italia. Imaginea Năneștiului este
aceea a unui sat în construcţie dar părăsit. Pentru sătenii din Nănești migraţia în Italia a reprezentat o
strategie de supravieţuire în condiţiile în care sistemul românesc nu a putut să ofere standardul de viaţă
dorit. Plecările din staul Nănești sunt generate în primul rând de insecuritatea venitului. Experienţa muncii
în Italia a avut un impact deosebit asupra valorilor și atitudinilor modelate deoarece migraţia înseamnă
integrare într-un sistem cultural diferit.
Investiţiile majore se îndreaptă către construcţia și reconstrucţia caselor după inundaţiile din luna
iulie a anului 2005. Arhitectura caselor îmbină stilul tradiţional cu cel modern. Planurile de viitor ale
localnicilor sunt slab conturate: cei mai mulţi dintre respondenţi au declarat că ar dori să se întoarcă în
ţară dar oportunităţile existente pe plan local nu încurajează întoarcerea acestora în ţară.
Munca în Italia a reprezentat un mit transformat într-o realitate dură. Realitatea dură se explică prin
faptul că investiţiile și câștigurile financiare nu reprezintă decât partea atractivă a migraţiei circulatorii.
Costurile care nu își găsesc însă acoperirea sunt cele emoţionale: părinţii sau copiii, persoanele dragi care
au rămas în ţară.
Anexa: persoanele intervievate
• Secretarul Primăriei din Nănești, interviuri luate de Georgiana Păun și Delia Bobîrsc;
• FM, femeie, 42 de ani, studii liceale finalizate, plecată temporar în Italia împreună cu soţul,
interviu luat de Georgiana Păun;
• SV, femeie, 35 de ani, plecată temporar în Italia, interviu luat de Georgiana Păun 117
• LM, femeie, 26 de ani, studii gimnaziale finalizate, plecată în Italia temporar împreună cu
soţul, interviu realizat de Georgiana Păun;
• FV, femeie, 42 de ani, studii gimnaziale finalizate, plecată temporar în Italia, interviu luat
de Ana Bleahu și Mihaela Ștefănescu;
• TB, bărbat, 30 de ani, studii superioare absolvite, plecat temporar în Italia, interviu luat de
Georgiana Păun;
• SD, femeie, 30 de ani, studii gimnaziale finalizate, plecată temporar în Italia, interviu luat
de Delia Bobîrsc;
• CE, femeie, 28 de ani, studii liceale finalizate, plecată temporar în Italia, interviu luat de
Georgiana Păun și Delia Bobîrsc;
• SR, bărbat, 30 de ani, interviu realizat de Mihaela Ștefănescu;
• VM, bărbat, studii liceale finalizate, plecat temporar în Italia împreună cu soţia, interviu
luat de Georgeta Păun și Delia Bobîrsc;
• GN, femeie, vârsta 41 de ani, interviu luat de Mihaela Ștefănescu;
• MT, femeie, 35 de ani, a lucrat în Italia împreună cu soţul dar s-au întors din cauza unor
probleme de sănătate; interviu luat de Delia Bobîrsc
• NO, bărbat, 27 de ani, plecat temporar în Italia, interviu luat de Mihaela Ștefănescu
• RG, femeie, 30 de ani, interviu luat de Mihaela Ștefănescu;
• LI, femeie, 35 de ani, a lucrat o perioadă în Italia, a primit interdicţie pentru cinci ani,
interviu luat de Mihaela Ștefănescu
118

Trasee de migraţie internaţională
către Spania
Monica Șerban
Ce este un traseu de migraţie?
Ideea de „traseu de migraţie” este legată de ideea de ordine. Pornește de la constatarea că deplasările
dintr-o ţară în alta se fac în virtutea unor „drumuri bătute”. Modurile de a face migraţia, în ciuda numărului
de indivizi și a diferenţelor dintre ei, sunt relativ puţine iar poveștile sunt, în multe privinţe, similare.
Implicându-se în migraţie, oamenii se „așează” de cele mai multe ori, pe un drum/traseu existent, care îi
conduce către o anume situaţie la destinaţie. Traseele se construiesc în timp, prin preluarea experienţei
individuale/piese/bucată de experienţă individuală de succes. Sunt dinamice și reactive. Traseul nu
este „descoperirea” unui individ și nici creaţia unei instituţii, ci rezultatul unui proces de „negociere”, de
speculaţie, de inovaţie și de răspândire a inovaţiei.
Înţelegerea unui traseu de migraţie este facilitată de descrierea migraţiei printr-o sumă de întrebări
de genul: Cum se pleacă în? Cine pleacă? În ce loc se pleacă? Unde se muncește? Pentru ce perioadă se
pleacă? Care este statutul (din punct de vedere legal) la destinaţie? etc. Dacă ne raportăm la o singură
destinaţie, pentru fiecare întrebare există câteva răspunsuri. Traseul leagă răspunsurile între ele. Un traseu
are coerenţă internă. Este un mod de a face migraţie care a devenit, prin proba experienţei, un model de
a face migraţia.
De ce apar traseele de migraţie?

Migraţia este un fenomen normal. La nivelul colectivităţilor umane, naturală este mișcarea unei părţi, 119
nu stabilitatea exclusivă.
Migraţia internaţională se desfășoară într-o lume împărţită în state și guvernată de reguli. Deplasarea,
indiferent de tipul ei, nu este una liberă. Fiecare stat poate defini categorii de persoane pe care dorește să
le aibă/atragă pe teritoriul său și categorii de persoane pe care le acceptă pe teritoriul său. Implicit, există
persoane a căror prezenţă este respinsă. Interesul pentru a elabora aceste definiţii devine cu atât mai
puternic cu cât există o presiune pentru migraţia către statul respectiv. Criteriile care definesc categoriile
diferă de la stat la stat (cu excepţia celor reglementate de legislaţia internaţională).
Interesul pentru migraţie se construiește însă în spaţiul de origine. Dorinţa/decizia de a migra nu este
conformă cu necesităţile și criteriile ţării de destinaţie, chiar dacă poate fi influenţată de ele. Canalele de
migraţie construite pentru cei doriţi sau acceptaţi, mai ales către ţările cu atracţie ridicată, devin trasee prin
acceptarea lor de către potenţialii migranţi. Canalul „proiectat” de politica de migraţie nu se transformă în
mod necesar în traseu. Traseul este construit în interacţiune, influenţat de interesele actorilor implicaţi în
migraţie în aria de origine și/sau destinaţie și de acţiunile lor. Totalitatea acestor trasee definește migraţia
legală.
Cei care doresc/decid să migreze dar nu satisfac condiţiile destinaţiei trebuie să speculeze „scăpările”
legislaţiei și să găsească modalităţile de a îmbina legalul cu asumarea clandestinului pentru a-și pune
planul de migraţie în aplicare. Segmentul clandestin al unei migraţii nu se reduce de regulă la un singur
traseu. Este posibil însă ca similitudinile între elementele acestor trasee să fie mai accentuate decât în
cazul celor legale.
Trasee de migraţie către Spania

Traseele sunt legate de destinaţii. Tocmai pentru că sunt adaptate condiţiilor/restricţiilor impuse de
destinaţie. Similitudinile între condiţii/restricţii din ţări diferite reprezintă cel puţin un factor care creează
similitudini în planul traseelor. Subiectul depășește însă scopul discuţiei noastre. Pentru nivelul la care
lucrăm, este suficient să acceptăm că traseele sunt legate de o ţară de destinaţie.
Materialul pe care îl propunem încearcă să ilustreze avantajul utilizării ideii de „traseu” în înţelegerea
migraţiei, urmărind construcţia unuia dintre traseele clandestine de migraţie, probabil cel mai utilizat,
către Spania. Informaţia utilizată, de factură calitativă, a fost culeasă în două locaţii: satul Nenciulești,
Teleorman și zona de destinaţie a migranţilor din această localitate: zona Madrid, Spania. Am optat pentru
o prezentare a dezvoltării traseului în etape. Deși în unele secţiuni sunt sugerate corespondenţe cu ani,
etapele sunt greu de fixat în timp. Există mai degrabă evenimente cu date precise care au determinat
schimbări de traseu prin reacţia actorilor implicaţi în migraţie.
Textul este organizat în argumentarea ideii că traseul este un mod de a face migraţia care conduce în
anumite situaţii la destinaţie și care atașează seturi de reguli de comportament pentru situaţiile la care
conduce. Cine se înscrie pe traseul clandestin despre care vorbim, știe cum pleacă, știe în ce condiţii va
locui, știe unde va munci, știe, cel puţin pentru moment, că va fi clandestin etc. Ceea ce nu înseamnă că
indivizii nu își construiesc propria poveste. Noi am ales să prezentăm numai câteva dintre modalităţile de
intrare și situaţiile la destinaţie în care conduce un traseu: ieșirea/intrarea din și în ţara de origine; situaţii
de locuire; situaţii de muncă; situaţii de clandestinitate/legalitate, în dezvoltarea lor de după 1990.
Începuturi: „pionierii” în comunităţile spaniole

Foarte probabil, construcţia traseelor de migraţie clandestină către Spania încă active astăzi a început
în anii ’90. Pentru zona Madrid primii români din „noul val” (mai corect ar fi să spunem cu importanţă
pentru noul val) apar în anii 1989-1990. Sunt „veniri” individuale, proiecte de migraţie fără legătură unele
cu altele și mai degrabă încercări singuratice. Spre exemplu, formarea unei reţele de migraţie adventiste
care va conduce ani de zile migranţi români în zona Madrid pornește de la eșecul unei tentative de
migraţie către Statele Unite. Plecarea cu vaporul este întreruptă de un control al autorităţilor într-un port
spaniol și „visul american” se transformă într-o nedorită debarcare în Spania.
Formarea unei alte reţele importante pentru zona Alba pornește de la o decizie de schimbare a ţării
de destinaţie (Suedia – Spania). Ţara de destinaţie pare să fie o alegere ca oricare alta și, în unele cazuri
(vezi exemplul de mai sus), chiar o întâmplare. Primele veniri în Spania, cel puţin în cazul celor investigate
120 de noi, se bazează pe motive personale dintre cele mai diverse. Și dacă, în cazul Spaniei, condiţiile sau
contextul de recepţie au permis dezvoltarea unui flux consistent, începuturile sale nu trebuie și nici nu
are sens să fie puse sub semnul altor raţiuni. Exemplul lui P este la fel de concludent. Decide să migreze la
începutul anilor ’90 iar alegerea Spaniei ca destinaţie se bazează pe faptul că a lucrat o perioadă ca ghid
în turism, știe limba și și-a făcut prieteni în Spania.
Deși aparent fără legătură una cu cealaltă, migraţia de dinainte de 1989 furnizează, fără a fi vorba
de reţele de migraţie așa cum vor deveni mai târziu, primele informaţii și sprijin pentru integrarea în
societatea spaniolă. Biserica românească existentă în Madrid înainte de 1989 a fost unul dintre punctele
de întâlnire între cele două valuri de migranţi români. Bisericile adventiste spaniole sau cele penticostale
au jucat și ele un rol important. Întâlnirea cu alţi români permite găsirea unui loc de dormit, sprijinul
membrilor bisericii (tale) permite găsirea unui loc de muncă, învăţarea primelor reguli dintr-o nouă
societate, obţinerea de bani atunci când cei de acasă s-au terminat. „Ajutorul primit” trebuie înţeles la
adevărata lui valoare. Nu necesită un efort major din partea celui care îl dă și nici vreo obligaţie. Relaţia
nu implică reciprocitate și nici nu presupune extinderi. Valoarea sa este însă mult mai mare pentru cel
care îl primește. Recomandarea pentru un loc de muncă și primul loc de muncă, găsirea unei locuinţe etc.
permit continuarea experienţei/aventurii spaniole.
De la acești „pionieri”, care dintr-un motiv sau altul ajung să-și găsească un loc în societatea spaniolă,
poveștile încep să se multiplice.
Pentru reţeaua adventistă deja amintită, în august 1991, spre exemplu, informaţia despre Spania
căpătase deja o valoare pozitivă în ţară: se găsește de muncă, se câștigă bine în construcţii. Singura
problemă este că se intră greu în Spania. Ai și nevoie de bani pentru excursia turistică și pentru perioada
de început.
Etapa 1: „Pionierii” în comunităţile românești

Intrarea în Spania
Anii 1990 – 1992 sunt marcaţi de blocajul intrării (Spania devine membră a Spaţiului Schengen abia
în 1992). Intrarea pe teritoriul spaniol era mult mai dificilă și costisitoare decât va deveni în câţiva ani.
Exista varianta vizei pentru Spania (acordată greu, dacă ar fi să dăm crezare poveștilor migranţilor) și cea

a speculării dificultăţilor de supraveghere a punctelor de trecere a frontierei cu ţările vecine. Pentru a
înţelege cât de repede se poate dezvolta un traseu de migraţie este suficient să menţionăm că deja în cei
doi ani în discuţie se practicau traficul de vize pentru Franţa și transportul de persoane în Spania (cazul
identificat de noi: persoană care vindea vize și transporta români până în Franţa, de acolo erau preluaţi și
trecuţi fraudulos frontiera în Spania. Finalul rutei: localitatea Coslada, în apropiere de Madrid). Excursiile
turistice aduceau în Spania în anii 1991-1992 primii migranţi din comunităţile din zona Madrid. Olimpiada
de la Barcelona (1992) a reprezentat nu numai un eveniment sportiv, ci și o oportunitate pentru migraţia
clandestină pentru muncă.
Locuire
Deja venirile din perioada 1990-1992 sunt veniri în reţea. Modelul migraţiei clandestine, utilizat de
altfel în întreaga lume, era „descoperit” pentru migraţia românească în Spania. Faptul că s-a întâmplat așa
face răspunsul la întrebarea „cum se descurcau românii proaspăt veniţi în Spania?” previzibil. Cu ajutorul
rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu la care veneau. Comunităţile erau însă mici iar conexiunile care
permiteau găsirea unui loc de muncă, locuinţe etc. slabe.
Locuinţa reprezenta o problemă importantă. „Lipsa actelor”, ca să utilizăm formula consacrată printre
migranţi pentru a desemna situaţia de clandestinitate, bloca încă închirierea de locuinţe. Pensiunile
ieftine au fost prima variantă de locuire.
„Era o pensiune la.... Ţinută de o spaniolă care fusese măritată cu un român. Avocat. Bine, el murise. Dar
închiria la români. Erau mulţi români acolo. Să fi fost vreo 20”
Trecerea primilor migranţi de la clandestinitate la rezidenţă deschide posibilitatea închirierii de

apartamente, și sub-închirierii către noii veniţi. Practica apare în această perioadă însă dificultăţile legate
de necunoașterea noii categorii de migranţi (românii) ridică probleme de încredere. Închirierile sunt 121
facilitate de cunoscuţi spanioli sau români cu experienţă de migraţie (din valul anterior).
Muncă
Din punct de vedere al locului de muncă, drumul de migraţie despre care discutăm conducea în
sectorul informal: construcţii sau serviciu domestic pentru bărbaţi; serviciul domestic pentru femei.
Slujbele dificile și greu de găsit inserau noii veniţi direct în colectivităţi spaniole (și/sau de imigranţi).
Situaţie legală (rezidenţă/muncă)

