Sunteți pe pagina 1din 97

Publicaţie realizată în cadrul Programului „Migraţie şi Dezvoltare” al Fundaţiei Soros România

ţ ie ş i Dezvoltare” al Funda ţ iei Soros România Funda ţ ia Soros România

Fundaţia Soros România promovează modele pentru dezvoltarea unei societăţi bazate pe libertate, responsabilitate şi respect pentru diversitate.

Programul „Migraţie şi Dezvoltare”, implementat de Fundaţia Soros România (www.soros.ro) din anul 2006, îşi propune să promoveze o abordare a fenomenului migraţiei prin prisma dezvoltării şi respectării drepturilor omului în vederea unei societăţi incluzive şi diverse.

© Fundaţia Soros România, 2011 Toate drepturile sunt rezervate Fundaţiei Soros România.

Nici publicaţia şi nici fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Fundaţiei Soros România sau citarea corespunzătoare a sursei.

Fundaţia Soros România Str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, Bucureşti Tel: 021-212.11.01 Fax: 021-212.10.32 Website: www.soros.ro Email: info@soros.ro

Conţinutul prezentei publicaţii şi/sau opiniile prezentate în cadrul acesteia nu reflectă, în mod necesar, vederile Fundaţiei Soros România.

LOUIS ULRICH

ŞTEFAN STĂNCIUGELU

MARIAN BOJINCĂ

VIOREL MIHĂILĂ

AL PATRULEA VAL

Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

COORDONATOR: IRIS ALEXE ASISTENT COORDONATOR: ADINA CAZACU

Migra ţ ia creierelor pe ruta România-Occident COORDONATOR: IRIS ALEXE ASISTENT COORDONAT OR: ADINA CAZACU AUGUST

AUGUST 2011

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

CUPRINS

Mulţumiri / 8 Introducere / 9

Partea I / 13

Capitolul 1. Fundamentele teoretice şi contextul cercetării / 14

1.1. Migraţia românească – ipoteze de lucru şi perspective teoretice / 16

1.1.1. Ipoteze de lucru / 17

1.1.2. Perspective teoretice ale cercetării / 19

1.1.3. Valurile migraţiei româneşti ca mobilităţi de lumi sociale / 21

1.1.4. Personajele unui val de migraţie / 23

Capitolul 2. Migraţia creierelor. Interes în media online, rutele mondiale şi sensurile de circulaţie a expertizei / 26

2.1. Migraţia creierelor, subiect reflectat de media online / 27

2.2. Migraţia creierelor din domeniul medical - caracteristici, rute, dimensiuni ale fenomenului la nivel mondial / 32

2.3. Migraţia creierelor din domeniul medical ca pierdere a resursei de supravieţuire a societăţii. Migraţia internaţională a medicilor şi personalului din sistemele de sănătate / 34

Capitolul 3. Evoluţia emigraţiei româneşti - cele trei valuri / 36

3.1. Migraţia românească în contextul internaţional 1990-2010 / 36

3.1.1. Valul întâi al migraţiei româneşti. Libertatea circulaţiei şi migrantul înalt calificat

(1990-1996) / 38

3.1.2. Al doilea val al migraţiei româneşti (1996-2001) / 42

3.1.3. Al treilea val al migraţiei româneşti (2002-2006) / 42

Capitolul 4. Migraţia expertizei medicale româneşti: al patrulea val / 44

4.1. Al patrulea val. Migraţia românească şi criza / 45

4.2. Caracteristicile acestei noi rute de migraţie pentru muncă / 47

Partea a II-a / 49

Capitolul 5. Elita administrativă şi experţii independenţi despre managementul migraţiei forţei de muncă româneşti / 50

5.1. Sistemul instituţional public pentru managementul migraţiei / 50

5.1.1. Eficienţa în gestionarea migraţiei şi relaţiile între instituţiile cu putere de analiză şi decizie / 50

5.1.2. Parteneriat public-privat şi gestionarea eficace a migraţiei de revenire / 54

5.1.3. Capitalul migranţilor şi remitenţele - pot fi transformate în capital de tip "public"? / 56

5.1.4. Politici privind migraţia de revenire / 57

5.1.5. Migraţia şi criza economico-finciară / 58

5.1.6. Politici publice pentru atragerea inteligenţei din străinătate / 59

5.2. Legislaţie şi armonizare legislativă în domeniul migraţiei în România / 60

5.3. Instituţiile publice şi plasarea forţei de muncă în străinătate / 65

5.3.1. Agenţiile guvernamentale de mediere a forţei de muncă în străinătate / 66

5.3.2. Firmele private de mediere a muncii / 66

- 3 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

5.4. Copiii migranţilor români pentru muncă / 68 5.5. Magia cifrelor şi relativitatea procentelor în măsurarea fenomenului migraţiei / 71

5.5.1. Ce rămâne stabilit într-un univers al relativităţii şi impreciziei în măsurarea migraţiei? / 73

5.5.2. Stocuri estimate de Eurostat / 74

Partea a III-a / 75

Studiu de caz. Ce avem şi ce ne mai trebuie pentru politici publice în domeniul migraţiei? / 76

CONCLUZII SI RECOMANDARI. Un “stat inteligent” şi nevoia unei strategii naţionale a migraţiei româneşti / 84

Bibliografie / 91

- 4 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

LISTA ACRONIMELOR

AJOFM

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă

ANOFM

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

ANPDC

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

DRP

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

EURES

Portalul Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă

FSR

Fundaţia Soros România

ISMU

Institutul Iniţiative şi Studii în domeniul Multietnicităţii

OCDE

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

OIM

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie

OMFM

Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă

OMS

Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONG

Organizaţie neguvernamentală

ONRPFMS

Oficiul Naţional pentru Recrutare şi Plasare a Forţei de Muncă în Străinătate

ORI

Oficiul Român pentru Imigrări

SPAS

Serviciul Public de Asistenţă Socială

SUA

Statele Unite ale Americii

UE

Uniunea Europeană

UNESCO

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

- 5 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

LISTA GRAFICELOR

Figura 1. Interesul media din UE pentru fenomenul migraţiei creierelor

(01.01.2006-31.12.2010)

Figura 2. Ponderea pe ţări la nivel mondial a articolelor/informaţiilor online despre migraţia creierelor (01.01.2006-31.12.2010) Figura 3. Ponderea pe ţări a articolelor/informaţiilor din presa europeană online pe tema migraţiei creierelor (01.01.2006-31.12.2010) Figura 4. Interesul mass media la nivel mondial pentru fenomenul migraţiei creierelor (2009-2011) / 26 Figura 5. Interesul mass media din UE pentru fenomenul migraţiei creierelor (2007-2011) Figura 6. Interesul mass media româneşti pentru fenomenul migraţiei creierelor (2006-2011) Figura 7. Meseria/ocupaţia românilor emigranţi, la ultima plecare în străinătate ……………

