Metoda 5s

REPERE STATISTICE PRIVIND SISTEMUL SANITAR ÎN ROMÂNIA
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE
LUCRARE DE LICENŢĂ
R E PE RE S T A T I S T I C E P RI VI ND S I S T E M UL S A NI T AR Î N
R O MÂ NI A
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
ABSOLVENT:
BUCUREŞTI
2013
CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................1
CAPITOLUL I. MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI...............3
1.1. Evoluţia ratei natalităţii în perioada 2006 -2010.....................4

1.2. Evoluţia ratei mortalităţii în perioada 2006 -2010...................6
1.3. Durata medie a vieţii pe sexe şi pe medii ..............................9
CAPITOLUL II. INDICATORI SPECIFICI SISTEMULUI

SANITAR...................................................................................11
2.1. Tipuri de unitaţi sanitare pe forme de proprietate ................15

2.2. Evoluţia principalilor indica tori din domeniul sanitar în
perioada 2006-2010..........................................................22
CAPITOLUL III. PREZENTAREA ACTIVITĂŢII DIN

AMBULATORIUL ANIMA...........................................................30
CONCLUZII ŞI PROPUNERI.......................................................56
BIBLIOGRAFIE.........................................................................57
INTRODUCERE
Sănătatea reprezintă „acea stare perfectă de bine în care se găseşte un individ din
punct de vedere organic, spiritual şi social”1
Din punctul meu de vedere, sănătatea reprezintă un factor important care ajută la
funcţionarea aproape perfectă a organismului, atât din punct de vedere al organismului ca
fizic, cât şi a stării emoţionale, intelectuale şi spirituale a acestuia.
Starea de sănătate a populaţiei este determinată de accesul la sănătate şi la
servicii de sănătate.Accesul la sănătate depinde în cea mai mare parte de factorii externi
sistemului de sănătate, şi anume: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare
economică, factori socio-culturali.
Organizarea sistemului sanitar influenţează accesul la îngrijiri de sănătate.
Accesibilitatea la servicii de îngrijire medicală este determinată de orientarea comună
dintre ofertă şi cererea de de servicii de îngrijire medicală sau de disponibilitatea reală a
facilităţilor de îngrijiri comparativ cu cererea bazată pe nevoia reală pentru sănătate.
Diferenţele apărute la nivelul accesului la ingrijiripot fi cauzate de mai mulţi
factori, cum ar fi:
- factori etnice sau rasiali;
- factori economici, unde se pot include atât costurile directe suportate de
populaţie prin plata de tratamente şi spitalizare, cât şi cele indirecte prin costul de
trasnport, durată mare de aşteptare;
- accesul redus datorită asazarii geografice sau zonelor greu accesibile;
- calitatea inegală a serviciilor de acelaşi tip.
Motivul pentru care am ales ca subiect sistemul sanitar românesc este datorat
faptului că lucrez într-un ambulatoriu Anima, fapt care m-a determinat să îmi creez un
orizont mai larg în ceea ce priveşte evoluţia sistemului sanitar ca şi factor ce influenţează
creşterea natalităţii şi a mortalităţii.
Trebuie să recunosc că reuşita în finalizarea preiectului meu se datorează, în
primul rând, doamnei Conf. univ. dr. Marinella Turdean căreia îi mulţumesc pe această
cale pentru răbdarea de care a dat dovadă şi pentru îndrumările pe care mi le-a acordat.
Lucrarea se desfăşoară pe parcursul a trei capitole, şi anume :
Capitolul I. Mişcarea naturală a populaţiei
Capitolul II. Indicatori specifici sistemului sanitar
”.1 Organizaţia Mondială a Sănătăţii

1
Capitolul III. Prezentarea activităţii din ambulatoriul ”Anima”.

În primul capitol al lucrării am realizat prezentat termenii de natalitate şi
mortalitate, ca şi fenomene ale mişcării naturale ale populaţiei unui stat.
De-a lungul istoriei omenirii, naşterea şi viaţa reprezintă factorii de care depinde
continuitatea.
Ca fenomen demografic natalitatea se referă la numărul născuţilor-vii în cadrul
unei populaţii, rezultat din raportul număruil de nascuti-vii şi populaţia totală. Din punct
de vedere biologic, natalitatea nu se raportează la numărul total al populaţiei, ci la
populaţia fertilă de sex feminin
Mortalitatea este a doua componentă a mişcării naturale a populaţiei şi reprezintă
numărul persoanelor decedate într-un an raportat la numărul total al populaţiei unui stat.
Capitolul al doilea cuprinde indicatorii specifici sistemului sanitar în care am
analizat tipurile de unităţi sanitate pe forme de proprietate în perioada 2006-2010.
O importanţă deosebită o are subcapitolul al doilea ce prezintă evoluţia
principalitor indicatori ai sistemului sanitar în perioada 2006-2010. Se evidenţiază aici ca
aceşti indicatori cresc în funcţie de cerinţele şi de numărul populaţiei înregistrate în
perioada aleasă.
Ultimul capitol este reprezentat de studiul de caz asupra ambulatoriului Anima.
În prima parte a acestui capitol am realizat o prezentare generală a “societăţii Anima”,
precum şi clinicile şi soluţiile de sănătate oferite de Anima.
Trebuie să recunosc că reuşita în finalizarea acestui proiect se datorează, în primul
rând, doamnei Conf. univ. dr. Marinella Turdean căreia îi mulţumesc pe această cale pentru
răbdarea de care a dat dovadă şi pentru îndrumările pe care mi le-a acordat.
2
CAPITOLUL I. MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI
Comunităţile umane sunt caracterizate din punct de vedere cantitativ şi structural

prin existenţa a două trăsături ce o definesc şi anume efectivul şi generaţiile ce o alcătuiesc.
Aceste două trăsături se află într-un proces continuu de transformare deoarece în fiecare
clipă se produce o modificare, fiecare an înregistrează noi generaţii, în timp ce cele
existente se reduc ca urmare a mortalităţii.
Mişcarea naturală a populaţiei reprezintă totalitatea modificărilor întâlnite în
numărul populaţiei teritoriului ca urmare a creşterii sau scăderii numărului de persoane
născute şi decedate.
Mişcarea naturală a populaţiei este studiată cu ajutorul mai multor indici, şi
anume:
- Nupţialitatea: reprezintă totalitatea căsătoriilor încheiate sau existente într-o
perioadă de timp menţionată;
- Divorţialitatea: reprezintă totalul divorţurilor care s-au produs într-o perioadă
de timp;
- Fecunditatea: caracterizează capacitatea femeii sau a cuplului conjugal de a
naşte copii vii.
- Fertilitatea: este manifestarea efectivă a fecundităţii femeii sau a unei populaţii
de a naşte copii.
- Natalitatea
- Mortalitatea infantilă
- Mortalitatea generală
-Bilantul demografic.reprezentă diferenţa dintre natalitate şi mortalitate iar
valoarea acestuia se raportează la numărul populaţiei iniţiale.
Ca fenomen demografic, natalitatea este generată de un număr mare de factori:
culturali, în primul rând, sociali, economici, politica statului.
Evenimentul biologic calculează evoluţia natalităţii raportată la populaţia
feminină de vârstă fertilă (cuprinsă între 15 şi 49 de ani). Acest segment de populaţie
reprezintă aproximativ un sfert din populaţia totală şi cam jumătate din populaţia feminină
totală. Demograful şi sociologul american Norman B. Ryder, citat de Vladimir Trebici,
spunea: „Nu există în istoria personală un eveniment mai semnificativ pentru viitor decât
3
acela de a deveni părinte şi nu este normă de comportament mai importantă pentru

supravieţuirea societăţii decât o fertilitate adecvată”2
Se vor prezenta în continuare tipurile de evoluţie a natalităţii, şi anume:
- evoluţie normală: reprezentată de o descreştere continuă, dar lentă ce se
manifestă mai ales în ţările dezvoltate;
- evoluţie în zig-zag: reprezintă acea evoluţie în care tendinţele generale sunt în
generală scădere, dar care suferă reveniri temporare;
- evoluţie accelerată: reprezentată de o evoluţie a natalităţii ridicate pe o
perioadă mai mare de timp şi pentru care se impun, la un moment dat, măsuri de reducere a
natalităţii.
Mortalitatea este un fenomen demografic şi reprezintă raportul deceselor dintr-
un an calendaristic la populaţia totală a unui stat.
Volumul mortalităţii unei populaţii depinde factori demografici şi social-
economici:
- nivelul de trai : statele slab dezvoltate au un grad mai ridicat al mortalităţii -
faţă de statele dezvoltate;
- structura socială şi religia;
- progresele medicinei;
- condiţiile climatice.
1.1. Evoluţia ratei natalităţii în perioada 2006-2010

Din punct de vedere demografic, România a suferit după cel de-al doilea război
mondial transformări ce o încadrează într-o fază intermediară a tranziţiei demografice, cu
un decalaj de câteva decenii faţă de ţările occidentale.
Se va analiza grafic evoluţia natalităţii în perioada 2006-2010 în România:
Numărul de născuti vii în perioada 2006-2010:

Perioada Număr născuţi vii
2006 219483
2007 214728
2008 221900
2009 222388
2010 212199
Sursa: INSSE Tabel 1.1.
4
Perioada aleasă de referinţă marchează o scădere a numărului de copii născuţi vii

în anul 2010 când s-au înregistrat 212.199 copii născuţi vii, faţă de anul 2006 când
numărul acestora a fost de 219.483 copii.
Numărul de născuti vii în perioada 2006-2010
224000
222388
221900
222000
220000 219483
218000
Număr născuţi
216000 214728
214000
212199
212000
210000
208000
206000
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
Sursa: INSSE Figura 1.1

Conform graficului de mai sus se observă că România înregistrează o creştere
semnificativă a natalităţii în anii 2008-2009, unde numărul născuţilor este mai mare faţă de
2007 cu aprox. 7660 născuţi.
Numărul de născuţi vii în perioada 2006-2010, raportat la 1000 locuitori
Născuţi vii (la

Perioada 1000 locuitori)
2006 10,2
2007 10
2008 10,3
2009 10,4
2010 9,9
Sursa INSSE Tabel 1.2
5
Conform graficului de mai jos pe poate observa că anul 2010 reprezintă anul cu
cele mai mici înregistrări în ceea ce priveşte numărul de născuţi vii.
Numărul de născuti vii în perioada 2006-2010, raportat la 1000

locuitori
10,5
10,4
10,3
Număr născuti vii
10,2
10,1
10
9,9
9,8
9,7
9,6
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
Sursa: INSSE Figura1.2.