Intrarea, utilizând una dintre cele două modalităţi amintite (viza turistică sau intrarea frauduloasă)
arunca migranţii într-o situaţie de clandestinitate din punctul de vedere al prezenţei pe teritoriul spaniol
și implicit al muncii. Soluţia perioadei au fost cererile de azil. România, proaspăt ieșită din comunism,
bântuită de mineriade, de suspiciuni de discriminare era o încă o ţară de origine care făcea credibilă un
asemenea gen de cerere. Procedurile de soluţionare a cererii de azil permiteau o perioadă de legalitate.
Ieșirile și re-intrările din și în clandestinitate sunt mult mai frecvente decât vor deveni mai târziu. Munca
rămâne însă pe perioade lungi ilegală.
Dificultăţile de intrare reduc la minim vizitele în ţară.
Etapa 2: Dezvoltări...
Intrarea în Spania
Aderarea Spaniei la Spaţiul Schengen schimbă modalitatea de intrare, cu repercusiuni asupra
accesibilităţii migraţiei. Principiul de funcţionare a spaţiului supranaţional, cu accent pe controlul la
graniţele exterioare și slăbirea în cazul celor din interior, permite utilizarea vizei pentru alte ţări. Traficul
de vize putea fi extins, ceea ce se va și întâmpla în scurt timp. Comerţul cu vize turistice și de tranzit
a reprezentat una dintre afacerile profitabile legate de migraţia românilor în Spania. Mai mult decât
atât, migraţia către majoritatea ţărilor europene utilizează pentru surmontarea barierelor de intrare în
spaţiul de destinaţie aceeași strategie: viza pentru oricare din ţările din Spaţiul Schengen. În situaţia dată,
traficanţii nu au motive să se specializeze în funcţie de profilul clientului lor – potenţialul migrant, ceea
ce permite, probabil, o dezvoltare mult mai rapidă a pieţei vizelor. În cazul lui G.B., spre exemplu, care se
ocupa de obţinerea de vize, nu avea nici o importanţă unde dorea „clientul” să meargă. Singura obligaţie
pe care și-o asuma era ca rezultatul să fie o viză, pentru o anume ţară, pe pașaportul primit. Diferenţa
majoră faţă de perioada anterioară constă în multiplicarea posibilităţilor de obţinere a vizei (nu neapărat
în scăderea preţului). Potenţialii migranţi puteau cumpăra de la mai multe „magazine”, nu mai erau legaţi
de oferta limitată a câtorva.
Sub eticheta traficului se adună în fapt o mulţime de strategii de obţinere a vizei. De la cazul clar al
celui care obţinea/oferea viza în schimbul unei sume de bani, fără altă implicare a potenţialului migrant,
la procurarea unei invitaţii cu numele doritorului de viză și/sau construirea poveștii („lecţia de interviu”)
și/sau pregătirea de documente (eventual false) pentru dosarul ce urma a fi depus la ambasadă. Sumele
percepute variau în funcţie de cât de complex era serviciul prestat/primit și cât de ridicate erau șansele
de succes.
„Lumea” traficanţilor de vize pare să fi fost una diversă. Cele câteva tipuri identificate de noi includ:
persoane care practicau constant această activitate; indivizi pentru care constituia o a doua sursă de
venit, fără a fi una stabilă; persoane care obţineau din când în când o sumă de bani în schimbul facilitării
obţinerii unei invitaţii (de regulă numai cu cunoașterea solicitantului); cunoștinţele care acceptau
(eventual) o (mică) sumă de bani pentru serviciu. (Caseta 1)
Caseta 1 Lumea traficanţilor de vize

T.L. practica traficul de vize în mod constant. În schimbul unei vize, pentru o anumită ţară, primea o
sumă de bani. În cazul său, obţinerea vizei era „garantată”, perioada de timp necesară era relativ scurtă,
iar riscul de pierdere a banilor redus.
122
Pentru G.B., obţinerea de vize era o activitate secundară. Întâmplător cunoscuse o persoană care putea
facilita obţinerea de invitaţii dintr-o ţară străină. Cerea invitaţia, pregătea împreună cu solicitantul dosarul
viză pentru ţara respectivă, îi construia o poveste, îl pregătea și îl însoţea la interviu. Dacă potenţialul
migrant „pica” la interviu și îi era respinsă cererea, nu primea suma de bani negociată. Preţul era mai
mic decât în cazul lui T.L. Nu controla rezultatul intervenţiei sale, iar invitaţia trebuia plătită în oricare
dintre situaţii. Perioada necesară obţinerii vizei în asemenea condiţii putea ajunge până la câteva luni.
R.G. este un migrant „vechi”, de dinainte de 1989, într-una din ţările Europei Occidentale
(Spaţiului Schengen). Originar dintr-un sat unde s-a dezvoltat puternic migraţia către Spania,
R.G. trimitea invitaţii, din când în când, în schimbul unei sume de bani. Ca și în cazul lui S.L.,
perioada de timp până la primirea invitaţiei era lungă. Implicarea sa în obţinerea de vize se reducea
la trimiterea invitaţiilor și furnizarea câtorva informaţii despre cetăţeanul străin care o semna.
G.P. este un migrant în Spania, originar dintr-o zonă din Transilvania. Povestindu-și istoria de migraţie,
vorbește despre costurile vizei: „Păi prost să fii să dai mai mult de 100 de mărci pe o invitaţie. Că trebuie să fi
avut pe cineva. Un fost coleg de școală, un prieten, un vecin, știu și eu, plecat în Germania. Banii ăia mulţi se
practicau numai la sudiști”
De remarcat că obţinerea unei vize însemna numai posibilitatea de a intra în Spaţiul Schengen. Drumul
efectiv până în Spania va deveni pentru mulţi migranţi un drum pe care vor trebui să-l parcurgă singuri.
Pentru la fel de mulţi este primul contact cu lumea occidentală, primele probleme de necunoaștere a
limbii...
Plecările în grup erau greu de realizat în perioada despre care vorbim (cu excepţia excursiilor turistice,
era dificil ca persoane diferite să obţină viză în același timp și pentru aceeași ţară).
Locuire

Modelul de locuire deja adoptat în etapa anterioară va cunoaște extinderi și adaptări. Fundamental
lucrurile rămân aceleași: românii care reușesc să-și legalizeze situaţia sunt cei care pot închiria apartamente;
noii veniţi nu au altă alternativă decât să locuiască în apartamente cu alţi români. Preţurile ridicate și
„obligaţiile” care vin de relaţiile pe care se bazează plecările sunt cel puţin doi factori care contribuie la
perpetuarea unei asemenea situaţii.
După părerea noastră aceasta este perioada în care se dezvoltă o serie de practici legate de locuire,
cum ar fi cea a „șefului de apartament”. „Șeful de apartament” este deţinătorul contractului de închiriere,
cel care hotărăște pe cine acceptă în casă, cel care are capacitatea de a propune regulile de convieţuire.
„Puterea” asociată poziţiei vine în mod particular din capacitatea sa de a decide pe cine, dintre cei
care locuiesc la un moment dat în locuinţa respectivă, îi va „împatrona45”, adică îi va declara, deși au un
statut clandestin, la primăria localităţii. Dacă adăugăm că „împatronarea” este unul din documentele
necesare pentru depunerea dosarului de regularizare, devine evident de ce o asemenea poziţie este una
importantă.
Muncă
Dacă iniţial numărul redus de români îi obliga pe proaspăt veniţi să lucreze în echipe de spanioli, pe
măsură ce migraţia se dezvoltă, cel puţin pentru bărbaţi, situaţia se schimbă. Echipele formate din români
sunt din ce în ce mai numeroase în construcţii. Migranţii „cu vechime” și acte încep să lucreze pe cont
propriu („autonomi”) sau chiar să-și dezvolte mici companii ceea ce le permite angajarea conaţionalilor.
Din perspectiva celui care angajează, „a lua la muncă” un român nou venit este o formă de ajutor. Cel care
a venit nu are bani. Este un favor. Asemenea celui angajat sunt mulţi, așteptând ziua care vine în căutarea
a ceva de lucru. Este o obligaţie. Sunt rude ori prieteni, ori colegi, ori din același sat. Din perspectiva
celui angajat, „a fi luat la muncă” este exploatare. Muncești 10-12-14 ore, pauza de masă este scurtă.
Este înșelăciune. Cel care angajează primește de la spaniol cel puţin dublu. Și greșelile sunt plătite din
ziua de lucru. Este „sclavism”. El hotărăște cine muncește și cât primește fără legătură cu cantitatea de 123
muncă sau dificultatea. În mediul acesta, în care, în mod evident, ambele părţi au „bucata” lor de dreptate
și argumente, se rup relaţiile sociale și se construiește mitul „românilor invidioși și individualiști din
străinătate”, cum spune unul dintre migranţii noștri spanioli. „Nu este român care să nu fi luat ţeapă aici”
este fraza care se repetă obsedant în poveștile românilor despre experienţa lor de muncă.
După lucratul la români, învăţarea limbii și a „meseriei” urmează de regulă trecerea la munca directă cu
spaniolii. Acesta este punctul care permite, în general, mutarea în sectorul economic formal. Alternativele
nu sunt numeroase: fie un loc de muncă într-o firmă spaniolă (nu neapărat în construcţii), fie iniţiativa pe
cont propriu în construcţii.
Pentru femei traseul este, în bună parte, din punct de vedere al muncii, același ca în perioada de început.
Etapele „internă – externă – plata cu ora” (Caseta 2) nu mai au însă în mod necesar succesiunea din anii
de început. Dezvoltarea reţelelor de migranţi și a practicii vânzării slujbelor permite inserţia direct în faza
de „externă” și chiar „plata cu ora”.
Caseta 2: Limbajul migraţiei – termeni pentru munca în serviciul domestic

Internă este termenul consacrat în limbajul migraţiei în Spania pentru slujba în sectorul domestic care
presupune locuirea în casa angajatorului. Este situaţia cea mai puţin avantajoasă din punct de vedere
financiar. Timpul liber se reduce fizic la o după amiază/o zi liberă (sau niciuna). Costurile pentru cazare și
mâncare sunt suportate de angajator.
Externă –termen utilizat pentru slujba în sectorul domestic care presupune locuirea în afara casei
angajatorului. Programul de lucru include un anumit număr de ore zilnic sau un anumit număr de ore în
anumite zile din săptămână. Plata se face/negociază pentru întreaga cantitate de muncă depusă.
Plata cu ora – termen utilizat pentru slujba în sectorul domestic care presupune îndeplinirea unor sarcini
bine precizate într-un interval orar. Negocierea între angajată și angajator are la bază munca prestată
într-o oră iar salariul este calculat în funcţie de numărul de ore muncite.
45 Termenul, larg utilizat în comunitatea de migranţi români din Spania, vine de la cuvântul spaniol „empatronamiento”
– recensământ, recenzare
Pentru regularizarea situaţiei nu este nevoie de schimbări de sector sau tip de angajator. (În cazul
în care solicitarea unui contract de muncă se lovește de un refuz, se schimbă numai locul de muncă).
Ieșirile din sector se orientează în special către servicii: baruri, restaurante, comerţ: vânzătoare; turism:
cameriste; servicii de protecţie și pază.
Situaţie legală (rezidenţă/muncă)

Elementele legate de legalizarea situaţiei sunt probabil cele mai dinamice în cazul traseului despre
care vorbim. Este un aspect căruia migranţii îi acordă o mare importanţă. Unul dintre lucrurile „șocante”:
să descoperi câţi români au mers cel puţin o dată la avocat. Cât de repede învaţă care sunt regulile jocului
și cât de repede se conformează. Cât de repede speculează breșele legislative. Un exemplu: pentru a
beneficia de o măsură de regularizare extraordinară trebuie să demonstrezi intrarea în Spania înainte de
o anumită dată, specificată în măsura legislativă respectivă. Pașaportul este dovada cea mai clară. Data
de intrare este înscrisă pe pașaport. Și dacă ea nu corespunde? Poate s-a pierdut, furat ori deteriorat
pașaportul. Sau poate preţul unei programări la stomatolog antedatată nu este atât de inaccesibil...
Eforturile pentru legalizarea situaţiei ar trebui înţelese, după părerea noastră, ca efort pentru căutarea
normalităţii. Iar migranţii se luptă pentru ea. Normalitatea înseamnă legalitate. Care permite accesul la
un loc de muncă mai bine plătit, la un credit, la reîntregirea familiei, la vizite regulate în ţară. Este starea
care permite depășirea incertitudinii. Permite o decizie sau „confortul” de a putea lua oricând o decizie
legată de viitor.
Etapa 3: Pe jumătate normalitate

2002 este anul care schimbă elementele traseului în punctul de iniţiere. Vizele nu mai sunt „pentru noi”
și, mai mult decât atât, există posibilitatea rezidenţei legale pentru o perioadă de trei luni. Din ecuaţia
124 plecării dispar brusc 1500$ și stresul unei călătorii de unul singur prin Europa, fără să știi ce te așteaptă
la celălalt capăt al continentului. Oportunitatea de câștig este speculată rapid. Întreprinzătorii migraţiei
dezvoltă o mai veche idee. Din traficant de vize, S.L. devine transportator de persoane și pachete.
Traseul de migraţie despre care vorbim poate avea acum, pentru cei norocoși, un parcurs foarte precis.
Din satul N., 2-300 euro care pot fi plătiţi peste câteva luni, 4 -5 zile de călătorie cu destinaţia Coslada sau
Madrid, unde te așteaptă cineva. Apoi poate mai departe: San Fernando, Mejorada del Campo, Villalba,
Alcala de Henares... Un loc de dormit într-un apartament cu români, un loc de muncă deja aranjat și
intrarea în rutina migraţiei în Spania. Pentru cei mai puţin norocoși pur și simplu unele dintre evenimentele
cunoscute în sat ca migraţie în Spania nu se mai întâmplă: banii trebuiesc înapoiaţi în câteva săptămâni,
nu a venit nimeni în autogara din Madrid, nu mai poţi fi găzduit peste noapte. Pentru fiecare dintre ratările
de pe traseu există soluţii. Singura problemă pentru cei plecaţi este că le află în Spania.
În loc de concluzii: Greșeli de traseu

Traseul este un mod de a face migraţia care conduce în aceleași puncte. Munca în casă sau ca
„salahor”, internă/permanentă/externă; ilegal/legal; locuirea într-un apartament supraaglomerat de
români... Schimbarea presupune mult efort și reţeaua pe care este construit nu poate oferi ajutor. Ajutorul
funcţionează numai pentru staţiile cunoscute ale traseului. Alegerile greșite de traseu se plătesc. Cel puţin
asta par să spună migranţii neadaptaţi noii lor condiţii. (Caseta 3)
Caseta 3. Greșeli de traseu

A.A. este absolventa unei facultăţi de stat din București. A lucrat ca internă, lucrează ca „externă
acum. Locuiește în aceeași cameră cu mama ei și cu încă 4 persoane într-un apartament de 4 camere.
Nu are acte și așteaptă intrarea României în Uniunea Europeană. Cu banii pe care îi câștigă plătește
cheltuielile în casă. Mama ei trimite salariul în ţară fratelui mai mic, student. Și-a făcut prieteni pe Internet
și încearcă să înţeleagă de unde vine anormalitatea întâlnirilor... O „limpiesă” care vorbește engleză e ceva
anormal, „sau așa ceva”...
„Sau așa ceva...


Viaţa mea n-a început cu adevărat
și de ce ar începe vreodată ?
Îngerii m-au uitat pe Pământ...
Rătăcind în căutarea fericirii pierdute
am nimerit într-un autocar Eurolines,s.a.c.

s.a.c. - sau așa ceva

Oamenii stăteau cu nasul la geam,
să respiri aerul occidental e chiar mișto
orice-ar zice politicienii ofticaţi,
aerul te face să fii ceea ce ești.

Când ascultam o manea Guţă, s.a.c.
îmi venea să-l otrăvesc pe șoferul D.J.
punându-i cianură în cafea,
dar n-a mers, altcineva a băut-o.

Însă n-am înţeles niciodată de ce n-a murit.
E imposibil să fi fost tot un înger,
zâmbea cu substrat pe sub balcoanele
unei tipe ce-l tot confunda cu amantul
care o aștepta la destinaţie.
125
Nu-i nimic dacă viaţa lui merge înainte,
eu însa am coborât din autocar înainte să vomit.
Uitasem să-mi pun centura de castitate
așa ca am simţit violent șocul
celor văzute din întâmplare - joc erotic, s.a.c.

Joi am programare la chirurg
să-mi tai mana, am păcătuit cu ea
scriind.

Bătrânul cerșetor cu picioare amputate
e luat peste picior de doi colegi ţigani :
´´Ce opinezi despre intrarea în U.E,
om cerși și noi în Franţa,U.K. sau așa ceva ?

Pentru el, fără picioare, frumuseţea emigrării
nu are nici un gust, așa ca nici nu mai ocărește.

Nu știu ce caută alţii pe lume,
dar eu caut sa mă caut.
Nu m-aţi văzut pe nicăieri ?