Figura 7. Meseria/ocupa ţ ia românilor emigran ţ i, la ultima plecare în str ă in
Figura 7. Meseria/ocupa ţ ia românilor emigran ţ i, la ultima plecare în str ă in
Figura 7. Meseria/ocupa ţ ia românilor emigran ţ i, la ultima plecare în str ă in
Figura 7. Meseria/ocupa ţ ia românilor emigran ţ i, la ultima plecare în str ă in

25

25

26

27

27

43

- 6 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Emigraţia româneasca – variabilele status şi educaţie, 2005 …………………………. 37 Tabelul 2. Destinaţiile preferate ale migranţilor ………………………………………………… 37

Tabelul 3. Destinaţii pentru migraţia temporară, pe regiuni istorice, 2001–2006

41

Tabelul 4. Situaţia demografică a României în anul 2002

73

Tabelul 5. Structura fluxurilor de migraţie internă–rate la 1000 de locuitori

73

Tabelul 6. Evoluţia populaţiei de naţionalitate română în Spania

74

- 7 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

MULŢUMIRI

Dorim să mulţumim tuturor celor care au participat la realizarea acestui studiu, care au contribuit cu informaţii din sfera lor de expertiză, cu opinii şi sugestii privitoare la modul în care se desfăsoară şi/sau pot fi îmbunătăţite anumite aspecte legate de fenomenul migraţiei româneşti şi a mobilităţii forţei de muncă din România în spaţiul european, prezent din activitatea lor profesională şi/ sau academică. Menţionăm aici toţi reprezentanţii instituţiilor şi agenţiilor guvernamentale cu rol de analiză şi putere decizională în gestionarea migraţiei, pe reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care derulează proiecte în acest domeniu şi pe experţii independenţi care au participat la interviurile din cadrul componentelor de cercetare calitativă.

În aceeaşi măsura, dorim să ne exprimăm gratitudinea şi admiraţia pentru munca depusă către toţi cei care au contribuit efectiv la proiectul de faţă, pentru ca el să poată deveni un instrument util celor interesaţi şi deopotrivă implicaţi în gestionarea migraţiei în România, instrument care poate sta la baza unor schimbări efective la nivel de politici publice în vederea formulării unei strategii durabile şi integrate a migraţiei româneşti pentru anticiparea şi prevenirea posibilelor efecte negative generate de acesta şi de asemenea, pentru captarea potenţialităţilor pozitive generate de acest fenomen. Le transmitem sincerele noastre mulţumiri.

- 8 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

INTRODUCERE

Migraţia românească constituie un subiect larg dezbătut atât la nivel naţional, cât şi internaţional, reprezentând în continuare unul dintre interesele de bază ale discursului politic şi public românesc. În perioada imediat următoare comunismului, odată cu deschiderea graniţelor şi disponibilitatea de noi drepturi şi libertăţi, fenomenul migraţiei a devenit din ce în ce mai accesibil pentru cei dornici să se aventureze ca protagonişti ai mobilităţii. România a ajuns în scurt timp un stat cu o emigraţie transformată într-un fenomen de masă, cetăţenii săi părăsind teritoriul naţional în favoarea stabilirii permanente sau temporare în ţările mai dezvoltate din Occident, mai ales în state ale Uniunii Europene - din care, la acea vreme, România nu făcea parte. Dacă până în anul 2006 caracteristica migraţiei româneşti o reprezenta în mare parte migraţia temporară pentru muncă a persoanelor cu studii cel mult medii spre Occident, odată cu aderarea României la Uniune, la 1 ianuarie 2007, s-a produs o schimbare majoră în ceea ce priveşte profilul migrantului român. Pe această schimbare se centrează, de altfel, prezentul studiu.

Cercetarea pe care o prezentăm în lucrarea Al patrulea val. Migraţia creierelor pe ruta România- Occident a pornit de la o metodologie centrată pe instrumente de colectare şi prelucrare a informaţiei de tip calitativ – peste 30 de interviuri care au urmărit opinii ale unei elite de experţi români în domeniul migraţiei. O parte a cercetării, derulate în perioada 2009-2010, a fost deja publicată în volumul Gestionarea benefică a imigraţiei (iulie 2010), informaţia colectată despre evoluţia migraţiei româneşti fiind oferită ca sursă de analiză pentru acest volum.

Proiectat ca analiză şi interpretare de date de interviu şi documente juridice, lucrarea de faţă a căpătat dimensiuni noi, greu de anticipat în logica originară a proiectului, acestea fiind legate de o dinamică aparte a fenomenului migraţiei şi al gestionării acesteia în România. De exemplu, cercetarea datelor statistice şi a informaţiilor de conţinut ale fluxului de migraţie după intrarea României în UE în 2007 a făcut vizibile tendinţe noi în această perioadă a migraţiei în interiorul Uniunii Europene (UE), în special. Fără a creşte spectaculos numeric, fluxul românilor migranţi pentru muncă în Europa a căpătat o caracteristică aparte la nivel de conţinut. Într-un cadru juridic european nou, un anumit segment profesional din forţa de muncă românească devenea (şi rămâne în continuare) interesant pentru piaţa de Vest a continentului european, în special a Marii Britanii, Franţei, Germaniei şi a ţărilor scandinave. Ne referim aici la personalul medical, care începe să fie progresiv acceptat şi solicitat ca expertiză pentru piaţa muncii din ţări dezvoltate economic ale Uniunii Europene, altfel denumite şi ca Occident.

Acesta pare mai degrabă un loc şi o piaţă de muncă ce sugerează un fel de Utopia, a lui Thomas Morus, în sensul că nimeni nu poate vorbi despre piaţa de muncă „occidentală”, ca o piaţă cu anume caracteristici şi o anume identitate. În afara ştiinţei geografiei, însă, multi dintre noi asociem Occidentul cu Europa din vestul României, începând cu Italia şi Austria-Germania, ţările scandinave, dar şi cu America de nord.

În acelaşi timp însă menţionăm că titlul lucrării de faţă nu intenţionează rigoarea ştiinţei geografie. În mod particular, după consistenţa fluxurilor de migraţie pentru muncă – migraţie dominanţă a ultimelor două decenii, “Occidentul” ar reprezenta, în lucrarea noastră, ţările Uniunii Europene, în special, Italia, Spania, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos, Marea Britanie, dar şi Canada, SUA.

Migraţia pentru muncă dobândeşte, astfel, în România, o caracteristică interesantă, care ţine de migraţia creierelor, sau „brain drain”, aşa cum este cunoscut fenomenul la nivel internaţional de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), încă din anii ‘70 ai secolului trecut, în toate caracteristicile şi dimensiunile sale şi definit ca „o formă anormală de schimb ştiinţific între ţări, caracterizată prin existenţa unui flux unidirecţionat în favoarea ţărilor

- 9 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

cele mai dezvoltate1 . Apoi, comparaţia cu perioada de migraţie 2000-2006 scotea în evidenţă atât diferenţa cantitativă, cât şi cea calitativă a fenomenului, în primii 5-6 ani ai noului mileniu înregistrându-se particularităţi care dau un profil aparte acestei perioade de istorie a fenomenului migraţiei româneşti. Corelată cu analizele anilor 2006-2010, informaţia ducea către identificarea de secvenţe autonome - valuri distincte ale emigraţiei româneşti după 1990, a căror teoretizare găsea un sprijin în abordări acreditate deja în literatura românească de specialitate şi în concepte precum „mobilitate de lumi sociale” în „trei etape ale migraţiei”, utilizând ideea profesorului Dumitru Sandu. O descriere mai detaliată a acestor fundamente teoretice, precum şi un context mai larg al cercetării se regăseşte în Capitolul 1 al prezentului studiu.

Capitolul al doilea continuă cu o prezentare a conceptului de migraţie a creierelor la nivel internaţional în media online, cât şi a caracteristicilor definitorii ale acestui fenomen în ceea ce priveşte rutele şi dimensiunile sale, demonstrate prin exemple concrete din Marea Britanie, Franţa, Statele Unite, Polonia, Germania şi Irlanda.

Migraţia creierelor în media online reprezintă un alt motiv care a generat o reconfigurare a proiectului de cercetare iniţial, în sensul extinderii ariei de colectare a informaţiilor şi de formulare de ipoteze, care este legat de interesul din ce în ce mai mare acordat fenomenului migraţiei creierelor în presa internaţională şi românească, deopotrivă. O bancă de date alcătuită din colectarea informaţiei media din peste 60.000 de surse online, pe care am folosit-o pentru perioada ultimelor luni de cercetare, oferă sugestii interesante despre importanţa pe care a căpătat-o în media fenomenul migraţiei creierelor în ultimii 2-3 ani. Tendinţa indică o continuă creştere în condiţiile în care ţările dezvoltate economic - cu Statele Unite ale Americii (SUA), Marea Britanie şi Germania ocupând primele trei locuri la volumul mediatizării fenomenului - sunt mult mai preocupate de migraţia creierelor, organizaţiile neguvernamentale şi corporaţiile fiind fruntaşe în comunicarea pe această temă. În România, tematica migraţiei creierelor în media urmează mai curând discursul politic/guvernamental şi abia apoi imperativele pieţei muncii ori ale economiei.

Perdantul uriaş al acestei migraţii de creiere din domeniul medical este identificat ca fiind, fără îndoială, statul de origine. La o anumită magnitudine însă, prezenţa expertizei medicale de import pe piaţa de muncă a Marii Britanii sau a Franţei, de exemplu, poate genera nemulţumiri în corpurile profesionale autohtone în ce priveşte scăderea preţului de piaţă al serviciului medical, având în vedere că lucrătorii migranţi din sectorul de sănătate acceptă salarii semnificativ mai mici decât cei britanici sau francezi. Desigur, problema este semnalată şi dezbătută în presa vest-europeană inclusiv în termeni de pierderi şi costuri la nivelul sistemului de asigurări sociale, resurse pentru reinvestire în sistemul de sănătate publică, turism medical şi altele asemenea.

Problema care ne interesează însă în mod deosebit în prezenta lucrare este legată de celălalt capăt al fenomenului migraţiei creierelor, şi anume ţările de origine ale expertizei medicale - România, în special. La acest nivel, se poate spune că un flux de 2.000 de medici migranţi anual, din cei aproximativ 50.000 câţi profesează astăzi în România, permite ipoteza unei vulnerabilităţi majore la nivel de naţional, în general, iar în mod specific la nivelul unor comunităţi locale. Un târg de locuri de muncă organizat de firme occidentale de recrutare la Bucureşti, Timişoara, Cluj sau Iaşi lasă de fiecare dată câte un gol de expertiză în corpul profesional medical din România. Un calcul simplu arată că, în 5 ani, cu o rată de 2.000 de medici ce migrează anual, societatea românească devine extrem de vulnerabilă, pentru că pierde 20% din forţa de muncă educată care funcţionează ca resursă de supravieţuire la nivel de comunitate naţională. Mai mult, forţa de muncă calificată în domeniul sănătăţii care intenţionează să migreze este reprezentată de posesorii de expertiză, aceştia

1 Guvernul Indiei: Ministerul dezvoltarii resurselor umane, Study of Concepts and Causes of Brain Drain - AUN REPORT http://www.education.nic.in/cd50years/z/8T/H3/8TH30101.html, accesat la 9 octombrie 2010. În accepţiunea lui Massey et all., termenul “migraţia creierelor” semnifică “migraţia selectivă a persoanelor talentate şi educate din naţiunile sărace către cele bogate”. Vezi Massey, D. et al. (1998), Worlds in motion. Understanding international migration at the end of the millennium, Oxford:

Clarendon Press, p. 36.

- 10 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

având vârste care sugerează că deplinătatea capacităţii de creaţie şi inovare îi va prinde în alte ţări decât România. Nu dorim să forţăm predispoziţia şi capacitatea de empatie a nimănui, dar câţi medici înconjuraţi de aparatură performantă, tehnologie de ultimă oră, preţuire de status în cadrul grupurilor şi comunităţilor de apartenenţă profesionale şi informale etc. ar prefera să se întoarcă în România, de unde au plecat, tocmai pentru că aceste valori şi stimulente profesionale nu existau?

După un istoric al celor trei valuri precedente ale migraţiei românesti, enunţat în detaliu în Capitolul 3 al studiului, Capitolul 4 aduce o descriere a migraţiei expertizei medicale din România spre Occident, această mobilitate a forţei de muncă fiind, de altfel, identificată ca al patrulea val al migraţiei româneşti; aceasta are loc începând cu anul 2007, continuând pe perioada crizei economice şi financiare până în momentul prezent.