În primele şase luni ale anului 2010 populaţia României a scăzut cu 30.253 de
persoane, în comparaţie cu sporul natural negativ înregistrat în 2009, şi anume peste
34.000 de persoane. 3
Printre actorii care influenţează scăderea natalităţii putem enumera:
-evoluţia femeii şi implicarea acesteia la activităţi economice care nu fac parte
din categoria activităţilor gospodăreşti ;
- scăderea însemnătăţii culturii sau a normelor culturale;
- traiul scăzut, ca dificultate în creşterea şi educarea copilului;
- şomajul;
- mijloace contraceptive.
1.2 Evoluţia ratei mortalităţii în perioada 2006-2010
Numărul de decese raportat la nivelul populaţiei poate să depindă de mai multe
variabile. Putem spune, în acest sens, că structură pe vârste a populaţiei şi intensitatea
mortalităţii pe vârste reprezintă etaloane care ne ajută la calcularea mortalităţii unei
populaţii.
3 Ziare.com, articolul „Populaţia României scade, numărul divorţurilor creşte”
6
Se va analiza în continuare cum a evoluat rata mortalităţii în perioada 2006-2010:

Numărul total de decese înregistrat în perioada 2006-2010:
Perioada Decese
2006 258.094
2007 251.965
2008 253.202
2009 257.213
2010 259.723
Sursa: INSSE Tabel 1.3
Cel mai mic număr de decese este înregistrat în anul 2007, când numărul
deceselor este mai mic decât în 2006 cu toate că în acelaşi an 2007 natalitatea a fost mai
scăzută faţă de anul precedent.
Decese
262000
259723
260000
258094
258000 257213
Număr decedaţi
256000
254000 253202
251965
252000
250000
248000
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
Deşi în perioada 2007-2009 se anunţă o scădere a mortalităţii, anul 2010 este

anul în care s-a înregistrat cel mai mare număr de decese, şi anume 259.723, cu o diferenţă
de 1629 decese faţă de anul 2006.
7
Numărul de născuţi-morţi:
Perioada Născuţi morţi

2006 1143
2007 1009
2008 993
2009 969
2010 856
În Graficul 1.3 am observat că faţă de perioada menţionată, în anul 2010 s-a
înregistrat cel mai mare număr de decese, însă în acest an au fost înregistrat cel mai mic
număr al copiilor născuţi morţi.
Născuţi-morţi
1400
1200 1143
Numărul de născuţi morţi
1009 993 969

1000
856
800
600
400
200
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
sursa: INSSE Figura 1.4
Scăderea numărul de copii născuţi morţi odată cu inanintarea în timp se

datorează în primul rând accesului pe care populaţia îl are la serviciile medicale dezvoltate.
Putem menţiona că femeile gravide au o posibilitate mai ridicată de a descoperi
şi controla anumite pericole care apar în timpul sarcinii datorită aparaturii care se dezvoltă
în timp şi a medicamentaţiei tot mai variată.
8
Numărul de decese înregistrat la o vârstă sub un an:
Perioada Decese la vârstă sub 1 an

2006 3052
2007 2574
2008 2434
2009 2250
2010 2078
Numărul deeceselor înregistrat la o vârstă de până un an are o valoare de 2078
copii decedaţi în 2010, număr de aproximativ 1.4 ori mai mic decât în anul 2006 când au
fost intregistrati 3052 copii morţi.
Decese la o
vârstă sub 1 an
3500
3052
3000
2574
2434
2500 2250
Număr decese
2078
2000
1500
1000
500
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada

Se poate afirma pentru perioada analizată că populaţia României este în continuă
scădere dat fiind faptul că sunt înregistrate atât decese la naştere, după naştere, din cauza
anumitor boli sau decesul natural la o vârstă înaintată.
1.3 Durata medie a vieţii pe sexe şi pe medii
Durata medie a vieţii, cunoscută şi sub denumirea de speranţa de viaţă reprezintă
numărul mediu de ani pe care îl are de trăit o persoană din momentul naşterii. Speranţa de
viaţă reprezintă, în acelaşi timp, un indicativ al nivelului de trăi din cadrul unui stat.
9
Durata medie a vieţii pe sexe:

Pe sexe
Perioada
Total Masculin Feminin
2006 72,22 68,74 75,80
2007 72,61 69,17 76,14
2008 73,03 69,49 76,68
2009 73,33 69,68 77,09
2010 73,47 69,76 77,30
Sursa:INSSE Tabel 1.5.
În România, durata medie a vieţii in 2010 a fost de 7,47 ani, respectiv 69,76
pentru bărbaţi şi 77,30 ani pentru femei.
Evoluţia continuă a speranţei de viaţă este condiţionată de factori cum ar fi
nivelul educaţiei alimentare şi sanitare, condiţiilor de trai, expunerea la poluare,etc.
In tabelul 1.6. durata medie a vieţii pe sexe si pe medii in perioada 2006-2010
Perioada Urban Rural
Total Maculin Feminin Total Maculin Feminin
2006 72,98 69,56 76,34 71,23 67,69 75,13
2007 73,34 69,96 76,64 71,64 68,13 75,50
2008 73,76 70,29 77,16 72,05 68,42 76,05
2009 74,16 70,58 77,67 72,23 68,51 76,36
2010 74,38 70,78 77,91 72,26 68,45 76,54
Sursa: INSSE Tabel 1.6.
Din tabelul 1.6 reiese că populaţia feninima are o durată medie a vieţii în jurul
vârstei de 75 de ani, atât în mediul rural,cât şi cel urban, iar populaţia de sex masculin între
68-70 an.
.80
77,67 77,91
78 77,16
76,34 76,64 76,36 76,54
76,05
76 75,50
75,13
74,16 74,38
73,76
74 72,98 73,34 Total - urban
72,05 72,23 72,26 Masculin - urban
71,64
72 71,23
70,58 70,78 Feminin-urban
69,96 70,29
69,56 Total-rural
70
68,42 68,51 68,45 Masculin-rural
68,13
67,69 Feminin -rural
68
66
64
62
2006 2007 2008 2009 2010
Sursa:INSSE Figura 1.6
10
Durata medie de viaţă a populaţiei din mediul rural este inferioară celei din
mediul urban cu aproximativ 1,84 ani. Diferenţele cele mai pronunţate ale duratei medii de
viaţă dintre populaţia urbană şi rurală sunt pentru populaţia masculină, aprox. 1.81 ani.
În perioada aleasă, 2006-2010, durata medie a vieţii a crescut continuu, atât
pentru populaţia urbană, cât şi pentru cea din mediul rural.
CAPITOLUL II. INDICATORI SPECIFICI SISTEMULUI SANITAR
Caracteristicile sistemului au fost evidenţiate de M. Roemer în anul 1993, astfel:

 serviciile de sănătate de aproape toate tipurile erau un drept social al
fiecăruia, fără nici o cheltuială sau cu foarte mici cheltuieli personale;
 asigurarea serviciilor de sănătate era responsabilitatea guvernului la diferite
nivele ale acestuia;
 distribuirea serviciilor preventive şi terapeutice era în mod esenţial
integrată, accentul fiind pus pe prevenire;
 resursele şi serviciile de sănătate erau planificate central ca parte a planului
general al întregii ordini economice şi sociale;
 deciziile finale cu privire la caracteristicile majore ale sistemului naţional de
îngrijire a sănătăţii erau luate de autorităţile centrale de sănătate şi politice, deşi
grupurile locale de cetăţeni aveau posibilitatea de a contribui la formarea politicii de
sănătate;
 câtă vreme resursele erau limitate, priorităţile în sistemul de sănătate erau
îndreptate în special către necesităţile muncitorilor din industrie şi ale copiilor;
 toate părţile componente ale sistemului de sănătate erau dirijate şi integrate
de o autoritate majoră - Ministerul Sănătăţii şi subdiviziunile sale;
 practică medicală privată (şi activităţile conexe) nu era prohibita, dar
constituia subiectul unei reglementări stricte;
 întreaga activitate în domeniul sanitar se baza pe principii ştiinţifice, astfel
încât practicile non-stiintifice sau religioase, mistice, nu erau, teoretic, premise.
Funcţiile sistemelor de sănătate

 Producţia resurselor de sănătate
 pregătirea forţei de muncă, a personalului din sănătate;
 organizarea facilitaţilor serviciilor din domeniul sănătăţii;
 producţia farmaceutică: susţinere, asigurare şi distribuţie;
11
 producţia de materiale şi aparatură medicală;

 cercetare ştiinţifică şi tehnologică.
 Asigurarea serviciilor de sănătate
 servicii de sănătate (igiena mediului);
 servicii preventive şi de promovare a sănătăţii la nivel individual;
 asistenta medicală primară;
 asistenta medicală secundară;
 asistenta medicală terţiara;
 asistenta medicală la nivel individual, în cadrul populaţiilor cu nevoi
speciale;
 asistenta medicală pentru indivizii cu probleme speciale de sănătate;
 organizarea îngrijirilor personale de sănătate.
 Realizarea mecanismelor de susţinere economică
 mobilizarea resurselor financiare;
 alocarea fondurilor pentru sănătate.
 Managementul activităţii
 managementul problemelor de sănătate;
 formularea şi planificarea politicilor de sănătate;
 fluxul informaţional;
 coordonarea în interiorul sistemului de sănătate;
 coordonarea cu sistemele sociale şi economice;
 implicarea comunităţilor;
 reglarea resurselor umane;
 reglarea resurselor materiale;
 reglarea serviciilor de sănătate;
 cooperarea internaţională;
 nemulţumirea cetăţenilor în legătură cu:
a) calitatea şi accesul la ingrijiie de sănătate şi medicamente adecvate;
b) pieţele secundare în sectorul sănătăţii (plăţile necontabilizate, "pe sub
masă");
c) lipsa libertăţii de a alege medicul;
d) putere de decizie limitată şi slabă.
 nemulţumirea personalului din domeniul sanitar în legătură cu:
a) salarii sub media pe economie;
12
b) lipsa libertăţii medicilor de a fi aleşi de pacienţi şi a remuneraţiei calculate în

funcţie de performanţă;
c) statutul social modest;
d) putere redusă în crearea politicii de sănătate.
 nemulţumirea managerilor serviciilor de sănătate datorită subfinantarii
cronice a facilităţilor de sănătate, echipamentului inferior, bugetului de întreţinere
insuficient, lipsei independenţei în funcţionarea instituţiilor de sănătate şi lipsei libertăţii în
stabilirea tarifelor, în contractări, investiţii, în reglementarea relaţiilor de muncă etc.
În 1997, România a introdus un nou sistem de asigurări de sănătate prin Legea
nr.145/1997, bazat pe o versiune modificată a modelului Bismarck.
Sistemul sanitar român funcţionează după 3 structuri:
1. Modelul Bismarck: este sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi se
bazează pe prime de asigurare obligatorii, ce sunt dependente de venituri.
Sursa de finanţare a acestui model este Fondul de Asigurări sociale prin care
contribuţiile populaţiei sunt constituite într-un fond distinct.
2. Modelul Beveridge: este sistemul bazat pe medicii de familie care pot fi
aleşi în mod liber de pacienţi.
3. Modelul Semashko: reprezintă sistemul asigurărilor sociale de stat sau
trezoreria statului.
Unităţile sanitare sunt reprezentate de unităţile care asigura populaţiei asistenta
medicală preventiva prin mai multe unităţi sanitare. Se pot enumera în acest sens spitale,
dispensare medicale, policlinici, sanatorii, centre de diagnostic şi tratament, ambulatorii
cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, cabinete medicale de specialitate,
cabinete medicale studenţeşti, laboratoare medicale, creşe, farmacii, etc.
Analiza Swot a sistemului sanitar din România:
Puncte ţări:
- existenta unor specialişti competenţi;
- personal tânăr, capabil să se formeze în spiritul noilor exigente survenite prin
aplicarea principiilor de reformă;
- personal cu pregătire în domenii diferite (atât în domeniul medical, cât şi în alte
domenii adiacente sau complementare), ceea ce creşte capacitatea de soluţionare a unor
probleme complexe;
- numar mare si diversificat de medicamente provenite atat de pe teritoriul
statului, cat si din import;
- asiguraţii beneficiază de un pachet gratuit de servicii medicale;
13
- numărul mare de ONG-uri active în domeniul sănătăţii şi în domeniul medico-