Uneori cred ca deja am dispărut,s.a.c.
S.a.c. - sau așa ceva”
A.A46
46 Text utilizat cu acordul autoarei

126

Românii câștigă bani europeni
cu vize la sârbi
Cosmin RADU și Cerasela RADU
Prezentarea „locurilor” cercetării de teren47
În România
Eșelniţa este un sat de coloniști din judeţul Mehedinţi. Înainte de construcţia hidrocentralei și a lacului
de acumulare Porţile de Fier I comunitatea era una destul de mică, de aproximativ 300 de numere de casă.
Acum sunt în jur de 1000 de gospodării. Satul s-a extins prin dislocarea unor localităţi din fosta clisură
a Dunării din apropierea orașului Orșova, acum lacul de acumulare amintit. Majoritatea locuitorilor au
pensii de la stat fiind foști angajaţi în industria zonei. Colectivizarea nu a avut loc în Eșelniţa pentru că
terenurile agricole sunt foarte limitate; localnicii au însă posibilitatea să exploateze pădurile din zonă în
cazul în care posedă suprafeţe de pădure în zonele învecinate satului. Cu ocazia colonizării și deschiderii
șantierelor din zonă, în anii 1960, au venit în sat pemi48 din Eibenthal, judeţul Caraș-Severin, și romi. Pe
lângă micul trafic de frontieră care a fost practicat de toată lumea din sat înainte de 1989, începând cu anii
1960-70, locuitorii din Eșelniţa au experimentat după transformări munca în Serbia, în special în zonele
orașelor Pozarevac și Negotin. În perioada sancţiunilor economice și a embargoului petrolier impus de
Organizaţia Naţiunilor Unite în perioada războiului civil din Bosnia și Croaţia care a început imediat după 127
destrămarea fostei Iugoslavii, aproximativ în anii 1992-1993, locuitorii din Eșelniţa, ca și cei din Orșova și
din toată Clisura Dunării, în special satele Pescari și Liubcova au început să transporte clandestin benzină
și alte mărfuri în Iugoslavia. După ce lungile perioade de embargo s-au încheiat, în anii 2000, locuitorii
din zonă au continuat să meargă la muncă sezonieră în Serbia. Recent, munca în Serbia este nișa aproape
exclusivă a unei numeroase comunităţi de romi și de lăieși, însă în condiţiile regimului de vize devine o
oportunitate incertă.
Orșova este un oraș de aproximativ 16975 locuitori49 situat la 15 km vest de Drobeta Turnu Severin, un
alt oraș portuar de frontieră din judeţul Mehedinţi. Ambele așezări au avut o contribuţie semnificativă în
dezvoltarea reţelelor transfrontaliere între România și Serbia prin facilitarea infrastructurii de transport și
de legături comerciale informale. Ambele orașe au cunoscut în anii 1990 un declin industrial sever prin
închiderea șantierelor de la Porţile de Fier I și prin restrângerea activităţii șantierelor navale.
Băile Herculane este de asemenea un oraș, mult mai mic, aproximativ 6050 locuitori50, situat la 20 km
nord de Orșova. Cunoscut pentru turismul organizat în special prin sindicate, Băile Herculane a cunoscut
după 1990 o dezvoltare semnificativă a turismului privat și a agroturismului la scală mică. Multe dintre
noile pensiuni sunt clădite pe baza micului trafic și a contrabandei cu benzină în Serbia din perioada
1993-1999.
47 Textul acestui raport a fost elaborat pe baza unei analize parţiale a carnetelor de notiţe și a înregistrărilor de teren
realizate de Cosmin Radu și Cerasela Radu în Serbia (satul Dusanovac și orașul Negotin) în perioada 29 iulie – 6 august 2006 și în
România (satul Eșelniţa și orașele Orșova, Turnu-Severin și Băile Herculane) în a doua jumătate a lunii august 2006.
48 Pemii sunt un grup etnic ai cărui membri au început să fie dislocaţi din Boemia în urmă cu aproximativ 2-300 de ani
de către autorităţile imperiale și împroprietăriţi ca și coloniști în regiunea judeţului Caraș-Severin (Banat) de astăzi, fosta graniţă
militară (Banat Krajina) cu Imperiul Otoman a Austro-Ungariei. Pentru o descriere cuprinzătoare a vieţii sociale într-un sat de
pemi, vezi Ioan T. Morar (2005) Lindenfeld. Iași: Polirom.
49 Conform recensământului persoanelor, gospodăriilor și locuinţelor din 2002, http://www.recensamant.ro.
50 Ibid.
În Serbia
Atât Negotin, cât și Dusanovac, localităţile în care a avut loc cercetarea de teren în Serbia, fac parte din
districtul Bor. Infrastructura administrativă a celor două localităţi este destul de slabă, iar prezenţa statului
și a instituţiilor locale și centrale este de asemenea redusă. Spre exemplu satele, inclusiv, Dusanovac nu au
primării. Aceasta datorită modului de organizare a statului la nivel local în Serbia. Majoritatea instituţiilor
sunt concentrate în capitala districtului, municipalitatea Bor. Chiar dacă statul nu este prezent, zona
este recunoscută ca un centru spiritual al vlahilor din Serbia, care nu trebuie confundaţi cu minoritatea
românilor din Serbia, dar care sunt destul de bine organizaţi în reţele transnaţionale și încearcă să
păstreze contactele cu diverse guverne. În special vlahii încearcă să menţină legăturile cu guvernul sârb
pentru obţinerea drepturilor de minoritate naţională și a drepturilor culturale precum folosirea limbii
vlaski (asemănătoare limbii române) în administraţie, învăţământ etc., dar și cu guvernul României. Se
pare însă că nici unul dintre cele două state nu comunică cu vlahii de pe poziţia pe care și-o doresc
ei înșiși, de vlahi ca grup etnic diferit de sârbi sau români. România preferă să îi includă în categoria
naţională mai largă de români, în timp ce sârbii încearcă să îi marginalizeze considerându-i sârbi dar
izolându-i din punct de vedere economic. Investiţiile statului în zonă sunt minime, iar aspectul urban
general al celor două localităţi caracterizat prin spaţii rezidenţiale mult prea mari în raport cu nevoile
de locuire și o infrastructură comercială destul de bună este datorat mai degrabă iniţiativelor private
decât statului. Vilele bine întreţinute, parcurile și grădinile caselor și aspectul de „gated communities”
contrastează însă evident cu starea mediocră a drumurilor și dotarea modestă cu utilităţi. Este totuși de
reţinut că mișcările vlahilor prin diversele organizaţii la nivel local sunt relativ recente, din anii 1990, și nu
sunt foarte legitime în opiniile locuitorilor din zonă datorită faptului că puterea lor este foarte limitată, iar
acţiunile contradictorii atâta vreme cât organizaţiile par să se dezvolte ca mișcări politice, cu toate că au
pornit ca asociaţii ale societăţii civile.
Negotin este un oraș situat la aproximativ 40 km sud de hidrocentrala Porţile de Fier I, în apropiere de
128 Porţile de Fier II. La ultimul recensământ din Serbia, organizat în 2002, populaţia orașului era de aproximativ
17700 locuitori, în creștere faţă de recensământul anterior din 1991 când populaţia număra cam 16700
locuitori51. Negotin este o excepţie între majoritatea municipalităţilor din Serbia care au cunoscut în anii
1990 un declin demografic sever. În același timp, zona Negotin este una dintre cele mai active din punct
de vedere al migraţiei externe. Dacă în 1991 erau aproximativ 10000 de cetăţeni sârbi din Negotin plecaţi
la muncă în străinătate, în 2002 populaţia de migranţi a crescut cu aproximativ 3000 de persoane. Orașul
este vizibil unul aflat în dezvoltare datorită gastarbeiterilor vlahi. La marginea orașului, pe șoseaua care
merge spre Kladovo și punctul de trecere a frontierei cu România, Porţile de Fier I, sunt recent construite
cartiere rezidenţiale în care familiile de gastarbeiteri „investesc” banii câștigaţi în statele Europei de Vest.
Dusanovac este un sat situat la aproximativ 10 km nord-est de Negotin și la doar 2 km de
Dunăre, în dreptul localităţilor Balta Verde și Gogoșu de pe graniţa României. Vechea denumire a satului
(denumirea dată de vlahi) este, se pare, Geanova. Satul, ca și orașul din apropiere, Negotin, este unul
dintre cele mai bogate din zonă, datorită migranţilor plecaţi cu contracte instituţionale sau prin reţele
personale în state vest-europene precum Austria, Germania, Franţa și altele, încă din anii 1960. Datele de
recensământ indică tendinţa de declin demografic comună tuturor zonelor rurale din Serbia. Dacă în 1991
populaţia număra 1256 locuitori, în 2002 ea a scăzut la 916, în condiţiile în care la ambele recensăminte a
fost înregistrată aproximativ aceeași proporţie de gospodării (596 gospodării în 1991 și 600 în 2002)52.
Micul trafic pentru comerţ

Micul trafic la graniţa dintre România și Iugoslavia a fost deschis oficial încă din anul 1979, când
autorităţile socialiste au observat că relaţiile dintre cele două state se dezvoltă și în direcţia schimburilor
de mărfuri între populaţiile de pe cele două maluri ale Dunării. În perioada aceea reglementarea micului
trafic de mărfuri și persoane a însemnat și recunoașterea de către stat a faptului că economiile socialiste,
care chiar prin modul lor de funcţionare ajungeau la momente de penurie generalizată, pot produce
51 Federal Statistical Office of the Republic of Serbia, 2002, Census of population, households and dwellings: First Cen-
sus Results by Municipalities and Settlements of the Republic of Serbia, Beograd.
52 Ibid.

presiuni sociale asupra populaţiei. Micul trafic a fost o soluţie potrivită în acel context pentru a corecta
consumul impus de economiile centralizate și de a suplimenta activităţile economice formale prin apariţia
economiilor secundare. Fără să știm cu precizie cât din această decizie a fost inginerie administrativă și
cât a fost inovaţie socială, cert este că micul trafic transfrontalier la graniţa cu Iugoslavia, facilitat prin
permisele de mic trafic, a fost printre primele moduri în care cetăţenii români puteau trece graniţele
naţionale prin mijloace legale. Oricum, mai mult sau mai puţin legal, micul trafic a fost practicat de
către oamenii locului încă din anii 1960 când s-a început construirea hidrocentralei Porţile de Fier I. De
asemenea, se spune că schimburile de mărfuri pe Dunăre au fost o importantă nișă de subzistenţă la
graniţa dintre România și Serbia încă din secolul al XIX-lea, dat fiind că zona respectivă a fost una destul
de săracă, o periferie a statului, locuitorii câștigându-și existenţa din pescuit.
Locuitorii din Eșelniţa, spre exemplu, s-au folosit de permisele de mic trafic încă din 1972. A fost,
în Eșelniţa ca și în toată zona de graniţă cu Iugoslavia, o activitate generalizată, în care nu au contat
diferentele de clasă socială, categorie socioprofesională, identitate etnică. Micul trafic de mărfuri a devenit
destul de repede un stil de viaţă al celor care locuiau în comunităţile de frontieră.
„Luam marfa azi și dacă mâine nu lucram... mă duceam la vamă, găseam acolo o mașină și îi spuneam du-mă
și pe mine la sârbi și îi dădeam ceva bani și lui53.”
Înainte de 1989 nu erau restricţii de trecere a frontierei pentru autovehicule. Oricine își plătea cartea
verde putea să treacă „dincolo” la pieţele din Negotin și Kladovo.
„Chiar multă marfă nu puteam să luăm, o mai ascundeam și noi. Era o limită de marfă dar nu mai ţin minte.
Eu dacă mă duceam cu 50 de izmene îi vindeam la sârb angro54.”
După ce vindeau marfa lor în pieţele sârbești erau nevoiţi să cumpere altă marfă din banii câștigaţi. Cu 129
aceasta se întorceau în ţară.
„Ne duceam la magazin și cumpăram marfă pe dinari, luam tricotaje. Nu puteam să ne întoarcem cu bani că nu
ne dădeau voie de la vamă. Eu mă duceam cu izmană și luam de acolo blugi, ţigări, vegeta. Nu aveam voie cu
bani în ţară. La valoarea noastră de atunci, preturile din Iugoslavia erau acceptabile. Dacă cumpăram marfă
la început de 500 de lei, când mă întorceam obţineam dublu că vindeam la vecinii care nu aveau pas55.”
Cumpărarea mărfurilor din România, vânzarea lor în Serbia, cumpărarea, din banii obţinuţi altor bunuri
și mărfuri din Serbia și re-vânzarea acestora în România era un proces destul de profitabil datorită faptului
că sârbii erau destul de prosperi iar dinarul, ca monedă naţională era destul de stabilă și de puternică în
comparaţie cu leul din România.
„Ai doilea nemţi erau sârbii. Aveau economie mare. Mergeam cu pui de la noi și vindeam dublu sau chiar mai
bine la ei56.”
După 1990 au existat alte secvenţe de mic trafic. Imediat după ce primele pașapoarte au fost eliberate
practica comerţului transfrontalier s-a extins, cum era de așteptat, la multe categorii de persoane din
toate zonele ţării care au simţit că pot specula momentul respectiv. Poate cel mai important aspect al
întregii povești despre micul trafic a fost perioada de embargo pe care diverse instituţii internaţionale
sau regionale, printre care ONU, UE, NATO, l-au impus Iugoslaviei de-a lungul războaielor din anii 1990. La
sancţiunile economice din acea perioadă au aderat și statele vecine Iugoslaviei, astfel încât și România a fost
implicată în impunerea sancţiunilor și restricţionarea comerţului. De fapt, lucrurile au fost cu totul altfel.
Embargoul a fost încălcat nu numai de oamenii simpli, micii contrabandiști care transportau prin vamă
benzină în rezervoarele mașinilor lor și le vindeau apoi pe pod. Chiar și politicienii și elitele economice ale
53 Vasile, rom, Eșelniţa.

54 Ibid.
55 Gheorghe, rom, Eșelniţa.
56 Vasile, rom, Eșelniţa.
momentului au fost implicate în contrabandă, la dimensiuni mult mai mari și cu efecte mult mai vizibile
sub forma scandalurilor internaţionale sau a dosarului „Jimbolia”. Dar nu vom intra în amănunte. Este
totuși demn de reţinut că embargoul a transformat viaţa multor oameni și multor comunităţi din zona de
graniţă cu Serbia (Mehedinţi, Caraș-Severin, Tmiș) și nu numai. Și judeţele învecinate, cum ar fi Gorj, Dolj,
Hunedoara, au fost extrem de active în dezvoltarea reţelelor de contrabandă, fie cvasilegal prin vămile cu
Iugoslavia, fie ilegal cu ambarcaţiuni pe Dunăre.
„Micul trafic mergea înainte de 1990 acum nu mai rentează. Nu ne mai interesează. Înainte puteam să
câștigăm triplu dar acum nu mai poţi să câștigi așa. Embargoul s-a făcut de la Văcăroiu și Iliescu până la
ultimul om. Aveau staţii de benzină57.”
Oricum, micul trafic a fost mai mult sau mai puţin, o activitate permanentă care a dus la
stabilirea unor reţele și tehnologii avansate de comunicare și interacţiune între cele două populaţii de
o parte și de alta a Dunării. Chiar și după securizarea graniţei prin regimul de vize în 2004, micul trafic a
continuat.
La muncă în Serbia
Pe lângă excursiile pentru comerţ în ţara vecină, românii au dezvoltat după 1990 și o foarte
interesantă mobilitate transnaţională pentru muncă în Iugoslavia, și mai târziu, Serbia. Mobilitatea
transfrontalieră pentru muncă implică instalarea în comunităţile sârbe pentru o perioadă mai lungă sau
mai scurtă, dar oricum, suficientă pentru a relaţiona într-un mod mult mai complex decât presupune
micul trafic pentru comerţ. Și, ce este cel mai important, este că acest mod de a munci transnaţional are
o anumită ciclicitate, repetitivitate. An de an, cel puţin până în iulie-august 2004, zeci de mii de români,
poate chiar mai mulţi (se spune că atunci când s-au introdus vizele, autorităţile sârbe au estimat că
130 aproximativ 600000 de români obișnuiau să muncească în Serbia) lucrau în fiecare an în satele și orașele
Serbiei.
Dar să începem cu motivaţiile plecărilor în Serbia pentru muncă. Să luăm exemplul lui Pavel, un
rom din Eșelniţa (sat aproape de Orșova), zilier în construcţii în Dusanovac. Contextul ‘de acasă’ favorabil
plecării în Serbia este dat de două lucruri: are 3 copii, care acum au între 20 și 23 de ani, dar în urmă cu 12
ani, când a venit prima dată, erau mult mai mici, și șomaj de la o întreprindere din Orșova pe care l-a trăit
ca pe o mare presiune începând cu 1993.
„Nu mai aveam din ce să trăim iar aici era bine pentru că aveam cazare, mâncare, bani, tot58.”
Oricum, riscul a fost minim pentru că a avut chiar de la început parte de sfaturile și contactele
unui văr de-al lui care mai fusese tot în Dusanovac. În plus, așezarea din care vine el, Eșelniţa, este un
sat din care foarte mulţi oameni aleg să plece în Serbia ca să-și câștige existenţa. Așadar, informaţie și
reprezentări detaliate despre destinaţie a avut din belșug. Nu a lăsat-o pe soţia lui să vină până acum în
Serbia din două motive. Unul este că soţia trebuie să stea acasă să aibă grijă de copii59. Al doilea este, așa
cum spune Pavel, gelozia.
„Aici gazdele se combină cu angajatele. Au fost multe cazuri, iar unul chiar aici în Geanova [Dusanovac]. O
moldoveancă a lucrat la sârb acasă și după aceea a rămas de tot în gazdă. Și-a lăsat și bărbatul, care venise și
el la muncă, era și el tot în Geanova și s-a căsătorit cu sârbul. I-a făcut și copii60.”
Sârbii sunt în primul rând impresionaţi de româncele care vin în Dusanovac pentru că muncesc
foarte mult, în comparaţie cu femeile vlahe.
„Sârbii le spun la femeile lor : ia-uite la româncă cum muncește, asta e tot femeie ca și tine, muncește și tu.