Analiza media pe problema migraţiei creierelor la sfârşitul anului 2010 a scos în evidenţă şi o altă informaţie direct legată de modul în care presa şi societatea civilă din Marea Britanie definesc şi se raportează la migraţia elitelor intelectuale. Virulenţa cu care asociaţiile profesionale, instituţiile universitare, cercetători şi jurnalişti au reacţionat la strategii guvernamentale “de criză”, încheiate cu reduceri bugetare la resursele de cercetare sugerează un tip de atitudine demn de statutul de caz exemplar de imitat la nivelul altor sisteme politice.

Informaţiile preluate în analiza noastră arată o atitudine foarte specială, de spaţiu al experienţei de societate de destinaţie pentru migraţia creierelor. Nu ştim dacă putem importa insensibilitatea etică a acestei atitudini, exprimată în enunţuri condiţionale ultrapragmatice, de tipul “Dacă tăiem fonduri din resursele pentru cercetarea celulelor stem, atunci pierdem cercetătorii, care vor pleca acolo unde se alocă fonduri de cercetare”. Nici nu avem soluţii imediate pentru ceea ce se întâmplă acum cu migraţia creierelor din domeniul medical pe ruta România-Occident. Este limpede însă că atitudinea şi preocuparea, chiar virulenţa presei britanice şi a corpurilor profesionale faţă de politici care generează pierdere de elită intelectuală este un model de imitat. Cu atât mai mult cu cât expertiza medicală se construieşte foarte greu în sistemul educaţional şi de practică profesională, cu resurse mai mari şi într-o perioadă mai lungă de timp decât alte tipuri de expertiză.

Migrarea medicilor români în sisteme şi ţări mai bine dezvoltate economic, unde expertiza medicală are tarife mult mai ridicate şi beneficiile individuale (financiare, de status etc.) sunt incomparabil mai mari decât în România, trebuie gândită în acelaşi regim de atitudine pe care îl înfăţişează cazul Marii Britanii: acolo unde politicienii eşuează sau guvernează configurând bugete de stat cu gândul la vot, cercetătorii, breslele profesionale şi jurnaliştii se revoltă şi impun agende publice şi ordine de priorităţi în alocarea de resurse bugetare, independente de politicile demagogice sau incompetenţa guvernamentală.

Reducerea fondurilor de cercetare poate avea efecte dezastruoase pentru o societate care vrea să rămână în topul inovaţiei şi, pe cale de consecinţă, al progresului asigurat de cercetarea de vârf, spune societatea civilă britanică, revoltată. Adăugam că pierderile societale semnalate în acest caz nu afectează organismul social, aşa cum migrarea medicilor români în ritmul pe care îl anunţă ultimii doi ani afectează resursa de supravieţuire a comunităţii naţionale româneşti. Acest al patrulea val al migraţiei româneşti din perioada 2007-2011 anunţă o componentă importantă a migraţiei creierelor pe care, de exemplu, valul anterior de migraţie, 2002-2006, nu o conţinea. Ce e de făcut?

Partea a doua şi studiul de caz reprezentat de Partea a treia a acestui demers de analiză prezintă o serie de observaţii şi opinii colectate prin interviurile desfăşurate cu reprezentanţi ai instituţiilor publice ce gestionează fenomenul migraţiei româneşti şi cu experţi independenţi sau membri ai unor organizaţii neguvernamentale implicate în domeniul fenomenului migraţionist. Parteneriatul guvernanţilor români şi al experţilor din instituţiile publice cu societatea civilă - experţi individuali, membri ai organizaţiilor neguvernamentale, asociaţii profesionale - ar putea fi un bun început pentru o strategie de răspuns legată de gestionarea migraţiei în spaţiul românesc, în general, a

- 11 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

fenomenului migraţiei creierelor pe ruta România-Occident, în particular. Un astfel de parteneriat activ sugerează comportamentul statului inteligent.

Statul inteligent ar trebui să observe că migraţia medicilor, ca fenomen specific celui de-al patrulea val de migraţie românească, nu împărtăşeşte caracteristicile “fericite” ale valurilor anterioare de migraţie, de ale căror efecte a beneficiat întreaga societate românească - remitenţe în valoare de 6-9

miliarde anual, identitate local-rezidenţială a migranţilor, în majoritate cu proiect de reîntoarcere în ţară, export de şomeri potenţiali de pe piaţa naţională pe pieţele active ale unor ţări europene etc. Ca

să îşi onoreze titulatura, acelaşi stat inteligent ar trebui să accepte că această nouă dimensiune a

strategiei de gestionare a migraţiei are nevoie de cunoaştere specializată asupra fenomenului. Care, momentan, lipseşte cu desăvârşire. Cum poate statul inteligent să înlocuiască, să diminueze, să

compenseze, să echilibreze pierderile cu risc societal, generate de migraţia creierelor pe ruta România-Occident?

O schiţă de răspuns la această întrebare, generată de parteneriatul cu societatea civilă ar fi un bun

prilej ca statul inteligent să treacă în etapa a doua a gestionării strategice a fenomenului migraţiei româneşti, în general, şi a mobilităţii forţei de muncă româneşti în interiorul UE, în particular.

Desigur, un asemenea comportament ar adăuga inteligenţei de stat şi dimensiunea anticipativă, atât

de necesară gândirii strategice.

Cercetarea prezentă se încheie cu un studiu de caz în Partea a treia, care încearcă să răspundă la întrebarea: Ce avem şi ce ne mai trebuie pentru politici publice în domeniul migraţiei? Prin alcătuirea unui model de analiză al aspectelor ce ţin de construirea unei politici publice pentru fenomenul de migraţie internaţională, semnalând anumite puncte de interes şi de dezbatere care provin din experienţă, date şi din cercetări anterioare. Acesta aduce în atenţie situaţii actuale, probleme legate de rolul actorilor instituţionali, modul de lucru şi tipul de date care să fundamenteze viitoare discuţii sau scheme de strategie.

- 12 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

Partea I

- 13 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

CAPITOLUL 1. Fundamentele teoretice şi contextul cercetării

Lucrarea de faţă a pornit de la o cercetare empirică, organizată în jurul unui prim set de interviuri semistructurate, derulate în perioada iulie-noiembrie 2009, reluate şi îmbogăţite în 2010, la care au participat următoarele instituţii ale sistemului românesc de gestionare a migraţiei, alături de experţi independenţi şi organizaţii ale societăţii civile care se ocupă de această dimensiune a socialului românesc: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Reprezentanţa Comisiei Europene în România, Camera Deputaţilor, Senatul României, Academia Română, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi, Salvaţi Copiii, Institutul Naţional de Statistică, Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi, alţi experţi independenţi şi reprezentanţi ai mediului academic.

Au fost, astfel, cercetate percepţiile reprezentanţilor unei elite administrative româneşti care se ocupă de problematica migraţiei, alături de percepţiile reprezentanţilor societăţii civile şi ale experţilor independenţi care lucrează în domeniul migraţiei.

Un al doilea instrument de analiză care participă la organizarea şi producerea de informaţie în studiul nostru îl constituie cadrul teoretic realizat prin intersectarea analizei legislative, a analizei documentelor strategice naţionale şi a documentelor europene legate de problematica migraţiei, în interiorul căruia am încercat să relevăm caracteristici şi dimensiuni ale migraţiei româneşti sub aspectul definiţiilor instituţional-juridice şi politice.

Sursa de informaţie reprezentată de cercetările de teren şi teoretizările aferente acestora, precum studii în cadrul Programului Migraţie şi Dezvoltare al Fundaţiei Soros România (FSR), alături de alte surse cum sunt: cercetări individuale, cercetări de grup – de exemplu, Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, „Riscuri şi inechităţi sociale în România”, din septembrie 2009, coordonat de Marian Preda, ne-au permis operarea cu instrumentul interpretării teoretice, încercând corelaţii şi structuri teoretice în extensia unui model deja existent. Spre exemplu, pe baza celor 3 etape ale migraţiei româneşti, propuse de Dumitru Sandu 2 , au fost construite valurile de migraţie al patrulea val fiind reprezentant de fluxul de migraţie cu caracteristici speciale, pe care nu le înregistrează niciun alt moment anterior al migraţiei româneşti.

Acest al patrulea val este, cronologic, ulterior exerciţiului de teoretizare a migraţiei româneşti şi identificării celor 3 etape distincte în perioada 1990-2006, iar la nivel de conţinut capătă o caracteristică relevantă pe care nu o înregistrează nici unul dintre valurile anterioare. În acest sens se constituie migraţia expertizei medicale româneşti, pe care unele statistici o identifică în jurul a 4.000 de medici anual emigraţi pentru muncă, în condiţiile în care personalul medical românesc - medici cu drept de practică - se ridică la aproximativ 50.000. Deşi statisticile Ministerului Sănătăţii arată că numărul total de medici din România este de 59.000, în realitate, consideră Consiliul Medicilor din România (CMR), datele Ministerului nu sunt reale, întrucât ele includ în numărul total de medici şi numărul absolvenţilor care nu profesează, astfel că numărul acestora ajunge la 47.000 de medici, dintre care 7.500 sunt rezidenţi 3 .

2 Sandu, D. (coord.) (2006), Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor: 1990-2006, FSD, Bucureşti. 3 CMR, Migraţia medicilor e de roşu, 17 august 2008, http://www.cmr.ro/content/view/402/21/, acesat la 21 iulie 2011.

- 14 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

Din studiile aplicative şi teoria domeniului am selectat şi organizat, deci, concepte şi idei pe care le- am considerat semnificative, în anumite cazuri preluând structuri de gândire sociologică în baza cărora am încercat să coagulăm ideea unui pas înainte în analiza fenomenului migraţiei româneşti.

Evident, acest pas înainte este strict legat de dimensiunea cronologică a analizei – de exemplu, conceptul lumi sociale este independent de variabila timp, pe când cel de etape ale migraţiei cere în mod categoric o ancorare cronologică. Analiza pe care o propunem nu se pretinde o inovaţie teoretică. Ea este rezultatul unei prelucrări de date statistice şi informaţie, în care au intervenit mecanismele comparaţiei şi analogiei cu momente anterioare ale fenomenului migraţiei; cu atât mai mult, conceptul de migraţie a creierelor are o vârstă de peste o jumătate de secol în documentele organismelor internaţionale care analizează migraţia la nivel global.

O sursă aparte de date pentru cercetarea de faţă au reprezentat-o mass-media româneşti şi

internaţionale 4 . Beneficiind de o monitorizare a peste 60.000 de surse de presă online la nivel intern şi internaţional, am încercat să surprindem reflectările mediatice ale fenomenului migraţiei în

ambele spaţii, căutând caracteristici, tipuri de migraţie, trăsături ale fenomenului migraţiei creierelor în domeniul sănătăţii, definiţii de situaţie la nivel naţional cu privire la migraţia creierelor, observaţii făcute de diferite instituţii profesionale româneşti şi străine cu privire la migraţia europeană pe timp de criză.

Sursele media online ne-au oferit prilejul unei comparaţii pe diferite dimensiuni ale fenomenului migraţiei creierelor – parte a migraţiei forţei de muncă la nivel internaţional. Analiza a fost făcută din perspectiva volumului mediatizării şi a tendinţelor acestuia în diferite zone/regiuni. Percepţia mass-media a fost dublată de concluzii şi date oferite de studii de specialitate accesibile online, prin intermediul aceluiaşi instrument de monitorizare care ne-a oferit accesul la mass-media online.

Literatura politologică a reprezentat, de asemenea, un instrument teoretic şi conceptual pentru acţiunea de numire şi analiză a fenomenului suprins în prezentul studiu. Din teoria politică asupra dinamicii procesului de democratizare am preluat conceptul de „val” – de exemplu, trei valuri ale democratizării între 1830-1990, aşa cum este prezentată teoria în lucrarea lui Samuel P. Huntington, Al treilea val 5 . Transformând termenul de „val” de la nivelul simţului comun în concept al unei teorii, prin operaţiunea specifică intensiune-extensiune, resursa oferită de teoria ştiintei politice a generat conceptul de valuri ale migraţiei românesti. La acelaşi nivel de operaţiuni teoretice, ideea de valuri ale migraţiei româneşti a absorbit un vechi concept sociologic în analiza fenomenului – acela de „lumi sociale” mobile, împrumutat si utilizat în scopul acestui studiu de la profesorul Dumitru Sandu.

În acest context teoretic şi metodologic ale cărui repere le-am prezentat anterior, cercetarea de tip

calitativ – realizarea de interviuri semistructurate cu reprezentanţi ai administraţiei publice, societăţii civile, experţi independenţi - a potenţat şi generat momente şi surse succesive, la care se adaugă instrumente de colectare şi prelucrare a datelor. În temeiul acestora, propunem o analiză a fenomenului migraţiei româneşti care permite perspectiva macro-structurală, în baza căreia considerăm că se poate vorbi despre patru valuri ale migraţiei româneşti. Al patrulea val al migraţiei româneşti, care începe în 2007, generează efecte - în plan social, al economiei naţionale şi al resurselor de dezvoltare strategică a societăţii româneşti - foarte diferite, la un anume nivel, chiar contrare celor generate de valurile anterioare.

Dacă primele trei valuri ale migraţiei româneşti au reprezentat oportunităţi de dezvoltare economico-socială prin emigrarea posibililor şomeri de pe piaţa muncii naţionale, implicit finanţarea economiei naţionale prin intermediul remiterilor, al patrulea val al migraţiei româneşti

4 Monitorizarea media online a fost furnizata de Placebranding Factory. Soluţia tehnică este realizată pe o platformă CyberWatcher/Updatum şi a permis monitorizarea a 65.032 de surse online (media online, bloguri, site-uri specializate) din 182 de ţări, în 40 de limbi diferite. Dintre acestea, 15.230 de surse sunt din 39 de ţări din Europa. 5 Huntington, S.P. (1992), Al treilea val. Democratizarea la sfârşitul secolului douăzeci, University of Oklahoma Press.

- 15 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

anunţă o vulnerabilitate fundamentală pentru societatea românească: migrarea resursei medicale,

pe care o definim drept resursă de supravieţuire a unei societăţi.

1.1. Migraţi românească - ipoteze de lucru şi perspective teoretice

Cercetarea calitativă ale cărei rezultate vor fi prezentate în partea a doua a lucrării de faţă a presupus realizarea a 32 de interviuri semistructurate cu două grupuri mari de respondenţi:

reprezentanţi ai instituţiilor centrale cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul migraţiei/imigraţiei şi ai unor organizaţii neguvernamentale (ONG-uri) care desfăşoară activităţi în această zonă. În acelaşi timp, reamintim faptul că selecţia în cazul cercetării calitative nu are în vedere reprezentativitatea statistică şi de aceea utilizează reguli ce ţin seama de obiectivele generale ale cercetării şi de caracteristicile dominante asumate în cadrul modelului ipotetic. Toate discuţiile au fost înregistrate pe suport audio şi au fost transcrise în întregime pentru a asigura validitatea datelor obţinute.

O parte a materialului provenit din aceste interviuri, aşa cum am precizat, a fost prelucrată sub

forma studiului Gestionarea benefică a imigraţiei în România. Conţinutul cercetării din Gestionarea benefică a imigraţiei în România s-a definit la nivel teoretic în cadrul paradigmei instituţionaliste, din perspectiva căreia autorităţile publice care se ocupau de problematica imigraţiei au fost considerate drept tot atâţia actori specializaţi pe domenii de intervenţie specifice,

precum Oficiul Român pentru Imigrări (ORI), Poliţia de Frontieră etc., care aparţin unei reţele instituţionale publice şi care trebuie să funcţioneze eficient şi eficace în gestionarea politicilor publice legate de imigraţie. Instituţionalismul este asimilat în cadrul cercetării drept o paradigmă în cadrul căreia se definesc elementele fundamentale ale cercetării – de altfel, chiar modalitatea şi aria de definire a recomandărilor posibile pentru politici publice reclamă o astfel de abordare; de exemplu, într-un sistem organizat ierarhic, rezistent la schimbare şi inerţial, precum cel statal, singura cale de operare a modificărilor este cea instituţională.

Conform ipotezelor de lucru utilizate în analiza imigraţiei (confirmate ulterior), corpul de experţi care a fost subiect de investigaţie gândeşte şi se comportă precum actorul colectiv al unui ansamblu

de instituţii publice a cărui legitimitate de acţiune şi intervenţie derivă din legitimitatea Statului.

Perspectiva instituţionalistă folosită în analiza fenomenului imigraţiei a apărut ca plauzibilă în raport cu natura şi conţinutul universului de cercetare – elita de experţi care proiectează şi implementează politici publice în domeniul imigraţiei. Deşi o parte a experţilor care au participat la interviuri provin din mediul societăţii civile sau sunt experţi independenţi, ne este imposibil să credem că opiniile exprimate de aceştia pot abandona logica instituţionalistă, operând, în schimb, într-o logică a individualismului metodologic. Deşi gândirea acestora se face în termeni de drepturi, libertăţi, individ, familie, nu se poate face o totală separare de instituţionalism atâta timp cât fenomenul imigraţiei este legat de statul de adopţie sau de destinaţie. Cultura acestei elite administrative, mediul prescriptiv-juridic de exerciţiu al expertizei, opţiunile şi fundamentele de prelucrare şi interpretare a informaţiei în activităţile cotidiene, recomandă, mai degrabă, paradigma instituţionalistă, decât interacţionismul simbolic ori behaviorismul ca spaţiu de interpretare şi formulare a întrebărilor, a ipotezelor şi a instrumentelor de cercetare. Paradigma instituţionalistă era, de asemenea, plauzibilă, având în vedere că imigraţia este înalt dependentă de funcţionarea unui sistem instituţional, care are nevoie de atribute precum coerenţă, adaptabilitate, aplicabilitate, prognoză şi organizare pentru predicţie socială. Această perspectivă din cadrul instituţionalismului este compatibilă cu ideea importanţei actorilor sociali, chiar dacă este mai puţin compatibilă cu perspectiva acţională şi centrarea pe acţiunea socială 6 .

6 Jepperson, R.L., “Institutions, Institutional Effects, and Institutionalism”, în Powell W.W, DiMaggio, P.J. (eds.) (1991), The New Institutionalism in Organizational Analysis, Chicago and London: The University of Chicago Press, pp. 157-159. Asimilăm ideea

- 16 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

De altfel, pentru un univers de analiză în care acţiunile principale aparţin instituţiilor statului, este greu de găsit o perspectivă individualistă care să permită formularea de ipoteze şi întrebări de cercetare, care să întemeieze instrumentarul ulterior – teme de cercetare, ghiduri de interviu şi să ofere fundamente de prelucrare sau să ofere cadre de interpretare a datelor de cercetare. Ipoteza pe care s-a centrat analiza fenomenului imigraţiei în România a fost următoarea:

Cu cât instituţile publice româneşti se organizează şi funcţionează ca un sistem unitar şi coerent, cu atât mai eficient este gestionat fenomenul imigraţionist în România. Aici, termenul de sistem este folosit cu sensul de ansamblu relativ autonom de instituţii şi relaţii dintre acestea, aflat în interacţiune cu alte sisteme, fiind parte a unui sistem mai larg, la rândul lui subsistem al unui sistem instituţional progresiv mai larg - sistemul instituţiilor publice care se ocupă de imigraţie este parte a sistemului mai larg - statul român - care, la rândul lui, se află în relaţii directe cu state de provenienţă a imigranţilor, cu sisteme suprastatale precum Uniunea Europeană sau cu alte organizaţii internaţionale interguvernamentale.

Fenomenul emigraţiei româneşti, în special migraţia pentru muncă, în condiţii de liberalizare progresivă a domeniului prin ridicarea restricţiilor şi apariţia de posibilităţi multiple de informare cu privire la locul şi tipul de muncă pentru care românii doreau să plece în străinătate, alături de experienţe personale care atestau uşurinţa de deplasare a acestora cu microbuze şi forme de transport în comun publice, private, regulate sau ocazionale, la care se adaugă dificultăţile majore de control al migraţiei pentru muncă odată cu aderarea la Uniunea Europeană ne-au făcut să abandonăm perspectiva instituţionalistă şi să ne plasăm într-o perspectivă mai degrabă liberal- non- statală în formularea ipotezelor de cercetare.

Astfel, după un anumit prag, pare că intervenţia statului român în gestionarea migraţiei pentru muncă tinde, mai degrabă, să împiedice un fenomen natural care are alte reguli şi mecanisme de consumare sau derulare. Important de menţionat aici este libertatea de mişcare între statele Uniunii Europene şi dreptul de liberă şedere pe teritoriile lor, drepturi fundamental garantate de tratatele Uniunii cetăţenilor săi. În acest fel, intervenţia statului român în gestionarea migraţiei devine considerabil mai limitată în ceea ce priveşte ieşirile din ţară, menţinând totuşi controlul asupra intrărilor, în special ale resortisanţilor ţărilor terţe. De asemenea, mobilitatea românilor, în special cea pentru muncă, devine dictată de politicile statului de destinaţie şi piaţa muncii la nivel european, suprastatal.

În această perspectivă am formulat o serie de ipoteze de lucru în baza cărora am derulat interviuri,

cercetarea aplicată şi colectarea de date, cadrul teoretic şi interpetarea datelor de cercetare, până la identificarea de posibile recomandări şi propuneri de politici publice pe care le-au făcut subiecţii

intervievaţi.

1.1.1. Ipoteze de lucru

Teoria – cadrele teoretice ale valurilor migraţioniste formează aria de definire a unor ipoteze de cercetare pentru colectarea şi prelucrarea de informaţie prin intermediul interviului semistructurat.

O minimă experienţă de observaţie şi informare din mass-media cu privire la fenomenul migraţiei

pentru muncă sugerează ipoteze foarte apropiate de o logică liberală. Mai precis, acea logică a raţionalităţii individuale şi a urmăririi interesului personal, ca element al unei ecuaţii în care egoismul şi interesul personal 1 + egoismul şi interesul personal 2 + egoismul şi interesul personal

N = bunăstarea şi fericirea tuturor. Decupând această parte din fenomenul complex al interacţiunilor

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

presupuse de un val de migraţie, interesele personale urmărite de fiecare dintre actorii individuali implicaţi în fenomenul migraţiei pentru muncă şi satisfacerea lor conduce la un Bine comun, la care participă toate categoriile de actori implicaţi în fenomenul social: lucrătorul român care a emigrat temporar şi care a câştigat bani şi, deopotrivă, angajatorul străin care avea nevoie şi a găsit o forţă de muncă, de obicei la un preţ inferior celei de pe piaţa naţională a forţei de muncă.

Dincolo de această relaţie directă angajator-lucrător migrant, mobilitatea circulatorie a forţei muncă în interiorul Uniunii Europene este un fenomen care se realizează prin fluxuri de informaţii şi schimburi în interiorul unor reţele sociale şi economice, grupuri mai largi dintr-un anumit domeniu, instituţii care formulează cerere de forţă de muncă din alte ţări şi indivizi – potenţiali migranţi pentru muncă – posesori de forţă de muncă liberă pe o piaţă a forţei de muncă europene, care se reglează şi echilibrează prin acest raport cerere de forţă de muncă-ofertă de forţă de muncă. Dimensiunea cea mai importantă a unei astfel de logici liberale pentru analiza valurilor de migraţie este însă legată de prezenţa, de fapt, de măsura în care este prezent Statul în derularea acestui fenomen social, economic şi, în egală măsură, cultural.

Experienţa de observaţie, informaţiile din mass-media şi cunoştinţele secundare în raport cu fenomenul imigraţiei par să ne conducă toate spre ideea că valurile de migraţie/emigraţie din ultimii 10 ani nu au fost gestionate de Stat (fie acesta statul român sau statul de destinaţie), altfel decât în tipul de intervenţie specific liberal: reglementare, sancţiune pentru nerespectarea regulilor. Un fel de „stat-paznic de noapte/supraveghetor” al celor patru valuri de migraţie - am putea spune.

Înainte de realizarea şi prelucrarea interviurilor la care au participat experţi ai autorităţilor publice şi ai societăţii civile româneşti, orizontul teoretic de elaborare a ipotezelor de cercetare era accentuat liberal. Aceeaşi cunoaştere limitată, anterioară cercetării, făcuse, totuşi, ca ipotezele de lucru elaborate în cercetarea privind imigraţia în România să fie corect şi la obiect formulate, fiind, în cele din urmă, confirmate.

Astfel, cercetarea a pornit cu 3 ipoteze de lucru influenţate şi de construcţia progresivă a modelului de colectare, analiză şi prelucrare a datelor - de exemplu, monitorizarea mass-media naţionale şi internaţionale a apărut ulterior, ca instrument complementar de culegere a datelor din surse online.

Ipoteza 1. Informaţia despre ofertele de muncă din străinătate generează migraţie pentru muncă. Cu cât este mai prezentă informaţia – oferta de locuri de muncă în străinătate, cu atât este mai mare fluxul de migraţie pentru muncă. Un val de migraţie este determinat de circulaţia informaţiei despre cererea specifică a pieţei forţei de muncă din diferite ţări cu un nivel de salarizare superior celui de pe piaţa muncii din România. Decizia de emigrare pentru muncă este direct dependentă de accesul potenţialului emigrant român la informaţia oferită de surse publice – mass-media, agenţii specializate pe piaţă, informaţie on-line de la ofertantul de slujbe etc. de pe diferite pieţe naţionale ale forţei de muncă din ţări străine, în special, din ţările UE.

Ipoteza 2. Statul nu intervine în mecanismul cerere-ofertă de muncă. Cu cât statul se implică mai puţin şi îşi păstrează rolul de garant al regulilor şi respectării lor, cu atât fenomenul migraţiei răspunde mai eficient unor necesităţi sociale şi economice determinate de corelaţia cerere a pieţei de muncă din ţara de destinaţie-ofertă de forţă de muncă migrantă.

Ipoteza 3. Migraţia pentru muncă produce efecte pozitive pentru economia românească. Cu cât valul de migraţie este mai numeros, cu atât el va avea efecte benefice mai mari pentru România, în termeni de fluxuri financiare, în principal, export de potenţiali şomeri şi remitenţe – bani trimişi în ţară de către lucrătorii români angajaţi în străinătate. Migraţia pentru muncă este pozitivă pentru România pentru că eliberează şomeri de pe piaţa forţei de muncă naţionale, care, având în vedere educaţia gimnazială şi medie, nu păreau că ar fi putut fi absorbiţi facil de economia românească. Mai mult, modelele de comportament social al muncitorilor români emigraţi pentru muncă făceau ca economia românească să absoarbă anual lichidităţi în valoare de mai multe procente din PIB (7- 10%), din care o parte putea deveni chiar capital care să circule în interiorul economiei naţionale.

- 18 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

Ipotezele non-intervenţionismului statal aproape că se impuneau ca evidenţe teoretice, întemeiate pe experienţa social-economică.

Cercetarea de faţă invalidează ipotezele de lucru - situaţie atipică (ca număr de cazuri) în care cercetările invalidează în mod explicit ipotezele, dar perfect legitimă în logica unei cercetări ştiinţifice. Astfel, interviurile realizate, analiza secundară a datelor, utilizarea cercetărilor anterioare făcute în România în domeniul migraţiei au oferit date şi informaţii care sugerează altceva decât credeam sau puteam să considerăm ca posibil adevărat despre valurile de migraţie românească la început, când a fost articulată metodologic cercetarea, în termeni de obiective, scop, instrumente de cercetare. În această logică a neconcordanţei dintre ipotezele de lucru şi rezultatele cercetării se va purta dezbaterea fenomenului emigraţiei româneşti - al migraţiei pentru muncă, în particular. Concluzia privind o vulnerabilitate societală majoră generată de fenomenul migraţiei pentru muncă migraţia medicilor afectează resursa de supravieţuire a societăţii româneşti - nu putea fi anticipată nicicum în ipotezele de lucru, linia de cercetare care a generat-o fiind construită progresiv, prin apariţia cadrului teoretic şi a analizei sociologice asupra migraţiei pentru muncă.

1.1.2. Perspective teoretice ale cercetării

Migraţia creierelor este un fenomen de pierdere de capital uman calificat sau înalt calificat, care fie se află în exces pe piaţa muncii din ţara de origine, fie este atras de condiţii mai bune de salarizare sau infrastructură, nivel de trai din altă ţară, pe care o numim ţară de absorbţie.

Acest proces de migraţie a creierelor în condiţii de flux unidirecţionat dinspre ţări nedezvoltate către ţări mai dezvoltate economic (migraţia creierelor - conceptul în varianta sa pură şi dură, dacă putem să o numim astfel) capătă o conotaţie morală negativă în raport cu alte forme de migraţie a creierelor. În acest sens, literatura de specialitate analizează diferitele aspecte ale fenomenului din perspective felurite, evidenţiindu-se cel puţin trei variante discursiv-explicative:

a) „Surplus de creiere”. Datorită supraproducţiei sau ratei scăzute de utilizare a capitalului uman

calificat sau înalt calificat, unele dintre creiere pot să rămână complet neabsorbite de piaţa muncii sau în surplus din cauza cererii efective/ofertei în exces în ţara de origine, capitalul fiind astfel risipit şi absorbit de o piaţă străină. Acest tip de migraţie este denumit „surplus de creier”, după cum demonstrează cazul Indiei, al Americii Latine, precum şi al multor alte state mai puţin

dezvoltate 7 .

b) „Exportul creierelor”. Migraţia expertizei poate lua forma „exportului de creiere”, realizat de

ţările de origine. Ţările „exportatoare” primesc remiteri permanente/măsuri compensatorii timp de

un număr de ani în schimbul expertizei exportate. Plata se poate întinde pe un număr de ani sub forma remiterii taxelor sau poate fi o taxă de ieşire sub forma unei singure plăţi 8 .

c) „Schimbul de creiere”. Migraţia creierelor se poate manifesta şi ca un schimb de specialişti,

cercetători şi studenţi între ţările mai puţin dezvoltate şi ţările dezvoltate sau între ţările mai puţin dezvoltate însele, în scopul unor beneficii reciproce în termeni de cunoştinţe, expertiză şi pregătire.

7 De exemplu, în ianuarie 1965, în India, erau 75.000 de ingineri şomeri. India produce în fiecare an mai mulţi economişti şi statisticieni decât numărul celor cărora le-ar putea oferi o slujbă. În America Latină, din 600.000 de profesionişti cu pregătire academică doar 25% sunt angajaţi în mod productiv. (Cf. United Nations Economic and Social Council (1971) Outflow of Trained Personnel From Developing to Developed Countries: Report of the Secretary General, with Addendum, 49th Session, New York, 173 p.) În Nigeria, 63% dintre studenţi cu pregătire universitară se califică pentru servicii sociale în condiţiile în care cererea este de maximum 40%. De fapt, problema şomajului persoanelor educate care generează „surplusul de creiere” poate fi întâlnită în multe ţări mai puţin dezvoltate, în special în Columbia, China, India, Iran, Nigeria, Pakistan, Filipine şi Coreea de Sud. Guvernul Indiei:

Ministerul dezvoltarii resurselor umane, Study of Concepts and Causes of Brain Drain - AUN REPORT http://www.education.nic.in/cd50years/z/8T/H3/8TH30101.htm, accesat la 10 decembrie 2010. 8 Gaillard, A. M., Gaillard, J. (1998) International Migration of the Highly Qualified: A Bibliographic and Conceptual Itinerary, Center for Migration Studies, New York, p.25 http://horizon.documentation.ird.fr/exl-doc/pleins_textes/divers11-02/010018671.pdf, accesat la 10 decembrie 2010.

- 19 -

AL PATRULEA VAL. Migraţia creierelor pe ruta România-Occident

O astfel de migraţie poate fi mai corect denumită „schimb de creiere” - un fenomen temporar, în

care pierderea este compensată prin câştigul corespunzător 9 .

Studiile asupra fenomenului arată că există două mari rute internaţionale ale migraţiei creierelor:

Sud-Nord: ruta care aduce forţă de muncă înalt calificată din America Latină spre America de Nord; ruta pe care migrează creiere din Africa pe sub-rutele Africa-Europa şi Africa-America de Nord. Est-Vest:

(

1