social care pot fi utilizate că resursă, în programe de parteneriat.
Puncte slabe:
-slaba capacitate de supraveghere a modului de executare a sarcinilor atât la
nivel individual, cât şi între departamente;
- deficienţe în asumarea răspunderilor;
- lipsa unui plan de cariera pentru angajaţi şi a unei politici coerente de pregătire
şi menţinere a personalului;
-informare redusă şi insuficientă în ceea ce priveşte metodelor de prevenire a
bolilor şi de păstrare a igienei sanitare;
-situatia instabilă a sistemului de sănătate publică din mediul rural;
- lipsa autonomiei reale, financiare şi manageriale, lipsa care afectează toate
aspectele majore ale activităţii instituţiilor abilitate în domeniul sănătăţii, de la organizarea
funcţională, la colectare, finanţare, contractare, decontare, informare;
- deţine numeroase instituţii în coordonare/subordonare;
- asigurarea condiţiilor pentru o bună desfăşurare a muncii în echipă;
- grade diferite de competenta tehnică pentru persoane cu acelaşi nivel de
salarizare.
Oportunităţi:
- integrarea în UE;
- statutul de membru UE deschide noi posibilităţi de finanţare pe proiecte din
fonduri europene;
- creşterea competenţei şi calităţii actului medical;
- posibilităţile de dezvoltare pe care le poate deschide „turismul” medical, cu
consecinţe benefice în domeniul sănătăţii şi cel economic pentru locuitori;
- descentralizarea şi acordarea unei autonomii reale autorităţilor cu competenţe
în sănătate şi asistenta medicală, statuate ca obiective în programul de guvernare;
- implementarea asigurărilor private de sănătate, că o urmare benefică, reduce
obligaiile în continuă creştere a sistemului sanitar şi presiunea tot mai mare la care este
supus din partea asiguraţilor;
- sănătatea este o sferă cu impact social considerabil, care poate oferi argumente
pentru adoptarea unor politici de dezvoltare.
14
Ameninţări:
- creşterea nivelului de informare a pacienţilor în acelaşi timp cu progresul
şi diversificarea tehnologiilor diagnostice şi terapeutice vor conduce la creşterea
aşteptărilor acestora şi, implicit, la o creştere a cererii de serviicii medicale dezvoltate;
- libera circulaţie a oamenilor şi accesul la servicii da posibilitatea
utilizatorilor să ia contact cu furnizori de servicii din diferite ţări modificându-şi în
acest fel cerinţele;
- dezvoltarea sistemului privat reprezintă un mediu concurenţial pentru
sistemul public;
- libera circulaţie a persoanelor şi facilităţile create după intrarea României
în Uniunea Europeană pentru ocuparea de locuri de muncă cresc riscul migrării
personalului de specialitate, în speţă a celui înalt calificat şi performant;
- lipsa capacităţilor şi abilitaţilor manageriale la nivelul sistemului de
asigurări. Putem da ca şi exemplu managerii spitalelor care sunt în continuare
selectaţi pe criterii de excelenta profesionale medicale şi care nu se transfera
întotdeauna şi în domeniul managerial;
- creşterea costurilor colaterale induse fie prin acoperirea tratamentului unor
boli rare şi foarte grave, fie datorită politicilor practicate de unii distribuitori de
medicamente;
- lipsa de pregătire specifică în domeniul sanitar la nivelul administraţiilor
locale
-descentralizarea şi acordarea unei autonomii reale autorităţilor cu
competenţe în sănătate şi asistenta medicală, poate avea şi consecinţe mai puţin
benefice;
- Este discutabil dacă există, la nivel local, know-how-ul, capacitatea
managerială pentru a prelua toate funcţiile specifice sistemului de sănătate;
- integrarea în Uniunea Europeană poate stimula creşterea costurilor asistenţei
medicale care poate conduce la creşterea decalajului în ceea ce priveşte accesul la serviciile
de sănătate, între populaţia cu venituri decente şi populaţia aflată sub pragul sărăciei.
2.1. Tipuri de unităţi sanitare pe forme de proprietate

Unităţile sanitare după formă de proprietate se pot clasificat în două domenii:
- Majoritar de stat;
- Majoritar privat.
15
Se vor analiza unităţile sanitare pe forme de proprietate în perioada 2006-2010, pentru:

A.Unitatile sanitare pe forme de proprietate in sectorul de stat
Spitale, policlinici si dispensare
2006 2007 2008 2009 2010
Spitale 419 425 428 431 428
Policlinici 28 22 23 15 17
Dispensare medicale 210 206 211 210 203
Sursa:INSSE Tabel 2.1
Spitalele sunt unităţi sanitare prevăzute cu pături, de utilitate publică şi personal

care furnizează servicii medicale persoanelor internate sau în ambulatoriu, asigurând asfel
starea de sănătate a populaţiei.
Clasificarea spitalelor:
- spitale generale: sunt unităţile care asigură îngrijire pentru combaterea
anumitor boli şi sunt prevăzute cu o secţie de urgenţă;
- spitale specializate: sunt spitalele care tratează pacienţii cu o anumită
disfuncţie sau o anumită categorie socială;
- clinicile: sunt spitale: care au o dimensiune redusă şi care, în general, nu
internează pacienţii;
spitalele universitare: sunt spitalele care asigură facultăţilor de medicină

posibilitatea de a studia medicină.
Policlinica reprezintă unitatea medicală care are un rol important în acordarea

asistentei de specialitate persoanelor care se pot deplasa.
Aceasta este împărţită în mai multe servicii de specialitate: medicină internă,
chirurgie, obstetrica-ginecologie, urologie, dermato-venorologie, otorinolaringologie,
oftalmologie, stomatologie, neurologie, endocrinologie, cardiologie, gastroenterologie,
reumatologie, radiologie, laborator, fizioterapie, expertiză medical.
Cabinetele medicale reprezintă unităţile sanitare care au sau nu personalitate
juridică şi care sunt furnizoare de servicii publice sau private, de asistenta umană de
urgenţă, preventiva, curativa, de recuperare.
16
Cabinete si centre medicale

2006 2007 2008 2009 2010
Cabinete medicale de familie 8.904 8.524 8.566 8.177 6.768
Cabinete medicale de medicină generală 69 44 77 57 60
Cabinete medicale de specialitate 1.377 1.433 1.581 1.587 1.154
Cabinete medicale şcolare 791 804 837 903 1.235
Cabinete medicale studenţeşti 52 53 52 55 52
Cabinete stomatologice 3.269 3.123 3.102 2.853 2.339
Cabinete stomatologice şcolare 415 443 447 426 424
Cabinete stomatologice studenţeşti 32 33 27 31 29
Centre de diagnostic şi tratament 7 7 10 6 9
Centre de sănătate mintală - - - 71 86
Centre de sănătate 52 45 46 46 38
Centre de transfuzie sanguină 41 41 41 41 41
Centre medicale de specialitate 5 3 29 21 29
Civile medicale 8 23 8 2 1
Alte tipuri de cabinete medicale 350 308 310 282 267
Cabinetul medical va avea în componenţa minimă sală de aşteptare, grup
sanitar, sală de tratamente, cabinet de consultaţii propriu-zis şi spaţii de depozitare.
Farmacii si puncte farmaceutice
2006 2007 2008 2009 2010
Farmacii 492 481 482 501 492
Puncte farmaceutice 57 44 53 39 30
Depozite
1 - - - 1
farmaceutice
Farmacia este instituţia care asigura asistenta populaţiei prin activităţi ca:
- manipularea medicamentelor ca un mojloc de legătură între depozitul
farmaceutic sau chiar producător şi pacient sau alţi cumpărători;
- prepararea unor forme oficiale şi reţete magistrale;
- depozitarea temporară a medicamentelor, substanţele medicamentoase,
ceaiurilor, cosmeticelor şi produselor tehnico-medicale în condiţiile prevăzute de lege.
17
Depozitul reprezintă încăperea prevăzută cu rafturi şi dulapuri pe care sunt

aranjate, după criterii indicate şi în oficină, substanţele, produsele tipizate, preparatele
oficinale, tehnico-medicale, ceaiurile etc. Tot în depozit este importantă existenţa unei
mese pe care se pun temporar medicamentele până la recepţie, respectiv pe care se
pregătesc coletele pentru beneficiari. În această încăpere este importantă existenţa caietului
de defectură, în care se notează medicamentele lipsă.
Numărul de farmacii în anul 2010 era de 492 unităţi, punctele farmaceutice a fost
de 30 unităţi.
Laboratoare si sanatorii:
2006 2007 2008 2009 2010
Laboratoare de tehnică dentară 555 495 371 446 390
Laboratoare medicale 1.268 1.547 1.743 1.874 1.785
Sanatorii balneare 9 82) 8 7 7
Sanatorii T.B.C. 7 5 5 5 4
Sanatorii de specialitate 388 394 434 443 443
Sanatoriile sunt unităţi sanitare prevăzute cu pături care asigură asistenta
medicală utilizând factorii curativi naturali, asociaţi cu celelalte procedee medicale, tehnici
şi mijloace terapeutice.
B. Unitatile sanitare pe forme de proprietate in sectorul privat
Cabinete si centre medicale
2006 2007 2008 2009 2010
Cabinete medicale de familie 2065 2524 2713 3213 4402
Cabinete medicale de medicină generală 938 992 956 998 940
Cabinete medicale de specialitate 5501 6937 7457 8411 7716
Cabinete medicale şcolare - - - - -
Cabinete medicale studenţeşti - - - - -
Cabinete stomatologice 6679 7409 7923 8830 9697
Cabinete stomatologice şcolare - - - - -
Cabinete stomatologice studenţeşti - - - - -
Centre de sănătate mintală - - - - -
Centre de transfuzie sanguină - - - - -
18

Civile medicale 87 51 148 163 158
Anul 2010 înregistrează, în România, un număr crescut de cabinete şi centre
medicale, cea mai semnificativă creştere înregistrându-se în rândul cabinetelor medicale de
familie, a celor stomatologice.
Centrele de diagnostic şi tratament au înregistrat un regres de la 22 de centre
intregistrate în anul 2009, la 17 centre în anul 2010.
Spitale, policlinici si dispensare
2006 2007 2008 2009 2010
Spitale 17 22 30 43 75
Policlinici 232 241 246 253 294
Sectorul privat obtine o crestere a numarului de spitale de la 17 in anul 2006 la
75 in anul 2010, numarul policlinicilor si dispensarelor medcale ramanand constant in
perioada mentionata.
Farmacii si puncte farmaceutice
2006 2007 2008 2009 2010
Farmacii 4.855 5.416 5.645 6.005 6.190
Puncte farmaceutice 805 965 1.035 1.041 1.214
Depozite farmaceutice 426 424 413 368 316
Deşi numărul farmaciilor privat a ajuns în anul 2010 la un număr de 6190,
depozitele farmaceutice au început să scadă considerabil cu aproximativ 13% faţă de anul
2006.
19
Laboratoare si sanatorii:
2006 2007 2008 2009 2010
Laboratoare de tehnică dentară 1.492 1.663 1.759 1.780 1.819
Laboratoare medicale 572 749 812 954 1193
Sanatorii balneare 1 1 1 - 2
Sanatorii T.B.C. - - - - -
Sanatorii de specialitate 4 5 9 10 18
Sectorul privat dispunea în anul 2010 de 2 sanatorii balneare, 18 sanatorii de
specialitate şi un număr considerabil de laboratoare medicale şi tehnică dentară având o
valoare de peste 1000 laboratoare.
Totalul unitatilor sanitare in Romania, in perioada 2006-2010
2006 2007 2008 2009 2010
Cabinete medicale de familie 10.969 11.048 11.279 11.390 11.170
Cabinete medicale de medicină generală 1.007 1.036 1.033 1.055 1.000
Cabinete medicale de specialitate 6.878 8.370 9.038 9.998 8.870
Cabinete medicale şcolare 791 804 837 903 1.235
Cabinete medicale studenţeşti 52 53 52 55 52
Cabinete stomatologice 9.948 10.532 11.025 11.683 12.036
Cabinete stomatologice şcolare 415 443 447 426 424
Cabinete stomatologice studenţeşti 32 33 27 31 29
Centre de sănătate mintală - - - 71 86
Centre de transfuzie sanguină 41 41 41 41 41
civile medicale 95 74 156 165 159
Depozite farmaceutice 427 424 413 368 317
Farmacii 5.347 5.897 6.127 6.506 6.682
Laboratoare de tehnică dentară 2.047 2.158 2.130 2.226 2.209
Laboratoare medicale 1.840 2.296 2.555 2.828 2.978
Policlinici 260 263 269 268 311
20
Puncte farmaceutice 862 1009 1088 1080 1244

Sanatorii balneare 10 9 8 9 9
Sanatorii T.B.C. 7 5 5 5 4
Si de specialitate 393 403 444 461 472
Societăţi civile medicale
Societăţi medicale civile 54 66 106 108 110
Societăţi stomatologice
Spitale 436 447 458 474 503
Unităţi medico-sociale 60 66 66 68 68
Sursa:INSSE Tabel 2.9.
Unităţile sanitare a înregistrat, în anul 2010, modificări structurale importante.
Astfel a crescut cu 67 numărul spitalelor, cu 51 numărul policlinicilor şi cu aproximatic
200 cabinetele medicale.
Sectorul public a cunoscut numeroase modificări în structura reţelei sanitare, ca
urmare a continuării reformei în domeniul sănătăţii prin desfiinţarea, comasarea sau
transformarea unor unităţi sanitare din subordinea autorităţilor Administraţiei Publice
Locale.4
Forma Unitatea sanitara 2006 2007 2008 2009 2010

spitale 419 425 428 431 428
policlinici 28 22 23 15 17
de stat cabinete medicale de familie 8.904 8.524 8.566 8.177 6.768
cabinete medicale de specialitate 1.377 1.433 1.581 1.587 1.154
farmacii 492 481 482 501 492
spitale 17 22 30 43 75
policlinici 232 241 246 253 294
privat cabinete medicale de familie 2.065 2.524 2.713 3.213 4.402
cabinete medicale de specialitate 5.501 6.937 7.457 8.411 7.716
farmacii 4.855 5.416 5.645 6.005 6.190
4
Hotărârea de Guvern numărul 346 din 31.03.2011 privind desfiinţarea unor unităţi sanitare publice cu paturi din subordinea
autorităţilor Administraţiei Publice Locale
21
Se observă cum reţeaua sanitară a spitalelor din sistemul privat a crescut, în

2010 cu 57 spitale faţă de anul 2006, iar numărul cabinetelor de familie s-a dublat în
acelaşi an faţă de perioada de referinţă.

Fata de anul 2006 numărul farmaciilor particulare a crescut cu 1335 de unităţi
în domeniul privat, în sectorul de stat înregistrându-se acelaşi număr de 492 unităţi
chiar dacă în 2009 numărul acestora crescuse cu aproximativ 9 spitale.
2.2.Evoluţia principalilor indicatori din domeniul sanitar în perioada 2006-2010
Unităţile sanitare cu pături participă în sistem integrat cu asistenţa medicală
primară şi ambulatorie de specialitate la asigurarea stării de sănătate în teritoriu.
Paturile din unitatile sanitare
2006 2007 2008 2009 2010
Paturi în spitale - total 142.034 138.025 138.184 138.915 132.004
din care:
Pentru obstetrică-ginecologie 11.033 10.171 10.149 10.205 9.226
Pentru copii 17.582 16.313 16.455 16.878 14.924
Pentru nou născuţi şi prematuri 5.329 4.922 4.872 4.924 4.651
Paturi în creşe 1.3220 13.135 13.729 14.161 14.880
Paturi în preventorii 495 420 420 390 370
Paturi în unităţi medico-sociale 2.365 2.823 2.726 2.818 2.925
Paturi în sanatorii T.B.C. 1.437 909 918 908 610
Sursa:INNSE Tabel 2.2.1
22
Anul 2006 reprezintă anul cu cele mai multe pături repartizate, înregistrând un
număr total de 142.034 paturi, dintre care 17.582 sunt destinate copiilor, 13.220 paturi
destinare creşelor şi 11.033 pături pentru obtetrica-ginecologie.
Sursa:INSSE Figura 2.2.1
În anul 2010 numărul paturilor din spital destinante persoanelor internate este
completat de pături pentru cazurile de zi, numărul total al acestora fiind de
13.200.Cele mai multe pături sunt destinate copiilor (14.924), creşelor (14.880) şi
ginecologiei (9.226).
Paturile din unitatile sanitare la 1000 locuitori
2006 2007 2008 2009 2010
Paturi în spitale - total 6.6 6.4 6.4 6.5 6.2
Pentru obstetrică-ginecologie 0.5 0.5 0.5 0.5 0.4
Pentru copii 0.8 0.8 0.8 0.8 0.7
Sursa:INNSE Tabel 2.2.2
Raportat la 1000 de locuitori, numărul paturilor din unităţile sanitare pentru
obstetrica-ginecologie era de 0.5 pături în perioada 2006-2009 şi 0.4 pături în 2010.
23
Paturile din unitatile sanitare la 1000 locuitori
7 6.6
6.4 6.4 6.5
6.2
6
5
Nr. paturi/1000 loc.
4 Paturi în spitale - total
Pentru obstetrică-ginecologie
3 Pentru copii
1 0.8 0.8 0.8 0.8 0.7

0.5 0.5 0.5 0.5 0.4
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada

În cazul copiilor sunt incluse paturile pentru pediatrie şi distrofici şi au
înregistrat un număr de 0.8 paturi la 1000 locuitori pentru perioada 2006-2009 şi respectiv
0.7 pături în anul 2010.
În perioada 2006-2010, repartizarea paturilor de spital aferente anumitor
specialităţi medicale se prezintă astfel:
Paturile de spital aferente anumitor specialităţi medicale
2006 2007 2008 2009 2010
Total 142.034 138.025 138.184 138.915 132.004
Interne 30.013 29.145 29.255 28.259 26.676
Chirurgie 23.202 22.273 22.768 22.530 21.493
Obstetrică-ginecologie 11.033 10.171 10.149 10.205 9.226
Nou născuţi şi prematuri 53.29 4.922 4.872 4.924 4.651
Pediatrie 10.004 9.429 9.330 9.231 8.438
Boli infecţioase 6.767 6.350 6.190 6.109 5.518
Tuberculoză şi pneumologie 10.126 9.893 9.572 9.676 9.456
Psihiatrie şi neuropsihiatrie 17.184 17.099 17.097 17.420 17.137
Oftalmologie 2.250 2.127 2.080 2.087 1.812
O.R.L. 2.996 2.511 2.557 2.587 2.371
Neurologie 5.786 5.932 5.971 5.791 5.539
Dermato-venerologie 2.322 1.982 1.970 1.943 1.608
Sursa:INSSE Tabel 2.2.3
24
În categoria interne paturile includ următoarele specializări medicale:interne,

endocrinologie, medicina muncii, cardiologie, reumatologie, diabet zaharat, nutriţie şi boli
metabolice, gastroenterologie şi hematologie.
Specializarea „Chirurgie” cuprinde chirurgie generală; chirurgie maxilofaciala,
chirurgie infantilă, chirurgie plastică şi reparatorie, chirurgie cardiovasculară,
neurochirurgie; chirurgie toraco-pulmonara, ortopedie.
După sectorul pentru care au fost distribuite, din numărul total de 142.034 paturi
de spital din spitale şi centre de sănătate înregistrate în anul 2006, numărul de paturi rămas
în 2010 este de 132.004.
P e r s o n a l m e d i c o - s a n i t a r Medicii
2006 2007 2008 2009 2010
Medici 46.936 48.199 50.267 50.386 52.204
din care: femei 31.786 33.303 34.897 34.968 36.151
Locuitori la un medic 460 447 428 426 411
Medici la 10000 locuitori 21.7 22.4 23.4 23.5 24.4
În anul 2010 personalul medical dispunea de un număr de 268312 cadre
medicale, cei mai mulţi fiind cadre medicale cu studii superioare: medici, stomatologi,
farmacişti,personal sanitar mediu.
Medici
60000
50000
40000
Medici
Nr. medici
din care: femei

30000
Locuitori la un medic
Medici la 10000 locuitori
20000
10000
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
surrsa : INSSE Figura 2.2.4

Ponderea personalului de sex feminin în cadrul medicilor a fost în anul 2010 de
peste 50% din totalul medicilor, numărul acestora fiind de 36151.
25
Numărul de locuitori pe medic variază de la 460 în anul 2006 la 411 în anul

2010.
Medicii la 1000 de locuitori înregistrează un procent de 24.4% în anul 2010, cu
3,3% mai mare în acest an faţă de 2006.
Stomatologi
2006 2007 2008 2009 2010
Stomatologi 10.620 11.651 11.901 12.497 12.990
din care: femei 6.829 7.456 7.553 7.843 8.381
Locuitori la un stomatolog 2.032 1.849 1.807 1.718 1.650
Stomatologi la 10000 locuitori 4.9 5.4 5.5 5.8 6.1
Numărul stomatologilor înregistraţi în anul 2010 a ajuns la un total de
12990,dintre care 8381 este reprezentat de personalul stomatologic de sex feminin.
Stomatologi
14000
12000
10000
Nr. stomatologi
8000 Stomatologi
din care: femei
6000 Locuitori la un stomatolog
4000
2000
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
sursa: INSSE Figura 2.2.5

Faţă de perioada de referinţă 2006, evoluţia stomatologilor a crescut anual cu
aproximativ 1000 de medici.
26
Farmacisti
2006 2007 2008 2009 2010
Farmacişti 9.932 11.108 11.704 11.996 13.624
din care: femei 9.177 10.224 10.705 10.924 12.410
Locuitori la un farmacist 2.173 1.939 1.837 1.790 1.573

Farmacişti la 10000 locuitori 4.6 5.2 5.4 5.6 6.4
În domeniul farmaceutic, persoanele de sex feminin au cel mai mare grad de
ocupaţie ajungând în 2010 la un total de 12410 farmacişti din totalul de 13624.
Se înregistrează aproximativ 1573 locuitori la un farmacist în anul 2010, cu
aproximativ 500 locuitori mai puţini faţă de anul 2006 când la un farmacist apelau 2173
locuitori.
Raportat la 1000 de locuitori, procentul numărului de farmacişti creşte de la 4.6
în 2006 la 6.4 în anul 2010.
Farmacisti
16000
14000
Farmacişti
12000
nr. farmacisti
10000 din care: femei
8000
Locuitori la un farmacist
6000
4000
Farmacişti la 10000 locuitori
2000
0 Stomatologi la 10000
2006 2007 2008 2009 2010 locuitori
Perioada
sursa:INSSE Figura 2.2.6
Creşterea numărului de farmacişti în perioada 2006-2010, a făcut ca în anul 2010

să fie înregistrat un număr total de 13624, cea mai mare pondere fiin înregistrată în rândul
farmaciştilor de sex feminin 12410, peste 90 % din totalul farmaciştilor.
Numărul de locuitori la un farmacist este de 2173 în anul 2006 şi 1573 locuitori
în 2010.
27
Personal medico sanitar mediu

2006 2007 2008 2009 2010
Personal sanitar mediu 126.613 136.353 132.464 129.673 126.656
din care: femei 115.555 123.608 121.175 118.205 115.352
Locuitori la un cadru mediu 170 158 162 166 169
Personal mediu la 10000 locuitori 58.7 63.3 61.6 60.4 59.1
Sursa: INSSE Tabel 2.2.7
Personalul sanitar mediu este format din laboranti, tehnicieni medicali si alte
cadre cu pregatire medie de specialitate.
Personalul medico-sanitar mediu nu a suferit cresteri majore in perioada 2006-
2010, numarul acestuia fiind in jurul valorii de 12650. In anul 2010 personalul
inregistrat a fost de 126656 dintre care 115352 este reprezentat de personalul de sex
feminin.
La 1000 de locuitori, in anul 2010, personalul medico sanitar mediu avea o
valoare de 59.1 locuitori/medic.
Personal sanitar mediu
160000
140000
Personal sanitar mediu
120000
Nr. personal
80000
Locuitori la un cadru mediu
60000
40000 Personal mediu la 10000

locuitori
20000
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada

Personal mediu la un medic
2006 2007 2008 2009 2010
Personal mediu la un medic 2.7 2.8 2.6 2.6 2.4
Personalul mediu la un medic are o valoare aproape constantă, cu valori de 2.7
în 2006, 2.8 în 2007, 2.6 în 2008 şi 2009, şi 2.4 în 2010.
28
Personal mediu la un medic
2.9
2.8
2.7
2.6
Personal mediu la un
medic
2.5
2.4
2.3
2.2
2006 2007 2008 2009 2010

In perioada 2007-2009, personalul mediu la 1000 de locuitori a inregistrat un
regres de la 63.3 ‰ in anul 2007 la 60.4‰ in anul 2009. Acest regres s-a resimtit si in anul
2010 cand se inregistra un personal mediu de 59.1‰.
Personalul sanitar mediu este format din: asistenti medicali, asistenti de
farmacie, surori medicale, tehnicieni sanitari, oficianti medicali, moase, laboranti si alte
categorii cu studii medii asimilate.
2006 2007 2008 2009 2010
Personal sanitar auxiliar 59.124 62.292 66.339 64.801 62.838
din care: femei 50.398 52.882 56.122 54.796 52.982
În figură 2.2.9. personalul sanitar auxiliar a înregistrat o creştere din anul 2006
de aproximativ 3.714, numărul acestuia în 2010 fiind de 62.838. Personalul sanitar auxiliar
este reprezentat majoritar de sexul feminin, şi anume 52.982.
29
Personal sanitar auxiliar
70000
60000
Nr personal 50000
40000 Personal sanitar auxiliar
20000
10000
0
2006 2007 2008 2009 2010
Perioada
CAPITOLUL III. PREZENTAREA ACTIVITĂŢII DIN