58 Pavel, zilier în Dusanovac.
59 Ibid.
60 Ibid.

Ușor-ușor au început să pună și ele mâna pe muncă61.”
Pavel vrea să strângă bani pentru a-și achita ratele la bancă, pentru că soţia sa are salariu, fiind asistentă
maternală și a putut să acceseze un credit. De asemenea, gospodăria lui Pavel este îndatorată la magazinele
din sat, încă din timpul iernii trecute.
„Trebuie să dau înapoi în jur de 1000 de Euro. Să fac bani ca să plătesc datoriile, de-asta merg la Serbia62.”
Mai multe femei din România care lucrează în Dusanovac, dintre care una este vecină cu Pavel (este din
Balta Verde și a venit în Dusanovac împreună cu soţul și cu fiul cel mare), urmăresc să muncească în Serbia
suficient de mult timp cât să-și achite datoriile acumulate în ţară.
„În Eșelniţa nu o să vedeţi nici o afacere cu bani din Serbia până acum63”, în condiţiile în care toti membrii
comunităţii de romi își câștigă existenţa din Serbia încă din 1990. Chiar și înainte de 1990, zona era plină
de practicanţi ai micului trafic transfrontalier cu mărfuri.
Spre deosebire de românii care merg pe alte trasee de migraţie, cu puţine excepţii, românii din Negotin
sau Dusanovac, în cazurile în care nu sunt stabiliţi prin căsătorie în anii 1990, sunt persoane ușor de calificat
drept marginale din mai multe puncte de vedere. Primul este vârsta. Foarte puţini dintre cei care muncesc
sezonier în Serbia sunt tineri. Cei câţiva tineri trecuţi de 30 ani pe care i-am întâlnit în Dusanovac erau
romi, ale căror familii au experimentat perioade lungi de timp greutatea stereotipurilor și categorizărilor
etnice. Majoritatea muncitorilor transnaţionali din zona cercetării de teren sunt căsătoriţi și cu probleme
familiale presante. Spre exemplu, presiunea datoriilor sau a eșecurilor sociale de orice fel sunt motivaţii
demne de reţinut pentru oameni care aleg să își câștige existenţa într-un stat vecin, apropiat din punct
de vedere geografic și cultural. De asemenea, declinul industriei miniere din zona Dunării, restructurarea
șantierelor navale sau declinul ocupării în muncă la șantierele Porţile de Fier I și II sunt de asemenea
factori importanţi pentru decizia de a merge în Serbia la muncă. 131
Spre exemplu, Maria, o femeie în vârstă de 60 ani din Caracal, este văduvă dinainte de 1989. După
cum spune chiar ea, are o situaţie familială dificilă. De 14 ani de când vine în Dusanovac să muncească,
a reușit să cumpere un apartament pentru copiii ei din banii câștigaţi în Serbia. În continuare caută să
strângă suficienţi bani pentru a-și cumpăra o casă mică în Caracal unde să stea liniștită la bătrâneţe. În
Dusanovac muncește cu ziua la cine poate și declară că vrea să vină în Dusanovac să muncească și după
ce își realizează visul cu casa.
„Aici îmi place mai mult pentru că lumea este primitoare. Și în Caracal este lumea primitoare dar acolo nu am
nimic de lucru. Aici, dacă este sărbătoare, toţi mă invită la masă. În rest, am mereu de lucru64.”
În acest caz, și în multe altele, scopurile migraţiei temporare depășesc graniţele economicului,
apropiindu-se de înţelesul pe care l-am putea atribui noţiunii de locuire transnaţională. Migraţia nu este
exclusiv pentru muncă. În egală măsură, migraţia este aici pentru viaţă socială în general, pentru regăsirea
solidarităţii și a comunităţii.
Ce se întâmplă înainte și după vize (iulie 2004)?

„Înainte de vize era concurenţă mare. Eram sute de oameni care căutam de lucru. Eu am avut totdeauna de
lucru pentru că m-am lipit de maistorii ăștia. Anul ăsta e mai greu pentru că îi dă înapoi din Austria și nu mai
au nici ei [vlahii, sârbii] de muncă și nici bani65.”
Majoritatea românilor din Dusanovac erau din Moldova înainte. Acum mai sunt în jur de 30 de oameni
61 Ibid.
62 Ibid.
63 Ibid.
64 Maria, muncitoare cu ziua în Dusanovac.
65 Ibid.
care vin din Caracal, Reșiţa, Balta Verde, Orșova, Craiova, Târgu-Jiu și Galaţi.
„Concurenţa dinainte de vize era mai ales de la moldovenii ăștia care munceau pe puţin și scădeau preţul.
Înainte, peste 60 la sută din români erau din Moldova66.”
Care sunt problemele legate de obţinerea vizei din iulie 2004?

Scrisorile de invitaţie care sunt necesare muncitorilor pentru a obţine viza de la Consulatul Serbiei au
redus mult numărul românilor din Dusanovac. Totuși, „dacă ai fost bun cu gazda înainte vize, are încredere
în tine și după vize și îţi trimite garanţie. Vizele de multe ori sunt aprobate dar problema este că se vând. Sunt
vândute la negru altor oameni care au pile la consulat 67.”
„În satul meu, în Eșelniţa, sunt 50 de oameni care au depus după viză pentru Serbia și 30 s-a respins. De ce ?
Pentru că se face negoţ cu vize. Și angajaţii de la consulatul din Timișoara au nevoie de oameni la muncă68.”
Pavel are și un exemplu, în care ar fi putut fi chiar el unul dintre protagoniști.
„Mi-a propus un sârb să muncesc la pădure pentru el. Nu îmi trebuia nimic, nici o garanţie, sârbul aranjase
totul la consulat. Dar am refuzat pentru ca nu mi-a convenit. Forţat au plecat 5 oameni din Ieșelnita [vecini cu
Pavel] pentru că li s-a refuzat viza.”
„Din 2005 a apărut problema asta cu vizele, în 2004 s-au dat corect. Normal, viza vine în 20 de zile lucrătoare,
dar dacă o iei la negru, vine în 2-3 zile.”
Totuși, cum s-a descurcat să plece ultima dată (pentru că i s-a refuzat și lui cererea de viză)? Simplu,
a plătit 150 de euro (dublul sumei necesare unei vize pentru cel puţin 3 luni) și deci a obţinut-o de la o
132 persoană, la negru. „Toţi cei din consulat fac asta.”
După introducerea vizelor în 2004, maistorii își cheamă muncitori mai ales din zona de graniţă cu
Bulgaria pentru că bulgarii „nu au vize pentru sârbi, dar o să bage și ei în octombrie, așa se aude.”
Odată obţinută viza de la consulatul din Timșoara sau București, ea poate fi prelungită în Serbia, în
Negotin. Muncitorul respectiv se duce cu sârbul care vrea să garanteze pentru el - în cazurile în care între
cei doi este o relaţie de încredere și loialitate puternică, sârbul care garantează nu este în mod necesar cel
care îl ţine în chirie pe muncitor - la Negotin.
„Cel care vrea să garanteze este o persoană cu bunăvoinţă care vrea să facă un bine la români.”
Împreună merg la notar și la poliţie și muncitorul trebui să plătească în jur de 180 Euro.
„Viza ar trebui să o scoţi din România dar nu e sigur că iese așa că mai bine o scot de la Negotin, o prelungesc.
Chiar dacă e mai scumpă, dar știi măcar că iese sigur.”
Pavel și alţi muncitori s-au gândit că de fapt ei sunt beneficiarii/clienţii unei înţelegeri între cei de la
consulatul din Timișoara și cei din Negotin care se cunosc între ei și se gândesc să obţină profituri informale
în urma blocării accesului la vize la Timșoara și accesul lor la Negotin. Banii zilierilor transnaţionali ar
fi, conform lor, redistribuiţi între oficialii și funcţionarii instituţiilor din Negotin și Timișoara, care astfel
formează o mafie a vizelor din care toţi au de câștigat, inclusiv lucrătorii sezonieri din Serbia.
Romii din Eșelniţa au o concepţie destul de clară despre regimul bilateral de vize și consideră că
Ministerul de Externe, „domnul Ungureanu că este și băiat tânăr”, ar trebui să simplifice formele de trecere
a frontierei pentru că „acolo în Serbia au mai câștigat și romii noștri un ban69”.
66 Ibid.
67 Maria.
68 Ibid.

„Asta e la noi problema pentru că îţi spun sincer, noi romii din Eșelniţa după revoluţie acolo am lucrat, la sârbi.
Eu am lucrat lângă Negotin la vie. Noi acolo mergeam în fiecare an de la săpat până la cules, și mai câștigam
în plus și prin sat acolo70.”
Cine sunt patronii românilor din Dusanovac

În general, cei care îi angajează pe români pentru diverse munci sunt foștii sau actualii gastarbeiteri.
În Dusanovac, deși nu există o evidenţă statistică clară a celor care au fost plecaţi sau sunt încă în state
ale Europei de Vest, aproximările oamenilor ne spun același lucru: în jur de 90 la sută dintre gospodării
au în prezent cel puţin un membru plecat în străinătate. Între migranţii vlahi, numiţi în termeni populari
gasterbeiteri, există multe diferenţe de status/clasă socială. Spre exemplu, cei care au plecat cu contracte
instituţionale în Franţa în anii 1970 și 1980 se spune că nu sunt tot atât de bogaţi cum ar fi cei care au ajuns
să muncească în Austria sau Germania prin reţelele proprii. În general, românii ajung să muncească în
gospodăriile de vlahi care au practicat remitenţele pe parcursul a cel puţin două generaţii. În Dusanovac
există două structuri diferite de gospodărie în funcţie de sursa de alocare a banilor :
- gospodării care au cel puţin un membru sau chiar un nucleu familial stabilit mai mult
sau mai puţin temporar în străinătate, caz în care cei plecaţi trimit acasă, în Serbia bani, inclusiv
pentru plata lucrătorilor români,
- gospodării care au avut lucrători în străinătate în trecut dar nu mai au în prezent, dar
care au lucrat suficient de mult timp pentru a primi pensii și alte beneficii sociale din statele
respective, caz în care muncitorii români sunt plătiţi din aceste pensii.
Mai există și un tip mixt de alocare a banilor în gospodărie, care combină cele două surse diferite
de monedă europeană. Să luăm câteva exemple concrete. Slobodan este unul dintre cei mai bogaţi sârbi 133
din sat. Sunt puţini sârbi în sat atât de întreprinzători precum Slobodan. El are mori, magazin, „și o casă cu
peste 30 de ‘sobe’ [camere]”. În vârstă de aproximativ 50 de ani, sunt cunoscuţi, nu numai el, dar și părinţii
lui, ca unii dintre primii plecaţi din Dusanovac să-și încerce norocul în Europa. Copiii lui sunt de asemenea
implicaţi atât în afacerile locale ale familiei, cât și în migraţie.
„Aţi văzut câte camere are Slobodan ? Mie mi-a spus odată că nici el nu știe exact câte are. Slobodan are cea
mai mare casă din Dusanovac71.”
La Slobodan lucrează întotdeauna aceleași persoane, „el are muncitori stabili și care muncesc numai
pentru el, nu mai merg nicăieri în sat. El plătește totul pentru ei. Le prelungește și vizele la Negotin pe banii
lui”72.
Dimic este o altă „gazdă mare” pentru români. El este și patronul unui restaurant de pe șoseaua dintre
Dusanovac și Negotin. La el au fost și sunt în continuare angajaţi români și romi din zona Balta Verde-
Gogoșu (judeţul Mehedinţi).
Ljubomir-Zeka este vicepreședinte al Asociaţiei Liga Românilor pentru Drepturile Omului (Udruzenje
Gradana Vlaska Liga Za Ljudska Prava) și este în același timp unul dintre puţinii vlahi din Dusnovac care au
utilaje de tăiat lemne din pădure. Drept urmare are permanent nevoie de muncitori și angajează pentru
diverse perioade oameni din zona Turnu-Severin, Orșova sau Caransebeș.
În general cei care comandă lucrări de construcţii sunt oameni ca Slobodan, cu experienţă de 2-3
generaţii de muncă în Austria, Germania, Franţa sau Danemarca. Construcţia unei vile de mărime medie
în Dusanovac costă aproximativ 100000 Euro, inclusiv materialele și plata muncitorilor. O lucrare de genul
acesta durează cam 2-3 luni. S-au întâmplat cazuri în Dusanovac în care unii dintre vlahi au încercat să își
70 Ibid.
71 Pavel, muncitor cu ziua în construcţii.
72 Ibid.
vândă vilele. Preţul pe care l-ar fi oferit orice cumpărător, indiferent de mărimea construcţiei sau numărul
de camere, nu sare de 40.000 de euro. Este evident că industria construcţiilor în așezări precum Dusanovac
nu generează decât o valoare de consum, care și aceasta este discutabilă, atâta vreme cât majoritatea
membrilor gospodăriilor sunt plecaţi în statele vest-europene în care lucrează mare parte din an. Însă
valoarea de schimb este inexistentă, fapt care ar putea duce la un declin al industriei și la dispariţia unei
nișe economice pe care muncitorii români transnaţionali o domină încă.
„În Negotin sunt foarte multe anunţuri de vânzare pentru toată zona, dar nu cumpără nimeni iar preturile pe
care le oferă sunt foarte mici73.”
Totuși, recesiunea economică din Serbia, declinul veniturilor “gastarbeiterilor” vlahi din Austria și
Germania și accesul tot mai greu pe pieţele de muncă din statele respective au generat în ultimii ani,
odată cu eforturile de securizare a graniţelor Uniunii Europene, oportunităţi mai scăzute și pentru românii
care continuă să muncească în satele și orașele din Serbia.
„Sârbii se plâng, mai ales ăștia bătrâni, și se întreabă seara prin sat – cum să dau eu 15 euro la român când
un sac de făină a ajuns 10 euro ? Decât să se chinuie să mai cultive grâu, și să angajeze români pe câmp, mai
bine cumpără direct74.”
Unde se stă în Dusanovac ?

