UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAM DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
Lect.Univ.Dr. ANDREEA N. DRAGOMIR

STUDENT:
PĂMĂRAC MARIA

SIBIU
2023

1
 SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAM DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FENOMENUL MIGRAȚIONIST ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ .
COMBATEREA MIGRAȚIEI ILEGALE

Coordonator ştiinţific:
Lect.Univ.Dr. ANDREEA N. DRAGOMIR

Absolvent:
Pămărac Maria

SIBIU
2023

2
 FENOMENUL MIGRAȚIONIST ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ .

COMBATEREA MIGRAȚIEI ILEGALE

Motto:

„Migrația este la fel de firească precum respiratul,

mâncatul sau somnul. Migrația face parte din viață și din natură.„

Gael Garcia Bernal

3
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................... 5
Capitolul 1 Fenomenul migraționist în Uniunea Europeană ............................................. 8
1.1. Noțiuni generale . Marile mișcări migraționiste în Europa ................................................... 8

1.2. Cauzele migrației ..................................................................................................................... 11

1.3. Provocările migraţiei ............................................................................................................... 14

Capitolul 2 Migrația ilegală în spațiul Uniunii Europene ............................................... 20

2.1. Traficul ilegal de migranți ....................................................................................................... 20

2.2. Rutele de migrație ilegală și măsurile adoptate de Uniunea Europeană ............................ 21

2.3. Efectele migrației ilegale .......................................................................................................... 28

2.4. Criza migranților de la granița Uniunii Europene cu Belarus ............................................. 33

Capitolul 3 Răspunsul U.E. la provocarea valului de refugiați și a traficului ilegal de

migranți ................................................................................................................................... 40
3.1. Instituții și instrumente ale U.E. pentru controlul migrației ............................................... 40

2. Agenția Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă (FRONTEX) ......................... 42

Îmbunătățirea controalelor la frontierele externe .................................................................... 42
3. Sistemul European de Supraveghere a Frontierei – EUROSUR ........................................ 43
4. „Pachetul privind facilitarea” cuprinde : ............................................................................. 43
5. Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020) .............. 44
6. Strategia privind returnarea voluntară și reintegrarea ....................................................... 44
7. Lupta împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți ................................................ 46
3.2. Operațiuni ale U.E. pentru combaterea traficului ilegal de migranți ................................. 50

3.3. Politica Uniunii Europene în domeniul migrației ................................................................. 51

4
FENOMENUL MIGRAȚIONIST ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ .
COMBATEREA MIGRAȚIEI ILEGALE

Introducere

Este firesc și normal ca omul, umanitatea, să se stabilească în mediul care care îi

oferă cele mai bune condiții, fapt care nu ar trebui să nască nicio controversă sau
discuție. Nu ne poate mira faptul că acum 1,8 milioane de ani în căutare de condiții de
supraviețuire mai bune, starmoșul și ancestorul nostru comun Homo Erectus migra din
Africa înspre Eurasia. Constatăm astfel că migrația nu este vreo ,,vrăjitorie,, sau un
fenomen întâmplător.
Nu este de dorit ca migrația să ajungă din nou un fenomen care naște teamă.
De multe ori migranții nu sunt primiți așa cum trebuie, fapt pentru care
este absolut esențial să nu ignorăm efectele acestui fenomen, altfel riscând ca istoria să
se repete.
Globalizarea societății actuale umane este rezultatul a nenumărate migrații. De la
începuturile vieții sociale a omenirii, omul nu a cunoscut altceva decât migrația, astfel
de mișcări, au fost factori esențiali în formarea omenirii. Toate aceste fenomene
migraționiste au dat naștere la toată diversitatea culturală astfel că nu ar mai trebui să
conteze etnia, cetățenia, culoarea pielii sau limba vorbită.
Acest vis din păcate nu este încă realitate dar se poate realiza dacă înțelegem cu
celeritate, avantajele migrației, dar și dezavantajele ei inerente.
Omenirea, factorii decidenți în materie de migrație s-ar putea întreba multe.
Devine relevant să ne întrebăm, care sunt factorii care ne afectează din punct de
vedere material, moral și psihic percepția despre migrație? Concluzionăm în final dacă
luăm în calcul acești factori ,dacă ,,cântărim,, atent toate avantajele, cum ar trebui să ne
raportăm, de fapt, la mișcările de mase umane, la migrație, ca fenomen global de masă?
Orice dialog, dezbatere privată sau publică, la nivel de jos sau la îndemâna
autorităților pe această temă, ar trebui să ia în calcul mai multe puncte de vedere, idei
noi, mesaje primite prin intermediul ,,păturilor sociale,,.
5
 “Atunci când vorbim despre avantajele și dezavantajele migrației, este important
să abordăm atât migrația la nivel de individ, cât și la nivel de stat.”1
Nu numai argumentele de ordin profesional ne pot face să realizăm că migrația
și integrarea sunt foarte relevante în Uniunea Europeană.
Având avantajul experiențele anterioare, putem discuta de o integrare a acestor străinii,
migranții, doar dacă aceștia sunt gata și consimt , mai devreme sau mai târziu să facă
pasul pentru a se integra în țara adoptivă. Cunoașterea limbii vorbite la nivel
conversațional, este un avantaj definitoriu pentru un migrant și constituie factorul
determinant de te integrare în societatea locală.
Chiar și în condițile enumerate mai sus, cu greu se poate discuta de o integrare
completă. Bagaj de experiențe și obiceiuri culturale cu care orice migrant vine, face parte
din personalitatea sa și din felul său de a fi, din modul în care a fost influențat caracterial
și ca formare umană a individului, în țara sau zona de baștină.
Părerile despre fenomenul migraționist ale specialiștilor și ale societății civile
sunt diferite. Se vehiculează ideea că fenomenul migrației aduce un aport societății
umane, iar alții care simt nevoie de exprimare în cercurile mai puțin avizate, îl văd ca
pe un motiv de disensiuni.
Față de țările de tranzit, cei din țările de destinație văd migrația ca pe un
declanșator de conflicte, ceee ce este straniu, în loc să fie percepută ca o modalitate de
îmbogățire culturală, socială, genetică, materială....uneori cu efecte pozitive pe termen
lung.
Dealungul timpului , migrația a dat naștere la abuzuri, datorită lipsei de
consecvență în găsirea punctelor comune de armonizare din partea ambelor părți
implicate, respectiv localnici și migranți, deși migrația are puterea de a ne învăța multe
și de a ne permite să ne dezvoltăm în armonie. Nu de puține ori au avut loc dezbateri și
conflicte nedorite localnici ( populația indigenă ) și migranți ( populații straine de zonă).
Este îmbucurător fapptul că majoritatea acestor aspecte negative au, totuși, doar efecte
trecătoare.

1
Asya Markova, filozof și expert în probleme de migrație.
https://www.goethe.de - Institutul Goethe, „Migrația - un avantaj, nu o povară„ pagină accesată la
06.02.2022
6
 În primă fază în țările de destinație, migrația pune, fără doar și poate, unele
probleme, cum ar fi alocarea fondurilor necesare pentru integrarea persoanelor nou
sosite în sistemul de educație, asigurarea măsurilor sociale privind sănătatea, găsirea
soluțiilor financiare pentru beneficii sociale, nevoia de autoîntreținere fiind un factor de
satisfacere a necesităților primare ale individului. Constatăm astfel că există motive
pentru care migația, migranții, nu se bucură de un renume prea bun.
Autoritățile statale și europene și în acest domeniu au elaborat modele de
predicție, bazate pe studii obiective, care arată cum ne putem “recupera investiția” în
viitor.
Necesitatea de schimbare în societatea gazdă ar constituii un alt dezavantaj, în
sensul că și localnicii, populația din zona de destinație, trebuie, este nevoită să își
schimbe atitudinea și obiceiurile ,,împământenite,, pentru o conviețuire bună și pentru
un nivel de asimilare al străinilor cât mai complex și rapid.
Contrar miturilor care circulau până acum, în urma dezvoltării numeroase studii
sociale, ca migrația migrația este într-adevăr un mijloc de dezvoltare reciprocă pe termen
lung, ceea ce infirmă miturile conspiraționiste și discuțiile populiste.
Ca și avantaje întotdeauna societățile adoptive care au primit migranți, au
beneficiat de un imbold nou, un ,,suflu,, proaspăt fiind mai bogate în diversitatea
culturală.
În multe state europene cu o populație deseori îmbătrânită, există deasemenea și
avantajul forței de muncă, prin faptul că noii cetățeni sau pur și simplu tinerii, pot aduce
o contribuție însemnată la prosperitatea populației din țara adoptivă.
Am enumerat așadar numai câteva din avantajele pe termen scurt , mediu sau
lung, pe care le aduce migrația, țărilor de destinație, societăților de incluziune,
sistemelor financiare, fondului genetic, forțelor de muncă.2

2
https://www.goethe.de - Prof. Dr. Anselm Böhmer, cercetător pe teme de educație și migrațiune,
pagină accesată la 18.12.2021
7
Capitolul 1 Fenomenul migraționist în Uniunea Europeană

1.1. Noțiuni generale . Marile mișcări migraționiste în Europa

Migrația, ca fenomen care a marcat istoria omenirii însoțind evoluția acesteia în

permanență, a suscitat un interes maxim atât din partea analiștilor și teoreticienilor
diverselor discipline, cât și din partea practicienilor și specialiștilor, având în vedere
implicațiile asupra tuturor aspectelor vieții cotidiene.
Analiza fenomenului migrației legale și ilegale prin prisma politicilor publice
adoptate, conduce inevitabil la posibilitatea creării și stabilirii unor matrici funcționale
care, odată aplicate, pot contribui la asigurarea unui management eficient si efetiv al
fenomenului migraționist.3
În termeni definitorii, migrația este înțeleasă ca fiind deplasarea în masă a unor
populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici
sau naturali.
Migrația persoanelor este un fenomen prin care oamenii se mută dintr-o regiune
în alta, cu scopul de a trăi temporar sau permanent într-o zonă nouă. Cea mai comună
formă de migrare are loc atunci când indivizii se mută dintr-o zonă în alta în aceeași
țară. O persoană poate alege să migreze singură sau ca parte a unei unități mai mari, care
în majoritatea cazurilor include un grup de persoane înrudite.
Experții în migrație nu consideră că mișcările comunităților nomade sunt
migrații, deoarece ele apar numai în anumite sezoane.
Migrația se poate întâmpla din mai multe motive, cum ar fi persoanele care fug
din regiunile sfâșiate de război sau care caută oportunități economice mai bune.
Datorită naturii diferite a migrației, s-au elaborat anumiți termeni pentru a descrie
diferitele tipuri de migranți, cum ar fi refugiații, persoanele strămutate și solicitanții de
azil.

3
Vasile Adrian Cămărășan – „Migrație și politici europene„ – editura C.A. Publishing, Cluj Napoca,
2013 p.19

8
 Migrația a devenit mai răspândită în secolul XX datorită îmbunătățirii sistemelor
de transport din întreaga lume. Unele evenimente au contribuit, de asemenea, la valurile
masive de migrație întâlnite în aceste secole.4
Unul dintre factorii care au contribuit la migrația semnificativă a fost
industrializarea. Dezvoltarea tehnologiilor industriale a însemnat că locurile de muncă
erau mai concentrate în unele regiuni ale lumii decât în alte țări, ceea ce a reprezentat
un factor major de atracție pentru migranți.
În timpul secolului XX, au fost înregistrate îmbunătățiri masive în industria
transporturilor, care au contribuit și la migrația în masă.
Una dintre cauzele semnificative ale migrației în timpul secolului XX a fost
conflictul.
Primul și al doilea război mondial au fost două dintre evenimentele definitorii ale
secolului XX, deoarece acestea au afectat viețile a milioane de oameni. Una dintre
comunitățile care au migrat ca urmare a primului război mondial a fost comunitatea
musulmană care trăiește în regiunea balcanică. O parte semnificativă a populației
musulmane a părăsit zona balcanică și sa stabilit în Turcia. În schimb, comunitățile
creștine s-au mutat din Turcia în regiunea balcanică. Comunitatea armeană a fugit și din
Turcia din cauza opresiunii constante a Imperiului Otoman. Un alt război care a
contribuit la migrarea unei mari părți a populației a fost Războiul Civil din Rusia.
Războiul a fost unul dintre cele mai sângeroase din istoria Rusiei, deoarece a dus la
moartea a aproape 8 milioane de persoane, potrivit unor estimări. Pentru a scăpa de
vărsarea de sânge, peste 3.000.000 de oameni au fugit din Rusia. Unele dintre
comunitățile care au părăsit națiunea erau polonezii, rușii și germanii. În timpul celui
de-al doilea război mondial, un număr mare de evrei au fugit din Europa pentru a evita
persecuția nazistă.
După încheierea celui de-al doilea război mondial, națiunile victorioase au
semnat Acordul de la Potsdam5, care a dus la una dintre cele mai mari migrații

4
https:// ro.history-hub.com – ,,Cele mai mari migratii umane din secolul al xx lea,, pagină accesată la
02.01.2022
5
Acordul de la Potsdam sau Proclamația de la Potsdam a fost un acord asupra politicii de ocupație și
reconstucție a Germaniei și a altor națiuni după încheierea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial
în Europa.
9
înregistrate vreodată în interiorul frontierelor Europei, deoarece au fost implicați peste
20 de milioane de persoane.
Una dintre comunitățile afectate în mod semnificativ a fost germanii care trăiesc
în Europa de Est. Estimările indică faptul că mai mult de 16.000.000 de germani au fost
forțați să se mute din țările din Europa de Est și din Europa Centrală înapoi în casa lor
natală din Germania.
Unul dintre efectele celui de-al doilea război mondial a fost eliberrarea unor
națiuni colonizate, care și-au recăpătat independența. Multe persoane colonizatoare au
decis să se repatrieze în zonele și țările de origine.
În toată istoria omenirii, migrația și mișcările de populații, au reprezentat o
realitate permanentă. Așa s-a ajuns la destramarea lumii și civilizațiilor antice,odata cu
secolul IV, probabil cele mai cunoscute și care au dus la construirea civilizației
medievale.
Desigur și Europa secolului al XX-lea a cunoscut o permanentă mișcare de
populații, cu cauze și urmări diverse. Chiar și în timpurile moderne, actuale migrațiile
sunt însă omniprezente.
Fenomenul și realitatea migrațională se va păstra, desigur, și în secolul al XXI-
lea. În cercurile de specialiști se discută discută din ce în ce mai des, mai sincer și mai
profund despre problemele fluxurilor de populații. Profesioniștii în domeniul științelor
sociale, jurnaliști și politicieni iau în ,,colimator,, tot mai des subiectul legat de
fenomenele de integrare a migranților.
Întrepătrunderea și interdependența culturilor, aportul permanent al diasporei,
adică tot ceea ce urmează mișcărilor, voluntare sau impuse, ale bărbaților, femeilor și
copiilor în afara frontierelor statelor sau în interiorul acestora, constituie o urmare
inamovabilă a fenomenului de migrație a populațiilor.6
Dezvoltarea inegală a regiunilor lumii, în general, și a unei părți a continentului
european , în special, sunt principalele cauze care determină mișcarea populației spre
acele zone, unde condițiile de viață și mediul pentru o dezvoltare economică și socială
sustenabilă sunt mai propice.