AMBULATORIUL ANIMA
Clinicile Animă, linia de servicii medicale a celui mai mare grup farmaceutic din
România, A&D Pharma au fost înfiinţate începând cu anul 2010,aduc pe piaţa românească
conceptul de îngrijire medicală ‘‘aproape de tine’’.
Animă vine în întâmpinarea tuturor celor precauţi să aibă o viaţă sănătoasă şi îi
aparţine fiecărui pacient şi familiei sale.
Conceptul Animă are la baza fiecare pacient şi familia lui şi este construit în
jurul valorii umane de care o echipă preocupată în permanenţă de formarea unei educaţii în
privinţa sănătăţii individului.
Misiunea ambulatoriului Animă are la baza creşterea competitivităţii serviciilor
medicale din România prin adaptare la nevoile pacienţilor.
Viziunea clinicilor Animă este de a asigura accesibilitatea serviciilor medicale
atât celor care înţeleg importanţa unei vieţi sănătoase cât şi celor care o
neglijează.Serviciile Animă se adresează atât persoanelor individuale cât şi companiilor
preocupaţi de sănătatea angajatiilor.
În prezent există 5 Clinici Private Animă ,acestea fiind repartizate în zone
diferite ale Bucureştiului :
- Anima Victoriei: strada Buzeşti nr 75-77 sector 1;
- Anima Nusco: soseaua Pipera nr 42,sector 2;
30
- Anima Delfinului: soseaua Pantelimon nr 245, sector 2, Bld Nicolae

Grigorescu nr 20 in sector 3;
- Anima Lujerului: strada Iuliu Maniu nr 18,sector..
În fiecare dintre Clinicile Animă lucrează o echipă de asistenţi medicali şi medici
profesionişti care se implica activ şi atent în menţinerea stării dumneavoastră de sănătate,atât
prin programme de prevenţie ,cât şi prin soluţii medicale la standarde europene. Astăzi când
tot mai multe sarcini zilnice ne ocupa timpul şi ne abat atenţia de la sănătatea
noastră,informaţia medicală este mai importantă ca oricând.Prin intermediul reţetelor sociale
din mediul online şi în interiorul clinicilor Animă,vă aşteptam la dialog,astfel încât să aveţi
toate datele necesare unor bune alegeri.
Laboratorul Anima
Cu o capacitate de procesare a analizele pentru peşte 20.000 de pacienţi pe zi,
laboratorul Animă este probabil cel mai mare laborator din Bucureşti.O echipă profesionistă
formată din apreciaţi medici,biologi şi biochimişti îţi asigură calitatea tuturor tipurilor de
analize esentialenin diagnosticarea corectă şi performanţă.
Programul Clinicilor
Anima are colaboratorii atat in mediul urban cat si in mediul rural :
Urban
- Clinica Delta Hospital
- Maternitatea CFR 2
- Academica
- Hiperdia
- Recumed
Rural
-UNIVERSITATEA CRESTINA „DIMITRIE CANTEMIR
-COMPANIA NATIONALA ”LOTERIA ROMANA” S.A.
-HERAEUS ELECTRO-NITE INT N.V.Houthalen Belgia, Sucursala Bucuresti Romania
-COLEGIUL TEHNIC DE ARHITECTURA SI LUCRARI PUBLICE "IOAN N.
SOCOLESCU"
-General Electric Medical Systems Romania S.R.L.
- S.C. GDF SUEZ Energy Romania S.A.
-SC RTC RADIOLOGY THERAPEUTIC CENTER SRL
-WIND RIVER SYSTEMS ROMANIA S.R.L.
-S.C. ESCALADE – CONSULTANTA PENTRU AFACERI S.R.L.
-S.C. TNG REAL ESTATE MANAGEMENT S.R.L.
31
-S.C. THE NOVA GROUP INVESTMENTS ROMANIA S.A.
Furnizorii clinicilor Anima :

1.Viomed-Consumabile
2.Test Trading-Consumabile
3.Fabi Total Grup-Nonmedicale
4.Lafitte Comunications-Papetarie
5.Mediplus Exim-Medicamente
6.Pharma Vision-Vaccinuri
7.Ewo Pharma-Produce Alergologice,Dermatologice
Echipa Anima este formata din diferite departamente :
-Departament Medical (Medici,Asistenti Medicali si Analize de Laborator)

-Departament Client & Service
-Departament Customer Care
-Departament Medicina Muncii
-Departament Marketing
Departamentul Medicina Muncii
Se spune că meseria este brăţara de aur. La Animă susţinem ideea că munca este o
coroană de aur care înnobilează şi aduce satisfacţii pe care nimeni nu le poate nega. Credem
că la baza realizărilor şi împlinirilor profesionale sta întotdeauna un metal şi mai preţios,
sănătatea.
Orice ai face în fiecare zi, sănătatea da tonusul proiectelor cărora te dăruieşti. La
Animă înţelegem importanţa stilului tău de viaţă şi îţi aducem aproape doctori buni care ştiu
să asculte.
Serviciile de medicină muncii vin cu soluţii în problemele de sănătate şi dacă acestea
sunt corect accesate pot ajuta angajatul să conştientizeze necesitatea de a fi sănătos, pentru el
însuşi şi ca să poată fi de folos în familie, loc de muncă, societate. În acest scop, medicul de
medicină muncii împreună cu departamentele de resurse umane pot elabora programe de
sănătate ocupaţională, programe de gestionare eficientă a stresului, ergonomie , sănătate şi
securitate la locul de muncă, adaptare la sarcinile de muncă şi la mediul de lucru, atingând
astfel toate laturile activităţii pe toate nivelele oragnizatiei.
32
Noul cod al muncii prevede ca orice persoană care doreşte să se angajeze într-un
loc de muncă trebuie să aibă obligatoriu, în dosarul care se depune la Inspectoratul
Teritorial de Muncă şi o Fişă de aptitudine care cuprinde examenul medical efectuat de un
medic de medicină muncii.
În prezent Animă oferă următoarele abonamente pentru pacienţi :
1. Anima Dinamic:
Examinari de specialitate: ofera consultaţii si controale de Medicină Generală,
Medicina de Familie, Medicină Internă, Ginecologie, Endocrinologie, Dermatologie,
O.R.L., Gastroenterologie, Ortopedie.
Investigaţii: EKG, Holter TA și EKG, Ecografie Abdomen Total, Ecografie
părţi moi si Ecografietransvaginală, Ecografie Abdomen Superior, Ecografie Tiroidă,
Ecografie Pelvină, Radiologie, Mamografie, Osteodensitometrie.
Proceduri: Măsurare TA, Măsurare a Indicelui de Masă Corporală - IMC,
Efectuare EKG, Injecţii si tratamente, Pansamente, Perfuzii, Vaccinări - inclusă numai
manopera, aerosoli.
Costul abonamentului: 2 euro/lună cu înscriere la Medicul de Familie Anima,
18 euro/lună fără înscriere la Medicul de Familie Anima.
2. Anima Start :
Consultaţii Medicină Generală si de specialitate: Medicină de Familie,
Medicină Internă, Gastroenterologie, Endocrinologie si Nutriţie, Ginecologie,
Dermatologie, Oftalmologie, Cardiologie, O.R.L. - ori de câte ori este nevoie.
Control general anual: Consultaţie, un set de analize, EKG, Audiometrie, Probe
Ventilatorii, Măsurare Indice de Masă Corporală (IMC), Ecografie Abdominală Totală.
Campanie anuală de vaccinare antigripală:
• 20% reducere la analize de laborator ;
• Reduceri de până la 20% oferite la partenerii Anima, detalii pe www.clinica-
anima.ro;
• 1 detartraj si 1 periaj plus restul serviciilor cu 10% discount la Imperial Dent ;
• Acces la servicii medicale în reţeaua AnimaNet cu peste 170 de parteneri.
Costul abonamentului:15 euro/luna
33
3. Anima Premium
Consultaţii Medicină Generală și de specialitate: Medicină de Familie,
Alergologie, Medicină Internă, Gastroenterologie, Endocrinologie și Nutriţie, Ginecologie,
Dermatologie, Oftalmologie, Cardiologie, O.R.L., Ortopedie, Reumatologie, Boli
Infecţioase, Hematologie, Nefrologie, Neurologie, Pneumologie, Psihiatrie, Urologie,
Chirurgie - ori de cate ori este nevoie.
Control general anual:
Consultaţie, un set de analize, EKG, Audiometrie, Probe Ventilatorii, Măsurare Indice de
Masă Corporală (IMC), Ecografie Abdominală Totală.
Analize de laborator: Hematologie, Biochimie, Bacteriologie, Imunologie,
Electroliţi, Enzime, Parazitologie, Electroforeză, Markeri Virali, Markeri Tumorali,
Markeri Infectioși.
Investigaţii: Ecografie 2D, 3D, 4D, Colposcopie, Dermatoscopie,
Electrocauterizări (patologie), Radiologie, Mamografie, Dexa-Osteodensitometrie, EKG,
holter EKG, holter TA.
• Acces gratuit de 2 ori/an la serviciul de urgenţă (ambulanţă) 24/24h.
• Asistenţă pre și post natală (consultaţii de specialitate, teste de laborator, ecografii 2D,
3D, 4D cu morfologie fetală) - incluse dacă abonamentul a fost făcut cu cel puţin un an de
zile înainte de a rămâne însărcinată.
• Campanie anuală de vaccinare antigripală (inclusă doar manopera pentru vaccinare).
• Reduceri de până la 20% la: Stomatologie, Tomografie computerizată, RMN, Intervenţii
chirurgicale cu laser la oftalmologie.
• Acces la servicii medicale în reţeaua AnimaNet cu peste 170 de parteneri în ţară.
Costul abonamentului: 30 euro/luna
4. Anima Exclusive
Consultaţii Medicină Generală și de specialitate: Medicină de Familie,
Alergologie, Medicină Internă, Gastroenterologie, Endocrinologie și Nutriţie, Ginecologie,
Dermatologie, Oftalmologie, Cardiologie, O.R.L., Ortopedie, Reumatologie, Boli
Infecţioase, Hematologie, Nefrologie, Neurologie, Pneumologie, Psihiatrie, Urologie,
Chirurgie - ori de câte ori este nevoie.
Control general anual: Consultaţie, EKG, Audiometrie, Probe Ventilatorii,
Măsurare Indice de Masă Corporală (IMC), Ecografie Abdominală Totală.
Analize de laborator: Hematologie, Biochimie, bacteriologie, Imunologie,
Electroliţi, Enzime, Parazitologie, Electroforeză, MarkeriVirali, Marker Tumorali, Markeri
34
Infecţioși.
Investigaţii: Ecografie 2D, 3D, 4D, Colposcopie, Dermatoscopie,
Electrocauterizări (patologie), Radiologie, Mamografie, Dexa-Osteodensitometrie, EKG,
Holter EKG, Holter TA.
• Acces gratuit de 4 ori/an la serviciul de urgenţă (ambulanţă) 24/24h.
• Asistenţă și suport în caz de spitalizare.
• Asisenţă pre și post natală pentru abonate (consultaţii de specialitate, teste de laborator,
ecografii 2D, 3D, 4D cu morfologie fetală).
• Campanie anuală de vaccinare antigripală (inclusă manopera și costul vaccinului).
• Reduceri de până la 25% oferite la partenerii Anima.
• 1 detartraj și 1 periaj plus restul serviciilor cu 10% discount la Imperial Dent.
• Acces la servicii medicale în reţeaua AnimaNet cu peste 170 de parteneri în ţară.
Costul abonamentului: 45 euro/luna
In Ambulatoriul Anima sunt acreditate urmatoarele specialitati :
Medicina de Familie
Ce trebuie să ştiţi despre medicină de familie
Asistenta medicală primară se asigura numai de către medicul de familie, prin

cabinete medicale organizate conform Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind
organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicata, cu completările ulterioare şi
prin cabinete medicale care funcţionează în structura sau în coordonarea unor unităţi sanitare
aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, că furnizori de servicii
medicale în asistenta medicală primară, autorizaţi şi acreditaţi potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare.
Pentru asistenţă medicală stomatologica vă puteţi adresa oricărui medic stomatolog
care funcţionează la un cabinet medical acreditat şi care se afla în relaţii contractuale cu casa
de asigurări de sănătate.
Calitatea de asigurat trebuie demonstrată furnizorilor de servicii medicale la cererea acestora.
Dacă medicul la care doriţi să vă înscrieţi este din alt judeţ decât cel în care lucraţi /
locuiţi, atunci, pe lângă cele de mai sus, va trebui:
a) să comunicaţi angajatorului dvs. sau instituţiei care vă plăteşte asigurarea de
sănătate să transmită lista nominală casei judeţene de asigurări de sănătate în care se afla
cabinetul medicului pe care l-aţi ales;
b) să prezentaţi medicului la care vă înscrieţi o copie după ordinul de plată sau
după un document din care să reiasă că plata contribuţiei dumneavoastră se face către casa de
35
asigurări din judeţul respectiv.

Nici un asigurat nu are dreptul de a figura pe listele a doi sau mai mulţi medici de
aceeaşi specialitate (medic de familie sau stomatolog). În caz contrar, nu veţi mai beneficia de
nici unul din drepturile asiguratului, prevăzute în Legea asigurărilor de sănătate.
Tratamente şi medicamente
Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de

prescripţie medicală eliberată de medicii care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări
de sănătate.
Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie
personală se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În lista se pot include numai medicamente
prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. În unele situaţii,
medicul de familie vă poate da o trimitere către un medic specialist care, în urma unor
consultaţii de specialitate, vă va acorda reţeta corespunzătoare sau va completa o scrisoare
medicală pentru eliberarea reţetei de către medicul de familie.
Obstretica-Ginecologie
Obstetrică este domeniul medicinei ce studiază particularităţile şi modificările

produse în organismul femeii în legătură cu concepţia şi gestaţia, dezvoltarea fătului
intrauterin, naşterea, perioada postpartum, precum şi metodele de profilaxie, tratament şi
conduita raţională în timpul sarcinii, naşterii şi perioadei de lăuzie.
Ginecologie reprezintă domeniul medicinei ce studiază metodele de diagnostic,
tratament şi profilaxie a afecţiunilor sistemului genital feminin.
Direcţii ştiinţifice prioritare pe specialitatea 14.00.01 „Obstetrică şi Ginecologie”
 Elaborarea măsurilor de diagnostic precoce, prevenţie şi tratament oportun al

complicaţiilor maladiilor genitale şi extragenitale în perioada reproductivă, perinatală şi
infantilă.
 Elaborarea măsurilor diagnostice şi curativ-profilactice a infecţiei intrauterine
în perioada perinatală.
 Elaborarea metodelor contemporane de diagnostic, profilaxie şi tratament a
întreruperii intempestive a sarcinii.
36
 Perfecţionarea măsurilor de diagnostic prenatal şi de profilaxie a naşterii

copiilor cu maladii eriditare şi malformaţii congenitale.
 Elaborarea metodelor contemporane de terapia intensivă a stărilor de urgenţă la
mame şi noi-născuţi.
 Evaluarea aspectelor contemporane de profilaxie şi tratament a maladiilor
septico-purulente în obstetrică şi ginecologie.
 Studierea tendinţelor fertilităţii generale şi specifice în republică cu elaborarea
măsurilor de tratament a dereglărilor funcţiei reproductive.
 Diagnosticul, profilaxia şi tratamentul dereglărilor climacterice la femei în pre-
şi postmenopauză.
 Aplicarea tehnologiilor moderne în perfecţionarea aspectelor tehnice,
reducerea complicaţiilor şi păstrarea funcţiei reproductive în operaţiile obstetricale şi
ginecologice.
 Studierea structurii, măsurilor de profilaxie, diagnostic şi tratament a
patologiei ginecologice în perioada infantilă, juvenilă şi de adolescenţă.
Dermato-Venerologie
Dermatovenerologia - este ştiinţa despre etiologia, epidemiologia, patogenia,

diagnosticul, tratamentul şi profilaxia bolilor pielii şi a maladiilor sexual-transmisibile.
Direcţii de cercetare
 Dermatoze infecţioase şi parazitare.

 Tuberculoză cutanată.
 Lepră.
 Viroze cutanate.
 Dermatoze provocate de paraziţi animali.
 Micoze cutaneo-mucoase.
 Manifestări cutanate determinate de factori fizici.
 Dermatoze profesionale.
 Noţiuni generale de imunologie.
 Noţiuni generale de alergie.
 Manifestări cutanate alergice.
 Eritem exudativ polimorf. Sindrom Stevens-Johnson.
 Pitiriazis rozat Gibert.
37
 Boli ale ţesutului conjunctiv.

 Boli buloase.
 Manifestări cutanate ale insuficienţei venoase cronice.
 Genodermatozele.
 Dermatoze de origine necunoscută.
 Limfoame cutanate.
 Sarcoidoză.
 Distrofii elastice ale pielii.
 Discromii cutanate.
 Sindrom seboreic.
 Acnee rozacee.
 Nevi.
 Dermatoze precanceroase.
 Tumori cutanate.
 Sarcomul Kaposi.
 Dermatoze paraneoplazice.
 Manifestări cutanate asociate diabetului zaharat Afecţiuni ale părului şi
unghiilor.
 Afecţiuni ale mucoasei bucale.
 Afecţiuni transmise pe cale sexuală, inclusiv manifestări cutanate (asociate) în
SIDA.
 Principii generale de chirurgie dermatologică.
 Metode complementare în chirurgia dermatologică.
 Efectuarea manoperelor medicale.
Cardiologie
Cardiologia este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de cercetarea etiologiei,

patogeniei, clinicii, diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei maladiilor sistemului
cardiovascular ale organismului uman şi include: cardiologia fundamentală - la nivelul
biologiei celulare şi geneticii; cardiologia clinică întregită de metodele moderne de explorare;
cardiologia de explorare funcţională; terapia cardiologică cu domeniile sale principale:
tratamentul farmacologic, cardiologia intervenţională, chirurgia cardiovasculară.
38
 Etiologia, patogenia, diagnosticul, tratamentul, factorii de risc şi profilaxia

maladiilor congenitale şi dobândite ale sistemului cardiovascular
 Metodele farmacologice de tratament a hipertensiunii arteriale, aterosclerozei,
afecţiunilor inflamatorii ale cordului;
 Epidemiologia, factorii de risc a bolilor cardiovasculare;
 Mecanismele patogenetice de dezvoltare a maladiilor cardiovasculare.
 Investigaţii intervenţiale şi curative în patologia vasculară inclusiv
coronariană;
 Patologia miocardului, endocardului şi pericardului;
 Valvulopatii, diagnosticare, tratament şi profilaxie;
 Aritmii cardiace, patogeneză, diagnosticare, tratament;
 Profilaxia primară şi secundară a bolilor cardiovasculare;
Boli interne
Specialitatea “Boli interne” cuprinde un grup heterogen de boli, ce afectează

organele interne ale organismului uman, dar şi alte organe sau sisteme .
Medicina internă se ocupă de studierea particularităţilor epidemiologice ale bolilor

interne, etiologiei, patogeniei, tabloului clinic, metodelor de diagnostic diferenţial(clinic, de
laborator şi instrumentale), tratament, prognostic şi profilaxie a lor, inclusiv evoluţia bolilor
interne în Republica Moldova, elaborarea unor metode noi de diagnostic, tratament şi
profilaxie.
 Epidemiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul şi profilaxia

boli-lor interne.
 Studierea particularităţilor psihosomatice în unele boli interne şi reumatice
 Studierea dereglărilor hemodinamice în afecţiunile interne pulmonare, în
special cardiace, renale şi hepatice.
 Studierea unor particularităţi genetice a bolilor interne
 Cercetarea sistemului de hemostază în cadrul unor boli interne şi reumatismale
 Elaborarea metodelor noi de diagnostic de laborator şi instrumentale ale bolilor
interne
39
 Cercetarea statusului imun în unele boli interne

 Cercetarea statusului hormonal în unele boli interne
 Elaborarea şi modernizarea metodelor de tratament şi profilaxie a bolilor
interne
Endocrinologie
Specialitatea “Endocrinologie” cuprinde un grup heterogen de boli, ce afectează

glandele cu secreţie internă ale organismului uman, dar şi a altor organe şi sisteme din cadrul
lor.
Endocrinologia se ocupă de studierea particularităţilor epidemiologice ale bolilor

endocrine, etiologiei, patogeniei, tabloului clinic, metodelor de diagnostic diferenţial (clinic,
de laborator şi instrumentale) tratament, prognostic şi profilaxia acestora, inclusiv evoluţia
bolilor endocrine în Republica Moldova, elaborarea unor metode noi de diagnostic, tratament
şi profilaxie.
Perfecţionarea metodelor de profilaxie, diagnostic precoce şi tratament ale

afecţiunilor endocrine contribuie la ameliorarea stării sănătăţii populaţiei, la reducerea
termenului incapacităţii de muncă şi la restabilirea mai rapida a acesteia.
Direcţii de cercetare.
 Epidemiologia, etiologia, patogenia, tabloul clinic, tratamentul şi profilaxia

bolilor endocrine.
 Studierea particularităţilor psihosomatice în unele boli endocrine.
 Studierea dereglărilor funcţiei organelor interne în special al afectărilor
sistemului cardiovascular, respirator, a funcţiilor hepatice, renale etc. în maladiile endocrine
(diabet zaharat, guşa toxică difuză, hipotiroidia etc.).
 Studierea unor particularităţi genetice în bolile interne.
 Cercetarea sistemului de hemostază în cadrul unor boli endocrine .
 Cercetarea sistemului imun în unele boli endocrine.
 Cercetarea statusului hormonal şi a interrelaţiilor neurohormonale, metabolice,
funcţionale etc. în bolile endocrine.
 Elaborarea metodelor noi de diagnostic, de laborator şi instrumentale ale
bolilor endocrine.
40
 Elaborarea şi modernizarea metodelor de tratament şi profilaxie a bolilor

endocrine.
ORL
Otorinolaringologia este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă cu cercetarea

anatomiei clinice, fiziologiei, etiologiei, patogenezei, patfiziologiei, tabloului clinic, evoluţia
bolii, diagnosticul, diagnosticul diferenţial, profilaxiei afecţiunilor nasului, sinusurilor
paranazale, faringelui, laringelui, urechilor precum şi a unora din afecţiunile traheei,
bronhiilor şi a esofagului (stenoze, corpi străini, arsurile, traumele şi altele) la baza căruia stau
metodele otorinolaringologice de tratament şi totodată se ocupă şi de elaborarea lor.
Etiologia, patogenia, diagnosticul, tratamentul şi profilaxia maladiilor congenitale
şi dobîndite ale nasului, sinusurilor paranazale, faringelui, laringelui, urechilor, trahei,
bronhiilor şi a esofagului.
 Metodele otorinolaringologice (medicale şi chirurgicale) de tratament a căilor

respiratorii superioare şi a urechilor.
 Traumatismele în ORL. Diagnosticul şi tratamentul.
 Sinusitele acute şi cronice, recidivante la copii.
 Tonsilita cronică. Diagnosticul, tratamentul. Complicaţiile. Profilaxia.
 Corpii străini ai căilor respiratorii şi a esofagului. Tratamentul.
 Stenozele laringelui. Diagnosticul. Tratamentul. Profilaxia.
 Papilomatoza laringelui. Etiologia. Patogenia Diagnosticul. Tratamentul.
 Paraleziile laringelui. Tratamentul Profilaxia.
 Tumorile benigne şi factorii de risc în apariţia tumorilor maligne ale
 laringelui. Diagnosticul şi tratamentul.
 Otitele acute, cronice, recidivante la adulţi şi la copii, otitele exsudative.
Etiologia. Patogenia. Clinica. Tratament. Profilaxia.
 Intervenţile chirurgicale non invazive şi funcţionale pe nas, sinusurile

 paranazali, urechi şi laringe.
 Combustiile esofagului şi a laringelui. Etiologia. Patogenia.
Diagnosticul.
41
Tratamentul şi profilaxia.
Alergologie
Alergologia este o specialitate medicală desprinsă din cadrul imunologiei clinice,

care se ocupă de diagnosticarea şi tratarea bolilor alergice.
Metodele specifice de diagnostic utilizate în alergologie sunt : testele cutanate (de

tipul "prick test") şi determinarea IgE seric total sau specific.
Bolile alergice tipice sunt : rinita alergică, conjunctivita alergică, eczema, dermatita
de contact, astmul bronşic, alergia alimentară, alergia medicamentoasă, alergia produsă de
înţepături de insecte şi anafilaxia.
Imunologia este domeniul ştiinţei biomedicale, care studiază imunitatea

organismului.
Imunologia clinică studiază structura şi funcţiile sistemului imun, elaborează metode de
utilizare a cunoştinţelor imunologice în diagnosticul, tratamentul şi profilaxia maladiilor
infecţioase şi bolilor, cauzate de defecte sau reactivitate crescută a sistemului imun.
Oftalmologie
Oftalmologia este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de cercetarea etiologiei,

patogeniei, clinicii, diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei maladiilor analizorului vizual şi
ale anexelor sale, la baza căruia sunt metode terapeutice şi microchirurgicale de tratament şi
totodată se ocupă şi de elaborarea acestora.
 Etiopatogenia, diagnosticul, tratamentul (conservativ şi microchirurgical) al

contuziilor oculare
 Glaucomul secundar – probleme de etiopatogenie, manifestări clinice,
tratament (conservativ, microchirurgical, laser).
 Maladii inflamatorii, degenerative şi vasculare ale globului ocular –
etiopatogenia, clinica, tratamentul (conservativ, microchirurgical şi laser)
 Maladii ale sistemului lacrimal (tratament conservativ şi microchirurgical).
 Probleme de cataractogeneză.
 Modificări oculare în diabet, sarcină, sinusite, probleme de monitorizare,
tratament medicamentos, laser şi chirurgical
42
Pediatrie
Pediatria este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de cercetarea etiologiei,

patogeniei, clinicii, diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei maladiilor organelor şi
sistemelor organismului copilului, la baza căruia stau metodele terapeutice de tratament şi
totodată care se ocupă şi de elaborarea lor.
Sferele de cercetare. Direcţiile ştiinţifice prioritare pe specialitatea „Pediatrie” sunt:
 Etiologia, patogenia, diagnosticul precoce şi profilaxia maladiilor congenitale

şi dobândite ale diferitelor organe interne la copii.
 Elaborarea metodelor contemporane de terapie intensivă a stărilor de urgenţă la
copii.
 Diagnosticul precoce, profilaxia şi pronosticarea patologiei cronice la copii în
dependenţă de factorii de risc negativ.
 Elaborarea măsurilor diagnostice şi curativ-profilactice a maladiilor alergice la
copii.
 Elaborarea aspectelor contemporane de prevenţie şi tratament al maladiilor
cronice gastrointestinale, rinourinare, cardiace şi pulmonare la copii.
 Studierea aspectelor generale şi specifice regionale în formarea patologiior la
copii şi elaborarea măsurilor de prevenţie a lor.
 Elaborarea măsurilor diasnostice şi curativ-profilactice a infecţiilor respiratorii
la copii.
 Aplicarea tehnologiilor şi metodelor moderne în diagnosticare şi tratamentul
maladiilor la copii.
Neurologie pediatrica
Neurologia pediatrica este o specialitate medicala care se ocupa cu diagnosticul si

terapia afectiunilor neurologice la copiii intre 0-18 ani. Pot fi tratate urmatoarele afectiuni:
convulsii, cefalee, sincope, lipotimii, epilepsie, tulburari de limbaj, tulburari de mers,
malformatii cerebrale, boli neuromusculare, enurezis, retard psihic.
Chirurgie pediatrica
43
Chirurgia pediatrică este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de diagnosticul,

tratamentul şi managementul bolilor chirurgicale la copii (de la perioada neonatală şi
adolescenţa inclusiv) şi include următoarele subspecialităţi: chirurgia generală şi urgentă,
chirurgia nou-născutului, ortopedia, traumatologia şi vertebrologia, urologia, oncologia,
chirurgia septică, arsurile, chirurgia toracică, endoscopică, oncopediatria, neurochirurgia,
anesteziologia şi reanimaţia pediatrică la baza cărora stau metodele diagnostice şi chirurgicale
specifice de tratament şi, totodată, se ocupă şi de elaborarea lor.
 Infecţia chirurgicală şi afecţiunile parazitare la copii.

 Chirurgia reconstructivă a malformaţiilor congenitale şi afecţiunilor
dobândite a organelor cavităţii abdominale (tubul digestiv, pancreasul, ficatul şi căile
biliare), toracice (plămânilor, esofagului, pleurei, mediastinului, diafragmului) şi
sistemului urinar.
 Metode ortopedice şi chirurgicale de tratament al maladiilor congenitale şi
dobândite ale aparatului locomotor inclusiv şi a coloanei vertebrale.
 Tratamentul chirurgical al leziunilor traumatice ale aparatului locomotor.
 Tumorile la copii.
 Combustii şi degerături.
 Anesteziologie şi reanimatologie.
 Intervenţii chirurgicale endoscopice şi microscopice.
 Afecţiuni neurochirurgicale: diagnosticul, tratamentul.
Homeopatie
Homeopatia este o metoda stiintifica de tratament medical care stimuleaza

tendinta naturala de vindecare a organismului, folosind medicamente preparate din
substante de origine minerala, vegetala si animala prin procedee specifice in laboratoare
farmaceutice specializate. Aceste medicamente se numesc remedii homeopatice si sunt
lipsite de toxicitate.
Homeopatia se bazeaza pe o suma de principii bine stabilite, derivate din studiul
si intelegerea fiintei umane ca un intreg compus din trei planuri fundamentale: mental,
emotional si fizic.
Principiul individualizarii consta in tratarea fiecarui individ conform particularitatilor sale
44
(predispozitia ereditara sau dobandita, cauzalitatea particulara, caracteristicile mentale,

emotionale si fizice).
Principiul fortei vitale afirma ca functionarea organismului uman este guvernata

de un plan subtil de natura energetica care coordoneaza toate celelalte planuri si care a fost
denumit de Hahnemann forta vitala. La acest nivel apare intai boala si tot la acest nivel
organismul in mod natural initiaza procesul de vindecare.
Urologie
Urologia - (de la cuvântul grecesc uron - urină; logos - ştiinţă) este ştiinţa despre
etiologia, patogenia, diagnosticul şi tratamentul bolilor sistemului urinar, ale organelor
genitale masculine, maladiilor suprarenalelor şi diverselor procese patologice ale cavităţii
retroperitoneale.
 Etiologia, patogenia, diagnosticul, tratamentul şi profilaxia urolitiazei.

Aplicarea metodelor endourologice în tratamentul litiazei urinare.
 Patologia prostatei. Diagnosticul, patogenia şi tratamentul. Chirurgia
miniinvazivă transuretrală endoscopică în tratamentul afecţiunhilor prostatei.
 Diagnosticul şi tratamentul diferenţiat al stricturilor de uretră;
 Incontinenţa de urină la femei;
 Inflamaţiile şi infecţiile nespecifice ale rinichilor, vezicii urinare şi a
organelor genitale masculine;
 Andrologia şi sexopatologia;
 Tumorile renale, ureterale şi a vezicii urinare. Aplicarea tratamentului
endourologic.
 Insuficienţa renală acută (diagnosticul, patogeneza, tratamentul diferenţiat).
Tratamentul extracorporeal al isuficienţei renale acute (hemodializa, dializa peritoneală,
hemosorbţia, hemofiltrarea, hemodiafiltratrea).
 Insuficienţa renală cronică. Tratamentul contemporan al insuficienţei renale
cronice terminale (hemodializa, dializa peritoneală, hemofiltrarea, etc.).
 Patologia pacientului dializat.
45
 Transplantul renal. Diagnosticul şi tratamentul complicaţiilor rinichiului

transplantat.
Oncologie
Oncologia este domeniul ştiinţei medicale, care se ocupă de studierea etiologiei,
patogenezei, diagnosticului, clinicii, tratamentului, reabilitării şi profilaxiei maladiilor
oncologice a organismului uman, la baza căreia stau metodele chirurgicale, radiologice şi
medicamentoase de tratament, efectuând în acelaşi timp elaborarea şi perfecţionarea lor.
Cercetările ştiinţificce în domeniul oncologiei se efectuiază în următoarele

direcţii:
 Cercetări fundamentale în problemele profilaxiei primare (mecanismele

cancerogenezei, epidemiologiei, genetica cancerului, factorii de risc, factorii fizici,
chimici, biologici, fonul radioactiv, tutunăritul, industria de ciment, asbest, stresul).
 Cercetări aplicative:
o - reforma sistemului serviciului oncologic în R.Moldova (evidenţa
statistică);
o - diagnosticul şi tratamentul activ al proceselor precanceroase (cu
confirmare morfologică);
o - depistarea şi diagnosticul precoce a cancerului;
o - tratamentul adecvat specializat chirurgical cu evidenţa pre- şi
postoperatorie, radiologic, chimioterapeutic, combinat şi complex cu aplicarea metodelor
fizice (hipertermia, criodestrucţia, lazerodestrucţia etc.);
o - perfectarea gradelor de invalidizare şi reabilitarea bolnavilor oncologici;
o - tratamentul paliativ.
Neurologie
Neurologia este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de cercetarea etiologiei,

patogeniei, clinicii, diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei maladiilor sistemului nervos
central şi periferic ale organismului uman şi totodată se ocupă şi de elaborarea lor.
46
 Tulburările circulaţiei sanguine cerebrale şi medulare (etiologia, factorii de

risc, patogenia, manifestările clinice, diagnosticul, tratamentul, profilaxia, recuperarea).
 Patologia medulară şi a sistemului nervos periferic de origine vertebrală
 Studiul polivalent al tulburărilor cefalalgice, vegetative şi extrapiramidale.
Aspecte epidemiologice, patogenetice şi terapeutice.
 Epilepsia şi sindroame convulsive.
 Epidemiologia accidentelor cerebro-vasculare în Republica Moldova
 Recuperarea pacienţilor cu disabilităţi determinate de afectarea sistemului
nervos
 Afectarea sistemului nervos central în polineuropatii (aspecte
neurofiziologice şi imagistice)
 Parkinsonismul şi alte maladii degenerative ale sistemului nervos.
Polimorfismul genetic al sindroamelor parkinsoniene şi sclerozei laterale amiotrofice
 Diagnosticul şi tratamentul neuroinfecţiilor (encefalitelor, neuroboreliozei,
cisticercozei etc)
 Aspecte imunologice ale epiduritei lombare fibrozante
Psihologia
Psihologia este ştiinţa ce se ocupă cu studiul minţii prin intermediul

comportamentului uman. Cei care se pregătesc pentru acest domeniu se numesc psihologi.
Scopul lor este de a înţelege rolul funcţiilor mintale în ceea ce priveşte atât comportamentul
individual cât şi cel social. Totodată, aceştia urmăresc şi procesele fiziologice şi
neurobiologice care stau la baza anumitor funcţii şi comportamente.
Pshiatrie
Psihiatria este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de cercetarea etiologiei,

patologiei, clinicii diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei maladiilor psihice,
tulburărilor de comportament şi personalitate, precum şi tulburărilor psihice datorate
utilizarii substanţelor psihoactive.
47
 etiologia, patogenia, diagnosticul, tratamentul şi profilaxia maladiilor

psihice: depresiilor, epilepsiei, neurozelor, tulburărilor de personalitate, tulburărilor psihice
datorate utilizarii substanţelor psihoactive, tulburărilor psihosomatice şi somatoforme la
adulţi şi copii, metodelor psihoterapice;
 metode biologice de tratament: farmacoterapia, terapia electrocon-vulsivă,
insulinoterapia;
 Metode psihoterapeutice de tratament: sugestivă, bivihiorală, cognitivă,
comportamentală, psihoanalitică;
 Reabilitarea comunitară şi specializată a bolnavilor psihici;
 Evaluarea psihiatrico-legală
Ortopedie
Ortopedia şi traumatologia este ştiinţa, şi în acelaş timp arta care studiază,

diagnostichează, previne şi tratează afecţiunile aparatului locomotor, aparat care asigură
mişcarea, de la simple gesturi necesare desfăşurării normale a vieţii curente, pînă la cele
mai spectaculoase manifestări de performanţă sportivă sau pînă la impresionantele
manifestări artistice capabile să exprime prin mişcare, cele mai variate emoţii şi
sentimente. Traumatologia este ramura care se ocupă de prevenirea şi tratarea
traumatismelor determinate de agenţii mecanici, fizici, chimici şi care interesează
scheletul, articulaţiile, musculatura sau vasele şi nervii a trunchiului şi membrelor.
Ortopedia se ocupă de afecţiunile congenitale sau căştigate (inflamatorii, distrofice,
degenerative sau tumorale) ale aceluiaş aparat locomotor.
 Etiologia, patogenia, diagnosticul, tratamentul şi profilaxia maladiilor

congenitale şi dobândite ale locomotorului;
 Profilaxia, diagnosticul si tratamentul traumatismelor locomotorului;
 Combustii şi degerături –patogenia şi tratamentul;
 Infecţiile: şoc septic, septicemie, osteomielită, osteită, infecţiile
nosocomiale şi infecţia plăgilor;
48
 Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor inflamatorii, distrofice,

degenerative, posttraumatice sau tumorale ale locomotorului;
 Intervenţiile chirurgicale artroscopice;
 Intervenţii chirurgicale microscopice la locomotor;
 Endoprotezarea
 Protezarea si ortezarea locomotorului
Reumatologie
Reumatologia este o specialitate medicală care se ocupă cu diagnosticul şi

îngrijirea bolilor sistemului musculoscheletal. Bolile tratate de reumatologi cuprind: boli
inflamatorii ale oaselor şi ţesutului conjunctiv, boli degenerative ale articulaţiilor şi
coloanei vertebrale, bolile părţilor moi, bolile metabolice care afectează aparatul
locomotor. Reumatologia necesita cunoştinţe interdisciplinare de medicină internă,
ortopedie, neurologie, neurochirurgie, etc.
Imagistica medicală
Imagistica medicală este domeniul ştiinţei medicale care se ocupă de cercetarea

efectului radiobiologic, patogeniei, clinicii, diagnosticului maladiilor organelor şi
sistemelor organismului uman, la baza căruia stau metodele imagistice de diagnosticare,
utilizând cu scop diagnostic razele X, ultrasunetul, razele infraroşii, câmpul magnetic,
preparatele radioizotopice.
 Diagnosticul imagistic al maladiilor organelor şi sistemelor organismului

uman;
 Evaluarea imagistică a tratamentului maladiilor organelor şi sistemelor
organismului uman;
 Studierea preparatelor radiofarmaceutice şi substanţelor de contrast;
 Studierea efectelor nocive a radiaţiilor ionizante şi profilaxia lor;
 Elaborarea noilor tehnologii şi metodologii de examinare în imagistica
medicală;
49
 Elaborarea şi studierea metodelor imagisticei intervenţionale cu scop

diagnostic şi terapeutic.
 Elaborarea şi implementarea imagisticii medicale la nivel molecular.
Evolutia numarului de pacienti in perioada 2010-2013
Anul
2010-2011 2011-2012 2012-2013
24563 132134 168492

Sursa : Anima Tabel 3.1
Motivul creşterii numărului de pacienţi este datorat extinderii a Clinicilor Animă,a

marketing-ului şi binenteles a recomandărilor a pacienţilor care au fost în clinicile Animă şi
au fost încântaţi de tratarea dânşilor, către persoanele apropiate.
Sursa: Anima Figura 3.1
50
Nr de pacienti in functie de specialitate in anul 2012(in functie de programari).
Programari Anul 2012

Obstretica-Ginecologie 16077
Endocrinologie 6776
Dermato-Venerologie 5798
Gastroenterologie 4273
Orl 5577
Oftalmologie 2276
Urologie 4273
Pediatrie 1619
Prezentarea grafica pentru specialitatile cele mai frecvent solicitatea in clinicile Anima
-Raport potential programari anul 2013 /specialitate

-Raport pacienti pe sexe
Sex Situatia pacientilor pe sexe

Femei 8382
Barbati 6384
51
Graficul arata situaţia pacienţilor pe sexe în clinicile Anima, binenteles fiind

diferenţa pe care cu toţi o ştim de populaţie.
Creşterea nr de medici în perioada 2010- Ian 2013
Total Medici in Clinile Anima

Anul
2010 2011 2012 Ian 2013
45 65 100 112
Graficul arata creştea accelerată a numărului de medici în perioada 2010-Ian 2013
52
Medici colaboratori
Anul
2010 2011 2012 Ian 2013
5 20 40 45
Medici angajati
Anul
2010 2011 2012 Ian 2013
40 45 60 67
Creşterea salariului a unui medic specialitate în perioada 2010-2012
Anul
Specialitate 2010 2011 2012
Ginecologie 2000 2700 4000
Endocrinologie 2000 2300 3600
Dermatologie 2000 2300 3200
Orl 2000 2300 3200
Oftalmologie 2000 2300 4000
Gastroenterologie 2000 2300 3600
Pediatrie 2000 3000 3700
În tabelul de mai sus,sunt specialităţile cele mai frecvente,prezentant creştea valorii

fiecărui medic. Acestea fiind preţurile pe medic,în orice altă clinică,binenteles ţinând cont şi
de abilitatiile medicului.
53
54
Diferenţa salarială în funcţie de specialiatate în anul 2012
Salariile Medicilor Anul 2012 in clinicile Anima

Ginecologie 4000
Endocrinologie 3600
Dermatologie 3200
Orl 3200
Oftalmologie 4000
Gastroenterologie 3600
Pediatrie 3700
În tabelul de mai sus, exemplific salariile medicilor în funcţie de specialitate în
piaţa anului 2012. Se poate observa că cea mai mare valoare a salariului se înregistrează la
secţiile de dermatologie, endocrinologie şi ginecologie, valoarea acestora depăşind suma
de 3000 le

Cheltuieli si venituri in anul 2011
Anul 2011 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie

Total Cheltuieli 840.269 1.104.921 1.286.030 1.143.259 1.154.927 1.833.914
31% 16% -11% 1% 59%
Total venituri (513.657) (588.997) (709.139) (628.425) (670.227) (698.013)
15% 20% -11% 7% 4%
Pierdere/(profit) 326.612 515.925 576.891 514.833 484.700 1.135.901
55
Cele mai mari venituri înregistrate de Anima au fost în luna Iunie a anului 2011,
valoarea acestora ajungând la sumade 698.013 lei, înregistrându-se astfel un profit de
1.135.901 lei în această lună.
Comparativ cu luna Ianuarie, profitul înregistrat era de aproximativ 3 ori mai mare
în luna Iunie.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Sistemul serviciilor de sănătate cuprinde ansamblul resurselor umane, materiale,

financiare, informaţionale şi simbolice utilizate în combinaţii variabile, pentru a produce
îngrijiri şi servicii care au ca scop îmbunătăţirea sau menţinerea stării de sănătate. El
reprezintă doar un subsistem al sistemului de sănătate, care cuprinde ansamblulelementelor şi
relaţiilor ce influenţează starea de sănătate a indivizilor.
Alături de serviciile de sănătate, factorii majori care influenţeaza starea de sănătate
sunt cei comportamentali, de mediu şi biologici. Sistemul de sănătate din Romania se gaseşte
spre finalul unei tranziţii prelungite de la un model integrat, în care majoritatea organizaţiilor
furnizoare de asistenţă medicală erau în proprietate publică, sub autoritatea Ministerului
Sănătăţii, încadrate cu personal angajat al statului, către un model contractual finanţat
predominant din surse publice, în care majoritatea furnizorilor de servicii de sănătate publice
sau private, cu un grad crescut de autonomie, încheie contracte obligatorii cu casele de
asigurări de sănătate. Aceste contracte se bazează pe un contract – cadru, prin care statul, în
consultare cu reprezentanţii principalelor categorii de furnizori, reglementează condiţiile de
acordare a serviciilo rmedicale.
Finanţarea îngrijirilor de sănătate şi alocarea resurselor reprezintă, pentru sistemul
de îngrijiri de sănătate, locurile principale de acţiune ale reformei sanitare ce se desfaşoară în
Romania în ultimii ani. Finanţarea sistemului sanitar din Romania a trecut înultimii 15 ani,
din punct de vedere conceptual, prin trei mari etape:
- schema de asigurări obligatorii prin impozitare generală;
- schema de asigurări obligatorii prin impozitare generală şi taxe dedicate sănătăţii;
- schema de asigurări sociale de sănătate şi asigurări obligatorii prin impozitare
generală şi taxe dedicate sănătăţii.
56
BIBLIOGRAFIE
www. Anima.ro
www.insse.ro
www.google.ro: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii”
“Geografia populaţiei” - Constantin Vert, Editura Mirton
2007 Energy Statistics Yearbook, UN, New York, 2010;
2010 World Development Indicators, World Bank, USA;
57

Metoda 5s

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metoda 5s

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REPERE STATISTICE PRIVIND SISTEMUL SANITAR ÎN ROMÂNIA

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“

CAPITOLUL I. MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI...............3

1.1. Evoluţia ratei natalităţii în perioada 2006 -2010.....................4

CAPITOLUL II. INDICATORI SPECIFICI SISTEMULUI

2.1. Tipuri de unitaţi sanitare pe forme de proprietate ................15

CAPITOLUL III. PREZENTAREA ACTIVITĂŢII DIN

”.1 Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Capitolul III. Prezentarea activităţii din ambulatoriul ”Anima”.

CAPITOLUL I. MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI

Comunităţile umane sunt caracterizate din punct de vedere cantitativ şi structural

acela de a deveni părinte şi nu este normă de comportament mai importantă pentru

1.1. Evoluţia ratei natalităţii în perioada 2006-2010

Numărul de născuti vii în perioada 2006-2010:

Perioada aleasă de referinţă marchează o scădere a numărului de copii născuţi vii

Numărul de născuti vii în perioada 2006-2010

Sursa: INSSE Figura 1.1

Născuţi vii (la

Numărul de născuti vii în perioada 2006-2010, raportat la 1000

Sursa: INSSE Figura1.2.

3 Ziare.com, articolul „Populaţia României scade, numărul divorţurilor creşte”

Se va analiza în continuare cum a evoluat rata mortalităţii în perioada 2006-2010:

Sursa: INSSE Figura 1.3

Deşi în perioada 2007-2009 se anunţă o scădere a mortalităţii, anul 2010 este

Perioada Născuţi morţi

1009 993 969

sursa: INSSE Figura 1.4

Scăderea numărul de copii născuţi morţi odată cu inanintarea în timp se

Numărul de decese înregistrat la o vârstă sub un an:

Perioada Decese la vârstă sub 1 an

Sursa: INSSE Figura 1.4

Durata medie a vieţii pe sexe:

Sursa:INSSE Figura 1.6

CAPITOLUL II. INDICATORI SPECIFICI SISTEMULUI SANITAR

Caracteristicile sistemului au fost evidenţiate de M. Roemer în anul 1993, astfel:

Funcţiile sistemelor de sănătate

 producţia de materiale şi aparatură medicală;

b) lipsa libertăţii medicilor de a fi aleşi de pacienţi şi a remuneraţiei calculate în

- numărul mare de ONG-uri active în domeniul sănătăţii şi în domeniul medico-

2.1. Tipuri de unităţi sanitare pe forme de proprietate

Se vor analiza unităţile sanitare pe forme de proprietate în perioada 2006-2010, pentru:

Spitalele sunt unităţi sanitare prevăzute cu pături, de utilitate publică şi personal

spitalele universitare: sunt spitalele care asigură facultăţilor de medicină

Policlinica reprezintă unitatea medicală care are un rol important în acordarea

Cabinete si centre medicale

Depozitul reprezintă încăperea prevăzută cu rafturi şi dulapuri pe care sunt

Centre medicale de specialitate 115 130 129 150 159

Puncte farmaceutice 862 1009 1088 1080 1244

Forma Unitatea sanitara 2006 2007 2008 2009 2010

Se observă cum reţeaua sanitară a spitalelor din sistemul privat a crescut, în

Sursa: INSSE Figura 2.10

Sursa:INNSE Tabel 2.2.1

Sursa:INSSE Figura 2.2.1

Paturile din unitatile sanitare la 1000 locuitori

4 Paturi în spitale - total

1 0.8 0.8 0.8 0.8 0.7

Sursa:INSSE Figura 2.2.2

În categoria interne paturile includ următoarele specializări medicale:interne,

din care: femei

surrsa : INSSE Figura 2.2.4

Numărul de locuitori pe medic variază de la 460 în anul 2006 la 411 în anul

sursa: INSSE Figura 2.2.5

Locuitori la un farmacist 2.173 1.939 1.837 1.790 1.573

10000 din care: femei