Pavel locuiește într-o casă bătrânească părăsită de o familie de vlahi sârbi, și închiriată maistorului
pentru care lucrează el. Acolo locuiește împreună cu toţi colegii lui de muncă. Cazarea o plătește maistorul.
Plătește cam 15 euro pe lună pentru fiecare muncitor care stă în casa respectivă.
134 „Dacă are de lucru gazda poţi să îi muncești ca să nu mai dai bani. Așa fac mulţi care nu lucrează cu
maistori75.”
Înainte de vize, când erau în jur de 300 de români în Dusanovac în fiecare an, vlahii căutau să ia în chirie
cât mai mulţi români pentru că știau că aceștia găsesc foarte repede de muncă și pot fi o sursă sigură de
venit.
„De exemplu, aici unde stau eu, înainte stăteau 15 oameni, toţi erau români. Cum veneau românii în sat îi
întrebau sârbii ‘ai unde să stai ? Stai la mine’. Era concurenţă mare între ei care are mai mulţi români în gazdă.
Se făleau cu asta dar mai și câștigau bani de la ei76.”
În general însă, muncitorii transnaţionali din Dusanovac locuiesc în locuri după cum urmează :
- femeile angajate în gospodărie pentru munci menajere locuiesc în aceeași casă cu

gazda
- zilierii pe cont propriu și cei coordonaţi de maistori locuiesc și muncesc în locuri diferite.
Aceste modele de locuire și de muncă duc la o anumită geografie a relaţiilor sociale cu diverse grade
de intimitate. Femeile care locuiesc în aceeași casă cu gazda au șansa să dezvolte legături puternice cu
aceasta. Consecinţele sunt de multe ori căsătoria. În Dusanovac în luna iulie 2006 am numărat cel puţin
zece cupluri formate de vlahi cu românce, căsătoriţi din 1990 până în prezent, dar în general până în
vize. Pe de altă parte ele rămân în sfera intimităţii casnice, oarecum izolate de restul comunităţii. Rolul
autoritar de conducător al bărbatului în gospodărie este mult mai vizibil în aceste cupluri mixte faţă de
cuplurile de vlahi. Interesant este totuși că, în urma introducerii vizelor în 2004, femeile [românce] din
cuplurile mixte încep să aibă mai multă autonomie socială în raport cu bărbatul și cu relaţiile de gen în
73 Trajlo, [vlah] taximetrist din Negotin.

74 Adi, din Bârlad, muncitor în agricultură în Dusanovac.
75 Pavel, din Eșelniţa, muncitor cu ziua în Dusanovac.
76 Ibid.

general. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că ele, în majoritatea cazurilor, și-au păstrat cetăţenia
română și deci, pașapoartele emise în România și au în aceste cazuri, o mai mare libertate de mișcare
în Europa [România fiind din 2007 membru UE], comparativ cu soţii lor care, în calitatea lor de cetăţeni
sârbi, sunt mult mai puternic afectaţi de securizarea frontierei externe a Uniunii Europene. Interesant
este că această poveste a libertăţii de mișcare este o schimbare crucială în vieţile gasterbeiterilor. Dacă
din anii 1960 până în vremurile recente, ei au dezvoltat stiluri de viaţă care în mod necesar se desfășurau
în cel puţin două state naţionale diferite, recent economiile în care ei au integraţi până de curând se
închid în faţa lor, iar muncitorii români, bulgari și ai altor state le ocupă, treptat, locurile. În Dusanovac
această transformare este cel mai vizibilă în cuplurile mixte de românce cu dublă cetăţenie și vlahi, în care
relaţiile dintre soţi se schimbă. Unul dintre foștii gasterbeiteri căsătorit cu o româncă, Geta, având și 4
copii împreună, ne-a spus chiar că va încerca să obţină cetăţenie română pentru a beneficia de avantajele
mobilităţii în Uniunea Europeană, mobilitate de care gasterbeiterii sunt dependenţi social și economic.
Pentru a ne întoarce la modelele de locuire în Dusanovac, zilierii, fie că lucrează pe cont propriu, fie
că sunt în echipe de maistori, reușesc, spre deosebire de femeile care muncesc și locuiesc în aceeași
gospodărie, să aibă mai multe relaţii bazate pe legături slabe, în termenii lui Mark Granovetter77. Cu alte
cuvinte, ei vor fi întotdeauna mai mobili și se vor plimba de la o gazdă la altă mai lesne și în acest mod
tind să își maximizeze, într-o oarecare măsură câștigurile. În același timp, ei evită destul de bine izolarea
socială.
Care sunt relaţiile dintre angajatori, intermediari și angajaţi ?

„Ești bun la cât le-ai muncit, după aceea nici nu se mai uită la tine.”
Pavel, și numai el, este nemulţumit pentru că „sârbii au prea multe sărbători” pe care le respectă. În zilele
de sărbătoare nimeni nu are voie să muncească, nici românii, nici sârbii. 135
„Duminică acum este praznic, după aceea vine Sfântul Ilie. Pe 30 iulie, 2, 4 și 9 august nu se lucrează. Astea
sunt zile pierdute în care nu câștig nimic.”
Totuși, în zilele în care se muncește, gazda, patronul pentru care lucrează un român, oferă câteodată pe
lângă plată, și mâncare. În cazul în care românii fac parte dintr-o echipă de constructori condusă de un
maistor, maistorul este cel care se ocupă de acest aspect.
Munca în Dusanovac are o anumită ciclicitate. Sezonul de muncă durează din luna martie până în
luna noiembrie în fiecare an, în special pentru cei care lucrează în echipe coordonate de maistori. De
aici rezultă și nevoia de viză pentru o perioadă de mai multe luni, poate chiar o jumătate de an sau mai
mult. Spre deosebire de muncitorii sezonieri din industria locală a construcţiilor, femeile care lucrează
ca muncitoare în gospodăriile vlahilor sârbi pot sta o perioadă chiar mai lungă, poate și un an de zile
cu pauze foarte scurte, de la caz la caz. Este cazul Mariei, din Caracal, sau al Rodicăi, din Balta Verde
(Mehedinţi).
În Serbia, un lucrător poate să câștige nu mai mult de 500 Euro pe lună. Pavel, spre exemplu, câștigă în
jur de 400 Euro, în jur de 15 Euro pe zi, în perioadele cu multe sărbători. În jur de 25-27 zile într-o lună sunt
zile de muncă în care câștigă bani. O relaţie de muncă interesantă din acest punct de vedere este dată de
munca în cuplu familial. Nu de puţine ori am întâlnit cupluri de soţ și soţie care muncesc împreună sau în
gospodării separate în Dusanovac. Nu numai că cei doi câștigă de obicei dublu, dar și costurile integrării
sociale sunt mult mai mici în aceste cazuri. Este cazul lui Gigi și Alina, din Motru, sau al lui Viorel și al soţiei
lui, din Pietroșniţa, Caraș-Severin.
Ce fel de lucrări se prestează în construcţii ? Reparaţii la acoperișurile caselor („de multe ori se plictisesc
și nu le mai plac, le schimbă78”), construcţii de garaj pentru mașini sau tractoare, șupe pentru lemne, și
77 Granovetter, Mark.(1973). “The Strength of Weak Ties”; American Journal of Sociology, Vol. 78, No. 6., May 1973, pp
1360-1380
78 Pavel, muncitor cu ziua în construcţii.
grajduri. Casele vlahilor din Dusanovac sunt extrem de încărcate cu ornamente (parcuri și grădini, fântâni
arteziene, statui, faţade pictate). Majoritatea ornamentelor sunt executate la Negotin, cel mai apropiat
oraș de Dusanovac, aproximativ 10 km spre sud. Dacă este vorba despre niște lucrări mai simple, le pot
face și maistorii cu echipele lor. Aceștia mai lucrează câteodată și la piscine. În Dusanovac există spre
exemplu, „piscine pe acoperișurile caselor”.
Gazda pentru care un român sau mai mulţi lucrează la un moment dat poate să îi invite pe aceștia
să lucreze pentru el și în alte localităţi și zone unde mai posedă locuinţe. Este cazul multor vlahi din
Dusanovac care au apartamente sau case/vile/vichelniţe în Negotin sau pe malul Dunării (care se află la
aproximativ 2 km spre vest). Deși preţurile de construcţie sunt de regulă mai mari în orașe, maistorul îi
plătește în general la fel pe muncitori, lucru care dovedește o oarecare rigiditate și stabilitate a relaţiei
dintre maistor și radnik.
Cei care nu au relaţii stabile cu anumite gospodării vlahe sau cu maistori își pot găsi de lucru în zonă în
piaţa din Negotin. În fiecare dimineaţă la ora 6, dar în special în zilele de luni și miercuri, când se formează
pieţele cele mai mari prin aglomerarea multor mici comercianţi din România și Bulgaria, românii care vin
pentru prima dată sau care nu au avut norocul să rămână în privilegiile unor vlahi sârbi, se strâng în piaţă
și își întâlnesc potenţialii angajatori între cumpărătorii de haine second-hand sau produse de uz casnic.
Muncitorii cei mai norocoși sunt cei care ajung să cunoască și să lucreze cu maistori care lucrează cel
mai ieftin. În Dusanovac de exemplu sunt 4 maistori și fiecare are echipa lui de lucrători. Pavel are șansa
să lucreze pentru maistorul care cere cel mai puţin de la gazde. În felul acesta are de muncă tot sezonul,
cu excepţia zilelor de sărbătoare. Odată ce muncitorii nu au mai putut să vină în număr mare cum făceau
înainte de impunerea regimului de vize au dispărut și mulţi dintre maistori. „Înainte erau mult mai mulţi și
era mare concurenţă între ei.”
136
Cum se continuă relaţia cu maistorul și cum revin muncitorii la muncă în fiecare an ? Cazul lui Pavel, spre
exemplu, este următorul. Maistorul lui este din alt sat. Vine în Dusanovac în fiecare an în luna martie. Când
ajunge, maistorul caută să obţină confirmările gazdelor pentru lucrările pe care le găsește încă din luna
noiembrie și apoi își face o agendă de lucrări în zona respectivă. Apoi își cheamă muncitorii. Pavel a primit
telefonul lui primăvara devreme dar nu a putut să vină mai devreme de luna iunie din cauza dosarului de
viză care a fost respins de mai multe ori. Când a ajuns în Dusanovac, a încercat să își negocieze un salariu
mai mare, de 17 Euro pe zi, știind că nu mai sunt mulţi români în zonă ca pe vremuri. Deși lucrează de opt-
nouă ani numai cu el, maistorul nu a acceptat propunerea. A menţinut vechiul prag de 15 Euro. Cu toate
astea, Pavel se declară mulţumit de relaţia pe care o are cu șeful lui.
„Nu vreau să mă duc la altul pentru că îmi place de el și găsește mereu de lucru, e ceva stabil totuși. Pe lângă
Orșova nu pot să câștig decât 300000 [lei vechi]. În Orșova dacă lucrezi mai mult de 3-4 milioane [lei vechi]
pe lună nu câștigi. Aici [în Dusanovac] câștig dublu [și chiar triplu]79.”
Ziua de lucru în Serbia se întinde între orele 6 dimineaţa și 8 seara, adică aproximativ 14 ore pe zi, în care
sunt incluse 3 mese și câteva pauze de cafea de câte 5 minute fiecare. Munca intensivă este pentru mulţi
români o noutate dar și o provocare fizică și psihologică pe care încearcă să o depășească.
„Nu am muncit în 30 de ani la România cât am muncit în 10 ani aici80.”
Când se întâmplă totuși ca maistorul lui să nu găsească de lucru, muncitorii în construcţii merg la sapă
și după o zi de lucru la fel de obositoare obţin aceiași bani – 15 Euro.
Fie că este vorba despre un patron care angajează oameni pentru lucrări în agricultură, fie în construcţii,
termenul gazdă, dincolo de patron, desemnează și un om puternic care își poate exercita voinţa asupra
unui radnik, slugă.
79 Ibid.
80 Adi din Bârlad, muncitor cu ziua în construcţii, în Dusanovac și împrejurimi.

„El e șeful, e puternic, de mine zic că sunt slugă. Sunt slugă pentru că eu nu am program, fac tot ce mi se spune
pentru aceiași bani. De exemplu, strâng masa, ridic tot felul de greutăţi81.”
Modul în care își primesc banii spune multe lucruri despre controlul, sau mai degrabă lipsa de control,
pe care zilierii din echipele maistorilor în construcţii o au asupra relaţiilor dintre ei și intermediari (maistori)
și gazde (patroni, angajatori).
„Banii nu mi-i lasă mie. Nici nu mi-ar plăcea pentru că îmi e frică să nu fiu jefuit82.”
Identităţi etnice și clase sociale în Dusanovac

Regimul de vize afectează în mod evident și structura socială a pieţelor informale din zona de graniţă
a Serbiei cu România și Bulgaria. Înainte de 2004, anul în care a fost introdus regimul bilateral de vize
între România și Serbia, cetăţenii bulgari nu veneau decât ocazional la muncă în satele bogate de vlahi.
Bulgaria și Serbia au exclus, cel puţin până acum, din politicile lor externe securizarea graniţei externe
a Uniunii Europene prin vize bilaterale. Cu toate acestea, bulgarii înainte de 2004 nu veneau în număr
mare pentru că, spun oamenii cu care am vorbit în Dusanovac și Negotin, piaţa era supra-aglomerată de
români. Recent, lucrurile au început să se schimbe. Bulgarii din satele și orașele de graniţă au început să
asalteze localităţile din Serbia în care oferta de muncă a rămas, dacă nu constantă, cel puţin la un nivel
destul de ridicat, în condiţiile în care prezenţa românilor în Dusanovac de exemplu a scăzut după 2004 cu
peste 70 la sută, în cifre absolute de la peste 200 de muncitori transnaţionali înainte de 2004, acum mai
sunt doar 30.
„Bulgarii nu au nevoie de vize și încep să vină mai mulţi acum. Când erau români mulţi aicea, ei nu prea veneau.
Nu contează român sau bulgar. Omul e om, eu am nevoie de muncă83.”
137
„Totuși, bulgarul nu prea știe să sape. Ei mai mult întreabă că ce e de lucru. Iar eu zic așa, că dacă vrei să
muncești, muncești și nu mai întrebi nimica. Ei întreabă că de la ce oră, la ce oră. Nu se face așa. Românii nu
întreabă84.”
Vlahii din Dusanovac sunt în mod vizibil afectaţi din punct de vedere structural de absenţa relativă a
românilor, după vize. Spre exemplu:
„Înainte sârbii creșteau multe animale. Acum au vândut multe din ele pentru că de când cu vizele nu au mai
venit nici români să aibă grijă de animale85.”
„De când nu mai vin mulţi români în Dusanovac, s-a închis un magazin și un bar86.”
Alte interacţiuni în Dusanovac

În mod clar, nu doar diferenţele fac atractiv Dusanovac-ul și alte sate din Serbia pentru români.
Similarităţile sunt de asemenea importante din acest punct de vedere.
„Se dă pe datorie la magazin și în Dusanovac ca și în Eșelniţa87.”
„La sfârșit de săptămână bărbaţii se strâng toţi la bar, iar femeile rămân acasă sau se strâng pe la porţi și
vorbesc88.”
81 Pavel din Eșelniţa, muncitor cu ziua în construcţii.

82 Ibid.
83 Ljubomir, patron vlah, Dusanovac.
84 Ibid.
85 Ibid.
86 Ibid.
87 Pavel din Eșelniţa, muncitor cu ziua în Dusanovac.
88 Ibid.
Muncitorii transnaţionali sunt atrași în mod evident de accentele cosmopolite care ordonează viaţa
socială din Dusanovac.
„La magazin poţi să plătești în Euro, iar restul ţi-l dă în dinari89.”
„Moldovenii mai dădeau cu laba, mai furau.” Furturile sunt motive serioase pentru unii dintre sârbi ca să nu
mai semneze garanţii pentru românii care vor să vină la muncă. „Înainte de vize nu se cereau garanţii. Acum
sârbii trebuie să scrie în garanţii că răspund de tot ce face cel care stă la ei. Normal că nu mai vor să răspundă.
Dacă fură un român de la altcineva din sat, gazda lui trebuie să răspundă90.”
„Nu plecăm de bine de acasă. S-a întâmplat să și moară români la muncă aici în Dusanovac91.”
Lui Pavel i s-a întâmplat să se lovească în Serbia și de discrimare și violenţă etnică.
„Au fost unii pe la început care nu au vrut să mă angajeze pentru că au zis că sunt ţigan și că ei nu primesc
ţigani la muncă92.”
Sunt vlahi sârbi care vin direct în satele din România de unde au avut români la muncă și le fac
propunerea să plece în Austria. Aceștia sunt un fel de intermediari care sunt angajaţi ca să caute forţă de
muncă pentru pieţele informale din Austria și Germania, controlate de gastarbeiterii sârbi.
„Prima dată când am venit, în 1994, în martie, la octombrie știam limba sârbă. A fost foarte greu la început93.”
De ce a învăţat atât de repede?
„Mă înjurau maistorii că nu înţelegeam ce îmi spuneau, confundam cuvintele, sculele94.”