6
Ecaterina Stănescu -,,Istoria secolului al XX-lea și educația pentru cetățenie democratică„
Edit. Educația 2000, București 2006, p.11,12
10
 Din perspectivă istorică, fenomenul migraționist, este prezent între factorii cu
rezonanță în evoluția societății încă din cele mai vechi timpuri. Fie că era vorba de
colonizare, cucerire sau pur și simplu mobilitate, toate aceste fenomene au avut ca
finalitate nu doar prosperitatea economică, ci și remarcabile transformări sociale și
culturale.7

1.2. Cauzele migrației

Pornind de la ideea de demografie, de la securitate și drepturile omului, la sărăcie

și schimbări climatice, fenomenul de migrațea are cauze și urmări multiple.
A. Factorii de presiune și de atracție
Motivul pentru care persoanele își părăsesc țara, zona de baștină este determinat
de anumiți factori de presiune. Constatăm trei tipuri de factori majori de presiune și de
atracție.
1. Factori socio-politici
Există o multitudine de factori socio-politici, care au fost identificați în
majoritatea zonelor și țărilor de proveniență a migranților. Astfel că persecuția pe
motivul apartenenței la o anumită rasă, religie ,etnie, culoare politică sau cultură poate
determina oamenii să-și părăsească țara.
Războiul, conflictul armat civil sau internațional, au cinsttuit mereu un factor
major, așa cum și conflictele interetnice sau persecuția din partea guvernului local, pot
fi motive serioase socio-politice , care duc la migrație în masă.
Acești migranți, fug de conflicte armate, de încălcări ale drepturilor omului sau
de persecuții sunt de obicei refugiați umanitari, făcând mereu obiectul de studiu al
științelor sociale. De obicei aceștia aleg să migreze acolo unde țările au abordări mai
liberale față de migranții umanitari, iar acesta este un motiv de bază în alegerea
destinației. Uzual vor alege cea mai apropiată țară sigură care acceptă solicitanți de azil.
Luăm ca exemplu Siria, țară devastată de război, urmată de Afganistan și de

7
Vasile Adrian Cămărășan – „Migrație și politici europene„ – editura C.A. Publishing, Cluj Napoca
2013 p.20,21

11
Irak, state de unde persoanele fug în Europa din cauza conflictelor, a terorii și a
persecuțiilor din țara de origine. Au fost înregistrate peste 295 800 de solicitări de azil
cărora li s-a acordat protecție în UE, iar peste 25% proveneau din Siria.
2. Factori demografici și economici
Atunci când își face o strategie de viață, individul prevede chiar și deplasările
pentru muncă în străinătate, activitate cu efecte majore asupra familiei / gospodăriei.
La nivel național are loc o evidențiere a costurilor sociale ale fenomenului care
capătă amploare tot mai mare. Mirajul unui salar considerabil mai bun, condiții sociale
și de dezvoltare superioare, constituie elemente definitorii în luarea deciziei de migrare.
Interesul, adică schimbarea statutului social al persoanelor migrante.
Ca urmare statutul social al persoanelor migrante se schimbă, de aceea interesul
manifestat pentru acest fenomen are la bază faptul că, în cea mai mare parte a cazurilor,
o mobilitate este însoțită sau generează o mobilitate socială, o schimbare de statut, o
modificare a modului în care individul, familia, este percepută de semenii ei.
Atuncicând hotărăsc să migreze care indivizii umani în calitate de actori sociali
conștienți și raționali țin seama de anumiți factorii determinanți acționează asupra
persoanelor umane ca niște elemente structurale. Migrația externă determină în jurul său
un set larg de fenomene macrosociale care influențează posibilitatea de a migra.8
Elementele de schimbare demografică influențează și determină modul în care
se produce deplasarea și migrația populației.
Politicile de migrație în țările de destinație dai și în țările de origine, sunt
determinate de creșterea sau scăderea populației.
Devin factori importanți cu rol decisiv, gradul de îmbătrânire sau ponderea mare
a tinerilor, elemente care influențează creșterea economică a statelor și oportunitățile
locale sau destinative de ocupare a forței de muncă.
Fiabilitatea economică a unui stat, șomajul, corelate cu standardele de muncă sunt
legate interdisciplinar cu migrația demografică și economică, cu starea generală de
dezvoltare economică a unei țări.

8
Daniela Petronela Feraru – „Costuri sociale ale migrației externe din România„ Edit. Lumen, Iași 2019
p.7,8
12
 Posibilitatea de reemigrare în state mai dezvoltate crește dacă condițiile
economice nu sunt favorabile și riscă încă să se deterioreze, persoanele plecând în țări
cu o situație economică mai bună.
Organizația Internaționale a Muncii a ONU, a constatat că aproximativ 164 de
milioane persoane migrante la nivel mondial în 2017, au plecat pentru a se angaja,
reprezentând, aproape două treimi din masa migranților internaționali.

Distribuire pe procente a migranților pentru angajare.

Țări cu venituri Țări cu venituri Țări cu venituri Țări cu venituri
ridicate medii superioare medii inferioare reduse.
70 % , 18,6 % 10,1 % 3,4 %

3. Factori de mediu
Inundațiile, uraganele și cutremurele, dezastrele naturale, au determinat migrația
în masă a factorului social uman, atat în interiorulțării de origine, cât și în afara
granițelor.
Se preconizează că schimbările climatice și de mediul vor sta la baza migrației
unui număr mai mare de persoane, din cauza fenomenelor meteo extreme și manifestate
cu violență, prezente pe toată suprafața terestră, cu precădere în ultimii 10 ani.
Conform statisticilor prezentate de Organizația Internațională pentru Migrație9,
se constituie o dificultate în estimarea exactă a celor care migrează pe motive de mediu,
la nivelul întregii planete.
Factori precum creșterea demografică, sărăcia, guvernarea, securitatea umană și
conflictele, se întrepătrund cu cei de mediu, defalcarea pe motivație fiind dificilă.
Se estimează ca până în anul 2050, aproximativ un număr de emigranți stabilit
între 25 de milioane și 1 miliard pe an, se vor deplasa în anumite direcții pe glob.
Dealungul anilor, autoritățile competente, factorii decisivi de specialitate, au
constatat că gestionarea eficientă a migrației, trebuie făcută așsa cum prevăd priorițățile

9
A fost fondată în 1951 ca un răspuns la fenomenul emigrarii care a avut loc în Europa de Est după al
doilea război mondial.
13
U.E. , pentru a soluționa situația tot mai complexă a solicitanților de azil și pentru a
proteja frontierele externe.
În acest sens, Comisia a propus un nou Pact privind migrația și azilul 10
, care
stabilește proceduri mai bune și mai rapide de procesare și control în cadrul sistemului
de azil și migrație al UE.
Se propagă în acest mod o revizuire accentuată a Regulamentului Dublin, care
stabilește în mod coerent și obiectiv, țara care este responsabilă de prelucrarea fiecărei
cereri de azil.11

1.3. Provocările migraţiei

Provocările generate de manifestarea fenomenului migrator sunt complexe și se

pot reflecta în plan social, economic, politic și de securitate.
Una din provocările în plan social o reprezintă promovarea unor idei sau curente
subversive, extremiste, a unor ideologii sau concepte religioase care instigă la încălcarea
cadrului legal.
Este posibilă atragerea populației autohtone în activități infracționale (motivată
și de un nivel de trai scăzut) ceea ce determină amplificarea criminalității organizate, în
special în zonele din proximitatea frontierei.
Intensificarea utilizării mediului virtual pentru propagarea unor idei extremiste
sau acțiuni false poate determina autoradicalizarea, considerată primul pas către acțiunea
propriu-zisă – „real-life action”.
Riscurile de radicalizare a unora dintre migranți pot fi generate de dezvoltarea
frustrărilor provocate de neîmplinirea unor așteptări în țara țintă, sau ca urmare a
interacțiunii cu persoane deja radicalizate sau extremiste.
Nu este exclusă nici răspândirea unor boli contagioase atipice (originare din
spațiile de proveniență ale migranților).

10
Stabilește proceduri îmbunătățite și mai rapide în cadrul sistemului de azil și migrație și asigură
echilibrul între principiile partajării echitabile a responsabilității și solidarității.
11
https:// www.europarl.europa.eu – ,, Cauzele migrației – de ce migrează oamenii?,, pagină accesată
la 29.12.2021

14
 Amenințările din plan economic sunt corelate cu cele din plan politic. Cheltuielile
pentru gestionarea crizei refugiaților, în statele afectate de fluxuri masive de migrație,
au grevat bugetele acestor țări. Durata transporturilor de mărfuri a crescut, ca urmare a
măsurilor impuse la nivel european în contextul manifestării fluxurilor migratoare.
În plan economic, prezența migranților pe teritoriul țărilor destinatare și munca
„la negru” (considerată mână de lucru ieftină) prestată de aceștia determină creșterea
ratei șomajului și scăderea nivelului de trai în rândul populației autohtone.
Din punct de vedere al securității, fenomenul migrator poate duce la exploatarea
canalelor de migrație ilegală și infiltrarea pe teritoriul european a unor membri ai
grupărilor teroriste și a adepților unor ideologii extremist-teroriste care promovează idei
sau curente subversive, extremiste, instigând la încălcarea cadrului legal. Se pot produce
violențe la adresa autorităților (locale sau naționale) și între migranții aflați în centrele
de cazare din statele de tranzit și de destinație; exemplificative sunt violențele
înregistrate la granița greco-macedoneană, în momentul adoptării deciziei de a închide
frontiera macedoneană, pentru stoparea fluxului de migrație pe ruta balcanică.
Adoptarea unei politici de tolerare a migranților ilegali poate provoca statelor
„adoptive” grave probleme sociale interne, ce pot ajunge, în cazuri extreme, la revolte
sociale, xenofobie sau segregări etnice; vorbim despre creșterea nemulțumirilor
populației față de migranți, care încep să facă o concurență considerată neloială
lucrătorilor autohtoni pe piața locală a muncii. De asemenea, trebuie avută în vedere
implicarea migranților, alături de membrii unor grupări infracționale, în alte activități
ilicite, precum evaziunea fiscală – prin crearea de firme fantomă -, traficul cu droguri și
munca la negru.
Propaganda promovată de diverse ideologii radicale sau teroriste poate incita la
acte violente împotriva obiectivelor unor state occidentale, în special cele implicate
militar în zonele de origine a migranților sau în alte areale.
Intensificarea fluxului de migranți și refugiați care încearcă să pătrundă în spațiul
comunitar european a condus la creșterea semnificativă a presiunii, atât din punct de
vedere administrativ, cât și financiar, asupra tuturor țărilor tranzitate și, în același timp,
s-a constituit într-o amenințare la adresa climatului de securitate și stabilitate a acestui
spațiu.

15
 Numărul mare al migranților și refugiaților aflați la frontiera externă a UE
menține active și chiar amplifică activitățile infracționale pe linia migrației ilegale
derulate de rețelele de criminalitate organizată transfrontalieră, atrase de posibilitatea
obținerii, cu riscuri relativ mici, a unui profit substanțial imediat.
Conform raportului întocmit în comun de Europol12 și Interpol13, intitulat
„Migrant Smuggling Networks” (publicat în luna mai 2016), o mare parte din migranții
ilegali aflați pe teritoriul UE au fost transportați de membri ai rețelelor de migrație
ilegală.
În anul 2015, fondurile obținute de aceste structuri infracționale în schimbul
„serviciilor prestate” de transport ilegal de persoane au fost estimate la o valoare
aproximativă situată între 5 și 6 miliarde de euro.
În pofida politicilor adoptate de autorități, modus-ul operandi al rețelelor de
migrație ilegală demonstrează un grad ridicat de profesionalizare, asigurând migranților,
contra cost și în mod organizat, accesul în state vest-europene. Pentru asigurarea cu
succes a activităților criminogene, aceștia și-au creat nuclee de sprijin pe rutele de tranzit
utilizate de migranți.14
Rețelele de trafic de migranți s-au dovedit flexibile și rezistente, adaptându-se la
acțiunile de aplicare a legii prin schimbarea rapidă a rutelor folosite pentru introducerea
ilegală de migranți în UE. Aceste rute se diversifică și se schimbă în mod constant.
Mai mult decât oricând, autoritățile de aplicare a legii trebuie să se bazeze pe
conștientizarea situației și pe o imagine de informații actualizată în timp real, care poate
fi furnizată doar prin partajarea eficientă a informațiilor.
Acțiunile organismelor UE vizează atât adaptarea cadrului normativ comunitar
privind azilul, în scopul detensionării situației migranților și refugiaților aflați pe
teritoriile țărilor membre, cât și instituționalizarea eforturilor de securizare a frontierelor
externe ale UE.

12
Europol este o organizație de combatere a criminalității la nivel european, având sediul la Haga
(Olanda). Această organizație, trebuie să preia sarcinile poliției naționale din fiecare stat al Europei, în
caz că activitatea criminală, depășește limita granițelor naționale.
13
Interpol este o organizație internațională de cooperare a forțelor de poliție. Creată în 1923, organizația
numără 194 de state membre.
14
https:// www.europol.europa.eu - Raportul Europol-Interpol privind rețelele de trafic ilegal de
migranți.
16
 O lipsă de coordonare între state și instituții care ar trebui să asigure soluții
consensuale, la nivelul UE, la provocarea generată de fenomenul migrației ilegale, poate
perpetua problemele de securitate regională cu implicații și în plan național.
În plus, situația cu care se confruntă țările de tranzit excede posibilităților acestora
de gestionare optimă a situației, astfel, principala lor preocupare constă în evitarea
transformării regiunii într-un spațiu de blocare a migranților și refugiaților pe termen
nedefinit.
Se constată astfel adoptarea, uneori unilaterală, a unor decizii menite să asigure
un control al fluxului de migranți, existând riscul ca, în căutarea de alternative pentru a
ieși din impasul momentan, cauzat de restricțiile impuse pe ruta balcanică, o parte dintre
aceștia să aleagă ca variantă tranzitarea teritoriului țării noastre, inclusiv prin apelarea
la „serviciile” rețelelor de criminalitate organizată.
O consecință a închiderii rutei balcanice o reprezintă creșterea numărului de
cereri de azil depuse de migranți, chiar și în statele considerate a fi de tranzit. Aceasta
este considerată drept o modalitate prin care migranții intră într-o stare de legalitate, care
să le permită apoi continuarea călătoriei către destinația reală vizată.
Legătura dintre schimbările demografice și politicile privind migrația, inclusiv
migrația persoanelor înalt calificate, va reprezenta o problematică importantă în viitorul
apropiat. Este de așteptat ca unele state membre să prefere migrația specialiștilor și să
elaboreze reglementări și proceduri care să o faciliteze. Însă, așa cum remarca Marc
Verwilghen (2004), ministrul belgian al cooperării pentru dezvoltare, Uniunea
Europeană va trebui să identifice, în același timp, și soluțiile pentru a limita efectele
negative produse de „exodul creierelor” asupra dezvoltării statelor de origine.15
„Fenomenul migrației influențează atât relațiile fizice, cât si cele emoționale
intre membrii familiei. In mod evident, mobilitatea părinților produce o redistribuire a
raporturilor copii – părinți, si in mod cert dezechilibre in comportamentul ulterior al
copiilor. Aceste dezechilibre , într-un context necontrolat, pot produce multiple forme
de manifestare comportamentală.„16

15
Carmen Tudorache – „Evoluția fenomenului migrației în Europa„ edit. A.S.E., București p. 97
16
Loredana Florentina Cătărău – Descriere a lucrării „Evaluarea impactului migrației părinților, asupra
comportamentului infracțional al copiilor rămași acasă„ . editura LUMEN, Iași 2020
17
 Organizaţiile criminale constituite pe teritoriul unei ţări îşi formează, de regulă,
legături cu grupări din alte ţări, dispuse într-o anumită zonă geografică, îşi
internaţionalizează acţiunile criminale după anumite strategii bine conturate.
Membrii organizaţiilor criminale dispun de mari sume de bani şi de relaţii în
multe sfere ale societăţii. Crima organizată în multe state constituie „cancerul” perfect
care vlăguieşte puterea societăţii, ameninţă integritatea guvernelor, determină creşterea
taxelor ce se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează siguranţa cetăţenilor, agenţilor
economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banului, sindicatele au o puternică
influenţă politică şi economică prin infiltrarea în diferite afaceri legale.
Prejudiciile imense pe care le implică săvârşirea unei infracţiuni, pierderi de vieţi
omeneşti, de bunuri, cheltuieli pentru organizarea descoperirii şi tragerii la răspundere,
pentru executarea pedepselor de către cei vinovaţi şi pentru reintegrarea lor socială, dar
şi redusa eficienţă a acestor măsuri prin introducerea într-un mod viciat în afara
controlului şi influenţei autorităţilor.17
Migraţia clandestină este un fenomen de proporţii mult prea mari ca să scape
atenţiei şi controlului organizaţiilor mafiote, începând de la recrutarea candidaţilor,
pregătirea traseelor şi a mijloacelor de transport. Migraţia ilegală, de multe ori, însoţeşte
traficul cu fiinţe umane. Amploarea traficului cu fiinţe umane în scopul obţinerii de mari
profituri deschide şi o problemă juridică, ce preocupă, în prezent, organismele
internaţionale.
Organizaţiile criminale care se ocupă de zona migraţiei ilegale operează cu sume
mari de bani, sumele obţinute din acest gen de activitate ilicită fiind însemnate, ce
permite membrilor acestor organizaţii criminale lux şi opulenţă.
Modalităţile de bază ale migraţiei implică, în principal, abuzul de facilităţi ilegale
a frontierei, tranzitul neautorizat, procurarea, întocmirea şi folosirea documentelor
falsificate, abuzul de documente vamale, oferirea de sfaturi şi mijloace pentru a face
cereri false către autorităţi, asigurarea transportului, îmbarcării şi debarcării în porturi,
angajarea ilegală în muncă.

Anghel Stoica - „Migrația ilegală la confluența cu traficul de persoane„ Edit. Pro Universitaria,
17

București 2014, p.15

18
 Cauzele dintre cele mai diverse şi complexe fac ca mişcările de populaţie să
capete în prezent o amploare fără precedent. Migranţii, din nevoia disperată de a
supravieţui, mai recurg şi la serviciile unor reţele de traficanţi de migranţi, de data
aceasta migraţia devenind ilegală. Grupările criminale au preluat controlul acestui
fenomen, profitând de disperarea în care se află persoanele care doresc să migreze în
căutarea unui trai mai bun.18

18
Anghel Stoica - „Migrația ilegală la confluența cu traficul de persoane„ - Edit. Pro Universitaria,
București 2014, pag. 17,18
19
Capitolul 2 Migrația ilegală în spațiul Uniunii Europene

2.1. Traficul ilegal de migranți

Contrabanda de migranți este o activitate criminală globală dinamică. Sărăcia,

instabilitatea socială și politică, precum și disponibilitatea limitată a rutelor legale de
migrație, împing oamenii către rețelele criminale pentru a le facilita intrarea, tranzitul
sau șederea neautorizată în UE.
Călătoria către UE poate fi extrem de periculoasă, iar traficanții îi expun frecvent
pe migranți atât la riscuri care pun viața în pericol, cât și la violență. Pierderea de vieți
omenești în Marea Mediterană demonstrează necesitatea unui răspuns ferm și urgent din
partea UE.
Traficul ilegal de migranți pe mare este una dintre cele mai periculoase forme de
contrabandă de migranți și necesită adesea asistență umanitară serioasă. Pentru a salva
viețile celor aflați în primejdie pe mare, paza de coastă și serviciile navale ale țărilor UE
depun eforturi majore cu asistența Agenției Europene pentru Paza de Frontieră și de
Coastă (FRONTEX) .
Majoritatea migranților ilegali intră inițial în mod legal în UE cu vize de scurtă
ședere, dar rămân în UE din motive economice odată ce viza le-a expirat.
Gestionarea eficientă și credibilă a frontierelor externe este esențială. UE a
dezvoltat o strategie integrată de gestionare a frontierelor, care urmărește să mențină un
nivel ridicat de securitate prin utilizarea tehnologiei informației cum ar fi sistemul de
informații privind vizele și caracteristicile biometrice (de ex. amprente) pentru
identificare.
Migrația ilegală este o formă de manifestare a criminalității organizate care, din
cauza amplorii înregistrate și a modului perfecționat de derulare, are consecințe directe
asupra situației economice, sociale și de securitate din statele de tranzit ale migranților
sau refugiaților și din cele de destinație. În contextul actual, este importantă clarificarea
diferenței între termenii de „refugiat19 ” și „migrant20 ”.

19
Persoană care s-a retras spre a se adăposti și spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii.
20
Persoană care alege să se mute, în principal pentru a-și îmbunătăți viața prin găsirea unui loc de muncă
în străinătate sau în unele cazuri pentru educație, reunificarea familiei sau alte motive.
20
2.2. Rutele de migrație ilegală și măsurile adoptate de Uniunea Europeană

În contextul internaţional prezent, România – o ţară sud-est europeană, situată la

confluenţa drumurilor ce unesc estul şi vestul continentului, şi sudul Asiei de Europa de
Nord şi de Vest – este inclusă în ,,Ruta balcanică” a imigrării ilegale, fapt ce influenţează
toate domeniile importante de activitate ale societăţii, inclusiv securitatea statului şi a
cetăţenilor săi.
Una dintre problemele majore ale ultimei decade, la nivel naţional şi
internaţional, este traficul de persoane care are adesea legături cu imigrarea ilegală, şi
este în creştere constantă.
Traficul de persoane este un delict grav care încalcă drepturile omului, cu grave
consecinţe economice şi sociale, din cauza obscurităţii, mobilităţii şi scopurilor acestui
fenomen.
Poziția geografică a României la frontiera externă a Uniunii Europene şi pe cele
două axe principale ale migraţiei mondiale (est-vest şi sud-nord), permeabilitatea
frontierelor faţă de trecerile ilegale, criza economică prelungită, dezvoltarea economiei
subterane, lipsa unei protecţii sociale adecvate şi amplificarea corupţiei reprezintă
principalele coordonate pe care s-a grefat fenomenul migraţiei ilegale la noi în ţară şi nu
de puţine ori în conexiune cu celelalte componente ale criminalităţii transfrontaliere.
Pentru spaţiul european, circulaţia persoanelor şi respectiv a forţei de muncă
prezintă o importanţă deosebită, lărgirea UE în valuri succesive, îmbătrânirea
demografică a populaţiei ţărilor (vest)-europene într-un ritm accelerat şi motivele
economice reprezentând principalele stimulente pentru intensificarea circulaţiei
persoanelor şi a forţei de muncă.21

Anghel Stoica - „Migrația ilegală la confluența cu traficul de persoane„ Edit. Pro Universitaria ,
21

București 2014, p.13,18

21
1. Ruta central-mediteraneeană
Migranții și solicitanții de azil utilizează ruta central-mediteraneeană pentru a
intra în UE în mod ilegal. Ei pornesc în călătorii lungi și periculoase cu plecare din
Africa de Nord pentru a traversa Marea Mediterană și a ajunge în Europa.
Mulți dintre migranți tranzitează Libia în călătoria lor către Europa. Acest lucru
a contribuit la dezvoltarea de rețele de introducere ilegală de persoane și de trafic de
persoane în Libia.
Ca urmare a acțiunii UE de abordare a situației migrației, ruta central-
mediteraneeană a înregistrat o scădere majoră a numărului de sosiri neregulamentare
dinspre Libia începând din 2017. Cu toate acestea, în 2020 s-a înregistrat o creștere
semnificativă a numărului de plecări dinspre Algeria.
În februarie 2017, liderii UE au convenit asupra unor noi măsuri pentru a reduce
numărul de sosiri neregulamentare pe această rută. Aceștia s-au angajat să sporească
cooperarea cu Libia și să combată rețelele care introduc ilegal migranți.
În urma Declarației de la Malta din 3 febr 2017 a membrilor Consiliului European
privind aspectele externe ale migrației, reținem ca Uniunea Europeană a instituit un grup
operativ comun în materie de migrație împreună cu Uniunea Africană și cu ONU.
Grupul operativ avea ca obiectiv reunirea eforturilor și consolidarea cooperării
pentru a face față provocărilor legate de migrație în Africa și, în special, în Libia.
În iunie 2018, liderii UE au solicitat măsuri suplimentare pentru a reduce migrația
ilegală pe ruta central-mediteraneeană. Ei au convenit, printre altele:
• să intensifice eforturile de stopare a persoanelor care introduc ilegal migranți,
care își desfășoară activitatea din Libia sau din alte locuri
• să continue să susțină Italia și alte țări ale UE din prima linie
• să își intensifice sprijinul pentru paza de coastă libiană, pentru condiții de primire
umane și pentru returnări voluntare în țările de origine ale migranților blocați în
Libia
• să intensifice cooperarea cu alte țări de origine și de tranzit și cu privire la relocare
În iulie 2019, UE a aprobat cinci noi programe în materie de migrație în Africa
de Nord, în valoare totală de 61,5 milioane EUR. Proiectele cuprind protecția și asistența

22
acordată refugiaților și migranților vulnerabili, îmbunătățirea condițiilor de viață și a
rezilienței libienilor, precum și promovarea migrației și a mobilității forței de muncă.
Programele au fost adoptate în cadrul Fondului fiduciar de urgență pentru Africa
al UE. Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE a fost creat în noiembrie 2015
pentru a aborda cauzele profunde ale strămutării forțate și ale migrației neregulamentare
și pentru a contribui la o mai bună gestionare a migrației. Bugetul general al Fondului
fiduciar de urgență pentru Africa al UE se ridică la peste 4,5 miliarde EUR.22

2. Ruta est-mediteraneeană
Ruta est-mediteraneeană se referă la sosirile ilegale în Grecia, Cipru și Bulgaria.
Un număr mare de refugiați care căutau adăpost ca urmare a războiului civil din Siria au
ajuns în UE prin intermediul acestei rute în 2015. De atunci, numărul de sosiri ilegale
ca urmare a folosirii acestei rute s-a redus în mod semnificativ datorită cooperării dintre
UE și Turcia.
Punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia din martie 2016 a jucat un rol esențial
în reducerea numărului de sosiri neregulamentare prin Turcia. În 2019, numărul sosirilor
prin intermediul rutei est-mediteraneene a fost cu 90% mai mic decât în 2015, iar în
2020 s-a constatat o scădere și mai accentuată.
Acordul cu Turcia a contribuit și la reducerea semnificativă a numărului de vieți
pierdute pe mare și la combaterea persoanelor care introduc ilegal migranți. Potrivit
Organizației Internaționale pentru Migrație, în 2019 s-au pierdut 71 de vieți omenești pe
mare, față de 806 în 2015.
Refugiații aflați în Turcia primesc ajutor din partea UE în vederea îmbunătățirii
condițiilor lor de viață. Instrumentul UE pentru refugiații din Turcia, care gestionează o
sumă totală de 6 miliarde EUR, prevede un mecanism comun de coordonare care
urmărește să asigure faptul că nevoile refugiaților și ale comunităților-gazdă din Turcia
sunt abordate în mod global.
În februarie și martie 2020, UE s-a confruntat cu o presiune sporită la frontiera
terestră cu Turcia. Pentru a face față acestei situații, 700 de milioane euro au fost puși la
dispoziție pentru a sprijini Grecia. În plus, Frontex a desfășurat personal operativ și

22
https:// www.consilium.europa.eu - pagină accesată la 27.12.2021,
23
active prin intervenții rapide la frontieră, iar mecanismul de protecție civilă al Uniunii a
fost activat pentru a mobiliza toate echipamentele necesare.
În martie 2016, liderii UE și ai Turciei au convenit să combată migrația
ilegală, având în vedere numărul ridicat de migranți care călătoresc prin Turcia.

Declarația stabilește următoarele două principii:

• toți noii migranți în situație neregulamentară care sosesc pe insulele grecești vor
fi returnați în Turcia dacă nu depun o cerere de azil sau în cazul în care cererea
lor este respinsă
• pentru fiecare sirian returnat în Turcia din insulele grecești, un alt sirian va fi
relocat în UE
Acestea sunt măsuri extraordinare pentru a pune capăt suferinței umane și a
restabili ordinea publică. Măsurile sunt puse în aplicare în deplină conformitate cu
dreptul UE și cu dreptul internațional, fiind astfel exclus orice tip de expulzare colectivă.
Turcia s-a angajat să ia măsuri mai ferme pentru a preîntâmpina deschiderea unor
noi rute maritime sau terestre de migrație neregulamentară din Turcia către UE.
UE își menține angajamentul față de punerea în aplicare a declarației și continuă
să sprijine refugiații sirieni prin intermediul Instrumentului pentru refugiații din
Turcia.23
În iunie 2018, statele membre ale UE au convenit asupra modalităților de
acordare a unei finanțări suplimentare, în valoare de 3 miliarde EUR, pentru sprijinirea
refugiaților sirieni în Turcia:
Prima tranșă servește la finanțarea proiectelor care se derulează până la jumătatea
anului 2021. A doua tranșă servește la finanțarea proiectelor care se vor derula până la
jumătatea anului 2025. Principalele domenii de interes sunt asistența umanitară,
educația, sănătatea, infrastructura locală și sprijinul socioeconomic.
Condițiile de viață ale refugiaților din Turcia s-au îmbunătățit datorită proiectelor
finanțate de instrument:
• 685 000 de copii refugiați au beneficiat de sprijin pentru a merge la școală

23
Declarația U.E. – Turcia , 18 martie,
https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/
24
 • au fost efectuate aproape 12 milioane de consultații de asistență medicală primară
• au fost efectuate peste 3,5 milioane de vaccinări, în rândul refugiaților, pentru
sugari și femei însărcinate
• 1,7 milioane de refugiați beneficiază de sprijin pentru nevoile de bază zilnice 24

3. Ruta vest-mediteraneeană
Ruta vest-mediteraneeană se referă la sosirile ilegale în Spania, atât prin Marea
Mediterană în Spania continentală, cât și pe uscat, în enclavele spaniole Ceuta și Melilla
din nordul Africii.
Migranții tranzitează Marocul și Algeria pentru a ajunge în Spania. În 2018, ruta
vest-mediteraneeană a devenit ruta cel mai frecvent utilizată către Europa.
După atingerea nivelului maxim al sosirilor în 2018, acestea au scăzut constant
în 2019 și 2020 din cauza unei serii de factori, printre care se numără, în special:
- eforturi sporite din partea Marocului de combatere a migrației ilegale
- o cooperare strânsă între Maroc, Spania și UE
- pandemia de COVID-19
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex)
sprijină Spania în ceea ce privește controlul frontierelor sale externe pe continent prin
intermediul unor operații maritime comune, cum ar fi operația Indalo.
Ofițerii, navele și alte mijloace de supraveghere desfășurate de agenție sprijină
autoritățile naționale la supravegherea frontierelor, precum și la căutare și salvare.

4. Ruta vest-africană
Ruta vest-africană se referă la sosirile în Insulele Canare, în Oceanul Atlantic.
Migranții tranzitează în principal Marocul, Sahara Occidentală, Mauritania, Senegalul
și Gambia.
Migranții pornesc în călătorii periculoase de-a lungul coastei Africii de Vest
pentru a ajunge în Insulele Canare.
Distanța parcursă variază de la mai puțin de 100 de kilometri, pornind din cel mai
apropiat punct al coastei africane, până la peste 1 600 de kilometri, pornind din Gambia.

24
Instrumentul U.E. pentru refugiații sirieni din Turcia .
25
 În 2006, peste 31 000 de migranți în situație neregulamentară au sosit în Insulele
Canare. Situația a fost cunoscută drept „criza Cayucos25”, denumită astfel după vasele
de pescuit populare din Senegal și Mauritania.
Numărul sosirilor neregulamentare a scăzut în anii următori la mai puțin de 1 500
de sosiri pe an. Cu toate acestea, în 2020, numărul sosirilor a crescut drastic și este în
prezent de aproximativ 10 ori mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Această creștere a numărului de sosiri este cauzată, în parte, de măsurile de
combatere a pandemiei de COVID-19 adoptate de multe țări africane, care au împiedicat
circulația de-a lungul rutelor de migrație tradiționale și au agravat condițiile de viață
sociale și economice din multe țări de origine.
Îmbunătățirea gestionării migrației și a controlului la frontiere în Maroc a
contribuit, de asemenea, la o modificare a fluxurilor de migrație, care au trecut de la ruta
vest-mediteraneeană la cea vest-africană.
Ca răspuns la creșterea abruptă a numărului sosirilor în Insulele Canare în a doua
jumătate a anului 2020, Frontexul a mobilizat un număr de ofițeri pentru a sprijini
autoritățile în ceea ce privește colectarea și schimbul de informații.

5. Rutele care tranzitează România

România, din punct de vedere geografic, se află la intersecția mai multor rute de
migrație, care au ca punct de plecare Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est și Africa, spațiul
românesc fiind considerat preponderent unul de tranzit și de ședere temporară pentru
migranți, indiferent de originea lor.
În ceea ce privește rutele de migrație, culoarele importante care traversează
regiunea la momentul actual pot suferi modificări, în funcție de măsurile adoptate de
statele tranzitate de aceștia.
Rutele care pot fi utilizate mai intens de migranți, și care tranzitează România
sunt:
* ruta maritimă estică (pe Marea Neagră).

25
Între 2006 și 2008, într-o perioadă supranumită „criza Cayucos”, aproape 40.000 de persoane au ajuns
cu bărcile de pescuit pe malul arhipelagului spaniol. Comparativ, numai în primul an al acestei crize,
peste 31.000 de oameni au ajuns în Insulele Canare în acest fel.
26
 * ruta terestră sudică (Asia / Africa de Nord – Siria / Irak – Turcia – Bulgaria –
România – Ungaria – state vest/ nord-europene).
România, stat care nu se situează în rândul țărilor afectate direct de fluxul
migrator creat de mișcarea populațiilor din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud spre
continentul european, este angajată în efortul european de control și punere sub
coordonare sau monitorizare coerentă și articulată a crizei.
Astfel, autoritățile române manifestă consecvență în poziționarea față de politica
europeană privind fenomenul, concretizată în aportul operațional la misiunile comune
(este al doilea contributor între statele membre, după Germania, la misiunile FRONTEX
în Grecia și Italia).26
În noiembrie 2015, summitul de la Valletta privind migrația a reunit șefi de stat
și de guvern europeni și africani într-un efort de a consolida cooperarea și de a aborda
provocările actuale, dar și oportunitățile generate de migrație.
Liderii participanți la summit au adoptat o declarație politică și un plan de acțiune
pentru:
• abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și strămutării forțate
• consolidarea cooperării privind migrația legală și mobilitatea
• consolidarea protecției migranților și a solicitanților de azil
• prevenirea și combaterea migrației neregulamentare, a introducerii ilegale de
migranți și a traficului de ființe umane
• colaborarea mai strânsă pentru a îmbunătăți cooperarea cu privire la returnare,
readmisie și reintegrare27

26
https:// www.intelligence.sri.ro - ,, Migrația ilegală sau cum se importă riscurile de securitate ,, pagină
accesată la 27.12.2021 12:45h
Articol de Georgiana Chirilă – revista ,, Intelligence ,,
27
Summitul de la Valletta privind migrația (11-12 noiembrie 2015)
27
2.3. Efectele migrației ilegale

Perpetuarea unor focare de instabilitate politică și militară în zone cu potențial

migraționist, precaritatea nivelului de trai, resimțită de mase largi de populație din
multiple spații externe, corelate cu atitudinea flexibilă și inventivitatea membrilor
rețelelor criminale, interesați de obținerea unor venituri substanțiale, care descoperă în
timp real soluții la restricțiile sau acțiunile represive ale autorităților, reprezintă factori
favorizanți pentru menținerea la cote apreciabile a manifestării fenomenului de migrație
ilegală, inclusiv în spațiul european.
Creșterea fluxurilor migratorii dinspre zonele de conflict din Africa, Orientul
Mijlociu și Asia, dominate de o stare de instabilitate și de sărăcie, dublată de crizele
umanitare care însoțesc încercările, de cele mai multe ori eșuate, de a ajunge pe țărmurile
europene, constituie repere ale presiunii la care sunt expuse statele aflate pe rutele de
deplasare a migranților.
Una din provocările importante pentru activitatea de prevenire, derulată în
colaborare de structurile de ordine publică și securitate, conexă fenomenului migrator
recent, este specifică criminalității transfrontaliere, care a cunoscut noi valențe în
contextul încercărilor repetate ale autorităților europene de a bloca tranzitul ilegal al
frontierelor.
Rețelele de criminalitate organizată implicate în activități de migrație ilegală își
adaptează continuu strategiile și rutele către zone aflate în afara controlului forțelor de
ordine, cel mai adesea neutilizate și neverificate, generând menținerea pericolului
asociat fenomenului.
Potrivit raportului „Migrant Smuggling Networks”, întocmit în comun de
Europol și Interpol, în luna mai 2016, peste 90% dintre migranții ajunși în statele
europene au folosit, cel puțin la un punct pe traseul de deplasare, serviciile unor rețele
de migrație ilegală. Pe fondul stării de insecuritate accentuată în Siria, s-a constatat o
suprasolicitare a rutei sud-estice, respectiv Siria – Turcia – Grecia sau Bulgaria.
Numărul migranților a crescut masiv în 2015, cu 1.612% față de anii anteriori,
ajungându-se la 885.386 de intrări. Cei care optează pentru această rută, în general, își
continuă drumul către vestul și nordul Europei pe ruta balcanică.

28
 Potrivit Europol, suspecții identificați ca fiind parte a rețelelor de migrație ilegală
provin din peste 100 de state, de cele mai multe ori având aceeași naționalitate și
background social cu migranții pe care optează să îi transporte către UE.
În acest caz, facilitatorii care intermediază traficul de migranți, activi pe spațiul
comunitar, fie au obținut deja cetățenia statului european unde activează, fie dețin drept
de ședere.
Eventuala cooperare între diferitele nuclee de criminalitate organizată are loc
doar în situații de excepție, fiind recunoscut controlul deținut de fiecare dintre grupări
pe un anumit teritoriu aflat pe ruta de acces către Europa. Potrivit Europol, deși nu au
fost raportate conflicte între diversele grupări de criminalitate organizată implicate în
astfel de acțiuni, există premisele creșterii competiției și accentuării rivalității între
acestea, în condițiile unei cereri constante de astfel de servicii.
Rețelele au o structură arborescentă, fiind formate din lideri care coordonează
activitățile pe întreaga rută de transport, organizatori locali care își dezvoltă o rețea
personală de contacte pe anumite regiuni, inclusiv cele de graniță, și facilitatori
oportuniști, care obțin venituri ilicite din activități de călăuză pe anumite segmente ale
traseului. În unele cazuri, facilitarea migrației spre UE s-a transformat într-o ocupație
tradițională pentru familii și grupări locale din nordul Africii.
Un exemplu în sensul limitării activităților derulate de grupările de migrație
ilegală a fost Operațiunea Sophia, aprobată de Consiliul European la 18 mai 2015, ca
reacție la creșterea alarmantă a victimelor traficului cu migranți pe Marea Mediterană,
dinspre Libia. De la momentul lansării operațiunii, au fost salvate sute de persoane aflate
pe rutele de transport ilegal, ceea ce a determinat Consiliul European să prelungească
operațiunea pentru încă 12 luni.
Dincolo de eforturile de limitare a activităților ilegale, autoritățile care au acționat
în cadrul operațiunii au obținut date cu privire la existența unui pattern acțional în funcție
de zona de proveniență a migranților. Spre exemplu, peste o sută de senegalezi capturați
au recunoscut că fiecare a fost finanțat de către comunitățile locale din care proveneau,
cu condiția ca, odată ajunși în Europa, să trimită banii necesari în Senegal, pentru ceilalți
membrii ai comunității. Eritreenii apelează la intermediari în Tripoli, care le asigură
noilor sosiți cazare și transport maritim.

29
 Potrivit raportului întocmit de Comisia Europeană, pentru fiecare migrant ilegal,
rețelele de criminalitate organizată cer minim 1000 de dolari, ajungând la venituri anuale
de peste 250 de milioane de dolari. Cifra avansată de Europol pentru profitul înregistrat
în 2015 de entități implicate în traficul de migranți este de 5-6 miliarde de dolari, bani
cash negri care încearcă să pătrundă inclusiv în circuitul financiar european.
Constatăm că tendinţa spre policriminalitate este unul dintre efectele majore ale
traficului ilegal de migranți.
În condițiile în care suspecții implicați în activități de migrație ilegală au deja un
background criminogen consistent, policriminalitatea asociată fenomenului este în
creștere. Migranții care ajung în UE sunt vulnerabili în fața traficului de droguri,
exploatării sexuale și muncii la negru sau gri.
Documente elaborate de Comisia Europeană arată că grupările infracționale
profită de disfuncțiile create de criza migrației din Europa pentru a supune mai multe
persoane prostituției și sclaviei. Punctual, autorii raportului au atras atenția asupra
faptului că „s-a majorat, în mod îngrijorător, numărul femeilor și fetelor din Nigeria,
transportate prin Libia către Italia”.
În contextul în care minorii au devenit ținte preferate ale traficanților de carne
vie, s-au intensificat temerile privind soarta copiilor refugiați neînsoțiți de membri ai
familiei. Deși nu este estimat numărul persoanelor care au devenit victime ale grupărilor
infracționale, raportul „Communication on the State of Play of Implementation of the
Priority Actions under the European Agenda on Migration”28 a avertizat că fenomenul
traficării copiilor a fost exacerbat de actuala criză migraționistă. Grupările infracționale
optează pentru traficarea de minori cu vârste între 6 luni și 10 ani deoarece aceștia sunt
mai ușor de manipulat. Copiii sunt vânduți pentru sume cuprinse între 4.000 și 8.000 de
euro, deși au fost și cazuri în care pentru aceștia s-au plătit și 40.000 de euro.
Diminuarea tendințelor de speculare a vulnerabilităților asociate fenomenului
migraționist de către rețelele de criminalitate organizată pentru obținerea de venituri
ilicite se află și între obiectivele asumate de autoritățile din țara noastră.

28
https:// eur-lex.europa.eu – Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind
situația implementării acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația.
30
 Exploatarea acestor vulnerabilități a fost încadrată drept factor de risc circumscris
migrației ilegale în Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică 2015 – 2020.
Potrivit documentului, fenomenul migraționist se manifestă sub forme diverse, „cele
mai uzitate fiind trecerea ilegală a frontierelor verzi între punctele de control a trecerii,
ascunderea în diverse mijloace de transport și utilizarea de către migranți a
documentelor de identitate ori călătorie falsificate sau contrafăcute ori a documentelor
valide aparținând altor titulari”.29
Imigranții au generat din partea populației din țările europene gazdă, reacții
diferite. Unii dintre membrii comunităților gazdă care au beneficiat de pe urma
imigranților (i-au folosit ca mana de lucru ieftină) au profitat de situație și și-au dezvoltat
afacerile sau și-au rezolvat problemele generate de lipsa forței de muncă din unele
sectoare.
Alții, mai ales după criza economică recentă, și-au exprimat nemulțumirea față de faptul
că își pierd locurile de muncă în favoarea imigrantilor dispuși să lucreze in condiții grele
și pentru salarii mai mici.
Migrația a fost preluată ca temă pentru discursuri și de către politicienii din țările
afectate de acest fenomen. Unii dintre ei au preferat să atragă atenția asupra
consecințelor negative ale imigrației și au evidențiat relația dintre creșterea criminalității
și imigrație. Această idee a fost surprinsă și de către unii cercetători europeni interesați
de problematica imigranților din spațiul European. Spre exemplu, majoritatea italienilor
asociau creșterea criminalității cu prezența imigranților în țara lor, iar această opinie a
italienilor a fost rezultatul modului în care media italiană a prezentat imigranții.
Întrucât discursurile politicienilor/cetățenilor/jurnaliștilor au vehiculat frecvent
ideea criminalității crescute în comunitățile care au un număr mare de imigranți,
cercetătorii au încercat să verifice această ipoteză.
Confruntarea Europei cu noul val de migranti/refugiati, mai ales în 2015, a readus
în discursurile publice corelația dintre migranți/refugiați și criminalitate.
Refugiații/migranții au fost asociati cu teroriștii dar și cu infractorii. Știrea
publicată de presa germană, preluată rapid de toată presa internațională, conform căreia
„refugiatii/migranții au comis mai multe agresiuni sexuale asupra unor locuitoare din

29
https://intelligence.sri.ro - ,,Migranții: Povești de milioane de dolari,, - pagină accesată la 27.12.2021
31
Köln (Germania) a întreținut discuțiile despre pericolul pe care-l reprezintă migranții
pentru comunitatea europeană, în general, și pentru comunitățile afectate direct de fluxul
migranților„.30
Referitor la siguranța personală în orașele europene, vis-a-vis de fenomenul
migraționist și criminalitatea survenită acestuia, datele statistice privind infractiunile
comise de imigranți sunt dificil de accesat în multe țări europene.
Printre indicatorii inclusi în categoria personal safety s-au numărat: „nivelul de
implicare al politiei, patrulele comunității, datele privind criminalitatea stradală,
măsurile de securitate private, legislatia privind armele de foc, riscurile legate de
stabilitatea politică a țării din care face parte orașul analizat, criminalitatea violentă,
consumul de droguri, nivelul corupției, activitatea bandelor, frecventa atacurilor
teroriste, siguranța femeilor și sentimentul de securitate al locuitorilor”31.
Dacă confruntăm rezultatele analizei celor mai sigure orașe ale lumii si ale
analizelor privind orasele afectate de migrație observăm că printre orașele cele mai
sigure, în 2015, se numără și orașe care aveau o pondere ridicată a imigranților.
Este cazul orașelor Bruxelles si Paris, două orașe care, așa cum am arătat în secțiunile
anterioare, aveau un număr mare de imigranți. Evenimentele care au avut loc la sfârșitul
anului 2015 (Paris) și la începutul anului 2016 (martie Bruxelles) au arătat însă
vulnerabilitatea lor în fața actelor de violență gravă comise de imigranți.32
“In opinia noastră, migrația internațională are la baza o multitudine de factori de
natură socială, politică, culturală, economică etc. In acest context, conceptul de societate
cuprinde trei componente, respectiv cultura, structura socială si demografia.
Influenta acestor trei componente este foarte diferită. Componenta culturală
implică influențe etnice și ale stilului de viață atât in țările care trimit migranți, cat si in
cele care primesc migranți.

30
https://intelligence.sri.ro - de Raluca Galaon – revista ,, Intelligence ,, nr.43 / 2021
31
The Economist Intelligence Unit, 2015
32
https:// www.proquest.com - Ecaterina Balica, Cercetător științific II Institutul de Sociologie al
Academiei Române
,, Migrațiune, criminalitate și siguranță personală,, - Revista de Criminologie, Criminalistică și
Penologie ; nr. 3/4 București (2016)

32
 Influența structurii etnice in țările gazdă la nivelul migrației pentru profit, ca și al
migrației familiei este evidentă. În mare, structura etnică a unei potențiale țări primitoare
poate afecta migrația internațională datorita existentei rețelelor de migranți.
Grupurile etnice într-o anume țară pot forma rețele ale migranților, care pot fi
văzute ca o formă a capitalului social. Pe măsură ce aceste rețele pot diminua costurile
migrației, riscurile de șomaj si expulzarea, profiturile nete scontate in urma migrării
către o țară in care exista o rețea destul de extinsă de emigranți sunt destul de mari.
Stilurile de viată in potențialele țări primitoare pot, de asemenea, influenta
volumul emigrației. În unele societăți, populația nativă ar putea fi mai puțin deschisă la
venirea străinilor decât in alte state. Prin urmare, un flux accentuat de emigranți, un flux
mare de emigranți de o anume etnie poate avea un efect pozitiv din punct de vedere al
capitalului social, dar si unul negativ in ceea ce privește profiturile nete așteptate de pe
urma migrației.
Totodată, un mare număr de străini poate duce la o creștere semnificativa a
reacțiilor xenofobe împotriva străinilor. Un alt efect negativ al unui mare număr de
emigranți aparținând unei anume etnii este acela ca migranții au mai multe dificultăți
învățând limba din țara de destinație, deoarece trăiesc, de obicei, in enclave lingvistice
si sunt mai puțin expuși la contactul cu limba din țara primitoare.
Componenta sociala se refera la gradul de inechitate si coeziune in țările care
trimit si in cele care primesc emigranți. Lipsurile relative ale individului sau familiei
influențează pozitiv motivul migrării."33

2.4. Criza migranților de la granița Uniunii Europene cu Belarus

Mii de migranţi încearcă de câteva luni să ajungă în Uniunea Europeană dinspre

Belarus spre Letonia, Lituania şi Polonia. Situaţia a degenerat în ultimele săptămâni şi
mai multe mii de persoane au rămas blocate la frontiera polonezo-belarusă, provocând
tensiuni importante între Minsk, susţinut de Moscova şi Bruxelles. Europenii acuză
regimul preşedintelui belarus Aleksandr Lukaşenko de faptul că a orchestrat acest aflux

33
Anghel Andreescu, Dan Andreescu, Dan Bărdaș- „Efectul migrației asupra securității României si a
Europei„ Edit. RAO 2016, p. 113,114.
33
de migranţi – majoritatea provenind din Orientul Mijlociu – eliberându-le vize, ca să se
răzbune pentru sancţiunile occidentale.
Polonia este acuzată de organizaţii neguvernamentale de practicarea unor metode
care constau în escortarea migranţilor arestaţi la frontieră şi forţarea acestora să revină
în Belarus.

Răspunsul Poloniei

Polonia a legalizat respingerea migranţilor ilegali la graniţele sale: cererile de azil

vor rămâne „fără examinare.”
Parlamentul polonez a aprobat un amendament la legea naţională privind
cetăţenii străini, care legalizează practica controversată a respingerii la frontieră şi
permite ignorarea unei cereri de azil formulate după trecerea ilegală a frontierei.
Parlamentul a dat, de asemenea, undă verde proiectului guvernului de a construi
un zid pentru a-i împiedica pe migranţi să treacă graniţa, un proiect estimat la 353 de
milioane de euro.
Potrivit noului amendament, un cetăţean străin arestat la frontiera UE imediat
după ce a trecut ilegal va fi obligat să părăsească teritoriul polonez şi i se va interzice
temporar intrarea în Polonia şi în spaţiul Schengen pentru o perioadă de „şase luni până
la trei ani”. 34
Autorităţile poloneze şi-au rezervat dreptul „de a lăsa fără examinare” o cerere
de protecţie internaţională depusă de un cetăţean străin arestat „imediat după trecerea
ilegală a frontierei, dacă acesta nu a sosit direct dintr-un teritoriu în care viaţa şi
libertatea îi sunt ameninţate”.
Refuzul Poloniei de a apela la Frontex a deschis în schimb discuții despre
aplicarea Articolului 4 din Tratatul de Cooperare Nord-Atlantic, după cum declara
săptămâna trecută premierul polonez Mateusz Morawiecki.35
În baza Articolului 4, un aliat poate cere consultări cu celelalte state membre
dacă, în opinia lui, integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea îi sunt

34
Agerpres
35
https://www.hotnews.ro – Dum 14.11.21-,,Premierul Poloniei cere NATO, măsuri concrete,, pagină
accesată la 05.01.2022
34
ameninţate, ceea ce dă o turnură militară situației însemnând că și Rusia ar putea să își
trimită soldați în sprijinul Belarusului.
Comisia Europeană propune, la acest moment, peste 25 de milioane de
euro pentru protecția frontierelor.

„Ursula Von Der Leyen e îngrijorată, pentru că nu vrea ca acești bani să se ducă
pe construcția unui zid la granița poloneză. Dar Charles Michel, președintele
Consiliului European, care a vizitat recent Polonia, pe de altă parte, susține că aceasta
ar putea fi o posibilitate”, susține jurnalista Karolina Zbytniewska, referindu-se la
afirmațiile acestuia cu privire la clarificarea „infrastructurii fizice” a granițelor Uniunii
Europene.

Criza văzuta de O.N.G – uri, asociațiile umanitare, activiști și presa internațională

Importanți activiști pentru protecția drepturilor omului, atât din Polonia cât și din
Belarus, au luat atitudine față de modul în care autoritățile poloneze și belaruse, au
înțeles și decis sa soluționeze și să administreze criza din ultimele luni, de la granița
celor doua state. Majoritatea migranților, precizează ea, sunt din Irak și Afghanistan,
Eritrea, Congo sau Yemen.
Refuzul Poloniei de a oferi ajutor umanitar migranților blocați de săptămâni
întregi în frig, la un loc cu aplicarea tehnicilor de push-back (împingerea migranților
înapoi peste graniță, fără a le oferi oportunitatea de a aplica pentru azil), încalcă legile
internaționale – Regulamentul de la Dublin, Convenția de la Geneva și Convenția
Europeană a Drepturilor Omului – și este unul dintre cele mai șocante aspecte ale acestei
crize.
,,Criza nu a fost rezolvată, pentru că există în continuare încercări ale unor
migranți de a trece granița. Sunt în continuare mii de migranți în Belarus și toți vor să
treacă în Polonia sau să ajungă în Germania și UE. Nicio estimare a numărului de
migranți din Belarus nu e optimistă.
Mii de oameni veniți din Orientul Mijlociu sau Africa au fost transformați în
ultimele săptămâni în masă de manevră, iar criza migranților de la granița dintre Belarus

35
și Polonia are deja nuanțe cu mult mai complicate decât valul de refugiați din 2015-
2016.,,36
„Nimeni nu neagă, însă, că pentru autorități și soldații polonezi umanitarianismul
nu este în niciun caz o prioritate.
Refugiații sunt victime ale acestei situații. Și mulți cred, când au ajuns la frontiera
cu Belarus, că au ajuns la frontiera cu Germania. Au auzit că Lukașenko o să îi aducă
până la granița Europei și că de acolo mai au de mers doar câțiva kilometri.
Odată ce realizează că sunt în Polonia și că mai sunt 600 de km până în Germania,
sunt pierduți. Își pierd complet speranța. Tot ce știu e că nu mai au nimic și că trebuie
să mai meargă 600 de kilometri înspre o țară care nu-i vrea. Și pot fi trimiși înapoi în
Belarus oricând. Și atunci renunță să mai lupte. Stau în pădure și nu mai fac nimic,
pentru că nu știu ce ar mai fi de făcut. Se simt blocați.”37
Polarizarea opiniei publice cu privire la migrație, atât de puternică în ultimii ani
în toată Europa, se reflectă și la nivel local, în acest colț al Poloniei, printr-un clivaj între
localnicii din zona de excluziune, dar și din vecinătatea ei, cu privire la cum ar trebui
abordată criza umanitară a migranților blocați între granițe.
„Din ce știm, sunt două categorii de migranți. Cei care merg înspre graniță pe
cont propriu, cu taxiuri, și alții care merg cu ajutorul unor facilitatori de migrație
ilegală”38
„Ne prefacem că suntem independenți, că nu avem nevoie de suport din partea
Frontex. Criza asta are multiple aspecte . Unul dintre ele este granița cu Belarus și criza
umanitară de acolo. Al doilea este conflictul geopolitic dintre Polonia și Belarus. Apoi
cel dintre Polonia și Rusia și între Rusia și Uniunea Europeană și NATO. Și toate acestea
în contextul sancțiunilor europene.
Însă până acum răspunsul Uniunii Europene a fost aplicarea a și mai multe
sancțiuni. Apoi avem refuzul Poloniei de a coopera cu Frontex, pentru că există o răceală
între Polonia și Bruxelles, iar Frontex e agenție a Uniunii Europene.,,

36
https://www.pressone.ro – 22.11.21-,,Criza migranților de la graniță, văzută de activiștii din Belarus
și Polonia,, pagină accesată la. 09.12 21
37
Agata Karolina Zbytniewska - activistă și președinte al organizației non-guvernamentale Wolno Nam
38
Alena Chekhovich - activistă în Belarus, în cadrul organizației Human Constanta
36
 „Răceala” se referă la confruntările dintre Uniunea Europeană și guvernul
polonez, cu privire la aplicarea legislației europene.
Ultimul episod al acestei dispute a avut loc când, când Tribunalul Constituțional
polonez a invalidat două prevederi ale Tratatului European, motivând o
incompatibilitate constituțională, ceea ce, conform unei analize Balkan Insight,
înseamnă că în acest moment Polonia poate alege ce prevederi ale legislației europene
vrea să aplice și ce nu.,, 39
În zona de frontieră cu Belarus, guvernul polonez a instaurat stare de urgență,
ceea ce a dat naștere unei așa-numite „zone de excluziune”, în care ONG-urile umanitare
și presa nu pot intra.
În practică, în zonă nu poate intra nimeni, cu excepția oamenilor care locuiesc
acolo cu acte.
Mai mult decât atât, nimeni nu știe exact despre câți oameni e vorba. Conform
cifrelor oficiale, la graniță ar fi fost în jur de 3-4 mii de persoane. Activiștii vorbesc de
peste cinci mii, mai ales că au fost zile când în zonă soseau și 600 de nou-veniți. Ce știm
însă cu siguranță? Că „situația acestor oameni este catastrofică”.
Karolina Zbytniewska.
Presa internațională a relatat pe larg în ultimele săptămâni despre răspunsul
Uniunii Europene la crizele provocate de migrațiile în masă din ultimul deceniu.
,,UE, a răspuns migranților ajunși pe continent din țări sărace și decimate de
conflicte, prin ziduri la granițe, măsuri polițienești sau înțelegeri cu state terțe, de teama
efectelor politice. Dar înțelegerea a fost înșelătoare.
Arătând panica și haosul pe care îl produce posibilitatea intrării migranților pe
pământ comunitar, Uniunea Europeană a oferit statelor autoritariene o hartă spre șantaj”,
concluzionau jurnaliștii americani, la doar două zile după ce Polonia folosea tunurile de
apă pentru a-i îndepărta pe migranții care încercau să treacă granița din Belarus, după
săptămâni (sau chiar luni) întregi în care dormiseră împreună cu familiile lor în pădure,
în frig, blocați între două lumi.,,40 New York Times

39
Karolina A. Zbytniewska - jurnalistă la Euractiv Polonia.
https:// www.nytimes.com – New York Times - ,, Opinion. Poland – Belarus border ,, ( art.22.11.21),
40

pagină accesată la 19.12.2021

37
 Captivi în no man’s land, oamenii dorm în pădure, la temperaturi de sub zero
grade, victime a ceea ce unele voci numesc deja „o catastrofă umanitară”. 41 The Guardian
,, În ultimele săptămâni s-au intensificat contactele diplomatice cu Minsk-ul, în
principal la inițiativa cancelarului german Angela Merkel. Până la golirea taberelor de
la frontieră și mutarea migranților la centre speciale, strategia președintelui Lukașenko
a fost să împingă oamenii către Polonia.,,42 Reuters
,,S-a discutat intens despre camionete și autobuze care veneau dinspre Minsk, iar
Lukașenko a recunoscut că autoritățile bieloruse îi ajută pe oameni să traverseze
frontiera, deși neagă în continuare că i-a invitat în țară, prezentându-se ca pe o potențială
poartă spre Europa sau dând vize pe bandă rulantă prin agențiile de turism.,, 43 Aljazerra
Dr. Natasza Styczyńska, de la Institutul pentru Studii Europene din cadrul
Universității Jagiellone din Cracovia, explică pentru PressOne că există și alte diferențe
între ceea ce se întâmplă acum la granița dintre Polonia și Belarus și criza migranților
din 2015-2016.
„Din punct de vedere al percepției sociale, situația e oarecum asemănătoare.
Oamenii fie își deschideau ușile refugiaților și fluturau bannere cu «bine ați venit», fie
organizau proteste împotriva lor. Iar societatea poloneză nu e chiar diferită față de
atunci. Dar prima diferență semnificativă este faptul că acum nu avem niciun fel de
informații de la fața locului”, spune dr. Styczyńska, referindu-se la starea de urgență,
care a transformat granița belaruso-polonă într-o „zonă de excluziune”, ceea ce crește
potențialul pentru dezinformare și propagandă.
„O altă diferență la care mă pot gândi este că guvernul polonez nu e atât de aspru
condamnat de instituțiile europene și din ce percep din presă nimeni din Comisie nu a
condamnat în mod explicit această situație, ceea ce este complet diferit față de cum era
în 2015.
În 2015, țările europene erau foarte primitoare. Acum par că se bucură că aceste
lucruri se întâmplă la granița poloneză și că nu trebuie să își bată capul cu ele” 44

41
https://www.theguardian.com - ,,U.E. crises refugees ,, ( art.22.11.21), pagină accesată la 19.12.2021
42
https://www.reuters.com - ,, Helping refugees,, ( art.22.11.21), pagină accesată la 19.12.2021
43
https://www.aljazeera.com - ,,Belarus border crossing ,, ( art.22.11.21), pagină accesată la 19.12.2021
44
Dr. Natasza Styczyńska - Institutul pentru Studii Europene din cadrul Universității Jagiellone din
Cracovia
38
 Cu câteva zile în urmă, Germania a anunțat că ar putea impune din nou controale
la granița dintre Polonia și Germania, pentru a stopa migrația ilegală.
„De asemenea, de data asta sunt mai multe părți implicate. Avem implicarea
rusească, via Minsk. Oamenii nu vin pe jos în Belarus, vin cu avionul și sunt încurajați
de autoritățile din Belarus. Și ce e cu adevărat înspăimântător, este că guvernul polonez
a decis să nu le permită acestor oameni să aplice pentru azil și să facă pushback, care e
împotriva legilor internaționale. Oamenii ăștia sunt acum un instrument politic folosit
de regimul din Belarus, dar și de guvernul polonez. Aici e tragedia. Și cel mai rău e că
nici măcar nu au posibilitatea de a explica cine sunt și de ce fug”.45
Actuala criză a migranţilor de la graniţa dintre Polonia şi Belarus reprezintă „cea
mai mare tentativă de destabilizare a Europei de după războiul rece 46.

45
Comisia Europeană - Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al U.E.
46
Mateusz Morawiecki - premierul polonez pt. Agerpres.ro.-21 noiembrie, 2021
39
Capitolul 3 Răspunsul U.E. la provocarea valului de refugiați și a
traficului ilegal de migranți

3.1. Instituții și instrumente ale U.E. pentru controlul migrației

Având în vedere efectele deloc de neglijat pe care le are migrația asupra statelor,
asupra comunităților și chiar asupra mecanismelor de relaționare stat – comunitate,
abordările fenomenului migraționist la nivelul politicilor publice și al strategiilor de
implementare a acestora, contribuie în mod evident la creșterea importanței cercetării
migrației .
Un aspect foarte important îl constituie modalitatea de abordare a subiectului
migrației, fenomenul reprezentând din acest punct de vedere, subiectul de cercetare a
unor dinamici sociale intracomunitare. 47

1. Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE

Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE a fost lansat de partenerii europeni
și africani în cadrul summitului de la Valletta privind migrația din noiembrie 2015
pentru a:
• impulsiona dezvoltarea economică și a crea locuri de muncă
• asigura un acces mai bun la serviciile sociale de bază
• aborda cauzele profunde ale migrației
Prin intermediul unor fonduri specifice, Fondul fiduciar de urgență pentru Africa
sprijină proiecte și activități care abordează cauzele profunde ale migrației ilegale și
îmbunătățesc gestionarea migrației în principalele țări de origine, de plecare și de tranzit
de-a lungul rutelor vest-mediteraneeană și din Atlantic.
Algeria - UE finanțează cinci proiecte regionale în Algeria, în valoare totală de
55,8 milioane EUR. Toate proiectele se axează pe îmbunătățirea gestionării migrației.
Maroc - Marocul beneficiază de șapte proiecte finanțate de UE în domeniul
migrației, în valoare totală de 182,9 milioane EUR. Aproape întreaga finanțare

47
Vasile Adrian Cămărășan –„ Migrație și politici europene„ – editura CA Publishing, Cluj-Napoca
2013 p.17
40
(aproximativ 175 de milioane EUR) este dedicată îmbunătățirii gestionării migrației.
Restul este utilizat pentru consolidarea guvernanței și prevenirea conflictelor.
Marocul participă, de asemenea, la șapte proiecte regionale care dispun de fonduri în
valoare totală de 120,7 milioane EUR.
Mali - UE finanțează 12 proiecte în Mali, în valoare totală de 214,6 milioane
EUR. Majoritatea proiectelor vizează:
• îmbunătățirea guvernanței și a prevenirii conflictelor
• consolidarea rezilienței
Fondurile alocate pentru îmbunătățirea gestionării migrației se ridică la 15
milioane EUR. Mali beneficiază, de asemenea, de finanțare din partea a 12 proiecte
regionale.
Mauritania - Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE finanțează opt
proiecte naționale în Mauritania, în valoare totală de 79,2 milioane EUR. Aceste proiecte
vizează în principal:
• îmbunătățirea guvernanței și a prevenirii conflictelor
• sporirea oportunităților economice și de ocupare a forței de muncă
Sunt alocate 11 milioane EUR pentru îmbunătățirea gestionării migrației. Țara
beneficiază, de asemenea, de 15 proiecte regionale.
Senegal - Senegalul beneficiază de zece proiecte finanțate de UE, în valoare
totală de 170,9 milioane EUR. Peste jumătate din fonduri sunt dedicate sporirii
oportunităților economice și de ocupare a forței de muncă, în timp ce 27,9 milioane EUR
sunt destinate îmbunătățirii gestionării migrației.
De asemenea, țara este implicată în zece proiecte regionale.
Gambia - În Gambia există patru proiecte finanțate de UE, care se axează în
principal pe:
• sporirea oportunităților economice
• oportunități de ocupare a forței de muncă
Restul finanțării este dedicat îmbunătățirii gestionării migrației. Finanțarea totală
este de 39 de milioane EUR. De asemenea, Gambia participă la patru proiecte
regionale.48

48
Comisia Europeană - Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al U.E.
41
2. Agenția Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă (FRONTEX)
Îmbunătățirea controalelor la frontierele externe

Comisia ia măsuri ferme pentru a preveni migrația ilegală, asigurându-se că

fiecare țară din UE controlează propria parte a frontierelor externe ale UE.
Acțiunile Comisiei urmăresc, de asemenea, să consolideze eficacitatea sistemului
de management al migrației al UE și să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale
migranților.
Astfel de acțiuni includ măsuri legislative, dintre care unele sunt deja adoptate și
sunt acum implementate, în timp ce altele continuă să fie discutate de legiuitori (adică
Consiliul și Parlamentul European). Acestea includ:
• consolidarea mandatului FRONTEX de a-și spori eficiența la frontierele externe,
• stabilirea unui mecanism de evaluare pentru a verifica aplicarea corectă a
regulilor Schengen,
• intensificarea coordonării între autoritățile de supraveghere a frontierei (prin
Sistemul European de Supraveghere a Frontierei – EUROSUR , precum și luarea
în considerare a fezabilității creării unui sistem european de polițiști de frontieră
• stabilirea regulilor de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul
cooperării operaționale coordonate de FRONTEX.

Salvarea de vieți omenești pe mare și vizarea rețelelor infracționale

Migranții și refugiații care încearcă să ajungă în Europa întreprind călătorii care
le pun viața în pericol întrucât persoanele care introduc ilegal migranți folosesc tactici
tot mai periculoase pentru a traversa Marea Mediterană.
Peste 19 500 de persoane au murit sau au dispărut în Marea Mediterană și în
Oceanul Atlantic începând din 2015 în încercarea de a ajunge în Europa.
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) are
în prezent trei operații desfășurate în Marea Mediterană pentru a salva migranții aflați
în pericol și a combate introducerea ilegală de migranți.
UE a creat în 2016 Centrul european privind introducerea ilegală de
migranți, pentru a ajuta statele membre să combată introducerea ilegală de migranți.

https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12280-2020-INIT/ro/pdf
42
 De asemenea, UE cooperează cu țările de origine și de tranzit ale migranților în
vederea anihilării rețelelor infracționale.
Patrulele operaționale ale UE în Marea Mediterană au drept obiective:
• asigurarea securității frontierelor UE
• vizarea persoanelor care introduc ilegal migranți
• salvarea migranților aflați în pericol
Datorită acestor operații, au fost salvate peste 541 600 de persoane în Marea
Mediterană din 2015 până în prezent.

3. Sistemul European de Supraveghere a Frontierei – EUROSUR

Sistemul a fost creat pentru a avea un cadru comun pentru schimbul de informații
și pentru cooperarea dintre statele membre ale UE și Frontex, pentru a îmbunătăți
cunoașterea situației și pentru a crește capacitatea de reacție la frontierele externe ale
UE în scopul detectării, prevenirii și combaterii migrației ilegale și a criminalității
transfrontaliere și contribuind la asigurarea protecţiei şi salvarea vieţilor migranţilor .

4. „Pachetul privind facilitarea” cuprinde :

a. Directiva 2002/90/CE , a Consiliului, care stabilește o definiție comună a

infracțiunii de facilitare a intrării, tranzitului și șederii neautorizate, și Decizia-cadru
2002/946/JHA, care stabilește sancțiuni penale pentru aceste fapte.
b. Directiva 2011/36/UE , privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane și protejarea victimelor acestuia.
c. Directiva 2004/81/CE , a Consiliului, care prevede acordarea unui permis de
ședere victimelor traficului de persoane și introducerii ilegale de migranți care
cooperează cu autoritățile competente (cu privire la traficul de persoane, a se vedea și
fișa informativă privind „cooperarea judiciară în materie penală”.

43
5. Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)

Adoptat de Comisie în mai 2015 și în concordanță cu planul de acțiune, Comisia

a efectuat o evaluare REFIT privind punerea în aplicare a cadrului juridic existent,
precedată de o consultare publică.
Comisia a constatat că, la acel moment, nu existau dovezi suficiente care să indice
persecutarea reală și repetată a persoanelor sau a organizațiilor pentru asistență
umanitară, și a concluzionat că cadrul juridic al UE care abordează problema
introducerii ilegale de migranți rămâne necesar în contextul
actual. Rezoluția Parlamentului din 5 iulie 2018 a invitat Comisia să elaboreze orientări
pentru statele membre de prevenire a incriminării asistenței umanitare, iar în septembrie
2018 a avut loc o audiere pe această temă.
Ca parte a noului pact, Comisia a publicat o comunicare care oferă orientări cu
privire la interpretarea Directivei privind facilitarea, în care a afirmat că îndeplinirea
obligației legale de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare nu poate fi
incriminată, dar s-a ferit să solicite eforturi suplimentare, lăsând activitățile de căutare
și salvare în mâinile ONG-urilor și ale navelor private.
În urma unei consultări publice, în septembrie 2021, Comisia a adoptat un plan
de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți pentru perioada
2021-2025, care va include intensificarea eforturilor de prevenire a incriminării
asistenței umanitare și un raport privind punerea în aplicare a pachetului privind
facilitarea în 2023.

6. Strategia privind returnarea voluntară și reintegrarea

Comisia a publicat in aprilie 2021, cu obiective comune pentru o mai mare

coerență între inițiativele UE și cele naționale. Sponsorizarea returnării este propusă, de
asemenea, ca măsură de solidaritate în cadrul propunerii de regulament privind
gestionarea situațiilor legate de azil și migrațiune prin care statele membre pot sprijini
alte state membre care se află sub presiune.

44
Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor
Specifică sancțiunile și măsurile care trebuie aplicate de statele membre
împotriva angajatorilor care angajează resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de
ședere ilegală. Primul raport privind punerea în aplicare a acestei directive a fost
prezentat la 22 mai 2014. În urma anunțului făcut în cadrul noului pact, Comisia a
adoptat, în septembrie 2021, o comunicare privind aplicarea directivei, cu scopul de a
întări punerea în aplicare, protejând în același timp drepturile migranților în situație
neregulamentară.
Începând cu 2001, statele membre au recunoscut reciproc deciziile lor respective
de expulzare (Directiva 2001/40), prin care o decizie a unui stat membru de a expulza
un resortisant al unei țări terțe aflat într-un alt stat membru este respectată și aplicată.
În același timp, UE negociază și încheie cu țările de origine și de tranzit acorduri
de readmisie pentru returnarea imigranților clandestini și colaborează cu aceste țări
pentru combaterea traficului de persoane.
Aceste acorduri prevăd obligația comitetelor mixte de readmisie de a monitoriza
punerea lor în aplicare. Ele sunt legate de acordurile de facilitare a eliberării vizelor, cu
scopul de a oferi stimulentele necesare în negocierile cu țara terță în cauză privind
readmisia, fără a crește volumul migrației ilegale.
Într-o comunicare din februarie 2021 privind consolidarea cooperării în materie
de returnare și readmisie, Comisia a prezentat constatările primei evaluări anuale a
cooperării țărilor partenere în materie de readmisie ca bază pentru adoptarea de către
Consiliu a unor măsuri mai restrictive sau pozitive în materie de vize față de țările terțe.
Până în martie 2020, Comisia a încheiat, de asemenea, 24 de acorduri informale
privind returnarea și readmisia, care au atras critici severe din partea Parlamentului din
cauză că nu au făcut obiectul controlului său și au ridicat probleme legate de
responsabilitate și transparență.49

49
https://www.europarl.europa.eu – Fișe descriptive - Uniunea Europeană - Politica în domeniul
imigrației, pagină accesată la 30.12.2021

45
7. Lupta împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți

Traficul internațional de pasageri și ființe umane a atins o amploare fără

precedent, vizând atât imigrația și imigrația ilegală, cât și traficul internațional de ființe
umane, organe și carne.
Adesea există o colaborare internațională între diferite ramuri de ghizi, cunoscute
și sub numele de proxeneți, dând dovadă de adevărat profesionalism în abordarea
migrației ilegale. Mai mult, oamenii din spatele acestei activități ilegale își schimbă
constant natura, făcând-o din ce în ce mai diversificată, transformând-o uneori într-o
afacere legală.
„Traficul de persoane este considerat o formă de sclavie, strâns legată de alte
segmente ale criminalității organizate, atingând cote alarmante la nivel mondial.
După anul 1989, evoluțiile structurale produse în spațiul geo-politic est-european,
au determinat mutații profunde și în planul interesului, potențialului și modalităților de
manifestare a principalilor vectori ce acționează și în cadrul crimei organizate.
În prezent, România se află în epicentrul acestui fenomen, iar cazuistica ne-a
demonstrat că o trăsătură esențială se adaptează și se dezvoltă profitând de anumiți
factori favorizanți: • stagnarea economică; • insuficiența, inconsistența și lipsa de
funcționare a unor mecanisme de combatere și control; • influenta negativă din partea
unor curente și ideologii străine;
Astfel, traficul internațional de persoane și carne vie, a luat o amploare fără
precedent, vizând atât emigrarea și imigrarea clandestină, precum și traficul
internațional cu ființe umane, organe și carne vie.
Se constată existența unei colaborări internaționale între diferitele filiere de
călăuze sau proxeneți, evidențiindu-se o adevărată profesionalizare a relațiilor de
migrație clandestină care, la rândul lor, sunt conduse de alte călăuze. Mai mult,
activitatea ilicită a organizatorilor îmbracă forme tot mai diverse si uneori, chiar caracter
de legalitate. Acest caracter de legalitate este dat de faptul că, uneori, organizatorii dețin
societăți comerciale care au ca obiect de activitate diverse servicii în baza cărora încheie
contracte de prestări de servicii cu membrii grupului constituit și impun deplasarea unui
număr mare de persoane în străinătate

46
 După cum spun statisticile, în fiecare an, sute de mii de bărbați, femei și copii
sunt traficați și transportați ilegal peste tot în lume. Informațiile disponibile privind
dimensiunea reală a fenomenului sunt limitate. Estimările variază în funcție de surse.
Un studiu recent al guvernului american estimează că, la nivel mondial, în fiecare
an aproximativ 600.000-800.000 de persoane sunt trecute ilegal peste frontierele
internaționale, în scopul exploatării sexuale și a muncii forțate; 70% dintre acestea sunt
femei, iar 50% sunt copii. Cu toate acestea, OSCE a estimat că, la nivel global, peste 1,2
milioane de copii (sub 18 ani) sunt traficați anual, fiind cumpărați și vânduți pentru a fi
utilizați la munci agricole sau gospodărești, în mine sau în industria sexului, pentru cerșit
sau la comiterea de infracțiuni mărunte.
O.I.M. (Organizația internațională pentru migrație) apreciază că, anual, peste 500
000 de femei sunt traficate pe piața prostituției din Europa.
Implicarea rețelelor de crimă organizată în traficul de persoane poate fi deja
considerată o regulă și nu o excepție. Aproape toate statele sunt în prezent afectate de
aceste forme de infracționalitate. În ciuda eforturilor în creștere de combatere a traficului
de ființe umane și a migrației ilegale, ambele continuă să înflorească și să se dezvolte.
În același timp, legislația, politicile și strategiile s-au dovedit inadecvate prevenirii și
eliminării acestor infracțiuni, precum și protejării drepturilor fundamentale ale
victimelor. Motivele pentru această situație sunt variate. Mai întâi, legislațiile naționale
diferite împiedică aducerea eficientă în fața justiției a acestor forme ale crimei
organizate internaționale. De asemenea, traficul în scopul exploatării sexuale și trecerea
frauduloasă sunt tratate ca probleme legate de prostituție și migrație ilegală în marea
majoritate a țărilor de destinație.„50
Introducerea ilegală de migranți s-a dezvoltat în mod semnificativ din 2015, de
când criza migranților a început să ia amploare.
Peste 90% dintre migranți au plătit traficanți pentru a încerca să ajungă în
Europa, conform Europolului și Interpolului.
Este o afacere extrem de profitabilă pentru rețelele infracționale, iar riscul de a fi prins
este scăzut.

50
Barbu Nicu Damian – „Unele aspecte privind traficul de ființe umane și migrația ilegală„ - Forum
criminalistic, vol.5, București 2012 p. 92
47
 Se estimează că, pe plan global, în 2015 introducerea ilegală de migranți a generat
o cifră de afaceri de 3-6 miliarde EUR și peste 200 de milioane EUR în 2019 pe rutele
maritime care duc în Uniunea Europeană.51
UE a luat măsuri decisive pentru a viza rețelele infracționale care exploatează
migranții vulnerabili.
Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale
(EMPACT) a identificat lupta împotriva facilitării imigrației neregulamentare drept una
dintre prioritățile pentru perioada 2022-2025.
În 2020, acțiunea coordonată a statelor membre a condus la 2280 de arestări, la
desființarea a 14 grupuri infracționale organizate și la confiscarea a:
• 639 900 EUR în numerar
• 52 de arme de foc
• 1 166 de documente frauduloase
• 381 de vehicule
• 1 230 de piese pentru vehicule
În decembrie 2018, Consiliul a convenit asupra unor măsuri operaționale de
intensificare a combaterii rețelelor care introduc ilegal migranți.
Acțiunile concrete se bazează pe:
• consolidarea abordării inter-agenții, atât la nivelul UE, cât și la nivel național
• valorificarea la maximum a sinergiilor dintre instrumentele operaționale
disponibile
• utilizarea la maximum a activelor externe ale UE
În februarie 2016, UE a lansat Centrul european privind introducerea ilegală
de migranți (EMSC), pentru a ajuta statele membre să combată introducerea ilegală de
migranți. Principala sa sarcină este de a sprijini poliția și autoritățile de frontieră să
coordoneze operațiuni transfrontaliere foarte complexe de combatere a introducerii
ilegale de migranți. În iulie 2019, centrul a fost completat cu un grup operativ comun de
legătură privind introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane.

51
Raport comun privind rețelele de introducere ilegală de migranți (Europol-Interpol, mai 2016)
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-migration-policy/saving-lives-at-sea/
48
 Permanent, un numar de 45 de experți în chestiunile legate de introducerea ilegală
de migranți oferă sprijin organelor de poliție și autorităților de control la frontieră din
Europa pentru coordonarea operațiunilor transfrontaliere de combatere a introducerii
ilegale de migranți.
În martie 2016, Consiliul a adoptat concluzii privind introducerea ilegală de
migranți, îndemnând actorii relevanți:
• să îmbunătățească cooperarea și schimbul de date
• să analizeze modul în care platformele de comunicare socială sunt folosite pentru
introducerea ilegală de migranți
• să coopereze mai îndeaproape cu sectorul privat
• să îmbunătățească cooperarea cu țările de origine și de tranzit
De asemenea, UE și statele sale membre cooperează îndeaproape cu țările de
origine sau de tranzit ale migranților pentru a combate rețelele de persoane care
introduc ilegal migranți. Această activitate este completată de cooperarea în materie de
aplicare a legii pentru a combate rețelele implicate în introducerea ilegală de migranți
prin parteneriate operaționale comune.
De exemplu, în Niger, eforturile unei echipe comune de anchetă, la care participă
reprezentanți ai autorităților din Niger, Franța și Spania, au dus până acum la
investigarea a peste 200 de cauze judiciare. În Mauritania, o altă echipă comună de
anchetă între Spania și Mauritania a avut rezultate pozitive în ceea ce privește anihilarea
rețelelor infracționale.
În noiembrie 2015, liderii din UE și din Africa au decis
să îmbunătățească schimbul de informații, precum și cooperarea polițienească și
judiciară cu privire la introducerea ilegală de migranți. Mai mult, în februarie 2017,
liderii UE au convenit să intensifice cooperarea cu Libia pentru a submina modelul de
afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți.52

52
Al 4-lea raport anual de activitate al EMSC pentru 2019 (Europol, 15 mai 2019)
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12280-2020-INIT/ro/pdf
49
3.2. Operațiuni ale U.E. pentru combaterea traficului ilegal de migranți

Cele cinci operațiuni Frontex în Marea Mediterană sunt:

1. Operațiunea Themis (denumită anterior Triton), care acoperă zona central-
mediteraneeană.
Operația Themis a fost lansată în februarie 2018 și înlocuiește operațiunea Triton,
care fusese lansată în 2014.
Operația Themis sprijină Italia în activitățile de supraveghere maritimă în zona
central-mediteraneeană. De asemenea, aceasta are drept obiectiv prevenirea intrării în
UE a luptătorilor teroriști străini. Căutarea și salvarea continuă să reprezinte o
componentă-cheie a operației.
2. Operațiunea Poseidon, care acoperă zona est-mediteraneeană.
Operația Poseidon acoperă zona est-mediteraneeană din 2006. Această operație
se concentrează asupra supravegherii frontierelor de-a lungul frontierei maritime a
Greciei cu Turcia.
3. Operațiunea Indalo, care acoperă zona vest-mediteraneeană.
Operațiunea Indalo acoperă toate activitățile de pe ruta vest-mediteraneeană
dintre Maroc și Spania. Ofițerii, navele și alte mijloace de supraveghere desfășurate de
Frontex în cadrul operației sprijină autoritățile naționale la supravegherea frontierelor,
precum și la căutare și salvare.
4. Operațiunea Irini
În martie 2020, UE a lansat operația militară Irini, care contribuie, de asemenea,
la perturbarea modelului de afaceri al rețelelor de introducere ilegală și de trafic de
persoane prin colectarea de informații și patrularea cu avioane
De asemenea, UE are o misiune civilă în curs de desfășurare în Niger (EUCAP
SAHEL Niger) pentru a ajuta autoritățile din Niger să dezvolte proceduri și tehnici
pentru a controla și a aborda mai bine migrația ilegală.
5. Operațiunea Sophia, în perioada cuprinsă între mai 2015 și martie 2020.
Operațiunea militară Sophia a vizat persoanele care introduc ilegal migranți pe
Marea Mediteraneană. În această perioadă, operația a dus la:
• arestarea a 143 de persoane suspectate de introducere ilegală de migranți

50
 • distrugerea a 545 de ambarcațiuni
• formarea a 477 de angajați ai pazei de coastă libiene
Această operație și-a încetat definitiv activitatea la sfârșitul lunii martie 2020.

3.3. Politica Uniunii Europene în domeniul migrației

Migrația este un fenomen global foarte complex care nu afectează doar Uniunea
Europeană. În spatele numărului de emigranți se află oameni, bărbați, femei și copii cu
nume, povești și speranțe. Acțiunile întreprinse de UE și politicile pe care le-a
implementat au început să salveze vieți și să protejeze drepturile imigranților. Utilizarea
de noi metode de analiză, precum Matricea Cynefin53, va ajuta liderii UE să ia cele mai
bune decizii pentru a rezolva problemele ridicate de fenomenul migrației.54
În funcția de statut legal al migrațiilor în mod clasic se face distincția între
migrația legală și migrația ilegală (sau iregulară) . În primul caz, migranții se
conformează tuturor rigorilor legale presupuse de proces migrației (regimul
pașapoartelor și al vizelor) și variatelor aspecte ale integrării în societățile în care
migrează (regimul rezidenței și al integrării legale străinilor în piețele locale ale forței
de muncă).
Migranții legali sunt migranții agreați de către state de destinație sau migranții pe
care aceste state îi primesc în virtutea tratatelor internaționale și a respectării drepturilor
omului.
Migrația ilegală (numită și nedocumentată sau iregulară) este migrația care nu
este în concordanță cu reglementări legale ale statelor implicate în migrație.
Migrația poate fi definită ca iregulară fie de către stat de origine, care nu dau voie
cetățenilor lor să părăsească teritoriul național, fie de către state de destinație, care nu
permit accesul cetățenilor altor state pe teritoriul lor .
Primul caz este paradigmatic pentru cea mai mare parte dintre state foste
comuniste, care au limită de mobilitate externă, adesea prin mijloace coercitive.

53
Matricea Cynefin - este un cadru conceptual folosit pentru a ajuta la luarea deciziilor. Creat în 1999
de Dave Snowden, are rolul de a ajuta managerii să identifice modul în care sunt percepute situațiile și
dă un sens comportamentului propriu și al altora.
54
„Analiza migrației ilegale din Europa prin utilizarea Matricei Cynefin„ – articol de Daniel-Constantin
Chelărescu, Publicat in Revista de Ştiinţe Militare nr. 3 / 2018.
51
 Mult mai des se întâlnește însă migrația care este definită ca ilegală de către state
de destinație. În acest caz, caracterul iregular (sau ilegal) al migrației poate viza accesul
în țară, rezidența sau dreptul de muncă.
Astfel, migranții pot avea interzis accesul, rezidența și munca; pot avea acces
legal, dar rezidența și munca să le fie interzise, în fine pot avea accesul și rezidența
legală, dar să li se interzică să muncească.
În legătură cu ilegalitatea migrației trebuie accentuate câteva aspecte specifice.
Cel mai important aspect ar fi nuanțele implicate de diferite terminologii. Astfel, este
recomandată utilizarea termenului de migrație iregulară în loc de ilegală . Acesta este
motivat atât din punct de vedere al corectitudinii politice, dar putem invoca și rațiuni de
acuratețe a descrierii.
Termenul de ilegal este o formă de criminalizare sugerând o condiție social-legală
reprobabilă (ilegal are conotația de ilicit, incorect, necinstit, neonest, ascuns, clandestin)
a migrantului, deci nu este deloc neutru, având o încărcătură moral-legală negativă
considerabilă.
Prin comparație, termenul de iregular doar înregistrează neconcordanța cu o
regulă, fără să presupună conotații negative privind amploarea moral-legală a situațiilor
de deviere de la un anumit set de nici eu. Ca atare, pe când utilizarea termenului de ilegal
este stigmatizat, implicând o evaluare negativă apriorică a celor în cauză, cel de iregular
nu comportă deloc (sau într-o măsură foarte redusă) conotații negative.
Utilizarea termenului de iregular se justifică și din nevoia de o mai mare acuratețe
analitică, deoarece nu toate cazurile în care emigranții nu reușesc să se califice pentru
categoriile legale de imigrant (permis de rezidență, permis de lucru etc.) sunt
criminalizate, deci etichetate ca fiind ilegale si sancționate ca atare.
Sunt situații în care nu există sancțiuni clare pentru anumite situații de extra
legalitate, sau situații în care autoritate (în pofida unui cadru legal restrictiv) sunt
tolerante din variate motive, cel mai adesea datorită faptului că migrația iregulară
îndeplinește anumite funcții socioeconomice.55

55
Remus Gabriel Anghel / István Horváth – „Sociologia migrației„ –, editura Polirom Iași 2009 p. 23-
26.
52
 Statutul de refugiat este guvernat, pe plan universal, de Convenția din 1951 și de
Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților, instrumente juridice internaționale
adoptate sub auspiciile Națiunilor Unite.
Refugiații sunt persoane care fug de conflicte armate sau persecuții, de aceea ei
traversează granițele țării pentru a căuta, în alte state, starea de siguranță necesară unei
vieți liniștite.
Unul dintre principiile prevăzute de dreptul internațional este cel al „nereturnării”
– refugiații nu ar trebui expulzați sau returnați în țările de proveniență în condițiile în
care viața și libertatea le sunt puse în pericol.
Principalele responsabilități ale statelor-gazdă sunt acordarea protecției și
azilului.
UNHCR colaborează cu guvernele respective pentru a pune în practică
responsabilitățile cu privire la azil și protecție, pe care țările respective trebuie să le
îndeplinească în raport cu refugiații.
Migranții aleg, de regulă, să se mute în alte țări pentru a-și îmbunătăți condițiile
de trai și educație. În situația în care aceștia doresc să revină în țara natală, vor continua
să beneficieze de protecția guvernului lor. Statele de destinație ale migranților aplică
propriile legi și procese de imigrație.
Componența valurilor migratorii care au luat cu asalt continentul european
începând cu anul 2015 a indicat faptul că, pe lângă cei plecați din zone de conflict armat
(Siria, Irak și Afganistan), cu scopul obținerii securității fizice, sociale și economice în
țări dezvoltate europene, respectiv refugiații, au existat, într-o proporție mai mică, și
persoane originare din state cu un nivel ridicat de sărăcie care și-au părăsit țara pentru a
beneficia de un nivel de trai mai bun în state cu o economie prosperă.
De la apogeul crizei migrației, în 2015, UE a pus și continuă să pună în aplicare
măsuri pentru a îmbunătăți controlul frontierelor externe și al fluxurilor de migrație.
Prin urmare, sosirile neregulamentare în UE au fost reduse cu peste 90%. UE și
statele sale membre își intensifică eforturile de a institui o politică europeană eficace,
umanitară și sigură în domeniul migrației. Consiliul European joacă un rol important în
acest domeniu, prin stabilirea priorităților strategice.

53
 Pe baza acestor priorități, Consiliul UE stabilește linii de acțiune și acordă
mandatele de negociere cu țările terțe. De asemenea, acesta adoptă legislație și definește
programe specifice.
De-a lungul ultimilor câțiva ani, Consiliul și Consiliul European au conturat un
răspuns puternic la presiunile exercitate de migrație.

Cartea albastră a UE. Consiliul adoptă noi norme

La 7 octombrie 2021, Consiliul a adoptat noi norme pentru a atrage și a păstra
lucrători cu înaltă calificare din țările din afara UE, în special în sectoarele care se
confruntă cu un deficit de competențe în UE.56
Directiva privind cartea albastră armonizează și mai mult condițiile de intrare și de
ședere pentru lucrătorii cu înaltă calificare din țări din afara UE prin:
• stabilirea unor criterii de admisie mai incluzive
• facilitarea mobilității în interiorul UE
• facilitarea reîntregirii familiei
• simplificarea procedurilor pentru angajatorii recunoscuți
• acordarea unui nivel ridicat de acces la piața muncii
Politica de imigrație la nivel european tratează atât imigrația legală, cât și pe cea
ilegală. În ceea ce privește imigrația legală, UE decide cu privire la condițiile de intrare
și de ședere legală. Statele membre își păstrează dreptul de a stabili numărul persoanelor
provenind din țări terțe, admise pe teritoriul lor pentru a căuta un loc de muncă.
Uniunea Europeană abordează și imigrația ilegală, în special printr-o politică de
returnare care respectă drepturile fundamentale. În ceea ce privește integrarea, nu există
o armonizare a legislațiilor naționale.
Cu toate acestea, UE poate juca un rol de sprijin, în special din punct de vedere
financiar.
Parlamentul European se implică activ în adoptarea noilor legi privind imigrația
ilegală și legală.

56
Cartea albastră oferă dreptul la muncă și rezidență în teritoriul unui stat membru pe o perioadă inițială
de doi ani, după care posesorul acesteia poate obține o prelungire în alt stat membru. Posesorul Cărții
albastre poate fi însoțit în Uniunea Europeană de familia sa și beneficiază de securitate socială.
54
Acesta participă la elaborarea legislației împreună cu Consiliul, care reprezintă statele
membre, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009.
În contextul înregistrării în ultimii ani a unei creșteri fără precedent a numărului
de migranți și refugiați care doresc să intre în UE, Parlamentul a aprobat planuri ca
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă a UE să aibă o
rezervă permanentă de 10.000 de polițiști de frontieră până în 2027 și reguli mai
eficiente pentru returnarea resortisanților din afara UE fără drept de ședere.
Rezerva permanentă va fi alcătuită din personalul angajat de agenție, precum și
din personalul selecționat de către țările UE.
Modificările vizează o mai bună gestionare a migrației, asigurarea securității în
cadrul Uniunii și pentru frontierele externe ale UE. Noile rezerve permanente ar putea,
la cererea unei țări din UE, să efectueze controale la frontiere și să gestioneze migrația,
dar și să lupte împotriva criminalității transfrontaliere. În caz de urgență, țările vor putea
recurge la asistența rezervei pentru reacție rapidă.
După aprobarea oficială de către Parlament și Consiliu, noile norme vor intra în
vigoare la 20 de zile după publicarea lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Noile
rezerve permanente vor fi introduse începând cu anul 2021.
„Trebuie să fim corecți cu cei care merită protecție, aspri cu persoanele care îi
expoaltează pe cei vulnerabili și fermi cu cei care doresc să încalce regulile”57.

57
https://www.europarl.europa.eu - Roberta Metsola (PPE, Malta) pagină accesată la 21.01.2022
55
Concluzii finale

Europa foloseşte din ce în ce mai apăsat termenul „migranţi”. Smartphone-ul,

hainele corecte, limba engleză vorbită decent, au darul de a-i descumpăni pe europenii
care intră pentru prima oară în contact cu grupuri masive de auslanderi veniţi de departe.
Sumele de bani plătite călăuzelor sunt enorme, unele care par a le fi putut permite
fugarilor să trăiască foarte bine în ţările lor. Ţinta declarată este Germania şi bogata
Scandinavie.
Opinia publică vest-europeană simte, probabil, din ce în ce mai acut că fuga din
faţa războiului nu este decât un pretext pentru a forţa o migraţie în forţă, fără bagaje,
fără paşaport.
Dacă teama de conflict îi alungă pe oameni din ţările lor, de ce nu s-ar refugia în
orice loc paşnic din Europa?
Ţări mici precum Croaţia sau Slovenia simt fiori reci la gândul că ar putea fi
tranzitate şi, eventual, vizitate mai îndelung de grupuri masive de migranţi care le-ar
destabiliza drastic componenţa etnică şi echilibrul social.
Ungaria construieşte garduri de sârmă ghimpată, Austria reintroduce controalele
la graniţe, deruta este la cote înalte deoarece nimeni, practic, nu ştie ce va urma. Europa
nu are proceduri pentru astfel de cazuri. Birocraţia sa nu a fost învăţată să redacteze
planuri în 27 de limbi oficiale pentru evenimente care se întâmplă azi. Armata este adusă
la graniţe, primarii de comune se înflăcărează şi îi alungă pe venetici.
„Realităţile sunt fracturate, imaginea de ansamblu este schizoidă. Pe reţele
sociale şi în marşuri de solidaritate Europa empatizează cu refugiaţii, la graniţe au loc
confruntări cu migranţii. Bătrânul continent lasă impresia că ar vrea să îi ajute pe semenii
aflaţi în cumpănă, dar nu în maniera pe care aceştia şi-o doresc şi, mai ales, nu în locul
în care aceştia şi-l aleg ca viitoare casă„.58
Cine sunt însă aceşti oameni care au ajuns să colinde prin Europa purtând o
geantă sport în spate? Raportul Eurostat publicat la sfârşitul lunii septembrie (18
septembrie) indică faptul că, din cele peste 200.000 de cereri de azil depuse în trimestrul
doi în Uniunea Europeană, doar 21 de procente sunt ale unor cetăţeni care pretind a fi

58
https://intelligence.sri.ro/ Articol de Mihaela Nicola – revista ,, Intelligence ,, 5 oct. 2015
56
sirieni. Pe locul 2 în clasamentul cetăţeniilor care au solicitat azil în această perioadă se
situează afganii, care deţin 13% din totalul solicitărilor înregistrate. Marea surpriză
apare atunci când privim care este cea de-a treia naţionalitate care completează statistica.
Conform barometrului, 17.700 de persoane venite din Albania au depus cereri primare
de azil politic, dintre care peste 90% au ales ca ţară în care să facă acest lucru, evident,
Germania. Din Albania, nu din Africa de Nord, cu soarta complicată de „primăvara
arabă“, nu Orientul Mijlociu, redesenat cu armele de intenţiile pan-statale ale ISIS.
În mod evident, din Albania nu vin refugiaţi, ci migranţi. Imaginea este
completată de simpla enumerare a celorlalte zece naţionalităţi solicitante de azil în
trimestrul care a răscolit Europa: Irak, Kosovo, Eritreea, Pakistan, Nigeria, Ucraina,
Somalia, Serbia, Rusia şi Iran.
Patru din zece ţări-sursă provin chiar din Europa neafiliată Uniunii – Kosovo,
Ucraina, Serbia şi Rusia.59
Privind la rata de succes a obţinerii statului de azilant în UE, relevată într-o altă
statistică Eurostat, observăm că, la media Uniunii, patru sunt naţionalităţile care au şanse
reale de a obţine atât de râvnitul statut de azilant politic, în fapt o certificare
administrativă a tratării lor ca refugiaţi – sirienii (şanse de 94,8%), eritreenii (şanse de
89,1%), irakienii (şanse de 69,7%) şi afganii (şanse de 62,4%). Din toţi aceştia, la analiza
individuală a fiecărui caz, a fiecărei drame, remarcăm că doi din trei irakieni ori afgani
sunt trimişi de către autorităţi înapoi acasă.
„În prezent, nu mai aplicăm procedurile acordului de la Dublin60 pentru cetăţeni
sirieni”, este twitt-ul birocratic lansat la 25 august de către Oficiul Federal pentru
Migraţie şi Refugiaţi, autoritatea germană de gestionare a migranţilor.
În următoarele ore, vestea se răspândea viral online pe reţelele de socializare şi
offline din gură în gură. Trenuri supraîncărcate plecau din gara Keleti din Budapesta
către Munchen şi Berlin. Speranţa se aprindea şi în sufletele altor zeci de mii de suflete
care căutau Europa. Curând, capacitatea Germaniei de a primi şi de a procesa
administrativ fluxul migrator a început să piardă din eficienţă. Ori poate calculul politic

59
https://www.ec.europa.eu - Raportul EUROSTAT –,, Refugiații în Europa ,,
60
Procedura Dublin are ca principal scop determinarea unui singur Stat Membru care să fie responsabil
de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentată într-unul din statele membre de către un
resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid.
57
şi-a atins scopul. Ceea ce contează este că destinaţia visată de majoritatea oamenilor
care traversau Europa îşi închidea porţile cu brutalitate şi cerea solidaritate din partea
celorlalte ţări membre ale Uniunii Europene.61
Germania patinează şi învinovățește partenerii, Ungaria se baricadează, Slovenia
este în panică, Olanda este îngrijorată, militarii unguri dezarmează poliţişti croaţi, statele
schimbă reciproc autobuze cu migranţi şi declaraţii nervoase, peisajul general european
arată momentan dezolant.
Actori care aleg să se protejeze pe sine nu fac decât să transfere oamenii şi
problema într-un road trip cinic printr-un spaţiu Schengen golit de semnificaţia liberei
circulaţii. Este ca şi cum, vizaţi de valuri de trei metri, nişte navigatori în pericol ar
scoate apa din barca lor vărsând-o în barca apropiată.
Evenimentele se succed şi astăzi cu mare viteză, schimbând şi modelând
percepţiile cu orice nouă poveste care ajunge în spaţiul public. Nu ştie nimeni cum ar
trebui rezolvată criza, statele expuse la turnesolul migraţiei îşi arată autismul şi
egoismul, Europa unită apare din ce în ce mai clar ca o asociaţie de negustori.
În luptă cu dorinţa oamenilor de „altceva” sau de „relocare voluntară prin
intermediul reţelelor migraţioniste”, aşa cum propovăduiesc și au decis birocraţii de la
Bruxelles, Europa poate doar să limiteze amploarea fenomenului, poate selecta în tuşe
groase cine trece acum şi cine mai aşteaptă, poate decanta între repere de securitate și
valori filosofice.
Fluxul de migranți ilegali care intră în UE a atins niveluri fără precedent începand
cu anul 2015 și a rămas ridicat pâna in zilele noastre în ciuda manifestarii pandemiei de
Covid 19. În cursul anului 2019, 2020, 2021 și 2022 țările UE au raportat noi sosiri din
Africa, Orientul Mijlociu și Asia, mulți dintre aceștia apelând la rețelele criminale de
contrabandiști pentru asistență.
UE a dezvoltat o nouă abordare care să-i permită să gestioneze mai bine toate
aspectele migrației ilegale. Ea vizează să combată migrația ilegală și introducerea ilegală
de migranți, să salveze vieți și să securizeze frontierele externe ale UE și, în același timp,
să atragă talent și competențe din afara Europei.62

61
https://intelligence.sri.ro/ - Articol de Mihaela Nicola – revista ,, Intelligence ,, 5 oct. 2015
62
https:// www.ec.europa.eu, pagină accesată la 11.12.2021
58
 Pentru a preveni exploatarea migranților de către rețelele criminale și pentru a
reduce stimulentele pentru migrația ilegală, atât Agenda europeană privind migrația cât
și Agenda europeană pentru au identificat lupta împotriva traficului ilegal de migranți
ca o prioritate.
Este limpede că oamenii pot profita de pe urma emigrației, cu condiția să se poată
bucura de aceleași drepturi în țara gazdă. “Când vorbim despre drepturile migranților,
accentul trebuie să se pună pe bunăstarea individului, nu pe interesul statului. Astfel,
migrația este un avantaj atunci când, prin ea, individul este motivat să-și atingă
potențialul”63. Migrația poate contribui la economia ambelor state implicate.
În structurile economice și comerciale din prezent, profită totuși în principal
statele mari și puternice. În timp ce oamenii văd emigrarea în țări prospere ca pe o
promisiune că vor trăi în condiții mai bune, aceștia ar trebui totuși să fie conștienți de
drepturile lor și să nu se lase exploatați.
Dacă privim situația așa, cum se vede migrația în țările de origine? Pe de-o parte,
studiile arată că din țările respective pleacă forța de muncă tânără și calificată, în special
personal medical, ceea ce este o pierdere evidentă. În afară de asta, migrația duce și la
un număr tot mai mare de familii dezrădăcinate, adesea izolate rudele mai îndepărtate,
o problemă inevitabilă și la care nu se întrezărește vreo rezolvare.
În schimb, țările în curs de dezvoltare, care în acest proces sunt în general țări de
origine, profită de pe urma banilor care se întorc în țară. Sumele respective depășesc
uneori chiar și finanțarea pentru dezvoltare.
Referitor la țările de origine putem spune că, atunci când migranții rămân în
legătură cu ele, ceea ce se întâmplă destul de des, ei aduc o contribuție însemnată la
dezvoltarea economică și socială.
Un studiu arată că, pe termen mediu, țările de origine profită indirect de pe urma
emigrării muncitorilor calificați, deoarece acești muncitori pot inova în țările puternic
dezvoltate, iar de aceste inovații pot profita țările de origine, în formă de externalități
pozitive.
Așadar, pe termen lung, migrarea duce la creștere economică mai mare și la
prosperitate.

63
Asya Markova, filozof și expert în probleme de migrație.
59
 Problema migrației ilegale și a traficului transnațional de persoane a devenit o
problemă foarte serioasă pentru ţara noastră dar și pentru Uniunea Europeană.
În actualul context global, călătoriile se pot face mult mai simplu, astfel
traficanţilor le este foarte ușor să transporte victimele dintr-o ţară în alta.
România este afectată destul de rău, de acest fenomen, fiind pe primul loc în
Europa la acest capitol. Victimele adesea persoane fără apărare din zone sărace (cartiere
sărace sau mărginașe ale capitalei ori orașelor mari, zone rurale izolate etc.), sunt ușor
păcălite pentru a cădea în această plasă din care nu mai pot scăpa de multe ori prea ușor.
Acest fenomen este unul destul de periculos fiind necesară atât cooperarea tuturor
autorităţilor statului, dar și cooperarea la nivel internaţional, pentru ca fenomenul să
poată să scadă.
Mai mult, tema traficului de persoane, este una extrem de importantă și asta din
următoarele considerente:
1. Victimele acestui fenomen sunt niște oameni aflaţi întro suferinţă
inimaginabilă ce ar trebui ajutaţi și de multe ori când au căutat ajutorul la poliţie nu l-au
primit.
2. Se produc consecinţe la nivel internaţional deoarece grupările criminale
românești cooperează cu cele străine din cadrul ţărilor partenere în NATO și UE.
Fenomenul trebuie stopat deoarece se extinde cu o viteză foarte mare și cu cât
devine mai întins cu atât o să devine și mai greu de oprit.
3. Importanţa înţelegeri modului de acţiune al grupărilor criminale pentru a se
putea face campanii de prevenire. Acestea au o importanţă foarte mare fiind amintită
necesitatea campaniilor de prevenire și în cadrul a două rezoluţii a Adunării Generale a
ONU și anume Rezoluţia 64/293 din 201264 și Rezoluţia 68/192 din 2013. 65
Aceste campanii își găsesc utilitatea prin faptul că îi fac pe oamenii din medii
defavorizate (în special cartiere mărginașe/ rău-famate sau zone rurale sărace) să

64
https://digitallibrary.un.org -Planul global de acțiune al Națiunilor Unite pentru combaterea traficului
de persoane - rezoluție U.N. / 2012, pagină accesată la 02.01.22
65
https://undocs.org - Coordonarea actiunilor împotriva traficului de persoane - acc. 02.01.22 , rezoluție
U.N. / 2012
60
înţeleagă pericolele la care se expun și cum să nu se lase păcăliţi, fiind vizaţi în special
copiii și tinerele minore cu vârste între 14 și 18 ani.66
Migrația este o problemă complexă, cu multe fațete care trebuie cântărite în
același timp: siguranța persoanelor care solicită protecție internațională sau caută o viață
mai bună; preocupările țărilor aflate la frontierele externe ale UE, care se tem că
presiunile exercitate de migrație le vor depăși capacitățile și care au nevoie de
solidaritate din partea altor țări; îngrijorările altor state membre ale UE, cărora le e teamă
că, dacă nu se respectă procedurile la frontierele externe, sistemele lor naționale de azil,
integrare sau returnare nu vor putea face față în cazul unor fluxuri migratorii importante.
Pe baza unei evaluări globale, Comisia propune o nouă abordare pentru
gestionarea migrației: să insuflăm încredere aplicând proceduri mai eficiente și găsind
un nou echilibru între responsabilitate și solidaritate.
Migrația este o temă controversată. Mai este, după cum am menționat mai sus, o
parte a naturii. Așa cum am argumentat în acest articol, singurele dezavantaje ale
migrației sunt miturile care iau naștere în jurul ei - mituri care n-au niciun sâmbure de
adevăr. Este normal să ne temem de schimbare, dar este de datoria noastră să trecem
peste această teamă pentru a putea înțelege mai bine cum putem contribui la progresul
omenirii. 67

66
Nicolae Petrescu - „Traficul transnațional de persoane„ - Editura Pro Universitaria, București 2022
p. 9,11.
67
https://www.goetheinstitut.de - ,, Migrația - un avantaj, nu o povară ,, pagină accesată la 29.12.2021
/ 27.02.22

61
Bibliografie

1. ACTE NORMATIVE

• Directiva 2002/90/CE a Consiliului

• Directiva 2011/36/UE
• Directiva 2004/81/CE
• Directiva 2001/40/CE
• Decizia-cadru 2002/946/JHA
• Rezoluţia 64/293 din 2012 a O.N.U.
• Rezoluţia 68/192 din 2013 a O.N.U.

2.TRATATE ȘI LUCRĂRI DE SPECIALITATE

• Andreescu Anghel, Andreescu Dan, Bărdaș Dan - „Efectul migrației asupra

securității României si a Europei„- Edit. RAO 2016
• Anghel Remus Gabriel / István Horváth – „Sociologia migrației„ –, Edit. Polirom
Iași 2009
• Barbu Nicu Damian – „Unele aspecte privind traficul de ființe umane și migrația
ilegală„ - Forum criminalistic, vol.5, București 2012
• Cămărășan Vasile-Adrian – „Migrație și politici europene„ – editura C.A.
Publishing, Cluj Napoca 2013
• Cătărău Loredana Florentina – Descriere a lucrării „Evaluarea impactului
migrației părinților asupra comportamentului infracțional al copiilor rămași
acasă„ . editura Lumen, Iași 2020
• Feraru Daniela Petronela – „Costuri sociale ale migrației externe din România„
Edit. Lumen, Iași 2019
• Petrescu Nicolae -„Traficul transnațional de persoane„- Edit. Pro Universitaria,
București 2022
• Stănescu Ecaterina --,, Istoria secolului al XX-lea și educația pentru cetățenie
democratică„ Edit. Educația 2000, București 2006

62
 • Stoica Anghel - „Migrația ilegală la confluența cu traficul de persoane„ Edit.
Pro Universitaria, București 2014

• Tudorache Carmen – „Evoluția fenomenului migrației în Europa„ edit. A.S.E.,

București

3. DOCUMENTE ȘI INSTRUMENTE STRATEGICE ALE UNIUNII EUROPENE

• Convenția Europeană a Drepturilor Omului
• Convenția de la Geneva
• Tratatul de Cooperare Nord-Atlantic
• Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților
• Pacult privind migrația și azilul
• Cartea albastră a UE
• Summitul de la Valletta
• Instrumentul U.E. pentru refugiații sirieni din Turcia
• Acordul de la Dublin
• Acordul de la Potsdam
• Declarația de la Malta
• Declarația UE -Turcia din martie 2016
• Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE
• Strategia privind returnarea voluntară și reintegrarea
• Raportul Europol-Interpol
• Raportul Eurostat
• Raportul „Communication on the State of Play of Implementation of the Priority
Actions under the European Agenda on Migration”

63
4. INSTITUȚII SPECIALIZATE
• Agențiea Europenă pentru Paza de Frontieră și de Coastă - FRONTEX
• Centrul european privind introducerea ilegală de migranți
• Sistemul European de Supraveghere a Frontierei – EUROSUR
• Oficiul Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi
• Organizația Internațională pentru Migrație
• Organizația Internațională a Muncii
• Interpol • Europol

5. ARTICOLE DE SPECIALITATE

• „Analiza migrației ilegale din Europa prin utilizarea Matricei Cynefin„

-articol de Daniel C. Chelărescu - „Revista de Ştiinţe Militare„ nr. 3/2018
• „Migrația ilegală sau cum se importă riscurile de securitate ,,
-articol de Georgiana Chirilă, revista ,, Intelligence ,, nr. 23 / 30.10.2016
• ,, Migrațiune, criminalitate și siguranță personală în marile orașe europene ,,
-articol de Ecaterina Balica , Revista de Criminologie, Criminalistică și
Penologie ; nr. 3/4 București (2016)
• ,, Opinion. Poland – Belarus border ,, - https://www.nytimes.com
• ,, U.E. crises refugees ,, - https://www.theguardian.com
• ,, Helping refugeees,, - https://www.reuters.com
• ,,Belarus border crossing ,, - https://www.aljazeera.com
• ,, Migrația - un avantaj, nu o povară ,, - https:// www.goethe.de - Institutul
Goethe

64
6. PAGINI WEB

• https://ro.history-hub.com • https://www.pressone.ro

• https://www.euroclio.eu • https://www.nytimes.com

• https://www.europarl.europa.eu • https://www.theguardian.com

• https://www.europol.europa.eu • https://www.reuters.com

• https://www.consilium.europa.eu • https://www.aljazeera.com

• https://www.intelligence.sri.ro • https://www.goetheinstitut.de

• https://www.eur-lex.europa.eu • https://www.goethe.de

• https://www.proquest.com • https://digitallibrary.un.org

• https://www. agerpres.com • https://undocs.org

• https://www.hotnews.ro

65