Legislatie (Comentata) de Protectie Civila

CENTRUL NATIONAL DE PREGATIRE PENTRU MANAGEMENTUL MEDICAL AL
DEZASTRELOR
Prof. Univ. Dr. Ing. Popa Ion
ACTE NORMATIV LEGISLATIVE PRIVIND PROTECTIA CIVILĂ

(Manual pentru masteranzi)
Bucureşti
Martie 2012
DEZASTRELOR
Prezentul volum este constituit în baza Planului de învă ământ al

Masteratului de Medicină de Dezastru al Universită ?s ·?l\ ›‒¡ ¦·?\‹·
universitar 2011-2012
ISBN: 978-606-8222-75-2
DEZASTRELOR
Prof. Univ. Dr. Ing. Popa Ion
ACTE NORMATIVE LEGISLATIVE PRIVIND PROTECTIA CIVILĂ

(Manual pentru masteranzi)
Bucureşti
Martie 2012
DEZASTRELOR
DEZASTRELOR
CUPRINS:
Capitolul 1 LEGISLATIE INTERNAMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM W
1.1 Aspecte generaleMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM W
Legi privind Protectia civilă (pentru documentare și pentru cei interesati, în anexe se vor
prezenta integral legile anterioare )MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM PQ
Ordonante de Urgen ă și Ordonante emise de Guvernul Romaniei referitoare la activitatea de

Protectie civilă MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM RR
Hotarari emise de Guvernul Romaniei referitoare la activitatea de Protectie civilă. MMMMMMMMMMMMMMMMMMM RV
Ordine ale Ministrului Administratiei și Internelor pe probleme de Protectie civilă. MMMMMMMMMMMMMMMMMMMM SW
CAPITOLUL 2 LEGISLATIE INTERNATIONALA MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM TV
Protectia civilă în Uniunea EuropeanaMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM TV
BIBLOGRAFIE MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM TX
DEZASTRELOR
DEZASTRELOR
DEZASTRELOR
Capitola 1 LEGISLA hd?hmsdqmĂ
Aspect general
Istoria civilizaţ iei umane a cunoscut în dezvoltarea să de-a lungul timpului,

perioade care au fost caracterizate ca bune, dacă acestea au determinat comunităţ ile
umane să urce trepte superioare din punct de vedere al dezvoltării şi proaste, daca au
înregistrat un regres sau, stagnare în evoluţ ia lor pe spirala normala spre mai bine
(binele pe care în mod subiectiv îl putem accepta).
Din punct de vedere istoric și filozofic, treptele ierarhice care au marcat schimbări
majore ale civilizaţ iei umane sunt bine cunoscute și nu fac obiectul materialului de fata,
dar putem remarca din punctul nostru de vedere ca trecerea de la o etapa la alta ne-a
determinat să facem un salt pozitiv în cunoaşterea cauzelor care au influenţ at grăbirea
sau încetinirea acestei evoluţ ii interesante pe care civilizaţ ia umană ne-a fascinat cu
atâtea exemple la care generaţ ii întregi de oameni au contribuit și/sau au fost martori.
Cel mai adesea, stagnările în evoluţ ia societăţ ii umane s-au datorat conflictelor
locale sau generale și în mod deosebit hazardelor naturale, antropice și/sau asimetrice
apărute într-o regiune sau în mai multe regiuni simultan într-o anumită perioada de timp,
soldate cu efecte distructive, fie datorita apariţ iei unor formaţ iuni geologice noi, fie
datorita apariţ iei și dezvoltării unor conflicte interumane majore, unele din ele având un
caracter pronunţ at regresiv, pentru care au fost necesare eforturi deosebite de revenire
și de continuare a procesului dezvoltării sociale.
Istoria consemnează faptul ca, fiind vorba de evenimente ca fenomene aleatorii de
o mai mare anvergură, imprevizibile şi nedeterminate în timp şi spaţ iu, acestea au fost
considerate ca salturi calitative, trepte sau praguri în evoluţ ia sistemelor. Ca o remarca în
consecinţ a pot menţ iona faptul ca, aceste fenomene au generat, generează și vor
genera în permanenta, descărcări de energii imense care determină dezordine,
dezechilibre pe scara evoluţ iei comunităţ ilor umane, până la stabilirea unui nou echilibru.
Iată, de ce, în asemenea situaţ ii societăţ ile umane, indiferent de spaţ iul şi timpul în
care au trăit, au fost nevoite să-şi creeze structurile de protejare, de apărare a membrilor
săi pentru depăşirea fără prea multe efecte negative a momentelor de criză provocate de
evenimentele aleatorii inevitabile de altfel, în totalitate, pe scara evoluţ iei umane.
În acest scop, societăţ ile umane au fost nevoite să creeze și să dezvolte un cadru
normativ juridic care să asigure legalitatea şi legitimitatea instituirii unui sistem coerent,
capabil să accepte în paralel existenţ a unor evenimente destabilizatoare, unele
independente de voinţ a oamenilor, altele favorizate de aceştia, împreuna cu măsurile ce
trebuie luate pentru ca efectele acestor evenimente să fie diminuate la maximum și pe
cat posibil eliminate.
În interiorul cadrului normativ juridic, s-au dezvoltat masuri de educare a
membrilor comunită ›‒ umane fa ă de apariţ ia și dezvoltarea evenimentelor de tip
DEZASTRELOR
dezastru, care s-ai determine să conştientizeze faptul ca omenirea a trăit și supravieţ uit
împreuna cu fenomenele la care au fost martori generaţ ii de-a rândul, dezvoltăndu-și
mijloace și elemente de rezistenta împotriva acestora, pentru o viata mai sigura.
Aşa s-a născut, ceeace astăzi denumim PROTEC IE CIVILĂ și pentru care
volumul de fata încearcă să aducă în atenţ ie ansamblul noţ iunilor și conceptelor cuprinse
în actele normativ juridice care definesc și ierarhizează obiectul în sine.
Pentru o diploma ie reală a dezastrelor naturale
Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna suficiente motive care au condus

la cooperarea internaţ ională între state, chiar și intre acelea care au avut relaţ ii inamice
prin tradiţ ie. Putem aduce nenumărate argumente, cu exemple edificatoare care să
susţ ină acest fapt, ca atunci când un stat sau un grup de state s-au confruntat cu
probleme grave provocate de anumite riscuri extreme, în ajutorul lor au sărit toate statele
limitrofe din zona și nu numai, fără să ină seama de relaţ iile lor antagonice anterioare
pentru depăşirea momentelor de criza și să grăbească revenirea la normalitate a
comunită ›‒ umane afectate.
Diplomaţ ia este unul dintre termenii care poate fi cel mai bine abordat în astfel de
situaţ ii, mai degrabă prin luarea în considerare a contextelor de utilizare ale demersurilor
sale decât prin încercarea de a stabili cu precizie un înţ eles precis, global. În general,
diplomaţ ia poate fi definită ca managementul relaţ iilor internaţ ionale prin negociere şi nu
prin forţ ă sau alte mijloace. Diplomaţ ia poate fi interpretată şi ca arta a negocierii,
adaptându-se treptat în funcţ ie de schimbările din mediul public și politic.
Dacă diplomaţ ia secolelor şaptesprezece şi optsprezece poate fi catalogată ca o
diplomaţ ie secretă în care opinia statelor mici era neglijata, noua diplomaţ ie este
deschisă, se bazează pe aprecierea opiniei publice şi pe comunicare, fiind modificate
foarte multe practici ale diplomaţ iei de tip vechi. Conceptul de diplomaţ ie contemporană
a înglobat nuanţ ele de acţ iune din perioada care a urmat încheierii războiului rece.
Nuanţ a importantă a diplomaţ iei contemporane a constituit-o metamorfoza treptată
care a avut loc prin modificarea conceptului de stat, interdependenţ a politică şi
economică a statelor, interpenetrarea soluţ iilor cu apariţ ia companiilor multinaţ ionale, a
actorilor subnaţ ionali, creşterea importanţ ei organizaţ iilor non-guvernamentale precum şi
a negocierilor internaţ ionale (idei și expuneri ale numeroaselor personalită Y Henry
Kissinger, K. Hamilton şi R Langhorne, G.V.G. Krishnamurthy).
Limitele conceptului de diplomaţ ie sunt modificate de schimbările intervenite în

conceptele de suveranitate, globalizare, inovaţ ie tehnologică, creşterea importanţ ei
mecanismelor internaţ ionale de monitorizare şi a agenţ iilor de finanţ are şi donatori.
Factorul important în diplomaţ ia contemporană este constituit de schimbarea centrului de
greutate al problemelor globale de la abordarea naţ ională la abordarea cu puternice
accente umanitare.
Acest lucru este evidenţ iat prin apariţ ia şi utilizarea din ce în ce mai frecventă a
termenilor ca: Diplomaţ ia Drepturilor Omului, Diplomaţ ia de Mediu, Diplomaţ ia
DEZASTRELOR
Acţ ionarilor, Diplomaţ ia Publica, după cum arata M. Leonard and C. Smewing în „Public
Diplomacy” şi Victor Kremnyuk în The „Emerging System of International Negotiations”:
Analysis and Issues.
Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna un domeniu care a condus la

cooperarea internaţ ională între state care aşa cum am mai afirmat au avut relaţ ii inamice
prin tradiţ ie. În pofida potenţ ialului său şi a impactului semnificativ asupra relaţ iilor
internaţ ionale, diplomaţ ia dezastrelor a constituit o noţ iune căreia nu i s-a acordat
niciodată atenţ ia cuvenită.
Apariţ ia sau ameninţ area apariţ iei și dezvoltării unui dezastru natural a creat
oportunităţ i importante pentru facilitarea unor relaţ ii mai bune şi colaborării între ţ ări
aflate în conflict unele cu celelalte, prin apariţ ia unor legături care altfel ar fi imposibil să
existe. Spiritul de cooperare generat de eforturile comune depuse pentru înfruntarea
dezastrelor din raţ iuni şi imperative umanitare oferă posibilitatea depăşirii prejudecăţ ilor
existente, trecându-se peste bariere care pot dispărea pentru totdeauna.
Chiar şi în situaţ iile în care astfel de demersuri sunt întreprinse din scopuri pur
populiste, acestea pot influenţ a relaţ iile multilaterale şi bilaterale în domenii ca
managementul mediului, comerţ ul şi schimburile culturale.
Diplomaţ ia dezastrelor nu se defineşte și nu se clădeşte pe insuccesul în relaţ iile

internaţ ionale sau dificultăţ ile întâmpinate în eforturile din cadrul activităţ ii diplomatice ci
pe felul în care activităţ ile desfăşurate pentru pregătirea, prevenirea și intervenţ ia pentru
reducerea efectelor unui dezastru, fără să înţ elegem ca astfel se reduc mai mult sau mai
puţ in conflictele între actorii scenei internaţ ionale, dar care pot contribui la stabilirea
relaţ iilor de colaborare între adversari. Printre aceste activită se poate include, tot
spectrul menţ ionat mai înainte de la pregătire, prevenire, reacţ ie de răspuns pana la
reconstrucţ ia şi recuperarea în caz de dezastru.
Cercetările efectuate în cadrul activităţ ilor de diplomaţ ie a dezastrelor arată că
aceste activită se constituie ca un catalizator al diplomaţ iei, fără să creeze, însă, o nouă
diplomaţ ie. Este important ca acest catalizator să fie urmat automat de o voinţ ă politică
exprimată de către statele adversare politic pentru a se putea atinge succese
diplomatice.
Ilan Kelman demonstrează în „Disaster Diplomacy: Hope Despite Evidence” că,

pentru ca diplomaţ ia dezastrelor să funcţ ioneze, activităţ ile acesteia trebuie să rămână
strict legate de domeniile acoperite de activităţ ile relaţ ionate la dezastre, elementul politic
fiind necesar să se păstreze la un nivel scăzut.
Numeroasele acţ iuni comune ale statelor pentru sprijinirea comunită ›‒ umane
afectate, ne determina să afirmam că activităţ ile legate de managementul dezastrelor nu
conduc la apariţ ia uneori la relaţ ii diplomatice noi, ci au numai un rol de facilitare a
acestora. Astfel, pe termen scurt acestea pot avea un impact pozitiv asupra diplomaţ iei,
dar pe termen lung factori ca: schimbarea de regimuri de conducere, neîncrederea,
credinţ a că un conflict tradiţ ional are prioritate în fata necesitaţ ilor de natura umanitara
sau acordarea de prioritate acţ iunilor beligerante în fata demersurilor diplomatice de
DEZASTRELOR
rezolvare a conflictelor pot să aibă un impact mult mai puternic decât cel al demersurilor
umanitare.
În aceeaşi lucrare citată mai sus, Ilan Kelman arată că imperativele umanitare şi
activităţ ile din cadrul managementului dezastrului trebuie să aibă caracter de neutralitate
şi independenţ ă faţ ă de opiniile politice şi dezacordurile diplomatice. Din nefericire,
imperativele umanitare sunt deseori desconsiderate în realitate. La întrebarea dacă ar fi
bine să se profite de oportunitatea de a lega demersurile diplomatice de activităţ ile din
cadrul managementului dezastrelor se poate răspunde şi negativ şi pozitiv. Dar, cu cat
se reuşeşte fructificarea politico-diplomatica mai eficienta a rezultatelor activităţ ilor de
management al dezastrului, cu atât mai bine.
Succesul sau insuccesul diplomaţ iei dezastrului sunt de multe ori cauzate de
factori care sunt exteriori acţ iunilor şi activităţ ilor politicienilor şi diplomaţ ilor. Există o
multitudine de actori implicaţ i care pot determina rezultate pozitive şi negative ale
diplomaţ iei dezastrului. Câteva exemple semnificative sunt edificatoare: evenimentele
pot depăşi voinţ a şi vederile autorităţ ilor, aşa de exemplu înainte şi chiar imediat după
apariţ ia dezastrului cauzat de uraganul Latrina când autorităţ ile Statelor Unite au răspuns
nefundamentat că S.U.A. nu au nevoie de asistenţ ă internaţ ională, ceeace s-a dovedit ca
nu este aşa; în schimb în planurile de apărare ale Noii Zeelande există un capitol dedicat
special asistenţ ei internaţ ionale post-dezastru; dorinţ ele populaţ iilor pot depăşi ezitările
diplomatice aşa cum s-a întâmplat după cutremurul din 1999 în cazul Turciei şi Greciei
când populaţ ia a fost aceea care a reclamat necesitatea ajutorării reciproce; în cazul
războiului între Etiopia şi Eritreea care a început în 1999 presa şi organizaţ iile umanitare
au avut parte de un eşec în încercarea lor de a activa demersuri de diplomaţ ie a secetei.
Diplomaţ ia dezastrelor este un proces complex ale cărui rezultate nu sunt

niciodată sigure, fapt pentru care, pe acest subiect, se poate spune că acest tip de
diplomaţ ie nu este unul nou, elemente ale sale putând fi găsite cu mult înaintea istoriei
prezentului, că diplomaţ ia dezastrului are influenţ e clare în soluţ ionarea unor conflicte
dacă există o voinţ ă cel puţ in bilaterală în acest sens, că diplomaţ ia dezastrului are un
caracter profund legitim cu condiţ ia să nu existe o parte implicată în conflict care să
caute orice pretext pentru a evita pacea, iar efectele diplomaţ iei dezastrelor sunt pe
termen scurt care nu influenţ ează direct sau esenţ ial eforturile de reconstrucţ ie şi
activităţ ile normale ale managementului dezastrului.
Nu trebuie însă neglijat rolul diplomaţ iei clasice în cadrul activităţ ilor de
management al dezastrelor, mai ales când componenta internaţ ionalista a acestui tip de
activităţ i este din ce în ce mai prezentă în cadrul realităţ ilor internaţ ionale de astăzi.
Cele prezentate mai înainte, reprezintă elemente esenţ iale pe care trebuie să le
avem în vedere în cadrul activităţ ilor de Protecţ ie civilă pe care le vom desfăşura,
acestea, în etapa actuala depăşind graniţ ele tarii, odată cu integrarea României în NATO
și aderarea la UE (fapt ce se poate vedea din parcurgerea actelor normative adoptate de
România ca răspuns la necesită le de colaborare asumate).
DEZASTRELOR
Legi privind Protec ia civilă (pentru documentare și pentru cei interesati, în anexe
se vor prezenta integral legile anterioare )
Pachetul de legi privind Protecţ ia civilă din România de după dec.1989, va fi

prezentat în continuare selectat de autor pentru acele capitole, articole și paragrafe care
interesează apriori cursanţ ii masteratului “medicina de dezastre” și reproduce legile în
integralitatea lor în anexe, cu obligaţ ia ca cititorul să reflecte și să se documenteze în
mod responsabil, cu competenta și profesionalism pentru a putea aplica și respecta
întocmai prevederile lor în activităţ ile permanente și/sau în campaniile impuse de apariţ ia
și dezvoltarea oricăror tipuri de riscuri. Legile nu vor fi dezvoltate și comentate în detaliu,
având în vedere necesitatea cunoaşterii și implementării lor de către toate structurile de
Protecţ ie civilă, de la cele Centrale pana la cele locale, inclusiv de populaţ ie, indiferent
de situaţ ia în care se va afla în caz de dezastre.
În anexe la manual, vor fi prezentate legile în vigoare la aceasta data pentru o
posibila documentare a cititorului.
Legea Nr.481/08.11.2004 (publicată în MOf. Partea I Nr.1094/24.11.2004) privind
protecţ ia civilă din România, modificată şi completată prin Legea Nr. 212/24.05.2006
(publicată în MOf. Partea I Nr.457/26.05.2006 (Anexa 2) și republicata în MOf.
554/22.07.2008) – Anexa 1.
Prin definiţ ie “Protecţ ia civilă este o componentă a sistemului securităţ ii naţ ionale
şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţ i specifice, măsuri şi sarcini organizatorice,
tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi
realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a
dezastrelor, protejării populaţ iei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale
situaţ iilor de urgenţ ă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi
asigurării condiţ iilor necesare supravieţ uirii persoanelor afectate” [Art.1-(1)].
Activitatea de protecţ ie civilă este de interes naţ ional, are caracter permanent şi
se bazează pe îndeplinirea obligaţ iilor ce revin autorităţ ilor administraţ iei publice centrale
şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat romane, precum şi
persoanelor fizice. [Art.1-(2)].
Îndeplinirea atribuţ iilor specifice de protecţ ie civilă se realizează, de serviciile

publice sau private, profesioniste şi voluntare [Art.3-(3)]. Personalul serviciilor de urgenţ ă
voluntare şi cetăţ enii care participa la acţ iuni preventive şi de intervenţ ie... beneficiază de
compensaţ ii băneşti, drepturi sociale şi alte facilitaţ i stabilite în Statutul personalului
voluntar... [Art.19]. În anexa 1.1 se prezintă integral Legea Nr. 481/08.11.2004.
În conţ inutul Legii, se fac următoarele precizări:

Concepţ ia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţ ilor de protecţ ie
civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţ ional pe principiile autonomiei,
subsidiarităţ ii, legalităţ ii, responsabilităţ ii, corelării obiectivelor şi resurselor, cooperării şi
solidarităţ ii. [Art.2].
DEZASTRELOR
În continuare, se are în vedere,

c) informarea și pregătirea preventiva a populaţ iei cu privire la pericolele la care
este expusa, masurile de autoprotecţ ie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţ ie
puse la dispoziţ ie, obligaţ iile ce ii revin și modul de acţ iune pe timpul situaţ iei de urgen ă;
d) organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacitaţ ii de intervenţ ie
optime a serviciilor pentru situaţ ii de urgen ă și a celorlalte organisme specializate cu
atribuţ ii în domeniu;
e) în ‹ \‒¡\ autorită ›‒ publice și alarmarea populaţ iei în situaţ iile de urgen ă;
f) protec ia populaţ iei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și arhivistice,
precum și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;
g) asigurarea condiţ iilor minime de supravieţ uire a populaţ iei în situaţ ii de urgen ă
sau de conflict armat;
h) organizarea și executarea intervenţ iei operative pentru reducerea pierderilor de
vieţ i omeneşti, limitarea și înlăturarea efectelor situaţ iilor de urgen ă civilă și pentru
reabilitarea utilită ›‒ publice afectate;
i) limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor și a efectelor atacurilor din aer pe
timpul conflictelor armate;
j) asanarea și neutralizarea teritoriului de muniţ ia rămasă neexplodată din timpul
conflictelor militare; ... [Punctele c), d), e), f), g), h), i) și j) fac parte din Art. 3 intitulat:
Atribuţ iile Protecţ iei civile].
Cele prezentate în aceasta parte, sunt deosebit de importante, în special pentru

organismele abilitate cu structuri specifice Protecţ iei civile pe de o parte, iar pe de alta
parte pentru toţ i membrii comunită ›‒ umane care trăiesc și muncesc pe teritoriul ării
noastre spre a cunoaşte cui trebuie să se adreseze în cazul apariţ iei și dezvoltării
dezastrelor, și pentru înfrânarea oricăror tendinţ e de a-și găsi sau ac iona independent în
situa ii de urgen ă.
Managementul protecţ iei civile se asigura de către componentele Sistemului

Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgen ă , potrivit prevederilor Ordonanţ ei de
urgen ă a Guvernului nr. 21/2004. [Art.11].
Activitatea de protecţ ie civilă din România este coordonata de primul-ministru,

care conduce aceasta activitate prin ministrul administraţ iei și internelor, în calitate de
preşedinte al Comitetului Naţ ional pentru Situaţ ii de Urgen ă [Art.12(1)];
La nivelul instituţ iilor publice centrale și locale, activitatea de protecţ ie civilă este
condusa de câtre preşedinţ ii comitetelor pentru situaţ ii de urgen ă, iar la nivelul agenţ ilor
economici, de către conducătorii acestora [Art.12(2)].
Ţ inând seama de faptul ca Protecţ ia civilă ... este o componenta a Sistemului