138
Ce diferenţe îi surprind pe românii care muncesc în Serbia ?
„Casele sunt mari, dar pe mine nu mă interesează. Sunt construite din reviste aduse din Germania unde
lucrează ei. Doar vreo trei case mi-au plăcut că aveau cupole rotunde, bizantine.”
Utilitatea și rostul caselor cu 20 de camere scapă celor care muncesc la ele: mie imi place o casă să aibă
maxim 4-5 camere, nu îi înţeleg pe sârbi de ce construiesc așa. Când o gazdă negociază cu un maistor o
lucrare, acesta aduce revista și îi arată cum ar trebui să arate casa sau anexa pe care și-o dorește.
Un alt lucru care îi intrigă până la un punct pe muncitorii transnaţionali este modul în care vlahii își
petrec timpul liber. La sfârșitul săptămânii, vlahii se duc la vânătoare și la pescuit în pădurile de la malul
Dunării, moduri de petrecere a timpului liber care îi distanţează social destul de mult pe patroni de
« angajaţii » lor.
Un alt lucru interesant este modul în care românii care muncesc în Dusanovac își imaginează condiţia
și statutul vlahilor în pieţele de muncă informale din Austria și Germania, de exemplu. Faptul că mulţi
români au ajuns să plece împreună cu gazdele lor în ţările în care aceștia își câștigă existenţa arată nu
numai atașamentul și loialitatea faţă de patron, dar și imaginarul bogat legat de munca în state mai
îndepărtate. Un mod simplu prin care ei gândesc structurile sociale ale migraţiei și străinătatea este
examinarea comportamentului copiilor vlahi.
„Copiii vlahi nu vorbesc bine nici vlaski, nici limba sârbă. Ei vorbesc mai bine în germană. Aici vin doar în
vacanţe la bunici, se întorc în Austria, Germania când începe școala, în toamnă. Când stau aici se plimbă cu
motoscooter-ele toată ziua.”
89 Ibid.
90 Gigi și soţia lui, Alina, din Motru, muncitori cu ziua în Dusanovac.
91 Maria din Caracal, muncitoare cu ziua în Dusanovac.
92 Pavel din Eșelniţa, muncitor cu ziua în Dusanovac.
93 Ibid.
94 Ibid.

Care sunt efectele muncii în Serbia asupra vieţii de familie a muncitorilor
transnaţionali
Munca în Serbia, având în vedere că este o activitate ciclică, iar pentru mulţi dintre români este deja o
istorie ocupaţională de peste 5 ani, își schimbă semnificaţia foarte mult în funcţie de istoriile familiale ale
muncitorilor. Spre exemplu, pentru Pavel, începuturile au fost mult mai clare decât situaţia sa din prezent.
Prima dată când a venit în Dusanovac știa foarte clar ce vrea și știa că munca peste graniţe îi poate scoate
familia din impactul șomajului. Problema și-a găsit rezolvarea pentru termen scurt însă. După cum spune
chiar el, „înainte viaţa era mult mai ușoară pentru că și copiii erau mici95”. Cu timpul, cu toate că a muncit
câteva luni în fiecare an în Serbia, viaţa a devenit mai grea pentru că „copiii s-au mărit și au mai multe
nevoi96”. Introducerea monedei europene în 2001-2002 a afectat de asemenea percepţia asupra vieţii
celor care muncesc în Serbia. Când a fost cu mărcile era bine, cu Euro nu mai e bine. Preţurile au crescut, plata
noastră a rămas la fel. Puterea de cumpărare a scăzut97. Fiul cel mare al lui Pavel a venit o singură dată să
lucreze cu tatăl său în Dusanovac.
Organizare transnaţională și negociere instituţională a mobilitaţii la vlahii

gästarbeiteri din Negotin și Dusanovac
Ljubomir este unul dintre liderii mișcării vlahilor din zona Dusanovac-Negotin. Despre liga al cărei
președinte este, el spune că nu are mare eficienţă, cu toate că încearcă să stabilească contacte permanente
cu parteneri precum Guvernul sau Președinţia României sau Guvernul Serbiei. Noi cam nu putem nimic
concret, suntem mici98. Activitatea se restrânge la participarea la congrese și întâlniri ale grupurilor și
minorităţilor naţionale, majoritatea organizate în Timișoara sau Caransebeș, evenimente în care de obicei
Liga Vlahilor are un loc marginal. Totuși, vizitele dese în România sunt o bună ocazie pentru membrii
conducerii pentru a relua contactele cu românii pe care vor să îi invite la muncă în Dusanovac. Ljubomir a
avut români la muncă din Caransebeș și la ultimul congres le-a făcut vizite și au stabilit detaliile următorului 139
sezon de lucru. Viorel și soţia lui sunt doi romi din Pietroșniţa, un sat de lângă Caransebeș. Timp de patru
ani au trecut și ei de mai multe ori prin gospodăria lui Ljubomir. Viorel lucrează la pădure cu Ljubomir, iar
soţia lui are grijă de o vecină invalidă a vicepreședintelui Ligii.
„Am luat și bulgari din piaţă de la Negotin, mâine mă duc din nou după ei că ei cer ieftin. M-aș duce singur să
îi iau eu pe români din sate când am eu nevoie de ei. E greu însă cu vizele99.”
Chiar dacă regimul de vize pune piedici serioase contactelor pe care patronii vlahi și românii le-au
dezvoltat din 1990 până în prezent, există anumite surse instituţionale pentru rezolvarea situaţiilor de
criză date de penuria de forţă de muncă pe care o resimt mulţi dintre vlahii din Serbia. Spre exemplu,
unul dintre aceștia ne-a declarat că îi cunoaște foarte bine pe toţi lucrătorii de la poliţia de frontieră.
Problema este că vor să fie mituiţi, iar sumele pe care aceștia le cer pentru a permite trecerea muncitorilor
transnaţionali fără vize și chiar fără pașapoarte sunt foarte mari.
Experienţe și schimbări de rute de migraţie transnaţională

Unii dintre românii care muncesc sezonier în Serbia au avut anterior experienţe de migraţie în
alte ţări din Europa (Uniunea Europeană) sau împrejurimi. Majoritatea traseelor frecventate înainte de a
veni în Serbia au fost:
• România-Turcia
• România-Grecia
95 Pavel, muncitor sezonier în Dusanovac.

96 Ibid.
97 Ibid.
98 Ljubomir.
99 Ibid.
• România-Italia
• România-Elveţia/Germania.
Preferinţa și atașamentul pentru Serbia ca destinaţie curentă este justificată comparativ prin
experienţe de excluziune în societăţile gazdă enumerate, sau prin întâmplări legate de migraţie care au
schimbat radical viaţa subiecţilor. Astfel de întâmplări sunt jefuirea, pierderea documentelor, abandonarea
neprevăzută în locuri necunoscute. De asemenea, există și justificări practice pentru a prefera munca
în Serbia Italiei sau Germaniei, spre exemplu. Argumentul muncitorilor români transnaţionali este că în
Serbia cheltuielile de subzistenţă sunt reduse la minim, pentru că gazdele le oferă în majoritatea cazurilor
pe lângă bani, și mâncare, iar banii pe care îi câștigă pot fi economisiţi mai ușor. De multe ori, din această
perspectivă, arată persoanele cu care am vorbit, câștigurile lunare din Serbia le egalează pe cele din
Italia.
Din alt punct de vedere, majoritatea celor care încă muncesc în Dusanovac nu au probleme de
excluziune generate de violenţă etnică sau discriminare. O excepţie ar fi romii, însă și aceștia, după o
anumită perioadă, sunt acceptaţi de oamenii locului și integraţi în pieţele de muncă locale. Acest factor,
ca și posibilitatea de a apropiere lingvistică între români și vlahi, ar fi încă două motive pentru care Serbia
este încă o destinaţie favorită în ciuda regimului de vize.
Concluzii
După 1990, într-o Iugoslavie măcinată de dictatură, războaie, sancţiuni economice internaţionale
și declin economic sever, mulţi români și-au câștigat existenţa. Genul acesta de poveste de migraţie
transnaţională trebuie să ne facă circumspecţi la fostele modele de migraţie aplicate până de curând.
Ne referim aici în mod special la acele teorii (denumite ‘push-pull’ în jargonul economiei) care explică
140 migraţia prin diferenţele de indicatori economici (și macroeconomici) între diverse ţări/state. În mod
evident, România a evoluat după 1990 din punct de vedere politic și economic într-un mod foarte diferit
de Serbia (sau Iugoslavia, până acum 3-4 ani). Mai nou, România este pe cale de a fi inclusă în Uniunea
Europeană, în timp ce, Croaţia și alte state desprinse din fosta Iugoslavie, destul de avansate din punct de
vedere economic și politic, au deocamdată doar statutul de state candidate la Uniunea Europeană. Fără
să mai vorbim de Serbia care nu are nici măcar statutul favorit al Croaţiei. Marginalizarea Serbiei reflectă
într-o oarecare măsură condiţiile socioeconomice oferite de statul sârb. Cu toate acestea, din ţara vecină,
România, în viitorul apropiat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, românii încă pleacă în
Europa pentru a găsi iluzia locurilor de muncă « europene », de fapt o economie gri sau neagră care face
mai fericite, sau mai nefericite, după caz, familiile și comunităţile lor de origine. Românii, după 1990, au
muncit masiv și în Serbia, și nu datorită faptului că Serbia este o ţară mai « dezvoltată » decât România, ci
pentru că poveștile de migraţie trebuie privite mai degrabă ca istorii de schimburi economice, culturale,
sociale între regiuni. Românii pot fi încă găsiţi la muncă în orașele și satele din nord-estul Serbiei, pentru
că aici întâlnim de asemenea o Serbie mai bogată, în care oamenii și-au luat destinele în mâini încă din
anii 1960 și au luat calea Europei. Lecţia pe care o putem imediat sesiza din acest text este că asimetriile
și inegalităţile naţionale nu se regăsesc, ba de multe ori sunt contrazise de dinamica asimetriilor și
inegalităţilor regionale, clar exprimate în procesele de migraţie transnaţională a românilor în Serbia.
Acest raport de cercetare de teren a urmărit astfel de asimetrii și inegalităţi, între patronii vlahi/sârbi și
muncitorii români, între muncitori români din zona de graniţă și muncitorii transnaţionali din Moldova
de exemplu, între regiuni, cum ar fi Oltenia/Banat și Negotinskaia Krajina, însă nu și între state, în cazul
nostru, România și Serbia.
Introducerea vizelor și adoptarea noului cod vamal al României în acest an au adus schimbări
importante în mobilitatea transnaţională de diverse feluri a românilor în Serbia. Restricţionarea mobilităţii
prin impunerea regimului bilateral de vize la sugestia Codului Frontierelor Schengen aduce schimbări nu
numai în fluxurile transfrontaliere de mărfuri și persoane, ci modifică structural peisajul socioeconomic al
comunităţilor de destinaţie și origine. Locuitorii satelor frecventate de români în număr foarte mare până
în 2004 își schimbă economia gospodărească, renunţând la cultivarea terenurilor, creșterea animalelor,

sau la anumite iniţiative private la nivel local. Dintr-o perspectivă funcţional-sistemică, acest lucru se
întâmplă pentru că românii ocupau aproape în exclusivitate funcţiile productive ale acestor comunităţi
caracterizate, în special de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, printr-un declin puternic al
populaţiei productive datorat migraţiei spre statele Europei de Vest. Chiar dacă vlahii din zona orașului
Negotin au început să muncească în străinătate încă din anii 1960, adevăratul exod a intervenit doar în
acea perioadă. Deschiderea graniţei cu România din ianuarie 1990 a însemnat practic umplerea acestor
goluri funcţionale din economiile locale ale așezărilor din Serbia apropiate de graniţă.
În același timp al securizării graniţei, așezările din România care trimit muncitori în Serbia revin la
anumite practici de subzistenţă care fuseseră abandonate, precum pescuitul, sau trimit migranţi în alte
zone, în special în statele Uniunii Europene. Pe de altă parte, este evident că există o anumită capacitate
de negociere (ca resursă a migranţilor) a restricţiilor impuse instituţional la nivelul statului sau în relaţie
cu alte state sau cu Uniunea Europeană. Prin urmare, mobilitatea pentru muncă și comerţ în Serbia
are o evidentă continuitate. După cum spuneam, schimbări importante au loc în direcţia informalizării
practicilor instituţionale. Vizele pentru Serbia eliberate la negru sunt evidenţe clare ale presiunii sociale
și dependenţei multor comunităţi de resursele oferite de mobilitatea transfrontalieră. Ele sunt, de
asemenea, dovezi clare atât ale contradicţiilor inerente pe care schimbările (instituţionale) rapide le
conţin, cât și ale faptului că instituţiile locale și statul ca entitate a puterii centrale sunt încă în proces de
formare și de inovaţie. Aceste procese de constituire a statului la nivel central și local depășesc limitele
spaţiului public instituţional și dovedesc capacitatea de transferare și adaptare a normelor oficiale în
sfera intereselor private. În concluzie, securizarea graniţei externe a Uniunii Europene rămâne un proces
controversat și negociabil între diverse categorii de actori implicaţi, care poate duce, în mod neașteptat,
chiar la dezvoltarea unor structuri informale organizate pe baza resurselor statului.
141
Anexa 1. Lista interviurilor luate în Serbia și folosite în raport
Muncitori transnaţionali din România:

- Pavel, zilier în echipă condusă de maistor, 44 ani, Eșelniţa, interviu în Dusanovac
- Viorel, zilier pe cont propriu și soţia lui, 60 ani, Pietroșniţa, interviu în Dusanovac
- Maria, 60 ani, zilier în agricultură, bucătăreasă pentru mai multe gospodării de vlahi, Caracal, interviu în
Dusanovac
- Gigi și soţia lui, Alina, din Motru, Gorj, zilieri în construcţii și agricultură, interviu în Dusanovac.
- Rodica, din Balta Verde, Mehedinţi, muncitoare în gospodăria unor vlahi, interviu în Dusanovac [și în
Balta Verde, în 2004]
- Adi, din Bârlad, Vaslui, muncitor zilier la animale, sau în agricultură, interviu în Dusanovac.
Femei din România căsătorite cu vlahi și stabilite în Dusanovac:

- Geta, din Turnu-Severin, și soţul ei, vlah din Dusanovac, interviu în Dusanovac.
Vlahi « sârbi », angajatori :

- Raducic Ljubomir-Zeka, vicepreședinte Asociaţia Cetăţenilor Liga Românilor pentru
Drepturile Omului, fost gasarbeiter, patronul unor români, interviu în Dusanovac
- Dzambric, președinte Asociaţia Cetăţenilor Liga Românilor pentru Drepturile Omului,
fost gastarbeiter, patronul unor români, interviu în Dusanovac
- Dragan, fost gasterbeiter, patronul unor români, interviu în Dusanovac
- Dimic, fost gasterbeiter, patronul unor români din Balta Verde
- Trajlo, fost gasterbeiter, taximetrist, interviu în Negotin
142
Lista interviurilor luate în România și folosite în raport

- Gheorghe, rom, a lucrat în Serbia după 1990, a făcut micul trafic înainte de 1989 și are
trei copii care munceau în Serbia « înainte de vize », interviu în Eșelniţa
- Vasile, consilier la primărie pentru comunitatea de romi din Eșelniţa, a făcut micul trafic
înainte și după 1990, interviu în Eșelniţa
Anexa 2. Fotografii din Dusanovac și Negotin

Foto1: Româncă din Turnu-Severin căsătorită în Dusanovac în anii 1990, alături de copii (Cosmin Radu, Dusanovac). De doi ani
pleacă în Austria unde muncește sezonier alături de alţi vlahi sau români.
143
Foto2: Româncă din Balta Verde alături de gazda ei în parcul din faţa casei (Cosmin Radu, Dusanovac).
Foto 3: Vilă a unei familii de gasterbeiteri din Dusanovac (Cerasela Radu).
144
Foto4 : Gard al unei case din Dusanovac (Cosmin Radu).

Foto5: Comerciantă de haine second-hand din Turnu-Severin, în piaţa din Negotin, alături de un client “sârb” (Cerasela Radu,
Negotin)
145
Foto6 : Autobuzul micului comerţ transfrontalier (Cosmin Radu, Negotin).

Foto 7 : Gastarbeiter vlah în Austria (din anii 1960-70) și mucitoare româncă din Oltenia. (Cerasela Radu, Dusanovac)
146
Foto 8 : Locuinţă ieftină închiriată de un grup de zilieri transnaţionali (Cosmin Radu, Dusanovac).

Foto 9 : Vilă a unei familii de vlahi (Cerasela Radu, Dusanovac)
147
Foto 10 : Vilă-bloc a unei familii de vlahi (Cerasela Radu, Dusanovac)

Foto 11 : O stradă din Dusanovac (Cerasela Radu).
148
Foto12 : Copii vlahi (Cerasela Radu, Dusanovac).

149
150
Anexă: Opinii și comportamente ale populaţiei pe tipuri de experienţă de locuire în străinătate100
Tip experienţă de locuire temporară în străinătate LTS
Întrebarea migrant non-migrant
Locurile de muncă 88%4 83% 84% 86% 82% 83%

Locuinţe 67% 57% 62% 59% 58% 59%
Transportul în comun 33% 23% 22% 29% 31% 30%

Aprovizionarea cu alimente 9% 5% 10% 9% 13% 11%
Cât de grave(grele) credeţi

ca sunt – în orașul/satul dvs. Curăţenia localităţii 44% 39% 37% 36% 33% 35%
– problemele legate de…
Serviciile medicale 52% 56% 57% 50% 48% 50%
% grave + foarte grave
Creșe, grădiniţe, școli 23% 23% 28% 24% 18% 21%
Infracţiuni, delincvenţă 34% 39% 45% 26% 34% 34%
Funcţionarea instituţiilor locale 39% 33% 35% 28% 30% 31%
Posibilităţile de petrecere a timpului liber 43% 29% 27% 26% 23% 26%
100 Tabele construite de Alexandru Toth. Detalii asupra tipurilor de experienţă de locuire temporară în străinătate vezi în capitolul „Mentalităţi”, semnat de Dumitru Sandu în acest volum.
felul în care trăiţi 43% 61% 32% 44% 40% 43%
sănătatea dvs. 78% 65% 80% 53% 52% 57%
ceea ce aţi realizat în viaţă până acum 64% 74% 50% 66% 70% 68%
Cât de mulţumit(ă) sunteţi de...? serviciul pe care îl aveţi 44% 42% 37% 20% 25% 28%
% destul + foarte mulţumit locuinţa pe care o aveţi 65% 79% 61% 77% 77% 75%
localitatea în care staţi 70% 81% 66% 76% 85% 81%
zona (din localitate) în care staţi 79% 79% 66% 80% 87% 83%
ţara în care trăiţi 66% 64% 51% 72% 78% 74%
Nu ne ajung nici pentru strictul necesar 28% 23% 37% 35% 42% 38%
Ne ajung numai pentru strictul necesar 39% 36% 40% 39% 37% 37%
Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem
Cum apreciaţi veniturile 19% 23% 11% 17% 14% 16%
cumpărarea unor bunuri mai scumpe
actuale ale gospodăriei
dumneavoastră? Reușim să cumpărăm și unele bunuri mai scumpe,
9% 14% 10% 6% 5% 6%
dar cu restrângeri în alte domenii
Reușim să avem tot ce ne trebuie, fără să ne
4% 3% 2% 1% 1%
restrângem de la ceva
un an 23% 26% 30% 28% 19% 22%
Cum credeţi că veţi trăi peste...
peste 5 ani 42% 42% 45% 41% 27% 32%
Dar peste cinci ani, cum credeţi localităţii în care staţi 45% 47% 40% 49% 35% 39%
că va fi, faţă de prezent, situaţia
% mai + mult mai bună României 42% 43% 43% 44% 34% 37%
151
152
viaţa dumneavoastră în prezent faţă de cea de
Cum apreciaţi… 44% 40% 43% 31% 22% 28%
acum câţiva ani?
% mai bună dar înţelegerea în familie (în prezent faţă de acum

15% 14% 23% 18% 14% 15%
câţiva ani)

decesul cuiva apropiat 2% 1% 4% 5% 6% 5%

divorţ 2% 3% 1% 1%
plecarea cuiva din gospodărie 4% 1% 1%
pierderea slujbei 13% 3% 4% 3% 7% 6%
îmbolnăvirea/boala cuiva apropiat 2% 5% 2% 7% 12% 9%
venituri mai mari 32% 29% 29% 29% 16% 7%
nou angajat 5% 7% 14% 6% 6% 1%
Ce anume a provocat
bani din migraţie 18% 6% 4% 3% 0% 21%
schimbarea din viaţa dvs.?
alte( personale sau familiale) 6% 17% 11% 8% 8% 7%
schimbări în localitate sau în tara 3% 3% 4% 4% 4% 3%
căsătorie 2% 1% 5% 4% 2% 9%
altele 15% 14% 18% 14% 19% 4%
pensionare 7% 2% 9% 8% 17%
naștere 2% 3% 1% 6%
NS/NR 2% 1% 5% 2% 9% 3%
decesul cuiva apropiat 3% 5% 3%
divorţ 4% 3% 3% 3%
plecarea cuiva din gospodărie 9% 8% 1% 2%
pierderea slujbei 9% 1% 1%
îmbolnăvirea/boala cuiva apropiat 11% 5% 3% 3%
venituri mai mari 17% 11% 29% 18% 15% 1%
Ce anume a provocat nou angajat 3% 2% 1%
schimbarea legată de bani din migraţie 4% 1% 16%
înţelegerea în familie.? alte( personale sau familiale) 22% 36% 21% 28% 17% 1%
schimbări în localitate sau în tara 4% 1% 1%
căsătorie 9% 7% 8% 5% 7% 21%
altele 13% 7% 13% 10% 16% 1%
pensionare 9% 29% 25% 18% 26% 7%
naștere 1% 14%
NS/NR 4% 2% 24%
locuinţă 43% 13% 14% 20% 22%
bunurile pe care le cumpăraţi 55% 18% 32% 30% 31%
profesie 14% 5% 5% 2% 6%
afaceri 9% 6% 5% 3% 5%
Faptul că cineva din gospodăria
copii 17% 8% 5% 13% 11%
dvs. a fost pentru o vreme în
străinătate, a adus, pentru dvs., relaţiile în familie 30% 11% 14% 18% 18%
schimbări legate de_.? petrecerea timpului 22% 21% 5% 12% 17%
felul în care gândiţi 51% 38% 32% 20% 33%
% Da
legătura dvs. cu religia/biserica 3% 3% 1% 2%
felul în care aţi votat/veţi vota în alegeri 11% 3% 9% 3% 5%
felul în care sunteţi văzut în comunitate 27% 8% 14% 5% 11%
planuri de viaţă 54% 22% 32% 18% 27%
153
154
Da, din urban în rural 1% 2% 4% 3% 2% 2%
În 1989 eraţi navetist/făceaţi Da, din urban în urban 9% 3% 6% 3% 2% 3%
naveta (lucraţi în altă localitate Da, din rural în urban 11% 6% 5% 10% 10% 10%
decât cea de domiciliu)? Da, din rural în rural 5% 2% 2% 2% 2% 2%
Nu 72% 87% 78% 82% 82% 82%

După 1989, indiferent de motiv,

aţi făcut vreodată naveta (zilnic 34% 25% 30% 23% 18% 21%

sau săptămânal)?
E bine 73% 60% 79% 61% 48% 55%

Credeţi că este bine sau rău că
unii oameni pleacă la lucru în E rău 9% 13% 5% 15% 14% 13%
străinătate?
Și bine și rău 16% 20% 13% 17% 24% 21%
primesc aceeași bani, pentru aceeași muncă 10% 3% 5% 10% 4% 5%

Credeţi că este bine sau rău că
unii oameni pleacă la lucru în primesc mai puţini bani, pentru aceeași muncă 76% 81% 76% 74% 63% 68%
străinătate? primesc mai mulţi bani, pentru aceeași muncă 12% 12% 16% 10% 13% 12%
NȘ/NR 1% 5% 4% 7% 20% 15%
Ajung mai înstăriţi 87% 84% 88% 85% 82% 83%
După opinia dumneavoastră,
cei care au lucrat în Divorţează mai ușor 51% 40% 35% 41% 43% 43%
străinătate… Se ajută între ei în străinătate 39% 45% 45% 41% 33% 36%
Se ajută (mai mult) cu cei de acasă 80% 73% 73% 71% 64% 68%
% da
Gândesc altfel 60% 56% 52% 43% 31% 38%
să vă construiţi o casă 23% 17% 24% 13% 10% 13%
să vă mutaţi într-o casă mai bună 23% 21% 34% 16% 13% 16%
să vă mutaţi într-un apartament mai mic 3% 2% 5% 3% 2% 2%
să aduceţi îmbunătăţiri importante la casa/
56% 44% 54% 46% 35% 40%
apartamentul în care staţi
să deschideţi o afacere 27% 14% 23% 13% 6% 11%
Pentru următorii doi-trei ani dvs
personal aveţi în plan... să petreceţi un concediu în străinătate 35% 48% 44% 18% 10% 19%
să vă cumpăraţi un teren 20% 18% 21% 7% 7% 10%
% Da
să vă continuaţi studiile 21% 23% 33% 16% 9% 14%
să vă căutaţi alt/un loc de muncă 35% 16% 54% 26% 19% 23%
să vă măriţi veniturile lucrând suplimentar 45% 29% 56% 26% 25% 29%
să vă mutaţi în altă localitate-comună 3% 2% 1% 1% 1%
să vă mutaţi în altă localitate-oraș 7% 6% 21% 6% 3% 5%
să vă schimbaţi felul de viaţă 27% 17% 46% 23% 12% 17%
Citiţi ziarele 13% 32% 22% 16% 16% 18%
Cât de des … Ascultaţi radio 45% 52% 50% 49% 43% 46%
% zilnic Vă uitaţi la televizor 75% 91% 89% 89% 78% 82%
Citiţi cărţi 6% 12% 11% 8% 7% 8%
155
156
Familia 87% 93% 90% 88% 85% 87%
Vă rugăm să ne spuneţi cât de Prietenii 34% 36% 41% 23% 20% 25%
importante sunt următoarele Timpul liber 48% 36% 30% 27% 25% 28%
lucruri în viaţa dvs.
Politica 14% 5% 2% 4% 4% 5%
% foarte important Munca 61% 51% 54% 48% 45% 48%
Religia 47% 46% 45% 49% 56% 53%

Viaţa de după moarte 45% 52% 55% 62% 52% 53%
Credeţi sau nu că există...?
Raiul 57% 57% 66% 66% 64% 63%

% da
Dumnezeu 92% 92% 95% 97% 94% 94%
În fiecare zi 60% 63% 61% 72% 72% 70%
De câteva ori pe săptămână 17% 13% 19% 13% 12% 13%
Cât de des vă rugaţi lui O dată pe săptămână 7% 5% 5% 5% 4% 4%
Dumnezeu în afara serviciilor
religioase? Cel puţin o dată pe lună 3% 3% 4% 1% 2% 2%
De mai multe ori pe an 6% 3% 0% 2% 1% 1%
Mai rar 7% 7% 6% 5% 6% 6%
zilnic 1% 1% 2% 2% 2% 2%
de mai multe ori pe săptămână 4% 8% 5% 6% 4% 5%
O dată pe săptămână” 15% 23% 17% 19% 20% 20%
În afară de nunţi, înmormântări De două trei ori pe lună 9% 14% 17% 12% 15% 14%
și botezuri, cât de des aţi mers
în ultimul timp la biserică? de Crăciun, de Paști și alte zile sfinte 38% 32% 38% 31% 27% 30%
O dată pe an sau mai rar 13% 8% 5% 12% 11% 10%
De fapt, niciodată 6% 4% 2% 8% 5% 6%
O dată pe lună 9% 8% 9% 10% 13% 12%
Evrei 6% 3% 6% 5% 6% 6%
Romi / ţigani 32% 30% 33% 30% 32% 31%
V-ar deranja să aveţi ca vecini....?
Maghiari 7% 5% 6% 9% 10% 9%
% da
Arabi 12% 10% 11% 9% 11% 11%
Martori ai lui Iehova 15% 18% 16% 20% 21% 20%
Nu prea mândru 10% 13% 13% 7% 8% 9%
Dumneavoastră cât de mândru Oarecum mândru 16% 23% 23% 16% 18% 19%
sunteţi în calitate de cetăţean al
României? Mândru 43% 38% 43% 47% 47% 45%
Foarte mândru 28% 25% 20% 29% 25% 26%
157
158
locuri de muncă 70% 58% 71% 62% 56% 59%
Infrastructură (drumuri, apa curentă, poduri…) 55% 48% 51% 50% 44% 46%
Locuinţe 53% 45% 49% 40% 41% 43%
Preţuri 68% 59% 68% 63% 61% 62%
Educaţie 38% 43% 35% 34% 33% 35%
Funcţionarea instituţiilor centrale 32% 32% 27% 25% 24% 26%

În ce măsură credeţi că Funcţionarea instituţiilor locale 30% 27% 24% 23% 23% 24%
problemele actuale ale Sănătate 52% 54% 48% 54% 52% 52%
României sunt legate de…
Pensii 58% 59% 54% 64% 60% 60%
% foarte mare măsură Mentalitate 45% 55% 52% 42% 35% 40%

Urmările inundaţiilor 42% 42% 45% 43% 40% 41%
Integrarea în UE 32% 25% 30% 24% 23% 24%
Justiţie 42% 40% 38% 40% 35% 37%
Infracţionalitate 40% 38% 38% 34% 35% 36%
Corupţie 61% 64% 67% 57% 56% 58%
Agricultura 44% 40% 38% 45% 49% 47%
Dumneavoastră credeţi că se Da 29% 25% 22% 34% 30% 30%

poate avea încredere în cei mai Nu 68% 68% 68% 59% 59% 61%
mulţi dintre oameni? NȘ 3% 7% 10% 7% 11% 9%
Să se nască într-o familie bogată 34% 32% 37% 29% 29% 30%
Să aibă relaţii 36% 36% 48% 35% 37% 37%
Să știe să riște 35% 29% 45% 28% 23% 27%
Cât de importante sunt fiecare Să aibă noroc / șansă 54% 50% 55% 50% 50% 50%
din următoarele aspecte pentru Să creadă în Dumnezeu 39% 42% 52% 52% 51% 50%
ca o persoană din România de
Să fie deșteaptă / inteligentă 55% 60% 54% 54% 54% 55%
azi
Să lucreze în străinătate 21% 14% 33% 16% 14% 16%
% foarte important Să arate bine 20% 18% 26% 14% 16% 17%
Să facă școală 46% 53% 52% 47% 50% 50%
Să muncească mult 40% 38% 40% 44% 46% 44%
Să știe să se descurce 57% 57% 65% 52% 51% 53%
Să se nască într-o familie bogată 16% 8% 16% 13% 13% 13%
Să aibă relaţii 5% 10% 13% 6% 8% 8%
Să știe să riște 6% 3% 5% 6% 2% 3%
Să aibă noroc / șansă 14% 12% 11% 10% 12% 12%
Care dintre acestea este cea Să creadă în Dumnezeu 11% 16% 16% 14% 17% 16%
mai importantă pentru a reuși Să fie deșteaptă / inteligentă 11% 14% 9% 15% 12% 12%
în viaţă? Să lucreze în străinătate 5% 2% 1% 2% 1% 2%
Să arate bine 1% 1% 1% 0% 0%
Să facă școală 8% 10% 10% 16% 12% 12%
Să muncească mult 12% 8% 6% 7% 11% 10%
Să știe să se descurce 7% 10% 6% 6% 6% 7%
159
160
muncii depuse 97% 90% 94% 92% 92% 92%
După părerea dvs., în România
oamenii sunt răsplătiţi pe
măsura...?
% nu + mai degrabă nu
inteligenţei și pregătirii lor 85% 87% 89% 88% 83% 85%