Securităţ ii Naţ ionale... importanta ce i se acorda este pe măsura, iar cetăţ enii trebuie să
în ¡ ¡\£ă aceasta responsabilitate ca pe o obligaţ ie directa pentru respectarea tuturor
regulilor și dispoziţ iilor date de executiv în acest sens, supunerea lor să fie totala și
neşovăielnica.
DEZASTRELOR
La toate nivelurile de competenta, în structurile cu activitate permanenta sau

temporara din Sistemul Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgen ă se constituie
structuri specializate în domeniul protecţ iei civile [Art.13(1)];
La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţ iilor publice și al

agenţ ilor economici cuprinşi în clasificarea din punct de vedere al protecţ iei civile, se
încadrează personal de specialitate cu atribuţ ii în domeniul protecţ iei civile [Art.13(2)].
Cetăţ enii au dreptul să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în

serviciile de urgenţ ă voluntare cu reprezentanţ ii autorităţ ilor administraţ iei publice locale.
Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenţ ă voluntare se aprobă prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţ iei şi Internelor (A se vedea HG Nr.
1579/2005, publicata în MOf. Nr. 19 din 10.01.2006) [Art.17].
Legiuitorul prin acest articol, da dreptul și posibilitatea ca cetăţ enii, adaug eu,
având capacitatea fizica și psihica, să participe la activităţ ile specifice Protecţ iei civile,
dar nu oricum, nu independent ci în mod organizat sub comanda persoanelor
specializate și abilitate.
Cetăţ enii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui
conflict armat ori ca urmare a executării intervenţ iei de către serviciile de urgenţ ă au
dreptul la ajutoare de urgenţ ă şi la despăgubiri, după caz [Art.18 (1)];
Despăgubirile se acordă în urma solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată
primarului, pe baza actului de constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii
consiliului local, din fondurile prevăzute în bugetul local cu această destinaţ ie sau din
cele aprobate prin hotărâre a Guvernului [Art.18 (2)].
Efectele reale ale unor dezastre, se cunosc după încetarea acţ iunii
evenimentului, definirea și cuantificarea pagubelor fiind un atribut al specialiştilor sau
experţ ilor evaluatori, care pot și trebuie să efectueze operaţ iile impuse prin mandatul pe
care îl au, în mod corect tuturor celor care sunt îndreptă să primească despăgubiri ca
urmare manifes ării dezastrului.
Personalul serviciilor de urgenţ ă voluntare şi cetăţ enii care participă la acţ iuni
preventive şi de intervenţ ie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţ iilor
de urgenţ ă beneficiază de compensaţ ii băneşti, drepturi sociale şi alte facilităţ i stabilite în
Statutul personalului voluntar prevăzut la art. 17 [Art.19].
Autorităţ ile administraţ iei publice centrale și locale asigura stabilirea și integrarea
masurilor de protecţ ie civilă în planurile și programele de dezvoltare economico-sociala
ce se elaborează la nivel naţ ional, judeţ ean și local și urmăresc realizarea acestora
[Art.21(1)];
Masurile și acţ iunile de prevenire din planurile de protecţ ie civilă se planifica și se

executa prioritar de către toate autorităţ ile administraţ iei publice centrale și locale, potrivit
competentelor acestora [Art.21(2)];
Autorităţ ile administraţ iei publice centrale și locale poarta întreaga răspundere
pentru asigurarea condiţ iilor de supravieţ uire a populaţ iei afectate de urmările situaţ iilor
de urgen ă [Art.21(3)];
DEZASTRELOR
Asigurarea condiţ iilor prevăzute la alin. (3) se realizează prin serviciile de

urgen ă, serviciile publice de gospodărie comunală, instituţ ii și agenţ i economici, inclusiv
prin utilizarea, în condiţ iile legii, a bunurilor din rezervele de stat și a serviciilor și
bunurilor puse la dispoziţ ie de organizaţ ii neguvernamentale romane sau de comunităţ ile
locale și populaţ ia din zonele neafectate, de state și organizaţ ii străine ori cu caracter
internaţ ional [Art.21(4)].
Protecţ ia populaţ iei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează

printr-un ansamblu de activităţ i constând în: înştiinţ are, avertizare şi alarmare,
adăpostire, protecţ ie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi
organizatorice specific [Art.39].
Înştiinţ area se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă sau

de serviciile de urgenţ ă profesioniste, după caz, pe baza informaţ iilor primite de la
populaţ ie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc [Art.40(1)];
Avertizarea populaţ iei se realizează de către autorităţ ile administraţ iei publice
centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţ ării
primite de la structurile abilitate [Art.40(2)].
Pentru protecţ ia populaţ iei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţ ional de
efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţ ional de adăpostire, care cuprinde:
adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţ ional de Management al
Situaţ iilor de Urgenţ ă, adăposturi publice de protecţ ie civilă aflate în administrarea
consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţ ii economici şi proprietarii
de imobile [Art.45(1)];
Autorităţ ile administraţ iei publice, instituţ iile publice, agenţ ii economici şi
proprietarii de imobile au obligaţ ia să prevadă în planurile de investiţ ii şi să realizeze
adăposturi de protecţ ie civilă [Art.45(2)];
Autorităţ ile administraţ iei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţ ă de la
toate nivelurile de competenţ ă vor identifica şi vor stabili posibilităţ ile de utilizare pentru
adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc. existente în apropierea
zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţ i,
evacuaţ i sau refugiaţ i [Art.45(3)];
În timp de pace adăposturile publice de protecţ ie civilă, cu excepţ ia spaţ iilor
amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţ ii, cu respectarea
normelor tehnice, cu obligaţ ia de a fi eliberate în situaţ ii de urgenţ ă în maximum 24 de
ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţ ionale din cadrul serviciilor de urgenţ ă
profesioniste [Art.45(6)];
Adăposturile publice de protecţ ie civilă se inspectează periodic de către
personalul de specialitate al serviciilor de urgenţ ă profesioniste; deţ inătorii şi utilizatorii
acestor adăposturi sunt obligaţ i să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentru
menţ inerea adăposturilor şi a instalaţ iilor utilitare ale acestora în stare de funcţ ionare
[Art.45(7)].
La masurile de prevenire, pe care structurile de protective civilă, ca și cetăţ enii
sunt obligate să le ia se adaugă, evacuarea populaţ iei în condiţ iile apariţ iei și dezvol ării
unui pericol iminent care poate pune în pericol viata și sănătatea acesteia (în
DEZASTRELOR
conformitate cu Hotărârea Guvernului Nr. 1222/2005 privind stabilirea principiilor

evacuării în situaţ ii de conflict armat, Publicata în MOf. Nr. 933/19.10.2005).
Principiile de organizare, de conducere și modul de utilizare a serviciilor de
urgen ă
profesioniste și voluntare, unitarilor de intervenţ ie, formaţ iunilor de intervenţ ie
specializate și private în acţ iunile de limitare și înlăturare a urmărilor situaţ iilor de
protecţ ie civilă, precum și planurile operative întocmite în acest scop se stabilesc prin
regulamente, ordine și instrucţ iuni elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţ ii de
Urgen ă și aprobate de ministrul administraţ iei și internelor [Art.61].
Conducerea activităţ ilor de intervenţ ie se realizează prin reţ eaua centrelor

operaţ ionale și operative sau a punctelor de comanda existente la autorităţ ile
administraţ iei publice centrale și locale, precum și la instituţ iile publice și agenţ ii
economici [Art.62(1)];
Conducerea nemijlocita a operaţ iunilor de intervenţ ie se asigura de comandantul

acţ iunii, împuternicit potrivit legii, care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către
grupa operativa și punctual operativ avansat [Art.62(2)];
Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de

decizie şi specialişti ai serviciilor de urgenţ ă ale autorităţ ilor publice, ai agenţ ilor
economici şi instituţ iilor implicate în gestionarea situaţ iei de urgenţ ă. [Art.62(3)].
Finanţ area cheltuielilor cu protecţ ia civilă se asigura, din bugetul de stat, din
bugetele locale, din bugetele instituţ iilor publice autonome, ale instituţ iilor publice
finanţ ate integral sau parţ ial din venituri proprii și din bugetele proprii ale agenţ ilor
economici, după caz [Art.68(1)];
Finanţ area serviciilor de urgen ă se asigura de către persoanele juridice care le-
au constituit [Art.68(2)];
Obiectivele de investiţ ii de interes naţ ional pentru protecţ ia civilă se finanţ ează de
la bugetul de stat [Art.63(3)].
și o ultima grupa de prevederi ale Legii referitoare la Sancţ iuni și Contravenţ ii:
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea juridică civilă,

contravenţ ionala sau penală, după caz [Art.74].
Constituie contravenţ ii la prevederile prezentei legi următoarele fapte:
neincluderea masurilor de protecţ ie civilă în programele de dezvoltare
economico-sociala sau în proiectele de buget [Art.75(a)];
- neorganizarea serviciilor de urgen ă voluntare sau neasigurarea înzestrării și a
pregătirii profesionale a acestora [Art.75(b)];
- neîntocmirea planurilor de intervenţ ie sau a altor documente operative de
răspuns în Situatii de urgen ă ori neasigurarea punerii acestora în aplicare la
declanşarea situaţ iilor de urgen ă [Art.75(c)];
DEZASTRELOR
- neasigurarea în ‹ ării, a avertizării, a alarmării sau a evacuării populaţ iei în

Situatii de urgen ă [Art.75(d)];
- neasigurarea identificării, a monitorizării și a evaluării factorilor de risc
generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea masurilor de protecţ ie împotriva
efectelor negative ale acestora [Art.75(e)];
- nemenţ inerea adăposturilor publice de protecţ ie civilă în buna stare de utilizare
pe timpul situaţ iilor excepţ ionale, corespunzătoare destinaţ iilor acestora [Art.75(j)];
- neparticiparea la instruirile, exerciţ iile și aplicaţ iile de pregătire privind protecţ ia
civilă [Art.75(k)];
- neîndeplinirea masurilor de protecţ ie nucleară, biologică și chimică a popula iei;
- neanunţ area sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau
privind masurile de protecţ ie civilă luate ori necesar a fi luate [Art.75(l)];
- neîndeplinirea funcţ iilor de sprijin stabilite pe timpul situaţ iilor de urgen ă
[Art.75(q)];
- neîndeplinirea masurilor stabilite pentru asigurarea condiţ iilor de supravieţ uire a
populaţ iei afectate [Art.75(t)].
Contravenţ iile prevăzute la art. 75 se sancţ ionează cu amendă (conform Art.76

pentru fiecare paragraf în parte).
Trebuie făcută precizarea că amenzile pentru încălcarea prevederilor Legii

481/2004 încep de la 50 lei pana la 5000 de lei. Aceste valori sunt nesemnificative și de
cele mai multe ori persoanele vinovate din structurile abilitate le este mai la îndemână să
plătească amenzile decât să asigure îndeplinirea prevederilor legii.
Aceasta stare de lucruri s-a perpetuat de la an la an și după aprecierea autorului

se va mai perpetua și în continuare daca masurile de sancţ ionare a celor vinovaţ i sunt
atât de blânde, fata de care optez pentru înăsprirea lor cât mai curând posibil.
Legea 307/12.07.2006 (publicata în MOf. Nr. 794/22.11.2007) privind apărarea
împotriva incendiilor – Anexa 3.
Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţ i specifice,
măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare
publică, planificate, organizate şi realizate, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de
producere a incendiilor şi asigurării intervenţ iei operative pentru limitarea şi stingerea
incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţ iei persoanelor periclitate, protejării
bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţ iilor de urgenţ ă determinate de incendii
[Art.1(1)];
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţ ii de urgenţ ă,

factori şi tipuri de risc, intervenţ ie operativă şi evacuare au înţ elesul prevăzut în
Ordonanţ a de urgenţ ă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţ ional de
Management al Situaţ iilor de Urgenţ ă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
15/2005 [Art.1(2)] (Legea 307/2006 se prezintă detaliat în Anexe).
Se prezintă în continuare câteva prevederi importante legate de apărarea și lupta

împotriva incendiilor, de care operatorii economici indiferent de statut și de structura
DEZASTRELOR
organizatorica, organele și organismele de stat, private, mixte, transnaţ ionale, etc.,

trebuie să tina seama în desfăşurarea activităţ ilor declarate prin documentele de
înfiinţ are și nu în ultimul rând toţ i cetăţ enii ării ale căror gospodarii sunt cele mai expuse
la incendii:
- Fiecare operator economic este obligat să posede autorizaţ ie de securitate la

incendiu, care reprezintă actul administrativ emis, de inspectoratul pentru situaţ ii de
urgenţ ă judeţ ean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor
din teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor,
îndeplinirea cerinţ ei esenţ iale de securitate la incendiu la construcţ ii, instalaţ ii tehnologice
şi alte amenajări; autorizaţ ia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau
juridice, deţ inătoare ale construcţ iilor, instalaţ iilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le
edifica, de a le pune în funcţ iune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii
cerinţ ei esenţ iale – securitate la incendiu [Art.1 a)];
- De asemenea trebuie să aibă aviz de securitate la incendiu, care este actul
emis, de inspectoratul pentru situaţ ii de urgenţ ă judeţ ean sau al municipiului Bucureşti,
după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a
măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţ iile tehnice de
proiectare, pentru îndeplinirea cerinţ ei esenţ iale securitate la incendiu a construcţ iilor,
instalaţ iilor şi altor amenajări [Art.1 b)].
Pentru înţ elegerea problematicii legate de securitatea la incendiu, se defineşte

noţ iunea de incendiu ca eveniment de ardere autoîntreţ inută, care se desfăşoară fără
control în timp şi spaţ iu, care produce pierderi de vieţ i omeneşti şi/sau pagube materiale
şi care necesită o intervenţ ie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere (Cele
ce vor fi prezentate în continuare sunt preluate din Legea 307/2006 Capitolul I Dispoziţ ii
generale).
Se defineşte drept cauza a incendiului o suma de factori care concură la iniţ ierea
incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs
aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au
dus la izbucnirea acestuia.
Pentru apărarea împotriva incendiilor se utilizează diverse mijloace tehnice

reprezentând sisteme, instalaţ ii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii,
materiale, produse, substanţ e şi autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii
incendiilor.
Se definesc operaţ iuni de lunga durata pentru stingerea incendiului, intervenţ iile
cumulate pentru stingere a focarele de incendiu şi eliminarea efectelor negative ale
acestora cu o durată mai mare de 4 ore.
Organizarea intervenţ iei în caz de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor

tehnico-organizatorice necesare stabilirii forţ elor, responsabilităţ ilor, sarcinilor,
mijloacelor, metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea
DEZASTRELOR
persoanelor şi animalelor, protecţ ia bunurilor şi vecinătăţ ilor, precum şi pentru stingerea

incendiilor.
Pericol iminent de incendiu se defineşte ca fiind, situaţ ia creată de acumularea

factorilor care concură la iniţ ierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice
moment.
Prevenirea ca măsura esenţ ială de apărare împotriva incendiilor reprezintă

totalitatea acţ iunilor de împiedicare a iniţ ierii şi propagării incendiilor, de asigurare a
condiţ iilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţ ii echipelor
de intervenţ ie.
Stingerea incendiilor reprezintă totalitatea acţ iunilor de limitare şi întrerupere a

procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee, proceduri şi mijloace specifice.
Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţ ional,

cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, autorităţ ile administraţ iei
publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul
României [Art.2].
Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţ ei tehnice de specialitate în

domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţ iei şi
Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă, iar la
nivel local prin inspectoratele pentru situaţ ii de urgenţ ă judeţ ene şi al municipiului
Bucureşti [Art.3 (1)].
Managementul situaţ iilor de urgenţ ă determinate de incendii se asigură prin

componentele Sistemului Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgenţ ă [Art.3 (4)].
Autorităţ ile administraţ iei publice locale asigură aplicarea măsurilor privind
activităţ ile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză şi acoperire a
riscurilor, ce se întocmesc la nivelul localităţ ii şi judeţ ului [Art.4 (1)].
Prefecţ ii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii asigură, după caz,
elaborarea planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor la nivelul unităţ ilor administrativ-
teritoriale pe care le reprezintă [Art.4 (4)].
Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea

măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţ ele producerii
incendiilor [Art.5].
Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi

dispoziţ iile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele
lor, viaţ a, bunurile şi mediul [Art.6 (1)].
DEZASTRELOR
Persoana care observă un incendiu are obligaţ ia să anunţ e prin orice mijloc
serviciile de urgenţ ă, primarul sau poliţ ia şi să ia măsuri, după posibilităţ ile sale, pentru
limitarea şi stingerea incendiului [Art.6 (2)].
În cazul în care anunţ ul de incendiu s-a făcut cu rea credinţ ă, fără motiv
întemeiat, autorul răspunde contravenţ ional sau penal şi suportă cheltuielile ocazionate
de deplasarea forţ elor de intervenţ ie [Art.6 (3)].
În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este
raţ ional posibil, semenilor aflaţ i în pericol sau în dificultate, din proprie iniţ iativă ori la
solicitarea victimei, a reprezentanţ ilor autorităţ ilor administraţ iei publice, precum şi a
personalului serviciilor de urgenţ ă [Art.7 (1)].
În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţ ii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi
fâneţ e, persoanele aflate în apropiere au obligaţ ia să intervină imediat cu mijloacele de
care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora [Art.7 (2)].
De asemenea în cazurile de forţ ă majoră determinate de incendii, persoanele

fizice şi juridice care deţ in, cu orice titlu, terenuri, construcţ ii, instalaţ ii tehnologice sau
mijloace de transport au obligaţ ia, să permită necondiţ ionat accesul serviciilor de urgenţ ă
şi al persoanelor care acordă ajutor [Art.8 a)]; să permită necondiţ ionat utilizarea apei, a
materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţ iuni de salvare, de stingere şi de limitare
a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane [Art.8 b)]; să
accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţ iei pentru degajarea terenurilor,
demolarea unei construcţ ii sau a unei părţ i din construcţ ie, tăierea/dezmembrarea
mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţ ilor sau evacuarea din zona
periclitată şi să acorde sprijin, cu forţ e şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor
măsuri [Art.8 c)].
Se face precizarea, ca indiferent de poziţ ia operatorului economic în timp și

spaţ iu precum și a cetăţ enilor ării, toţ i fără deosebire, au obligaţ ia să cunoască şi să
respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator,
conducătorul instituţ iei, proprietar, producător sau importator, după caz [Art.21 a)]; să
întreţ ină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea
împotriva incendiilor, avute la dispoziţ ie sau existente în dotare [Art.21 b)]; să respecte
normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţ ilor pe care le organizează
sau le desfăşoară [Art.21 c)]; să nu efectueze modificări neautorizate fata de prevederile
proiectantului iniţ ial al construcţ iei, instalaţ iei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului
de transport utilizat și să apeleze ori de cate ori este necesar la un expert tehnic atestat
potrivit legislaţ iei în vigoare [Art.21 d)]; să aducă la cunoştinţ a celor în drept, orice
defecţ iune tehnică ori altă situaţ ie care constituie pericol de incendiu [Art.21 e)].
În domeniul apărării împotriva incendiilor ac ionează Servicii de urgenţ ă

profesioniste sau voluntare, publice ori private [Art.31 (1)], care funcţ ionează în
subordinea
DEZASTRELOR
Inspectoratului General pentru Situatii de Urgen ă [Art.31 (2], servicii de urgenţ ă

voluntare constituite la nivelul Consiliilor locale [Art.31 (3)], şi/sau servicii de urgenţ ă
private constituite ca societăţ i comerciale [Art.31 (4)].
Serviciile de urgenţ ă voluntare/private sunt structuri specializate, (altele decât

cele aparţ inând serviciilor de urgenţ ă profesioniste), organizate cu personal angajat
şi/sau voluntar, în scopul apărării vieţ ii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva
incendiilor şi a altor calamităţ i, în sectoarele de competenţ ă stabilite cu avizul
inspectoratelor [Art.32 (1)], care au în structură un compartiment sau specialişti pentru
prevenirea incendiilor, formaţ ii de intervenţ ie, salvare şi prim ajutor, precum şi, după caz,
ateliere de reparaţ ii şi de întreţ inere mijloace de intervenţ ie [Art.32 (2)].
Încălcarea dispoziţ iilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară,

contravenţ ională, materială, civilă sau penală, după caz. [Art.43], dar ca și în cazul Legii
481/2004, amenzile sunt de cele mai multe ori modice, acestea fiind cuprinse intre 100 și
10000 lei, mai de graba uşor plătibile de operatorii economici, decât să asigure masurile
și mijloacele necesare apărării împotriva incendiilor.
Legea 410/18.10.2004 (Publicata în M. Of. Nr. 986/27.10.2004) pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 132/15.07.1997 (Publicata în M.Of. Nr.
161/18.07.1997), (Anexa 4) privind rechiziţ iile de bunuri şi prestările de servicii în interes
public – Anexa 5.
Rechiziţ iile de bunuri şi servicii în interes public reprezintă măsura excepţ ională
prin intermediul căreia organele autorităţ ii publice, împuternicite prin lege, obligă agenţ ii
economici, instituţ iile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea
temporara a unor bunuri mobile sau imobile [Art.1].
Bunurile rechiziţ ionate sunt puse la dispoziţ ie forţ elor destinate apărării naţ ionale
sau a autorităţ ilor publice, la declararea mobilizării parţ iale sau totale a forţ elor armate ori
a stării de război, la instituirea stări de asediu sau de urgenţ ă, atât pentru prevenirea,
localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţ ii“ [Art.
2(1)].
Privită din punct de vedere juridic, instituţ ia rechiziţ ionărilor „reprezintă o limitare
legală a exerciţ iului dreptului de proprietate, fie prin afectarea temporară a atributului
folosinţ ei bunului, fie prin însăşi încetarea dreptului de proprietate asupra bunurilor
consumptibile sau perisabile, dar, în ambele situaţ ii, cu plata de despăgubiri în condiţ iile
legii” sau a unui echivalent bănesc care poate fi considerat despăgubire, preţ , tarif sau
chiar chirie.
Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţ ionate definitiv, cu plata

despăgubirilor prevăzute de lege“ [Art. 2(2)].
DEZASTRELOR
Cetăţ enii apţ i de muncă pot fi chemaţ i pentru prestări de servicii în interes public,
constând din efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţ i în situaţ iile
prevăzute la alin. (1) [Art. 2(3)].
Cadrul normativ în limitele căruia se înscrie această măsură cu caracter
excepţ ional este generic exprimat în cuprinsul art. 44 al legii fundamentale care
garantează proprietatea privată, indiferent de titular. Totuşi, pentru ca valorile supreme
ale unui stat să supravieţ uiască oricăror ameninţ ări, însăşi Constituţ ia a pus la dispoziţ ia
autorităţ ilor statale anumite pârghii care permit limitarea temporară sau chiar ingerinţ e cu
caracter definitiv asupra dreptului de proprietate. Astfel, „conţ inutul şi limitele acestor
drepturi (dreptul de proprietate privată şi creanţ ele asupra statului) sunt stabilite de lege”.
În acest sens, dispoziţ iile constituţ ionale sunt dezvoltate de prevederile Legii
nr.132/1997, cu modificările şi completările survenite prin intrarea în vigoare a Legii nr.
410/2004, care stabilesc scopul rechiziţ iei, actele prin care poate fi dispusă măsura
rechiziţ iei, bunurile supuse acesteia, bunurile exceptate de la rechiziţ ionare, procedura
de efectuare a rechiziţ iei, autorităţ ile competente, evidenţ a acestor bunuri, contestarea
măsurii ori stabilirea despăgubirilor.
Punerea în aplicare a acestei măsuri despre care Constituţ ia nu vorbeşte în mod
expres aşa cum procedează în cazul exproprierii, al naţ ionalizării sau al dreptului
autorităţ ii de a folosi subsolul oricărei proprietăţ i imobiliare este reglementată prin
Hotărârea Guvernului nr. 219/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare
a Legilor nr.132/1997 și 410/2004 privind rechiziţ iile de bunuri şi prestările de servicii în
interes public.
Rechiziţ ionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de
servicii în interes public se dispun, la declararea mobilizării parţ iale sau totale, precum şi
a stării de război, prin decretul de declarare emis de Preşedintele României [Art. 4 a)]; la
instituirea stării de asediu sau de urgenţ ă, prin decretul de instituire emis de Preşedintele
României [Art. 4 b)], precum și în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor
dezastre, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţ ilor“ [Art. 4 c)].
De asemenea bunurile rechiziţ ionabile, au un regim special de evidenţ iere,

monitorizare și menţ inere în stare de funcţ ionare, oricând apelabile în caz de dezastre
sau ori de cate ori situaţ ia o cere și este dispusa de organele și organismele menţ ionate
mai înainte, astfel:
Agenţ ii economici, instituţ iile publice şi celelalte persoane juridice ţ in evidenţ a

bunurilor rechiziţ ionabile pe care le au în proprietate sau în folosinţ ă legală, conform
normelor prevăzute de lege privind evidenţ a bunurilor din patrimoniul lor [Art. 10 (1)].
Evidenţ a bunurilor supuse rechiziţ iei, aflate în proprietatea persoanelor fizice, se

ţ ine de către autorităţ ile administraţ iei publice locale [Art. 10 (2)].
Autorităţ ile administraţ iei publice locale, persoanele juridice şi fizice, proprietare
sau deţ inătoare legale de bunuri repartizate prin planul de rechiziţ ii, sunt obligate să
comunice date privind existentul, starea şi caracteristicile acestora, la cererea
beneficiarilor, respectiv a prefectului, centrului militar, Statului Major al Forţ elor Aeriene şi
a Statului Major al Forţ elor Navale, după caz [Art. 10 (3)].
DEZASTRELOR
Schimbările survenite în evidenţ a şi în starea bunurilor cuprinse în planul de

rechiziţ ii aprobat, se comunică de către proprie ă ii sau deţ inătorii legali, semestrial,
autorităţ ilor prevăzute mai înainte [Art. 10 (1)].
Modalităţ ile concrete de îndeplinire a obligaţ iilor legale de către autorităţ ile
administraţ iei publice, instituţ iile publice, agenţ ii economici, alte persoane juridice şi
fizice, comisiile de rechiziţ ii şi autorităţ ile militare abilitate să efectueze rechiziţ ii de bunuri
sunt prevăzute în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 132/1997
(Aprobate prin HG 219/2005). Aceste autorităţ i sunt angrenate, în planificarea rechiziţ iei
bunurilor şi stabilirea necesarului de bunuri, potrivit domeniului de activitate.
Pentru reglementarea unor aspecte practice care pot apărea atât înainte, cât şi
pe parcursul dispunerii măsurii rechiziţ ionării, Legile 410/2004 și 132/1997 prevăd că
pentru stabilirea cantităţ ilor de bunuri rechiziţ ionabile, a despăgubirilor, precum şi pentru
soluţ ionarea litigiilor care derivă din executarea rechiziţ iilor se înfiinţ ează şi funcţ ionează:
comisii mixte de rechiziţ ii şi Comisia Centrală de Rechiziţ ii, ambele comisii având
componenţ a stabilită de lege.
Modul în care comisiile mixte de rechiziţ ii stabilesc, anual, propuneri privind
limitele preţ urilor folosite la plata despăgubirilor pentru bunurile consumptibile
rechiziţ ionabile şi tarifele prestărilor de servicii în interes public este reglementat în
Hotărârea Guvernului nr. 482/2001.
Prin destinaţ ie, o serie de bunuri neconsumptibile, în special de valoare mică, în
temeiul specificului activităţ ii de rechiziţ ii, au fost reconsiderate ca fiind consumptibile
(cum ar fi: articole de îmbrăcăminte, mijloace de uz gospodăresc cum sunt maşinile de
cusut, etc.). Distincţ ia normativă era necesară deoarece rechiziţ ia are efecte totale sau
parţ iale iar în cazul bunurilor consumptibile şi perisabile rechiziţ ionarea lor reprezintă şi
pierderea dreptului proprietarilor lor, măsura având efecte definitive şi generând dreptul
la plata unui echivalent bănesc, în condiţ iile prevăzute de lege.
Referitor la răspunderea pentru prejudicii, însăşi legea este cea care face o atare
distincţ ie. Astfel, despăgubirile vor fi plătite atunci când bunurile au suferit degradări sau
deteriorări. De exemplu preţ urile sau tarifele stabilite conform dispoziţ iilor Hotărârii
Comisiei Centrale de Rechiziţ ii nr. 1/2009 pentru aprobarea listei cu preţ urile principalelor
bunuri consumptibile rechiziţ ionabile, necesare estimării fondurilor folosite la plata
despăgubirilor acestora, sunt valabile pe anul 2009 și se aplică, în special, în cazul
bunurilor consumptibile sau în cazul celor care, din diferite motive, nu mai pot fi restituite
în natură. Pe linia de reglementare a despăgubirilor se înscrie şi Ordinul comun nr.
M55/3280/282/2002 al ministrului apărării naţ ionale, ministrului finanţ elor publice şi al
Băncii Naţ ionale a României pentru aprobarea Instrucţ iunilor privind modalităţ ile şi
instrumentele de plată a despăgubirilor pentru bunurile rechiziţ ionate şi prestările de
servicii în interes public.
În legătura cu Legea rechiziţ iilor de bunuri și prestări servicii în interes public,
prezentam câteva elemente de drept internaţ ional ce se regăsesc intr-o serie de
documente internaţ ionale cu valoare normativă, ratificate de Statul Român.
Astfel, potrivit Convenţ iei de la Geneva, dreptul de rechiziţ ie recunoscut
beligeranţ ilor prin lege sau prin obiceiuri nu va fi exercitat decât în mod cu totul
excepţ ional, respectiv în caz de necesitate, după prealabila asigurare şi securizare a
răniţ ilor şi bolnavilor. În continuare, Convenţ ia stipulează regimul juridic aplicabil
DEZASTRELOR
bunurilor rechiziţ ionate, cu referire la mijloacele de transport prin care se exercită

asistenţ a răniţ ilor şi a bolnavilor, precizând că în astfel de cazuri, dacă ele există, se
aplică dreptul internaţ ional.
Convenţ ia de la Geneva referitoare la protecţ ia persoanelor civile în timp de
război, ratificată prin Decretul nr. 183/1954 prevede, în cuprinsul art. 55, coroborat cu art.
57, şi alte interdicţ ii în categoria bunurilor care pot fi rechiziţ ionate de către autoritatea
ocupantă, fiind menţ ionate, astfel produsele alimentare ori cele medicale, circumstanţ iate
de nevoile sale în calitate de putere de ocupaţ ie însă numai după luarea în considerare a
solicitărilor provenite din rândul populaţ iei dominate.
În completarea dispoziţ iilor Convenţ iilor de la Geneva menţ ionate, Protocolul
adiţ ional nr. I, ratificat de România prin Decretul nr. 224/1990, prevede limite în ceea ce
priveşte rechiziţ ia unităţ ilor sanitare civile. Din cuprinsul acestora se desprinde ideea
permisibilităţ ii măsurii, sub rezerva asigurării priorităţ ilor medicale ale populaţ iei locale
suferinde.
Legea 195/20.04.2001 a voluntariatului (publicata în M.Of. nr. 276/25.04.2001 și

republicata în M.Of. 651/27.07.2006 cu modificările și completările aduse de OG Nr.
58/2002, aprobata prin Legea 629/2002), Republicata în temeiul art. II din Legea
339/2006, în M.Of. Nr. 276/25.04.2007) – Anexa 6.
Legea voluntariatului, reglementează participarea persoanelor fizice la acţ iuni de
voluntariat organizate de persoane juridice de drept public și de drept privat, fără scop
lucrativ, în România [Art. 1], definind voluntariatul ca o activitate de interes public
desfăşurată din proprie iniţ iativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o
contraprestaţ ie materială [Art. 2 a)].
Activitatea de interes public, reprezintă activitatea desfăşurată în domenii cum
sunt: asistenţ a şi serviciile sociale, protecţ ia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural,
artistic, educativ, de învăţ ământ, ştiinţ ific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de
protecţ ie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea [Art. 2 b)].
Organizaţ ia gazdă, este considerata persoană juridică de drept public sau

persoana juridică de drept privat, fără scop patrimonial, care administrează activitatea de
voluntariat. În raport cu natura activităţ ii desfăşurate, complexitatea acesteia, riscurile pe
care le implică, impactul produs, respectiv răspunderea pe care o implică, între părţ i se
poate încheia un contract de voluntariat, cu unul sau mai mulţ i voluntari [Art. 2 c)].
Contractul de voluntariat este o convenţ ie cu titlu gratuit, încheiată între o

persoană fizică, denumită voluntar, şi o persoană juridică, denumită organizaţ ie gazdă, în
baza căreia prima persoană se obligă faţ ă de a doua să presteze o activitate de interes
public fără a obţ ine o contraprestaţ ie materiala [Art. 2 d)].
Beneficiarul voluntariatului este persoana fizică sau juridică în folosul căreia se

desfăşoară activitatea de voluntariat. Organizaţ ia gazdă poate fi identică sau diferită de
beneficiarul voluntariatului [Art. 2 e)].
Din conţ inutul legii desprindem principiile pe care se bazează voluntariatul în

România și anume, participarea ca voluntar, pe baza consimţ ământului liber exprimat
DEZASTRELOR
[Art. 3a)]; implicarea activă a voluntarului în viaţ a comunităţ ii [Art.3b)]; voluntariatul se

desfășoară cu excluderea oricărei contraprestaţ ii materiale din partea beneficiarului
activităţ ii [Art. 3c)], iar participarea persoanelor la activităţ ile de voluntariat se face pe
baza egalităţ ii de şanse şi de tratament, fără nici un fel de discriminare [Art. 2 e)].
Se menţ ionează faptul ca, încheierea unui contract de voluntariat nu se

efectuează în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după
caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros
pentru efectuarea prestaţ iilor respective [Art. 6 (1)], drept pentru care sunt lovite de
nulitate absolută contractele de voluntariat încheiate cu aplicarea dispoziţ iilor prezentei
legi de persoanele juridice prevăzute la art. 1, în scopul evitării încheierii unui contract
individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui
contract civil cu titlu oneros [Art. 6 (2)], iar în cazul voluntarilor cetăţ eni străini le este
garantată rezidenţ a pe durata stagiului de voluntariat [Art. 6(4)].
În cuprinsul contractului de voluntariat vor fi consemnate cel puţ in următoarele

obligaţ ii ale voluntarului: să îndeplinească sarcinile primite din partea organizaţ iei gazdă
[Art.10 a)], să păstreze confidenţ ialitatea informaţ iilor la care are acces în cadrul activităţ ii
de voluntariat [Art.10 (b)], să participe la cursurile de instruire organizate, iniţ iate sau
propuse de organizaţ ia gazdă pentru o mai bună desfăşurare a activităţ ii voluntarului
[Art.10c)], iar voluntarul este răspunzător pentru daunele morale sau materiale aduse
organizaţ iei gazdă în cadrul activităţ ii de voluntariat din propria culpa [Art.10d)].
Fac excepţ ie de la prevederile legii voluntariatului 195/2001, pompierii voluntari

din cadrul serviciilor de pompieri civili constituite în conformitate cu Legea nr. 307/2006,
care redefineşte “serviciile de pompieri civili” în “serviciile de urgenţ ă voluntare sau
private” [Art.18].
Legea 15/28.02.2005 (publicata în MOf. Partea I nr. 190/07.03.2005) pentru

aprobarea Ordonanţ ei de urgen ă a Guvernului nr. 21/15.04.2004 (publicata în MOf.
Partea I nr. 361/26.04.2004 Anexa 7) privind Sistemul Naţ ional de Management al
Situaţ iilor de Urgen ă Anexa 8.
Legea 15/2005 stabileşte ca, Sistemul Naţ ional de Management al Situaţ iilor de
Urgenţ ă (SNMSU), se înfiinţ ează, se organizează şi funcţ ionează pentru: prevenirea şi
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane,
materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate [Art.1(1)].
Acesta este organizat de autorităţ ile administraţ iei publice şi se compune dintr-o reţ ea de
organisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţ iilor de urgenţ ă, constituite
pe niveluri sau domenii de competenţ ă, care dispune de infrastructură şi de resursele
necesare pentru îndeplinirea atribuţ iilor prevăzute în Lege [Art.1(2)].
Se reţ in din conţ inutul Legii, principiile managementului situaţ iilor de urgent, și
anume, previziunea şi prevenirea [Art.3a)], prioritatea protecţ iei şi salvării vieţ ii oamenilor
[Art.3b)], respectarea drepturilor şi libertăţ ilor fundamentale ale omului [Art.3c)],
asumarea responsabilităţ ii gestionării situaţ iilor de urgenţ ă de către autorităţ ile
DEZASTRELOR
administraţ iei publice [Art.3d)], cooperarea la nivel naţ ional, regional şi internaţ ional cu
organisme şi organizaţ ii similare [Art.3e)], transparenţ a activităţ ilor desfăşurate pentru
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea
efectelor produse [Art.3f)], continuitatea şi gradualitatea activităţ ilor de gestionare a
situaţ iilor de urgenţ ă, de la nivelul autorităţ ilor administraţ iei publice locale până la nivelul
autorităţ ilor administraţ iei publice centrale, în funcţ ie de amploarea şi de intensitatea
acestora [Art.3g)]. operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a
componentelor Sistemului Naţ ional.
Datorita faptului că incă mai există neînţ elegeri și confuzii în ceeace priveşte
noţ iunile legate de declararea unor stări la nivel central, local sau naţ ional ca urmare
apariţ iei și dezvol ării unor dezastre, sunt necesare următoarele precizări:
Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi

de importanţ ă deosebită [Art.86] din Constituţ ia României.
Preşedintele României este comandantul forţ elor armate şi îndeplineşte funcţ ia

de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţ ării [Art.92(1)];
El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţ ială

sau totală a forţ elor armate. Numai în cazuri excepţ ionale, hotărârea Preşedintelui se
supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare [Art.92(2)];
Potrivit legislaţ iei privind regimul stării de asediu sau de urgenţ ă în vigoare
consemnam, ”starea de urgenţ ă reprezintă ansamblul de măsuri excepţ ionale de natură
politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţ ării sau în unele
unităţ i administrativ teritoriale care se instituie în următoarele situaţ ii: existenţ a unor
pericole actuale sau iminente privind securitatea naţ ională ori funcţ ionarea democraţ iei
constituţ ionale; iminenţ a producerii ori producerea unor calamităţ i care fac necesară
prevenirea, limitarea sau înlăturarea după caz a urmărilor unor dezastre”.
Analiştii și specialiştii în domeniu, afirmau ca România nu se afla nici în prima și
nici în cea de-a doua situaţ ie (confirmare făcuta și de Preşedinte la Cotroceni în ziua de
13.02.2012, ca urmare cererii formulate de liderul USL și Preşedintele Consiliului Judeţ e
Vrancea, judeţ puternic lovit de zăpezile care au căzut în Sudul și sud-estul României la
sfârşitul lui ianuarie și în prima jumătate a lunii februarie 2012)
Mai trebuie precizat faptul că, odată instituită starea de urgenţ ă prin decret al
preşedintelui României, toate măsurile care se dispun, se dispun prin ordonanţ e militare,
iar unităţ ile militare trec în trepte superioare de pregătire de luptă, ceeace este evident
că nici Constituţ ia nici legea nu se referă la o situaţ ie de viscol care afectează parţ ial
teritoriul ţ ării şi nici la situaţ ii de iarnă.
Situaţ iile de înzăpezire care au avut loc în zonele menţ ionate trebuie gestionate
la nivel judeţ ean şi la nivelul ministerelor, nu prin decret de instituire a stării de urgenţ ă,
ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţ iilor locale să fie preluate de
militari sau prin ordonanţ e militare.
Acest fapt și îndeosebi, după experienţ ele primelor zile de iarnă adevărată,
(iarnă grea în unele zone), administraţ iile locale şi administraţ ia centrala trebuia să
depună eforturi intense, responsabile pentru creşterea continua a capacitaţ ii de a
DEZASTRELOR
interveni în sprijinul oamenilor, pentru depăşirea momentelor de criza în zonele afectate

de înzăpezire.
Pe durata situaţ iilor de urgenţ ă sau a stărilor potenţ ial generatoare de situaţ ii de
urgenţ ă se întreprind, în condiţ iile legii, după caz, acţ iuni şi măsuri pentru [Art.4(1) din
legea 15/205]:
- avertizarea populaţ iei, instituţ iilor şi agenţ ilor economici din zonele de pericol
[Art.4(1)a)];
- declararea stării de alertă în cazul iminenţ ei ameninţ ării sau producerii situaţ iei
de urgenţ ă [Art.4(1)b)];
- punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţ ie specifice tipurilor de
risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţ ial afectată [Art.4(1)c)];
- intervenţ ia operativă cu forţ e şi mijloace special constituite, în funcţ ie de
situaţ ie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative [Art.4(1)d)];
- acordarea de ajutoare de urgenţ ă [Art.4(1)e)].;
- instituirea regimului stării de urgenţ ă, în condiţ iile prevăzute de art. 93 din
Constituţ ia României, republicată [Art.4(1)f)];
În acest sens Comitetul Naţ ional pentru Situatii de Urgen ă :
Declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţ ional sau la
nivelul mai multor judeţ e, coordonează gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă şi declară
încetarea stării de alertă [Art.20(c)];
Hotărăşte, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare a planurilor de
evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţ ene sau al municipiului Bucureşti
[Art.20d)];
Propune Guvernului, prin ministrul administraţ iei şi internelor, instituirea de către
Preşedintele României a "stării de urgenţ ă" în zonele afectate, în baza solicitărilor primite
de la comitetele judeţ ene sau al municipiului Bucureşti (în condiţ iile prezentate mai
înainte), şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens [Art.20e)], precum și:
- masuri care vizează solicitarea sau acordarea de asistenţ ă internaţ ională
[Art.4(1)g)];
- acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice [Art.4(1)h)];
Pe timpul s ării de alerta se pot dispune orice masuri care sunt necesare pentru
înlăturarea s ării de forţ ă majoră [Art.4 (2)]; Măsurile men ionate trebuie să fie
proporţ ionale cu situaţ iile care le-a determinat și se aplica cu respectarea condiţ iilor și
limitelor prevăzute de lege [Art.4(3)];
Sistemului Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgen ă are în compunere

[Art.6]:
- comitete pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.6a)];
- Inspectoratul General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă (IGSU) [Art.6b];
- servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.6c];
- centre operative pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.6d];
- comandantul acţ iuni [Art.6e].
Comitetele pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.7(1)] sunt organisme interinstituţ ionale de

sprijin al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţ ia o impune
[Art.7(2)], după cum urmează:
DEZASTRELOR
Comitetul Naţ ional pentru Situaţ ii de Urgenţ ă [Art.7(1)a)].

Comitete ministeriale şi ale altor instituţ ii publice centrale pentru situaţ ii de urgenţ ă
[Art.7(1)b)].
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţ ii de Urgenţ ă [Art.7(1)c)].
Comitetele judeţ ene pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.7(1)d)].
Comitetele locale pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.7(1)e)].
Detalierea Comitetelor pentru Situatii de Urgen ă :

Comitetul Naţ ional pentru Situaţ ii de Urgenţ ă, se constituie şi funcţ ionează sub
conducerea nemijlocită a ministrului administraţ iei şi internelor şi sub coordonarea
primului-ministru [Art.8(1)], fiind un organism interministerial format din persoane cu
putere de decizie, experţ i şi specialişti desemnaţ i de ministerele cu atribuţ ii complexe în
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă [Art.8(2)], a cărui organizare şi funcţ ionare se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului administraţ iei şi internelor [Art.8(3)].
Comitetele ministeriale şi ale altor instituţ ii publice centrale cu atribuţ ii în
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă se constituie şi funcţ ionează sub conducerea
miniştrilor, respectiv a conducătorilor instituţ iilor publice centrale [Art.9(1)].
Comitetul ministerial sau Comitetul Instituţ iei publice centrale se constituie prin
ordin al ministrului ori al conducătorului instituţ iei publice centrale, după caz, şi are în
componenţ ă persoane cu putere de decizie, experţ i şi specialişti din aparatul propriu al
ministerului şi din unele instituţ ii şi unităţ i aflate în subordinea acestuia, cu atribuţ ii în
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă [Art.9(2)], în acaror componenta la solicitarea
ministrului sau conducătorului instituţ iei publice centrale, pot fi cooptaţ i şi reprezentanţ i ai
altor ministere şi instituţ ii cu atribuţ ii în domeniu [Art.9(3)].
La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului,
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţ ii de Urgenţ ă [Art.10(1)], din a cărui
componenta fac parte primarul general, primarii de sectoare, şefi de servicii publice
desconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unor instituţ ii,
regii autonome şi societăţ i comerciale care îndeplinesc funcţ ii de sprijin în gestionarea
situaţ iilor de urgenţ ă, precum şi manageri ai agenţ ilor economici care, prin specificul
activităţ ii, constituie factori de risc potenţ ial generatori de situaţ ii de urgenţ ă [Art.10(2)],
iar organizarea, atribuţ iile şi funcţ ionarea comitetului se stabilesc prin ordin al prefectului
[Art.10(3)].
La nivelul judeţ elor se constituie, sub conducerea prefecţ ilor, comitete judeţ ene
pentru situaţ ii de urgenţ ă, [Art.11(1)], din a căror componenta fac parte preşedintele
consiliului judeţ ean, şefi de servicii desconcentrate, descentralizate şi de gospodărie
comunală, alţ i manageri ai unor instituţ ii şi societăţ i comerciale de interes judeţ ean care
îndeplinesc funcţ ii de sprijin în gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă, precum şi manageri ai
agenţ ilor economici care, prin specificul activităţ ii, constituie factori de risc potenţ ial
generatori de situaţ ii de urgenţ ă [Art.11(2)], iar organizarea, atribuţ iile şi funcţ ionarea
comitetelor judeţ ene se stabilesc prin ordine ale prefecţ ilor [Art.10(1)].
La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al
comunelor se constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitete
locale pentru situaţ ii de urgenţ ă, denumite comitete locale [Art.12(1)], din a căror
componenta fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după
caz, şi reprezentanţ i ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţ ii şi agenţ i economici
DEZASTRELOR
din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai

agenţ ilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin
specificul activităţ ii, constituie factori de risc potenţ ial generatori de situaţ ii de urgenţ ă
[Art.12(2)], iar organizarea, atribuţ iile şi funcţ ionarea comitetelor locale se stabilesc prin
dispoziţ ie a primarului, cu avizul prefectului [Art.12(3)].
Inspectoratul General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă (IGSU), este un organ de
specialitate din subordinea Ministerului Administraţ iei şi Internelor, care asigură
coordonarea unitară şi permanentă a activităţ ilor de prevenire şi gestionare a situaţ iilor
de urgenţ ă [Art.13(1)], a cărui organizare cuprinde: inspecţ ia de prevenire, centrul
operaţ ional naţ ional şi alte structuri adecvate pentru managementul situaţ iilor de urgenţ ă,
încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţ ii, informatică şi relaţ ii
publice [Art.13(2)].
Centrul operaţ ional îndeplineşte permanent funcţ iile de monitorizare, evaluare,
înştiinţ are, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţ ională la nivel
naţ ional a situaţ iilor de urgenţ ă [Art.13(3)], prin care se asigură secretariatul tehnic
permanent al Comitetului Naţ ional [Art.13(4)].
IGSU, asigură cooperarea şi reprezentarea la nivel naţ ional în domeniile
protecţ iei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţ iilor de urgenţ ă[Art.13(5)].
Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţ ii de urgenţ ă, se constituite
ca servicii desconcentrate, care funcţ ionează ca inspectorate judeţ ene şi al municipiului
Bucureşti, asigură în zonele de competenţ ă coordonarea, îndrumarea şi controlul
activităţ ilor de prevenire şi gestionare a situaţ iilor de urgenţ ă [Art.14(1)], în care se
organizează inspecţ ii de prevenire, centre operaţ ionale şi alte structuri adecvate pentru
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în
comunicaţ ii, informatică şi relaţ ii publice [Art.14(2)].
Centrele operaţ ionale ale serviciilor publice comunitare profesioniste, îndeplinesc
(ca și în cazul IGSU) aceleaşi funcţ ii permanente la nivelul judeţ elor, respectiv al
municipiului Bucureşti [Art.14(3)], iar prin acestea, se asigură secretariatele tehnice
permanente ale comitetelor judeţ ene şi al Comitetului Municipiului Bucureşti pentru
Situaţ ii de Urgenţ ă [Art.14(4)].
Serviciile publice de urgenţ ă asigură în unităţ ile administrativ-teritoriale în care
funcţ ionează, cooperarea în domeniile protecţ iei civile, apărării împotriva incendiilor şi
gestionării situaţ iilor de urgenţ ă [Art.14(5)].
La nivelul ministerelor, instituţ iilor publice centrale cu atribuţ ii în gestionarea
situaţ iilor de urgen ă, municipiilor (cu excepţ ia municipiului Bucureşti), oraşelor,
sectoarelor municipiului Bucureşti și comunelor se constituie centre operative [Art.15(1)],
ca structuri cu activitate permanenta [Art.15(2)], îndeplinind permanent funcţ iile
prevăzute la Centrul operaţ ional al IGSU, în domeniile de competenţ ă, ale ministerelor şi
instituţ iilor publice centrale respective [Art.15(3)] și se constituie din personalul aparatului
propriu al autorităţ ii respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţ iei publice
centrale sau prin dispoziţ ie a primarului [Art.15(4)].
De asemenea ca și în cazul IGSU centrele operative asigură secretariatele

tehnice ale comitetelor constituite la nivelul autorităţ ilor publice centrale sau locale
[Art.15(5)].
DEZASTRELOR
Comandantul acţ iunii reprezintă o persoană împuternicită, după caz, de către

Comitetul Naţ ional, ministerial, judeţ ean sau al municipiului Bucureşti, în funcţ ie de
natura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţ e concentrate
[Art.16(1)], care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă şi
punctul operativ [Art.16(2)].
Structura organizatorică, atribuţ iile, funcţ ionarea şi dotarea comitetelor, centrelor

operaţ ionale şi centrelor operative pentru situaţ ii de urgenţ ă se stabilesc pe baza
regulamentului cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr.1491/09.09.2004 (publicata
în MOf. 885/28.09.2004), și se vor dezvolta la nivelul întregii tari în conformitate cu
principiile de organizare, funcţ ionare şi atribuţ iile serviciilor de urgenţ ă profesioniste
aprobate prin Hotărârea Guvernului Nr.1492/09.09.2004 (publicata în MOf.
885/28.09.2004).
Sistemul de comunicaţ ii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesare
funcţ ionării Sistemului Naţ ional se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului
Administraţ iei şi Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţ iilor şi
Tehnologiei Informaţ iei, Serviciului de Telecomunicaţ ii Speciale şi ale altor componente
ale sistemului naţ ional de apărare. [Art.18(1)], iar modalităţ ile de utilizare a sistemului, se
stabilesc prin protocoale de colaborare [Art.18(2)].
Principalele funcţ ii de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte organe
centrale şi organizaţ iile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţ iilor de
urgenţ ă sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului Nr. 2288/09.12.2004 (publicata în MOf.
Nr. 9/04.01.2005).
Legea 363/07.06.2002 (publicata în MOf. Nr. 447/26.06.2002) pentru aprobarea

Ordonanţ ei Guvernului nr. 88/2001 (Anexa 9) privind înfiinţ area, organizarea şi
funcţ ionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţ ii de urgenţ ă (text în vigoare din
29.12.2005 prezentat în Anexa 10)
Serviciile publice comunitare pentru situaţ ii de urgenţ ă, se înfiinţ ează în
subordinea consiliilor judeţ ene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a consiliilor
locale ale municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi a consiliilor
oraşelor şi comunelor. [Art.1(1)], ca servicii de urgenţ ă profesioniste şi servicii de urgenţ ă
voluntare [Art.1(2)]; Serviciile de urgenţ ă profesioniste se constituie în fiecare judeţ şi în
municipiul Bucureşti ca servicii publice desconcentrate în subordinea Inspectoratului
General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă, IGSU [Art.1(3)], iar serviciile de urgenţ ă voluntare se
constituie ca servicii publice descentralizate în subordinea consiliilor locale ale
municipiilor, oraşelor şi comunelor. [Art.1(4)].
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgen ă (IGSU) se înfiinţ ează, aşa cum
am mai arătat, ca organ de specialitate al administraţ iei publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Administraţ iei şi Internelor [Art.1(5)].
De reţ inut faptul ca, serviciile publice comunitare şi IGSU au ca scopuri principale:
apărarea vieţ ii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi
realizarea măsurilor de protecţ ie civilă [Art.2(1)], și fac parte din forţ ele de protecţ ie ale
sistemului de securitate naţ ională [Art.2(2)] care asigură îndeplinirea atribuţ iilor specifice
DEZASTRELOR
de protecţ ie civilă, de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi de gestionare a

situaţ iilor de urgenţ ă [Art.3].
Activitatea serviciilor publice comunitare este coordonată de preşedintele

consiliului judeţ ean şi de primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de primarii
comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti [Art.7(1)] și sunt
conduse, de regulă, de către profesionişti în domeniu." [Art.7(2)].
Personalul serviciilor publice comunitare, al Inspectoratului şi al unităţ ilor şi
instituţ iilor subordonate acestuia trebuie să îndeplinească cerinţ ele de calificare potrivit
standardelor de pregătire şi ocupaţ ionale pentru profesiile respective şi să participe la
programele specifice de formare profesională continuă [Art.15(2)]; fiind structuri
specializate, acestea vor fi încadrate cu ofiţ eri, maiştri militari, subofiţ eri, militari angajaţ i
pe bază de contract, militari în termen, cu termen redus şi personal civil [Art.15(2)].
Legea nr.18/ 11.03 2011 (publicata în MOf. nr. 183/16.03.2011) pentru aprobarea
Ordonanţ ei de urgen ă a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea și
protecţ ia infrastructurilor critice – Anexa 11.
Prevederile legii nr. 18/2011, care aproba OUG nr. 98/2010, vor fi prezentate în
detaliu la pct. 1.4.5 la care s-au inclus modificările și completările făcute de parlament la
data adop ării legii.
Legea nr. 508/17.11. 2004 (publicata în MOf. nr.1089/23.11.2004) privind

înfiinţ area, organizarea şi funcţ ionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţ iei de
Investigare a Infracţ iunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (Anexa 12).
Direcţ ia de Investigare a Infracţ iunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism

exercita atribuţ ii pentru: efectuarea urmăririi penale pentru infracţ iunile prevăzute în lege
în condiţ iile Codului de procedură penală şi ale legilor speciale [Art.2(1)a)]; conducerea,
supravegherea şi controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziţ ia
procurorului de către ofiţ erii şi agenţ ii de poliţ ie judiciară aflaţ i în coordonarea Direcţ iei de
Investigare a Infracţ iunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism [Art.2(1)b)]; sesizarea
instanţ elor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea
cauzelor privind infracţ iunile din competenţ a [Art.2(1)c)]; studierea cauzelor care
generează săvârşirea infracţ iunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri,
macrocriminalitate economico-financiară, criminalitate informatică şi terorism şi a
condiţ iilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora,
precum şi pentru perfecţ ionarea legislaţ iei penale în acest domeniu [Art.2(1)d)];
constituirea şi actualizarea bazei de date vizând infracţ iunile ce sunt date în competenţ a
Direcţ iei [Art.2(1)e)]; exercitarea altor atribuţ ii prevăzute de Codul de procedură penală şi
de legile speciale [Art.2(1)f)].
Legea nr. 535/25.11.2004 (publicata în MOf. nr. 1161/08.12.2004) privind

prevenirea și combaterea terorismului (Anexa 13).
Prin definitie Terorismul reprezinta ansamblul de ac iuni și/sau amenin ări care
prezintă pericol public și afectează securitatea naţ ionala, caracterizat prin: săvârșirea
DEZASTRELOR
premeditată de ac ·‹i de către entită teroriste, motivate de conceptii și atitudini

extremiste, ostile fa ă de alte entită , împotriva cărora acţ ionează prin modalitatea
violente și/sau distructive [Art.1a)]; în scopul realizării unor obiective specifice, de natura
politica [Art.1b)]; vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorită ›‒ și
instituţ iilor publice, populaţ iei civile sau al oricărui alt segment aparţ inând acestora
[Art.1c)] și produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţ iei, menit să
atragă atenţ ia asupra scopurilor urmărite [Art.1d)].
Faptele săvârșite de entită le teroriste sunt anchetate și sancţ ionate daca:

sunt săvârșite, de regulă, cu violen ă și produc stări de nelinişte, nesiguranţ a, teama,
panica sau teroare în rândul populaţ iei [Art.2a)]; atentează grav asupra factorilor umani
specifici și nespecifici, precum și asupra factorilor materiali [Art.2b)]; urmăresc realizarea
unor obiective specifice, de natura politica, prin determinarea autorită ›‒ statului sau a
unei organizaţ ii internaţ ionale să dispună, să renunţ e sau să influenţ eze luarea unor
decizii în favoarea entită i teroriste [Art.2c)].
Actele de terorism capătă natura transnaţ ională daca: sunt săvârșite pe teritoriul a
cel puţ in doua state [Art.3a)]; sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar o parte a
planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat
[Art.3b)]; sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar implica o entitate terorista care
desfășoară activită pe teritoriul altui stat [Art.3c)]; sunt săvârșite pe teritoriul unui stat,
dar au efecte substanţ iale pe teritoriul altui stat [Art.3d)].
Legea nr. 211/15.11.2011 (publicata în MOf. nr. 837/25.11.2011) privind

regimul deşeurilor Anexa 14.
Riscurile datorate neprotejării mediului și a sănătă populaţ iei conduc la situatii
de dezastru greu de eliminat, (prin intervenţ iile formaţ iunilor abilitate sau voluntare) unele
chiar imposibil, mulţ umindu-ne doar cu diminuarea acestora pe o perioada acceptabila.
Aceste riscuri se localizează în mod deosebit la activităţ ile economice, din a căror
desfăşurare rezulta un volum impresionant de deşeuri, cu o pondere considerabila a
celor periculoase, care necesita o atenţ ie deosebita în ceeace priveşte gestionarea lor pe
tot ciclul de la producere pana la eliminare astfel încât efectele potenţ iale asupra vieţ ii și
sănătă populaţ iei să fie reduse la maximum.
Legăturile activităţ ilor de protejare a mediului și implicit a sănătă populaţ iei
cu cele referitoare la Protecţ ia civilă, de management al situaţ iilor de urgen ă, nu trebuie
explicitate, acestea făcând parte din viata de zi cu zi a comunită ›‒ umane de pe întreg
teritoriul tarii, cu extindere la nivelul Uniunii Europene.
Fără a intra în prezentarea detaliata a legii, mă voi opri la acele prevederi
semnificative strâns legate de domeniul în spe ă.
Legea stabileşte măsurile necesare pentru protecţ ia mediului şi a sănătăţ ii
populaţ iei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi
gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi
creşterea eficienţ ei folosirii acestora [Art.1].
Se precizează ca: “ierarhizarea deşeurilor se aplică în funcţ ie de ordinea
priorităţ ilor în cadrul legislaţ iei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de
DEZASTRELOR
gestionare a deşeurilor” [Art.4(1)], la care prevenirea, pe ansamblul gestionarii

deşeurilor are un rol hotărâtor.
Autoritatea publică centrală pentru protecţ ia mediului ia în considerare principiile
generale ale protecţ iei mediului, precauţ iei şi durabilităţ ii, fezabilităţ ii tehnice şi viabilităţ ii
economice, protecţ iei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţ ii
populaţ iei, economiei şi societăţ ii [Art.4(5)].
și pentru ca în conţ inutul legii 211/2011 sunt precizate atribuţ ii importante la unele
ministere implicate și în managementul situaţ iilor de urgen ă, fac următoarele precizări:
În finalul prezen ării Legii 211/2011, mă voi opri la capitolul sancţ iuni la care
cuantumul amenzilor sunt usturătoare: - de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele
fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, care încalcă dispoziţ iile
legii [Art.61(1)a)].
Ordonan ¡ de Urgen ă și Ordonan e emise de Guvernul României referitoare la

activitatea de Protec ie civilă
Trebuie făcută precizarea ca Ordonanţ ele de Urgen ă și Ordonanţ ele care au fost
emise de executiv, cu referire la organizarea și desfăşurarea activităţ ilor de Protecţ ie
civilă, au fost transformate în Legi, acestea fiind analizate și prezentate în detaliu la pct.
1.3, urmând doar să fie trecute în revista pentru rememorare, în ordinea expunerii legilor,
și anume:
Ordonanţ a de Urgen ă a Guvernului nr. 21/15.04.2004 (publicata în MOf. Partea
I nr. 361/26.04.2004 ) - Anexa 7 privind Sistemul Naţ ional de Management al Situaţ iilor
de Urgen ă , a fost expusa în detaliu odată cu prezentarea Legea 15/28.02.2005
(publicata în MOf. Partea I nr. 190/07.03.2005) - Anexa 8, care aduce modificări și
completări esenţ iale.
Crearea Sistemului Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgen ă a constituit
un pas înainte spre stabilirea și ierarhizarea structurilor de protec ¡ civilă la nivel
national, central și local cu relaţ ionarea legăturilor și interdependentelor dintre
componente deosebit necesare și utile în desfăşurarea activităţ ilor de prevenire și
intervenţ ie în situatii de urgen ă provocate de riscurile existente în toate zonele din
teritoriul României.
Ordonanţ a de Urgen ă a Guvernului nr. 25/21.04.2004 (publicata în MOf.

nr.391/03.05.2004) pentru modificarea şi completarea Ordonanţ ei Guvernului nr. 88/2001
privind înfiinţ area, organizarea şi funcţ ionarea serviciilor publice comunitare pentru
situaţ ii de urgenţ ă. Pentru definirea și prezentarea înfiinţ ării, organizării şi funcţ ionarii
serviciilor publice comunitare pentru situaţ ii de urgenţ ă, aşa cum se poate constata din
documentele oficiale, a fost necesara o perioada de peste 4 ani, timp în care s-au
cristalizat nu numai noţ iunile ci și aspectele organizatorice structurale. Pentru cititor, în
scopul înţ elegerii depline și aplicării în practica a conceptelor legate de înfiinţ area,
organizarea și funcţ ionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgent, este
obligatore parcurgerea tuturor documentelor - Anexa 15.
DEZASTRELOR
Ordonanţ a Guvernului nr. 88/2001 (publicata în MOf. Partea I, nr.

544/01.09.2001, text actualizat la 29.12.2005 în baza Legii nr. 363/07.06.2002 publicata
în MOf. Partea I nr. 447/26.06.2002; Ordonanţ ei de Urgen ă a Guvernului nr.
25/21.04.2004 publicata în MOf. nr. 391/03.05.2004 și Ordonanţ ei de Urgen ă a
Guvernului nr.191/21.12.2005 publicata în MOf. nr. 1189/29.12.2005) privind înfiinţ area,
organizarea şi funcţ ionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţ ii de urgenţ ă
(actele normative menţ ionate se prezintă în anexa, spre a fi consultate și aprofundate
după necesitate) Anexele 9 (1) și 9 (2).
Ordonanţ a de Urgen ă a guvernului nr. 191/12.12.2005 (publicata în MOf. nr.

191/29.12.2005) - Anexa 16, pentru modificarea şi completarea unor acte normative
privind înfiinţ area, organizarea şi funcţ ionarea serviciilor pentru situaţ ii de urgenţ ă.
Prevederile acestei Ordonanţ e de Urgen ă împreuna cu cele anterioare au fost înglobate
și prezentate în detaliu la pct.1.3.6.
Ordonanţ a de Urgen ă a Guvernului nr. 98/03.11.2010 (publicata în MOf. Nr. nr.
757, din 12 noiembrie 2010) - Anexa 17, privind identificarea, desemnarea și protecţ ia
infrastructurilor critice. OUG/2010 premergătoare elaborării reglementarilor naţ ionale în
domeniu, a fost impusa de implementarea legislaţ iei în termenii prevăzuţ i de Directivele
acesteia pentru România ca tara membra UE.
Având în vedere ca în 2011, executivul a elaborat și aprobat actele normative
referitoare la Protecţ ia infrastructurii critice, nu se vor face prea multe detalieri, acestea
urmând a fi parcurse odată cu prezentarea Hotărârii guvernului nr. 718 din 13 iulie 2011
pentru aprobarea Strategiei naţ ionale privind protecţ ia infrastructurilor critice.
În cele ce urmează, vor fi prezentate motivele pentru care a fost emisa OUG nr.
98/2010:
pentru asigurarea unui nivel corespunzător de protecţ ie a infrastructurilor critice
care este esenţ ială pentru dezvoltarea economică, menţ inerea funcţ iilor vitale ale
societă i și siguranţ a cetăţ enilor;
pentru faptul ca neadoptarea unei astfel de reglementari în regim de urgen ă ar
putea aduce atingere securităţ ii naţ ionale datorită impactului semnificativ generat de
incapacitatea de a menţ ine respectivele funcţ iile până la crearea cadrului normativ pentru
protecţ ia infrastructurilor critice;
având în vedere obligativitatea transpunerii, pana la data de 12 ianuarie 2011, a
prevederilor Directivei 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind
identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesitaţ ii de
îmbunătă ‒¡ a protecţ iei acestora, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
345 din 23 decembrie 2008;
ţ inând seama de necesitatea adop ării la termenul menţ ionat a unui set de acte
normative indispensabile procesului de implementare a prevederilor directivei;
luând în considerare procedurile pentru identificarea și desemnarea
infrastructurilor critice naţ ionale și europene care trebuie realizate pana la data
menţ ionata;
întrucât realizarea cadrului normativ secundar, respectiv parcurgerea unor
proceduri specifice este condiţ ionată de existen a reglementărilor primare în materia
protecţ iei infrastructurilor critice;
DEZASTRELOR
având în vedere faptul ca întârzierea îndeplinirii obligaţ iei de transpunere corecta

și completa a Directivei 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 va aduce
prejudicii importante României, constând în îngreunarea procesului de accesare a
fondurilor europene puse la dispoziţ ie prin Programul Comisiei Europene de prevenire,
pregătire și management al consecinţ elor actelor teroriste și al altor riscuri legate de
securitate pentru perioada 2007—2013;
blocarea posibilităţ ilor de încheiere în timp util a acordurilor intre România și
statele membre ale Uniunii Europene implicate în desemnarea infrastructurilor critice
europene, nefinalizarea la termenul stabilit a procesului de identificare și desemnare a
infrastructurilor critice și, pe cale de consecinţ ă, ar conduce la declanşarea de către
Comisia Europeană a procedurii de infrigement împotriva României;
având în vedere ca întârzierea incheierii acordurilor bilaterale/multilaterale cu
statele membre ale Uniunii Europene pentru desemnarea infrastructurilor critice ar pune
România în situatia de a nu beneficia de o informare imediata și completa asupra unor
posibile efecte transfrontaliere dezastruoase datorate perturbării unor instalaţ ii, servicii
sau sisteme vitale României, aflate pe teritoriul acelor state membre, de aplicarea unor
masuri coordonate și integrate la nivel european pentru asigurarea protecţ iei
infrastructurilor critice.
OUG nr. 98/2010 stabileşte cadrul legal privind identificarea, desemnarea
infrastructurilor critice naţ ionale/europene și evaluarea necesitaţ ii de a îmbunătă
protecţ ia acestora, în scopul creşterii capacitaţ ii de asigurare a stabilităţ ii, securităţ ii și
siguranţ ei sistemelor economico-sociale și protecţ iei persoanelor. [Art.1].
Prevederile ordonanţ ei de urgen ă se aplică sectoarelor și subsectoarelor
stabilite pentru România [Art.2(1)] și în mod corespunzător sectoarelor stabilite prin
directive ale Uniunii Europene. [Art.2(2)].
De reţ inut termenii și expresiile specifice cu semnificaţ iile lor reproduse în

continuare [Art.3]: infrastructura critică naţ ională, denumita în continuare ICN reprezinta
un element, un sistem sau o componenta a acestuia, aflate pe teritoriul naţ ional, care
este esenţ ial pentru menţ inerea funcţ iilor vitale ale societarii, a sănătă , siguranţ ei,
securităţ ii, bunăs ării sociale ori economice a persoanelor și a cărui perturbare sau
distrugere ar avea un impact semnificativ la nivel naţ ional ca urmare a incapacităţ ii de a
menţ ine respectivele funcţ ii [Art.3a)].;
infrastructura critica europeana, denumita în continuare ICE constituie o
infrastructura critica naţ ionala, a cărei perturbare sau distrugere ar avea un impact
semnificativ asupra a cel puţ in două state membre ale Uniunii Europene. Importan a
impactului se evaluează din perspectiva criteriilor intersectoriale. Acesta include efectele
ce rezulta din relaţ iile intersectoriale de dependenta de alte tipuri de infrastructuri
[Art.3b)].;
protecţ ia infrastructurilor critice, denumita în continuare PIC reprezinta orice
activitate care are drept scop asigurarea functionalitatii, a continuităţ ii și a integrităţ ii
ICN/ICE pentru a descuraja, diminua și neutraliza o ameninţ are, un risc sau un punct
vulnerabil. Intr-o enumerare neexhaustiva, PIC cuprinde activităţ ile desfăşurate succesiv
privind evaluarea și analiza riscurilor, asigurarea protecţ iei informaţ iilor clasificate,
realizarea planurilor de securitate ale operatorilor de infrastructura critica PSO, stabilirea
DEZASTRELOR
ofiţ erilor de legătură și a modului de realizare a comunicaţ iilor, precum și exerciţ ii,
rapoarte, reevaluări și actualizării de documente elaborate [Art.3c)];
analiza de risc reprezintă analizarea scenariilor de amenin ări semnificative,
pentru a evalua vulnerabilitatea și impactul potenţ ial al perturbării sau al distrugerii
ICN/ICE [Art.3d)];
autoritatea publice responsabile sunt acele autorită publice prevăzute în anexa la
OUG [Art.3e)].;
proprietari/operatori/administratori de ICN/ICE sunt acele entită responsabile cu
investiţ iile intr-un element, sistem sau componenta a acestuia, desemnat ca ICN sau
ICE, conform prezentei ordonanţ e de urgen ă, și/sau cu operarea/ administrarea curenta
a acestora [Art.3f)];
praguri critice sunt valori-limită stabilite în funcţ ie de gravitatea impactului,
perturbării sau distrugerii unei infrastructuri și care determină identificarea acesteia ca
ICN/ICE [Art.3g)];
reţ eaua de alertă privind infrastructurile critice, CIWIN constituie un sistem
securizat de informare și comunicare destinat asisten ei instituţ iilor naţ ionale și a
celorlalte state membre pentru schimbul de informaţ ii referitoare la vulnerabilităţ ile,
masurile adecvate reducerii acestora și strategiile de diminuare a riscurilor [Art.3h)];
informaţ ii sensibile privind protecţ ia infrastructurilor critice sunt informaţ ii cu privire
la o infrastructura critica ce ar putea fi utilizate, în cazul divulgării, în scopul planificării și
al realizării unor ac ·‹ care să determine perturbarea sau distrugerea instalatiilor unor
infrastructuri critice [Art.3i)];
servicii esentiale sunt acele servicii, facilitaţ i ori activită care sunt sau ar putea fi
necesare pentru a asigura un standard minim de trai și bunăstare a societă ii și a căror
degradare sau întrerupere a furnizării lor, ca urmare a perturbării ori distrugerii sistemului
fizic de baza, ar afecta semnificativ siguranţ a sau securitatea populaţ iei și funcţ ionarea
instituţ iilor statului [Art.3j)].
Coordonarea, la nivel naţ ional, a activităţ ilor privind identificarea, desemnarea și
protecţ ia infrastructurilor critice se realizează de către primul ministru prin consilierul
desemnat[Art.4(1)];
Responsabilitatea pentru organizarea și desfăşurarea activitatilor necesare
implemen ării prezentei ordonante de urgen ă, respectiv realizarea cooperarii intre
autoritatile publice responsabile și structurile neguvernamentale revin Ministerului
Administratiei și Internelor, prin Centrul de coordonare a PIC, care va asigura punctul
national de contact în relaţ ia cu alte state membre, Comisia Europeana, Organizaţ ia
Tratatului Atlanticului de Nord și alte structuri internaţ ionale, precum și managementul
reţ elei CIWIN la nivel national [Art.4(2)].
O noutate legislativa o constituie Cap. Sancţ iuni la care contravenţ iile constituite
din amenzi sunt mult mai mari și încep de la 2000 pana la 30000 [Art.13(1)], este ceeace
consemnam la finalul pct. 1.3.1, ca trebuie să se modifice cuantumurile amenzilor pentru
ca activităţ ile de protec ie civilă să se desfăşoare responsabil din partea tuturor celor
care prin lege sunt abilitaţ i să vegheze, să monitorizeze și să acţ ioneze cu simt de
răspundere.
DEZASTRELOR
Hotărâri emise de Guvernul României referitoare la activitatea de Protecţ ie civilă.
Din categoria Hotărârilor Guvernului României, care reglementează desfăşurarea

activită ilor de protec ¡ civilă și/sau Situa ii de urgen ă, o parte se regăseşte menţ ionată
în Legile, OUG și OG (după cum se poate vedea din parcurgerea pct. 1.3 și 1.4) și nu se
vor detalia decât în măsura în care se considera necesar, restul fiind detaliate în
continuare.
Hotărârea Guvernului României nr. 547/09.06.2005 (publicata în M.Of. nr.
600/12.07.2005) - Anexa 18 pentru aprobarea Strategiei Naţ ionale de Protecţ ie civilă.
Elaborarea Strategiei Naţ ionale de Protecţ ie civilă, la care au participat numeroşi
specialişti, având la dispoziţ ie experienţ a acumulată în cei 79 de ani de la atestarea
documentară a Protecţ iei civile din România (28.02.1933), experienta prezentata intr-un
număr foarte mare de lucrări, studii și cercetări remarcabile, reprezintă un document
deosebit de important pentru activităţ ile specifice managementului situaţ iilor de urgen ă,
căruia i se va acorda un spaţ iu mai amplu în continuare.
Strategia Naţ ională de Protecţ ie civilă reprezintă documentul de bază al
sistemului constituit în România (Sistemul National de Management al Situaţ iilor de
Urgen ă - SNMSU), conform Legii 15/28.02.2005 (publicata în Of. Partea I nr.
190/07.03.2005), care cuprinde obiectivele şi opţ iunile fundamentale privind îndeplinirea,
prin mijloace şi pe căi de acţ iune specifice forţ elor de protecţ ie, a politicii de securitate
naţ ională a statului român în domeniul prevenirii şi protecţ iei populaţ iei, bunurilor
materiale, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu în caz de dezastre şi/sau război
precum şi pregătirea şi ducerea acţ iunilor de intervenţ ie pentru înlăturarea efectelor
acestora.
Deasemenea prin Strategie se stabileşte locul şi rolul Protecţ iei Civile din
România în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute atat în Strategia de
securitate naţ ională, Strategia de ordine publică cat şi în Documentele Uniunii Europene
privind cooperarea în domeniu, fiind documentul fundamental care orientează sistemul
naţ ional al protecţ iei civile din România pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege,
reprezentând totodată una din formele de asigurare a securităţ ii naţ ionale.
Având în vedere faptul ca, misiunea principală a Protecţ iei civile din România este
de a asigura cetăţ enilor săi, bunurilor materiale individuale şi colective ale acestora,
valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu siguranţ ă şi protecţ ie împotriva efectelor
dezastrelor naturale şi/sau acţ iunilor militare pe timp de pace, criză şi război, prin
respectarea strictă a drepturilor omului, într-un stat naţ ional, suveran, independent, unitar
şi indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, în
condiţ iile unui regim politic bazat pe democraţ ie constituţ ională, sub strict control
democratic civil asupra sistemului protecţ iei civile, acesta este şi va fi un serviciu public
comunitar.
Strategia Naţ ionala a Protecţ iei Civile, s-a elaborat ca document de planificare pe
termen mediu, de către Ministerul Administraţ iei şi Internelor având la baza Strategia de
securitate naţ ională a României, a Cartei albe a securităţ ii şi apărării naţ ionale şi a
delimitărilor conceptual instituţ ionale în domeniu, document care defineşte ordinea şi
DEZASTRELOR
siguranţ a publică şi interesul naţ ional în acest domeniu, evaluează starea actuală de
prezenţ ă şi manifestare a factorilor de risc de pe teritoriul României, formulează
principiile şi direcţ iile prioritare de acţ iune şi prevede resursele necesare pentru
gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă.
Elaborarea strategiei este determinată, îndeosebi, de necesitatea asigurării unui

mediu optim de muncă şi viaţ ă pentru cetăţ enii României, impusă şi de modificarea
radicală a cadrului normativ de nivel superior existent în etapa actuala, de recomandările
organismelor internaţ ionale pentru conformarea practicii şi procedurilor în domeniul
situaţ iilor de urgenţ ă dar mai ales, de necesitatea imperativă de a oferi un răspuns
adecvat la creşterea aşteptărilor comunităţ ii faţ ă de prestaţ ia profesională a
componentelor Sistemului Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgenţ ă.
Experienţ a la nivel mondial a demonstrat că evenimentele generatoare de situaţ ii

de urgenţ ă nu pot fi evitate, însă, cel mai adesea, ele pot fi atent gestionate, astfel incot
efectele lor să fie reduse cat mai mult posibil printr-un proces sistematic ce implică
stabilirea de măsuri şi acţ iuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor
fenomene.
Din acest motiv, se pune accentual pe faptul ca ansamblul activităţ ilor de apărare
a comunităţ ilor locale, infrastructurii şi proprietăţ ii împotriva ameninţ ărilor de natură non-
militară face parte din activitatea generala de protecţ ie atat a cetăţ eanului cat şi cea
publica incluzând în consecinţ a, protecţ ia împotriva dezastrelor şi protecţ ia mediului.
Prevenirea efectelor dezastrelor este componentă de baza a Sistemului National

de Management al Situaţ iilor de Urgen ă , are un caracter tehnic şi operativ, prin
planificarea şi executarea unor masuri adecvate pentru eliminarea/reducerea riscurilor
de producere a dezastrelor în scopul protejării vieţ ii, mediului şi bunurilor. Are de
asemenea un caracter anticipativ, rezultatul constând în măsuri graduale bine definite și
la obiect.
Aceasta parte a strategiei “prevenirea” stabileşte cadrul de baza în adoptarea

unor măsuri şi acţ iuni specifice cum ar fi:
reducerea impactului potenţ ial al factorilor de risc specifici asupra populaţ iei,
bunurilor şi mediului printr-o planificare, la nivel naţ ional şi local, pe termen scurt şi
mediu, a
acţ iunilor şi măsurilor specifice;
- elaborarea de către autorităţ ile administraţ iei publice centrale şi locale a

programelor proprii în domeniul de competenţ a pentru creşterea și dezvoltarea
capacităţ ilor de evaluare, expertiză şi cercetare în domeniul riscurilor naturale şi
antropice, dezvoltarea abilitaţ ilor pentru politicile de prevenire în plan local, informarea
corecta și în timp real a populaţ iei, pregătirii acesteia în domeniul formării unui
comportament preventiv adecvat situaţ iilor de urgen ă și nu în ultimul rând
permanentizarea supravegherii respectării modului de aplicare a reglementărilor în
domeniul gestionării dezastrelor;
DEZASTRELOR
- pregătirea autorităţ ilor, instituţ iilor, organelor şi organismelor potrivit atribuţ iilor
legale pe care le au în domeniul situaţ iilor de urgenţ ă;
- reconstrucţ ia, studiul dezastrelor produse în diverse zone (prin elaborarea unor
studii de caz semnificative) în scopul stabilirii direcţ iilor de acţ iune pentru prevenirea
producerii unor situaţ ii similare;
- corelarea elementelor compatibile cuprinse în strategie cu cele ale strategiei
europene de dezvoltare durabilă şi stabilirea obiectivelor şi planurilor de acţ iune specifice
pentru România.
La baza elaborării Strategiei Naţ ionale de Protecţ ie Civilă au stat următoarele

principii importante:
Dezvoltarea durabilă;
Complementaritatea prevenirii şi reacţ iei;
Primordialitatea prevenirii situaţ iilor de urgenţ ă;
Obligativitatea prevenirii situaţ iilor de urgenţ ă;
Identificarea, evaluarea şi ierarhizarea riscurilor;
Specializarea, pe tipuri de riscuri și activită de prevenire și intervenţ ie;
Gradualitatea, care tine seama de necesitatea luării deciziilor pe diferite trepte
ierarhice, locale, centrale și naţ ionale;
Supremaţ ia protecţ iei cetăţ enilor, ca funcţ ie constituţ ională pentru protejarea de
către stat a tuturor membrilor comunită ii romaneşti atat în tara cat și în străinătate.
Fără a efectua o analiza de detaliu pe fiecare principiu în parte, remarcam un fapt
esenţ ial în cuprinsul Strategiei Naţ ionale de Protecţ ie Civilă și anume importanta funcţ iei
“prevenire” în desfăşurarea activitatilor tuturor structurilor din Sistemul National de
Management al Situaţ iilor de Urgen ă .
Doresc să menţ ionez un fapt, care pentru autor a devenit un Motto utilat
permanent la fiecare material publicat și anume: “mai bine previi decât să intervii”,
înaintea apariţ iei Strategiei Naţ ionale de Protecţ ie Civilă, și care mă ghidează în
demersurile și activităţ ile pe care le desfăşor în domeniu.
Hotărârea Guvernului României nr. 718/13.07.2011 (publicata în Of. nr. 555/
4.08.2011) pentru aprobarea Strategiei naţ ionale privind protecţ ia infrastructurilor critice,
(Strategia se prezintă în anexă), iar prevederile acesteia nu vor fi reluate, ele regăsindu-
se în detaliu la pct. 1.4.5 - Anexa 19.
Hotărârea Guvernului României nr.219/24.03.2005 (publicata în Of. nr.

302/11.04.2005) - Anexa 20 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 132/15.07.1997, corelata cu Legea nr. 410/18.10.2004 care modifica și completează
Legea 132/1997 privind rechiziţ iile de bunuri și prestãrile de servicii în interes public.
Normele metodologice reglementeazã modalitãtile de îndeplinire a obligaţ iilor

legale de cãtre autoritãtile Administratiei publice, instituţ iile publice, agenţ ii economici,
alte persoane juridice și fizice, comisiile de rechiziţ ii și autoritãtile militare abilitate sã
efectueze rechiziţ ii de bunuri, la declararea mobilizãrii parţ iale sau totale a forţ elor
armate ori a stãrii de rãzboi, la instituirea stãrii de asediu sau de urgen ã, pentru
DEZASTRELOR
prevenirea, localizarea, înlãturarea urmãrilor unor dezastre, precum și pe timpul acestor

Situatii. [Art.1(1)];
Rechiziţ iile de bunuri și prestãrile de servicii în interes public, prevãzute a se

efectua la declararea sau la instituirea stãrilor precizate mai înainte, se organizeazã și se
pregãtesc din timp de pace. [Art.1(2)].
Prin bunuri rechiziţ ionabile sau supuse rechiziţ iei se înţ elege totalitatea bunurilor
ce se pot rechiziţ iona potrivit art. 5 din Legea nr. 132/1997 corelata cu Legea 410/2004
privind rechiziţ iile de bunuri și prestãrile de servicii în interes public [Art.2(1)];
Bunurile prevãzute a se rechiziţ iona sunt cele pentru care autoritãtile abilitate de
lege au emis ordine de predare. [Art.2(2)].
Planificarea rechiziţ iei bunurilor se realizeazã din timp de pace prin planul de
rechiziţ ii de bunuri judeţ ean, respectiv al municipiului Bucureşti, pe baza Nomenclatorului
bunurilor rechiziţ ionabile, aprobat prin ordin al sefului Oficiului Central de Stat pentru
Probleme Speciale [Art.3(1)];
Pentru celelalte bunuri care nu se planificã prin planul de rechiziţ ii, asigurarea lor
se face prin planul de mobilizare a economiei naţ ionale pentru apãrare, conform
Nomenclatorului cu produse și servicii pentru apãrare, și acestea se pot rechiziţ iona pe
timpul declarării mobilizării parţ iale sau totale a forţ elor armate ori a s ării de război, la
instituirea s ării de asediu sau de urgent, pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea
urmărilor unor dezastre, precum și pe timpul acestor Situa ii [Art.3(2)].
Modalitatea de stabilire a necesarului de bunuri prevăzute a fi rechizi ionate, are

următorul parcurs:
- unitã ile aparţ inând forţ elor destinate apãrãrii înainteazã cererile de rechiziţ ii de
bunuri și prestãri de servicii în interes public centrelor militare judeţ ene sau ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, pe a cãror razã teritorialã sunt dislocate sau
constituite [Art.4a)];
- agenţ ii economici, autoritãtile Administratiei publice, celelalte instituţ ii publice și

alte persoane juridice, cãrora le revin sarcini din planul de mobilizare a economiei
naţ ionale pentru apãrare, înainteazã cereri de rechiziţ ii de bunuri și prestãri de servicii în
interes public, conform modelului stabilit în HG nr. 219/2005, la oficiile de mobilizare a
economiei și pregãtire a teritoriului pentru apãrare judeţ ene, respectiv al municipiului
Bucureşti [Art.4b)]
.
- centrele militare centralizeazã cererile de rechizitii de bunuri și prestãri de
servicii în interes public ale unitãtilor din prima categorie, iar oficiile judeţ ene
centralizeazã cererile agentilor economici, ale autoritãtilor administratiei publice,
celorlalte institutii publice și ale altor persoane juridice specificate în cea de a doua
categorie [Art.4c)];
DEZASTRELOR
- cererile de rechizitii de bunuri și prestãri de servicii în interes public astfel

centralizate se înainteazã la secretariatele tehnice ale comisiilor mixte de rechizitii,
concomitent cu întocmirea planului de mobilizare a economiei nationale pentru apãrare,
(se actualizeazã anual), pânã la sfârsitul primului trimestru sau când apar modificãri în
structura organizatoricã a beneficiarului ori a sarcinilor de mobilizare ale acestuia
[Art.4d)].
Plata despãgubirilor pentru bunurile rechizitionate și prestãrile de servicii în

interes public din sursele prevãzute la art. 27 din Legea 410/2004 se face potrivit
modalitãtilor și instrumentelor de platã stabilite prin instruc iuni comune, emise în acest
scop de cãtre autoritãtile administratiei publice centrale implicate, cu avizul Bãncii
Nationale a României [Art.5].
Hotărârea Guvernului României nr. 501/01.06 2005 (publicata în Mof. nr.

482/08.06 2005) - Anexa 21, pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor
de protecţ ie individuală a cetăţ enilor, care stabileste conditiile de acordare a
echipamentelor care contribuie la apărarea organismului uman împotriva substanţ elor
periculoase (destinate protejării căilor respiratorii, ochilor şi pielii)
Asigurarea cu mijloace de protecţ ie individuală a cetăţ enilor se va face în
conformitate cu tipul de risc specific fiecărui obiectiv: nuclear, radiologic, chimic sau
biologic. [Art.4].
Obligaţ ia asigurării cu mijloace de protecţ ie individuală a cetăţ enilor care se află
în zonele de planificare la urgenţ ă revine fiecărui obiectiv sursă de risc [Art.5(1)], iar cei
care se află în afara zonei de planificare la urgenţ ă au obligaţ ia să-şi asigure, prin grijă
proprie, mijloacele de protecţ ie individuală [Art.5(2)].
Fondurile financiare necesare achiziţ ionarii mijloacelor de protecţ ie se asigură
[Art.7(1)]: de către proprietarul sau administratorul obiectivului sursă de risc, pentru
categoriile de cetăţ eni prevăzute în anexa nr. 2 la Hotarare, pentru zona de planificare la
urgenţ ă, precum şi pentru salariaţ ii proprii [Art.7(1)a)]; de către instituţ iile sau
organizaţ iile din care fac parte, pentru forţ ele care participă la intervenţ ie [Art.7(1)b)]; de
către autorităţ ile administraţ iei publice locale, pentru personalul propriu care
coordonează intervenţ ia sau participă la misiuni de intervenţ ie [Art.7(1)c)].
Instituţ iile cu responsabilităţ i în asigurarea cu mijloace de protecţ ie individuală
sunt obligate să-şi prevadă anual în bugetele proprii fondurile necesare achiziţ ionării de
mijloace de protecţ ie individuală şi pentru menţ inerea în stare de operativitate a acestora
[Art.7(2)].
Hotărârea Guvernului nr. 762/16.07.2008 (publicata în Mof. Partea I nr.
566/28.07.2008) - Anexa 22, pentru aprobarea Strategiei naţ ionale de prevenire a
situaţ iilor de urgenţ ă.
Strategia naţ ională de prevenire a situaţ iilor de urgenţ ă reprezintă documentul
de planificare pe termen lung şi mediu, elaborat de Ministerul Administratiei și Internelor,
fiind determinată de necesitatea asigurării unui mediu optim de muncă şi viaţ ă pentru
cetăţ enii României. Strategia defineşte ordinea, siguranţ a publică şi interesul naţ ional în
domeniu, evaluează starea actuală de existenţ ă şi manifestare a factorilor de risc pe
teritoriul României, formulează principiile şi direcţ iile prioritare de acţ iune şi prevede
resursele necesare pentru gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă.
DEZASTRELOR
Practica mondială şi naţ ională a demonstrat că evenimentele generatoare de

situaţ ii de urgenţ ă nu pot fi întotdeauna evitate, însă acestea pot fi gestionate, efectele
lor fiind reduse printr-un proces sistematic ce implică stabilirea de măsuri şi acţ iuni
menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. O caracteristica
esentiala a managementului situaţ iilor de urgenţ ă este faptul că predictibilitatea locului
de manifestare a acestora determină posibilitatea avertizării populaţ iei din zonele
potenţ ial a fi afectate, precum şi a autorităţ ilor administraţ iei publice centrale şi/sau
locale.
Apărarea în domeniul situaţ iilor de urgenţ ă se realizează prin măsuri generale,
de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter
preponderent preventiv.
Cu toate ca în ultima perioada de timp exista o tendin a de creştere a capacitaţ ii
de rezistenţ ă naţ ională în faţ a unor posibile situaţ ii de urgenţ ă, se constata rămâneri în
urma la nivelul comunităţ ilor locale, în ceeace priveşte amplificarea implicării şi
participării acestora în Situatii extreme, dezvoltarea activităţ ilor de prevenire în scopul
reducerii vulnerabilităţ ilor, capabilitatea exerci ării unui management optim și eficient în
plan local și nu în ultimul rând capacitatea de înlăturare a urmărilor acestora şi revenire
rapidă la normalitate a zonelor afectate, fapt pentru care se impune amplificarea
măsurilor de menţ inere a nivelului de siguranţ ă al persoanelor, colectivităţ ilor şi
bunurilor, cum sunt identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de risc,
înştiinţ area factorilor interesaţ i, avertizarea populaţ iei, limitarea, înlăturarea sau
diminuarea factorilor de risc și a efectelor lor negative care le-ar putea produce.
În ultimii ani se constată creşterea frecvenţ ei manifestării riscurilor care
ameninţ ă viaţ a şi sănătatea populaţ iei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului
naţ ional, dar şi apariţ ia unor noi riscuri, generate îndeosebi de schimbările climatice şi
de diversificarea activităţ ilor economice care utilizează, produc şi comercializează
substanţ e/materiale periculoase. În aceste condiţ ii, este evident faptul că, securitatea
naţ ională poate fi pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică,
meteoclimatică ori asociată, inclusiv ca urmare a unor activităţ i umane periculoase,
dăunătoare sau iresponsabile, grupate în calamitaţ i naturale, dezastre industriale,
ecologice ori posibilitatea crescută a producerii unor pandemii.
Strategia de prevenire a situaţ iilor de urgenţ ă reprezintă documentul cadru
pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţ iuni specifice, în scopul reducerii
impactului produs de manifestarea factorilor de risc asupra populaţ iei, bunurilor şi
mediului printr-o planificare, la nivel naţ ional şi local, pe termen mediu şi lung și
conceperea unui set de acţ iuni şi măsuri aferente, specifice. Strategia de prevenire a
situaţ iilor de urgenţ ă astfel elaborată, se conformează Strategiei de securitate naţ ională a
României, a Cartei albe a securităţ ii şi apărării naţ ionale şi a delimitărilor conceptuale
instituţ ionale în domeniu.
Hotărârea Guvernului României nr. 1222/13.10.2005 (publicata în Mof. Nr.
933/19.10.2005) Anexa 23, privind stabilirea principiilor evacuării în situaţ ii de conflict
armat
Evacuarea în situaţ ii de conflict armat face parte din ansamblul activităţ ilor de
protecţ ie civilă care se adoptă şi se aplică ori de câte ori acţ iunile militare pun în pericol
grav
DEZASTRELOR
viaţ a şi sănătatea populaţ iei, funcţ ionarea corespunzătoare a instituţ iilor publice, a
autorităţ ilor statului, serviciilor publice şi a operatorilor economici, precum şi bunurile
materiale cu valoare economică sau care fac parte din patrimoniul cultural naţ ional,
valorile culturale şi arhivistice importante de pe o porţ iune a teritoriului naţ ional sau, când
situaţ ia impune, de pe întregul teritoriu al ţ ării [Art.1(1)].
Evacuarea se realizează prin strămutarea temporară a populaţ iei, instituţ iilor,

operatorilor economici, bunurilor şi valorilor specificate mai înainte, din zonele
ameninţ ate în zone protejate, stabilite pe teritoriul naţ ional sau pe cel al altor state, în
conformitate cu prevederile legislaţ iei naţ ionale în vigoare, ale acordurilor bilaterale sau
tratatelor internaţ ionale la care România este parte, după caz [Art.2(1)];
Scopul evacuării îl reprezintă prezervarea vieţ ii şi sănătăţ ii populaţ iei, punerea în
siguranţ ă a bunurilor materiale şi valorilor culturale importante, precum şi asigurarea
continuităţ ii principalelor activităţ i politice, economice şi sociale, pe timpul situaţ iilor de
conflict armat [Art.2(2)];
În funcţ ie de gravitatea ameninţ ării, evacuarea poate fi totală sau parţ ială
[Art.2(3)].
Principale măsuri de asigurare a acţ iunilor de evacuare se stabilesc din timp

[Art.10(1)] şi anume: executarea recunoaşterii căilor de comunicaţ ii [Art.10(1)a)];
identificarea localităţ ilor/zonelor care oferă facilităţ i optime de destinaţ ie a evacuării,
dintre cele nominalizate de ministrul apărării naţ ionale [Art.10(1)b]; cercetarea şi
siguranţ a transportului pe timpul executării acţ iunii de evacuare [Art.10(1)c)]; stabilirea
punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţ ie [Art.10(1)d)]; logistica
evacuării [Art.10(1)e)]; asigurarea medicala [Art.10(1)f)]; aprovizionarea populaţ iei
evacuate cu produse de primă necesitate [Art.10(1)g)]; menţ inerea ordinii publice, paza
bunurilor, evidenţ a persoanelor care se evacuează, fluidizarea şi, după caz,
restricţ ionarea circulaţ iei [Art.10(1)h)]; protecţ ia populaţ iei [Art.10(1)i)]; protecţ ia
informaţ iilor clasificate naţ ionale, NATO sau UE [Art.10(1)j)];
Detalierea măsurilor de asigurare a acţ iunilor de evacuare se realizează în

planurile de evacuare [Art.10(2)].
Asistenţ a medicală pe timpul evacuării, precum şi în localităţ ile de dispunere se

asigură de Ministerul Sănătăţ ii, prin direcţ iile de sănătate publică judeţ ene, respective a
municipiului Bucureşti, Societatea Naţ ională de Cruce Roşie şi alte servicii de
specialitate [Art.13(1)];
Măsurile privind organizarea şi asigurarea asistenţ ei medicale a forţ elor

participante la acţ iunea de evacuare se stabilesc de fiecare comitet pentru situaţ ii de
urgenţ ă şi sunt cuprinse în planurile de cooperare dintre direcţ iile de sănătate publica
judeţ ene, respectiv a municipiului Bucureşti, Societatea Naţ ională de Cruce Roşie şi
inspectoratele judeţ ene pentru situaţ ii de urgenţ ă, respectiv al municipiului Bucureşti
[Art.13(2)].
DEZASTRELOR
Măsurile de ordine publică, paza bunurilor, evidenţ a populaţ iei, fluidizarea şi,
după
caz, restricţ ionarea circulaţ iei pe timpul evacuării se realizează de structurile
Ministerului Administraţ iei şi Internelor, prin: asigurarea ordinii şi siguranţ ei publice în
punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţ ie [Art.15a)]; evidenţ a
salariaţ ilor şi a persoanelor care se evacuează [Art.15b)]; dirijarea circulaţ iei, asigurarea
priorităţ ii şi siguranţ ei pe timpul deplasării coloanelor de evacuaţ i [Art.15c)]; paza
bunurilor materiale [Art.15d)].
Protecţ ia populaţ iei împotriva operatorilor nucleari, chimici, biologici şi

radiologici pe timpul organizării şi desfăşurării evacuării se planifică şi se
realizează în scopul prevenirii pierderilor umane şi materiale în punctele de adunare,
îmbarcare, debarcare, primire, repartiţ ie şi pe timpul transportului şi anume: prevenirea
privind pericolul atacului din aer şi al contaminării nucleare, chimice, biologice şi
radiologice, prin înştiinţ are şi alarmare, care se va executa de către serviciile de urgenţ ă
profesioniste [Art.16a)]; asigurarea adăpostirii şi protecţ ia împotriva contaminării
nucleare, chimice, biologice şi radiologice, prin folosirea mijloacelor individuale de
protecţ ie şi a proprietăţ ilor naturale ale terenului [Art.16b)].
Asigurarea evacuării Administraţ iei Prezidenţ iale, Parlamentului şi Guvernului se

realizează de Serviciul de Protecţ ie şi Pază în cooperare cu Ministerul Administraţ iei şi
Internelor [Art.17].
Hotărârea Guvernului României nr. 1491/09.09.2004 (publicata în Of. nr.

885/28.09.2004) Anexa 24, pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura
organizatorică, atribuţ iile, funcţ ionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru
situaţ ii de urgenţ ă.
Comitetele şi centrele operative pentru situaţ ii de urgenţ ă sunt organisme şi

structuri abilitate în managementul situaţ iilor de urgenţ ă, care, se constituie pe niveluri
sau domenii de competenţ ă şi fac parte din Sistemul Naţ ional de Management al
Situaţ iilor de Urgenţ ă (SNMSU) [Art.1].
Comitete pentru situaţ ii de urgenţ ă, organizate astfel:
Comitetul Naţ ional pentru Situaţ ii de Urgenţ ă, [Art.2(1)a)]; comitetele pentru
situaţ ii de urgenţ ă, constituite la ministere şi la alte instituţ ii publice centrale, care sunt
denumite comitete ministeriale [Art.2(1)b)]; Comitetul Municipiului Bucureşti pentru
Situaţ ii de Urgenţ ă [Art.2(1)c)]; comitetele judeţ ene pentru situaţ ii de urgenţ ă [Art.2(1)d)]
și comitetele locale pentru situaţ ii de urgenţ ă, la nivelul sectoarelor municipiului
Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi al comunelor [Art.2(1)e)].
Centrele operative pentru situaţ ii de urgenţ ă, sunt ca:
Centre operative cu activitate permanentă la nivelul ministerelor şi al instituţ iilor
publice centrale [Art.2(2)a)], organizate în conformitate cu OUG nr. 21/2004, aprobata
prin Legea 15/28.02.2005 (publicata în Of. Partea I nr. 190/07.03.2005) privind Sistemul
Naţ ional de Management al Situaţ iilor de Urgenţ ă, și centre operative cu activitate
temporară la celelalte ministere şi instituţ ii publice centrale cu atribuţ ii de prevenire şi
DEZASTRELOR
gestionare a situaţ iilor de urgenţ ă, precum şi la sectoarele municipiului Bucureşti, în

municipii, oraşe şi comune înfiinţ ate în scopul îndeplinirii funcţ iilor specifice pe durata
stării de alertă, în cazul situaţ iilor de urgenţ ă, precum şi pe timpul unor exerciţ ii, aplicaţ ii
şi antrenamente [Art.2(2)b)].
Hotărârea Guvernului României nr. 1492/09.09.2004 (publicata în Of.
nr.885/28.09.2004) - Anexa 25, privind principiile de organizare, funcţ ionarea şi atribuţ iile
serviciilor de urgenţ ă profesioniste.
Serviciile de urgenţ ă profesioniste, constituite ca servicii publice desconcentrate
în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă (IGSU), se înfiinţ ează,
în fiecare judeţ şi la nivelul municipiului Bucureşti, în scopul desfașurării managementului
situaţ iilor de urgenţ ă pe tipurile de risc din competenţ ă [Art.1].
Serviciile de urgenţ ă profesioniste funcţ ionează ca inspectorate, cu personalitate
juridică, în subordinea IGSU [Art.2(1)], fiind structuri specializate, destinate să execute
misiuni de prevenire, monitorizare şi gestionare a situaţ iilor de urgenţ ă [Art.2(2)];
Inspectoratele fac parte din forţ ele de protecţ ie ale Sistemului de securitate şi apărare
naţ ională şi din subsistemul local de management al situaţ iilor de urgenţ ă [Art.2(3)], a
căror activitate în teritoriu, este coordonată de prefect [Art.2(4)].
Organizarea şi funcţ ionarea inspectoratelor au la bază principiile legalităţ ii,
autonomiei, împărţ irii administrative teritoriale, desconcentrării şi descentralizării
responsabilităţ ii, corelării cerinţ elor şi resurselor, cooperării şi solidarităţ ii, pentru:
realizarea condiţ iilor necesare supravieţ uirii în situaţ ii de urgenţ ă [Art.3(1)b)]; participării
la protecţ ia valorilor culturale, arhivistice, de patrimoniu şi a bunurilor materiale, precum
şi a mediului [Art.3(1)c]; desfăşurării pregătirii profesionale a personalului organismelor
specializate şi serviciilor de urgenţ ă [Art.3(1)d)]; organizării şi executării intervenţ iei
operative pentru limitarea şi înlăturarea efectelor situaţ iilor de urgenţ ă; [Art.3(1)e)];
constituirii rezervelor de resurse financiare şi tehnico materiale specific [Art.3(1)f)];
Aplicarea principiilor, vizează ca obiective: timpul de răspuns şi operativitatea
permanenta [Art.3(2)a)]; supleţ ea organizatorică [Art.3(2)b)]; capacitatea de răspuns
credibilă [Art.3(2)c)]; restructurarea şi modernizarea serviciilor de urgenţ ă profesioniste
[Art.2(3)]; parteneriatul operaţ ional intensificat [Art.3(2)e)]; intervenţ ia graduală
[Art.3(2)f)]; interoperabilitatea la nivel local, zonal, regional şi internaţ ional [Art.3(2)g)];
managementul integrat al serviciilor [Art.3(2)h)]; și participarea cu resurse a comunităţ ilor
locale [Art.3(2)i)].
Pentru identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonei de competenţ ă,
precum şi pentru stabilirea măsurilor din domeniul prevenirii şi intervenţ iei, inspectoratul
elaborează "Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţ ă", în baza structurii de
principiu stabilite de IGSU [Art.14(1)]; iar pe aceasta baza, consiliile locale întocmesc şi
aprobă "Planul de analiză şi acoperire a riscurilor" în unităţ ile administrativ-teritoriale
[Art.14(2)], în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr. 132/29.01.2007 (publicat în
Mof. Nr.79/01.02.2007) pentru aprobarea Metodologiei de elaborare şi a Structurii cadru
a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor, ce va fi prezentata la pct. 1.6. Pentru
conducerea acţ iunilor de intervenţ ie se elaborează planuri specifice, conform
reglementărilor interne emise de IGSU [Art.14(3)].

9/04.01.2005) - Anexa 26, pentru aprobarea repartizării principalelor funcţ ii de sprijin pe
DEZASTRELOR
care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţ iile neguvernamentale

privind prevenirea şi gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă.
Hotărârea Guvernului României nr. 2288/09.12.2004, stabileste un număr de 20

funcţ ii specifice, atribuite unui număr de 28 Ministere, Organe Centrale și Organizaţ ii
neguvernamentale, care la apariţ ia și dezvoltarea unui risc provocator de Situatii de
urgen ă sunt obligate să contribuie cu forte, mijloace și logistica în conformitate cu
atribuţ iile și responsabilităţ ile specifice, la activităţ ile managementului gestionarii
acestora. În cazul aparitiei și dezvoltării altor riscuri decat cele menţ ionate în Hotarare,
Comitetul National pentru Situatii de Urgen ă va lua masuri de repartizare și coordonare
a acestora cu sprijinul Ministerelor, Organelor centrale și Organizaţ iilor
neguvernamentale, pe care le considera necesare și utile.

358/27.04.2005) Anexa 27, privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental.
HG nr. 321/2005 prezintă în mod unitar, la nivel naţ ional, masurile și conditiile de
implementare a acestora în România pentru evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor
dăunătoare provocate de zgomotul ambiental, inclusiv a disconfortului, prin:
determinarea expunerii la zgomotul ambiental, prin întocmirea hărţ ilor de zgomot
[Art.1(1)a)]; punerea la dispoziţ ia publicului a informaţ iilor privind zgomotul ambiental şi
efectele sale [Art.1(1)b)]; adoptarea, pe baza datelor din hărţ ile de zgomot, a planurilor
de acţ iune, având ca scop prevenirea şi reducerea zgomotului ambiental, acolo unde
este cazul, în special a nivelurilor de expunere, care pot avea efecte dăunătoare asupra
sănătăţ ii umane [Art.1(1)c)].
Planurile de acţ iune se elaborează pentru prevenirea creşterii sau reducerea
nivelurilor zgomotului ambiental, acolo unde acesta depăşeşte limitele maxim admise, şi
pentru a menţ ine calitatea mediului din punct de vedere al zgomotului ambiental, acolo
unde acesta are niveluri acceptabile [Art.1(2)].
În acest context, hotărârea reprezintă cadrul general pentru dezvoltarea

măsurilor de reducere a zgomotului emis de sursele majore, în special de vehiculele
rutiere, feroviare şi de infrastructura acestora, aeronavele, echipamentele industriale şi
mecanismele mobile [Art.1(3)] și vizează zgomotul ambiental la care este expusă
populaţ ia, în special din: zonele urbane construite, mai ales pentru cele construite pe
verticala [Art.2(1)a)]; parcurile şi grădinile publice; [Art.2(1)b)]; zonele liniştite din
aglomerări şi din spaţ iile deschise [Art.2(1)c)]; apropierea unităţ ilor de învăţ ământ, a
spitalelor şi a altor clădiri şi zone sensibile la zgomot [Art.2(1)d)], exclusiv cele generate
de: persoana expusă [Art.2(2)a)]; activităţ ile casnice [Art.2(2)b)]; vecini [Art.2(2)c)];
activităţ ile de la locul de muncă şi din interiorul mijloacelor de transport în comun
[Art.(2)d)]; activităţ ile militare din zonele militare[Art.2(2)e)].
Autorităţ ile administraţ iei publice locale elaborează în acest scop , hărţ ile de
zgomot pentru aglomerările aflate în administrarea lor, hărţ ile strategice de zgomot şi
planurile de acţ iune aferente acestora [Art.4(1)], care, în conformitate cu prevederile art.
6 alin. 2 din Legea protecţ iei mediului nr. 137/1995, (republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, în Of. nr. 512/22.10.1999) sunt obligate să prevadă, din bugetul
local, fondurile necesare realizării hărţ ilor de zgomot, hărţ ilor strategice de zgomot şi
DEZASTRELOR
planurilor de acţ iune, astfel încât, începând cu anul 2006 acestea să existe pentru
aglomerările cu mai mult de 250.000 de locuitori [Art.4(2)a)], iar începând cu anul 2011,
pentru toate aglomerările [Art.4(2)b)]..
Unităţ ile aflate sub autoritatea sau în subordinea autorităţ ii publice centrale pentru
transporturi, construcţ ii şi turism, care au în administrare infrastructuri rutiere, feroviare
sau aeroportuare, elaborează hărţ ile de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi
aeroporturile aflate în administrarea lor, hărţ ile strategice de zgomot şi planurile de
acţ iune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate. [Art.4(3)] și înaintează
autorităţ ii regionale pentru protecţ ia mediului un exemplar din aceste documente,
însoţ ite, după caz, de toate informaţ iile suplimentare solicitate de autorităţ ile publice
regionale pentru protecţ ia mediului [Art.4(5)].
Hotărârea Guvernului României nr. 1061/ 10.09.2008 (publicata în Mof. Nr.

672/30.09.2008) privind transportul deşeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul
României (Anexa 28).
Prin HG. 1061/2008 se stabileste procedura de reglementare și control al

transportului deşeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României [Art.1(1)]; se
aplica deseurilor periculoase și deseurilor nepericuloase prevăzute în anexa nr. 2 la
Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor și pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările
ulterioare [Art.1(2)], acestea realizându-se numai de către operatorii economici care
deţ in autorizaţ ie de mediu conform legislaţ iei în vigoare pentru activităţ ile de
colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare [Art.1(3)], fiind
interzis transportul deseurilor de orice natura de la locul de producere la cel de
colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare, fără respectarea prevederilor
prezentei hotărâri. [Art.1(4)].
Transportul deseurilor periculoase, indiferent de cantitatea anuala în care acestea se

generează, se desfășoară în concordanta cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.
1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţ ii de transport rutier de
mărfuri periculoase în România, ale Regulamentului privind Transportul Internaţ ional
Feroviar al Mărfurilor Periculoase RID - Apendice C la Convenţ ia privind transporturile
internaţ ionale feroviare (COTIF), semnata la Berna la 9 mai 1980, astfel cum a fost
modificata prin Protocolul ratificat prin Ordonanţ a Guvernului nr. 69/2001, aprobata prin
Legea nr. 53/2002, ale Ordonanţ ei Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea
Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, republicata, ale Ordinului
ministrului transporturilor nr. 590/2007 pentru stabilirea unor reguli privind transportul în
trafic intern al mărfurilor periculoase pe calea ferata, ale Ordonanţ ei de urgen ă a
Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificări și completări
prin Legea nr. 102/2006, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului
ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinţ ei nr. 1730/2001 privind aprobarea
sistemelor de raportare a incidentelor în care sunt implicate nave maritime care
transporta mărfuri periculoase, substanţ e dăunătoare și/sau poluanţ i marini, ale
Ordonanţ ei Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile
interioare, republicata, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului ministrului
DEZASTRELOR
transporturilor, construcţ iilor și turismului nr. 322/2006 privind instalaţ iile portuare de
preluare a deseurilor generate de nave și a reziduurilor mărfii, cu modificările ulterioare,
și ale Ordinului ministrului transporturilor, construcţ iilor și turismului nr. 426/2006 privind
aprobarea Regulilor de navigaţ ie pe Canalul Dunăre - Marea Neagră și Canalul Poarta
Albă - Midia - Năvodari[Art.3].
Transportul deșeurilor periculoase în conditiile prevăzute de HG. 1061/2008 se

aplica și transportului substantelor periculoase, efectuându-se pe baza aprobării
Agenţ iilor de mediu de pe raza producătorului, aprobări care se dau în urma întocmirii
formularelor cu date specifice din dosarul de transport pe fiecare deşeu sau substanţ ă
periculoasă.
Dosarul de aprobare a transportului de deşeuri și/sau substanţ e periculoase

constituie document probatoriu în instanţ a pentru stabilirea vinovaţ ilor în cazul apariţ iei și
dezvoltării unor accidente care pun în pericol viata și sănătatea comunită ›‒ umane pe
tot traseul de transport de la producător la beneficiar sau la locaţ ia de
depozitare/eliminare.
Ordine ale Ministrului Administratiei și Internelor pe probleme de Protecţ ie civilă.
Ordinul MAI nr. 132/29.01.2007 (publicat în Of. Nr. 79/01.02.2007) Anexa 29,
pentru aprobarea Metodologiei de elaborare şi a Structurii cadru a Planului de analiză şi
acoperire a riscurilor (PAAR)
Metodologia stabileşte scopurile, obiectivele, răspunderile, precum şi principalele

elemente şi etape de parcurs care trebuie avute în vedere la elaborarea planurilor de
analiză şi acoperire a riscurilor [Art.1].
Planul de analiză şi acoperire a riscurilor (PAAR), cuprinde riscurile potenţ iale

identificate la nivelul unităţ ilor administrativ teritoriale, măsurile, acţ iunile şi resursele
necesare pentru managementul prevenirii și intervenţ iei în cazul apariţ iei și dezvoltării
acestora [Art.2].
PAAR are ca scop să asigure cunoaşterea, de către toţ i factorii implicaţ i, a

sarcinilor şi atribuţ iilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţ ia unei situaţ ii de
urgenţ ă, crearea cadrului unitar şi coerent de prevenire şi gestionare a riscurilor
generatoare de situaţ ii de urgenţ ă şi asigurarea unui răspuns optim și eficient în caz de
urgenţ ă, adecvat fiecărui tip de risc identificat [Art3].
Principalele obiective ale PAAR vizeaza: asigurarea prevenirii riscurilor
generatoare de situaţ ii de urgenţ ă, prin evitarea manifestării acestora, reducerea
frecvenţ ei de producere ori limitarea consecinţ elor lor, în baza concluziilor rezultate în
urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemei riscurilor teritoriale
[Art.4a)]; amplasarea şi dimensionarea unităţ ilor operative şi a celorlalte forţ e destinate
asigurării funcţ iilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă
DEZASTRELOR
[Art.4b)]; stabilirea concepţ iei de intervenţ ie în situaţ ii de urgenţ ă şi elaborarea planurilor

operative [Art.4c)]; alocarea şi optimizarea forţ elor şi mijloacelor necesare prevenirii şi
gestionării situaţ iilor de urgenţ ă. [Art.14(3)].
Managementul riscurilor revine tuturor factorilor care, au atribuţ ii ori asigură
funcţ ii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă de profil. [Art5].
Planurile de Analiza și Acoperire a Riscurilor (PAAR) se întocmesc de către
comitetul judeţ ean/al municipiului Bucureşti pentru situaţ ii de urgenţ ă, respectiv de
către comitetele locale pentru situaţ ii de urgenţ ă şi se aprobă de către consiliul
judeţ ean/consiliul general al municipiului Bucureşti, respectiv de către consiliile
locale, corespunzător unităţ ilor administrative teritoriale pe care le reprezintă. [Art6(1)]
PAAR se întocmesc şi se aprobă în termen de maxim 60 zile de la aprobarea de
către prefect a ”Schemei cu riscurile teritoriale din unitatea administrative teritorială”,
elaborată de inspectoratul judeţ ean/al municipiului Bucureşti pentru situaţ ii de urgenţ ă şi
se actualizează la fiecare început de an sau ori de câte ori apar alte riscuri decât cele
analizate sau modificări în organizarea structurilor care, au atribuţ ii ori asigură funcţ ii de
sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţ iilor de urgenţ ă în profil teritorial [Art6(2)].
Prefecţ ii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii răspund de
asigurarea condiţ iilor necesare elaborării PAAR [Art7(1)], iar pentru sprijinirea activităţ ii
de analiză şi acoperire a riscurilor, Consiliile judeţ ene/Consiliul General al municipiului
Bucureşti şi Consiliile locale pot comanda specialiştilor în domeniu elaborarea de studii,
prognoze şi alte materiale de specialitate [Art7(2)].
După elaborare şi aprobare, PAAR se pun la dispoziţ ia secretariatelor tehnice
permanente ale comitetelor judeţ ene/al municipiului Bucureşti/locale pentru situaţ ii de
urgenţ ă, iar extrase din documentele respective se transmit celorlalte instituţ ii şi
organisme cu atribuţ ii în prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţ ii de
urgenţ ă, acestea având obligaţ ia să cunoască, conţ inutul părţ ilor care le privesc şi să le
aplice, corespunzător situaţ iilor de urgenţ ă specifice. [Art8].
Pentru cei interesaţ i, se prezintă în continuare un Cuprins orientativ al Planului de
Analiza și Acoperire a Riscurilor pentru o unitate administrativ teritoriala:
CUPRINS
Capitolul 1 ASPECTE GENERALE
1.1. Definiţ ie, scop, obiective

1.1.1. Mediul de securitate
1.1.2. Riscurile la care sunt expuse teritoriul şi populaţ ia României (istorice și
potenţ iale)
1.1.3. Interesele naţ ionale şi obiectivele fundamentale al protecţ iei civile
1.1.4. Principii strategice
1.1.5. Concepte strategice (generale și specific)
1.1.6. Protecţ ia civilă în Uniunea Europeană
1.1.7. Misiuni strategice (nationale și internaţ ionale)
1.1.8. Conducerea sistemului naţ ional de protecţ ie civilă
1.1.9. Organizarea sistemului naţ ional al protecţ iei civile
DEZASTRELOR
1.2. Responsabilităţ i privind Planul de analiza şi acoperire a riscurilor

1.2.1. Acte normative legislative de referinţ ă
1.2.2. Structuri organizatorice centrale şi locale implicate
1.2.3. Responsabilităţ i ale organismelor şi autorităţ ilor cu atribuţ ii în domeniu
Capitolul 2 CARACTERISTICILE UNITĂŢ II ADMINISTRATIV-TERITORIALE
2.1. Amplasare fizico geografică
2.2. Caracteristici climatic
2.3. Reţ ea hidrogafică
2.4. Populaţ ie
2.5. Căi de transport
2.6 Dezvoltare economica
2.7 Infrastructuri critice locale
Capitolul 3 ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAŢ II DE

URGENŢ Ă
3.1. Analiza riscurilor naturale (seisme, inundaţ ii, alunecări de teren, etc.)
3.2. Analiza riscurilor tehnice, tehnologice
3.3. Analiza riscurilor biologice
3.4. Analiza riscurilor la incendiu
3.5. Analiza riscurilor sociale
Capitolul 4 ACOPERIREA RISCURILOR
4.1.Concepţ ia activitatilor de prevenire și intervenţ ie
4.2. Sisteme și proceduri generale și specifice de prevenire și intervenţ ie
4.3. Instruirea, pregătirea formaţ iunilor de intervenţ ie
4.4. Conceperea și dezvoltarea circuitul informaţ ional decizional şi de cooperare
Capitolul 5 RESURSE UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE

DEZASTRELOR
5.1. Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice (inclusiv a efectelor potenţ iale)
5.2. Informarea, înştiinţ area şi avertizarea populaţ iei expuse
5.3. Planificarea şi alocarea resurselor şi serviciilor în caz de dezastre
Capitolul 6 LOGISTICA ACŢ IUNILOR
Ordinul MAI nr. 158/22.02.2007 (publicat în MOf. nr.150/01.03.2007) - Anexa 30,

pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea, încadrarea și dotarea
serviciilor private pentru Situatii de urgen ă
Ordinul MAI nr.158/2007 se refera la riscurile de incendiu și are în vedere
constituirea și funcţ ionarea Serviciilor private pentru Situa ii de urgen ă, în cadrul
operatorilor economici și instituţ iilor publice, ca servicii proprii [Art.1a)] și ca societă i
comerciale prestatoare de servicii [Art.1b)], având în conţ inut termeni a căror semnificaţ ie
se prezintă în continuare: echipaj/grupa de intervenţ ie este structura încadrată cu
personal voluntar sau/și angajat care deserveşte o autospeciala ori un utilaj mobil
[Art.2a)]; echipa specializata ca o structura specializata pentru anumite tipuri de
intervenţ ie [Art.2b)]; timp de alertare este definit ca fiind intervalul mediu cuprins intre
momentul alarmării și cel al constituirii formaţ iei de intervenţ ie, în vederea deplasării
[Art.2c)]; timp de răspuns reprezentând intervalul cuprins intre momentul aler ării forţ elor
destinate intervenţ iei și intrarea acestora în acţ iune [Art.2d)], iar capacitatea de răspuns
ca fiind potenţ ialul forţ elor de intervenţ ie de a rezolva o situaţ ie de urgen ă [Art.2e)].
Se menţ ionează faptul ca: Serviciul privat își îndeplineşte atributiile legale într-un
sector de competenta stabilit cu avizul inspectoratului judeţ ean/al municipiului Bucureşti
pentru Situatii de urgen ă [Art.3(1)], sectorul de competenta cuprinzând în mod
obligatoriu teritoriul operatorului economic sau al instituţ iei publice care a constituit
serviciul privat [Art.3(2)]
Avizarea sectorului de competenta se poate face pe baza: actului de constituire

cu organigrama și numărul de personal din cadrul serviciului [Art.3(3)a)]; regulamentul de
organizare și funcţ ionare [Art.3(3)b)]; planurile sau scitele operatorilor
economici/instituţ iilor publice/localităţ ilor din sectorul de competenta pe care sunt
marcate sursele de alimentare cu apa, zonele greu accesibile și zonele vulnerabile la
riscuri [Art.3(3)c)]; planul de analiza și acoperire a riscurilor, pentru localităţ ile cu care s-
au încheiat contracte sau convenţ ii de intervenţ ie [Art.3(3)d)]; planurile de răspuns
[Art.3(3)e)]; contractele sau convenţ iile de intervenţ ie încheiate cu beneficiarii [Art.3(3)f)]
și nu în ultimul rând lista cu materialele și tehnica existenta în dotarea serviciului
[Art.3(3)g)].
Ordinul Ministrului Administratiei și Internelor nr. 1474/10.12.2006 (publicat în

MOf. nr. 885/31.10.2006) Anexa 31, pentru aprobarea Regulamentului de planificare,
organizare, pregătire și desfăşurare a activităţ ii de prevenire a situaţ iilor de urgen ă.
DEZASTRELOR
Activităţ ile de prevenire a situaţ iilor de urgen ă, desfăşurate de IGSU și de

structurile din subordine reprezintă o componenta principala a sistemului integrat de
masuri tehnice și organizatorice, precum și de ac ·‹ specifice planificate și realizate în
scopul preîntâmpinării, diminuării sau eliminării riscurilor de producere a situaţ iilor de
urgen ă și a consecinţ elor acestora, protecţ iei populaţ iei, mediului, bunurilor și
valorilor de patrimoniu [Art.1], a cărui coordonare directa la nivel national, se
efectuează de câtre Inspecţ ia de Prevenire, structura specializata din cadrul IGSU
[Art.2(1)], având ca sarcina îndrumarea, controlul și evaluarea activitatilor desfăşurate de
ministere, celelalte organe centrale ale administratiei publice și organizaţ iile
neguvernamentale cu funcţ ii de sprijin, repartizate în conformitate cu HG nr. 2288/2004
[Art.2(2)].
De asemenea Inspecţ ia de Prevenire coordonează, îndrumă, controlează și

evaluează inspecţ iile de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru Situatii de urgen ă
judeţ ene/al municipiului Bucureşti [Art.2(3)].
La nivel teritorial, inspectoratele pentru Situa ii de urgen ă judetene/al

municipiului Bucureşti, prin inspecţ iile judeţ ene, coordonează, planifică, organizează,
pregătesc și desfășoară activită de prevenire la institutii publice, localită i,
construcţ ii/amenajări cu aglomerări de persoane și operatori economici cu risc din judeţ
[Art.3(1)], precum și ale serviciilor voluntare, publice și private, din judeţ /municipiul
Bucureşti [Art.3(2)].
Domeniile specifice activităţ ii de prevenire se refera la: verificarea
respectării actelor normative și a reglementărilor privind apărarea împotriva
incendiilor și protecţ ia civilă la proiectarea, executarea, exploatarea și postutilizarea
construcţ iilor, instalatiilor și amenajărilor [Art.5a)]; identificarea și evaluarea riscurilor
teritoriale din judeţ /municipiul Bucureşti [Art.5b)]; verificarea organizării activitatilor
legate de identificarea și evaluarea riscurilor pe timpul exploatării construcţ iilor,
instalatiilor și amenajărilor de orice fel [Art.5c)]; verificarea modului de aplicare a
concepţ iei de apărare împotriva incendiilor și de protecţ ie civilă în scopul menţ inerii
riscurilor în limite acceptabile [Art.5d)]; controlul activitatilor care prezintă pericole de
accidente majore în care sunt implicate substanţ e periculoase, materiale radioactive
și muniţ ie neexplodata [Art.5e)]; coordonarea și controlul realizării pregătirii și
instruirii specifice a populaţ iei și a salariaţ ilor, a modului de asimilare de către aceștia a
regulilor și masurilor specifice, precum și a comportamentului în cazul unei Situatii de
urgen ă [Art.5f)]; îndrumarea, controlul și coordonarea serviciilor voluntare, publice
și private, pentru Situa ii de urgen ă [Art.5g)]; și nu în ultimul rând informarea și
educarea preventivă a popula iei; [Art.5h)];
Ordinul Ministrului Administra iei și Internelor nr. 1259/10.04.2006 (publicat
în Mof. Nr.349/18.04.2006) Anexa 32 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
asigurarea activităţ ii de înştiinţ are, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţ ii de
protecţ ie civilă.
Înştiinţ area, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul
evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţ iei, protecţ ia bunurilor
materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale
acţ iunilor militare [Art.1];
DEZASTRELOR
Înştiinţ area reprezintă activitatea de transmitere a informaţ iilor autorizate despre

iminenţ a producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către
autorităţ ile administraţ iei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde: înştiinţ area
despre iminenţ a producerii sau producerea unor dezastre [Art.2a)]; înştiinţ area despre
pericolul atacului din aer [Art.2b)]; înştiinţ area despre utilizarea mijloacelor chimice,
biologice, nucleare, radiologice, convenţ ionale şi neconvenţ ionale. [Art.2c)];
Înştiinţ area se realizează de IGSU, sau de serviciile de urgenţ ă profesioniste,
după caz, pe baza informaţ iilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc
sau de la populaţ ie, inclusiv prin Sistemul naţ ional unic pentru apeluri de urgenţ ă (112)
[Art.3(1)];
Mesajele de înştiinţ are despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea
situaţ iilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţ iilor primite
de la Statul Major al Forţ elor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens
[Art.3(2)];
Mesajele de înştiinţ are despre iminenţ a producerii sau producerea unor dezastre
vizează iminenţ a declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri [Art.3(3)];
Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţ ionale şi neconvenţ ionale vizează pericolul contaminării, direcţ ia de deplasare a
norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţ iilor primite de la Statul Major
General şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţ e ale armatei, pe baza
planurilor de cooperare încheiate conform legislaţ iei în vigoare [Art.3(3)];
Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţ a populaţ iei a informaţ iilor despre
iminenţ a producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţ ile
administraţ iei publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţ ării transmise de
structurile abilitate [Art.4];
Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţ ile administraţ iei
publice centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţ iilor despre probabilitatea
producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer [Art.5(1)] și se realizează de IGSU şi de
serviciile de urgenţ ă profesioniste, după caz, pe baza informaţ iilor primite de la Statul
Major General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţ e armate, pe
baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens, precum şi de la structurile care
monitorizează sursele de risc [Art.5(2)];
Alarmarea populaţ iei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre
iminenţ a producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către
autorităţ ile administraţ iei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de
alarmare existente și cunoscute, pe baza înştiinţ ării de la structurile abilitate [Art.6(1)],
care trebuie să fie oportună dacă asigură prevenirea populaţ iei în timp scurt şi se
realizează prin mijloace şi sisteme de alarmare care să poată fi acţ ionate imediat la
apariţ ia pericolului atacurilor din aer sau producerii unor dezastre [Art.6(2)a)]; autentică
adică, transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţ iei se realizează prin mijloace
specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţ ilor comitetelor pentru
situaţ ii de urgenţ ă [Art.6(2)b)]; stabilă astfel încât prevenirea populaţ iei şi operatorilor
economici să se poată realiza în orice situaţ ie creată, aceasta obţ inându-se prin:
menţ inerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţ ionare [Art.6(2)c)(I)];
folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţ ionare să fie asigurată de
cel puţ in 3 surse energetice diferite (reţ ea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare,
DEZASTRELOR
aer comprimat, abur, carburanţ i şi altele asemenea) [Art.6(2)c)(II)]; verificarea periodică

a dispozitivelor de acţ ionare a mijloacelor de alarmare [Art.6(2)c)(III)]; readucerea la
starea de funcţ ionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de alarmare afectate în
urma atacurilor din aer [Art.6(2)c)(IV)] iar intensitatea acustică a semnalelor de alarmare
să fie cu cel puţ in 6 - 10 B mai mare decât zgomotul de fond [Art.6(2)c)(V)].
Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şi
gratuit, prin toate sistemele de telecomunicaţ ii, posturile şi reţ elele de radio şi de
televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la
solicitarea preşedinţ ilor comitetelor pentru situaţ ii de urgenţ ă, conform protocoalelor
încheiate în acest sens cu operatorii de comunicaţ ii [Art.7];
În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează
cu aprobarea prefectului, primarului localităţ ii ori a conducătorului instituţ iei publice sau a
operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţ ilor acestora. [Art.8(1)];
Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care sunt
destinate este interzisă [Art.8(2)];
Sistemul de înştiinţ are, avertizare şi alarmare la localităţ i, instituţ ii publice şi
operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţ ii.
[Art.8(3)];
IGSU înştiinţ ează centrele operative pentru situaţ ii de urgenţ ă cu activitate
permanentă la nivelul ministerelor şi instituţ iilor publice centrale, iar prin unităţ ile
subordonate organizează şi execută înştiinţ area comitetelor pentru situaţ ii de urgenţ ă
judeţ ene, locale şi al municipiului Bucureşti, pe zone şi grupe de înştiinţ are, în funcţ ie de
amploarea şi de intensitatea situaţ iei de protecţ ie civilă [Art.9]; inspectoratele judeţ ene
înştiinţ ează comitetele pentru situaţ ii de urgenţ ă judeţ ene, locale, al municipiului
Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate [Art.10b)];
structurile MAI organizează înştiinţ area unităţ ilor şi formaţ iunilor subordonate, pe baza
datelor primite de la eşaloanele superioare şi inspectoratele judeţ ene, în conformitate cu
Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţ are, avertizare şi alarmare despre situaţ ii de
urgenţ ă, emisă prin ordin al inspectorului general al IGSU [Art.10c)]; iar înştiinţ area
structurilor aparţ inând Ministerului Apărării Naţ ionale, Serviciului Român de Informaţ ii,
Serviciului de Telecomunicaţ ii Speciale şi Serviciului de Protecţ ie şi Pază se organizează
şi se execută conform planurilor de cooperare [Art.10d)].
Alarmarea populaţ iei se asigură din timp de pace, în localităţ i, instituţ ii publice şi la
operatori economici, prin sisteme şi mijloace de alarmare [Art.21(1)]; autorităţ ile
administraţ iei publice centrale şi locale, conducătorii instituţ iilor publice, patronii şi
managerii operatorilor economici sursă de risc, indiferent de forma de proprietate, trebuie
să prevadă anual în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuielile necesare desfăşurării
activităţ ilor de protecţ ie civilă [Art.21(2)].
Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurile de instalare a acestora pentru
asigurarea alarmării localităţ ilor şi operatorilor economici se stabilesc de către IGSU în
baza studiilor de audibilitate [Art.22].
Alarmarea populaţ iei, instituţ iilor publice şi operatorilor economici se realizează
prin semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi prin
comunicări transmise pe posturile de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale, iar în
cazul existenţ ei, şi prin staţ iile de radioficare şi radioamplificare [Art.24].
DEZASTRELOR
Semnalele de alarmare acustice a populaţ iei, instituţ iilor publice şi operatorilor

economici sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea
alarmei [Art.25(1)], iar durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru
toate mijloacele de alarmare, cu excepţ ia sirenelor cu aer comprimat la care durata este
de un minut [Art.25(2)], după cum urmează:
Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu
pauză de 4 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune
din 15 sunete a 2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.
Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde
fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se
compune din 5 sunete a 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.
Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde
fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se
compune din 3 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.
Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de
aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se
compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.
Explicitarea subsistemelor și sistemelor
Subsistemele de instiintare, avertizare și alarmare sunt instalatii complexe de

alarmare alcătuite din sirene ca echipamente de avertizare și alarmare acustica pentru
exterior și posibilitatea de transmitere a mesajelor vocale multilingve (directe sau
înregistrate) cu intensitate acustica de pana la 123 B la 30 m, care să acopere din
punct de vedere a transmiterii semnalelor în zonele locuite conform concepţ iei tehnice de
alarmare adoptata în cadrul managementul situaţ iilor de urgen ă în localitatea luata în
discuţ ie; echipamente de avertizare și alarmare acustica pentru interiorul clădirilor
publice (spitale, scoli, teatre, hoteluri, clădiri ale cultelor, operatori economici, institutii
publice, gări autogări, aeroporturi, etc.) cu intensitate sonora de maximum 85 B urmate
de mesaje vocale multilingve; echipamente de avertizare și alarmare optica destinate
semnalelor optice, flashuri luminoase și/sau panouri optice în interiorul clădirilor publice,
aglomerări urbane și pe drumuri publice; echipamente individuale de avertizare și
alarmare destinate locuinţ elor private și/sau persoane fizice (e-mail, ager, telefon) și
respective avertizarea prin societăţ ile de radiodifuziune și televiziune;
Deosebim sisteme de instiintare alarmare care se alcătuiesc funcţ ie de tipul de
risc monitorizat, care tine seama de destinatarul acestuia și respectiv de modul de
activare în situaţ ia unui iminent risc potenţ ial de dezastru;
Suportul fizic prin care se realizează transmiterea mesajelor aferente fazelor de
instiintare, avertizare și alarmare se constituie din medii de transmisie (circuite telefonice,
fibra optica, reţ ele de calculatoare, radio, internet, etc.) și din echipamente conectate la
suportul de transmisie (sirene electronice și electrice, echipamente mobile, etc.);
Toate sistemele și subsistemele de instiintare, avertizare și alarmare sunt

concepute și alcătuite pe o schema de principiu privind organizarea și asigurarea
instiin ării și alarmării la nivel national (conform anexei 1 la OMI nr.1259/2006) –
DEZASTRELOR
Anexa 33 și respectiv la nivel judeţ ean (conform anexei 2 la OMI nr. 1259/2006) –
Anexa 34;
De remarcat și precizat totodată existenta codurilor de instiintare, avertizare și
alarmare sonora care necesita o cunoaştere aprofundată și corectă de către toată
populaţ ia prevăzută în protocolul de colaborare încheiat între Inspectoratul General
pentru Situatii de Urgen ă și Societatea Naţ ionala de Televiziune/2008;
Protocolul de colaborare intre IGSU și SNT (Anexa 35) încheiat în 2008 cuprinde
pe ranga principiile care stau la baza colaborării și modul de organizare a transmiterii
mesajelor pe televiziune în caz de dezastre, împreună cu codurile general valabile pe
tipuri de riscuri provocatoare de dezastre. În anexa se prezintă integral Protocolul și
anexele: (1) fluxul informaţ ional, (2) tipurile de mesaje aferente riscurilor și (3) instrucţ iuni
de transmitere.
Necesitatea și obligativitatea elaborării Planurilor de instiintare, avertizare și
alarmare al cărui conţ inut se afla prevăzut în anexa 3 la OMI nr. 1259/2006.
Ordinul Ministrului Administratiei și Internelor nr. 886/30.09.2005 (publicat în MOf.
nr. 899/07.10.2005) - Anexa 36, pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul
naţ ional integrat de înştiinţ are, avertizare şi alarmare a populaţ iei (SNIIAA).
Normele tehnice aprobate prin OMAI nr. 886/2005 stabilesc destinaţ ia, structura şi
arhitectura Sistemului naţ ional integrat de înştiinţ are, avertizare şi alarmare a populaţ iei
în cazul iminenţ ei producerii dezastrelor sau atacurilor aeriene [Art.1].
Normele tehnice sunt obligatorii pentru proiectanţ i, executanţ i şi utilizatori.
[Art.2(1)].
Aceste norme stau la baza elaborării, executării şi punerii în funcţ iune a
Sistemului naţ ional integrat de înştiinţ are, avertizare, prealarmarea şi alarmare a
populaţ iei, precum şi a subsistemelor care vor fi integrate în acesta. [Art.2(2)].
Sistemul national integrat de avertizare şi alarmare asigura executarea funcţ iilor
specifice: de transfer de date, informaţ ii şi mesaje [Art.6A], adică primeşte, pe niveluri
ierarhice de competenţ ă, date, informaţ ii şi mesaje de la reţ elele sau punctele de
monitorizare ale factorilor de risc [Art.6Aa)]; asigură, prin subsistemul - suport de
comunicaţ ie, acoperirea fluxurilor informaţ ionale în totalitatea lor, în mod continuu, în
timp real sau cât mai scurt posibil, în funcţ ie de situaţ ie şi de echipamentele avute la
dispoziţ ie [Art.6Ab)], de prelucrare a datelor şi informaţ iilor [Art.6B] prin subsistemul de
programe aplicative de asistare a deciziei, elaborate pe baza interpretării parametrilor de
stare, a mesajelor de înştiinţ are şi avertizărilor care se transmit către nivelurile ierarhice
interesate [Art.6Ba)], transmiterea mesajelor de înştiinţ are şi avertizare către autorităţ ile
administraţ iei publice, conform nivelului ierarhic de competenţ ă [Art.6Bb)], de activare,
apelare şi conectare selectivă a subsistemelor componente [Art.6C], în consens cu
deţ inătorul subsistemului fizic de alarmare, putând executa activarea, apelarea sau
conectarea selectivă, în funcţ ie de situaţ ia şi de regimul de lucru, a anumitor elemente
amplasate într-o zonă specificată [Art.6Ca)], la nivel integral, pe grupuri de elemente de
alarmare sau individual [Art.6Cb)], respectiv de gestionare a resurselor, care constau în
asigurarea distribuţ iei priorităţ ilor de prelucrare a datelor şi informaţ iilor pe diferite tipuri şi
zone de alarmare, permiţ ând fiecărui centru de comandă şi control să emită separat
orice tip de semnal real sau de test, independent de ceilalţ i utilizatori. Operatorii
subsistemelor de alarmare componente pot emite, în funcţ ie de situaţ ie, semnale de
DEZASTRELOR
alarmare independente unul faţ ă de celălalt, fără să apară interferenţ e sau

disfuncţ ionalităţ i la celelalte subsisteme, indiferent de regimul de lucru. [Art.6D].
CAPITOLUL 2 LEGISLATIE INTERNATIONALA
Protecţ ia civilă în Uniunea Europeana
România, definită de Nicolae Iorga ca „stat de necesitate europeană”, prin

existenţ a să ca pivot al unei configuraţ ii geopolitice speciale (zona balcanică,
Mitteleuropa, şi Hinterland-ul euroasiatic), trebuie să participe la efortul comun de
abordare şi implementare a noului concept din, cel puţ in, următoarele considerente, ce
influenţ ează direct şi decisiv securitatea naţ ională:
- ca subiect al fenomenului de globalizare.
- ca ţ ară membră a Uniunii Europene;
- ca ţ ară membră a Alianţ ei nord-atlantice;
- ca ţ ară a spaţ iului Mării Negre şi a celui balcanic;
Societatile moderne, mai mici sau mai mari, sunt din ce în ce mai vulnerabile în
fata a numeroase riscuri naturale, tehnice tehnologice și/sau asimetrice, care au
repercursiuni semnificative asupra mediului. Pentru a preveni apariţ ia și dezvoltarea
acestor riscuri, Uniunea Europeana a creat un mecanism de cooperare pentru
intervenţ iile de urgen ă, adoptând în acelaşi timp programe pentru finanţ area masurilor
de protective civilă.
Menţ ionăm în continuare, câteva aspecte importante legate de mecanismul de
cooperare creat și anume:
Cadrul general se refera la, mecanismul de protective civilă; finanţ area masurilor
de protective civilă (2007-2013) și alerta preventiva contra urgentelor.
Se are în vedere un ansamblu de riscuri, fata de care sunt necesare
următoarele masuri:
Consolidarea capacitaţ ilor de răspuns în caz de dezastre;
Prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om în procese tehnologice
scăpate de sub control în UE;
Reducerea riscului la dezastre în tarile în curs de dezvoltare;
Reacţ ia la dezastrele nationale naturale sau cele provocate de om;
Reducerea efectelor accidentelor majore care implica substanţ ele periculoase;
Reducerea efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale;
Gestionarea și evaluarea efectelor inundaţ iilor cu realizarea de programe
comunitare pentru gestionarea riscului la inundaţ ii.
Din analizele efectuate, să ajuns la concluzia ca schimbările climatice ar putea
favoriza mărirea frecventei și impactului dezastrelor naturale, fapt pentru care se impune
ca UE să-și mărească gradul de rezistenta pentru a reduce pierderile umane și materiale
și continuând se menţ ionează ca, “Europa este gata să facă tot posibilul pentru a-și
untari rezistenta la dezastre, în scopul reducerii costurilor umane ridicate. În fiecare an,
DEZASTRELOR
mii de oameni își pierd via a și mult mai mulţ i își văd traiul de zi cu zi perturbat pe termen
lung. Nu mai departe în anul 2010, circa 20 milioane de oameni din întreaga lume au fost
siliţ i să-și abandoneze căminele din cauza dezastrelor naturale. Costurile financiare sunt
de asemenea ridicate, estimându-se ca dezastrele costa Europa 15 miliarde euro anual”.
Oficialii de la Bruxelles afirma ca schimbările climatice reprezintă unul dintre
cele mai mari pericole cu care se confruntă planeta. În aceste condiţ ii UE a formulat deja
un răspuns clar sub forma unei politici integrate privind energia și schimbările climatice, a
angajamentului ferm de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu minimum 20%
până în anul 2020 ?\?·‹¡ ?ﬁ‒›« ·‹ ? ¡?\?ﬁ‒¡ ·\?¦›‹ ·¦¡‒¡\?‹¡£›¦ ¡‒ ›‒? ‹ ¡‒‹\ ›‹\ ¡
în vederea fixării de obiective ? «\ ? \« ›\ ¡M? `¦¡ ? ·¦‒·? \? ¦›‹ ‒ · ? \
preîntâmpinarea creșterii temperaturii pe glob cu peste 2°C, nivelul pe care oamenii de
‹ ă îl percep din ce în ce mai mult ca fiind punctul de la care nu mai există cale de
întoarcere.
Toate aceste informaţ ii prezentate pana acum, ne determina să afirmam ca nu
numai tara noastră ci toate tarile de pe glob și-au revizuit concepţ iile și strategiile
nationale de protecţ ie civilă în concordanta cu evoluţ ia condiţ iilor sociale, economice,
geografice, politice la care a ajuns omenirea la acest început de mileniu, fie pe global în
cadrul strategiilor de securitate, fie pe domenii specifice delimitate de preocupările
constante de protejare a populaţ iei în Situatii de urgen ă provocate de riscurile
menţ ionate în repetate rânduri în cuprinsul manualului.
Propunerile venite din partea UE în domeniul Protecţ iei civile, au menirea să
consolideze atât capacităţ ile de prevenire a catastrofelor, cât şi cooperarea cu ţ ările în
curs de dezvoltare.
Merita să amintesc câteva evenimente extreme care au surprins brutal
comunităţ ile umane aflate în zonele de manifestare: furtuni violente în Franţ a, incendii în
Grecia, secetă în Spania (la sfârşitul mileniului trecut), cu precizarea ca oricare dintre
comunităţ ile europene ar putea fi luate prin surprindere de asemenea calamităţ i naturale
oriunde ne-am afla. Şi lucrurile nu par să se îmbunătăţ ească: de exemplu secetele
prelungite în unele zone, din cauza schimbărilor climatice, creşte probabilitatea ca aceste
fenomene să fie mai intense şi mai frecvente. Cifrele pentru Europa arată că procentajul
teritoriului şi al populaţ iei afectate de secetă a crescut, din 1990, de la 6% la 13%.
Mediul înconjurător şi sănătatea noastră sunt ameninţ ate nu doar de
calamitatule naturale şi de epidemii, ci şi de dezastrele provocate de mana omului,
precum scurgerile de produse petroliere și/sau substanţ e periculoase ori contaminări
radioactive. În aceste condiţ ii UE prevede să-şi amelioreze capacitatea de reacţ ie la
catastrofe, înainte, în timpul şi după producerea acestora, ţ inând seama și de faptul ca
de cele mai multe ori, dezastrele nu se opresc la graniţ a dintre ţ ări. Epidemiile şi
incendiile se răspândesc de la o ţ ară la alta, râurile poartă apele contaminate în afara
graniţ elor, iar scurgerile de produse petroliere și/sau substanţ e periculoase poluează nu
doar teritoriile unde s-au produs ci și cele riverane.
Strategia UE se axează în principal pe aceste dezastre transfrontaliere, care
necesită un răspuns comun din partea statelor membre. Printre măsurile propuse se
numără: îmbunătăţ irea accesului la sistemele de alertă rapidă, o utilizare mai eficientă a
fondurilor europene şi crearea unui inventar la nivel comunitar al informaţ iilor şi bunelor
practici în domeniu.
DEZASTRELOR
Perspectiva UE merge însă mai departe de graniţ ele sale, având în intenţ ie să
reducă riscul la dezastre în ţ ările în curs de dezvoltare, dat fiind faptul ca impactul
acestora determinate de schimbările climatice este mult mai mare în statele mai puţ in
dezvoltate. De exemplu, se preconizează ca în unele ţ ări din Africa, randamentul
culturilor dependente de ploaie s-ar putea reduce cu 50%, până în 2020 și odată cu
aceasta se aşteaptă la o mai mare răspândire a bolilor tropicale.
Un calendar al elaborării și adop ării strategiei europene, poate fi configurat astfel:
în decembrie 2003, Uniunea Europeană a adoptat strategia europeană de securitate,
care se referă la dimensiunea externă a securităţ ii Europei; în februarie 2010, în timpul
Președinţ iei semestriale spaniole, Consiliul a completat-o adoptând strategia de
securitate internă. Această strategie a fost aprobată de Consiliul Europei din 25 și 26
martie 2010.
Conceptul de securitate internă trebuie înţ eles ca un concept vast și cuprinzător,
care acoperă mai multe sectoare, pentru a aborda aceste ameninţ ări majore precum și
alte ameninţ ări cu un impact direct asupra vieţ ii, siguranţ ei și bunăstării cetăţ enilor, cum
sunt dezastrele naturale (cutremurele, inundaţ iile și furtunile) și cele provocate de om,
precum incendiile forestiere.
Cooperarea autorităţ ilor vamale și de aplicare a legii, a autorităţ ilor judiciare și a
altor servicii, de exemplu în sectorul sănătăţ ii, în sectorul civil și cel al protecţ iei civile,
este esenţ ială. Strategia de securitate internă a Europei trebuie să exploateze potenţ ialul
sinergiilor existente în sectoare precum cooperarea în domeniul aplicării legii,
gestionarea integrată a frontierelor și sistemele de justiţ ie penală.
Cu toate ca Uniunea Europeana dezvolta o strategie comuna pentru prevenirea,
pregătirea și intervenţ ia în caz de dezastre, fiecare tara membra și-a dezvoltat propriile
structuri de Protecţ ie civilă, capabile să acţ ioneze ori de cate ori este nevoie pentru
salvarea, deblocarea, dezafectarea comunită ›‒ umane aflate în Situatii extreme.
BIBLOGRAFIE
1. Andrasiu,.M., și colectiv, Metode de decizii multicriteriale, Editura tehnica,

Bucuresti, 1986 ;
2. Andriciuc, R., Pericole și amenintari la adresa infrastructurii critice, Manual
pentru masteranzi, Vol.2 , Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucuresti, 2011;
3. Arădăvoaice, Ghe., Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Editura Antet,
Bucuresti, 1997;
4. Avram, C., C., Modelarea-simularea manageriala a riscurilor și dezastrelor,
Editura
Telegrafia, 2009;
5. Bodunescu, I., Flagelul terorismului international, editura Militara, Bucuresti,
1978
6. Cernăianu, A., Infrastructura teritorială. Concepte, componente, utilitate,
Editura Militara, Bucureşti, 2003;
DEZASTRELOR
7. Dimas Stavros, Comisarul european pentru mediu, interviu acordat inaintea

Forumului Protectiei Civile de la Bruxelles (26.11.2009);
8. Ene, C., 77 ani de Protecţ ie Civilă în România. Calendar aniversar, Revista
„Protecţ ia Civilă” nr. 1, 2010;
9. Geanta, St., Protecţ ia civilă-dimensiune a securităţ ii nationale, Editura

Telegrafia,
Bucuresti, 2004;
10.Jarca, B., A., Dreptul International Umanitar, Editura Universul Juridic,
Bucuresti,2011;
11.Naisbitt, J., - Megatendinţ e, Editura Politică, Bucureşti 1989;
12.Nemes, L., V., Protectia civilă în sistemul securităţ ii naţ ionale-prezent și viitor,
Teza de doctorat, Bucuresti, 2006;
13.Pop, I., S., Interferenta dintre Drepturile Omului și Dreptul International

Umanitar,
Studiile Asociaţ iei Romane de Drept International Umanitar, Bucuresti, 2003-
2005;
14.Popa, I., Epure, L., M., Dezastrele de ranga noi-introducere în Managementul
dezastrelor,
Editura Ufmann, Bucuresti, 2010;
15.Popa, I., și colectiv, Pregătirea în domeniul prevenirii și intervenţ iei în
Situatii de urgen ă, Vol.1, Ufmann, Bucuresti, 2009;
16. Popa, I., și colectiv, Pregătirea în domeniul prevenirii și intervenţ iei în
Situatii de urgen ă, Vol.2, Ufmann, Bucuresti, 2009;
17. Popa, I., și colectiv, Analize de calitate și performanta, Editura Telegrafia,
București, 2002;
18. Popa, I., Managementul dezastrelor: Modele şi simulări – Proiectul C3 din
cadrul Centrului de Cercetare German (CRC)46, cutremure puternice, o provocare
pentru Geoştiinţ ă şi Inginerie tehnică civilă - colaborare internaţ ională 1996-2005, Proiect
comun cu Universitatea din Karlsruhe, Germania ;
19. Popa, I., Managementul dezastrelor între incertitudine şi realitate, sesiunea de
comunicări ştiinţ ifice jubiliară cu ocazia aniversării a 70 de ani de atestare documentară a
„Protecţ iei Civile” în România, Bucureşti 26-27.02.2003;
20. Steiner, N., Planificarea urgentelor civile, Editura Ufmann, Bucuresti, 2010
21. Steiner, N., Andriciuc, R., Managementul crizelor și a infrastructurii critice,
Editura Ufmann, Bucuresti 2010;
***
22. Critical Infrastructure Protection Concept Document,
EAPC[CPC]WP[2003]3;
23. ***Dicţ ionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1998;
24. *** Din documentele Centrului de Informare EUROPE DIRECT CENTRAS
Bucuresti http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/75/index_en.htm;
DEZASTRELOR
25. *** Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, Documente expuse în

conferinte de presa 2010 - 2011, Bucuresti;
26. *** Presidential Decision Directives – 39: U.S. Policy on Counterterrorism,
June 21, 1995;
27. „ Programului 21” adoptat la Conferinţ a ONU asupra Mediului şi Dezvoltării,
Rio de Janeiro, 1992.
28. *** The European Program for Critical Infrastructure Protection, COM (2006);
29. *** Strategia de securitate internă a Uniunii Europene: Către un model
european de securitate, Luxemburg, Oficiul pentru Publica ii al Uniunii Europene, 2010.

Legislatie (Comentata) de Protectie Civila

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legislatie (Comentata) de Protectie Civila

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRUL NATIONAL DE PREGATIRE PENTRU MANAGEMENTUL MEDICAL AL

Prof. Univ. Dr. Ing. Popa Ion

ACTE NORMATIV LEGISLATIVE PRIVIND PROTECTIA CIVILĂ

Prezentul volum este constituit în baza Planului de învă ământ al

Prof. Univ. Dr. Ing. Popa Ion

ACTE NORMATIVE LEGISLATIVE PRIVIND PROTECTIA CIVILĂ

Capitolul 1 LEGISLATIE INTERNAMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM W

1.1 Aspecte generaleMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM W

Ordonante de Urgen ă și Ordonante emise de Guvernul Romaniei referitoare la activitatea de

Hotarari emise de Guvernul Romaniei referitoare la activitatea de Protectie civilă. MMMMMMMMMMMMMMMMMMM RV

Ordine ale Ministrului Administratiei și Internelor pe probleme de Protectie civilă. MMMMMMMMMMMMMMMMMMMM SW

CAPITOLUL 2 LEGISLATIE INTERNATIONALA MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM TV

Protectia civilă în Uniunea EuropeanaMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM TV

Capitola 1 LEGISLA hd?hmsdqmĂ

Istoria civilizaţ iei umane a cunoscut în dezvoltarea să de-a lungul timpului,

Pentru o diploma ie reală a dezastrelor naturale

Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna suficiente motive care au condus

Limitele conceptului de diplomaţ ie sunt modificate de schimbările intervenite în

Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna un domeniu care a condus la

Diplomaţ ia dezastrelor nu se defineşte și nu se clădeşte pe insuccesul în relaţ iile

Ilan Kelman demonstrează în „Disaster Diplomacy: Hope Despite Evidence” că,

Diplomaţ ia dezastrelor este un proces complex ale cărui rezultate nu sunt

Pachetul de legi privind Protecţ ia civilă din România de după dec.1989, va fi

Îndeplinirea atribuţ iilor specifice de protecţ ie civilă se realizează, de serviciile

În conţ inutul Legii, se fac următoarele precizări:

În continuare, se are în vedere,

Cele prezentate în aceasta parte, sunt deosebit de importante, în special pentru

Managementul protecţ iei civile se asigura de către componentele Sistemului

Activitatea de protecţ ie civilă din România este coordonata de primul-ministru,

Ţ inând seama de faptul ca Protecţ ia civilă ... este o componenta a Sistemului

La toate nivelurile de competenta, în structurile cu activitate permanenta sau

La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţ iilor publice și al

Cetăţ enii au dreptul să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în

Masurile și acţ iunile de prevenire din planurile de protecţ ie civilă se planifica și se

Asigurarea condiţ iilor prevăzute la alin. (3) se realizează prin serviciile de

Protecţ ia populaţ iei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează

Înştiinţ area se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţ ii de Urgenţ ă sau

conformitate cu Hotărârea Guvernului Nr. 1222/2005 privind stabilirea principiilor

Conducerea activităţ ilor de intervenţ ie se realizează prin reţ eaua centrelor

Conducerea nemijlocita a operaţ iunilor de intervenţ ie se asigura de comandantul

Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea juridică civilă,

- neasigurarea în ‹ ării, a avertizării, a alarmării sau a evacuării populaţ iei în

Contravenţ iile prevăzute la art. 75 se sancţ ionează cu amendă (conform Art.76

Trebuie făcută precizarea că amenzile pentru încălcarea prevederilor Legii

Aceasta stare de lucruri s-a perpetuat de la an la an și după aprecierea autorului

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţ ii de urgenţ ă,

Se prezintă în continuare câteva prevederi importante legate de apărarea și lupta

organizatorica, organele și organismele de stat, private, mixte, transnaţ ionale, etc.,

- Fiecare operator economic este obligat să posede autorizaţ ie de securitate la

Pentru înţ elegerea problematicii legate de securitatea la incendiu, se defineşte

Pentru apărarea împotriva incendiilor se utilizează diverse mijloace tehnice

Organizarea intervenţ iei în caz de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor

persoanelor şi animalelor, protecţ ia bunurilor şi vecinătăţ ilor, precum şi pentru stingerea

Pericol iminent de incendiu se defineşte ca fiind, situaţ ia creată de acumularea

Prevenirea ca măsura esenţ ială de apărare împotriva incendiilor reprezintă

Stingerea incendiilor reprezintă totalitatea acţ iunilor de limitare şi întrerupere a

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţ ional,

Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţ ei tehnice de specialitate în

Managementul situaţ iilor de urgenţ ă determinate de incendii se asigură prin

Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea

Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi

De asemenea în cazurile de forţ ă majoră determinate de incendii, persoanele