PSD 24% 22% 28% 28% 29% 27%
Alianţa DA 21% 14% 16% 23% 18% 18%
PD 19% 22% 24% 15% 15% 17%
PRM 14% 3% 16% 17% 19% 16%
Dacă duminica viitoare ar avea PNL 10% 13% 4% 5% 9% 9%
loc alegeri parlamentare, dvs.
PNG 5% 10% 8% 11% 5% 6%
cu ce partid sau alianţa politică
aţi vota? UDMR 5% 16% 0% 1% 3% 5%
PC 2% 0% 4% 0% 1% 1%
Nu votez 24% 19% 23% 22% 24% 23%
Nu m-am hotărât 31% 29% 40% 35% 41% 38%
NR 2% 5% 6% 4% 3% 3%
C. V. Tudor 15% 5% 14% 18% 22% 19%
Traian Băsescu 59% 63% 57% 55% 51% 54%
Adrian Năstase 7% 3% 5% 6% 6% 6%
Mircea Geoană 0% 5% 5% 7% 5% 5%
Dacă duminica viitoare ar avea Ion Iliescu 9% 0% 0% 2% 4% 3%
loc alegeri pentru Președintele
ţării, dvs. pe cine aţi vota? Gigi Becali 7% 7% 19% 11% 7% 8%
Altul 4% 17% 0% 1% 5% 5%
Nu votez 21% 16% 17% 15% 20% 19%
Nu m-am hotărât 29% 38% 34% 34% 40% 38%
NR 3% 5% 4% 4% 3% 3%
Biserică 25% 25% 16% 12% 13% 15%
Presa scrisă 64% 68% 65% 71% 63% 65%
Televiziune 58% 64% 51% 56% 51% 54%
Poliţie 60% 64% 74% 60% 60% 62%
Cât de multă încredere aveţi Tribunale 67% 73% 76% 68% 66% 68%
în …
Guvern 76% 77% 85% 76% 76% 77%
% multă+foarte multă Parlament 77% 81% 87% 76% 78% 79%
Organizaţiile neguvernamentale 51% 60% 61% 60% 50% 53%
Uniunea Europeană 35% 43% 49% 44% 40% 41%
Președinţie 49% 49% 60% 53% 50% 51%
Primăria localităţii / Capitalei 53% 47% 57% 54% 46% 48%
161
162
da, ar fi dus cu bine la capăt 34% 39% 32% 32% 32% 33%
În localitatea dvs., credeţi că
un proiect comunitar, legat da, cu dificultăţi 35% 42% 39% 34% 36% 36%
de reparare sau construire de
străzi, parcuri, clădiri publice
sau altele asemănătoare, ar Nu, nu ar putea fi realizat 19% 4% 16% 18% 12% 13%
putea fi dus cu bine la capăt?

NȘ/NR 12% 15% 13% 16% 21% 19%

participat la vreo întrunire publică legată de
23% 29% 17% 20% 20% 21%
probleme ale comunităţii/blocului
contribuit voluntar cu muncă sau bani la rezolvarea
28% 34% 22% 24% 21% 23%
În ultimii trei ani de zile aţi… unor probleme locale
% da menţionat autorităţilor probleme comune care ar
15% 29% 17% 19% 16% 18%
trebui rezolvate
făcut vreo donaţie la biserică 37% 53% 38% 57% 53% 52%
ajutat pe cineva nevoiaș 59% 72% 63% 73% 63% 65%
Orașul / satul dvs. 84% 86% 89% 91% 93% 91%
Vă rog să-mi spuneţi cât de
atașat vă simţiţi faţă de…? Regiunea dvs. 85% 86% 85% 88% 92% 90%
România 81% 85% 83% 88% 92% 89%
% destul+foarte atașat
Europa 80% 79% 74% 75% 72% 74%
Câtă încredere credeţi că se Oamenii de la dvs. din localitate 41% 42% 44% 40% 46% 45%
poate avea în…
Vecini 48% 53% 49% 56% 55% 54%
% multă+foarte multă Oamenii veniţi în localitate de curând 22% 25% 16% 26% 26% 25%
Cei mai mulţi oameni de pe aici răsplătesc bunătatea
39% 34% 48% 46% 50% 47%
cu recunoștinţă
Sunteţi de acord cu afirmaţiile Primăria este singura care trebuie să se ocupe cu
de mai jos sau nu? 40% 25% 35% 43% 44% 41%
îngrijirea localităţii
% da Contează cum se poartă omul cu Dvs., nu ce spun
92% 88% 90% 90% 84% 86%
ceilalţi despre el
Te poţi înţelege cu oamenii pe cuvânt 56% 43% 55% 47% 50% 50%
Credeţi că oameni ca Dvs. pot pentru localitatea Dvs. 15% 18% 20% 21% 16% 17%
influenţa hotărârile importante
care se iau…
% mare+foarte mare măsură pentru întreaga ţară 11% 11% 12% 14% 10% 11%
Da, cu bani 8% 19% 10% 11% 10% 11%

Dacă un proiect comunitar
nu vă aduce avantaje directe, Da, cu muncă 27% 22% 45% 19% 27% 27%
dar are beneficii pentru multe
persoane din comunitatea dvs.,
aţi contribui cu muncă și/sau cu Da, cu muncă și bani 35% 32% 17% 30% 20% 23%
bani la acest proiect?
Nu 12% 10% 15% 21% 24% 21%
163
164
Foarte bine 47% 55% 51% 43% 52% 51%
Pe ansamblu, cum apreciaţi Bine 41% 38% 41% 55% 43% 44%
modul în care vă înţelegeţi cu
soţul / partenerul dvs.? Nu prea bine 9% 5% 3% 1% 3% 3%
Deloc bine 2% 3% 1% 0% 0%

Deloc, foarte rar 33% 47% 51% 45% 51% 48%
Uneori apar probleme în viaţa Rar 47% 35% 41% 44% 39% 40%

de cuplu. În cuplul dvs. cât de
des apar probleme? Adesea 13% 14% 3% 9% 6% 8%
Foarte des 6% 3% 1% 1% 1%
Lipsa banilor 79% 53% 83% 80% 80% 77%
Comportamentul copiilor 24% 21% 33% 7% 18% 18%
Părinţii/socrii 12% 6% 11% 4% 9% 8%
Consumul de alcool 7% 6% 6% 4% 9% 8%
Care este principala cauză a
Neglijarea familiei de către unul dintre parteneri 12% 2% 0% 0% 5% 4%
acestor probleme?
Unul dintre parteneri nu aduce bani în casă 2% 0% 0% 7% 3% 3%
Distanţa 10% 0% 6% 9% 1% 3%
Violenţa 0% 0% 11% 7% 2% 2%
Infidelitatea 2% 2% 6% 4% 2% 2%
Ambii părinţi 81% 90% 83% 78% 81% 81%

Cine ar trebui să se ocupe într-o
familie de creșterea copiilor ?
Mai ales mama 15% 8% 9% 18% 16% 15%
cumpărat locuinţă 10% 12% 6% 3% 4% 5%
construit locuinţă 14% 13% 12% 6% 7% 8%
extins/modernizat locuinţă 45% 59% 45% 37% 32% 37%
cumpărat autoturism 26% 33% 16% 20% 11% 16%
cumpărat terenuri pentru construire case 5% 8% 4% 4% 3% 4%
În ultimii 5 ani aţi cheltuit bani cumpărat terenuri pentru agricultură 3% 6% 4% 5% 2% 3%
pentru...?
% da îngrijire teren agricol 20% 22% 30% 35% 32% 31%
cumpărat mașini agricole 4% 5% 1% 5% 2% 3%
deschiderea unei afaceri 10% 9% 1% 2% 1% 3%
cumpărat electrocasnice 60% 64% 61% 56% 42% 48%
turism 25% 44% 26% 16% 9% 16%
cumpărat calculator 32% 36% 21% 20% 18% 21%
165
166
alimente 403 432 413 339 282 321
Băuturi (non-alcoolice și alcoolice) 73 50 60 47 35 42
ţigări 53 44 53 50 31 38
Produse de curăţat (detergent, săpun, etc.) 45 61 52 51 34 41
Produse de toaletă și de îngrijire personală (săpun,
34 61 46 44 30 37
pastă de dinţi, cosmetice, etc.)

Utilităţi (curent, lemne, apa, telefon, cablu tv.,
184 230 176 175 143 161
butelie, etc.)
Taxe de educaţie (școlarizare, meditaţii, manuale,

9 42 118 6 22 26
caiete pt. școală)

Cărţi, teatru și film, ziare, papetărie 10 22 7 8 9 10
Câţi bani au cheltuit persoanele
care au locuit cel mai mult în Îngrijirea sănătăţii (medicamente, consultaţii, etc.) 38 68 37 50 61 58
ultima lună în această locuinţă Îmbrăcăminte / încălţăminte (inclusiv reparaţii) 182 94 79 45 49 64
pentru…
Transport (bilete tren/avion, abonamente, benzină/
87 105 84 84 37 56
Valori medii (RON) motorină)
Mobila, articole de mobilier, covoare, etc. (făra cele

45 13 28 18 9 14
în rate)
Electrocasnice (fără cele cumpărate în rate) 39 17 22 82 20 30

Asigurare (viaţă, locuinţă, sănătate, autoturism,
15 26 18 18 6 11
etc.)
Plata ratelor la creditele pe care le aveţi luate de la
211 83 75 74 57 75
bănci
Plata unor datorii către persoane 11 11 27 11 11 12
Alte cheltuieli 140 101 60 112 49 69
Cheltuieli totale 1,696 1,383 1,252 1,173 866

1,036
În ultima lună, cât au Nu am obţinut nimic (totul a fost cumpărat) 67% 64% 52% 41% 48% 50%
reprezentat în consumul total al
gospodăriei, produsele agricole Aproape un sfert (sau mai puţin) din consum 22% 16% 23% 32% 22% 23%
(inclusiv lapte, carne etc. ) Aproape jumătate din consumul alimentar 3% 9% 6% 15% 13% 12%
obţinute în gospodărie sau
Aproape trei sferturi din consum 1% 4% 4% 5% 6% 5%
primite de la rude, prieteni, etc.?
Aproape tot 2% 2% 2% 2% 4% 3%
În următorii 2 ani dvs. sau să dezvoltaţi o fermă / exploataţie agricolă 7% 5% 6% 4% 2% 3%
altcineva din familie aveţi
intenţia...? să porniţi firmă / afacere proprie 24% 12% 18% 10% 4% 8%
% da
Pentru că nu am bani 47% 42% 67% 62% 68% 63%
Nu am idei de afaceri 8% 8% 11% 10% 11% 11%
Pentru că nu mă pricep la afaceri 15% 8% 21% 14% 15% 14%
Pentru că nu mă pricep la legi 1% 2% 0% 3% 4% 3%
De ce nu vă deschideţi o afacere
Pentru că nu știu cum ar trebui să încep 4% 5% 7% 5% 4% 4%
proprie?
Pentru că nu mă interesează 12% 20% 9% 17% 16% 16%
Pentru că afacerile sunt necinstite 5% 3% 4% 3% 2% 3%
Afacerile nu sunt pentru oameni ca mine 14% 14% 13% 19% 23% 21%
Vârsta / prea bătrân 1% 4% 1% 3% 7% 6%
167
168
I-aș investi într-o afacere 34% 35% 33% 23% 16% 21%
I-as cheltui pentru diverse nevoi(locuinţă, mașină
51% 47% 52% 47% 51% 50%
călătorii
Dacă aţi câștiga o sumă mare de
bani, să spunem 100 de mii de I-aș depune la bancă 8% 7% 10% 13% 16% 13%
EURO, ce aţi face cu Altceva 1% 0% 0% 2% 1% 1%
cea mai mare parte a acestor Aș da copiilor (nepoţilor) / aș ajuta copiii (nepoţii) 0% 6% 2% 5% 8% 6%
bani?

Aș dona persoanelor sărace 2% 3% 0% 2% 2% 2%
Aș dona bisericii 0% 0% 1% 0% 1% 1%
Aș emigra 1% 1% 0% 1% 0% 0%
(Footnotes)

1 Calificativele de “tradiţional” și “ modern” atribuite satelor trebuie luate în sensul lor relativ la ţară și perioadă. Un sat definit ca “modern” este astfel nu la modul absolut, sau prin
comparaţie cu un sat din Europa de Vest, ci în contextul României anilor 2000.
2 Cele patru tipuri de orientări antreprenoriale au următoarele semnificaţii: “non-întreprinzător” – persoane care nu au în prezent o afacere, nu intenţionează să înceapă una și nici nu ar
fi dispuși să investească bani într-o afacere; „antreprenoriat prin comportament” – persoane care în prezent desfășoară o afacere; „antreprenoriat prin intenţie” – persoane care nu au în prezent
o afacere, însă intenţionează să înceapă una în următorii doi ani; „antreprenoriat prin disponibilitate” – persoane care nu au o afacere, nu intenţionează să înceapă una, dar ar investi o sumă
mare de bani în afacere, dacă ar câștiga acești bani. Pentru mai multe detalii vezi D. Sandu, 1999, Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, pp. 97-129.
3 Raportarea se face la total din cele trei alegeri posibile.
4 Exemplu de mod de citire a datelor: 88% dintre cei care au lucrat în străinătate apreciază că locurile de muncă sunt o problemă gravă sau foarte gravă la nivelul localităţii lor.
169
170

171
172


Locuirea Temporara in Strainatate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Locuirea Temporara in Strainatate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fundaţia pentru o Societate Deschisă

București, noiembrie 2006

Autorii acestui raport de cercetare sunt singurii responsabili de analiza și interpretarea

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Introducere Dumitru Sandu

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Reprezentativitatea eșantionului naţional

Tabelul A1 Caracteristici ale eșantionului referitor la locuirea temporară în străinătate (LTS) și la

O subreprezentare a populaţiei vârstnice ar putea fi pusă în legătură cu selectivitatea migraţiei

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Proiectarea eșantioanelor pe microregiuni

3. Tipul de schemă de eșantionare – teoretică la nivel de localitate, aleatoriu și pe sistem bulgăre de

5. Schema de stratificare bidimensională a satelor are nouă categorii posibile:

experienţa comunitară tip cultural de sat1

Eșantionarea pentru microregiunea Alexandria, judeţul Teleorman

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Tabelul A 1. Distribuţia satelor din nucleul microregiunii Alexandria-Teleorman, funcţie de tipul

Tabelul A4 Subeșantioane în cadrul microregiunii Alexandria

Tabelul A5 Profilul satelor incluse în eșantion

Eșantionarea pentru microregiunea Focșani- Vrancea

Experienţa comunitară de Tip cultural de sat

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Cine, până acum?

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Cum ajungi la lucru în străinătate?

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Anexă: Detalii tehnice de analiză a datelor

Tabelul A10 Indici folosiţi în analiza datelor

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Figura 1 Plecări temporare pentru muncă în străinătate la 1000 de locuitori, 1990-2006

Figura 2 Rezidenţi români în Italia, 1990-2003

1990-1995 1996-2001 2002-2006

Figura 3 Rata emigrării temporare în străinătate pe regiuni istorice și perioade (‰)

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Tabelul 2 Principalele destinaţii ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 1990-2001

Cine a plecat la lucru în străinătate

0% 20% 40% 60% 80% 100%

gospod. fără experiență de migrație în străinătate

gospod. cu experiență de migrație în străinătate

Figura 5 Ponderea gospodăriilor cu persoane care au lucrat în străinătate pe categorii de gen,

Tabelul 4 Ponderea persoanelor care au lucrat în străinătate pe categorii de vârstă, medii

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Figura 6 Plecări la lucru în străinătate pe etape și categorii de gen

Tabelul 5 Cine a plecat pentru muncă în străinătate (%)

urban 15-29 ani 12 22 18

regiune istorică și mediu

Figura 7 Ponderea persoanelor care doresc să plece la lucru în străinătate în următorul an

Figura 8 Ţările în care, cei cu intenţie de plecare, ar dori să lucreze (%)

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

da, loc de muncă 17

Figura 9 „Aveţi aranjamente făcute pentru plecare?”

Tabelul 8 Cum a ajuns migrantul în străinătate (%)

Tabelul 9 “Cum aţi reușit sa găsiţi de lucru în străinătate, prin….?” (%)

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

Tabelul 11 Unde și cum a lucrat migrantul?

domeniul în care au lucrat

Figura 110 Statutul migranţilor în străinătate pe domenii de lucru

36 Tabelul 12 Modul în care au lucrat migranţii în străinătate, pe ţări (%)

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE