colecția

STUDII DE SECURITATE
Copyright © CA Publishing, 2017, pentru prezenta ediție.
Toate drepturile pentru prezenta ediție aparțin Editurii CA Publishing.
Reproducerea integrală sau parțială a textului sau a ilustrațiilor din această lucrare
este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii CA Publishing.

Redactor: Marius Nicolae Grad

Tehnoredactor: Marius Nicolae Grad

Claudia Anamaria Iov, Adrian Liviu Ivan, Maria Claudia Bogdan,

Dinamica Migraţiei în/spre Europa: de la Teorie la Practică,
CA Publishing, Cluj-Napoca, 2017.
ISBN 978-606-8330-65-5

Editura CA Publishing
ADRESĂ: Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3
TEL: 0364-807.636
EMAIL: office@ca-publishing.ro
WEB: www.ca-publishing.ro
Claudia Anamaria Iov Adrian Liviu Ivan
Maria Claudia Bogdan

Dinamica Migraţiei în/spre

Europa: de la Teorie la Practică
 CUPRINS

Introducere. Dinamica migraţiei în Uniunea Europeană: între

Oportunitate şi Ameninţare
Claudia Anamaria IOV, Adrian Liviu IVAN ..................................................... 6

Migrația în Uniunea Europeană între „ciocnirea civilizațiilor" și

„unitate în diversitate"
Vasile Adrian CĂMĂRĂȘAN, Laura ZSIGMOND........................................ 14

Motivația socială a migrației

Adrian DIMCEA .................................................................................................. 34

Problema migrației abordată la clasele de liceu folosind ca

instrument teatrul
Carmen BUCUR, Viorica MÂNDRUȚ ............................................................ 51

Criza refugiaţilor reflectată în media online din românia în a doua

jumătate a anului 2015: trei perspective
Marius MUREȘAN .............................................................................................. 63

Conexiunile dintre traficul de ființe umane și terorismul de sorginte

fundamentalist-islamică
Adrian Cãtãlin GURĂU ...................................................................................... 86
Impactul „crizei migranților” asupra politicii de extindere a UE în
Balcanii de Vest
Florin PASNICU ................................................................................................100

Migraţia în Balcanii de Vest – Serbia

Emilia Nicoleta SCHIOP .................................................................................119

Criza din Ucraina: înțelegerea trecutului pentru redefinirea

viitorului
Gheorghe Florin MISCEAC ..............................................................................140

Impactul politicilor migratorii asupra procesului de integrare al

imigranților în țările de destinație
Maria Claudia BOGDAN, Claudia Anamaria IOV .....................................160

Asigurările sociale și reforma sistemului de pensii: între

sustenabilitate și echitate socială
Aurelia CRISTEA, Adrian Daniel STAN........................................................173

Imigrant în Franța – incluziune sau excluziune socială

Laura Mihaela BRIE ..........................................................................................188

Investind în sectorul imm: un potențial insuficient exploatat

Adrian Daniel STAN, Gheorghe Daniel RAITA ............................................207
 INTRODUCERE
DINAMICA MIGRAŢIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: ÎNTRE
OPORTUNITATE ŞI AMENINŢARE

Claudia Anamaria IOV 1

Adrian Liviu IVAN 2

Prezentul volum reuneşte lucrările ştinţifice prezentate în cadrul

celei de-a treia Ediţii a Conferinței internaţionale „Migration Dynamics and
New Trends in European (In)Security” desfăşurată la Universitatea Babeș
Bolyai, Cluj-Napoca, Departamentul de Studii Internaţionale şi Istorie
Contemporană, 31 Mai 2016, ca activitate în cadrul proiectului Jean
Monnet Module „European Security, National and Ethnic Minority Issues”,
2013-2016.
Evenimentul a reunit specialişti de renume din România si
Europa de Vest, în scopul transferului de cunoştinţe şi expertiză în
domeniul migraţiei, securităţii, guvernanţei și a integrării sociale în
Uniunea Europeană. Prin tematică, conferinţa s-a adresat atât mediului
academic, politologilor, cât și actorilor din mediul privat și cadrelor din
structurile de securitate, ordine și siguranța publică, implicând o paleta

1 Cercetător Ştiinţific III, Dr., Departamentul de Studii Internaţionale şi Istorie Contemporană,

Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, claudia.iov@ubbcluj.ro.
2 Prof.Univ.Dr., Departamentul de Studii Internaţionale şi Istorie Contemporană, Universitatea

“Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, adrian_ivan2007@yahoo.com.

6
variată de experți și specialiști într-un dialog academic despre relaţii
internaţionale şi studii de securitate cu focus pe tendinţele actuale din
domeniul migraţiei,. Evenimentul a favorizat intensificarea schimbului de
bune practici, experienţa şi know-how între experţi din România şi
Europa de Vest în domeniul migraţiei, securităţii naţionale, europeane şi
trans-naţionale, vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările la adresa
securității, terorismul, management-ul de criză şi risc și integrarea socială a
imigranţilor în Uniunea Europeană prin intermediul unei conferinţe
internaţionale trans-disciplinare.
Lucrările conferinţei s-au desfăşurat pe trei secțiuni, abordând
într-o manieră exhaustivă probleme de actualitate din domeniul migraţiei
şi securităţii, după cu urmează : Secțiunea 1 – Guvernanţă, lobby si
advocacy pentru o politică europeană coerentă în domeniul migraţiei,
Secțiunea 2 – Relaţia de interdependenţă dintre Migrație şi (In)Securitate în
Uniunea Europeană și la graniţele acesteia şi Secțiunea 3- Cetăţenie
europeană, Identitate şi Integrare Socială pe Noua Agendă de Securitate a UE.
Secțiunea Guvernanţă, lobby si advocacy pentru o politică
europeană coerentă în domeniul migraţiei a reunit cele mai noi preocupări
ale cercetătorilor pe probleme europene ilustrând necesitatea unui
upgrade considerabil în ceea ce privesc studiile despre guvernanță
europeană, în general şi despre guvernanţă, lobby şi advocacy în domeniul
migraţiei în particular.
Temele de dezbatere ale acestui panel au vizat principalele
provocări ale procesului de integrare socială a imigranţilor, cu o mai clară
articulare a legăturii dintre modul în care securitatea este percepută de
state în secolul XXI şi modul în care chestiunea minorităţilor influenţează
procesul de stabilire al agendei naţionale de securitate. Analiza cuprinsă în
paginile acestui volum vizează și maniera în care liderii reuşesc să realizeze
un management eficient al graniţelor, dar şi să garanteze statul bunăstării
pentru cetăţenii săi. Criza statului bunăstării evidenţiază politica
inconsistentă a UE în domeniul migraţiei. Punctul central al acestei
secţiuni este reprezentat de analiza modului în care guvernanţa europeană
(formală şi informală - pol de referinţă cu vocaţie integratoare) poate să

7
ofere soluţii viabile la aceste chestiuni, cu focus pe rolul tehnicilor de lobby
şi advocacy în gestionarea securizării migraţiei.
Lucrările secţiunii de ,,Guvernanţă, lobby si advocacy pentru o
politică europeană coerentă în domeniul migraţiei” au abordat cu predilecție
tema guvernanței multinivel în domeniul migraţiei, rolul fiecărui actor
(statal sau supra-naţional), rolul instituţiilor europene în managementul
fluxurilor de imigranţi, principiile care își pun amprenta pe reformarea
prezentă și viitoare a Uniunii Europene. Nu în ultimul rând, preocupările
specialiştilor din cadrul primei secţiunii s-au îndreptat și în direcția rolului
jucat de grupurile de interes, grupurile de lobby sau cele de advocacy, în
luarea deciziilor politice şi de securitate la nivelul uniunii, în special în
procesul de integrare socială a imigranţilor.
Secțiunea 2, Relaţia de interdependenţă dintre Migrație şi
(In)Securitate în Uniunea Europeană și la graniţele acesteia, abordează într-
o manieră exhaustivă probleme de acualitate pe agenda de securitate
internă şi trans-naţională, depăşind graniţa UE şi abordând într-o manieră
îndrăzneaţă chestiuni de actualitate, cu focus pe aspectele relaţiei de
interdependenţă dintre migraţie şi (in)securitate, subliniind câteva dintre
modurile în care factori precum apartenenţa politică, discursurile publice,
diversitatea ligvistică, culturală sau religioasă pot influenţa procesul de
integrare socială sau marginalizare a imigranţilor.
Numărul însemnat de riscuri şi ameninţări, create de fenomenul
migraţionist în UE şi la graniţele acesteia, la adresa securităţii societale, a
oferit participanţilor cadrul general necesar unei ample dezbateri care să
antreneze deopotrivă cercetători, specialişti din structurile de informaţii şi
securitate, doctoranzi şi masteranzi.
Secțiunea 3- Cetăţenie europeană, Identitate şi Integrare Socială pe
Noua Agendă de Securitate a UE abordează chestiunile prioritare de pe
agenda de securitate a Uniunii Europene, în contextul noilor tendinţe
migraţioniste şi a politicii de securitizare a migraţiei în statele membre.
Lucrările secţiunii aduc în prim plan teme de geopolitica migraţiei, noile
provocări de securitate societală generate de numărul mare de imigranți de
la nivelul UE și eșecul multiculturalismului în diferite țări occidentale.
Preocupările specialiştilor s-au îndreptat în direcția relaţiei de

8
interdependenţă între actul de securitizare şi mass-media contemporană,
respectiv asupra dezbaterii europene identitate naţională vs identitate
europeană, cu accent pe proiectul politic european rom. Nu în ultimul
rând au fost abordate aspecte legate de integrarea imigranţilor pe piaţa
forței de muncă şi incluziunea socială a acestora.
Lucrările volumului reunesc şi aduc în prim plan, prin
intermediul unei analize trans-disciplinare, fenomenul migraţiei legate şi
dimensiunile fenomenului migraţiei ilegale în Europa, în speță măsurile de
securitate luate de institiţiile şi organizaţiile europene pentru gestionarea
acestora.
În lumina evenimentelor de natură teroristă de pe arena
internaţională şi a sentimentului de insecuritate instituit de acestea în
rândul cetăţenilor europeni, putem afirma că lucrările volumului aduc o
nouă perspectivă asupra relaţiei migraţie – multiculturalism - in/securitate
în UE. Necesitatea unei analize cât mai extinse asupra nexusu-lui migraţie
– securitate - integrare europeană de către reprezentanţii mediului
universitar este determinată de procesul creării unui climat de securitate
care să permită dezvoltarea valorilor democratice, a unei societăţi incluzive
și coezive în cadrul UE, în contextul schimbărilor care au loc în societatea
europeană, la nivel de comunicare şi dezvoltare transnaţională şi
transculturală. Această legătură are la temelie respectare drepturilor și
valorilor fundamentale ale cetățenilor europeni, fiind amplificată de
includerea Chartei Drepturilor Fudamentale în cadrul Tratatului
de la Lisabona cu privire la Funcționarea Uniunii Europene.
Studiul relaţiei migraţie-securitate, apare în contextul dezbaterii
extindere vs. integrare europeană, aducând în centrul analizei procesul de
negociere al aderării la Uniunea Europeană a statelor din Balcanii de Vest.
Volumul reuneşte un număr de 12 studii de specialitate din
domeniul studiilor europene care au fost prezentate în cadrul conferinţei
internaţionale “Migration Dynamics and New Trends in European
(In)Security” în cadrul celor trei secţiuni – Guvernanţă, lobby si advocacy
pentru o politică europeană coerentă în domeniul migraţiei; Relaţia de
interdependenţă dintre Migrație şi (In)Securitate în Uniunea Europeană și la
graniţele acesteia şi Cetăţenie europeană, Identitate şi Integrare Socială pe

9
Noua Agendă de Securitate a UE. Fiecare contribuiţie este unică prin
modul de abordare a relaţiei migraţie-securitate-integrare, accentul fiind
pus pe relaţia de cauzalitate dintre acestea si reverberaţiile pe care le au
asupra procesului de construcţie politică a Uniunii Europene.
Studiul Migrația în Uniunea Europeană între "ciocnirea
civilizațiilor" și "unitate în diversitate" aduce în prim plan problematica
migraţiei ca subiect din ce în ce mai important la nivelul dezvoltării
domestice, lipsa forței de muncă obligând tot mai multe state să-şi
deschidă graniţele. Sfârşitul colonialismului politic şi menţinerea
subdezvoltării au dus la accentuarea fluxului migrator dinspre Sud spre
Nord impunând schimbări atât la nivelul proceselor societale cât și la
nivelul percepțiilor asupra dinamicilor sociale. Componenta cea mai
importantă în procesul migrației, o adevărată provocare a statelor de
destinație, este necesitatea integrării imigranţilor în viaţa publică
naţională, acest aspect contribuind la o reactualizare a problematicii
sociale prin transformările societăţii. Aceste transformări suprapuse pe
alterarea sentimentelor de coeziune socială duc la noi forme de excludere,
cărora le cad victime imigranţii, de multe ori fără a avea vreo vină.
Analiza Motivaţia socială a migraţiei propune o nouă perspectivă
asupra actualei crize a refugiaților și a migrației, ce poate fi comparată cu o
criză globală a strămutărilor care de fapt periclitează și pune în dificultate
ordinea actuală, punând față în față nevoia de dezvoltare din zonele de
origine ale migranților cu factorii de atracție a migrației din statele de
destinație.
Fiind o temă cu impact la nivel social, migraţia este abordată în
mediul pre-universitar prin intermediul teatrului-dezbatere, activitate
non-formală populară în rândul elevilor de liceu, analizată în cadrul
studiului Problema migraţiei abordată la clasele de liceu folosind ca
instrument teatrul.
Studiul Criza refugiaţilor reflectată în media online din România în
a doua jumătate a anului 2015: trei perspective propune analiza „crizei
refugiaţilor” în a doua jumătate a anului 2015, din perspectiva mesajelor
promovate în mass-media din România de către diverşi politicieni şi
jurnalişti. Potrivit analizei, publicaţiile online promovează frica şi

10
intoleranţa prin informaţii neverificate iar mediul online este folosit de
unii lideri de opinie pentru a câştiga capital de imagine pe tema refugiaţilor
prin apelul la naţionalism, în condiţiile în care o parte a opiniei publice nu
este favorabilă primirii refugiaţilor de către România. Pe de alta parte,
opoziţia foloseşte mediul online pentru a capta suportul nemulţumiţilor
faţă de politica oficială privind imigranţii, aşa cum este promovată de
Preşedinţie şi Guvern/liderii europeni.
Legătura dintre fenomenul migraţiei, traficul de persoane şi
terorismul, este analizată în cadrul capitolului Conexiunile dintre traficul
de ființe umane și terorismul de sorginte fundamentalist-islamică.
Traficul de fiinţe umane, ca şi corupţia, economia subterană sau fraudele
financiare, au înregistrat la nivel mondial proporţii îngrijorătoare pentru
societatea modernă, devenind o problemă majoră atât la nivel naţional cât
şi internaţional, reprezentând una dintre cele mai extinse forme de
manifestare ale criminalităţii.
Studiul Impactul “crizei migranților” asupra politicii de extindere a
UE în Balcanii de Vest aduce în prim plan cauzele exodului balcanic spre
UE, care a izbucnit în 2015, când peste un milion de oameni au reușit să
ajungă în Uniunea Europeană și au depus cereri de azil. Criza a ținut capul
de afiș în media, iar valul de migranți a fost asociat cu intensificarea sau
continuarea conflictelor din Siria, Afganistan și Irak.
O nouă perspectivă asupra procesului de negociere a aderării la
UE a statelor din Balcanii de Vest este dată de cercetarea Migraţia în
Balcanii de Vest- Serbia, care aduce în prim plan procesul de modernizare a
Serbiei, urmărindu-se progresele făcute de statul sârb în materie de
securitate, legislaţie, dezvoltare politică şi economică. Potrivit Raportului
de progres din 2015 se observă că Serbia are voinţă politică pentru aderare,
dar trebuie să continue eforturile în vederea asumării tuturor
responsabilităţilor ce decurg din statutul de stat membru.
În cadrul analizei Criza din Ucraina: Înţelegerea trecutului pentru
redefinirea viitorului este prezentată importanța Ucrainei pentru
stabilitatea regională, în contextul politic internațional actual, precum şi
poziția principalilor actori implicați (Uniunea Europeană, Ucraina și
Rusia) și interacțiunea dintre aceștia. Deși începută pașnic, criza din

11
Ucraina s-a transformat într-o tragedie, datorită miilor de oameni care au
fost uciși în conflictul din estul țării, și sutelor de mii de refugiați, cu efect
direct asupra viitorului Ucrainei, Europei, Rusiei și prin extensie asupra
relațiilor internaționale în general.
Capitolul Impactul politicilor migratorii asupra procesului de
integrare al imigranților în țările de destinație aduce în discuţie o nouă
perspectivă asupra fenomenului imigraţionist în UE, văzut ca problemă
socială, în condiţiile în care imigranţii sunt percepuţi ca factori de
instabilitate socială si economică în statele gazde.
Studiul Asigurările sociale și reforma sistemului de pensii: între
sustenabilitate și echitate socială evidenţiază reforma sistemului de pensii în
Europa Central-Estică, cu accent asupra impactului avut de criza
economică asupra politicilor domestice din zona de asigurări sociale,
respectiv a bunăstării cetățenilor. Demersul de cercetare identifică pașii și
măsurile luate de guvernele naționale circumscrise acestui spațiu pentru a
împiedica extinderea crizei mai ales în zona anumitor grupuri sociale mai
vulnerabile.
În contextul actualei crize a refugiaților, cu sute de mii de oameni
care migrează spre Europa, analiza Imigrant în Franța – incluziune sau
excluziune socială face o distincție între migranții „vechi” și „noi”, fiecare
având propriile motivații.
Problematica dezvoltării sectorului intreprinderilor mici şi
mijlocii este supus atenţiei în cadrul capitolului Investind în sectorul IMM:
un potential insuficient exploatat într-o analiză a reformelor realizate în
sectorul business în România, cu accent asupra manierei în care
autoritățile din România, locale și centrale, au reușit să atragă potențial
investițional la nivel regional. Întregul studiu de caz gravitează în jurul
manierei în care complexele regionale reușesc să atragă investiții, să
construiască partneriate durabile, respectiv să emuleze noile practici de
business.
Putem afirma cu încredere şi convingere că articolele cuprinse în
acest volum şi-au îndeplinit obiectivul ştiinţific, oferind cititorilor o
viziune de ansamblu asupra potenţialelor ameninţări aduse de fenomenul
migraţiei la adresa securităţii Uniunii Europene şi a procesului de

12
extindere a acesteia spre ţările Balcanilor de Vest şi Ucraina. Migraţia este
un fenomen complex, care ce bucură de o analiză integrată,
multidisciplinară în lucrările prezentului volum, aducând în prim plan
necesitatea creării unui mediu de securitate în UE în vederea continuării
procesului de integrare europeană.
La realizarea volumului a participat un grup mixt de persoane
format din studenți și profesori din cadrul Universității Babeș - Bolyai şi a
altor universităţi din ţară şi voluntari din cadrul Asociației ,,Centrul
Județean pentru Educație, Dezvolate și Economie Socială Sălaj’’. Proiectul
i-a încurajat pe participanți să analizeze într-o manieră trans-disciplinară
relaţia migraţie-securitate în Europa, abordând teme diverse, cu impact
asupra dezvoltării domeniului de Studii europene.
Conferința “Migration Dynamics and New Trends in European
(In)Security” reprezintă o oportunitate extraordinară de analiză și
dezbatere continuă a problemelor curente din domeniul studiilor de
securitate și avem convingerea că va deveni o tradiție în cadrul
Universității Babeș-Bolyai.
În final, dorim să mulţumim tuturor persoanelor implícate în
implementarea proiectului Jean Monnet Module „European Security,
National and Ethnic Minority Issues” şi în organizarea celei de-a treia ediţii
a Conferinței internaţionale “Migration Dynamics and New Trends in
European (In)Security” pentru calitatea umană şi profesională de care au
dat dovadă pe parcursul implementării activităţilor, pentru spijinul oferit şi
lucrările de înaltă ţinută ştiinţifică.
Vă invităm să parcurgeţi paginile acestui volum garantându-vă o
lectură interesantă şi provocatoare alături de cercetători pasionaţi de
subiecte de actualitate din fascinanta lume a relaţiilor internaţionale şi a
studiilor de securitate.

13
 MIGRAȚIA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ÎNTRE „CIOCNIREA
CIVILIZAȚIILOR" ȘI „UNITATE ÎN DIVERSITATE"

Vasile Adrian CĂMĂRĂȘAN 1

Laura ZSIGMOND 2

Abstract
In addition to specific components of the phenomenon of mobility of
individuals related to the dynamics of globalization, migration into the european union
represented always a compromise balance between inclusive measures, aimed at
integrating migrants into society, and exclusive ones focused on the implementation of
restrictive measures mainly on the regularization of migration.
Meanwhile, as european construction was consolidated and developed, the
economic and demographic needs were sufficient to substantiate the development of
some mechanisms and tools to manage the social implications of migration. However,
the two major crises that european states faced - the economic and refugees - reveal the
lack of solid projects for migration management in the european union that remain
locked between the community approach - unity in diversity - and reality, the negative
reaction of most its member states imposed by their own citizens facing a genuine "clash
of civilizations" which is one of the major challenges of a multicultural europe.
The analysis herein aims to highlight the specific elements of migration
related to the european level, analyzing, in the same time, the main eu policy
management mechanisms of this process.

1 Lect. Dr., Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană, Facultatea de Istorie și

Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, e-mail: adi_camara@yahoo.com.
2 Masterand, Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană, Facultatea de Istorie și

Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, e-mail laura_zsigmond.office@yahoo.com.

14
 KEY WORDS: migration, security, societal management, diversity,
integration.

Succesul oricărei politici privind migraţia este dat de gradul de

integrare al imigranţilor în societate. Integrarea are în vedere toate
aspectele vieţii publice dar, mai cu seamă aspectele economico-sociale, ca
fiind cele cu impact direct asupra securităţii comunităţii.
Primele formulări legate de integrare şi excludere au fost
elaborate în anumite contexte socio-istorice: în cel al edificării statelor-
naţiuni în Europa sfârşitului de secol XIX sau cel al imigraţiei masive şi al
urbanizării rapide a societăţii americane din prima parte a secolului XX. O
vreme, întrebările şi chestiunile apărute au fost considerate caracteristice
unor societăţi în căutare de instrumente care să asigure tranziţia de la
formele tradiţionale de reglementare la forme moderne. Întrebările aveau
să se estompeze treptat, o dată cu stabilizarea acestora din urmă.
Lucrurile au părut să se petreacă astfel mai ales în anii de după
război, în decursul celor treizeci de ani de creştere economică a Franţei,
sau aşa numiţii cei treizeci de ani glorioşi 3. O dezvoltare continuă, însoţită
de intervenţia statului în domeniul economic, dar şi în cel social, a lăsat
impresia că societăţile moderne au reuşit să rezolve problema deficitului
de solidaritate şi să găsească nişte compromisuri satisfăcătoare 4. Mai multe
fenomene au pus sub semnul întrebării această reprezentare. Primul şoc
petrolier din 1973 a determinat societăţile industriale să intre, chiar dacă
pentru scurtă vreme, într-un ciclu de crize care a pus capăt prosperităţii
continue de după război. În același timp, au început să apară semnele unei
repuneri în discuţie a statului-providenţă, date fiind creşterea cheltuielilor 5
publice şi deficitul de solidaritate, astfel încât, reorganizarea industrială din
anii ’80 s-a realizat sub semnul dereglementării, al flexibilităţii şi al
dezafilierii.
În acest context, problematica migraţiei a devenit un subiect din
ce în ce mai important, lipsa forței de muncă obligând tot mai multe state

3 Pierre Rosanvallon, Noua problemă socială, Iaşi, Institutul European, 2005.

4Idem, p. 63-77.
5Idem, p. 81-92.

15
să-şi deschidă graniţele. Sfârşitul colonialismului politic şi menţinerea
subdezvoltării au dus la accentuarea fluxului migrator dinspre Sud spre
Nord impunând schimbări atât la nivelul proceselor societale cât și la
nivelul percepțiilor asupra dinamicilor sociale, una din cele mai de impact
schimbări fiind aceea conform căreia ceea ce fusese o caracteristică a
„societăţilor noi”, devine un fenomen generalizat în majoritatea statelor-
naţiuni cu tradiţie din Europa. Dacă la început s-a considerat că
diversitatea etno-culturală putea fi percepută ca un fenomen tranzitoriu,
fie din cauza statutului temporar al lucrătorilor străini 6, fie pentru că
populaţia de imigranţi era îndemnată să se integreze rapid în cetăţenia
republicană, până la urmă s-a ajuns la concluzia, aşa cum s-a întâmplat în
Statele Unite în anii ’60, că eterogenitatea devine, din ce în ce mai mult o
caracteristică permanentă a societăţilor moderne avansate 7.

Migrația ca percepție euro-atlantică

Ceea ce reprezintă însă componenta cea mai importantă în

procesul migrației, o adevărată provocare a statelor de destinație, este
necesitatea integrării imigranţilor în viaţa publică naţională, acest aspect
contribuind la o reactualizare a problematicii sociale prin transformările
societăţii, transformări pe care fenomenul migraţionist le evidențiază.
Avem aici în vedere, în primul rând, apariţia unor noi categorii sociale
excluse de pe piaţa muncii: şomeri pe termen lung, muncitori fără un
statut profesional (cu adevărat), etc. Aceste transformări suprapuse pe
alterarea sentimentelor de coeziune socială duc la noi forme de excludere,
cărora la cad victime imigranţii, de multe ori fără a avea vreo vină. Pe de
altă parte, integrarea imigranţilor mai ridică o problemă, cea a
recunoaşterii multiculturalismului în cadrul societăților moderne.
Dacă în cazul societăţii americane aceste două tipuri de probleme
au tins să se disocieze deşi, erau legate de problematica integrării, în

6 Charles P. Kindleberger, Europe’s Postwar Growth: The Role of Labor Supply, Cambridge,

Massachusets Harvard University Press, 1967.

7 George Borjas, Heaven’s Door: Immigration Policy and the American Economy, Princeton University

Press, 1999, p. 128.

16
Europa, în majoritatea ei, problematica integrării rămâne în mare parte
definită ca o problemă socială, în vreme ce multiculturalismul, ca și
element de management societal, s-a afirmat mai puţin. Acest lucru se
datorează, în mare măsură, specificităţii modelului social european axat
mai mult pe aspectele economico-sociale decât pe cele culturale, dar și pe
ambiguitatea și paradoxurile care au caracterizat politicile europene
privind migrația.
Această stare de lucruri confirmă constatarea făcută de
Dominique Schnapper: dacă există un domeniu în care modalităţile de
integrare proprii fiecărei naţiuni rămân în continuare semnificative în
lumea contemporană, acesta este cel al imigrării 8. De aceea, simpla
menţionare a diferenţelor terminologice utilizate în diferite contexte pune
în lumină numeroasele mize ale acestei recunoaşteri.
Dincolo de Atlantic, în Statele Unite ale Americii, se foloseşte în
continuare termenul de etnicitate, ceea ce trimite la ideea unei societăţi
rezultate în urma unui proces de migrație recent, în care grupurile sociale
şi-au folosit și adaptat fundamentele culturale pentru a-şi defini locul în
cadrul general al societății americane. Până şi astăzi, când etnicitatea a
devenit în mare măsură „simbolică” 9, sau chiar un fenomen experimentat
la nivel exclusiv individual fără legătură directă cu vreun grup etnic, ea
rămâne un element identitar fundamental 10.
Revenind în Europa, sociologii britanici fac adesea referire la
conceptele de rasă sau de minoritate etnică atunci când vorbesc despre
comunităţile distincte formate în cea mai mare parte ca urmare a imigraţiei
din Commonwealth. La fel ca şi în Statele Unite, aceste distincţii
înglobează populaţii mai largi decât cele de imigranţi şi servesc la
denunţarea unui anumit număr de discriminări. Sensibilitatea la
diferenţele sociale şi culturale dintre populaţiile care compun Marea

8
Dominique Schnapper, Relation à l’autre. Au coeur de la pensée sociologique, Paris, Gallimard, 1998, p.
53-67.
9Herbert J. Gans, ,,Symbolic ethnicity: the future of ethnic groups and cultures in America’’, Ethnic

and Racial Study, vol. 11, nr. 1, ianuarie-martie 1994, p. 1-19.

10David A. Hollinger, Postethnic America. Beyond Multiculturalism, New York, Basic Books, 1995, p.

32-34.

17
Britanie este activată şi de păstrarea unor identităţi naţionale minoritare
puternice, ca în Scoţia sau Ţara Galilor, nemaivorbind de Irlanda de Nord.
În Germania, ca şi în Franţa, s-au folosit cu precădere termenii de
„străin”, „lucrător invitat” sau „imigrant”, ceea ce ne duce cu gândul la
importanta componentă coezivă ce caracterizează integrarea. Aceşti
termeni fac trimitere la un statut temporar, care urmează să dispară fie prin
întoarcerea în ţara de baştină, fie prin accederea la cetăţenie, proces prin
care imigrantul se integrează în societate. Abia recent au început să apară
studii care iau în considerare experienţele de discriminare sau de păstrare a
trăsăturilor culturale specifice dincolo de prima generaţie de imigranţi,
ceea ce înseamnă un nou pas spre multiculturalism.
Ceea ce este însă cert, dincolo de specificul terminologic, este
faptul că integrarea imigranţilor rămâne unul dintre instrumentele cele
mai valoroase în aprecierea gradului de toleranţă al unei societăţi, în ceea
ce privește asumarea responsabilităţii de către stat şi de către comunităţi, și
nu în ultimul rând, ea reprezintă unul din indicatorii de bază ai nivelului de
securitate existentă la nivelul societăţii.

Coordonate generale ale politicilor de management al migrației

Având în vedere impactul, deseori negativ, pe care îl are imigraţia

asupra societăţii, cel puţin în fazele de început – „preintegrare” – este
evident faptul că trebuie adoptate măsuri la diverse niveluri pentru a
asigura un cadru social sănătos şi securizat în care persoanele să poată
interacţiona în limite rezonabile. Măsurile adoptate se pot materializa prin
acţiuni şi politici concrete la nivelul statelor şi al organizaţiilor.
Evoluţia fenomenului imigraţionist a impus statelor elaborarea şi
implementatea unor politici cuprinzătoare, care să permită identificarea
elementelor specifice şi a lipsurilor, şi să asigure o coerenţă ridicată în
soluţionarea lor. În prezent majoritatea statelor au politici care se

18
adresează unor aspecte ale imigraţiei dar, din păcate, nu multe din acestea
pot fi catalogate ca fiind foarte cuprinzătoare 11.
Totodată, în contextul gestionării proceselor de migrație,este
necesară preocuparea pentru coordonarea la nivel intern a acestor politici
între structurile guvernamentale cu responsabilităţi în domeniul integrării
şi al imigraţiei. Această coordonare ar trebui să determine inclusiv crearea
unor structuri cu responsabilităţi specifice.
Experienţa fluxurilor migratorii la nivel global în ultima jumătate
de secol a cristalizat ideea conform căreia un proces de integrare de succes
implică trei elemente principale: adoptarea imigranţilor de către societate,
adoptarea societăţii de către imigranţi şi adoptarea unor strategii adecvate
de comunicare atât între imigranţi şi societate cât şi între ele şi guvernele
sau reprezentanţii autorităţilor publice, fie ele locale, regionale sau
naţionale. Mai ales în acest din urmă caz, este nevoie de a stabili un set clar
de reguli şi mijloace de comunicare pentru ca mesajul să fie transmis fără
distorsiuni ideologice. Francezii, spre exemplu, au fost tentaţi să creadă că
imigranţii sunt sursa problemelor legate de forţa de muncă sau de sistemul
de securitate socială 12. Dar, după cum arată studiile sociologice, noii
imigranţi, ca şi cei de dinaintea lor, au tendinţa să se concentreze în
aceleaşi zone geografice.
În mod cert, nici un stat nu poate preveni sau nu poate stopa
imigraţia chiar dacă ar vrea acest lucru. Istoria migrației demonstrează că şi
cele mai represive regimuri au frontiere penetrabile. În cadrul societăţilor
democratice care au acceptat principiul drepturilor fundamentale ale
omului, componenta multiculturală, care implică și un procent de
imigranţi, este inevitabilă. Mai mult, natura complexă şi dinamică a
fenomenului migraţiei face ca acesta să fie într-o permanentă creştere,
astfel încât statele sunt puse în situaţia de a exercita un control asupra
presiunii formidabile exercitate de acest fenomen. În acest sens, cel mai
bun lucru pe care statele pot să-l facă este de a influenţa şi a orienta valurile

11Anthony M. Messina, Colleen V.Thouez, ,,The Logics and Politics of a European Immigration
Regime”, în Messina Anthony M. (editor), West European immigration and immigrant policy in the new
century, Greenwood Publishing Group, 2002, p. 97-123.
12Pierre Rosanvallon, op.cit.

19
de imigranţi prin implementarea de politici specifice de integrare, politici
care să nu împiedice imigraţia. Politicile astfel creionate trebuie să fie
îndeajuns de flexibile pentru a putea fi aplicabile atât diferitelor curente
migratorii cât şi a modificărilor survenite în cadrul fenomenului. Având în
vedere internaţionalizarea imigraţiei, cooperarea interstatală este o
condiţie sine qua non fără de care un stat este practic lipsit de putere în
controlul frontierelor în ciuda celor mai aspre măsuri adoptate în acest
sens.
Necesitatea unei strategii constructive apare şi în domeniul
dezvoltării şi implementării unor procese efective de integrare socială, cu
accent particular pe integrarea grupurilor minoritare. Statele nu pot dicta
asupra integrării sau asupra unor relaţii comunitare bune. Acest lucru se
realizează prin cooperare cu opinia publică din poziţia de a conduce şi nu a
fi condus. În acest sens, trebuie asigurate condiţiile necesare pentru ca
imigranţii şi majoritatea populaţiei să înţeleagă că este în interesul propriu
ca procesele de integrare să decurgă cu succes. Astfel, managementul
acestui proces trebuie să cuprindă măsuri de educare a comunităţilor, de
întărire a încrederii în aceste grupuri sociale şi de eliminare a cauzelor care
au condus la marginalizarea grupurilor minoritare faţă de societate. Cu alte
cuvinte, imigraţia este un fenomen inevitabil iar cel mai bun lucru pentru
un stat este să-l influenţeze în direcţia obţinerii celor mai bune rezultate
sociale şi economice atât pentru grupurile minoritare cât şi pentru
societatea de adopţie. Astfel, integrarea apare ca o politică de sine
stătătoare al cărei management înseamnă crearea condiţiilor pentru ca
persoanele aparţinând grupurilor majoritare şi minoritare să-şi atingă
scopurile în armonie socială.
În mod tradiţional, migraţia apare ca o relaţie între indivizii care
migrează în căutarea unui loc de muncă şi guvernul care acţionează ca
„recepţioner” pentru cel ce doreşte intrarea într-un stat şi obţinerea
cetăţeniei acestuia. Azi, acest lucru este privit mai degrabă ca o „afacere”
de nivel internaţional care beneficiază de un buget vast, oferind sute de mii
de locuri de muncă în toată lumea, managementul fiind asigurat de grupuri
de indivizi sau instituţii care au fiecare un interes în derularea afacerii.
Această percepţie are consecinţe importante pentru state deoarece ridică

20
problema eficacităţii mecanismelor regulatoare şi a politicilor cadru
referitoare la relaţia imigranţi-stat.
Abordarea strategică a imigraţiei necesită implicarea tuturor
actorilor în domeniu, aşa cum am subliniat mai sus, iar implementarea
politicilor privind imigraţia trebuie să se realizeze într-o o manieră
transparentă astfel încât toţi participanţii la acest proces să conştientizeze
faptul că au un rol pozitiv. În acest sens, toate iniţiativele şi deciziile
adoptate trebuie să le fie comunicate deschis şi în cel mai scurt termen.
În esenţă, rolul de manager al acestei problematici revine statului
prin intermediul guvernului. Cu toate acestea, acest rol trebuie exercitat în
colaborare cu o paletă largă de actori. La nivel general, această colaborare
include imigranţii şi partenerii sociali – patronat, angajatori, sindicate sau
organizaţii neguvernamentale ale imigranţilor. Acest dialog social este
premisa de bază pentru o strategie managerială efectivă a procesului de
imigraţie. Motivul principal îl constituie faptul că, la nivelul pieţei muncii,
recrutarea şi selecţia muncitorilor se află în mâna patronatului sau al
angajatorilor. Pentru un management eficient al imigraţiei, se impune o
„privatizare” a strategiei în care actorii principali ai pieţei muncii să fie
încurajaţi să coopereze cu statul. Acest fapt obligă statul şi patronatele să
convină că, mâna de lucru străină care intră în ţară reprezintă un
compromis între sarcina guvernului de a restricţiona fenomenul imigraţiei
– ceea ce aduce prejudicii patronatelor – şi interesul acestora de a obţine
forţă de muncă în condiţiile unor costuri scăzute.
Una dintre dificultăţile principale în elaborarea unei strategii
viabile de management al imigraţiei este necesitatea reconcilierii a două
direcţii conflictuale care influenţează aşteptările şi atitudinea publică.
Prima direcţie este evoluţia economiei spre globalizare, proces care leagă
împreună economiile naţionale într-o singură entitate în timp ce se
promovează o cultură uniformă pentru mase. A doua direcţie este reacţia
adversă la fenomenul globalizării şi constă în creşterea importanţei
acordate de persoane comunităţilor locale. Acest proces este caracterizat

21
prin naţionalism şi fragmentare 13, şi poate genera uneori insecuritate
socială ca urmare a şomajului şi marginalizării pieţelor de muncă precum şi
datorită faptului că economiile locale sunt percepute a fi lipsite de forţă în
faţa puterilor globale. Astfel, unul din pericole este apariţia unor ideologii
negative faţă de imigranţi caracterizate prin percepţia publică conform
căreia valurile de imigraţie sunt parte a unui schimb global care nu este
controlat de state şi în faţa căruia comunităţile locale sunt lipsite de
apărare 14.
Este sarcina guvernelor de a crea o atmosferă pozitivă în care,
problemele legate de politicile de imigraţie să poată fi abordate de o
manieră obiectivă încercându-se crearea unui curent de opinie favorabil în
detrimentul adoptării unuia subiectiv existent deja. Premisele esenţiale în
dezvoltarea unor asemenea politici sunt consistenţa, claritatea şi coerenţa
în asigurarea unei informări corecte a opiniei publice. Spre exemplu, ar fi
neproductiv pentru state să afirme că vor accepta numai imigranţi
temporari pentru a detensiona atmosfera publică, în timp ce ele cunosc
perfect faptul că nu vor putea să împiedice imigranţii temporari să-şi
stabilească reşedinţa permanentă pe teritoriul lor.
Este important ca societăţile de inserţie să realizeze faptul că
imigranţii trebuie integraţi şi că este esenţial să se evite discriminările
împotriva lor. Cu toate acestea, imigranţii sunt discriminaţi adeseori în
ţările de destinaţie. La rândul ei, această discriminare perpetuează ciclul de
sărăcie şi alienare şi alimentează mişcările sociale printre imigranţi, creând
un cerc vicios din care este dificil de ieşit. De asemenea, în multe cazuri,
imigranţii nu pot exercita un control asupra copiilor lor în aceeaşi măsură
în care ar fi făcut-o în ţările de provenienţă. Subminarea autorităţii familiei
combinată cu sărăcia şi prezenţa unui sentiment de dezrădăcinare

13
Alejandro Portes, Zhou Min, ,,The New Second Generation: Segmented Assimilation and Its
Variants Among Post-1965 Immigrant Youth’’, în Annals of the American Academy of Political and
Social Sciences, Vol./Nr. 535, 1993, p. 74-96.
14
Stephen Castles, „The Factors that Make and Unmake Migration Policies”, în Portes Alejandro and
DeWind Josh (editors), Rethinking migration: new theoretical and empirical perspectives, Berghahn
Books, 2007, p. 29-62.

22
reprezintă un amestec periculos care duce la un comportament antisocial
în creştere 15.

Migraţie și securitate

În analiza de până acum, am atins în câteva rânduri aspecte

privind implicaţiile imigraţiei asupra societăţii. Practic, este imposibil de
trecut cu vederea faptul că imigraţia produce efecte asupra nivelului de
securitate al societăţii de inserţie. Acest lucru este cu atât mai evident cu
cât,ca vector al globalizării, migraţia provoacă ciocniri de civilizaţie pe care
numai capacitatea comunităţii şi a statului reuşesc să o gestioneze,
rezultatele acestor eforturi şi risipei de mijloace şi măsuri fiind în măsură
să arate gradul de integrare socială. Cu alte cuvinte, gradul de integrare
socială a grupurilor de imigranţi reprezintă barometrul nivelului de
securitate al unei comunităţi.
Securitatea este o noţiune complexă şi controversată, încărcată cu
sentimente şi valori adânc înrădăcinate. Majoritatea oamenilor sunt de
acord că o problemă de securitate apare atunci când cineva – o persoană, o
bandă sau un grup ori un stat – ameninţă viaţa, integritatea fizică sau
mijloacele de subzistenţă ale altcuiva 16. Imaginea locuitorilor Madridului,
ai Londrei sau ai Bruxelles-ului după atacurile terorise petrecute acolo sunt
sugestive în acest sens.
Într-o lume în care securitatea şi pacea depind de înţelegerea
profundă a cauzelor conflictului, ale instabilităţii sociale şi politice şi a unei
întregi game de aspecte specifice ale societăţii globale, eşecul în a înţelege
complexitatea problemelor de securitate nu face altceva decât să le
agraveze.
Pe de altă parte, este imposibilă analizarea managementului
societal fără a acorda atenţia cuvenită rolului jucat de structurile de
securitate, ca parte a puterii 17, în economia societăţii. Într-o economie,

15Jeremy Rifkin, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va pune în umbră „visul american”,
Iași, Ed. Polirom, 2006, p. 206-222.
16Edward A. Kolodziej, Securitatea şi relaţiile internaţionale, Iaşi, Editura Polirom, 2007, p. 11.

17Susan Strange, State şi pieţe, Iași, Institutul European, 1997, p. 61-83.

23
securitatea reprezintă cadrul de referinţă al puterii creat de asigurarea
securităţii unor indivizi de către alţi indivizi. Protectorii – cei care asigură
securitatea – dobândesc un anumit tip de putere care le permite să
determine şi, poate, să limiteze aria de opţiuni, sau opţiunile la îndemâna
altora. Prin exercitarea acestei puteri, cei care asigură securitatea pot
dobândi din întâmplare, pentru ei înşişi, anumite avantaje în producerea
sau consumul bogăţiei şi anumite drepturi sau privilegii în relaţiile sociale.
Astfel, structura de securitate la nivelul unei piețe are un impact decisiv
asupra a „cine obţine ce” din economie, în ultimă instanţă securitatea fiind
cea mai importantă dintre nevoile umane fundamentale.
Odată cu sfârşitul Războiului Rece conţinutul conceptului de
securitate a fost lărgit astfel încât, se pune mai mult accentul pe problemele
nonmilitare de securitate, inclusiv cele de natură internă, şi impactul
asupra securităţii indivizilor umani şi a statelor. În aceste condiţii, fie că se
referă la o comunitate restrânsă dintr-un mare oraş, fie că se referă la o
societate naţională sau regională, întrebările esenţiale asupra securităţii se
vor circumscrie asupra actorilor principali din procesul de implementare a
securităţii, asupra ameninţărilor, asupra mijloacelor de contracarare sau
asupra costurilor necesare asigurării unui nivel optim al securităţii.
La baza tuturor teoriilor securităţii se află protecţia intereselor
proprii şi capacitatea de a reacţiona la ameninţări 18 astfel încât actorii
acestor procese percep ameninţările sub mai multe dimensiuni, ceea ce
duce la dimensionarea şi punerea în mişcare a mecanismelor securităţii.
În această conjunctură, statul apare ca parte integrantă a
procesului de interacţiune deoarece pentru menţinerea capacităţii militare
de apărare şi susţinerea stabilităţii politice interne şi, astfel a forţei
regimului – atribute exclusive ale statului -, producţia economică este
capitală, astfel încât orice fenomen care afectează abilitatea statului de a
maximiza puterea materială, deci şi imigraţia, trebuie considerată ca o
ameninţare la securitatea naţională. În ceea ce priveşte societatea, alterarea
compoziţiei socio-etnice, a caracterului sau a identităţii comunităţilor fără
un consimţământ din partea majorităţii, reprezintă, de asemenea, o

18Edward A. Kolodziej, op. cit., p. 161 şi urm.

24
ameninţare la siguranţa publică ducând la radicalizarea socială 19. La fel ca
şi o schimbare de guvern care poate reprezenta „moartea” statului, o
schimbare semnificativă în caracteristicile sociale sau a propriei identităţi
duce la crearea unei noi entităţi şi astfel, la moartea vechii paradigme a
identităţii sociale. Acest lucru poate reprezenta chiar moartea unei naţiuni.
Fiecare din aceste dinamici reprezintă elemente semnificative ale
securităţii din era postbelică, aşa cum am arătat, iar migraţia internaţională
a fost parte integrantă a ambelor dimensiuni de-a lungul întregii perioade.
Impactul imigraţiei asupra statelor şi asupra societăţilor din punctul de
vedere al securităţii, se poate realiza având în vedere trei interese majore
care caracterizează cei doi actori, interese prin care se urmăreşte asigurarea
caracteristicilor mediului de securitate necesar existenţei şi dezvoltării
acestora. Astfel, am în vedere interese militare care se referă la integritatea
teritorială şi suveranitatea politică, cele materiale având în vedere
producţia economică şi bogăţia, în timp ce interesele societale au în vedere
identitatea naţională şi cultura.
Aşa cum arătam, ameninţările sunt cele care pun mecanismele
securităţii în mişcare. Cu alte cuvinte, echilibrul între interesele securităţii
este un produs al percepţiei ameninţărilor. Politicile legate de fiecare
dimensiune sunt afectate atunci când apare o schimbare de echilibru.
Ameninţările pot fi grupate în două mari categorii: externe (politico-
militare) şi interne (societale). Atunci cânt ameninţările externe se
acutizează, echilibrul tinde spre aspectele materiale şi militare. Aceste
două dimensiuni sunt corelate în cel mai înalt grad. Producţia economică
este necesară pentru atât pentru apărare cât şi pentru a reduce riscurile
mişcărilor sociale, astfel încât, abilitatea statului de a menţine un echilibru
predominant economic în societate depinde de presiunea exercitată de
ameninţările externe asupra coeziunii sociale. Atâta timp cât această
presiune nu duce la o creştere a intereselor economice de o parte sau alta a
balanţei, presiunile sociale care impun accent pe latura societală a
securităţii, se reduc.

19Stephen Castles, Alastair Davidson, Citizenship and Migration:Globalisation and the Politics of
Belonging, Routledge, 2000, p. 64-84.

25
 Atunci când ameninţările externe scad, coeziunea socială nu mai
este sub presiune ceea ce duce la o creştere a importanţei sensibilităţilor
societale. În general, ameninţările interne se centrează asupra
caracteristicilor tradiţionale privind identitatea naţională, incluzând rasa,
etnicitatea, cultura religia şi limba 20 cu toate că, la nivelul democraţiilor
occidentale, există tensiuni interne şi între dimensiunea etno-culturală şi
cea ideologică a identităţii naţionale 21. După cum am arătat, migraţia duce
la apariţia unor noi minorităţi în cadrul unei societăţi, grupuri care au
diverse specificităţi rasiale, culturale sau religioase. Din acest punct de
vedere, migraţia reprezintă o ameninţare potenţială la stabilitatea socială,
identitatea naţională, cultură sau mod de viaţă 22.
Care sunt atunci aspectele cele mai semnificative asociate
fenomenului migraţiei şi care contribuie la percepţia acesteia ca
ameninţare la adresa societăţii în statele de destinaţie? Analizele de
specialitate dedicate fenomenului permit identificarea a patru astfel de
factori:
1. Specificul cultural;
2. Vizibilitatea;
3. Canalul de intrare;
4. Efecte ale politicilor publice.
Specificul cultural este de obicei evaluat în termeni de rasă,
etnicitate, limbă, religie şi cultură, inclusiv ideologie politică, în timp ce
gradul de asimilare se măsoară prin discursul public centrat pe aceste
aspecte. Percepţiile gradului de asimilare sunt de asemenea afectate în
mare măsură de atitudinea migranţilor faţă de asimilare. Preferinţele
migranţilor pentru „asimilare segmentată” în dauna conceptului
tradiţional de „asimilare prin absorbţie” duc la întărirea convingerii că
aceste grupuri sunt mai greu asimilabile 23. Aceste percepţii pot fi afectate

20
Idem, p. 76-81.
21
Anthony D. Smith, National Identity, Reno, Nevada, University of Nevada Press, 1991, p. 123.
22Alexander T. Aleinikoff, Douglas Klusmeyer, ,,Plural Nationality: Facing the Future in a Migratory

World” în Weiner Myron and Russell Sharon Stanton (editors), Demography and National Security,
Berghahn Books, 2001, p. 154-177.
23Alejandro Portes, Zhou Min, op. cit.

26
atunci când este vorba de revendicarea drepturilor de cetăţenie multiplă
din partea migranţilor 24.
Vizibilitatea se referă la concentrarea fluxurilor migratorii atât în
timp cât şi în spaţiu. Fluxurile sunt mai vizibile atunci când au loc într-un
anumit moment, într-un anumit loc. Vizibilitatea este de asemenea o
funcţie a tipologiilor de stabilire a reşedinţei atât din punct de vedere
geografic cât şi social. Fluxurile migratorii sunt în general concentrate
geografic, ele având ca ţintă nu numai anumite state sau regiuni, ci şi
anumite părţi ale oraşelor, unde se creează enclave etnice 25. De cele mai
multe ori vizibilitatea socială creşte atunci când fluxurile au în componenţă
familii şi nu indivizi datorită faptului că baza interacţiunii imigranţilor cu
societeatea de inserţie crește 26.
În ceea ce priveşte canalul de intrare, acesta are în vedere
modalitatea de intrare în ţară a imigranţilor, ca imigranţi legali sau ilegali,
precum şi intrarea legală urmată de depăşirea perioadei de şedere.
Efectele latente ale politicilor pot, de asemenea, să conducă la
apariţia ameninţărilor. De exemplu, datorită faptului că fluxurile anterioare
de migraţie facilitează migraţia viitoare prin crearea de reţele de migraţie,
se poate stabili un sistem de migraţie în lanţ care duce la îngreunarea
controlului de către stat a fluxurilor migratoare 27. De asemenea, ele pot
duce la redirecţionarea fluxurilor migratorii spre mijloace ilegale, lucru
care contribuie, evident, la temerile faţă de migraţia din ziua de azi.
Rolul acestei scurte analize, care este susceptibilă de diverse
dezvoltări ulterioare, este acela de a crea un model teoretic care, până la un
anumit nivel poate oferi o justificare măsurilor restrictive ale imigraţiei la
nivel european. Abordările teoretice însă, sunt lipsite de sens şi îşi pierd
conţinutul atunci când poziţiile se radicalizează. Pe de-o parte societatea,
ca răspuns la eşecul statului de a asigura un nivel optim de securitate, îşi

24Rey Koslowski, Migrants and Citizens: Demographic Change in the European State System, Ithaca,
Cornell University Press, 2000, p. 139-156.
25
Douglas S. Massey, Arango Joaquin, Hugo Graeme, Kouaouci Ali, Adela Pellegrino, Edward J.
Taylor, Worlds in motion: Understanding International Migration at the end of the Millenium, New York,
1998, p. 254-275.
26Alec G. Hargreaves, Immigration, "Race" and Ethnicity in Contemporary France, New York, Routledge,

1995, p. 76-84.
27Massey şi alţii, op. cit.

27
proiectează nemulţumirile asupra imigranţilor, iar pe de altă parte statele
răspunzând presiunilor societale înăspresc măsurile de control şi
regularizare a imigraţiei, evitând să răspundă întrebărilor legitime
referitoare la capacitatea de a elabora şi adopta politici efective de
integrare socială.

Politici europene privind migrația

O serie de paradoxuri ilustrează evoluţia politicilor privind

imigraţia în Europa 28. În primul rând, guvernele europene şi, într-un
înţeles mai larg, opinia publică sprijină politicile concepute în scopul
limitării fenomenului migraţionist. Acest lucru este datorat aşteptărilor
publice care sunt dificil de satisfăcut, iar calea prin care statele pot să
convingă opinia publică este una îngustă. Percepţia faţă de imigranţi este
una negativă. Într-o mare măsură, europenii se simt copleşiţi de valul de
imigranţi. Resentimentul a crescut în ultima jumătate de secol ameninţând
însuşi procesul de europenizare.
Chiar şi în Marea Britanie, care are o tradiţie de toleranţă faţă de
imigranţi, având în vedere trecutul ei colonial, două treimi din cei
chestionaţi au spus că sunt prea mulţi străini în ţara lor. În acelaşi spirit,
două treimi din populaţia Germaniei este în favoarea unui control mai
strict în domeniul imigraţiei. Resentimentul în creştere faţă de imigranţi,
coroborat şi cu o oarecare atenuare a creşterii economice a încurajat
formarea partidelor antiimigraţie de extremă dreaptă, multe din acestea
bucurându-se de o largă susţinere 29. Acest lucru este mai vizibil azi, în
contextul accentuării problemelor de management societal în multe state
europene pe fondul crizei refugiaților și al resurgenței terorismului islamic.
Al doilea paradox este legat de ambivalenţa politicilor de imigraţie
implementate în ultimii 25 de ani la nivelul statelor şi, de la mijlocul anilor
’90, la nivelul Uniunii Europene 30. În timp ce încercau limitarea nivelului

28
Andrew Geddes, The Politics of Migration and Immigration in Europe, Sage, 2003, p. 1-29.
29Allen Wilcox, Leonard Weinberg, William Eubank, ,,Explaining National Variations in Support for
Far Right Political Parties in Western Europe 1990-2000’’, în Merkl Peter H and Weinberg Leonard
(editors), The Revival of Right-wing Extremism in the Nineties, Routledge, 2001, p. 126-143.
30Andrew Geddes, op.cit.

28
imigraţiei pentru a stabiliza grupurile de străini rezidenţi, guvernele au
adoptat măsuri în sprijinul reîntregirii familiale, ceea ce i-a încurajat pe
imigranţi să se adapteze mai uşor în noua societate. Dar, în acelaşi timp, s-a
neglijat îmbunătăţirea mecanismelor sociale de integrare. Ca urmare,
principalele consecinţe au fost, adoptarea unor politici restrictive privind
imigraţia, incapabile să răspundă fluxurilor migratorii şi valurilor de
azilanţi şi refugiaţi. Aceste politici s-au dovedit ineficiente pentru grupurile
minoritare şi ca urmare a politizării problematicii imigraţiei, alimentată
adesea de grupurile extremiste.
Al treilea paradox, care naşte motive de îngrijorare în prezent,
este rezultatul incoerenţei care a caracterizat politicile iniţiale de imigraţie
atât la nivelul majorităţii statelor europene cât şi la nivelul Comunităţilor
Europene. Obsesia reglementării fluxurilor migratorii a dus la neglijarea
consecinţelor sociale ale imigraţiei, la neglijarea managementului
diversităţii 31. Aşa cum am arătat anterior, complexitatea managementului
diversităţii şi al promovării societăţii multiculturale, implică mai mult
decât reglementarea fenomenului migraţionist. Am putea spune că acest
lucru a dus la evenimentele nefericite din Madrid în aprilie 2004, Londra
în iulie 2005, Paris în noiembrie 2015, Bruxelles martie 2016 și chiar
Istanbul, în iunie 2016. Pe de altă parte, managementul defectuos al
diversităţii a fost ilustrat cât se poate de clar în timpul tulburărilor sociale
din Franţa, în noiembrie 2005, când Nicholas Sarkozy a propus noi
limitări ale fluxurilor migratorii, fără însă a face vreo referire la segregarea
spaţială şi condiţiile dramatice de locuit îndurate de grupurile etnice din
Franţa 32 sau în Germania când eșecul percepțiilor culturale au dus la actele
de hărțuire binecunoscute din timpul sărbătorilor de iarnă în 2015.
Una din concluziile care se desprinde de aici este aceea că, în
continuare, guvernele europene rămân credincioase ideii că, politicile de
imigraţie trebuie să se axeze în primul rând pe securizarea frontierelor, în
dauna dimensiunii socio-economice a migraţiei 33. Ca rezultat imediat,

31
Stephen Castles, op. cit.
32Aaron Lakoff, „Not Wanted After the voyage: The Politics of Immigration in France and Canada”,
în Global Research , September 5, 2008.
33Petra Blendel, „Immigration Policy in the European Union: Still bringing up the walls for fortress

Europe?”, în Migration Letters, Vol. 2, No. 1, April 2005, p. 20-31.

29
această abordare a dus la ignorarea cauzelor esenţiale ale aspectelor
securităţii societăţii în ansamblul ei: eşecul unei integrări efective a
imigranţilor în societate. Politicile naţionale şi comunitare din prezent
sunt disfuncţionale, în sensul că nu duc la sporirea securităţii interne sau
externe atâta timp cât adoptarea unei politici comunitare coerente de
securitate şi apărare întârzie să fie adoptată, iar diferenţele ideologice
dintre „greii” europeni duc la existenţa unui sistem de securitate
fragmentat şi eterogen la nivelul continentului, aceasta chiar dacă
eforturile în sensul regularizării acestor aspecte nu lipsesc.
Mai mult, în implementarea acestor politici, autorităţile statelor
membre au încurajat în mod neintenţionat, desigur, atitudini
discriminatorii şi au introdus măsuri care au condus la limitarea
drepturilor imigranţilor şi descendenţilor acestora. În schimb, aceste
trenduri au dus la subminarea integrării şi alimentarea dezordinii şi chiar a
terorismului 34.
Percepţia imigraţiei în Uniunea Europeană se bazează pe
stereotipii opuse de cele mai multe ori. Pe de-o parte politica europeană în
domeniul imigraţiei este percepută ca fiind prea restrictivă şi construcţia
aşa-numitei „Fortăreţe a Europei” s-a dovedit nefastă pentru imigranţi 35.
Pe de altă parte, sunt autori care consideră această politică liberală şi
permisivă 36. Conform acestei viziuni, politica europeană în domeniul
migraţiei a dus la creşterea numărului de imigranţi ceea ce, a provocat, la
rândul ei, o creştere a ameninţărilor la adresa securităţii interne, identităţii
naţionale şi coeziunii sociale. Tensiunile crescute datorate influxului de
imigranţi au determinat Organizaţia Internaţională pentru Migraţie să
concluzioneze într-un raport publicat în anul 2002 că punctul de vedere
dominant în Europa este acela că „presiunea imigraţiei a atins niveluri

34
Stephen Castles, “Why migration policies fail?”, în Ethnic and Racial Studies, Volume 27, Number 2,
March 2004 , p. 205-227.
35Petra Blendel, op. cit.

36David A. Coleman, „Mass Migration to Europe: Demographic Salvation, Essential Labour or

Unwanted Foreigners?” în Messina Anthony M. (editor), West European immigration and immigrant
policy in the new century, Greenwood Publishing Group, 2002, p. 47-77.

30
intolerabile” 37. De asemenea, raportul a atenţionat asupra faptului că
europenii îşi simt identitatea ameninţată de valul de străini. Cu toate
acestea, adevărul este undeva la mijloc. Practic, neliniştea faţă de imigranţi
vine mai puţin din realităţile macro-economice, cât din modul în care ele
au fost prezentate, pe de-o parte şi din modul în care se traduc pe teren, pe
de altă parte. Neliniştea oamenilor provine, deci, în acelaşi timp, din
fenomenul inegalităţilor dinamice, căci eforturile necesare integrării
acestor persoane nu se impune în aceeaşi măsură pentru toţi, şi din
tendinţa dezastruoasă de a prefera „scandalului adevărului”, „politica
iluziei” 38.

BIBLIOGRAFIE

Aleinikoff, Alexander T., Klusmeyer, Douglas, „Plural Nationality:

Facing the Future in a Migratory World” în Weiner Myron and Russell
Sharon Stanton (editors), Demography and National Security, Berghahn
Books, 2001.
Blendel, Petra, „Immigration Policy in the European Union: Still
bringing up the walls for fortress Europe?” în Migration Letters, Vol. 2 No.
1, April 2005.
Borjas, George, Heaven’s Door: Immigration Policy and the American
Economy, Princeton University Press, 1999.
Castles, Stephen, Davidson Alistair, Citizenship and
Migration:Globalisation and the Politics of Belonging, Routledge, 2000.
Castles, Stephen, ,,Why migration policies fail?”, în Ethnic and
Racial Studies, Volume 27, Number 2, March 2004.
Castles, Stephen, „The Factors that Make and Unmake Migration
Policies”, în Portes Alejandro and DeWind Josh (editors), Rethinking

37
Ninna Nyberg-Sorenson, Nicholas Van Hear, Poul Engberg-Pedersen, ,,The Migration
Development Nexus Evidence and Policy Options”, în International Migration, Volume 40, Number 5,
Special Issue 2, 2002, p. 49-73.
38Jean Paul Fitoussi, Pierre Rosanvallon, Noua epocă a inegalităţilor, Bucureşti, Institutul European,

1999, p. 57.

31
migration: new theoretical and empirical perspectives, Berghahn Books,
2007.
Coleman, David A., „Mass Migration to Europe: Demographic
Salvation, Essential Labour or Unwanted Foreigners?” în Messina
Anthony M. (editor), West European immigration and immigrant policy in
the new century, Greenwood Publishing Group, 2002.
Fitoussi, Jean Paul, Rosanvallon, Pierre, Noua epocă a inegalităţilor,
Bucureşti, Institutul European, 1999.
Gans, Herbert J., „Symbolic ethnicity: the future of ethnic groups
and cultures in America”, în Ethnic and Racial Study, vol. 11, nr. 1,
ianuarie-martie 1994.
Geddes, Andrew, The Politics of Migration and Immigration in
Europe, Sage, 2003.
Hargreaves, Alec G., Immigration, "Race" and Ethnicity in
Contemporary France, New York, Routledge, 1995.
Hollinger, David A., Postethnic America. Beyond Multiculturalism,
New York, Basic Books, 1995.
Kindleberger, Charles P., Europe’s Postwar Growth: The Role of
Labor Supply, Cambridge, Massachusets Harvard University Press, 1967.
Kolodziej, Edward A., Securitatea şi relaţiile internaţionale, Iaşi,
Editura Polirom, 2007.
Koslowski, Rey, Migrants and Citizens: Demographic Change in the
European State System, Ithaca, Cornell University Press, 2000.
Lakoff Aaron, „Not Wanted After the voyage: The Politics of
Immigration in France and Canada”, Global Research, September 5, 2008.
Messina, Anthony M., Thouez, Colleen V., „The Logics and
Politics of a European Immigration Regime”, în Messina Anthony M.
(editor), West European immigration and immigrant policy in the new
century, Greenwood Publishing Group, 2002.
Nyberg-Sorenson, Ninna, Van Hear, Nicholas, Engberg-Pedersen,
Poul, „The Migration Development Nexus Evidence and Policy Options”,
International Migration, Volume 40, Number 5, Special Issue 2, 2002.
Portes, Alejandro, Min, Zhou, “The New Second Generation:
Segmented Assimilation and Its Variants Among Post-1965 Immigrant

32
Youth”, în Annals of the American Academy of Political and Social Sciences,
Nr./Vol. 535, 1993.
Rifkin, Jeremy, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va pune
în umbră „visul american”, Iași, Ed. Polirom, 2006.
Rosanvallon, Pierre, Noua problemă socială, Iaşi, Institutul
European, 2005.
Schnapper, Dominique, La Relation à l’autre. Au coeur de la pensée
sociologique, Paris, Gallimard, 1998.
Smith, Anthony D., National Identity, Reno, Nevada, University of
Nevada Press, 1991.
Strange, Susan, State şi pieţe, Iași, Institutul European, 1997.
Wilcox, Allen, Weinberg, Leonard, Eubank, William, „Explaining
National Variations in Support for Far Right Political Parties in Western
Europe 1990-2000” în Merkl Peter H. and Weinberg Leonard (editors),
The Revival of Right-wing Extremism in the Nineties, Routledge, 2001.

33
 MOTIVAȚIA SOCIALĂ A MIGRAȚIEI

Adrian DIMCEA 1

Abstract
The migration complex realities have historically sparked the interest of a
plethora of types of analysts, who sought to argue from different perspectives - causal,
motivational or from the used pathways, approaching from social, economic, political
and cultural aspects. Without claiming an exhaustive analysis in this article we actually
wanted a pragmatic analysis, rooted in the contemporary realities of the phenomenon
from a security perspective and the implications of the migrants flow in european area,
with emphasis on the social component of migration. The subject is based on a
dichotomous perspective referring on the one hand on the phenomenon favoring
conditions of the migration places of origin, identifying a number of social needs and, on
the other hand underlining the destination location "mirage" with the benefits that they
offer. The heavily dependence of the social dimension on the economics facilities easily
permits an analysis that will focus on these two essential components – social and
economic. Once the comprehensive analysis of the motivational spectrum and social
causes of migration is done, it crystallizes a number of questions that need
unequivocally answers: have the destination states a clear motivation to accept
migrants? Migration is good or bad? Refugees or economic migrants?

KEY WORDS: migration; social; motivation; security; refugee; migrant;

societal security.

1 Academia Fortelor Terestre "Nicolae Balcescu" - Sibiu, adriandimcea@yahoo.com.

34
 Introducere

Migraţia internaţională este acceptată în prezent ca o certitudine

a vieţii cotidiene ce afectează pregnant realitățile concrete ale modului de
viață cu care am fost obișnuiți. Pe fondul existenței în spațiul adiacent
Europei a unor zone cu un control redus al autorităților asupra teritoriului,
a frontierelor sau a evoluției populației - așa numitele state eșuate, a apărut
un nou fenomen migraționist al populației din aceste zone spre Europa.
Deși a fost anticipat, estimările privind evoluția nu au generat măsuri de
prevenție și/sau control, fenomenul devenind tot mai geu de gestionat.
Actuala criză a refugiaților și a migrației poate fi asimilată cu o
criză globală a strămutărilor care de fapt periclitează și pune în dificultate
ordinea actuală, punând față în față nevoia de dezvoltare din zonele de
origine ale migranților cu factorii de atracție a migrației din statele de
destinație.
Dezbaterea privind refugiații din spațiul european – printre care
și așa numiții migranți economici, a declanșat numeroase temeri privind
viitorul Europei, cu influențe asupra identității europene, atât de discutată.
Termenul de „migrant economic” nu este o clasificare legală, ci mai
degrabă „un termen generic pentru o gamă largă de oameni care se
deplasează dintr-o țară în alta pentru a-și îmbunătăți perspectivele
economice și profesionale” 2. Lipsa evidentă a unui dialog public eficient
privind politica de integrare, precum și declarațiile anumitor politicieni
sugerează apariția iminentă unui curent migraționist de profit imediat dar
temporar al migranților, datorat sistemului deficitar de gestionare
instituțională a fenomenului, astfel fiind posibilă apariția unor afirmații
conform cărora pentru Germania, „integrarea a sute de mii de persoane va
fi o provocare națională de o amploare cel puțin egală cu unificarea țării” 3.
Dar oare aceste eforturi sunt justificate, au o motivație concretă?

2
Jan Semmelroggen, The difference between asylum seekers, refugees and economic migrants, articol
online, disponibil la http://www.independent.co.uk/news/world/europe/the-difference-between-
asylum-seekers-refugees-and-economic-migrants-10460431.html, accesat pe 04.09.2016.
3 http://www.ecfr.eu/article/commentary_divided_poland_faces_foreign_policy_crossroads4047,

accesat pe 29.06.2016.

35
 Situaţia socială și economică a migranţilor care provin din zone
de conflict (N. Africii, Siria, Afganistan etc.) constituie un aspect
determinant al binomului securitate-migraţie. Anterior sosirii în spațiul
european de destinaţie, migranţii s-au confruntat în ţările de origine cu o
insecuritate socio-economică prelungită și aceștia au devenit inevitabil
vectorii transferului spre spațiile de destinație (receptoare) a unor
elemente specifice crizelor. De asemenea, din punct de vedere identitar, al
apartenenței la grup, migranții și urmașii acestora ridică o serie de
probleme 4 privind integrarea deoarece nu este suficient să locuiești sau să
te naști pe teritoriul unui stat pentru a aparține unei națiuni, ci sunt
necesare legături puternice cu comunitatea prin religie, cultură, limbă,
identitate etnică, obiceiuri etc.
În ultimii 10-15 ani în Europa pot fi identificate trei perioade de
migrație aflate într-o relație mai mult sau mai puțin evidentă cu
evenimentele politico-economice semnificative ale momentului:
Primul val a avut loc între 2004 și 2007, când UE s-a extins spre
est, iar forța de muncă din statele dens populate, precum România și
Polonia, a putut să pătrundă în Vestul Europei mult mai facil.
Cel de-al doilea mare val a demarat în anul 2009, când criza de la
periferia Europei a determinat forța de muncă să se îndrepte spre nucleul
economic al continentului în căutarea forței de muncă.
Cel de-al treilea val este cel actual și implică sute de mii de
persoane din Orientul Mijlociu și alte zone instabile care solicită azil în
Europa. Astfel, potrivit estimărilor UE, până la începutul anului 2017 ar
putea sosi în Europa peste 2,5 - 3 milioane de persoane 5.
La nivelul statelor de destinație a fluxurilor de migranți, cu
vulnerabilități deja cunoscute (criza economică - economie
neperformantă, atitudine extremistă-naționalistă a populației locale,
coeziunea socială slabă, instituţiile publice nefuncţionale, ineficiente sau
de sistem politic imatur) pot apărea tensiuni suplimentare generate tocmai

4 Ioan Manci, Dan Magaliuc, Adrian Dimcea, Dimensiunea societală a securității în context euroatlantic,

Gândirea Militară Românească, 1/2016, p.11.

5 European Economic Forecast Autumn 2015,

http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/eeip/pdf/ip011_en.pdf, accesat pe 04.09.2016.

36
de creșterea numărului populației sau de efectele provocate de diferențele
culturale.

Migrant sau refugiat – confuntarea termenilor

Alegerea corectă a cuvintelor într-adevăr contează! Pentru

guverne, această diferență este importantă. Din această cauză apar reacții și
tratamente diferențiate ale statelor privind migranții în general. Aceștia
intră sub incidența jurisdicției legislațiilor naționale sau comunitare ale
statelor în care se găsesc și se supun legilor și proceselor de imigrație.
Odată cu statutul de refugiat migranții beneficiază de norme de protecție
specială și proceduri definite în legislația națională și în dreptul
internațional.
Ce sunt persoanele care au sosit și continuă să sosească cu bărcile
în Grecia, Italia sau în altă parte - refugiați sau migranți?
Refugiații sunt persoane care fug de conflictele armate sau
persecuție. Situația lor este adesea atât de periculoasă și intolerabilă încât
ei traversează frontierele naționale pentru a căuta siguranță în țările vecine
și astfel devin recunoscuți pe plan internațional ca „refugiați”, cu acces la
asistență din partea Statelor, UNHCR și altor organizații. Statutul le este
recunoscut pentru că este prea periculos pentru ei să se întoarcă acasă și
implicit au nevoie de un refugiu în altă parte. Aceștia sunt oameni pentru
care refuzul azilului are consecințe potențial letale. Refugiații sunt definiți
și protejați de dreptul internațional 6 iar prevederile legale referitoare la
aceștia și principiile ce rezidă din acestea au fost asimilate în numeroase
alte legi și practici internaționale, regionale și naționale. Convenția din
1951 privind statutul refugiaților definește ce este „refugiatul” și prezintă
drepturile de bază pe care statele ar trebui să le acorde refugiaților. Unul
din principiile fundamentale prevăzute de dreptul internațional este acela
al nereturnării, refugiații netrebuind să fie expulzați sau returnați în
situațiile în care viața și libertatea lor sunt amenințate.

6 Convenția de la Geneva din 1951 privind refugiații și Protocolul adițional din 1967 și alte texte de
lege, precum Convenţia pentru refugiaţi a Unităţii Africane din 1969, rămân punctele de referință ale
protecției moderne a refugiaților.

37
 Migranții nu sunt altceva decât acele persoane ce aleg să se mute
dintr-o anumită locație în alta în principal pentru a-și îmbunătăți viața prin
găsirea unui loc de muncă mai bun, mai sigur iar în unele cazuri pentru
educație, reunificarea familiei sau alte motive. Spre deosebire de refugiați
care, nu se pot întoarce acasă în siguranță, migranții nu întâmpină astfel de
obstacole la întoarcere.

Rutele mediteraneene de migrație

Potrivit Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite
(UNHCR), majoritatea oamenilor care au sosit în ultimii doi ani în Italia
și Grecia au provenit din țări cu conflicte deschise sau zone considerate
„producătoare de refugiați”, pentru care protecția internațională este
necesară. Cu toate acestea, există și o proporție mai mică de persoane ce
provine din alte zone decât cele de conflict, pentru mulți dintre aceștia,
termenul „migrant” fiind mai corect. Acestea se alătură adesea fluxurilor de
refugiați constituind grupuri de persoane ce nu pot fi triate cu ușurință la
intrarea în anumite spații controlate precum cel al Uniunii Europene sau al
spațiului Schengen. Presiunile constituite ad-hoc, un element de forță
destul de greu de controlat, produc adesea probleme autorităților zonelor
tranzitate, fiind speculate cu bună știință de grupurile mixte, formate atât

38
din refugiați cât și din migranți în cadrul așa numitului fenomen de
migranție forțată.

Dimensiunea socială a migrației

După cum am mai menționat, motivația migrației este

reprezentată, pe de o parte, de existența unor stări conflictuale, de război,
în zonele de origine ale migranților care prin părăsirea zonelor de pericol
potențial, vor cauta să își satisfacă nevoia de securitate individuală sau de
grup iar pe de altă parte, de discrepanțele economice enorme dintre zonele
de origine și cele de destinație. Cu toate acestea motivul principal care
pune în mișcare mase importante de migranți sau refugiați este dificil de
determinat dar, cu siguranță generează suficientă energie pentru
stimularea mișcarii unor mase umane semnificative.
Un conflict sângeros, o stare acutizată de criză, determină exodul
masiv al refugiaților, fiind recunoscut faptul că numai conflictele din
Afganistan, Somalia și Siria au determinat la jumătatea anului 2015 7, peste
jumătate din numărul total al refugiaților înregistrați la nivel mondial. De
asemenea aproximativ 40 de milioane de persoane (două treimi din totalul
persoanelor strămutate la nivel mondial) s-au refugiat în interiorul
propriilor state, din cauza conflictelor și a violențelor. Doar în Siria, de la
începerea conflictului în martie 2011, violențele au deteminat strămutarea
a peste 12 milioane de persoane (o cincime din numărul total al
persoanelor strămutate la nivel mondial si aproximativ jumătate din
populația țării).
Situațiile emoționale declanșate de mass media prin publicarea
tragediilor cu care se confruntă refugiații, sensibilizează opinia publică
internațională și poate provoca mișcări legitime de acceptare sau de
refuzare a primirii fluxului de migranți.
Incercările de identificare a componentei social-motivaționale a
migrației ne direcționează în principiu, spre analizarea unor tendinţe de
acutizare a unor fenomene precum declinul demografic (sau îmbătrânirea

7Jean-Marie Guéhenno, Conflictul este elementul cheie pentru înțelegerea fenomenului migrației, Carnegie
Europe, http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=63578 , accesat pe 29.06.2016.

39
populației), nivelul de sărăcie, disparităţile socio-economice între regiuni,
mobilitatea populaţiei active și a forţei de muncă specializate, degradarea
factorilor de mediu, al deficienţelor din sistemele naţionale de sănătate,
educaţie şi asistenţă socială, dar şi al distorsiunilor pe piaţa muncii sau
fragilitatea spiritului şi solidarităţii civice 8 .
Pe de altă parte, resursa umană este o sursă primară a dezvoltării.
Concentrarea demografică ridicată din regiunile sărace din proximitatea
Europei permite o echilibrare aproape naturală prin migrație, dar care
poate fi afectată temporar de controlul riguros la frontiere.
Motivația socială a migrației se regăsește tocmai în lipsa de
securitate socială a indivizilor, în societățile de origine. Toate riscurile,
vulnerabilitățile, provocările și pericolele existente la adresa individului îl
fac pe acesta să caute să le elimine sau să le diminueze, iar una dintre
soluții este părăsirea spațiului geografic originar și alegerea unei destinații
mai sigure, chiar cu riscul unei deplasări ce poate avea un grad diferit de
pericol, în funcție de traseu și de statutul migrantului (călătoria este adesea
mult mai periculoasă decât se anticipa, migranții fiind adesea dependenți
de rețelele infracționale pentru care profitul este mai important decât
viețile omenești).
Potrivit specialiștilor, amenințările la adresa securității sociale,
precum violarea sistematică a drepturilor omului sau inegalitatea de șanse
privind accesul la educație, asistență socială și sănătate 9 sunt completate
de lipsa accesului la muncă, accesul inegal la hrană, existența unor boli
grave, poluarea aerului sau a apei, dar și discriminarea, opresiunea, sau
lipsa libertății de expresie.
De fapt, cea mai importantă problemă legată de securitatea
socială poate fi considerată calitatea vieții. Aceasta poate fi apreciată după
o serie de indicatori precum educația, starea de sănătate, sărăcia, religia,
condițiile de muncă și remunerarea acesteia, și de ce nu, de accesul la
tehnologii sau de condițiile de mediu. Oricare dintre aceste criterii poate fi

8 Tendințe identificate pentru domeniul social în Strategia Națională de Apărare a țării pentru perioada
2015 ‐ 2019, elaborat de Administrația Prezidențială a României.
9 Ioan Manci, Corneliu Preja, Introducere în studii de securitate și strategice, Cluj-Napoca, Editura C&A

Publishing, 2015, p. 188.

40
un motiv suficient pentru ca oamenii care nu au acces la ele să și le
dorească iar, pentru atingerea lor să recurgă la renunțarea la multe din
lucrurile care îi asigurau identitate, apartenență sau tradiție.

Condițiile existente în statele sursă ale emigranților

Pe fondul actualei crize migraționiste, cea mai însemnată pentru

Europa din ultima jumătate de secol, UE a căutat să identifice și să aplice o
serie măsuri concrete prin care să diminnueze fenomenul, una dintre
inițiative constând în sprijinirea statelor africane, o importantă sursă a
migranților.
În acest sens, pentru asistența statelor africane vulnerabile, la
finalul anului 2015, UE a fost de acord să creeze un fond fiduciar de
urgență pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale
migrației ilegale, precum și ale strămutărilor de persoane din Africa 10 prin
alocarea suplimentară a 1,8 mld de euro din resursele financiare ale UE.
Prin aceasta a cautat să faciliteze pe de-o parte repatrierea a mii de
migranți în țările din care provin, dar și să limiteze numărul acesora prin

Statele sursă și de tranzit ale migrației

10http://ec.europa.eu/europeaid/eu-emergency-trust-fund-strategic-orientation-document_en - The
European Union Emergency Trust Fund for Stability and addressing root causes of irregular migration and
displaced persons in Africa, accesat pe 29.06.2016.

41
măsuri de stabilizare, reconstrucție și creștere economică ale unor state
africane vulnerabile. Cu toate acestea, există voci care semnalează faptul că
aceste măsuri nu asigură o protecție suficientă și eficientă pentru
potențialii refugiați în statele de origine, existând premise ca fenomenul
migrației pe aceste rute să se mențină apoximativ la fel de intens și pe
viitor.
Tot în același context, cu prilejul Summitului privind Migrația de
la Valletta din Malta, din 11-12.11.2015, lideri europeni și africani au
semnat o declarație politică și un plan de acțiune 11, documente care
structurează cauzele sociale ale migratiei și evidențiză direcțiile de acțiune
în încercarea de combatere și diminuare a acestora prin promovarea
creșterii economice, a egalității de șanse, securității și dezvoltării.
Cele mai importante provocări de natură socială nominalizate de
Comisia Europeană în regiunea Sahel, în zona Lacului Ciad, Cornul
Africii și Nordul Africii sunt presiunea demografică, problemele de mediu,
sărăcia extremă, tensiunile interne, deficiențele instituționale, nivelul
scăzut al infrastructurilor sociale și economice, precum și insuficienta
reziliență la crizele alimentare care, în unele locuri, au dus la conflicte
deschise, strămutare, criminalitate, radicalizare și extremism violent,
precum și la migrația neregulamentară, traficul de persoane și traficul cu
migranți.
Serviciile de bază pentru populațiile locale, cum ar fi securitatea
alimentară și nutrițională, sănătatea, educația și protecția socială, precum
și sustenabilitatea mediului sunt de cele mai multe ori deficitare în spațiul
african vizat, și completează problemele privind lipsa locurilor de muncă,
în special pentru tineri și femei.
Aspectele sociale sunt în strânsă interdependență cu dimensiunea
și evoluția economică a vieții cotidiene, lipsa unor oportunități de formare
profesională și numărul redus de microîntreprinderi și întreprinderi mici
obstrucționând dezvoltarea unor comunități capabile să își păstreze

11
Valletta summit on migration, 11-12 November 2015 Action plan and political declaration,
http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/11/12-valletta-final-docs/, accesat
pe 29.06.2016.

42
membrii și care fac dificilă și reintegrarea persoanelor repatriate în
comunitățile de unde au plecat.
Pentru a argumenta faptul că aceste provocări de natură socială se
regăsesc în toate statele sursă ale migrației, o să facem o trecere în revistă
sumară 12 a principalelor regiuni de origine:
▪ Siria și Irak, statele care generează în prezent cel mai mare flux
de migranți se confruntă cu violențe deosebite care, în anul 2015, au
provocat o criză umanitară cu consecințe migraționiste.
▪ Afganistan și Pakistan se confruntă de asemenea cu violențe
provocate de conflicte de natură militară, dar aprox. 70 de procente dintre
pakistanezi au afirmat că un factor pe care l-au avut în vedere pentru a-și
părăsi țara au fost existența locurilor de muncă slab plătite.
▪ Fluxul migraționist originar din Cornul Africii este format
preponderent din tineri bărbați din Eritrea, Etiopia, Somalia și mai recent
din Sudan și este provocat în principal de aspectele de securitate din
regiune, dar și de dezvoltarea economică redusă și de condițiile grele de
trai.
▪ Majoritatea migranților din statele din V Africii sunt animați tot
de motivații economice.

Realitățile europene – cauze ale creșterii imigrației

În fața instituțiilor politice europene se conturează tot mai acut

probleme care aparent nu pot fi gestionate prin soluții politico-economice
eficiente și imediate, augmentând temerile populațiilor locale europene
față de soarta viitoare, a lor și a copiilor, datorate incertitudinii economice
și sociale, îmbătrânirii populației, dezechilibrele sistemelor de pensii,
poluării, diminuării accesului la resurse etc.
Pe de altă parte, experți independenți ai Comisiei Europene în
domeniul relațiilor internaționale și studiilor europene au identificat 13 o

12 Conform raportului European Agency for the Management of Operational Cooperation at the
External Borders of the Member States of the European Union Frontex · Risk Analysis for 2016.
13 Valentin Naumescu, Marile schimbări, Crize și perspective în politica internațională, București, Editura

Trei, 2015, p. 49.

43
anumită emancipare democratică profundă a națiunilor spațiului euro-
atlantic și generalizarea unei bunăstări a Occidentului (cu speranță de
viață de peste 80 de ani) care fac astăzi puțin probabil ca europenii să
acționeze violent ca grup, în mod clasic, în față acestor tipuri de provocări.
De aceea, Europa este considerată un loc de refugiu pentru cei care fug de
persecuție, precum și o destinație atrăgătoare pentru talentul și spiritul
antreprenorial al studenților, al cercetătorilor și al lucrătorilor.
Criza refugiaților din Europa a creat divergențe între statele
membre ale Uniunii Europene și mai mult decât atât, crează premise
pentru schimarea situației demografice la nivelul națiunilor pe întregul
continent. Populațiile din toate statele europene sunt deja îmbătrânite și
multe dintre acestea vor începe curând să se reducă, determinând
probleme economice.
În contextul în care rata fertilității scade și speranța de viață
crește 14, schimbarea structurii demografice constituie o amenințare
majoră la adresa modelului economic predominant al Europei actuale, ce
are la bază o forță de muncă numeroasă, capabilă să plătească suficiente
taxe care să susțină aspectele prioritare ale bugetelor. Încercările

Rata fertilității la nivel european și în zonele adiacente - 2014

14Employment, Social Affairs & Inclusion – Eurostat, Demography Report,

http://ec.europa.eu/eurostat/product?code=KE-BM-15-003&language=en, accesat pe 29.06.2016.

44
autorităților de stimulare a creșterii ratei natalității prin oferirea de
avantaje tot mai generoase familiilor cu copii și-au dovedit caracterul și
efectul oarecum limitat. Un exemplu în acest sens îl constituie grupul
statelor nordice, unde beneficiile generoase oferite părinților au condus la
îmbunătățiri în ceea ce privește rata natalității, dar sporul natural a rămas
unul negativ în ultimii 20 de ani sau este aproape de zero.
Deși datele puse la dispoziție de Eurostat nu sunt cele mai
recente, se poate observa că la nivelul anului 2013, chiar înaintea startului
actualului val de migranți, tot aceștia erau principala sursă de creștere a
populației europene, cele mai importante beneficiare fiind Germania,
Italia și Austria.
Un raționament simplu poate demonstra cum migrația poate
modifica procesul de schimbare demografică. Dacă un stat nu poate
produce o forță de muncă suficient de numeroasă la nivel intern, o poate
importa. În principiu noii muncitori vor umple vidul de forță de muncă,
vor contribui la dezvoltarea economică, determinând companiile să se
extindă și să angajeze noi muncitori. Migranții cu calități excepționale sau
pregătire profesională ridicată contribuie la specializarea economiei, iar cei
care au doar studii medii adesea acceptă locuri de muncă pe care localnicii
nu le doresc. În plus, mai mulți muncitori înseamnă o bază de plătitori de
taxe mai mare, care atrage după sine îmbunătățirea situației fiscale a
statelor care primesc imigranți și sprijină guvernele să acopere costurile
susținerii localnicilor în vârstă. Cu toate acestea, realitatea este cu
siguranță mult mai complicată.
Potrivit calculelor UE, Germania, devenită în 2015 a doua cea
mai importantă destinație pentru migranți la nivel global (după SUA), va
pierde aprox. 10 mil de cetățeni în intervalul 2020-2060 ca urmare a
schimbărilor demografice. Populația acesteia va deveni mult mai bătrână,
în același timp indicele de dependență demografică 15 va crește de la 35% la
aprox. 60%, devenind unul dintre cele mai mari din Europa. Drept
rezultat, forța de muncă din Germania va scădea cu 25% până în anul
2060. Această situație va crea provocări majore de ordin fiscal și financiar

15Dependency Ratio – procentul de persoane cu vârsta mai mare de de 65 de ani raportat la procentul
de persoane cu vârsta între 15 și 64 de ani.

45
pentru Berlin, cu cheltuieli semnificative pentru sistemele de pensii și de
asigurări de sănătate.
Ar putea fi aceasta cauza comportamentului permisiv al
Germaniei față de migranți, față de acceptarea unui număr ridicat de
solicitanți de azil?
Un alt exemplu concludent îl reprezintă Marea Britanie, care
potrivit estimărilor UE va suferi o schimbare demografică moderată,
devenind în anul 2060 cel mai populat stat din Europa, de la 67 mil. în
2020 la aproximativ 80 mil. în 2060, însă indicele de dependență va fi unul
dintre cele mai mici din Europa, aprox. 40% în 2060, față de 30% în 2020.
Spre deosebire de Germania, forța de muncă britanică va crește cu 10%
între 2020-2060. Probabil, de aceea, M. Britanie a decis mai greu la
începutul anului să accepte un număr mai mare de migranți.
Fiecare stat va reacționa diferit la aceste provocări, dar tendințele
istorice în urma valurilor anterioare de migranți sugerează că migrația
ameliorează, dar nu modifică pe deplin schimbările demografice. Dar ne
putem întreba dacă nu cumva acest val de migranți va demonta și va
contrazice tendințele istorice.

Efectele crizei migrației în România

Pe lângă numeroasele provocări economice și politice create de

criza financiară globală, numărul însemnat de refugiați care doresc să
obțină azil în Europa și, de migranți care doresc să ajungă în centrul și
nordul continentului european exacerbează divergențele dintre state și
accentuează riscurile de securitate regională.
Cu toate acestea, deși la nivel european s-a discutat de peste un
milion de migranți la nivelul anului 2015, majoritatea proveniți din zone
de conflict, criza migranților nu a afectat România în mod semnificativ,
pentru că până în prezent nicio rută de tranzit nu ne traversează. Eforturile
maxime s-au concentrat pe directiile Turcia – Grecia – Balcanii de Vest –
Austria – Germania – statele nordice. România a primit refugiați exclusiv
în baza prevederilor programului UE pentru relocare a refugiaților, dar
numărul acestora a fost neglijabil, de nivelul sutelor. În septembrie 2015,

46
România, Cehia, Slovacia şi Ungaria au votat, în Consiliul UE pentru
Justiţie şi Afaceri Interne JAI, împotriva sistemului de relocare a
imigranţilor conform unor cote obligatorii, dar schema de distribuire a
160.000 de refugiaţi a fost aprobată.
Cu toate acestea activitatea migraționistă se poate accentua în
cazul în care rutele de tranzit se modifică sau dacă eșuează actualul acord
în domeniul migrației între UE și Turcia. În luna martie 2016, Macedonia
și-a închis frontiera cu Grecia, creând posibilitatea ca migranții să se
îndrepte spre est, prin Bulgaria și apoi România. Dar Bulgaria, prin vocea
premierului, a anunțat deja 16 că a pregătit împreună cu Macedonia un plan
comun de intervenție terestră și aeriană pentru asigurarea controlului
frontierei, după ce în 2015, a construit un gard la granița cu Turcia.
Bulgaria ar putea fi mai motivată pentru limitarea numărului de migranți și
datorită prezenței actuale în acest stat a unei importante minorități

Obstacolele instalate pe rutele de migrație

16

http://www.novinite.com/articles/173597/Bulgaria,+Macedonia+to+Hold+Joint+Border+Policing
+Operations+amid+Migration+Crisis, accesat pe 29.06.2016.

47
musulmane, de origine turcă, raportată la numărul relativ mic de locuitori
(aprox. 7,2 mil), fapt care poate accentua tensiunile inter-religioase.

Concluzii

În contextul actual de securitate, refugiații aduc cu ei factori de

risc, generând în continuare alte fluxuri de migranți. Statele care găzduiesc
în mod disproporționat un număr mare de refugiați, fără sprijin adecvat,
pot fi ușor destabilizate, acest fapt exacerbând provocările deja existente la
nivel ecomonic, politic sau al securității. Tocmai din această pespectivă
trebuie privită situația Greciei care speră să conecteze criza migrației cu
programul de ieșire din criză, solicitând flexibilitate în implementarea
reformelor economice pe fondul eforturilor adiționale ale Atenei de a
gestiona afluxul mare de migranți.
Moștenirea populațiilor actuale de refugiați este reprezentată de o
generație de tineri care nu are perspective de acces la educație de calitate,
la reprezentare sau participare politică actuală sau la o situație economică
favorabilă pe termen mediu sau lung. În această situație, refugiații care în
unele cazuri se confruntă și cu o poziție ostilă din partea populației și a
forțelor de securitate din statele care le oferă găzduire (de destinație sau de
tranzit), pot fi ținta radicalizării pentru grupările extremiste.
Pe de altă parte, alături de componentele economice, sociale,
politice, există si o componentă imensă emoțională care face pe de o parte
ca înțelegerea fenomenului să fie mai dificilă. Tocmai această componentă
emoțională este și motorul care va stimula identificarea de argumente
favorabile pentru acceptarea și integrarea acestor refugiați – migranți
economici, care provin dintr-un spațiu adiacent culturii europene, chiar
dacă la prima vedere acesta pare fundamental diferit.
Se estimează că la nivel european aceste transformări provocate
de migrație vor induce 17 o serie de modificări ireversibile pe mai multe
paliere, printre care în domeniul social (prin reducerea drastică a
generozității sistemelor sociale), dar și politic și economic (prin revizuirea

17Valentin Naumescu, Marile schimbări, Crize și perspective în politica internațională, Editura Trei,
București, 2015, p. 183.

48
tratatelor actuale și a modului de circulație în Europa). De asemenea, se
vor face simțite efectele și la nivelul securității, cu impact direct asupra
modului de viață, fiind posibil să asistăm, pe de-o parte, la creșterea
controlului autorităților asupra unor domenii cotidiene, precum și
accentuarea nesiguranței și a suspiciunii. În acest context ar putea să apară
anumite abuzuri ale autorităților printr-un control excesiv ce poate
conduce la pierderea unor libertați cu care vechii cetățeni erau obișnuiți.
Așadar există câteva consecințe directe ale acestei crize a
migranților, cea mai semnificativă fiind necesitatea de a finanța mai bine
răspunsurile la crizele umanitare, de a respecta drepturile refugiaților și de
a sprijini statele care găzduiesc migranții concomitent cu îmbunățirea
condițiilor (de trai, de integrare etc.) de care beneficiază în statele de
destinație.
Pe de altă parte, așa cum am menționat anterior, fiecare stat
reacționează diferit la aceste provocări, tendințele istorice sugerând faptul
că migrația ameliorează, și nu modifică pe deplin schimbările demografice.
Cu toate acestea, este posibil ca aceste realități să se modifice odată cu
acest val de migranți la nivel european.
Este migrația bună sau rea?
A fost nevoie de declanșarea unei crize a refugiaților în Europa
pentru a readuce în prim-plan necesitatea unei voințe politice susținute,
pentru identificarea de soluții pentru crizele, conflictele și războaiele care
și-au trimis „victimele” în interiorul Europei. Aceste poziții ferme sunt
dificile pentru factorii de decizie, pentru că trebuie să se poziționeze
dincolo de tragediile umane, dar să acționeze cu responsabilitate și să
identifice o abordare de strategie pe termen lung.
Din perspectiva tragediilor umane fenomenul migrației este
tulburător, dar pe de altă parte, sunt voci care afirmă puternic necesitatea
forței de muncă ce va contribui la viitorul Europei.
Putem să avem în vedere în ce fel de societate dorim să trăim,
deschisă, liberă, liberală sau opusă diversității, opusă comuniunii –
valorilor europene. În mod evident aceste poziții au diferite nuanțe și sunt
legate de percepția fiecăruia privind integrarea refugiaților și a migranților.

49
 Bibliografie

1. Site-ul oficial al Comisiei Europene, http://ec.europa.eu.

2. Site-ul oficial al Consiliului Uniunii Europene și Consiliului
European, www.consilium.europa.eu.
3. Site-ul oficial al Agenţiei Europene pentru Gestionarea
Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale
Uniunii Europene – FRONTEX, http://frontex.europa.eu.
4. Site-ul oficial al Uniunii Europene, http://europa.eu.
5. Manci, Ioan, Magaliuc, Dan, Dimcea, Adrian, Dimensiunea
societală a securității în context euroatlantic, Gândirea Militară
Românească, 1/2016.
5. Naumescu, Valentin, Marile schimbări, Crize și perspective în
politica internațională, București, Editura Trei, 2015.
6. Manci, Ioan, Preja, Corneliu, Introducere în studii de securitate și
strategice, Cluj-Napoca, Editura C&A Publishing, 2015.

50
 PROBLEMA MIGRAȚIEI ABORDATĂ LA CLASELE DE LICEU
FOLOSIND CA INSTRUMENT TEATRUL

Carmen BUCUR 1
Viorica MÂNDRUȚ 2

Abstract
The theatre of debate is a way to attract young peoples’ attention to the
outcomes of the migration phenomena in the european union.
Motivated young people must be able to identify migration-related issues and
to propose positive solutions for building a healthy environment distinguished by the
civic spirit that is necessary for gaining an attitude that respects the national and
european legislation.

KEY WORDS: European Union; migration; terrorism; refugees;

European politics.

Introducere

Cea mai actuală problemă la nivelul Uniunii Europene, problema

migrației, este necesar să fie abordată la clasele de liceu, în cadrul
activităților curriculare și extracurriculare. La vârsta de 15-19 ani tinerii
trebuie să fie informați, să cunoască categoriile de migranți care asaltează

1 Prof. Carmen Bucur, Colegiul Naţional “George Bariţiu”, Cluj-Napoca, e-mail:

carmencita7773@yahoo.ie.
2 Prof. Viorica Mândruţ, Colegiul Naţional “George Bariţiu”, Cluj-Napoca, e-mail:
ricamandrut@yahoo.com.

51
granițele Uniunii Europene, cauzele care au condus la acest fenomen
precum și implicațiile ce decurg de aici.
Dacă informația o preiau doar de pe canalele de știri, atunci ceea
ce ajunge la ei este incomplet și deformat, cele mai multe canale având un
caracter pro sau contra primirii de migranți în UE. Pe de altă parte
pericolul terorismului este asociat cu migrația și de aici decurge o teamă,
justificată de altfel, privind securitatea noastră ca cetățeni.
Ȋn abordarea acestei teme, pentru elevii de liceu am folosit cu
succes ca instrument teatrul-dezbatere.

Descrierea metodei

Teatrul-dezbatere utilizat de noi în ultimii 15 ani este o tehnică

care combină drama și discuțiile ca mijloc de a comunica tinerilor
problemele comunității. Ȋn cadrul acestei metode se utilizează teatrul.
Piesa de teatru prezintă o situație de viață cu care se confruntă sau se pot
confrunta copiii sau tinerii din grupul țintă, spectatorii. Scenariul este scris
în general de către elevi sau uneori de către profesor. Piesa de teatru are
puține personaje, iar tema este una de interes pentru publicul spectator.
Scenariul prezintă un conflict în care sunt implicate personajele. Ȋn
punctul culminant spectacolul se oprește. Aici intervin cei doi actori:
moderatorul și mascota, care au sarcina de a modera dezbaterea cu
spectatorii. Scopul dezbaterii este acela de a găsi împreună cu publicul
soluții pozitive pentru rezolvarea conflictului prezentat.
Moderatorii adresează întrebări clare și punctuale spectatorilor,
iar cele mai bune răspunsuri sunt premiate și notate pe "Tabla
Ȋnțelepciunii". Mascota acordă premiile și antrenează spectatorii să se
implice în dezbatere. Sunt reluate răspunsurile pozitive. În cadrul
dezbaterii spectatorii sunt invitați să găsească soluții de rezolvare a
conflictului.
La finalul dezbaterii spectatorii sunt rugați să propună un final
pentru sceneta prezentată.
Apoi moderatorul invită publicul să urmărească finalul pregătit de
actori, care este unul pozitiv, bazat pe valori etice și morale.

52
 În acest format metoda de educație nonformală este o creație a
domnului Shamil Fattakhov, regizor și producător de televiziune în Rusia.

Aplicabilitate

Utilizăm această metodă în cadrul activităților extracurriculare

sau în cadrul lecțiilor din cadrul disciplinei predate de noi.
Deoarece pregătirea unui spectacol de teatru durează destul de
mult timp (10-30 de ore), o utilizăm cu succes în cadrul proiectelor
educative extracurriculare.
De această dată am utilizat metoda în cadrul proiectului
"Problema migrației într-o Europă a valorilor". Proiectul este unul de
educație civică și cetățenie europeană. Este o activitate extracurriculară
adresată claselor de liceu.
Titlul Piesei de teatru este "Ne pasă de lumea în care trăim".
Trupa de teatru este formată din elevi ai claselor a IX-a, a X-a şi a
XI-a (profil real și uman-şiinţe sociale) şi 50 de elevi de liceu, spectatori,
participanţi activ în dezbatere.

Tema activităţii

Securitatea în Uniunea Europeană în condițiile creșterii migrației

Durata activităţii

• 4 săptămâni pentru pregătirea spectacolului;

• 40 minute spectacolul de teatru, din care 20 minute spectacolul de
teatru resursă și 20 minute dezbaterea.
• Activitatea este precedată de o pregătire a elevilor pentru tema dorită
prin vizionarea filmelor recomandate de pe internet și prin studierea
materialelor bibliografice privind provocarea produsă de migrație la
adresa securității Europei.

53
 Rezultate așteptate

• Conștientizarea cauzelor care îi determină pe migranți să-și părăsească

țările lor de baștină și să vină într-o lume mai puțin cunoscută;
• Identificarea tipurilor de migranți;
• Abordarea unei poziții echilibrate, raționale, în analiza fenomenului
migrației;
• Implicarea activă a tinerilor în dezbatere;
• Luarea de atitudine în probleme care ne privesc pe noi toți.

Întrebări-cheie

1. Care este efectul imediat al acceptării cotelor de imigranţi?

2. Care este efectul pe termen lung al sosirii imigranţilor?
3. Cine este responsabil de gestionarea situaţiilor privind imigranţii din
România?
4. Este normal să urmărim doar interesul personal în luarea deciziilor
ce privesc imigranţii?
5. Cine este responsabil de păstrarea unui climat paşnic?
6. Cum putem contribui la păstrarea valorilor europene?
7. Care sunt factorii de decizie și cum îi putem influența pentru a
implementa o atitudine corectă şi pozitivă?

Scopul activității

Prin acestă activitate ne-am propus să atragem atenția asupra

implicației fenomenului migrației în Europa.
De asemenea ne-am propus ca motivați fiind de emoții, elevii să
dorească să găsească soluții pozitive pentru construirea unui mediu
sănătos, a unei lumi drepte și echitabile.
Dorim să trezim spiritul civic și luarea unei atitudini sănătoase
atunci când nu este respectată legislația națională și europeană.

54
 Desfășurarea activității

Alegerea temei: Împreună cu cei 6 elevi actori și moderatori,

membri ai cercului de teatru dezbatere din școală am ales tema în urma
unei analize atente a problemelor acute ale momentului.
Am scris scenariul, l-am discutat și ajustat, am analizat
personajele, am distribuit rolurile după care fiecare actor și-a memorat
rolul.
În același timp am scris textul moderării care are și ea un scenariu
stabilit, inclusiv am formulat întrebările care vor fi adresate publicului.
Întrebările trebuie adresate într-o ordine care să fixeze personajele
pozitive, negative și neutre din conflict. Abia apoi se pot adresa întrebări
punctuale de genul: "Ce a facut/ spus/ urmarit personajul X"? În partea a
treia a întrebărilor se cere publicului să dea sugestii pozitive de rezolvare a
conflictului.
Pregătirea spectacolului: Această etapă durează între 10-30 de ore
de repetiții cu textul în față, fără text, cu joc și în final cu recuzită.
Prezentarea spectacolului: Numărul optim de spectatori pentru
acest gen de teatru-dezbatere este între 20-80 de spectatori. Scenariul
decurge în felul următor: Moderatorul pune în temă spectatorii cu ce
anume urmează să se întâmple pe scenă, ce piesă vor urmări, care sunt
actorii și cum va decurge totul. Se bate apoi gongul şi începe spectacolul,
care în punctul culminant este oprit de către moderator sau mascotă. Aici
ei își fac aparița și conduc dezbaterea, felicită și acordă premii celor care
dau răspunsuri pozitive. Scenariul trebuie scris în așa fel încât să trezească
emoție foarte puternică în spectatori, astfel ca ei să dorească să se implice
în rezolvarea problemei.
În finalul dezbaterii cele mai bune răspunsuri, care au fost notate,
sunt reluate pentru a fixa ideile valoroase aduse de către ei, spectatorii.
În ultima parte se reia jocul actorilor care prezintă finalul piesei,
unul în care se rezolvă pozitiv conflictul prezentat.

55
 Scenariul
"Ne pasă de lumea în care trăim"

Personaje: Alex, Sebastian, Sergiu, Natalia, Cătălina, Andreea,

profesorul
(Alex şi Sergiu în sala de clasă cu nasul în telefon. Urmăresc un
video. Intră Sebi)
Sebi: Salut! (Nimeni nu-l bagă în seamă). Salut băieţi! (Se aude
un mormăit. Sebi se apropie de ei şi-i atenţionează cu mâinile. Dă cu
piciorul în pământ să facă zgomot. Cei doi se sperie puţin şi ridică
privirea).
Sebi: Ce-i cu voi aşa preocupaţi? Aţi găsit ceva fete frumoase?
Vreau să văd că vă pot sfătui în privinţa asta. Mă pricep...
Sergiu: Hai termină cu glumele astea! Avem discuţii serioase
acum.
Sebi: (râzând complice) Am zis eu că nu-s?
Alex: Chiar nu-i de râs. Ai auzit că iar au năvălit emigranţii în
Grecia? Ne uităm la un film pe net. Vino să vezi.
(Se uită împreună pe telefon, se proiectează pe perete)
Sebi: M-am săturat de subiectul asta. Peste tot ştiri:
-emigranţii la limita supravieţuirii;
-femei cu copii care nu au adăpost şi nu sunt lăsaţi să intre în ţară;
-tratament inuman aplicat unor emigranţi în sudul Ungariei;
-demostratie în stradă în Germania împotriva primirii
emigranţilor.
-etc, etc, etc...
Hai să ne vedem de treabă şi să-şi rezolve problemele cu
emigranţii lor. Noi avem sâmbătă chef. Ştiţi că-i majoratul Dianei!
Petrecere, nu glumă!
(Alex şi Sergiu continuă să urmărească filmele pe telefon)
Sebi: (Se apropie de ei şi zice tare) Chiar nu vreţi să încheiem
capitolul ăsta?
(Intră în scenă Cătălina, Andreea şi Natalia discutând şi
gesticulând)

56
 (Sebi se duce să le întâmpine)
Natalia: Cine vine la majoratul Dianei? Să ne organizăm să-i
cumpărăm un cadou drăguţ. (Îi observă pe băieţi puţin încruntaţi). Da, ce
aveţi, v-a furat cineva iubita? Ce-i cu voi aşa stresaţi? Ce aveţi acolo aşa
interesant?
Sebi: Nu vorbesc cu noi. Vor să rezolve problema emigranţilor.
Pe mine unul nu mă interesează. N-am treabă cu ei, n-au treabă cu mine.
NU MĂ INTERESEAZĂ!
Cătălina: Poate azi nu te interesează. Dar ştii că sunt pregătite
căminele din Mărăşti să cazeze emigranţi, la o adică?
Sergiu: Breaking News! Ia uite că iar au atacat emigranţii nişte
fete din Suedia! Haideţi să vedeţi un video. (Filmul este proiectat pe
perete cu un videoproiector).
Sebi: Scandal serios. Şi pe bună dreptate. Hai, mă laşi? Tăbărasc
în Europa şi încep să facă ei legea. Revoltător de-a dreptul! Şi-au primit
răspunsul cuvenit de la cetăţeni, dacă la nivel înalt nu s-a putut rezolva.
(Mimează bătaie, pumni).
Natalia: Ăştia cred că pot să-şi permită orice ca în legea lor. Ei au
drepturi asupra femeilor. Şi femeile trebuie să fie decente la maxim, că
altfel sunt pedepsite.
Andreea: Staţi liniştiţi că la noi nu vin, nu-i aşa interesant să
emigrezi în România. Ce bine că nu suntem în Schengen! Şi noi sufeream
că nu ne-au acceptat în Schengen. În tot răul este şi-un bine, vorba
românului.
Sergiu: Crezi tu că nu vin. Avem cotă obligatorie de emigranţi.
Facem parte din UE, avem cotă. Aici, chiar în Cluj. Ştii că s-a pregătit un
cămin studenţesc din Mărăşti să primească emigranţi?
Alex: Inadmisibil! Exact acolo în campusul studenţesc!? Şi-apoi să
vezi petreceri! Într-un cămin chefuri româneşti şi în celălalt chefuri
arăbeşti.
(Urmează o scenă cu petrecere românească şi una cu petrecere
arăbească).
Natalia: Ce o să facă aici? Au o cultură total diferită. Nu ştiu
limba. Ce aţi văzut e petrecere în familie, în cadru privat. Femeile nu au

57
dreptul nici să privească un bărbat pe stradă. Haine în culori terne,
acoperite cu voal (burka) peste tot, în schimb bărbaţii sunt privilegiaţii.
Sergiu: Sunteţi cam porniţi şi cam rigizi. Voi la oamenii ăştia va
gândiţi? Sunt oameni şi ei. Au dreptul la libertate! La ei în ţară e război.
Viaţa lor este în pericol. Îşi riscă viaţa din dorinţa unui trai mai bun în ţări
cu dezvoltare economică. Alţii fug pentru reîntregirea familiei. Mamele fug
cu copiii să le ofere o viaţă mai bună.
Cătălina: Înţeleg Sergiu, dar ştii tu care sunt costurile acestui flux
masiv de emigranţi?
Sergiu: Economice. E necesar să construim adăposturi pentru ei.
Cătălina: Şi să-i hrănim, să le asigurăm servicii medicale.
Andreea: Să le oferim asigurări sociale. Să-i şcolarizăm, asta doar
dacă vor. Femeile nu prea lucrează. Au grijă de copii. Au mai mulţi copii şi
cineva trebuie să aibă grijă de ei. Vedeţi voi? Lucrează unul şi trebuie să le
oferi asigurări sociale la toţi 5 sau câţi or fi într-o familie.
Cătălina: Are implicaţii culturale mari toată povestea asta.
Cultura şi religia nu se schimbă. Şi e necesar să înveţe limba şi să meargă la
şcoală.
Sebi: Cu acest val de emigranţi a crescut insecuritatea cetăţenilor.
Atentate la Paris, Bruxelles, Londra... Asta cum se poate repara? De unde
ştii care-s terorişti şi care-s doar refugiaţi? Suntem cam nepregătiţi pentru
pericolul real al migraţiei.
Natalia: Dar nu putem rămâne pasivi la suferinţa oamenilor.
Ajută-l pe aproapele tău când are nevoie. Aşa e învăţătura noastră creştină.
Alex: Într-o ţară zguduită de război e normal ca oamenii să plece.
Ei caută securitate. Nu-i putem lăsa să moară. Trebuie să găsim soluţii,
resurse.
Sergiu: Are dreptate Alex. Şi ştiţi ceva? Nu-i putem asocia pe toţi
cu terorismul. Dacă trei dintrei ei sunt oameni oneşti, de bună credinţă,
atunci din respect pentru ei trebuie să le dăm o şansă.
Natalia: Ştiţi că, de fapt, UE este în impas privind demografia.
Populaţia Europei este într-un proces de îmbătrânire. Natalitatea a scăzut
iar speranţa de viaţă a crescut. În 20 de ani cine va susţine economia? Cine
va susţine populaţia activă acum şi în pensie atunci? Avem nevoie de forţă

58
de muncă şi cum aici nu e?????????
Andreea: Dacă nu se iau măsuri europenii sunt în pericol. Eu văd
două situaţii:
1.Vin migranţi (economici) şi refugiaţi într-un număr mai mare
decât pot fi susţinuţi şi atunci e de rău sau...
2.Oprim migraţia şi populaţia activă nu va putea susţine
economia, respectiv populaţia inactivă şi atunci iar e de rău.
Cătălina: M-am întristat tare de tot. Trebuie să fie o soluţie. Dar
care?
STOP
Alex: Hai să ne documentăm şi să facem mâine o dezbatere la ora
de economie. Cred că o să fie de acord profa. În definitiv e o chestiune de
economie.
Natalia: Sau la ora de sociologie, că e o chestiune de socio.
Sergiu: Sau la Geogra, că-i problemă cu impact geografic major.
Sebi: Dacă ziceţi aşa o să fac azi un grup de discuţii pe tema
migraţiei în UE: Idei şi propuneri pentru o Europă sigură în timpul crizei
migraţiei. Ce ziceţi? De acord?
Toţi: De acord!
(Săptămâna viitoare la ora de sociologie)
Profesorul: La iniţiativa unui grup de colegi azi vom avea o
discuţie pe tema "Probleme privind migraţia în UE". Colegul vostru Sebi a
adunat ideile valoroase de pe grup şi o să vi le prezinte. Haide Sebi.
Sebi: Plecând de la sloganul "Unitate în diversitate" şi o
dezvoltare economică bună, Uniunea Europeană a devenit destinaţia de
interes pentru oameni din mai multe ţări: Siria, Afganistan, Bangladesh,
Irak şi Pakistan.
Sute de mii de oameni au ajuns pe teritoriul UE prin Grecia şi
Italia în speranţa unei vieţi mai bune. Dar Europa nu este pregătită pentru
asta. Nu are resursele şi infrastructura necesară pentru a-i primi. Odată cu
ei au ajuns şi terorişti, oameni care fac rău intenţionat şi afectează
securitatea cetăţenilor. Diferenţa de cultură a condus la scandaluri şi
violenţă între diferite grupuri de emigranţi şi cetăţenii UE. Pe fondul
acestei situaţii tensionate noi avem câteva idei. Oricum, ţările Europei nu

59
pot primi un număr oricât de mare de refugiaţi. În concluzie, e necesar să
fie analizat fiecare caz în parte şi luată decizia: poate rămâne sau va fi trimis
înapoi. Am să rog colegii să vă prezinte ideile ce s-au desprins din studiile
lor:
Natalia: Pentru toţi cei care rămân e necesară o supraveghere
atentă a comportamentului iar dacă ameninţă pacea şi securitatea
cetăţenilor, va fi trimis înapoi.
Sergiu: Prioritizarea proiectelor privind refugiaţii şi migranţii
economici în următoarea perioadă.
Andreea: Înfiinţarea unui serviciu de voluntariat european care să
poată face faţă asistării tuturor migranţilor în primii 3-7 ani şi evaluării
comportamentului şi a gradului de integrare europeană.
Cătălina: Înfiinţarea unor ONG-uri cu rol de mediere între
grupurile de cetăţeni europeni şi migranţi.
Malvina: Includerea în învăţământul obligatoriu a tuturor celor
fără şcoală: copii, tineri sau adulţi.
Alex: Implicarea în activităţi obligatorii în folosul comunităţii
pentru toţi cei apţi de muncă dintre emigranţii rămaşi. Cam asta ar fi.
Profa: Mulţumesc dragilor. Aţi lucrat bine. Problema rămâne de
actualitate şi deschisă discuţiilor. Vă felicit. (Aplauze).

Dezbaterea
Dezbatereava avea loc în pauza de STOP după care se va relua
finalul piesei.

Moderator: (către mascotă) Ce zici? Cum rezolvăm criza

migrației într-o Europă a valorilor?
Mascota: Nu credeam că-i așa serioasă treaba. Implicații
puternice culturale, economice, sociale, demografice și ... de securitate. Ce
facem acum?
Moderator: Cerem ajutorul prietenilor noştri: spectatorii. Îi
rugăm să ne ajute să gasim soluții pozitive de rezolvare a situației.
Mascota: Da, știu. Și să fie clar: cele mai valoroase idei vor fi
premiate cu surprize din tolba mea și vor fi trecute pe Tabla Înțelepciunii.

60
 Moderator: Migrația este un fenomen foarte vechi. Oamenii au
migrat înspre zone mai atractive, mai sigure, mai confortabile. Care credeți
că sunt cauzele migrației înspre Uniunea Europeană, acum în această
perioadă?
(Dorința unui trai mai bun, dezvoltarea economică, reunirea
familială, etc)
Moderator: Ce costuri presupune migrația pentru Uniunea
Europeană?
(Economice, sociale, politice, culturale, de securitate, pentru
protejarea frontierelor, etc)
Moderator: Care sunt beneficiile migrației în Uniunea
Europeană?
(Avem nevoie de forță de muncă, populația din Uniune tinde
spre îmbătrânire, etc)
Moderator: Care este problema în realitate?
(Ciocniri între grupuri de migranți și cetățeni europeni, atacuri
teroriste în diferite orașe ale Europei, granițele sunt asaltate de mase mari
de oameni, nu este infrastructura pentru a-i primi, nu există proiecte și
resurse pentru a-i integra, grupuri de cetățeni europeni fac demonstrații
pentru oprirea migrației, etc)
Moderator: Credeți ca migrația este un pericol pentru unitatea
Uniunii?
(Poate fi, deoarece nu toate statele membre sunt de acord cu
măsurile impuse de la Bruxelles, cetățenii statelor membre nu au fost
consultați în legătură cu aceste măsuri, deciziile au fost luate în ședințele
de la Bruxelles, etc).
Moderator: Ce credeți că ar contribui la o politică europeană
armonioasă în problema actuală a migrației?
(Limitarea numărului de persoane care intră în Uniune, analiza
fiecărei persoane în parte care intră în Europa, implementarea unor
proiecte privind migranţii, stabilirea unor reguli clare de comportament și
verificarea respectarii lor pentru toți cei acceptați în UE, etc)

61
 Concluzii

Utilizarea teatrului într-o activitate educativă are marele avantaj al

implicării emoţiei în activitatea respectivă. Atunci când ne doare, ne
supără ceva, ne dorim o bucurie, suntem mai motivați să intervenim, să
facem ceva. Acesta este motivul pentru care activitatea de teatru-dezbatere
este o reușită de cele mai multe ori. Emoția creată de scenariu și de jocul
actorilor îi determină pe spectatori să ia atitudine și să încerce să găsească
soluții. Pregatirea prealabilă a elevilor spectatori prin resurse online
contribuie la succesul dezbaterii.
Recomandăm utilizarea teatrului în abordarea temelor de interes
major la clasele de liceu.

62
 CRIZA REFUGIAŢILOR REFLECTATĂ ÎN MEDIA ONLINE DIN
ROMÂNIA ÎN A DOUA JUMĂTATE A ANULUI 2015: TREI

PERSPECTIVE

Marius MUREȘAN ∗

Abstract
This paper aims to analyze the refugee crisis during the second half of the
year 2015 in terms of media messages promoted in romania by various politicians and
journalists. The assumptions of this analysis are as follows: the online publications are
promoting fear and intolerance using unconfirmed information; when referring to the
refugees, the online environment is used by some leaders to win capital image by
appealing to nationalism, while a part of public opinion is not favorable receiving
refugees by romania; the political opposition uses the online media in order to capture
the support of those unhappy with the official policy on immigrants, as promoted by the
president and the government / european leaders. To prove the first hypothesis we chose
to analyze the articles published on websites like aflasitu.ro, infoalert.ro and
inliniedreapta.net because they are a model of incorrect journalistic practices based on
incomplete, unverified information, thus encouraging xenophobia and fear of the
muslim community. In the case of the second hypothesis, we will consider the
interventions in the online media of two romanian journalists, lucian mîndruţă and
robert turcescu, because they are two of the most active public figures during september-
november 2015, regarding the topic of this paper. The last hypothesis refers to two
other opinion makers, but this time involving political leaders of opposition parties. The
examples we have chosen are those of bogdan diaconu, united romania party (partidul

∗Drd., Şcoala Doctorală „Istorie, civilizaţie, cultură”, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, e-mail:
muresan.marius91@gmail.com .

63
românia unită) chairman and traian băsescu, romania's former president and current
leader of the people's movement (mişcarea populară).

KEY WORDS: Refugees, media, jurnalism, opinion makers, politics

Introducere

În perioada contemporană, Europa s-a confruntat cu câteva valuri

ale migraţiei, care au atins apogeul mai ales în perioada postbelică.
Consecinţele imediate ale celui de-al Doilea Război Mondial au constat în
mişcări de populaţie desfăşurate pe continentul european, în condiţiile în
care state precum Germania sau Austria şi-au redus semnificativ teritoriul,
iar etnici germani care acum se vedeau nevoiţi să locuiască pe teritoriul
noilor ţări din est, precum Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi URSS,
alegeau să treacă graniţa înspre RFG şi RDG.
Odată cu obţinerea stabilităţii economice, ţările europene au
trecut printr-un nou val imigraţionist, de această dată al locuitorilor din
Europa de Sud înspre ţările din Europa Occidentală şi de Nord. În paralel,
procesul decolonizării a reprezentat cauza unei mişcări de populaţie
dinspre fostele colonii, către metropole (Marea Britanie, Franţa, Olanda,
Belgia şi Portugalia). Alături de populaţia care alegea să se întoarcă în ţările
de origine, locuitori ai fostelor colonii s-au mutat în Europa din scopuri
politice, dar de cele mai multe ori din motive economice. Dacă ţări precum
Franţa şi Marea Britanie au ocupat locurile de munca care necesitau
personal necalificat cu imigranţii veniţi din colonii, altele, precum
Germania, Austria sau ţările scandinave au recrutat muncitori din zona
mediteraneană şi Turcia. Conform unei statistici aparţinând autorilor
Christian Dustman şi Tommaso Frattini, populaţia străină a Germaniei a
crescut la 3,9 milioane până în 1973, adică 9,8% din populaţie 1.
Căderea Zidului Berlinului a creat oportunitatea pentru aproape
400.000 de etnici germani din Europa de Est şi Uniunea Sovietică de a
emigra în Germania, trend care a continuat şi în anii următori. Recent,

1
Christian Dustmann, Tommaso Frattini, Immigration: The European Experience, CReAM (Centre
for Research and Analysis of Migration), Discussion Paper No 22/2011, p. 6,
http://www.ucl.ac.uk/~uctpb21/doc/CDP_22_11.pdf, accesat în 20.04.2016.

64
migraţia a fost facilitată de extinderea înspre est a graniţelor Uniunii
Europene, ceea ce a făcut ca mulţi locuitori ai acestor state să caute un
nivel de trai mai ridicat în ţări precum Italia sau Spania, alături de
destinaţiile obişnuite, amintite mai sus.
În prezent, Europa se confruntă cu unul dintre cele mai mari
valuri imigraţioniste de după Al Doilea Război Mondial. În anul 2011 au
fost constatate primele încercări de intrare ilegală pe teritoriul Europei,
când mii de tunisieni au traversat Marea Mediterană înspre Italia, ca
urmare a izbucnirii Primăverii Arabe 2. Imigranţii provin din Africa,
Orientul Mijlociu şi sudul Asiei, iar cauzele plecării din teritoriile de
origine constau în precaritatea economiei, transformările sociale,
opresiunea politică, discriminări etnice, persecuţiile religioase şi rasiale,
traumele războiului, precum şi ameninţarea unor grupări teroriste precum
ISIS 3.
Poziţia oficială a statului român în problema crizei refugiaţilor,
exprimată prin intermediul preşedintelui Klaus Iohannis, este aceea că
România nu consideră cotele obligatorii ca o soluţie, precizând că
participarea voluntară a fiecărui stat membru al Uniunii Europene este
rezolvarea corectă. Cu toate acestea, preşedintele consideră că România
poate gestiona uşor cei 4.837 de refugiaţi impuşi prin votul dat în Consiliul
JAI din 22 septembrie 2015, deoarece aceştia vor ajunge pe teritoriul ţării
într-o durată de până la doi ani. Celălalt argument pe care îl aduce
Iohannis este nevoia de solidaritate între toate statele Uniunii Europene.
În această lucrare mi-am propus să analizez „criza refugiaţilor” în
a doua jumătate a anului 2015, din perspectiva mesajelor promovate în
mass-media din România de către diverşi oameni politici şi jurnalişti.
Ipotezele analizei de faţă sunt următoarele: Publicaţiile online promovează
frica şi intoleranţa prin informaţii neverificate; Mediul online este folosit
de unii lideri de opinie pentru a câştiga capital de imagine pe tema
refugiaţilor prin apelul la naţionalism, în condiţiile în care o parte a opiniei

2
Jeane Park, „Europe’s Migration Crisis” in Concil of Foreign Relations, 23.09.2015,
http://www.cfr.org/migration/europes-migration-crisis/p32874, accesat în 20.04.2016.
3
Jean-Pierre Lehmann, „Refugees And Migrants: Europe's Past History And Future Challenge” in
Forbes, 02.09.2015, http://www.forbes.com/sites/jplehmann/2015/09/02/refugees-migrants-
europes-past-history-and-future-challenge/, accesat în 21.04.2016.

65
publice nu este favorabilă primirii refugiaţilor de către România; Opoziţia
politică foloseşte mediul online pentru a capta suportul nemulţumiţilor
faţă de politica oficială privind imigranţii, aşa cum este promovată de
Preşedinţie şi Guvern/liderii europeni.

Publicaţiile online mizează pe mesaje care promovează frica pentru a

atrage cititori

În a doua jumătate a anului 2015, şi-au făcut simţită prezenţa o

serie de site-uri care prezintă criza imigranţilor folosindu-se de diverse ştiri
neverificate, bazate pe evenimente mai vechi, dar readuse în actualitate.
Patru dintre acestea prezintă următoarele titluri: „Sirieni bătuţi de rromi în
Timişoara! Duceţi-vă la voi acolo, n-aveţi ce căuta în Romania noastră!” 4,
„Suporterii de la U Cluj au atacat un grup de sirieni. Plecaţi de aici cât mai
puteţi” 5, „O mănăstire românească de măicuțe din Elveţia va fi evacuată
pentru a primi imigranți musulmani” 6, „Adevăratele victime ale Statului
Islamic nu sunt printre migranții care vin în Europa – Witold Gadowski” 7.
La o primă analiză putem observă că toate cele patru prezintă informaţii
lacunare, fără a da detalii. Cu toate acestea, au ajuns la un număr mare de
cititori.
Primul articol a fost publicat în 11 septembrie 2015 şi face referire
la o încăierare care a avut loc între „un temut clan din Timişoara” şi „câţiva
sirieni care mărşăluiau spre o altă localitate”. Alături de acest articol, care a
obţinut un număr de 11.252 de aprecieri prin intermediul platformei

4 „Sirieni bătuţi de rromi în Timişoara” în aflasitu.ro, http://aflasitu.ro/sirieni-batuti-de-rromi-in-

timisoara-duceti-va-la-voi-acolo-n-aveti-ce-cauta-in-romania-noastra/, accesat în 13.01.2016 (la
momentul redactării articolului domeniul acestui site nu mai este valabil).
5 „Suporterii de la U Cluj au atacat un grup de sirieni” în aflasitu.ro, http://aflasitu.ro/suporterii-la-u-

cluj-au-atacat-un-grup-de-sirieni-plecati-de-aici-cat-mai-puteti/, accesat în 13.01.2016 (la momentul

redactării articolului domeniul acestui site nu mai este valabil).
6 „O mănăstire românească de măicuțe din Elvetia va fi evacuată pentru a primi imigranți musulmani”

în infoalert.ro, 14.09.2015, http://infoalert.ro/2015/09/14/o-manastire-romaneasca-de-maicute-va-

fi-evacuata-pentru-a-primi-imigranti-musulmani/, accesat în 18.04.2016.
7 Anca Cernea, „Adevăratele victime ale Statului Islamic nu sunt printre migranții care vin în Europa –

Witold Gadowski în inliniedreapta.net, 16.09.2015, http://inliniedreapta.net/adevaratele-victime-ale-

statului-islamic-nu-sunt-printre-migrantii-care-vin-in-europa-witold-gadowski/, accesat în
19.04.2016.

66
Facebook, este publicat şi un clip cu titlul „Sirieni şi români ameninţaţi de
Al-Quaeda în România 2013/10/13”, însă conţinutul propriu zis nu are
legătură nici cu articolul şi nici chiar cu titlul clipului. Acesta prezintă un
reportaj despre un protest organizat de către comunitatea siriană din
România împotriva regimului Bashar al Assad. În text nu regăsim niciun
detaliu despre drumul naţional unde se presupune că s-a produs incidentul
sau despre localitatea înspre care s-ar fi îndreptat refugiaţii sirieni.
Totodată nu este prezentată nicio luare de poziţie a autorităţilor.
Evenimentul se presupune că s-a întâmplat în 10 septembrie 2015, însă
nicio televiziune sau ziar din România nu a relatat despre acesta. Al doilea
articol este publicat pe acelaşi site în 13 septembrie 2015 şi relatează o
întâmplare în care au fost implicaţi refugiaţii sirieni şi de această dată,
galeria unei echipe de fotbal. Textul face referire la un protest împotriva
rasismului la care au participat „câţiva sirieni de origine română”, fără a se
menţiona când şi unde a avut loc evenimentul. În urma acţiunii violente a
galeriei, autorul anonim al articolului susţine că poliţia a arestat 13
persoane. Acest articol a obţinut un număr de 2.105 aprecieri pe platforma
Facebook. Analizând conţinutul acestui site, care nu oferă informaţii de
contact sau referitoare la autorii textelor, putem observa un trend în
privinţa celor două articole evocate mai sus, acestea fiind „ştirile” cu cel
mai mare impact.
Al treilea articol pe care l-am avut în vedere foloseşte mai multe
detalii în descrierea situaţiei, dar nu este acoperit de fapte verificate.
Susţine că informaţiile sunt preluate de pe platforma evz.ro 8, care a generat
prin această ştire 19.013 de accesări. Ideea principală a textului publicat la
data de 14 septembrie 2015 este aceea că o mănăstire ortodoxă
românească care primise în 2013 dreptul de a se instala la Grolley, pe locul
unei foste mănăstiri catolice dezafectate, a fost somată de autorităţile
elveţiene să părăsească clădirile, pentru a putea fi instalaţi imigranţi
musulmani. Mai mult, sunt publicate datele unui cont în care doritorii pot
face donaţii pentru a putea sprijini activitatea Mănăstirii Acoperământul

8 Radu Pădure, „Mănăstire românească din Elveția, evacuată pentru a caza musulmani” în Evenimentul

Zilei, ediţie online, 14.09.2015, http://www.evz.ro/manastire-romaneasca-din-elvetia-evacuata-

pentru-a-caza-musulmani.html, accesat în 19.04.2016.

67
Maicii Domnului (Monastère Protection-de-la-Mère-de-Dieu). Chiar dacă o
parte a articolului poate cuprinde date corecte, nu există nicio dovadă că
refugiaţii sunt motivul evacuării personalului mănăstirii. Dacă prin acest
text s-a urmărit creşterea numărului cititorilor, naşterea unei dezbateri sau
dispute pe tema alterităţii, a diferenţelor culturale între creştini şi
musulmani, scopul a fost atins, iar comentariile utilizatorilor sunt sugestive
în acest sens: „Asta este un prim semn a ceea ce urmează să se întâmple în
întreaga Europa. Credeam că numai în Anglia s-au dat musulmanilor
clădiri de biserici să îşi facă moschei. Fenomenul de generalizează.”, „aici
este vorba despre faptul ca o religie este pur si simplu eliminată ca să facă
loc unor terorişti”, „Elveţia... un popor fără tradiţie, fără inimă, fără istorie!
ţara în care s-au ascuns marii criminali ai umanităţii, marii escroci, precum
ţara complice şi beneficiara la/de pe urma marilor crack-uri financiare
mondiale”. Am ales acest articol mai ales datorită dezbaterilor pe care le-a
provocat în rândul cititorilor: cea mai vehiculată idee este aceea că un
astfel de exemplu poate deveni o regulă la nivel european şi are potenţialul
de a afecta şi România, o ţară preponderent creştină şi ataşată valorilor
tradiţionale. De această dată, frica nu este sugerată direct de articol, dar
reiese din argumentaţia folosită de autor, care propagă ideea că refugiaţii
sunt direct responsabili pentru această situaţie.
O parte dintre site-urile evocate mai sus sunt de nişă, orientate
înspre atragerea cititorilor, utilizând diverse forme de manipulare media:
titluri intrigante (în cazul articolului de pe evz.ro sunt evidenţiaţi, prin
scrierea cu majuscule, termenii „[mănăstire] românească” şi
„musulmani”), informaţii inventate, neverificate sau fragmentate. În alte
cazuri, au fost preluate din diverse surse online din alte ţări informaţii
conform cărora pe teritoriul Europei au pătruns şi terorişti, odată cu
refugiaţii sirieni.
Acest gen de informaţii au fost preluate trunchiat în mediul
online din România. Unul dintre aceste exemple este articolul publicat pe
site-ul inliniedreapta.net, un portal care se prezintă ca aparţinând
„conservatorilor români”. În descrierea activităţii desfăşurate, expune care
sunt obiectivele sale şi provocările la care este supusă societatea
contemporană: „Bisericile părăsite şi şcolile tot mai goale ale Europei sunt

68
simboluri ale unei civilizaţii muribunde care îşi trăieşte ultimele zile.
Undeva, la marginea ei, barbarii pregătesc asaltul” 9. O astfel de luare de
poziţie, prezentă chiar în descrierea activităţii acestui site, ne sugerează o
anumită poziţionare faţă de chestiunea imigranţilor musulmani. Articolul
la care voi face referire a fost publicat în 26 septembrie 2015, având 4000
de aprecieri şi 8465 de distribuiri pe reţeaua de socializare Facebook,
semn că a ajuns la un număr foarte mare de oameni. Articolul este de fapt
o traducere a unui interviu dat publicaţiei poloneze fronda.pl, de către
Witold Gadowski, un jurnalist polonez de investigaţie şi reporter de
război. Ideea principală a acestui interviu este faptul că toate graniţele
controlate de Statul Islamic sunt impenetrabile, iar refugiaţii care pleacă
trebuie să aibă aprobarea Statului Islamic”. Cea care a tradus articolul în
limba română, Anca Cernea, are o singură intervenţie în afara interviului,
prin două paragrafe. Trei fraze sunt cele care ne atrag cel mai mult atenţia:
„Cei care acum năvălesc în Europa sunt mai ales bărbaţi tineri, veniţi nu-
se-ştie-de-unde. Aceşti oameni încalcă orice reguli, intră în Europa pe căi
infracţionale şi sunt imediat prezentaţi drept refugiaţi”, „Aceşti infractori
care invadează Europa iau locul victimelor reale ale războiului”, „ 90 la sută
dintre ei sunt aduşi aici pe cale infracţională de mafia turcească, albaneză şi
rusă”. În plus, sunt prezentate două imagini care ar trebui să ajute cititorul
în a face diferenţa între adevăraţii refugiaţi sirieni din Turcia - este
prezentată o tabără de refugiaţi, cu mulţi copii şi „migranţii” din Tovarnik,
Croaţia – doar bărbaţi care încearcă să intre pe geamurile unui tren.
Termenii utilizaţi evidenţiază caracterul negativ al imigranţilor, fiind
consideraţi „şmecheri”. Astfel, aceştia „năvălesc” – deci se reped asupra
Europei cu intenţii agresive, duşmănoase, criminale, totul fiind pus sub
semnul ilegalităţii, prin utilizarea familiei lexicale a cuvântului
„infracţiune”: „[căi] infracţionale”, „[aceşti] infractori”, „[cale]
infracţională”. Autoarea nu aduce argumente concrete în sprijinul acestor
afirmaţii, astfel că se îndepărtează chiar şi de sensul interviului tradus.
După cum am putut vedea în cazurile prezentate mai sus, diverse
publicaţii online din România au promovat frica în rândul populaţiei.
Acest lucru s-a făcut pe de-o parte, prin prezentarea unor informaţii

9 http://inliniedreapta.net/despre-noi/, accesat în 19.04.2016.

69
neverificate, altele chiar inventate – cazuri care, dacă erau reale, ar fi
determinat şi interesul altor actori media şi pe de altă parte, prin limbajul
folosit – termenii prin care sunt construite articolele au conotaţii negative.
Astfel, după cum am arătat, se face trimitere la violenţă, război şi
infracţionalitate. De asemenea se încearcă o delimitare clară între
adevăraţii refugiaţi şi imigranţii, care nu fug din calea războiului, ci
urmăresc alte obiective, ascunzându-se în spatele acestui pretext. Autorii
articolelor mizează pe instrumentarea fricii, care se află în strânsă legătură
cu intoleranţa: odată identificată cauza problemei, principala modalitate
de rezolvare este delimitarea de alteritate, blamarea şi repudierea acesteia.
Este practicată o formă de manipulare prin apelul la sensibilitatea
populaţiei, al cărei instinct este acela de a-şi apăra valorile, materiale sau
imateriale, ameninţate de venirea refugiaţilor prezentaţi în aceste articole.

Liderii de opinie abordează problema refugiaţilor pentru a câştiga

notorietate

Pe fondul dezbaterilor din cadrul societăţii româneşti privind

primirea sau respingerea imigranţilor musulmani, diverşi formatori de
opinie au găsit oportunitatea de a se afirma printr-o opoziţie vehementă,
captând un public intolerant faţă de o asemenea posibilitate. Am ales
exemplul lui Lucian Mîndruţă, jurnalist român, a cărui activitate în spaţiul
online românesc provoacă de cele mai multe ori dezbateri ample, din
cauza poziţiilor controversate pe care acesta le adoptă. În sprijinul ipotezei
că problema refugiaţilor este utilizată ca un instrument de obţinere a
notorietăţii, am ales să analizez postările pe această temă, din lunile august
şi septembrie 2015, de pe pagina de Facebook a lui Mîndruţă (93.000 de
urmăritori) – în număr de 5 şi de pe blogul personal – în număr de 3.
Prima postare pe care o aduc în atenţie datează din 26 august şi are ca idee
principală pericolul la care este supusă Europa, dacă nu va reuşi să facă
diferenţa între refugiaţii politici şi cei economici – pe care Mîndruţă îi
consideră majoritari în cazul de faţă. Acest text a atras 1669 de aprecieri,
360 de distribuiri şi 402 comentarii. Argumentul principal pe care îl
foloseşte acesta este acela că imigranţii nu ar fi interesaţi să găsească numai

70
un loc lipsit de pericole (România şi Bulgaria sunt oferite ca exemple, dar
nu sunt ofertante din punct de vedere economic), ci scopul lor este de a
ajunge într-o ţară care să le permită un trai mai bun. Analiza lui Lucian
Mîndruţă propune şi o analogie cu soarta Romei, jefuită de barbari, acesta
afirmând că ce se petrece în prezent este „Un jaf lent al unor cohorte
pogorâte peste Europa în căutare de ajutor de şomaj sau (eventual) slujbe
pentru care nimeni n-are nicio calificare” 10. Din exemplul anterior,
sintagma care are cea mai mare rezonanţă este „cohorte pogorâte peste
Europa”: termenul „cohortă” este unul de provenienţă militară, care în
cazul de faţă sugerează o manifestare demografică simultană, de proporţii;
verbul „a pogorî” semnifică mai mult decât simpla deplasare, face trimitere
la o acţiune brutală, verticală. Prin aceasta, Lucian Mîndruţă contribuie la
promovarea unei atitudini negative la adresa imigranţilor musulmani,
generând foarte multe reacţii în rândul celor care i-au citit postarea,
majoritatea fiind negative cu privire la mesajul său.
În 17 septembrie 2015, Lucian Mîndruţă revine cu o postare
intitulată „Modelul Crimeea, acum în Europa: cum ne sunt ocupate
minţile” 11. Acest text se înscrie în sfera speculaţiilor, autorul văzând în
criza refugiaţilor un instrument prin care Rusia încearcă să obţină o stare
de confuzie la nivel european, pentru ca Europa, per ansamblu, să pară
incapabilă în a gestiona o astfel de criză. Modul în care se face acest lucru,
consideră Mîndruţă, este sprijinirea a două tipuri de campanii: pe de-o
parte, cei de stânga care critică guvernele occidentale că nu acceptă
suficienţi imigranţi şi extrema dreaptă, care consideră că numărul
imigranţilor este de fapt prea mare şi că venirea lor poate reprezenta un
pericol la adresa valorilor tradiţionale. Acest tip de postare, însă, nu a atras
la fel de multe reacţii din partea oamenilor, astfel că a obţinut doar 270 de
aprecieri, 18 distribuiri şi 47 de comentarii. Caracterul speculativ, lipsit de
informaţii clare, este unul care însă poate atrage atenţia, semn că aceste

10
Lucian Mîndruţă, „Criza refugiaţilor va sfârşi prin a distruge Europa…”, Facebook,
https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/10205113443977723, din 26 august 2015 ora
10.44 (accesat în 25.04.2016).
11
Idem, „Modelul Crimeea acum în Europa: cum ne sunt ocupate minţile”, Facebook,
https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/10205248265268171 din 17 septembrie 2015,
ora 00.48 (accesat în 25.04.2016).

71
mesaje au fost prezentate şi în cadrul unei emisiuni televizate din 16
septembrie, după cum chiar Mîndruţă aminteşte.
Ultimul exemplu de postare de pe pagina de Facebook a lui
Lucian Mîndruţă pe care îl duc în atenţie este din 27 septembrie 2015 12.
Este vorba de fapt, despre un comentariu, la declaraţia Gen. Constantin
Degeratu de la televiziunea DIGI24, care a afirmat că dacă se aplică un
regim prezumtiv de refugiaţi de război, atunci s-ar impune „menținerea
acestor tabere până când se termină criza care a generat această chestiune
și eventual ajutorarea acestor oameni: să se pregătească, să se înarmeze, să
meargă să-și elibereze țara!” 13. Postarea lui Mîndruţă a generat 808
aprecieri, 260 de distribuiri şi 69 de comentarii. Cele mai multe comentarii
sunt pozitive cu privire la acest mesaj. Prin acest fapt putem observa o
polarizare a opiniei publice româneşti, dar şi o modificare a percepţiilor:
pe durata unei luni de zile, timp în care s-a vorbit despre primirea de către
România a unei cote de refugiaţi, opiniile comentatorilor de pe această
pagină de Facebook s-au modificat considerabil, evidenţiindu-se mai ales
poziţiile luate împotriva primirii imigranţilor musulmani.
Articolul de pe blogul lui Lucian Mîndruţă care a generat cele mai
multe interacţiuni este intitulat „Nu te poţi refugia de tine însuţi. Drama
de a nu înţelege de ce eşti sărac” 14. Textul a fost publicat în contextul
problemelor din Ungaria, unde refugiaţii care doreau să ajungă în
Germania au fost blocaţi în gări. De această dată, textul care a generat
peste 9000 de distribuiri pe reţelele de socializare, aduce în discuţie
problema confruntării între o cultură europeană evoluată şi una care nu
înţelege principii precum libertatea – majoritatea au trăit toată viaţa într-o
dictatură, egalitatea de gen, separaţia religiei de stat, nu-i cunosc pe

12Idem, „Degeratu are dreptate: bărbaţii ăştia din Siria care cer azil în Europa…”, Facebook,

https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/10205305443697596 din 27 septembrie 2015

ora 21.16 accesat în 25.04.2016).
13 „Gen. Constantin Degeratu: Exodul refugiaților este organizat ca o diversiune pentru a acoperi

expansiunea Rusiei în Siria”, digi24.ro, 27.09.2015, disponibil la adresa

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/EXODUL/REFUGIATI+SIRIA+DIVERSIUNE+RUSI
A+CONSTANTIN+DEGERATU, accesară în 25.04.2015.
14
Lucian Mîndruţă, „Nu te poți refugia de tine însuți. Drama de a nu înțelege de ce ești sărac”,
lucianmindruta.com, http://lucianmindruta.com/2015/09/02/nu-te-poti-refugia-de-tine-insuti-
drama-de-a-nu-intelege-de-ce-esti-sarac/, accesat în 25.04.2016.

72
Voltaire, Goette sau Marconi. Mîndruţă adresează câteva întrebări, cărora
le răspunde tot el. Concluzia la care ajunge este că refugiaţii musulmani
sunt o categorie de oameni inadaptabili, „care vor să-şi mute existenţa, fără
nicio schimbare, acolo unde e mai bine”. Mîndruţă nu se referă direct la
cazul României, însă discuţiile generate de articol (147 de comentarii)
sunt cauza ambiguităţii pe care jurnalistul o foloseşte: vorbeşte despre
Europa – fără a face o diferenţiere de ordin politic sau geografic, despre
Vest – ca un model de societate, despre iluminism – care conform
autorului este specific doar occidentului etc.
Robert Turcescu este un jurnalist român, care de-a lungul
timpului a fost moderator la mai multe televiziuni de ştiri din România.
Pentru comunicarea în mediul online foloseşte două pagini de Facebook
(una personală şi una ca persoană publică), blogul personal şi platforma de
TV online unde.tv. Pentru analiza de faţă avem în vedere pagina de
Facebook care însumează 34.400 de fani. În lunile septembrie-noiembrie
2015, Turcescu a postat 14 mesaje care se referă la criza refugiaţilor. Multe
dintre acestea sunt simple distribuiri ale unor articole publicate de diverse
site-uri, dar altele reprezintă poziţii proprii ale jurnalistului. Postarea care a
stârnit cele mai multe reacţii în mediul online datează din 19 septembrie
2015, când Robert Turcescu anunţa că în următoarele şase luni, România
va primi „cel puţin 40.000 de refugiaţi” 15. Această informaţie neînsoţită de
nicio sursă a fost readusă în discuţie de Turcescu şi prin postările din 20
septembrie, 25 septembrie şi 18 octombrie. Chiar dacă postarea iniţială a
adunat doar 210 aprecieri, 37 de distribuiri şi 38 de comentarii, aceasta a
fost preluată de alte site-uri de informare, ajungând la un număr mult mai
mare de oameni. Astfel, site-ul stiripesurse.ro a atras cu această informaţie
preluată de la Robert Turcescu 1.900 de aprecieri, site-ul nasul.tv – 1.700
de aprecieri şi 8900 de distribuiri, aktual24.ro - 402 aprecieri,
napocanews.ro – 303 aprecieri.
Cei doi jurnalişti nu au formulat o poziţie personală clară în
privinţa refugiaţilor, dar au exploatat elementele controversate, precum

15
Robert Turcescu, „Duminică seara izbucneşte un scandal monstru în legătură cu refugiaţii”,
Facebook, https://www.facebook.com/turcescu/posts/1071996379479491 din 19 septembrie 2015,
ora 00.26, accesat în 02.05.2016.

73
ideea că statul român trebuie să primească o cotă de imigranţi, după cum a
fost stabilit la nivelul Uniunii Europene, dar şi o stare generală de
nemulţumire a populaţiei din România, exprimată îndeosebi în mediul
online. Deşi a avut poziţii destul de nuanţate, Lucian Mîndruţă a revenit
de fiecare dată cu o nouă interpretare asupra problemei refugiaţilor –
diferenţele culturale între ei şi europeni, stabilirea distincţiei între
refugiaţii politici şi imigranţii economici, implicarea Rusiei în perpetuarea
crizei la nivelul Uniunii Europene. Toate aceste luări de poziţie au fost
făcute fără a deţine experienţă teoretică sau practică în privinţa geopoliticii
şi a gestionării crizelor internaţionale. De cealaltă parte, Robert Turcescu
s-a remarcat mai ales prin afirmaţia că România va fi obligată să primească
de-a lungul unei perioade de şase luni, 40.000 de imigranţi. Fără a se
manifesta pro sau contra acestei idei şi fără a menţiona vreo sursă credibilă,
a promovat această idee în mediul online. Faptul că predicţia sa nu a fost
pusă în practică ne demonstrează că nu s-a bazat pe informaţii corecte şi
verificate, având intenţia de a atrage interesul opiniei publice şi de stârni
controverse.

Politicienii din opoziţie critică politica oficială a statului român în

problema refugiaţilor

După ce preşedintele Klaus Iohannis a prezentat punctul de

vedere al României în privinţa crizei refugiaţilor, diverşi oameni politici
din opoziţie au criticat politica oficială a statului român. Încercând să
capteze suportul nemulţumiţilor, principalul mijloc de promovare a ideilor
proprii a fost media online, în special reţelele de socializare. În acest sens,
am ales cazul lui Bogdan Diaconu, preşedintele Partidului România Unită.
Acesta a fost ales ca deputat în Parlamentul României din partea Uniunii
Social Liberale (formată din PSD, PNL şi PC) în 2012, însă a demisionat
din PSD în august 2014, în urma unor tensiuni privind colaborarea la
guvernare a social-democraţilor cu UDMR 16. În aceste condiţii, Diaconu a

16
Liviu Dadacus, „A demisionat din PSD şi înfiinţează Partidul România Unită”, gandul.info,
21.08.2014, http://www.gandul.info/politica/a-demisionat-din-psd-si-infiinteaza-partidul-romania-
unita-13133088, accesat în 02.05.2016.

74
înfiinţat un nou partid, care şi-a asumat doctrina naţional-democrată, a
cărui necesitate o identifică într-o sumă de crize cu care se confruntă
România: criza de identitate, criza morală, criza demografică, criza
economică 17. A fost acuzat chiar de adoptarea unei atitudini ultra-
naţionaliste, similare cu cea a Partidului Jobbik din Ungaria. Bogdan
Diaconu comunică public prin mai multe canale: posturi de televiziune,
blog personal, pagină de Facebook, platforma de blogging a ziarului
Adevărul. În cadrul analizei de faţă vom avea în vedere mijloacele de
comunicare online pe care politicianul le foloseşte.
Un studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie
(IRES) din luna august 2015 arată că 72% dintre români sunt de acord cu
afirmaţia: „Riscul unui atac terorist din partea Statului Islamic creşte odată
cu venirea teroriştilor” 18. Este una dintre ideile pe care domnul Diaconu îşi
construieşte argumentaţia - mizând pe frica românilor faţă de alteritate,
faţă de temerile referitoare la o cultură diferită - împotriva imigranţilor
musulmani. De la izbucnirea crizei refugiaţilor şi până în prezent, el a
publicat şapte articole pe platforma de blogging a ziarului Adevărul.
Articolul cu titlul „Allah Akbar, strigătul de luptă cu care imigranţii au
atacat graniţa Europei”, publicat în 17 septembrie 2015, prezintă
agresivitatea ca fiind o caracteristică generală a imigranţilor 19. Un alt titlu
care continuă în aceeaşi notă este intitulat „Imigranţii au dat foc Europei
încă dinainte de a intra pe teritoriul ei”, şi prezintă un apel către liderii
europeni şi către populaţie lansând invitaţia de a medita asupra a ceea ce se
va întâmpla atunci când musulmanii „vor considera că au dreptul de a-şi
impune legile religioase şi modul lor de viaţă” 20. În cadrul celorlalte
articole Bogdan Diaconu critică Organizaţiile Non-Guvernamentale care
au susţinut ideea ca România să primească un anumit număr de imigranţi.

17 Bogdan Diaconu, „Doctrina naţional-democrată a Partidului România Unită”, adevărul.ro,

28.08.2014, http://adev.ro/nb0kh0, accesat în 10.05.2016.
18 „SONDAJ. Câți români sunt de acord cu primirea refugiaților în România”, digi24.ro, 01.09.2015,

http://www.digi24.ro/stiri/digi24/extern/exodul/sondaj+cati+romani+sunt+de+acord+cu+primire
a+refugiatilor+in+rom, accesat în 10.05.2016.
19 Bogdan Diaconu, „Allah Akbar, strigătul de luptă cu care imigranţii au atacat graniţa Europei”,

adevarul.ro, 17.09.2015, http://adev.ro/nutdw6 , accesat în 10.05.2016.

20 Idem, „Imigranţii au dat foc Europei încă dinainte de a intra pe teritoriul ei”, adevarul.ro,

20.09.2015, http://adev.ro/nuz0yy, accesat în 10.05.2015.

75
În acelaşi timp, el îi critică şi pe preşedintele României, Klaus Iohannis şi
pe ministrul de interne Gabriel Oprea pentru eşecul negocierilor cu ceilalţi
membri din Consiliul European şi, respectiv, Consiliul de Miniştri ai
Uniunii Europene. Acuzaţiile sale îi vizează şi pe lideri occidentali precum
Angela Merkel, dar şi statele care se opun intrării României în Spaţiul
Schengen, dar în acelaşi timp sunt favorabili acceptării unui număr
important de imigranţi din afara Uniunii Europene.
Pe blogul personal, Bogdan Diaconu transmite mesaje adresate
mai ales liderilor europeni. În perioada septembrie-noiembrie 2015, a
publicat 5 articole care fac referire la problema refugiaţilor. Cele mai multe
au în vedere ideea că liderii europeni şi Europa în sine, văzută de către
acesta ca un „exportator de insecuritate” 21, au eşuat în privinţa idealurilor
asumate în faţa cetăţenilor. Mai mult publică un manifest împotriva
Europei, pe care o numeşte „necreştină, birocratică, corporatistă şi, mai
nou, şi musulmană”, consideră că multiculturalitatea care caracterizează
acest spaţiu a condus la „atentate şi la pierderea identităţii naţiunilor”, iar
Uniunea Europeană s-a transformat în prezent în „Uniunea Asiatică,
Africană şi Musulmană” 22. Referitor direct la imigranţi, publică două
articole: primul la data de 21 septembrie 2015, în care face apel la liderii
europeni pentru a conştientiza „pericolele acestei invazii de imigranţi,
refugiaţi sau azilanţi”, deoarece musulmanii se află în multe privinţe
împietriţi în timp, „sub norii Evului Mediu, lucru explicabil şi prin faptul că
au doar 1400 de ani de istorie religioasă” 23. Realizând o comparaţie între
cele două mijloace de comunicare putem să observăm o duritate sporită a
limbajului în cazul articolelor publicate pe blogul personal şi îndreptate
direct împotriva populaţiei musulmane. Platforma online a ziarului
Adevărul presupune o anumită auto-cenzură şi adaptare la rigorile
publicaţiei.

21
Idem, „Europa a devenit exportator de insecuritate”, bogdandiaconu.ro, 16.11.2015,
http://www.bogdandiaconu.ro/europa-a-devenit-exportator-de-insecuritate/, accesat în 10.05.2016.
22 Idem, „Ne-am săturat de Europa”, bogdandiaconu.ro, 14.11.2015,
http://www.bogdandiaconu.ro/ne-am-saturat-de-europa/, accesat în 10.05.2016.
23 Idem, „Scrisoare deschisă către liderii europeni”, bogdandiaconu.ro, 21.09.2015,
http://www.bogdandiaconu.ro/scrisoare-deschisa-catre-liderii-europeni/, accesat în 11.05.2016.

76
 O analiză a discursului preşedintelui Partidului România Unită,
relevă o serie de construcţii semantice care determină şi alimentează frica,
intoleranţa şi ura faţă de refugiaţi. Acest lucru se face prin conotaţia
negativă a termenilor utilizaţi: venirea imigranţilor este văzută ca un
pericol privind „pierderea identităţii naţiunilor” – ideea de Europă Unită
presupune crearea unei identităţi proprii, iar refugiaţii musulmani ar
contribui în plus la renegarea valorilor perene şi a spiritului identitar al
fiecărui stat; venirea imigranţilor este descrisă prin termenii „pericol”, care
presupune punerea sub semnul întrebării a integrităţii şi existenţei statelor
naţionale şi „invazie”, adică o acţiune neaşteptată, nedorită, cu caracter
dăunător; dezbaterile de la nivel european sunt văzute ca un „joc fatal”, în
care şi România poate fi absorbită – se referă la o situaţie fără întoarcere,
care ar însemna sfârşitul civilizaţiei europene, aşa cum o cunoaştem în
prezent. Nu în ultimul rând, Diaconu consideră că prin acceptarea
imigranţilor, România va deveni un câmp de luptă – foloseşte sintagma
„teatru de război” – al „fundamentaliştilor”. Prin ultimul termen,
politicianul face o generalizare prin care toţi imigranţii musulmani sunt
catalogaţi drept fanatici şi extremişti.
În cea de-a treia parte a analizei discursului public a politicianului
Bogdan Diaconu vom avea în vedere pagina personală de Facebook, care
însumează 158.000 de urmăritori. La momentul elaborării studiului de faţă
era a cincea pagină ca popularitate între politicienii români 24. O analiză a
ultimelor trei luni arată următoarea situaţie: în septembrie 2015 au fost
postate 24 de mesaje, în octombrie 6, iar în noiembrie 8. Majoritatea au
ataşate fie imagini care prezintă scene violente din timpul altercaţiilor între
imigranţi şi forţele de ordine, fie unele în care este ironizat cancelarul
german Angela Merkel, care, conform unei postări din 25 noiembrie, „se
încăpățânează să ne bage imigranții musulmani pe gât” 25. Ideea de bază
este aceea că Uniunea Europeană forţează România să accepte cotele de
refugiaţi, iar autorităţile de la Bucureşti sunt incapabile să manifeste vreo

24
Roxana Popa, „Top 5 politicieni români online”, stiripesurse.ro, 20.11.2015,
http://www.stiripesurse.ro/top-5-politicieni-romani-online_973947.html, accesat în 11.05.2016.
25
Bogdan Diaconu, „Merkel se încăpățânează să ne bage imigranții musulmani pe gât”, Facebook,
https://www.facebook.com/MihaiBogdanDiaconu/posts/986682784703723:0 din 25 noiembrie
2015, ora 18.36 (accesat în 15.05.2016).

77
opoziţie. De cele mai multe ori, mesajele sunt scurte, interogative, uşor de
distribuit de către utilizatorii acestei platforme sociale. Unul dintre
exemple este cel din 22 noiembrie, când Belgia era în stare de alertă din
cauza ameninţărilor teroriste: „Chiar acum la Bruxelles au loc mai multe
operațiuni împotriva teroriștilor. Se trag focuri de armă în capitala
Europei! Iar Europa continuă să ne prostească și să ne oblige să primim
imigranți musulmani ca și România să se transforme într-o scenă de
război! Cât o să mai ascultăm de inconștienții care ne conduc, fie ei din
țară sau din afara ei?” 26. Ideile principale sunt următoarele: statele
occidentale încearcă să îndepărteze pericolul terorist şi să îl direcţioneze
către ţări din est, precum România; ţara noastră este pe cale să devină un
teatru de război; liderii politici sunt incapabili să gestioneze situaţia,
indiferent dacă este vorba despre cei români sau europeni.
Al doilea om politic pe care îl analizez este fostul preşedinte
Traian Băsescu. Acesta este deja recunoscut pentru impactul mesajelor pe
care le postează pe Facebook, prima postare referitoare la criza
refugiaţilor, din data de 4 septembrie 2015, fiind un extras din Constituţia
României: „Constituția României art.3, alin.4: Pe teritoriul statului român
nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine” 27. Ideea este preluată
şi de Bogdan Diaconu, care transmite acest mesaj sub forma unei imagini,
care are pe fundal drapelul românesc. În cadrul Consiliului JAI din luna
septembrie a fost luată decizia ca ţările membre ale Uniunii Europene să
primească un anumit număr de refugiaţi pe teritoriul lor.
Analizând pagina de Facebook a lui Traian Băsescu, între lunile
septembrie-noiembrie 2015, observăm că poziţiile luate privind
chestiunea imigranţilor sunt în număr redus, comparativ cu cele ale lui
Bogdan Diaconu. În 14 septembrie, Traian Băsescu face apel la
conducerea guvernului pentru a consolida protejarea propriilor frontiere,
văzând în acest act „testul major al capacităţii noastre de a fi buni

26
Idem, „Chiar acum la Bruxelles au loc mai multe operațiuni împotriva teroriștilor”, Facebook,
https://www.facebook.com/MihaiBogdanDiaconu/posts/985545021484166 din 22 noiembrie
2015, ora 23.53 (accesat în 15.05.2016).
27
Traian Băsescu, „Constituția României art.3, alin.4…”, Facebook,
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1114039345276282 din 4
septembrie 2015, ora 20.46 (accesat în 16.05.2016).

78
europeni” 28. Într-o altă postare este evocată şi o întâlnire prilejuită de
Congresul Partidului Popular European de la Madrid din 21-22 octombrie
2015, cu Dimitris Avramopoulos, Comisarul European pentru Migraţie,
Afaceri Interne şi Cetăţenie în cadrul căreia expune viziunea sa asupra
crizei refugiaţilor, care se rezumă prin ideea că „alocarea de cote
stimulează migraţia, nu o diminuează” 29. Acest subiect revine în atenţia lui
Băsescu după atacurile teroriste de la Paris, când prin postarea din 14
noiembrie 2015 adoptă o poziţie de forţă împotriva „islamismului
terorist” 30, neasigurând prin cele afirmate clarificarea diferenţei între
imigranţii musulmani şi teroriştii musulmani. De asemenea, fostul
preşedinte nu a făcut referire la faptul că majoritatea celor care fac parte
din grupuri teroriste şi acţionează în Europa, sunt deja cetăţeni ai unor
state membre UE. Cu siguranţă este o informaţie pe care fostul preşedinte
o cunoştea, dar a preferat să o omită.
Chiar dacă luările de poziţie privind acest subiect sunt relativ
reduse în mediul online, Traian Băsescu a avut numeroase apariţii
televizate şi în presa scrisă prin care şi-a expus viziunea. Unul dintre cele
mai recente este cel acordat lui Dan Andronic, directorul general al
cotidianului Evenimentul Zilei, din data de 23 noiembrie 2015. În cadrul
acestei discuţii, fostul preşedinte se referă la diferenţele culturale care
există între religia musulmană şi cea creştină, considerând că statele
occidentale au eşuat în integrarea cetăţenilor din fostele colonii din această
cauză. În această direcţie, vina este identificată tocmai la aceste comunităţi
islamiste, care, spune Băsescu, au refuzat să se integreze, chiar dacă li s-au
pus la dispoziţie toate resursele necesare. Chiar dacă are o atitudine mai
moderată referitoare la ideea că odată cu imigranţii, vin în Europa şi

28 Idem, „Acum când liderii europeni se trezesc din euforia populismului…”, Facebook,
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1119904778023072 din 14
septembrie 2015, ora 14.52 (accesat în 16.05.2016).
29 Idem, „Discuţie aprofundată cu Dimitris Avramopoulos, Comisarul European pentru Migraţie,

Afaceri Interne şi Cetăţenie”, Facebook,

https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1137914402888776 din 21
octombrie 2015, ora 20.47 (accesat în 16.05.2016).
30
Idem, „În Europa avem o singură soluţie: uniți fără rezerve împotriva islamismului terorist.”,
Facebook, https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1148894415124108 din
14 noiembrie 2015, ora 01.08 (accesat în 16.05.2016).

79
terorişti, pune în evidenţă faptul că în cazul atacurilor de la Paris au fost
identificate şi două persoane care au ajuns în Europa în ultimele două luni.
Una dintre cele mai puternice afirmaţii ale domnului Băsescu din cadrul
întregului interviu este următoarea: „Nu mi-aş dori ca nepoţeii mei să
trăiască într-o Europă islamizată, care-şi pierde valorile europene”.
Mecanismul acestui tip de argumentare este viciat în structura logică de
apelul la factorul emotiv, fiind cunoscut ca o formă rudimentară de
manipulare a opiniei publice. Prin această frază, actualul lider al Mişcării
Populare proiectează un viitor în care Europa ar trece printr-o
transformare culturală de proporţii, văzând în religia musulmană
principalul pericol. Astfel de poziţii nu reprezintă o premieră: în cadrul
primei dezbateri televizate din cadrul campaniei electorale pentru alegerile
prezidenţiale din 2009, candidatul Traian Băsescu afirma că cea mai bună
faptă pe care a făcut-o a fost că a creştinat un copil musulman 31. Această
poziţie a determinat un val de nemulţumiri, de remarcat fiind poziţia
Uniunii Democrate Tătare, care au interpretat reacţia lui Traian Băsescu
ca o declaraţie electorală, ce se adresează populaţiei ortodoxe. Problema în
sine a ideii exprimate atunci constă în două puncte pe care UDT Bucureşti
le-a făcut publice: „creştinarea unui musulman adult o vedem ca fiind
liberă alegere a fiecărui om de a trăi credinţa în care simte, dar creştinarea
unui copil care nu are puterea să aleagă, nu credem că este un gest
lăudabil” precum şi faptul că „se acreditează ideea că acel copil a fost
«salvat» prin creştinare de la soarta crudă de a fi musulman toată viaţa” 32.
Deoarece în timpul ultimului mandat de preşedinte al României,
Traian Băsescu nu a avut astfel de luări de poziţie, putem considera că
toate aceste elemente de discurs au la bază motive politice şi electorale.
Revenind la chestiunea articolului din Constituţie, în cadrul aceluiaşi
interviu, Dan Andronic relevă faptul că decizia Consiliului JAI are un
caracter temporar, pe când actul fundamental se referă la chestiuni cu

31
„Confruntarea preşedinţilor: Băsescu, Geoană şi Antonescu, faţă în faţă - live text”, mediafax.ro,
20.11.2009, http://www.mediafax.ro/politic/confruntarea-presedintilor-basescu-geoana-si-
antonescu-fata-in-fata-live-text-5121114, accesat în 16.05.2016.
32
Alina Novăceanu, „Tătarii îl susţin pe Geoană, după ce Băsescu a declarat că a creştinat un
musulman”, mediafax.ro, 15.11.2009, http://www.mediafax.ro/politic/tatarii-il-sustin-pe-geoana-
dupa-ce-basescu-a-declarat-ca-a-crestinat-un-musulman-5132100, accesat în 16.05.2016.

80
aplicabilitate permanentă. Traian Băsescu a argumentat prin faptul că
României i-a fost impusă această cotă şi că nu se face nicio precizare
referitoare la durata şederii în ţara noastră a refugiaţilor.
Genul acesta de abordare a celor doi politicieni poate fi
interpretată ca o negare a ideii de solidaritate europeană şi se înscrie,
poate, fără intenţia directă a fostului preşedinte, pe aceeaşi linie a
naţionalismului şi anti-europenismului, promovată de liderul Partidului
România Unită.

Concluzii

După cum am putut observa în cadrul acestei lucrări, mediul

online din România contribuie la propagarea unor atitudini negative la
adresa refugiaţilor prin trei direcţii: publicaţii online care încearcă să atragă
cititori prin poveştile care inspiră frică, liderii de opinie neimplicaţi politic
care caută notorietate abordând această problemă mai ales prin subiecte
controversate şi unii lideri politici din opoziţie care se situează în antiteză
cu politica oficială a României în această privinţă, încercând astfel, prin
apelul la naţionalism, să atragă simpatia opiniei publice nemulţumite. Atât
articolele de pe site-urile prezentate, cât şi postările de pe reţelele de
socializare au atras un număr foarte mare de cititori şi susţinători, ceea ce
ne determină să considerăm că mediul online din România este forumul
de alimentare a fricii şi intoleranţei de către cei care nu sunt de acord cu
direcţia politică a României în plan extern. Acest lucru se face prin ştiri
inventate, neverificate, laconice, printr-un limbaj dur care duce la
decredibilizarea cauzei refugiaţilor.
Putem identifica şi la nivel european similitudini cu situaţia din
România. În multe state partidele de extremă dreaptă au câştigat o
susţinere tot mai mare cu un discurs naţionalist şi xenofob, văzând în
Uniunea Europeană un organism care a eşuat în protejarea propriilor
cetăţeni şi care va duce, prin politica permisivă, la pierderea identităţilor
naţionale. Astfel de idei au fost susţinute de Marine le Pen, liderul
Frontului Naţional din Franţa, de Nigel Farage, liderul partidului UKIP

81
din Marea Britanie, de Viktor Orban, primul-ministru al Ungariei şi de
către membrii Partidului Jobbik din aceeaşi ţară.
Aşadar, România nu este o excepţie faţă de dezbaterile din
mediile online europene atunci când este vorba despre refugiaţi. Sunt
transmise acelaşi tip de mesaje, care promovează naţionalismul,
intoleranţa religioasă şi frustrarea faţă de sistemul comunitar european.

BIBLIOGRAFIE

*** „Gen. Constantin Degeratu: Exodul refugiaților este organizat

ca o diversiune pentru a acoperi expansiunea Rusiei în Siria”, digi24.ro,
27.09.2015, disponibil la adresa
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/EXODUL/REFUGIATI+SI
RIA+DIVERSIUNE+RUSIA+CONSTANTIN+DEGERATU, accesară
în 25.04.2015.
*** „O mănăstire românească de măicuțe din Elvetia va fi evacuată
pentru a primi imigranți musulmani” în infoalert.ro, 14.09.2015,
http://infoalert.ro/2015/09/14/o-manastire-romaneasca-de-maicute-va-
fi-evacuata-pentru-a-primi-imigranti-musulmani/, accesat în 18.04.2016.
*** „Sirieni bătuţi de rromi în Timişoara” în aflasitu.ro,
http://aflasitu.ro/sirieni-batuti-de-rromi-in-timisoara-duceti-va-la-voi-
acolo-n-aveti-ce-cauta-in-romania-noastra/, accesat în 13.01.2016 (la
momentul redactării articolului domeniul acestui site nu mai este valabil).
*** „Suporterii de la U Cluj au atacat un grup de sirieni” în
aflasitu.ro, http://aflasitu.ro/suporterii-la-u-cluj-au-atacat-un-grup-de-
sirieni-plecati-de-aici-cat-mai-puteti/, accesat în 13.01.2016 (la momentul
redactării articolului domeniul acestui site nu mai este valabil).
*** Confruntarea preşedinţilor: Băsescu, Geoană şi Antonescu, faţă
în faţă - live text”, mediafax.ro, 20.11.2009,
http://www.mediafax.ro/politic/confruntarea-presedintilor-basescu-
geoana-si-antonescu-fata-in-fata-live-text-5121114, accesat în 16.05.2016.
***„SONDAJ. Câți români sunt de acord cu primirea refugiaților în
România”, digi24.ro, 01.09.2015,

82
http://www.digi24.ro/stiri/digi24/extern/exodul/sondaj+cati+romani+
sunt+de+acord+cu+primirea+refugiatilor+in+rom, accesat în 10.05.2016.
***http://inliniedreapta.net/despre-noi/, accesat în 19.04.2016.
Băsescu, Traian, „Acum când liderii europeni se trezesc din euforia
populismului…”, Facebook,
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1119904
778023072 din 14 septembrie 2015, ora 14.52 (accesat în 16.05.2016).
Băsescu, Traian, „Constituția României art.3, alin.4…”, Facebook,
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1114039
345276282 din 4 septembrie 2015, ora 20.46 (accesat în 16.05.2016).
Băsescu, Traian, „Discuţie aprofundată cu Dimitris Avramopoulos,
Comisarul European pentru Migraţie, Afaceri Interne şi Cetăţenie”,
Facebook,
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1137914
402888776 din 21 octombrie 2015, ora 20.47 (accesat în 16.05.2016).
Băsescu, Traian, „În Europa avem o singură soluţie: uniți fără
rezerve împotriva islamismului terorist”, Facebook,
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/posts/1148894
415124108 din 14 noiembrie 2015, ora 01.08 (accesat în 16.05.2016).
Cernea, Anca, „Adevăratele victime ale Statului Islamic nu sunt
printre migranții care vin în Europa – Witold Gadowski în
inliniedreapta.net, 16.09.2015, http://inliniedreapta.net/adevaratele-
victime-ale-statului-islamic-nu-sunt-printre-migrantii-care-vin-in-europa-
witold-gadowski/, accesat în 19.04.2016.
Dadacus, Liviu, „A demisionat din PSD şi înfiinţează Partidul
România Unită”, gandul.info, 21.08.2014,
http://www.gandul.info/politica/a-demisionat-din-psd-si-infiinteaza-
partidul-romania-unita-13133088, accesat în 02.05.2016.
Diaconu, Bogdan, „Allah Akbar, strigătul de luptă cu care imigranţii
au atacat graniţa Europei”, adevarul.ro, 17.09.2015,
http://adev.ro/nutdw6 , accesat în 10.05.2016.
Diaconu, Bogdan, „Chiar acum la Bruxelles au loc mai multe
operațiuni împotriva teroriștilor”, Facebook,

83
https://www.facebook.com/MihaiBogdanDiaconu/posts/98554502148
4166 din 22 noiembrie 2015, ora 23.53 (accesat în 15.05.2016).
Diaconu, Bogdan, „Doctrina naţional-democrată a Partidului
România Unită”, adevărul.ro, 28.08.2014, http://adev.ro/nb0kh0, accesat
în 10.05.2016.
Diaconu, Bogdan, „Europa a devenit exportator de insecuritate”,
bogdandiaconu.ro, 16.11.2015, http://www.bogdandiaconu.ro/europa-a-
devenit-exportator-de-insecuritate/, accesat în 10.05.2016.
Diaconu, Bogdan, „Imigranţii au dat foc Europei încă dinainte de a
intra pe teritoriul ei”, adevarul.ro, 20.09.2015, http://adev.ro/nuz0yy,
accesat în 10.05.2015.
Diaconu, Bogdan, „Merkel se încăpățânează să ne bage imigranții
musulmani pe gât”, Facebook,
https://www.facebook.com/MihaiBogdanDiaconu/posts/98668278470
3723:0 din 25 noiembrie 2015, ora 18.36 (accesat în 15.05.2016).
Diaconu, Bogdan, „Ne-am săturat de Europa”, bogdandiaconu.ro,
14.11.2015, http://www.bogdandiaconu.ro/ne-am-saturat-de-europa/,
accesat în 10.05.2016.
Diaconu, Bogdan, „Scrisoare deschisă către liderii europeni”,
bogdandiaconu.ro, 21.09.2015, http://www.bogdandiaconu.ro/scrisoare-
deschisa-catre-liderii-europeni/, accesat în 11.05.2016.
Dustmann, Christian; Frattini, Tommaso, Immigration: The
European Experience, CReAM (Centre for Research and Analysis of
Migration) Discussion Paper No 22/2011, p. 6,
http://www.ucl.ac.uk/~uctpb21/doc/CDP_22_11.pdf, accesat în
20.04.2016.
Lehmann, Jean-Pierre, „Refugees And Migrants: Europe's Past
History And Future Challenge” in Forbes, 02.09.2015,
http://www.forbes.com/sites/jplehmann/2015/09/02/refugees-
migrants-europes-past-history-and-future-challenge/, accesat în
21.04.2016.
Mîndruţă, Lucian, „Criza refugiaţilor va sfârşi prin a distruge
Europa…”, Facebook,

84
https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/1020511344397772
3 din 26 august 2015 ora 10.44 (accesat în 25.04.2016).
Mîndruţă, Lucian, „Degeratu are dreptate: bărbaţii ăştia din Siria
care cer azil în Europa…”, Facebook,
https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/1020530544369759
6 din 27 septembrie 2015 ora 21.16 accesat în 25.04.2016).
Mîndruţă, Lucian, „Modelul Crimeea acum în Europa: cum ne sunt
ocupate minţile”, Facebook,
https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/1020524826526817
1 din 17 septembrie 2015, ora 00.48 (accesat în 25.04.2016).
Mîndruţă, Lucian, „Nu te poți refugia de tine însuți. Drama de a nu
înțelege de ce ești sărac”, lucianmindruta.com,
http://lucianmindruta.com/2015/09/02/nu-te-poti-refugia-de-tine-
insuti-drama-de-a-nu-intelege-de-ce-esti-sarac/, accesat în 25.04.2016.
Novăceanu, Alina, „Tătarii îl susţin pe Geoană, după ce Băsescu a
declarat că a creştinat un musulman”, mediafax.ro, 15.11.2009,
http://www.mediafax.ro/politic/tatarii-il-sustin-pe-geoana-dupa-ce-
basescu-a-declarat-ca-a-crestinat-un-musulman-5132100, accesat în
16.05.2016.
Park, Jeane, „Europe’s Migration Crisis” in Concil of Foreign
Relations, 23.09.2015, http://www.cfr.org/migration/europes-migration-
crisis/p32874, accesat în 20.04.2016.
Pădure, Radu, „Mănăstire românească din Elveția, evacuată pentru
a caza musulmani” în Evenimentul Zilei, ediţie online, 14.09.2015,
http://www.evz.ro/manastire-romaneasca-din-elvetia-evacuata-pentru-a-
caza-musulmani.html, accesat în 19.04.2016.
Popa, Roxana, „Top 5 politicieni români online”, stiripesurse.ro,
20.11.2015, http://www.stiripesurse.ro/top-5-politicieni-romani-
online_973947.html, accesat în 11.05.2016.
Turcescu, Robert, „Duminică seara izbucneşte un scandal monstru
în legătură cu refugiaţii”, Facebook,
https://www.facebook.com/turcescu/posts/1071996379479491 din 19
septembrie 2015, ora 00.26, accesat în 02.05.2016.

85
 CONEXIUNILE DINTRE TRAFICUL DE FIINȚE UMANE ȘI
TERORISMUL DE SORGINTE FUNDAMENTALIST-ISLAMICĂ

Adrian Cãtãlin GURĂU 1

Abstract
The main objective of this work was to present the connections and
interdependence between the actions of terrorist organizations and illegal activities
carried out by organized criminal groups especially in the field of human trafficking.
The purpose of the presentations and discussions of interconnection was to show that
the two asymmetrical risks for global security are intertwined in most cases, the line of
which is very fine and very hard to establish, making the work of the law enforcement
and intelligence structures in these tasks very difficult. At the same time i wanted to
draw attention to the fact that in order to effectively prevent and combat terrorist
activity it is required a permanent and active cooperation between authorities
responsible in these areas of the states, both nationally and especially at cross-border
(regional or international) level, to effectively address, first, the activities of organized
crime and to succeed later in preventing terrorist acts. These issues are a proactive
response of authorities to the terrorist activities.
In this paper i intended to present the connection between terrorism of
islamic fundamentalist origin and human trafficking, with a particular focus on illegal
migration and smuggling. Thus, i identified the following links between the two illegal
activities:
Recruiting new members: it is well known that the vast majority of suicide
bombers are women, most of them recruited from victims of human trafficking;

1 Doctor in Relații Internaționale și Studii de Securitate, guru_alex2005@yahoo.com.

86
 Money transfers: the fact that the groups involved in trafficking are numerous
both in terms of members and victims, terrorist organizations are using this asset for
transport and repatriation of money from western countries to countries of origin;
Fundraising: given the current geopolitical situation and the growing number
of people who want to travel to eu member states, terrorist organizations, which also
control vast areas of countries of origin of migrants or those transited thereby, obtain
major sums of money to facilitate their traveling to eu;
Transport of their members to target countries, using groups of migrants and
logistics of criminal groups involved in their trafficking.

KEY WORDS: terrorism, organised crime, victims, migration, Middle

East.

Conexiunile terorismului de sorginte fundamentalist - islamică cu

crima organizată

Organizarea activităților cotidiene ale grupărilor teroriste,

susținerea taberelor pentru pregătirea militanților și adepților
acestora,promovarea șirăspândirea propagandei fundamentaliste, precum
şi pregătirea şi executarea propriu-zisă a acţiunilor teroriste de către
facţiunile armate ale organizaţiilor de sorginte fundamentalist –islamică și
nu numai, necesită importante sume de bani ce trebuiesă fie puse la
dispoziția liderilor acestor organizaţii. Finanţarea activităţilor
organizaţiilor teroriste în general și cu precădere a celor de sorginte
fundamentalist - islamică se face pe mai multe căi, în majoritatea cazurilor
ascunzându-se adevărata destinaţie a sumelor de bani sau scopul real
pentru care acestea sunt folosite.
Printre cele mai des întâlnite modalități de procurare a sumelor
de bani, necesare finanțării activităților organizațiilor teroriste
fundamentalist – islamice putem aminti:
• fondurile financiare provenite de la liderii organizațiilor sau
membrii acestora, știut fiind faptul că parte dintre militanții islamiști și cu
precădere cei cu atribuții de coordonare a activităților organizației provin
din familii înstărite din zona Orientului Mijlociu ceea ce le conferă
posibilitatea de a finanța organizația. De cele mai multe ori finanțările de

87
acest gen sunt folosite în fazele incipiente ale formării și dezvoltării unei
grupări teroriste de acest gen, ulterior apelându-se și la celelalte modalități
de finanțare, avându-se în vedere sumele de bani uriașe, necesare susținerii
activităților la nivel internațional ale unei astfel de organizații. În acest sens
putem exemplifica situația Al Qaeda, care a beneficiat din plin de fondurile
puse la dispoziție de liderul și mentorul organizației Osama bin LADEN.
• fondurile provenite de la alte organizații teroriste, cum este
cazul unor grupări teroriste mai mici sau aflate în formare și ascensiune, ce
acționează la nivel local sau regional, dar afiliate la grupări teroriste cu
caracter internațional. Aceste finanțări acordate de marile organizații
teroriste grupărilor mici sunt de natură a le asigura primelor, masa de
posibili recruți pentru acțiunile lor viitoare, precum și posibilitatea de
acțiune în anumite zone unde nu aveau o arie de acoperire. În acest sens
putem menționa tot exemplu Al Qaeda care a susținut financiar o serie de
grupări teroriste locale sau regionale printre care putem aminti Emiratul
Caucazului din Cecenia, zonă în care membrii grupării nu aveau adepți,
scopul urmărit fiind de a putea lansa atacuri împotriva Rusiei, dușmanul
tradițional al Al Qaeda pe perioada primului război din Afganistan.
• sumele de bani obținute prin donații făcute de adepții
ideilor islamice precum și prin realizarea de colecte publice în moscheile
de pe teritoriul statelor islamice. Inițial aceasta era principala sursă de
finanțare a activităților proprii de către organizațiile teroriste, însă doar
pentru cele care acționau local sau regional, deoarece extinderea la nivel
global a acțiunilor presupunea fonduri sporite care nu puteau fi asigurate
doar din donații. Majoritatea grupărilor teroriste care acționau în zona
Orientului Mijlociu și împrejurimilor acestuia foloseau această modalitate
ca principală sursă de finanțare.
• fondurile de caritate, inițiate de către reprezentanții
grupărilor teroriste în statele dezvoltate dar și în cele în curs de dezvoltare,
Sumele de bani obținute din aceste fonduri de caritate erau direcționate
ulterior către grupările teroriste cu toate că scopul declarat al acestor
fonduri era de întrajutorare a populației din zonele afectate de conflicte
sau de sărăcie. Putem da exemplu în acest sens:

88
  în Marea Britanie, unde a ființat „Fondul Palestinian de Eliberare
şi Dezvoltare”;
 în S.U.A. unde a ființat„Fundaţia Ţara Sfântă”;
 în Germania unde există„Fundaţia Al-Aqsa” (cu ramuri în Belgia
şi Olanda);
 în Franţa unde există „Comitetul de Binefacere şi Solidaritate cu
Palestina”.
• resursele financiare provenite de la așa zisele state sponsor.
O mare parte dintre organizațiile teroriste sunt finanțate cu sume de bani
provenite de la o serie de state din zona extinsă a Orientului Mijlociu și
Africii de Nord, dar nu numai. Aceste state sprijină organizațiile teroriste și
prin furnizarea de armament, permiterea organizării unor tabere de
pregătire pe teritoriul lor precum și cu pregătirea efectivă a militanților
islamiști de către lucrători specializați ai serviciilor secrete, cum este cazul
Pakistanului, dar și ai armatelor naționale, cum este cazul Iranului. Alături
de cele două state deja menționate dintre statele sponsor mai putem
enumera: Arabia Saudită, Libia și chiar Irakul din timpul lui Saddam
HUSSEIN.
• sumele de bani provenite de la marile puteri occidentale.
Astfel o serie de state occidentale, care alcătuiesc în prezent coaliția
antiteroristă, au finanțat de-a lungul timpului o serie de activități ale unor
grupări, considerate inițial a fi de eliberare națională sau revoluționare, dar
care ulterior s-au dovedit a fi adevărate grupări teroriste. Astfel marile
puteri și în special Statele Unite ale Americii au finanțat și sprijinit cu
armament în perioada Războiului Rece (Războiului din Afganistan)
triburile de talibani afgani, de a căror coordonare se ocupa printre alții și
Usama bin LADEN, care luptau împotriva ocupației Uniunii Sovietice,
ceea ce ulterior s-a dovedit a fi o adevărată finanțare a celei mai de temut
organizații teroriste de sorginte fundamentalist – islamică, care a existat
până acum, Al Qaeda. O altă situație de acest gen și mult mai recentă este
cea a organizației Stat Islamic și a grupării, ce acționează pe teritoriul Siriei,
afiliate la aceasta, Jabath al Nusra. Inițial această organizație a fost sprijinită
de occident pentru a contracara acțiunile trupelor guvernamentale ale lui
Bashar al ASSAD, despre care se credea la nivel internațional că se află în

89
posesia unei arme chimice, pe care chiar a și folosit-o în confruntările cu
forțele revoluționare. Totodată organizația Stat Islamic a primit sprijin și
din partea Turciei, pentru a crea o contrapondere la problematica kurdă
din această țară, știut fiind faptul că Partidul Daesh/Statul Islamic luptă
împotriva kurzilor din Siria și Irak în vederea recreării Marelui Califat
Arab. În cele din urmă s-a dovedit însă că și în această situație ne aflăm în
fața unui sprijin direct acordat unei organizații teroriste, care prin
cruzimea actelor săvârșite și prin ofensiva directă militară purtată în Irak
tinde să devină unul dintre cei mai de temut actori de pe harta geopolitică
a lumii și una dintre principalele amenințări la adresa securității mondiale.
Trebuie menționat totuși că în situația sprijinului acordat de marile puteri
occidentale, acesta nu s-a manifestat în mod direct ci prin intermediul
aliaților acestora din regiune.
În contextul nevoii tot mai mari de resurse financiare, care
caracterizează activităţile organizaţiilor teroriste, apar şi legăturile acestor
organizaţii cu operaţiunile care fac parte din sfera criminalității organizate
transfrontaliere. Astfel, în permanenta căutare a unor sume mari, într-un
timp relativ scurt, organizaţiile teroriste sunt implicate în mai multe
activităţi ilegale.

Conexiunile terorismului de sorginte fundamentalist - islamică cu

traficul de ființe umane

Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor

fundamentale ale omului şi o atingere gravă adusă demnităţii şi integrităţii
fiinţei umane, o ameninţare asupra securităţii individului şi valorilor
sociale şi morale. Acest tip de infracţionalitate afectează în mod direct
individul, prin influența directă pe care o are asupra unuia dintre
drepturile individuale fundamentale, respectiv libertatea individuală, în
acelaşi timp cu societatea,care suportă de asemenea influenţe negative prin
impulsionarea corupţiei, a faptelor anti-sociale şi violente, crearea unor
mecanisme criminale care obţin profituri substanţiale din acest tip de
activitate, afectând stabilitatea economică şi securitatea regională. Deşi se
numără printre cele mai importante subiecte aflate pe agendele

90
internaţionale încă din anul 2000, traficul de persoane, ca fenomen
infracţional şi social, rămâne în continuare o realitate ce necesită un efort
susţinut şi continuu din partea organismelor internaţionale, a fiecărui stat
în parte, dar şi a comunităţii în general. Conştientizarea efectelor negative,
a impactului distrugător pe care îl are acest flagel asupra tinerilor şi
categoriilor sociale vulnerabile devine o cerinţă fundamentală a
demersului instituţional în statul de drept modern. Dimensiuni puţin
vizibile şi acceptate în ultimii ani devin necesităţi în contextul unei
globalizări accentuate, a unei libertăţi de mişcare tot mai pronunțate, a
eliminării frontierelor interne, a liberalizării pieţei muncii, printre acestea
numărându-se reglementările noi din domeniul transplantului de organe
ori legalizarea activităţilor sexual-comerciale în anumite state. Cererea
crescândă de servicii sexuale, de forță de muncă ieftină, dorinţa de a obţine
profit cu investiţii minime, sunt tot atâţia factori care influenţează în mod
direct intensificarea activităţii reţelelor de trafic. Actualitatea economică şi
socială de după criza economică din 2009 – 2011, care a afectat statele
europene, particularităţile anumitor comunităţi şi grupuri etnice, au
determinat creşterea vulnerabilităţii anumitor grupuri sociale.
Reacţia împotriva traficului de ființe umane trebuie să implice
toate aspectele Justiţiei şi Afacerilor Interne deoarece ca și activitate
economică ilegală, traficul de persoane este una dintre principalele resurse
financiare ale crimei organizate iar ca încălcare majoră a drepturilor
fundamentale ale omului, este o ofensă adusă demnităţii umane pe care
omernirea și în special Uniunea Europeană nu o poate trece cu vederea, pe
când privită din perspectiva activității ilegale transfrontaliere, inclusiv a
migraţiei neregulate, este un element de securitate şi un domeniu de
cooperare important în interiorul Uniunii Europene şi în parteneriat cu
state, regiuni şi organizaţii internaţionale terţe.
Traficul de fiinţe umane, ca şi corupţia, economia subterană sau
fraudele financiare, a înregistrat la nivel mondial proporţii îngrijorătoare
pentru societatea modernă, devenind o problemă majoră atât la nivel
naţional cât şi internaţional, reprezentând una dintre cele mai extinse
forme de manifestare ale criminalităţii.

91
 Având forme de manifestare care ţin de crima organizată (traficul
de droguri, traficul de armament, cyber criminalitateaetc.) șiterorism,
traficul de fiinţe umane poate crea vulnerabilităţi ce ţin de stabilitatea
economico-socială a statelor, chiar pacea şi securitatea acestora, prin
tulburarea echilibrului demografic, etnic, cultural, prin incapacitatea
mecanismelor de protecţie socială sau de sănătate publică de a le asigura
protecție și îngrijire, prin depăşirea capacităţii de absorbţie a pieţei legale a
muncii şi, implicit, prin bulversarea raportului de forţe dintre structurile de
control a legalităţii şi ordinii publice şi partea din populaţie canalizată spre
activităţi infracţionale.
Fenomenul traficului de fiinţe umane nu reprezintă o
problematică nouă în sfera criminalităţii, el fiind prezent în istoria omenirii
de mai multe milenii.Astfel, sclavia, în forme noi sau mai vechi, ca şi
practicile similare sclaviei, continuă să existe în alte state ale lumii, totul
derulându-se sub evantaiul crimei organizate. De asemenea, dezvoltarea
mijloacelor de comunicaţie şi dezechilibrele economice mondiale au
favorizat internaţionalizareaacestui tip de trafic.
Având în vedere cele expuse mai sus putem concluziona că
traficul de ființe umane poate îmbrăca mai multe forme de manifestare,
dintre care enumerăm:
1. traficul de persoane în vederea exploatării sexuale, ale cărui victime
reprezintă aproximativ 53% din totalul victimelor depistate la nivel
mondial în anul 2014;
2. traficul de persoane în vederea exploatării prin muncă, ale cărui
victime reprezintă aproximativ 40% din totalul victimelor depistate
la nivel mondial în anul 2014;
3. traficul de persoane în vederea prelevării și comercializării, pe piața
neagră, de organe și țesuturi umane, ale cărui victime reprezintă
aproximativ 0,3% din totalul victimelor depistate la nivel mondial în
anul 2014 2.

2 Global Report on Trafficking in Persons, UNODC - Viena, 2014,

https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/glotip/GLOTIP_2014_full_report.pdf,
accesat în data de 21.06.2016.

92
 În ceea ce privește traficul de persoane din zona Orientului
Mijlociu și Africii distribuția victimelor pe principalele forme de
manifestare ale acestui tip de infracțiune se prezintă astfel: 53% dintre
acestea sunt victime ale exploatării sexuale, 37% sunt victime ale
exploatării prin muncă și 10% sunt victime ale altor forme de manifestare
ale traficului de ființe umane.
Una dintre cele mai importante forme de manifestare ale
traficului de persoane, aflată într-o puternică expansiune la nivel mondial
în acest moment, favorizat în primul rând de actualul context geopolitic,
este traficul de migranți.
În ceea ce privește principalele fluxuri migratorii care afectează
Europa Centrală și Occidentală, acestea provin din zona Orientului
Mijlociu și a Nordului Africii, așa zisul spațiu MENA, spațiu locuit în
principal de musulmani, considerat a fi fieful majorității organizațiilor
teroriste de sorginte fundamentalist islamică.
Migranții ilegali din această zonă se deplasează din statele de
origine către Europa folosind mai multe rute alternative, după cum
urmează:
• ruta terestră care pleacă din Nordul Africii sau statele Asiei de Sud -
Est străbate teritoriul statelor din Orientul Apropiat intră în Turcia și
de aici se bifurcă pe același traseu ca și rutele balcanice, folosite de
grupările infracționale organizate în cazul traficului de droguri,
Grecia – fostele republici iugoslave – Ungaria – Europa de Vest sau
Bulgaria – România – Ungaria – statele occidentale;
• ruta terestră care pleacă din Nordul Africii sau statele Asiei de Sud -
Est, străbate statele Orientului Mijlociu apoi urmează ruta nordică a
heroinei prin Caucaz – Rusia – Ucraina – Polonia – Germania;
• ruta terestră care presupune pătrunderea în Europa Occidentală a
migranților din statele nord africane direct în Spania, prin zona
adiacentă strâmtorii Gibraltar;
• ruta maritimă care pleacă de pe coastele nord africane și presupune
traversarea Mării Mediterane către Grecia și apoi utilizarea uneia
dintre rutele terestre balcanice sau tot pe mare direct către Italia;

93
• ruta aeriană, mult mai costisitoare, care presupune deplasarea
migranților fie direct în statele vest europene, folosindu-se de
documente falsificate sau folosind ca și puncte de tranzit, către
destinații unde au posibilitatea de a călători fără vize, principalele
aeroporturi din zonă și ulterior solicitarea azilului sau unei alte forme
de protecție subsidiară autorităților din aceste state, fie în fostele
republici sovietice, unde cetățenii din spațiul MENA nu au nevoie de
vize și de aici urmează una dintre rutele terestre anterior amintite.

Sursa: Global Report on Trafficking in Persons, UNODC - Viena, 2014,

https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/glotip/GLOTIP_2014_full_report.pdf,
accesat în data de 21.06.2016.

Plecând de la situația geopolitică actuală din zona Orientului

Mijlociu, generată de conflictele armate din Siria, Irak și Afganistan
precum și de efervescența creată de mișcările revoluționare din această
zonă, afluxul de migranți a cunoscut o importantă creștere începând cu
anul 2013 și culminând cu vara și toamna anului 2015, când acesta s-a
generalizat devenind un adevărat flagel și o amenințare reală și majoră la
adresa securității statelor Uniunii Europene și chiar a securității Uniunii
Europene ca și entitate de sine stătătoare.

94
 Datorită situației incerte din statele de origine și unei deschideri
manifestate de Turcia și statele vest europene, din compasiune față de
cetățenii din zonă, o parte din populația Siriei (aproximativ 2 milioane de
persoane) și cea irakiană (peste 2 milioane de persoane) au părăsit
teritoriul acestor state și au pătruns pe teritoriul Turciei, fără a întâmpina
nici o rezistență, în zona adiacentă fronterei dintre cele trei state, unde au
fost constituite tabere de refugiați. De aici migranții s-au deplasat liber pe
teritoriul Turciei încercând să identifice posibilități de a pătrunde în
Uniunea Europeană, mai întâi și apoi în zona Spațiului Schengen, de multe
ori fiind victimele unor rețele organizate de infractori, implicate în traficul
de migranți, care profitând de starea de tulburare în care se aflau migranții,
în schimbul unor sume de bani de ordinul miilor de euro (între 5.000 –
10.000 euro pentru a fi transportați din Turcia până în Europa
Occidentală), i-au îndrumat pe aceștia cu privire la rutele ce trebuiau a fi
urmate.
O situație cu totul aparte este cea a migranților care au ales să
urmeze ruta maritimă din Orientul Mijlociu către Italia sau Grecia. Aceștia
au fost îmbarcați pe vase aflate într-o stare avansată de degradare,
achiziționate de grupările de traficanți de persoane și apoi folosindu-se de
un echipaj compus tot din cetățeni sirieni sau libieni, care doreau să ajungă
în Occident, au fost trimiși de multe ori către pieire în apele Mării
Mediterane, cu toate că achitaseră anterior sumele de bani, solicitate de
către membrii grupărilor infracționale.
De multe ori membrii grupărilor infracționale organizate, care s-
au ocupat de tranportul migranților către statele de destinație, au
continuat să profite de acești oameni și după ajungerea la destinație,
exploatându-i și sexual, prin muncă sau în vederea comiterii unor
infracțiuni în aceste state, motivând această exploatare de necesitatea
achitării contravalorii serviciilor asigurate pentru deplasarea din statele de
origine către statele destinație.
Luând în considerare cele expuse mai sus putem face o analiză a
conexiunilor dintre traficul de ființe umane și terorism. În acest sens
pornind de la faptul că spațiul Orientului Mijlociu este o zonă de
destinație pentru victimele traficului de persoane în vederea exploatării

95
sexuale, provenite din Asia de Sud – Est, din Europa Orientală și Asia
Centrală, precum și faptul că aceste activități infracționale sunt
generatoare de profituri uriașe, membrii grupărilor infracționale
organizate apelează în repetate rânduri la membrii organizațiilor teroriste,
care de multe ori controlează aceste teritorii sau pot exercita influențe
asupra autorităților acestor state, în vederea asigurării protecției pentru
activitățile infracționale derulate în schimbul unor sume de bani care sunt
cedate entităților teroriste. Totodată nu de puține ori au fost întâlnite
situații în care entitățile teroriste controlau activitatea acestor grupări
infracționale sau când acestea au solicitat cedarea unei părți însemnate din
profiturile obținute pentru a le permite derularea de activități infracționale
în zona lor de influență.

O altă formă de manifestare a traficului de ființe umane în această

parte a lumii este reprezentat de traficul de persoane în vederea exploatării
prin muncă. O mare parte din cetățenii statelor Africii și Asiei Sud – Estice
sunt aduși în Orientul Mijlociu unde sunt forțați să deruleze activități
lucrative, în condiții improprii de muncă, de hrană și de odihnă, de cele
mai multe ori nefiind nici remunerați pentru aceste activități. Și în acest
caz rețelele teroriste interacționează cu grupările infracționale organizate
fie prin folosirea victimelor acestor grupări în vederea prestării unor
activități în folosul grupării, fie prin recrutarea unor membri sau
simpatizanți ai grupării din rândul victimelor, prin atragerea lor în
schimbul oferirii unor sume de bani, fie prin perceperea așa ziselor taxe de
protecție de la membrii grupărilor infracționale organizate.
Demn de remarcat este și faptul că o parte dintre membrii sau
simpatizanții grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist – ialamică,
recrutați în vederea aducerii la îndeplinire a atentatelor sinucigașe, sunt
femei, parte dintre ele recrutate și cu sprijinul grupărilor infracționale
organizate de traficanți de persoane.

Având în vedere mobilitatea teritorială foarte mare a grupărilor

infracționale organizate precum și numărul mare de membri sau persoane
care derulează activități în folosul acestora, entitățile teroriste se folosesc

96
de aceste grupări și pentru repatrierea unor însemnate fonduri financiare,
provenite din donații sau activități infracționale, derulate de simpatizanții
sau adepții acestora pe teritoriul statelor occidentale.

Un loc aparte în ceea ce privește conexiunile dintre grupările de

criminalitate organizată și organizațiile teroriste de sorginte
fundamentalist – islamică îl reprezintă palierul traficului ilegal de migranți.
Astfel profitând de faptul că marea majoritate a migranților, care doresc să
se deplaseze către statele vest europene, provin din statele cu populație
majoritară musulmană, state pe teritoriul cărora își au sediile, originile sau
bazele de pregătire principalele organizații teroriste de sorginte
fundamentalistă, membrii și liderii acestor entități teroriste recrutează
adepți din rândul acestor migranți, cărora le facilitează deplasarea către
Occident cu sprijinul grupărilor infracționale, urmând ca în schimbul
acestui serviciu migranții să deruleze anumite acțiuni în folosul entității
teroriste, acțiuni ce se pot subsuma unor activități de strângere de fonduri
financiare, donații, provăduirea islamului și a ideilor și preceptelor
organizației până la derularea unor atacuri teroriste împotriva unor ținte
prestabilite sau alese aleatoriu din rândul cetățenilor sau autorităților
statelor de destinație. În afară de aceste persoane recrutate din rândul
migranților organizațiile teroriste folosesc mijloacele și logistica grupărilor
infracționale organizate în vederea trimiterii unor membri ai entităților
teroriste către statele occidentale, în vederea creării unor celule pe
teritoriul acestora.
De asemenea migrația cetățenilor musulmani către Europa
Occidentală, făcută în mod ilegal cu sprijinul grupărilor infracționale, are
un rol foarte important și în evoluția și răspândirea religiei islamice în
această parte a lumii, lucru urmărit cu ardoare de teroriștii cu concepte
fundamentalist – islamice. Având în vedere numărul mare de cetățeni
europeni de religie islamică din Europa, la care putem adăuga sporul
demografic al acestora, ce depășește cu mult sporul demografic european
și afluxul uriaș de migranți, ce se preconizează că va lua cu asalt granițele
Uniunii Europene în perioada imediat următoare putem previziona că
procentul populației musulmane din Europa va crește furtunos, creându-

97
se premisele unei islamizări a lumii europene în următorii 50 de ani, dacă
în această perioadă și Turcia, cu o populație de aproximativ 70 milioane de
locuitori, majoritatea musulmani, va deveni și ea o țară membră a Uniunii
iar statele membre nu vor lua măsuri de limitare a numărului de cetățeni
din state terțe care se pot stabili pe teritoriul Uniunii Europene și nu se va
reuși a se îmbunătăți rata natalității cetățenilor europeni.

Concluzii

În concluzie, legăturile terorismului de sorginte fundamentalist –

islamică cu criminalitatea organizată, pe oricare dintre principalele ei
paliere, sunt impuse de necesitatea obţinerii de noi surse de finanţare,
recrutarea de noi membri sau simpatizanți, precum și transferarea și
relocarea de bunuri, valori sau membri ai grupărilor în diferite zone, în
condiţiile sprijinului tot mai mare, de care se bucură statele cu care
organizaţiile teroriste se află în conflict. Din moment ce, din activităţile
specifice criminalității organizate, se obţin profituri foarte mari,
organizaţiile teroriste se îndreaptă și ele, cât mai des, spre astfel de
activităţi, având şi avantajul că structurile lor organizatorice se aseamănă
cu cele ale grupărilor de criminalitate organizate.
Totodată entitățile teroriste profită de faptul că au influență
asupra autorităților din anumite regiuni ale lumii islamice sau controlează
anumite zone din această parte a lumii și obțin parte din profiturile uriașe,
generate de activitățile ilegale, derulate de grupările infracționale
organizate, în schimbul asigurării protecției acestor grupări și activităților
lor ilicite.

Bibliografie

Alterman, Jon B., Middle East notes and comment: to fight Jihadi
violence, end of wars, 20 februarie 2015.
Dascălu, Ioan, Corciu, Eugen, Ţical, George, Combaterea
Criminalităţii Organizate, Bucureşti, Ed. Academica, 2001.

98
 Delcea, Cristian, Aurelian, Bădulescu, Terorismul. Studii și cercetări
asupra fenomenului terorist, Cluj Napoca, Ed. Risoprint, 2008.
Esposito, John L., Mohamed, Dalia, Who speaks for Islam: What a
billion Muslim really think, Galup Press, 2008.
Ganour, Boaz, ,,Defining Terrorism: Is One Man's Terrorist
another Man's Freedom Fighter?”, Jurnalul internațional Police practice and
research, vol. 3, 2002.
Global Report on Trafficking in Persons, UNODC, Viena, 2014.
Haas, Richard N., „The new middle east”, în Foreign Affairs,
Noiembrie – Decembrie 2006.
Harnisch, Chris, Charlie, Szrom, ,,Al Qaeda’s Global Reach” în
National Review, 12 mai 2010,
http://www.nationalreview.com/articles/229742/al-qaedas-global-
reach/charlie-szrom.
Henze, Paul B., Islam in the North Caucasus, Washington D.C.,
Rand Corporation, 1995.
Huntington, Samuel Philips, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea
ordinii mondiale, Bucureşti, Ed. Antet, 1997.
Perhaiță, Nicoale, Pivariu, Corneliu, „Orientul Mijlociu: amenințări
și perspective”, în Pulsul geostrategic, Nr. 24, 5 martie 2008.
Raufer, Xavier, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient, Paris,
Ed. Librarie Artheme Fayard, 1987.
Weinberg, Leonard, Introduction to Political Terrorism, New York,
Ed. Mc. Graw-Hill, 1989.

99
 IMPACTUL „CRIZEI MIGRANȚILOR” ASUPRA POLITICII DE
EXTINDERE A UE ÎN BALCANII DE VEST

Florin PASNICU 1

Abstract
The eu policy towards western balkans has returned to public attention in
2015, when the “migrants crisis” broke out and eu statistics registered a large number of
asylum applications filed by citizens of the six countries labeled under the heading
“western balkans”: albania, bosnia and herzegovina, kosovo, macedonia, montenegro
and serbia. The paper reviews the current status of eu integration of the western
balkans, the causes that led to the increase of asylum applications, the impact of this
increase on the eu approach towards western balkans and the instruments the union
can employ to reduce the number of asylum applications originating from the region.
The paper asserts that the exodus of the poor population of the western
balkans to the eu is due primarily to the generous cash stipends granted to asylum
seekers during the asylum application processing period, combined with the processing
duration which in some eu countries can last for as long as half a year.the paper
presents the actions taken by the german government to reduce the influx of western
balkans migrants – such as the simplification and the shortening of applications
processing and the building of a list of “safe countries of origin” and discusses the
possibility that such actions be extened at eu level.
The paper maintains that the massive number of western balkans asylum
seekers strained the relations of the western balkans states with the eu to the level of a
crisis – in 2012 the ministers of interior of several eu member states advocated for the

1 Drd., Școala Doctorală Istorie, Cultură, Civilizație, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, e-mail
florinpasnicu@yahoo.com.

100
suspension of the visa-free regime granted in 2009 – 2010 for the western balkans
countries. The paper asserts that the massive flow of western balkans migrants to eu
can, however, create a paradoxical positive impact on the eu enlargement policy
towards western balkans, as declaring the states of the region “safe countries of origin”
equals to stating that they comply with the first copenhagen accession criterion: stability
of institutions guaranteeing democracy, the rule of law, human rights and respect for
and protection of minorities.

KEY WORDS: minorities, migration, western balkans, copenhagen

accession criterion, european union.

Balcanii de Vest: apariția și evoluția conceptului.

Termenul ”Balcanii de Vest” (“Western Balkans”) reprezintă atât

un concept geografic, cât și unul politic. A fost folosit inițial de către
decidenții politici din Europa și din Statele Unite ale Americii pentru a
descrie partea Peninsulei Balcanice care a rămas - după căderea Zidului
Berlinului, după schimbarea regimurilor comuniste din Europa Centrală și
de Est și după destrămarea fostei Iugoslavii - în afara Uniunii Europene și a
NATO.
Termenul a fost pus în circulație în contextul lansării, în 1999, a
Procesului de Stabilizare și Asociere (PSA), menit să faciliteze integrarea
în Uniunea Europeană a statelor din Europa de Sud-Est. În documentul de
lansare a PSA erau menționate Bosnia și Herțegovina, Croația, fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei, Albania, Muntenegru și Serbia
(inclusiv Kosovo, conform Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al
Organizației Națiunilor Unite) – ultimele două formau încă, în 1999,
Republica Federală Iugoslavă. Nu există o dată certă privitoare la apariția
conceptului, iar paternitatea acestuia nu a fost revendicată formal. Referiri
la relațiile UE cu “Balcanii de Vest” apar în legătură cu summit-ul de la
Zagreb din anul 2000 2, dar acestea sunt post-factum – în declarația oficială

2 Evenimentul a fost organizat de Croația și a reunit șefi de stat și de guvern din cele 15 (la acea dată)
state membre ale UE și din țările incluse la momentul respectiv în Procesul de Stabilizare și Asociere -
- Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Albania și Republica Federală Iugoslavia (formată din
Muntenegru și Serbia).

101
de la încheierea evenimentului nu apare termenul Balcanii de Vest, ci
“statele Europei de Sud-Est”. Prima mențiune oficială a termenului
“Balcanii de Vest” apare la întrunirea Consiliului European din anul 2003
de la Thessaloniki (Salonic), care a adoptat documentul strategic:
“Thessaloniki Agenda for the Western Balkans: Moving towards
European Integration”.
Bazat pe o evaluare pozitivă a perspectivelor de stabilitate în
regiune după încheierea acordurilor de pace de la Dayton, termenul a fost
mai degrabă o etichetă convenabilă din punct de vedere pragmatic, utilă în
cadrul procesului de integrare europeană, și nu neapărat expresia unor
caracteristici unitare, de vreme ce pune laolaltă state cu evoluții politice și
istorice diferite 3. Conceptul a fost contestat de Croația, care a încercat să
se distanțeze cât mai mult posibil de imaginea unei țări “balcanice” și de
conotațiile negative asociate cu această etichetă, dar a fost primit pozitiv
de alte țări din zonă, deoarece a părut că marchează nu doar poziția
geografică, ci și o promisiune implicită de apropiere a țărilor din zonă de
Vestul Europei, adică de statutul de membru al Uniunii Europene.
Acoperirea geografică a termenului s-a schimbat pe măsură ce
procesul politic legat de aspirațiile de integrare europeană ale țărilor din
regiune a evoluat. Regiunea denumită convențional “Balcanii de Vest”
include în prezent Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia.

Cadrul relațiilor Uniunii Europene cu Balcanii de Vest: Procesul de

Stabilizare și Asociere

Cadrul general al relațiilor UE cu Balcanii de Vest îl constituie

Procesul de Stabilizare și Asociere (Stabilisation and Association Process)
pentru țările din Sud-Estul Europei. Lansat oficial în 1999 prin
Comunicarea Comisiei Europene (nr. 935 din 26 mai 1999) către
Consiliul și Parlamentul European, procesul viza la momentul respectiv

3 Jelena Branković, Maja Kovačević, Peter Maassen, Bjørn Stensaker, Martina Vukasović, (eds.) The
Re-Institutionalization of Higher Education in the Western Balkans: The Interplay between European
Ideas, Domestic Policies, and Institutional Practices, Peter Lang Edition, 2014, p. 66.

102
Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Federală Iugoslavia
(formată din Serbia și Muntenegru) și fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei.
Comunicarea făcea referire la cadrul existent la acea dată pentru
relațiile UE cu țările din zonă – Abordarea Regională (Regional
Approach) și preciza că țările sunt împărțite în două categorii –
Macedonia și Albania, care nu fuseseră implicate în războaiele din 1992-
1995 și aveau relații bilaterale mai avansate cu UE, pe de o parte, și
celelalte trei țări – Bosnia-Herzegovina, Croația și Republica Federală
Iugoslavia (formată din Serbia și Muntenegru), care participaseră la
războaie și semnaseră acordurile de pace de la Dayton.
Ținând cont de evoluțiile pozitive din regiune după încheierea
acordurilor de pace de la Dayton, Comisia Europeană propunea următorul
conținut pentru procesul de stabilizare și asociere 4:
• dezvoltarea Acordurilor de Stabilizare și Asociere, care erau descrise
drept un nou tip de relații contractuale, bazate pe situația particulară
a fiecărei țări, cu perspectiva aderării la UE pe baza Tratatului de la
Amsterdam și pe baza îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga;
• dezvoltarea relațiilor economice și comerciale cu țările din regiune
(și în interiorul regiunii);
• dezvoltarea / reorientarea parțială a asistenței economice și
financiare;
• dezvoltarea dialogului politic, inclusiv la nivel regional.

Momente de referință în evoluția relațiilor UE – Balcanii de Vest.

Deschiderea și disponibilitatea exprimate de Uniunea Europeană

în privința viitoarei integrări a țărilor din Balcanii de Vest au fost
confirmate cu consecvență la următoarele reuniuni la nivel înalt ale UE.

4 Communication from the Commission to the Council and the European Parliament on the
Stabilisation and Association process for countries of South-Eastern Europe: Bosnia and
Herzegovina, Croatia, Federal Republic of Yugoslavia, former Yugoslav Republic of Macedonia and
Albania, COM (1999) 235 final, Brussels, 26.05.1999, p. 3, în http://aei.pitt.edu/3571/1/3571.pdf,
accesat la data de 25.05.2016.

103
Primul moment de referință semnificativ în această privință l-a reprezentat
Consiliul European de la Salonic din 2003, a cărui declarație finală spunea:
“UE își reafirmă fără echivoc sprijinul pentru perspectiva europeană a
țărilor din Balcanii de Vest. Viitorul Balcanilor este în Uniunea Europeană.
Extinderea curentă și semnarea Tratatului de la Atena în aprilie 2003
inspiră și încurajează țările din Balcanii de Vest să urmeze aceeași cale 5.
Țările din regiune împărtășesc pe deplin obiectivele uniunii economice și
politice și așteaptă să se alăture unei Uniuni Europene mai puternice în
urmărirea obiectivelor sale esențiale și mai prezentă în arena
internațională”.
Totodată, summit-ul a adoptat „Agenda pentru Balcanii de Vest:
drumul spre integrarea europeană”, care spune: “Balcanii de Vest și
sprijinul pentru pregătirea lor pentru viitoarea integrare în structurile
europene și dobândirea calității de membru al UE sunt o prioritate de
prim rang pentru UE. Balcanii vor fi parte integrantă a Europei unificate” 6.
Trei ani mai târziu, după primirea în 2004 a zece noi membri, UE
a confirmat, în concluziile Consiliului European de la Bruxelles
(decembrie 2006), angajamentul de a oferi țărilor din Balcanii de Vest
posibilitatea integrării europene. Documentul final al reuniunii arată:
“Consiliul European reafirmă că viitorul Balcanilor de Vest se află în
Uniunea Europeană. Consiliul reiterează faptul că progresul fiecărei țări
către UE depinde de eforturile individuale de a îndeplini criteriile de la
Copenhaga și condiționalitățile stabilite prin Procesul de Stabilizare și
Asociere. Un parcurs satisfăcător al fiecărei țări în implementarea
obligațiilor care îi revin conform Acordului de Stabilizare și Asociere,
inclusiv a prevederilor referitoare la comerț, este un element esențial
pentru ca UE să analizeze orice cerere de aderare” 7.

5
European Commission Press Release Database C/03/163, EU-Western Balkans Summit Declaration,
Thessaloniki, 21 June 2003, în www.europa.eu/rapid/press-release_PRES-03-163_en.htm, accesat la
data de 25.05.2016.
6
Thessaloniki Agenda for the Western Balkans: Moving towards European Integration, în
http://www.westernbalkans.info/htmls/page.php?category=391&id=419, accesat la data de
26.05.2016.
7 Brussels European Council 14/15 December 2006, Presidency Conclusions, 16879/1/06 REV 1,

Brussels, 12 February 2007, p. 3.

104
 Asistența financiară și liberalizarea vizelor pentru statele Balcanilor
de Vest.

În anul 2000 Uniunea Europeană a lansat CARDS (Community

Assistance for Reconstruction, Development and Stabilisation),
principalul program de asistență financiară pentru Balcani, la care au avut
acces Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Kosovo și
Albania. Programul a funcționat în perioada 2000-2006, cu un buget total
de 5,13 mld. Euro. În anul 2007, programul CARDS a fost înlocuit cu
Instrument for Pre-Accession Assistance (IPA), care a avut un buget de
11,5 mld. Euro până în 2013 8. Succesorul acestuia, IPA II, beneficiază de o
alocare financiară de 11,7 mld. Euro pentru perioada 2014-2020.
Uniunea Europeană și-a ilustrat angajamentul față de integrarea
europeană a Balcanilor de Vest prin alte acțiuni concrete în sprijinul
consolidării relațiilor cu Balcanii de Vest. Pe lângă asistența financiară
acordată prin CARDS și IPA, UE a liberalizat treptat regimul de vize
pentru cetățenii din țările Balcanilor de Vest. Din decembrie 2009
cetățenii Macedoniei, ai Muntenegrului și ai Serbiei au putut călători în
statele membre UE fără să aibă nevoie de viză, iar un an mai târziu, în
decembrie 2010, au primit același drept cetățenii Albaniei și ai Bosniei.
Comisia Europeană a emis în acest an (2016) recomandarea de înlăturare
a vizelor pentru Kosovo.
Următorul moment important pe traseul integrării europene a
țărilor din Balcanii de Vest a fost reprezentat de aderarea la UE a Croației,
în 2013. Evoluțiile inegale ale celorlalte state din regiune, precum și
impactul crizei economice globale din anii 2008-2011 au dus însă la
încetinirea procesului de lărgire a UE și în luările de poziție ale oficialilor
europeni au apărut atitudini rezervate și sceptice.
Această schimbare de atitudine s-a făcut cel mai puternic simțită
în 2014, la alegerea noului președinte al Comisiei Europene. Principalul

8 European Commission: Overview - Instrument for Pre-accession Assistance, în pagina European

Neighborhood Policy and Enlargement Negotiations a site-ului Comisiei Europene, la
http://ec.europa.eu/enlargement/instruments/overview/index_en.htm, accesat la data de
26.05.2016.

105
candidat, Jean-Claude Juncker, care a preluat funcția de la Joao Barroso, a
afirmat în declarația de învestitură în fața Parlamentului European: “În
privința extinderii, subliniez că aceasta a fost un succes istoric care a adus
pace și stabilitate pe continentul nostru. Cu toate acestea, Uniunea și
cetățenii săi au acum nevoie să digere adăugarea a 13 state membre în
ultimii zece ani. UE are nevoie să ia o pauză de la extindere ca să putem
consolida realizările celor 28 de state. Acesta este motivul pentru care, sub
președinția mea, negocierile aflate în desfășurare vor continua și Balcanii
de Vest în particular o să trebuiască să păstreze o perspectivă europeană,
dar nici o extindere nu va avea loc în următorii cinci ani” 9.

O inițiativă diplomatică germană pentru integrarea Balcanilor de

Vest: “The Berlin Process”

Mesajul negativ al lui Juncker a fost compensat în scurtă vreme, la

nivel de declarații politice, prin demararea așa-numitului “Berlin Process”.
Evenimentul de lansare, intitulat “Conference of Western Balkan State –
Change through Meetings” a avut loc în 28 august la Berlin, în prezența
primilor miniștri și a miniștrilor de externe din toate țările din regiune,
cărora li s-au alăturat Croația și Slovenia, (deja membre ale UE), Austria și
Germania.
Procesul a fost inițiat de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, cu
intenția de a comemora 100 de ani de la izbucnirea primului război
mondial și de a demonstra, în același timp, angajamentul față de integrarea
europeană a Balcanilor de Vest. În conferința de presă de la finalul
conferinței, Jose Manuel Barroso – la ora aceea încă președinte al Comisiei
Europene, a declarat: “Obiectivul nostru comun este clar: vrem să vedem
țările Balcanilor de vest aderând în cele din urmă la UE. Asta este în
interesul nostru politic, economic și geo-strategic comun, și acesta este
modul corect în care putem apăra prosperitatea pe termen lung a tuturor

9 Jean-Claude Juncker, Candidate for President of the European Commission, A New Start for Europe:

My Agenda for Jobs, Growth, Fairness and Democratic Change: Political Guidelines for the next European
Commission. Opening Statement in the European Parliament Plenary Session. Strasbourg, 15 July
2014, p. 11.

106
cetățenilor familiei noastre europene și în care putem apăra, de asemenea,
stabilitatea europeană. Viitoarea adeziune depinde de viteza cu care
partenerii noștri implementează reformele, dar ea se va materializa în timp
– nu vrem să lăsăm nici o îndoială în această privință” 10.
Un alt motiv posibil, dar nedeclarat, al organizării Conferinței de
la Berlin, este acela că în 2014 Uniunea Europeană se confrunta deja cu un
flux masiv de migranți a căror destinație principală era Germania.
Majoritatea celor câteva sute de mii de oameni care au intrat în UE în
2014 veneau din țări sau zone de conflict – Afganistan, Irak, Siria, Eritreea
-, dar o bună parte din ei au sosit chiar din țările Balcanilor de Vest.

Criza migranților: un test critic pentru relațiile UE cu Balcanii de

Vest

“Criza migranților” sau “Criza refugiaților” a izbucnit în 2015,

când peste un milion de oameni au reușit să ajungă în Uniunea Europeană
și au depus cereri de azil. Conform statisticilor oficiale, statele membre ale
UE au primit în 2015 un număr de 1,255,640 de cereri de azil în primă
instanță, față de 626,065 de cereri în anul anterior.
Criza a ținut capul de afiș în media, iar valul de migranți a fost
asociat cu intensificarea sau continuarea conflictelor din Siria, Afganistan
și Irak. Aceste trei țări au contribuit, într-adevăr, în cea mai mare măsură la
creșterea spectaculoasă a numărului de cereri de azil. În același timp,
statisticile referitoare la criza migranților evidențiază contribuția
semnificativă a țărilor Balcanilor de Vest la acest fenomen. Pe locurile 4 și
5 în topul țărilor de origine, după cele trei numite mai sus, figurează
Kosovo și Albania. Din totalul de 476649 de solicitări de azil “în primă
instanță“ depuse în Germania în 2015, aproape jumătate - 224,790 – au
provenit de la cetățeni din Albania (54,762), Kosovo (37,095), Serbia
(26,945) și Macedonia (14,131) 11.

10 José Manuel Durão Barroso, President of the European Commission, Remarks by President Barroso
following the Western Balkans Summit, Press conference, Berlin, 28 August 2014, în
http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-14-574_en.htm, accesat la data de 25.05.2016.
11 Cf. statisticilor Biroului Federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF) din Germania, ianuarie 2016.

107
 Luate împreună, cele patru țări totalizează o populație de mai
puțin de 14 milioane de locuitori. Pentru comparație, populația actuală a
Siriei este estimată la 18 milioane de locuitori, cea a Afghanistanului la cca.
32 de milioane (în 2015), iar a Irakului la 32-33 de milioane – în total, 82-
83 de milioane. Cele trei țări luate împreună au reprezentat 225,791 de
cereri de azil din totalul celor depuse în Germania, adică doar cu 1000 mai
mult decât cererile provenite din țările Balcanilor de Vest.
Tot pentru comparație, din totalul celor 1,225,640 cereri de azil
în primă instanță depuse în toate cele 28 de state UE în 2015, cele care au
provenit de la cetățeni din Albania (65935) și Kosovo (66885) au
reprezentat 132,820, adică 10,5%.

Un motiv de dispută: liberalizarea vizelor pentru țările Balcanilor de

Vest

Cifrele sunt suprinzătoare, atât din perspectiva disproporției

numerice, cât și a stabilității politice, economice și sociale. Statisticile arată
însă că migrația dinspre Balcanii de Vest spre statele UE, în particular spre
Germania, a crescut treptat începând din 2009, anul în care cetățenii
Macedoniei, Muntenegrului și Serbiei au primit dreptul de a călători în UE
fără vize. Astfel, în perioada 2009 – 2012, numărul de cereri de azil depuse
de cetățeni din Serbia, Macedonia, Albania, Bosnia și Muntenegru a
crescut de peste patru ori, de la 9860 la 41490 (cifrele sunt incomplete, nu
includ toate țările membre UE). În 2011, numărul total de cereri de azil
depuse de cetățeni din țările Balcanilor de Vest a fost de 35680, adică
aproape 12% din totalul de 303,105 de cereri depuse în toate țările
membre ale UE 12.
Această tendință crescătoare s-a accentuat și mai mult în 2012, an
în care numai în Germania cetățenii statelor din Balcanii de Vest au depus
peste 25,000 de cereri de azil 13. În aceste condiții, statele membre ale UE

12 Cf. unui raport al European Stability Initiative: Statistical update - asylum seekers from the Western
Balkans, 15 februarie 2013, în http://www.esiweb.org/pdf/ESI%20Statistical%20Update%20-
%20Balkan%20asylum%20seekers%20-%2015%20Feb%202013.pdf, accesat la data de 15.06.2016.
13 Ibid.

108
au început să vorbească despre suspendarea liberalizării vizelor acordată
țărilor din Balcanii de Vest.
„Abuzul crescând al sistemului de azil nu este acceptabil” a
declarat în octombrie 2012 Hans-Peter Friedrich, Ministrul de Interne al
Germaniei 14. “Fluxul masiv de cetățeni ai Serbiei și Macedoniei trebuie
oprit imediat” susținea ministrul. În aceeași lună, șase miniștri de Interne
din UE au cerut acțiuni imediate pentru suspendarea liberalizării vizelor
pentru țările Balcanilor de Vest. Discuția despre “abuzarea sistemului de
azil” pare îndreptățită dacă numărul cererilor de azil este pus în relație cu
ratele foarte scăzute de acceptare: în 2011, de exemplu, acestea au fost de
1,5% pentru cetățenii din Serbia și Bosnia, 0,8% pentru cei din Macedonia
și 0% pentru cei din Muntenegru 15.
Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Numărul cererilor depuse în
Germania de cetățenii a cinci țări din cele șase țări din Balcanii de Vest –
Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Serbia - a
continuat să crească – de la peste 22,000 în 2012 la 33,900 în 2013 și la
53,900 în 2014. Același trend crescător s-a manifestat și la nivelul Uniunii
Europene – în 2014, numărul de cereri de azil din Kosovo (37875), Serbia
(30810), Albania (16805), Bosnia și Herțegovina (10675), Macedonia
(10330) – totalizau 106495, adică 17% din cele 626820 depuse în întreaga
UE 16.

14 Asylum system abuse: Will the EU reimpose visas for travellers from Balkan countries? În
www.economist.com, The EU and the Balkans, 5 ianuarie 2013,
http://www.economist.com/news/europe/21569064-will-eu-reimpose-visas-travellers-balkan-
countries-asylum-system-abuse, accesat la data de 15.06.2016.
15
Cifrele provin din același raport al ESI citat în pagina anterioară - Statistical update: asylum seekers
from the Western Balkans, 15 februarie 2013.
16 European Stability Initiative, The 2015 Refugee Crisis Through Statistics - A compilation for politicians,

journalists and other concerned citizens, 17 October 2015, în http://www.esiweb.org/pdf/ESI%20-

%20Refugee%20Statistics%20Compilation%20-%2017%20Oct%202015.pdf, accesat la data de
15.06.2016.

109
 Cauze posibile ale exodului balcanic spre UE: ajutoarele financiare
pentru solicitanții de azil și durata procesării

Ce a contribuit la creșterea spectaculoasă a numărului de cereri

de azil din Balcani, în condițiile în care UE și-a reafirmat constant interesul
față de integrarea europeană a regiunii, a investit în ajutoare economice și
a liberalizat regimul vizelor?
Deși indignarea ministrului de interne al Germaniei din 2012
pare justificată, o cercetare atentă a cauzelor fenomenului arată că “abuzul”
pe care îl acuza acesta a fost generat, de fapt, chiar de sistemul de procesare
a cererilor de azil și de beneficiile acordate de statul german aplicanților.
“Punctul de cotitură” din vara-toamna lui 2012 și trendul ascendent
ulterior s-au datorat în cea mai mare măsură hotărârii Curții
Constituționale a Germaniei din 18 iulie 2012 care a decis că ajutoarele
financiare acordate solicitanților de azil la acea dată erau insuficiente
pentru un trai demn și trebuie majorate.
Noua lege referitoare la ajutoarele financiare, care a intrat în
vigoare la 1 martie 2015, a stabilit cuantumul acestora pentru solicitanții
de azil care locuiesc pe perioada procesării cererii în afara centrelor de
cazare oferite de guvern la 359 de Euro lunar pentru un adult singur, 323
de Euro lunar pentru membrii unui cuplu, 217 Euro lunar pentru un copil
mai mic de 6 ani etc. 17. Ținând cont că salariul mediu se ridică în 2016 la
396 Euro în Albania, 464 Euro în Kosovo, 532 Euro în Macedonia și 357
Euro în Serbia, sumele pot să reprezinte – mai ales în cazul unei familii cu
copii – mai mult decât venitul lunar din țara de origine.
La aceasta s-a adăugat faptul că numărul mare de cereri a făcut ca
durata procesării să se întindă pe parcursul mai multor luni. Un eventual
apel, în situația în care prima cerere fusese respinsă, putea duce la o ședere
– relativ confortabilă - de mai mult de o jumătate de an.

17Informationsverbund Asyl und Migration: Forms and levels of material reception conditions, în site-ul
aida: Asylum Information Database, la
http://www.asylumineurope.org/reports/country/germany/reception-conditions/access-forms-
reception-conditions/forms-and-levels, accesat la data de 22.06.2016.

110
 Reprezentanții organizației European Security Initiative (ESI) au
calculat următoarele durate estimative de procesare (în luni) a cererilor de
azil în țările cele mai solicitate 18:
Germania: 3 pentru decizia în primă instanță 19, 7 până la decizia
finală 20
Suedia: 2-4 21 pentru decizia în primă instanță, 4-6 până la decizia
finală 22
Belgia: 4 23 pentru decizia în primă instanță, 7-8 până la decizia
finală 24
Luxemburg: 3 25 pentru decizia în primă instanță, 4-6 până la
decizia finală 26.
Această combinație a constituit un factor de atracție majoră
pentru cetățenii statelor sărace din Balcanii de Vest, care s-au îndreptat cu
miile spre Germania ca să depună cereri de azil, socotind că în câteva luni
de așteptare pot să câștige cât ar fi câștigat acasă în mai bine de un an.
Fenomenul a fost documentat de ESI în raportul „Montenegro:
Germany's Balkan stipends – Asylum and the Rozaje exodus”
(Muntenegru: Stipendiile germane pentru Balcani – Azilul și exodul din
Rozaje’’ 27, din ianuarie 2016.

Reacția Germaniei și posibile măsuri de protecție la nivelul Uniunii

Europene

Cum a reacționat în această situație principala țară din UE vizată

de valul masiv de migranți - Germania - și ce măsuri a adoptat la nivel
național și la nivelul întregii Uniuni Europene? Confruntată cu spectrul

18 ESI, Statistical update: asylum seekers from the Western Balkans, 15 februarie 2013, p. 12.
19
Perioada de referință este prima jumătate a anului 2012.
20
Perioada de referință este 2011.
21 Perioada de referință este 2012.
22 Perioada de referință este 2012.
23 Perioada de referință este 2011.

24 Perioada de referință este 2012.

25 Perioada de referință este 2012.

26 Perioada de referință este 2012.

27 Rozaje este un orășel situat într-una din cele mai sărace regiuni din Muntenegru.

111
unui flux masiv de migranți din zonele de conflict din Orientul Mijlociu,
Germania a încercat în primă instanță să reducă numărul azilanților din
Balcanii de Vest. Pentru aceasta a luat în primul rând măsuri pe termen
scurt de reducere a timpului de procesare a cererilor, concentrând 75% din
totalul personalului, în octombrie 2012, exclusiv asupra solicitărilor de azil
din Serbia și Macedonia. Cu ajutorul unui număr suplimentar de 60 de
ofițeri de poliție, Oficiul Federal pentru Migrație si Refugiați s-a ocupat în
ultimele două luni ale anului 2012 numai de cererile de azil din patru țări
din Balcanii de Vest: Serbia, Macedonia, Bosnia și Herțegovina și Kosovo.
Rezultatul acestui efort spectaculos a fost pe măsură: numărul aplicațiilor
de azil depuse de migranți sîrbi a scăzut de la 3875 în octombrie la 570 în
decembrie; cele depuse de migranți macedoneni, de la 1880 la 185, iar
cele depuse de migranți bosnieci de la 730 la 190.
Al doilea instrument folosit de Germania a fost declararea statelor
din Balcanii de Vest din care au provenit și continuă să provină migranții
drept “safe country of origin” (“țări de origine sigure”). Ce înseamnă “safe
country of origin”? Conform Constituției germane, parlamentul poate
declara o țară drept “safe country of origin” dacă este posibil să se
dovedească, pe baza sistemului democratic și a situației politice generale
din țara respectivă, că nu există pericolul ca persecuția din partea statului
să fie o regulă, și că statul oferă protecție pentru persecuții comise de alte
organizații decât cele statale. Asta înseamnă, de exemplu, că există
prevederi legale și administrative pentru a oferi protecție populației, și că
acestea sunt accesibile tuturor și se aplică 28. Dacă o țară este desemnată
oficial “safe country of origin”, atunci prezumția care se aplică în mod
automat este aceea că nu există risc de persecuție.
Care sunt implicațiile procedurale? Aplicanții care provin din țări
de origine sigură trebuie să contrazică prezumția lipsei persecuției cu fapte
doveditoare. Potrivit aceleiași surse (Oficiul Federal German pentru
Migrație și Refugiați), mecanismul țărilor de origine sigure accelerează
procesarea cererilor de azil, deoarece în majoritatea cazurilor faptele
doveditoare sunt insuficiente, ceea ce evită consumul de timp pentru

28Cf. Germany Federal Office for Migration and Refugees, în www.bamf.de, accesat la data de
22.06.2016.

112
examinarea dovezilor și efectuarea de investigații factuale. În plus, durata
apelului se scurtează pentru cererile de azil care sunt respinse pe motiv că
sunt în mod evident nefondate.
Germania s-a bazat pe experiența pozitivă a Franței, care a
declarat între anii 2005 – 2011 majoritatea statelor din Balcanii de Vest
(Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Serbia) drept
“țări de origine sigure” și a reușit să obțină în felul acesta, în perioada
imediat următoare includerii pe listă a fiecărei dintre cele cinci țări,
scăderea numărului de aplicații. În 6 noiembrie 2014 Germania a declarat
Serbia, Bosnia și Herțegovina și Macedonia drept țări de origine sigure.
Efectul a fost vizibil: în cazul Serbiei, al Albaniei și al Kosovo, numărul de
cereri de azil depuse a scăzut în perioada următoare cu cel puțin o
treime 29.
Celelalte țări din regiune – Albania, Kosovo și Muntenegru – au
fost declarate țări de origine sigure printr-un nou amendament care a
intrat în vigoare în 24 octombrie 2015. Impactul a fost vizibil, la scurt
timp, și în acest caz 30.

Va avea UE o listă unică a „țărilor de origine sigure”?

Cum această metodă a dat rezultate și în cazul altor țări, Comisia

Europeană a preluat ideea și a declanșat în toamna lui 2015 procedura de
definire a unei liste de țări de origine sigure la nivelul întregii UE. În 9
septembrie, Comisia a adoptat al doilea pachet de implementare din
Agenda Europeană pentru Migrație, ca răspuns la fluxurile masive de
migranți care au ajuns în țările Uniunii Europene 31. Acest pachet include o
propunere de reglementare prin care se stabilește o listă comună UE a
țărilor de origine sigure, așa cum s-a stabilit la Consiliul European din 25-
26 iunie 2015. Lista inițială ar urma să cuprindă șapte țări: Albania, Bosnia
și Herțegovina, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Kosovo,

29
Vezi cifrele din Anexa 2.
30 Ibid.
31
Joanna Apap, Anita Orav, Briefing: Safe countries of origin - Proposed common EU list, European
Parliamentary Research Service, 8 octombrie 2015, în http://www.europarl.europa.eu/EPRS/EPRS-
Briefing-569008-Safe-countries-of-origin-FINAL.pdf, accesat la data de 23.06.2016.

113
Muntenegru, Serbia și Turcia. Comisia propune stabilirea listei țărilor de
origine sigure la nivelul UE, astfel încât toate statele membre să poată
folosi proceduri legate de acest concept. Cele șapte țări au fost alese
datorită faptului că din numărul total de aplicații pentru azil depuse în UE
cererile prezentate de cetățenii lor reprezintă aproximativ 17%.
Paradoxul acestei soluții îl reprezintă faptul că declararea statelor
din Balcanii de Vest - a căror integrare europeană a stagnat în ultimii ani
din cauza problemelor persistente în domeniul justiției, al funcționării
statului de drept și al respectării drepturilor omului – drept “’țări de
origine sigură“, înseamnă implicit o apreciere a faptului că ele îndeplinesc
primul dintre cele trei criterii de aderare la UE stabilite în 1993 la
Copenhaga: stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de
drept, drepturile omului, respectarea și protecția minorităților 32.
Acest paradox a generat reacții mixte – în timp ce directorul
EASO (European Asylum Support Office), Robert Visser, apreciază că
“există suficiente dovezi că țările Balcanilor de Vest... pot fi considerate țări
sigure” 33, reprezentanți ai societății civile se tem că aceasta ar putea aduce
unora dintre state o nemeritată notă bună. “Apelurile insistente de a
declara aceste țări drept sigure devin absurde”, apreciază Bernd Mesovic,
director adjunct al organizației non-guvernamentale “Pro Asyl” din
Germania. “Aceste state au mari dificultăți în reformarea sistemelor de
justiție în vederea posibilei aderări la Uniunea Europeană, iar acum se
presupune că trebuie să le declarăm sigure,” a comentat Mesovic 34.

Un posibil compromis: permise de muncă pentru cetățenii Balcanilor

de Vest

32 Accession criteria (Copenhagen criteria), Eur-Lex: Access to European Union Law, în http://eur-
lex.europa.eu/summary/glossary/accession_criteria_copenhague.html, accesat la data de
25.05.2016.
33 Catherine Stupp, Divided Germany seeks response to growing migration from the Balkans, 11

august 2015, www.euractiv.com, în http://www.euractiv.com/section/europe-s-east/news/divided-

germany-seeks-response-to-growing-migration-from-the-balkans/, accesat la data de 28.06.2016.
34 Ibid.

114
 Acestă contradicție ar putea fi evitată prin adoptarea unei alte
posibile soluții care a fost pusă în discuție toamna trecută în Germania de
către reprezentanții SPD (Partidul Social Democrat) în Parlamentul
Federal: aceea a emiterii unui anumit număr de permise de muncă pentru
cetățenii statelor din Balcanii de Vest. Ministrul federal al muncii și
problemelor sociale din Germania, Andrea Maria Nahles (membru SPD)
a propus ca pentru următorii cinci ani, Germania să emită în fiecare an câte
20,000 de permise de muncă pentru cetățenii țărilor din Balcanii de Vest
care dovedesc că au o ofertă din partea unei companii germane 35.
Propunerea a fost primită în același timp cu susținere și critici. Dezbaterea
ei este în curs - rămâne de văzut dacă va fi agreată în Germania și, în
situația în care va deveni realitate, în ce măsură va fi îmbrățișată de alte țări
membre ale Uniunii Europene.

35
Marina Martinović, Germany ponders issuing thousands of work permits to West Balkans citizens, 20
septembrie 2015, în www.dw.com/en/germany-ponders-issuing-thousands-of-work-permits-to-west-
balkans-citizens/a-18757289, accesat la data de 28.06.2016.

115
 Anexa 1
Privire de ansamblu asupra Balcanilor de Vest și a stadiului relațiilor
cu UE (februarie 2014)

Sursa: www.debatingeurope.eu

116
(www.debatingeurope.eu/2014/12/15/balkans-eu-membership/#.V3t3aMfqtte)

Bibliografie

Apap, Joanna, Orav, Anita, Briefing: Safe countries of origin -

Proposed common EU list, European Parliamentary Research Service, 8
octombrie 2015, http://www.europarl.europa.eu/EPRS/EPRS-Briefing-
569008-Safe-countries-of-origin-FINAL.pdf.
Archive of European Integration, University of Pittsburgh,
Communication from the Commission to the Council and the European
Parliament on the Stabilisation and Association process for countries of South-
Eastern Europe: Bosnia and Herzegovina, Croatia, Federal Republic of
Yugoslavia, former Yugoslav Republic of Macedonia and Albania, COM
(1999) 235 final, Brussels, 26.05.1999.
Barroso José Manuel Durão, Remarks by President Barroso following
the Western Balkans Summit, Press conference, Berlin, 28 August 2014,
http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-14-574_en.htm.
Branković, Jelena, Kovačević, Maja, Maassen, Peter, Stensaker,
Bjørn, Vukasović, Martina (eds.), The Re-Institutionalization of Higher
Education in the Western Balkans: The Interplay between European Ideas,
Domestic Policies, and Institutional Practices, Peter Lang Edition, 2014.
Council of the European Union, Presidency Conclusions, Brussels
European Council 14/15 December 2006, 16879/1/06 REV 1, Brussels,
12 February 2007.
Debatingeurope.eu, The EU and the Western Balkans,
www.debatingeurope.eu/2014/12/15/balkans-eu-
membership/#.V3t3aMfqtte.
Economist.com, Asylum system abuse: Will the EU reimpose visas for
travellers from Balkan countries? The EU and the Balkans section, 5 ianuarie
2013, http://www.economist.com/news/europe/21569064-will-eu-
reimpose-visas-travellers-balkan-countries-asylum-system-abuse.
European Commission, Overview - Instrument for Pre-accession
Assistance, European Neighborhood Policy and Enlargement Negotiations,
http://ec.europa.eu/enlargement/instruments/overview/index_en.htm.

117
 European Commission Press Release Database C/03/163, EU-
Western Balkans Summit Declaration, Thessaloniki, 21 June 2003, în
www.europa.eu/rapid/press-release_PRES-03-163_en.htm.
European Stability Initiative, Statistical update: asylum seekers from
the Western Balkans, 15 februarie 2013,
http://www.esiweb.org/pdf/ESI%20Statistical%20Update%20-
%20Balkan%20asylum%20seekers%20-%2015%20Feb%202013.pdf.
European Stability Initiative, The 2015 Refugee Crisis Through
Statistics - A compilation for politicians, journalists and other concerned
citizens, 17 October 2015, http://www.esiweb.org/pdf/ESI%20-
%20Refugee%20Statistics%20Compilation%20-
%2017%20Oct%202015.pdf.
Eur-Lex: Access to European Union Law, Accession criteria
(Copenhagen criteria), http://eur-
lex.europa.eu/summary/glossary/accession_criteria_copenhague.html.
Informationsverbund Asyl und Migration: Forms and levels of
material reception conditions, aida: Asylum Information Database,
http://www.asylumineurope.org/reports/country/germany/reception-
conditions/access-forms-reception-conditions/forms-and-levels.
Juncker, Jean-Claude, A New Start for Europe: My Agenda for Jobs,
Growth, Fairness and Democratic Change: Political Guidelines for the next
European Commission. Opening Statement in the European Parliament
Plenary Session. Strasbourg, 15 July 2014.
Martinović, Marina, Germany ponders issuing thousands of work
permits to West Balkans citizens, 20 septembrie 2015, în
www.dw.com/en/germany-ponders-issuing-thousands-of-work-permits-
to-west-balkans-citizens/a-18757289.
Stupp, Catherine, Divided Germany seeks response to growing
migration from the Balkans, Euractiv.com, 11 august 2015,
http://www.euractiv.com/section/europe-s-east/news/divided-
germany-seeks-response-to-growing-migration-from-the-balkans/.
Western Balkans Info, Thessaloniki Agenda for the Western Balkans:
Moving towards European Integration.

118
 MIGRAŢIA ÎN BALCANII DE VEST – SERBIA

Emilia Nicoleta SCHIOP 1

Abstract
Europe faces three major crises in the same time: the economic crises (euro
does not increase), the crises with rusia (tensions between rusia and ucraina after the
annexation of crimea and economic restrictions for rusia in relation with the european
union) and the migration crises. The management of eu was not prepared for solving
each of those issues. Before those challenges for european union the enlargement in the
west balkans was a priority, but for now this objective is postponed. Serbia, as a
candidate country for european integration can not be part of it in the near future, even
if its most negotiation chapters are advanced. Migration crises also affects the periphery
of europe, not only the important centres of power. West balkans must face the
migratory population crisis as well, but it does not have so many instruments like
central europe. Serbia and other countries from that area must face the migration
problem and it also needs to continue development for the future integration, which is a
double effort.

KEY WORDS: Serbia, migration, accession negotiations, enlargement,

progress.

Introducere

Uniunea Europeană a avut ca interes extinderea în Balcanii de

Vest. Printre celelalte ţări din această parte a continentului care au început

1Masterandă la Management şi Negocieri Internaţionale şi Europene, Facultatea de Studii Europene,

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, schiopnicoleta@yahoo.com.

119
elaborarea negocierilor pot fi amintite Muntenegru, Fosta Republică
Iugoslavă Macedonia. Croaţia este membră a Uniunii Europene din iunie
2013. Aceste ţări au avut o altfel de abordare a crizei migraţiei.
Obiectivele generale ale lucrării sunt prezentarea generală a
contextului din punct de vedere geografic, istoric şi politic, analizarea
criteriilor de aderare a Serbiei la UE, pentru a se putea observa stadiul de
dezvoltare al acestui stat, pentru a face faţă migranţilor. Problema
identificată este neîndeplinirea tuturor condiţiilor de aderare, adică
neîncheierea anumitor capitole de negociere până în prezent. Pentru
rezolvarea acestei probleme sunt evidente atât eforturile Uniunii
Europene, prin expunerea cerinţelor obligatorii privind aderarea şi a
sfaturilor aferente din procesul de negociere, cât şi eforturile Serbiei prin
încercarea îndeplinirii normelor aferente prin grupurile de negociere şi
instituţiile create pentru aderare.
Se va studia modul în care a fost modificată legislaţia Serbiei,
pentru a o introduce pe cea europeană, instituţiile naţionale care se ocupă
de procesul aderării. Se vor examina capitolele de negociere, urmărindu-se
progresele făcute de statul sârb în privinţa viitoarei sale aderări la Uniunea
Europeană.

Descrierea geografică

Balcanii de Vest sunt situaţi în partea de vest a Penisulei

Balcanice. Se învecinează cu Italia, Austria, Ungaria, România, Bulgaria,
Grecia şi Marea Adriatică. Suprafaţa este de 255.804 kilometri pătraţi.
Ţările din această zonă sunt Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Fosta
Republică Iugoslavă Macedonia, Kosovo, Muntenegru şi Serbia. Populaţia
este formată din sârbi, croaţi, sloveni, macedoneni, muntenegreni,
bosniaci, albanezi, maghiari, turci, români, etc. Ca oraşe importante pot fi
amintite: Belgrad, Skopje, Sarajevo, Ljubljana, Titograd, Novi Sad.
În partea de nord-vest a acestei zone se întinde o câmpie (partea
sudică a Câmpiei Panonice), uşor înclinată de la vest spre est, drenată de
Dunăre şi de afluenţii săi. Restul teritoriului este în mare parte muntos.
Partea vestică a zonei muntoase formată din culmile Munţilor Dinarici

120
care se întind paralel cu ţărmul Adriaticii este mai înaltă, vârful Durmitor
având 2.522 metri. Aceasta este construită din roci calcaroase care duc la
fenomene carstice tipice. Alpii Sloveni din extremitatea nord-vestică din
apropierea graniţei cu Austria şi Italia au cele mai mari altitudini din
Balcanii de Vest, vârful Triglad ajungând la 2.863 metri. Partea muntoasă
sud-estică este formată din munţi mai puţin înalţi, fragmentaţi de văi şi de
multe depresiuni.
Clima este continentală în zona interioară, uscată în est şi umedă
în vest. Pe coasta Adriaticii şi în depresiunea din sud-vest clima este
mediteraneană şi se dezvoltă o vegetaţie specifică. Ca resurse naturale, se
găsesc păduri întinse care reprezintă 1/3 din suprafaţă, zăcăminte de
metale neferoase, precum zincul, cuprul, plumbul, mercurul, stibiul,
bauxita şi zăcăminte de minereu de crom, de fier, de cărbune, de petrol 2.
Serbia este situată în partea de est a Balcanilor de Vest. Populaţia
este formată din sârbi, croaţi, albanezi, maghiari, români. Capitala este la
Belgrad. În partea nordică este câmpia Dunării, în partea centrală o
regiune deluroasă şi câmpia Moraviei, iar în sud o regiune muntoasă,
atingând în extremitatea sud-vestică 2747 metri altitudine. Clima este
temperat-continentală, pădurile acoperă 20% din suprafaţa ţării.
Principalele ape sunt Dunărea, Sava şi Morava. Sunt resurse minerale
variate: minereuri de cupru în Bor şi Majdanpek, plumb, zinc în Trepca,
crom, etc. Mai puţin însemnate sunt rezervele de cărbune brun şi lignit din
bazinul Morava. S-a dezvoltat o importantă industrie a metalurgiei
neferoase la Bor, constructoare de maşini de transport, de utilaj minier, de
maşini agricole şi electrotehnică la Belgrad, Novi Sad, Nis, Kragujevak,
chimică la Subotica, alimentară la Belgrad, Novi Sad, etc. şi textilă.
Agricultura ocupă un loc important, culturile agricole fiind concetrate în
special în partea nordică şi centrală. Viticultura şi pomicultura sunt bine
dezvoltate. Serbia are şi un important efectiv de animale (bovine, porcine,
ovine, cabaline) 3.

2 Dimitrie Macrea, Dicţionar enciclopedic român 2, Bucureşti, Editura Politică, 1964, p. 877-878.
3 Ibidem, 4, p. 367-368.

121
 Contextul istoric şi politic până în anii ’90

Balcanii de Vest au fost populaţi în antichitate de triburi traco-

ilire. În secolul I înainte de Hristos şi în primele secole ale erei noastre
teritoriul a intrat în compunerea provinciilor romane Panonia, Dalmaţia,
Illyricum, Noricum şi Macedonia. În secolul al VI-lea a început popularea
masivă a teritoriul actual de triburile slave. Sârbii, croaţii şi alte popoare ale
slavilor de sud au întemeiat între secolele VII şi XIII o serie de state
feudale cu o mare dezvoltare între secolele XII şi XIV.
După bătălia de la Kossovo-Polje din 1389, unde forţele unite ale
Serbiei şi Bosniei au fost înfrânte de către turci, aceştia au subjugat
definitiv Serbia în 1459 şi Bosnia în 1463. În aceeaşi perioadă croaţii şi o
parte a sârbilor au căzut sub stăpânirea Habsburgilor. Timp de secole
popoarele Balcanilor de Vest au luptat împreună cu toate popoarele din
sud-estul Europei împotriva otomanilor. Lupta popoarelor din Balcanii de
Vest împortiva asupririi naţionale şi sociale s-a intensificat către sfârşitul
secolului al XVIII-lea, odată cu începutului dezvoltării relaţiilor capitaliste.
Cea mai însemnată acţiune armată a fost în 1804, când sârbii s-au răsculat
sub conducerea lui Karagheorghe. În 1815 Serbia a devenit principat
autonom sub suveranitate otomană. După înfrângerea Turciei în războiul
ruso-româno-turc din 1877-1878, Serbia, Muntenegru, Bosnia şi
Herţegovina care se răsculaseră în 1876 împortiva Porţii, au primit
independenţa. Croaţia a rămas sub stăpânirea Austro-Ungariei care a
ocupat ulterior şi Bosnia şi Herţegovina, iar în 1908 le-a anexat.
În 1 decembrie 1918 a fost creat statul multinaţional Iugoslavia,
numindu-se până în 1929 Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor. Una
dintre cauzele creării acestui stat a fost înfrângerea Austro-Ungariei în
primul război mondial. O altă cauză a fost mişcarea de eliberare naţională a
acestor popoare. Iugoslavia era formată din Serbia, Muntenegru, o parte
din Macedonia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Slovenia, Vojvodina şi
Dalmaţia. Puterea era deţinută de burghezia sârbă cu sprijin din Croaţia şi
Muntenegru. Regimul ţării a fost monarhic, înăbuşindu-se mişcarea
revoluţionară din anii 1918-1920.

122
 S-a creat partidul comunist în 1919, dar a fost interzis în 1920. În
acea perioadă Iugoslavia a făcut parte din Mica Antantă alături de
România, Cehoslovacia şi Franţa. În 1929
s-a instaurat în ţară dictatura militară. În anii următori, Partidul
Comunist din Iugoslavia a avut acţiuni împortiva regimului monarhic.
Înainte cu un an de cel de-al Doilea Război Mondial Iugoslaviei i s-a întărit
dependenţa de Germania hitleristă din punct de vedere economic şi
politic. În martie 1941 guvernul Cvetkovic a aderat la pactul miliar şi
politic dintre Germania, Italia şi Japonia. Acest lucru a dus ulterior la
răsturnarea guvernului de către populaţie. La 6 aprilie 1941 Iugoslavia a
fost atacată şi ocupată de Germania şi Italia. În timpul luptelor, Armata
Populară de Eliberare a imobilizat şi a distrus anumite trupe inamice.
Această armată l-a avut pe I.B. Tito ca şi comandant suprem. În teritoriile
eliberate de acesta s-au creat comitete de eliberare naţională şi organe ale
puterii populare. Activitatea acestora era condusă de Vecea Antifascistă de
Eliberare Naţională a Iugoslaviei care a fost întemeiată în 1942. S-a creat
Frontul Eliberării Naţionale în 1945, ca şi consecinţă a polarizării forţelor
democratice din jurul partidului comunist. Vecea Antifascistă de Eliberare
Naţională s-a constituit în Comitetul Naţional de Eliberare în 29
noiembrie 1943. Acest comitet îndeplinea funcţiile unui guvern
provizoriu. Capitala ţării, Belgrad, a fost eliberată în 1944 de Armata
Populară printr-o acţiune susţinută de armata sovietică. Lupta s-a
continuat până la eliberarea întregii ţări din 15 mai 1945.
Alegerile pentru Adunarea Constituantă din noiembrie 1945 au
fost câştigate de Frontul Popular. Adunarea Constituantă a înlăturat
monarhia, proclamându-se Iugoslavia ca Republică Populară Federativă în
29 noiembrie 1945. Până în 1947 s-au făcut transformări social-
economice: reforma agrară, naţionalizarea întreprinderilor mari şi mijlocii,
transporturilor şi băncilor, trecerea în proprietatea statului a unei părţi
mari din comerţ şi trecerea la socialism.
În componenţa Republicii Serbia intrau şi ţinuturile autonome
Metohija, Vojvodina şi Kosovo. Iosip Broz Tito a devenit secretar general
a Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, fiind şi preşedinte al Republicii
Socialiste Federative Iugoslavia. Organul suprem al puterii era Scupştina

123
Populară Federală. Aceasta era formată de cinci camere, numite vece:
Vecea Federală, Vecea pentru Problemele Economiei, Vecea pentru
Probleme Învăţământului şi Culturii, Vecea pentru Problemele Politicii
Sociale şi Ocrotirii Sănătăţii şi Vecea pentru Organizarea Politică. Fiecare
dintre ele avea 120 de deputaţi. Deputaţii Vecei Federale erau aleşi de
scupştinele republicane şi de scumpştinele ţinuturilor autonome Metohija,
Vojvodina şi Kosovo, formându-se Vecea Naţionalităţilor. În republicile
care alcătuiau Republica Socialistă Federativă Iugoslavia organele supreme
ale puterii erau scupştinele republicane, având organele lor executive. Ca
organe locale ale puterii de stat erau scupştinele 4.

Evoluţia din anii ’90 până în prezent şi acţiunile Uniunii Europene

Evenimente precum destrămarea Uniunii Sovietice, sfârşitul

războiului rece şi fragmentarea Iugoslaviei au schimbat ordinea politică,
înlăturând vechile modele ale echilibrului de putere la nivel mondial. 5
Războaiele iugoslave dintre 1991 şi 2001 se descriu prin conflicte violente
pe teritoriul fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Toate cele
şase foste state iugoslave au fost afectate de două serii de războaie
succesive. Motivele conflictelor au fost etnice, politice, religioase şi
economice. De o parte a baricadei se aflau sârbii, de alta croaţii, bosniacii şi
albanezii, dar a fost şi un conflict între bosniacii și croații din Bosnia şi
Herţegovina şi macedonenii şi albanezii din Macedonia.
La începutul anilor ’90 grupurile etnice au cerut revendicări
guvernului iugoslav. La ultima ședință a Partidului Comunist din Belgrad
în 1991, adunarea a hotărât oprirea sistemului de partid unic și a votat
reforma economică ce susţinea delegațiile slovenă și croată să părăsească
partidul și încetarea activității acestuia 6. Acest eveniment a dus la sfârşitul

4 Ibidem, 2, p. 878-879.
5
Comisia Europeană, ,,Extinderea spre est pe agenda Consiliului European’’ în Infoeuropa, nr.
10,2007, p. 1, http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_10.pdf, accesat în
02.05.2016.
6
Bob Simpson, ‘’Milosevic’s Yugoslavia” în BBC News, 2000
http://news.bbc.co.uk/hi/english/static/in_depth/europe/2000/milosevic_yugoslavia/communis
m.stm, accesat în 02.05.2016.

124
unităţii. Tot în 1991, Slovenia şi Croaţia şi-au proclamat independenţa.
Războaiele s-au încheiat şi s-au format noi state independente în Europa,
dar o mare parte din Iugoslavia a rămas săracă. Aceste conflicte din Balcani
au fost considerate cele mai mortale, după al Doilea Război Mondial. Au
fost crime masive de războaie şi purificări etnice 7.
La sfârşitul secolului XX politica de extindere a Uniunii Europene
a avut un rol important 8. Acordurile de Stabilizare și Asociere sunt incluse
în procesul de stabilizare și asociere UE și în Politica Europeană de
Vecinătate. Ţările din Balcanii de Vest reprezintă în prezent un obiectiv
important pentru acest proces. Acordurile de Stabilizare și Asociere
specifice au fost puse în aplicare în diferite țări balcanice. Acestea includ
explicit dispoziţii pentru viitoarea aderare la UE a țărilor în cauză. Aceste
acorduri sunt similare cu acordurile europene semnate cu țările din
Europa Centrală şi de Est în anii 1990 9.
UE a redeschis piața sa pentru produsele textile din Serbia. În 16
decembrie 2004 guvernul sârb a adoptat o informare cu privire la
încheierea unui acord referitor la exportul de produse textile sârbești pe
piața UE. La sesiunea respectivă guvernul a decis să înființeze un consiliu
pentru reforma asigurărilor de pensii și a dat acordul la decizia privind
prețurile de servicii poștale în traficul intern 10.
Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei i s-a stabilit posibilitatea
de a deveni ţară candidată, conform concluziilor de la Bruxelles din iunie

7
Cathie Carmichae, Ethnic Cleansing in the Balkans: Nationalism and the Destruction of Tradition,
2004
http://books.google.co.uk/books?id=wN4A0FMweQoC&dq=ethnic+cleansing+in+balkans&printe
c=frontcover&source=bl&ots=Vcg3tV_rfD&sig=yHK-
4bUlPHB8NJ0VhveSE443dU&hl=en&ei=kHc1SoexLZyRjAe9yryWCg&sa=X&oi=book_result&ct
=result&resnum=9#PPA4,M1, accesat în 02.05.2016.
8
Comisia Europeană, ,,Extinderea spre est pe agenda Consiliului European’’ în Infoeuropa, nr. 10,
2007, p. 1 http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_10.pdf , accesat în
02.05.2016.
9
Idem, Enlargement: Pre Acceding Countries & Candidate countries: Potential Candidate Countries, 2005
http://web.archive.org/web/20060223075113/http://europa.eu.int/comm/enlargement/candidate
.htm, accesat în 02.05.2016.
10 Guvernul Serbiei, EU to reopen its market to Serbian textile products, 2004,

http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=7457, accesat în 02.05.2016.

125
2005, iar la sfârşitul acelui an i s-a acordat statutul de ţară candidată 11. La
Belgrad în 29 iunie 2005 Parlamentul Serbiei şi al Muntenegrului a
adoptat în procedură de urgență o rezoluție privind aderarea statului la
UE. Rezoluția a fost adoptată la propunerea Comitetului de Integrare
Europeană a Parlamentului, având voturi în favoarea rezoluţiei din partea a
59 de parlamentari din Serbia și 23 din Muntenegru 12. Tot în iunie 2005
s-au realizat negocierile pentru Acordul de Stabilizare și Asociere. În mai
2006 aceste negocieri au îngheţat din cauza cooperării necorespunzătoare
a Serbiei cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie.
Acordurile pentru facilitarea vizelor privind statul sârb din
ianuarie, adoptarea din partea Consiliui a parteneriatului european
revizuit pentru Serbia, din februarie, semnarea la Luxemburg a Acordului
de Stabilizare şi a Acordului Interim în domeniul comerţului, din aprilie,
au fost realizate în 2008 13. Tot în 2008, Ministerul Educației a declarat că
ministrul, Zarko Obradovic, a participat la o reuniune a miniștrilor
educației din UE în Nuremberg, Germania. Întâlnirea a fost organizată de
către Consiliul Europei și a fost dedicată comemorării Holocaustului,
făcându-se angajamentul pentru o Europă a libertății, a statului de drept, a
democrației și a toleranței. Obradovic şi-a exprimat angajamentul Serbiei
față de valorile europene. În plus, a prezentat un program de educație a
Serbiei privind genocidul, al cărui obiectiv este de a înțelege trecutul și de
a întări încrederea tinerilor studenți în viitorul comun al tuturor
popoarelor europene 14.
Ministrul apărării, Dragan Sutanovac, a făcut public în 8 mai 2009
că Bulgaria susţine Serbia pentru intergrarea europeană, pentru activităţile
în programul Parteneriatului pentru Pace, precum și pentru participarea la

11 Idem, ,,Extinderea spre est pe agenda Consiliului European’’ în Infoeuropa, nr. 10, 2007, p. 6
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_10.pdf, accesat în 02.05.2016.
12 Idem, Serbia-Montenegrin parliament adopts Resolution on EU accession, 2005

http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=13808, accesat în 02.05.2016.

13
Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy and Enlargement negotiations – Serbia, 2014,
http://ec.europa.eu/enlargement/countries/detailed-country-information/serbia/index_en.htm,
accesat în 03.05.2016.
14 Guvernul Serbiei, Obradovic at Nuremberg meeting of EU education ministers, 2008,

http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=50506, accesat în 03.05.2016.

126
operațiunile de menținere a păcii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite 15. În
15 mai 2009 ministrul sârb de externe, Vuk Jeremic, aflat în vizită la
Copenhaga, a declarat după discuțiile purtate cu ministrul danez de
externe, Per Stig Moller, că Danemarca sprijină ferm integrarea europeană
a Serbiei. S-a discutat şi despre cooperarea economică dintre cele două țări
și despre investițiile daneze în Serbia, în special cu privire la asistența
pentru dezvoltare. Danemarca va dona 6 milioane de euro pentru
agricultura și energia sârbă. Miniștrii de externe au semnat un acord
privind evitarea dublei impuneri și încurajarea și protejarea reciprocă a
investițiilor. În legătură cu problema Kosovo, deşi Belgradul și Copenhaga
au diferențe de opinii, s-a reuşit izolarea problemei. Jeremic a vorbit cu
președintele Comisiei de Politică Externă a parlamentului danez și a
participat la semnarea unui acord de cooperare între camerele de comerţ
daneze și sârbe 16. În decembrie 2009 obligativitatea vizelor pentru accesul
turiştilor sârbi în spaţiul Schengen a fost ridicată, iar Serbia a aplicat pentru
parteneriatul UE.
În iunie 2010 statele membre au decis începerea ratificării
Acordului de Stabilizare şi Asociere. În anul 2011 Serbia a răspuns
chestionarului Comisiei Europene, iar Comisia a emis un aviz cu privire la
cererea de aderare a Serbiei şi a prioritizat acordarea statutului de
candidat. În 2012 statutul de stat candidat a fost confirmat.
La Belgrad, în aprilie 2013, ministrul agriculturii şi mediului,
Goran Knezevic, a vorbit cu șeful delegației UE în Serbia, Vincent Degert,
cu privire la utilizarea fondurilor UE de preaderare pentru dezvoltare
rurală. Aceştia au discutat despre planurile de dezvoltare a capacităților de
laborator, cu scopul de a le îmbunătăți activitatea şi de a extinde domeniul
de aplicare a cercetării. Este importantă eliminarea anumitor lacune din
lege și îmbunătățirea activităţii tuturor autorităților relevante. S-a discutat
şi despre dezvoltarea rurală a Serbiei prin utilizarea Instrumentului de

15Idem, Bulgaria supports Serbia’s EU integration,

2009,http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=55615, accesat în 03.05.2016.
16Idem, Denmark supports Serbia’s EU integration,

2009,http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=55894, aceesat în 03.05.2016.

127
Asistență pentru Preaderare în Dezvoltare Rurală 17. În martie 2013
Consiliul European a aprobat recomandarea Comisiei de a începe
negocierile cu statul sârb 18. Data oficială a aderării Croaţiei la Uniunea
Europeană a fost 30 iunie 2013, printre participanţii de la celebrarea
oficială fiind prezent şi primul ministru sârb, Ivica Dacic 19.
1 septembrie 2013 a fost data intrării în vigoare a Acordului de
Stabilizare şi Asociere dintre Serbia şi UE, iar în decembrie 2013 Consiliul
a adoptat cadrul de negociere cu Serbia şi a stabilit organizarea primei
Conferinţe Interguvernamentale cu Serbia pentru ianuarie anul următor.
În 24 ianuarie 2014 conferinţa programată a avut loc 20.
În 2 şi 3 aprilie 2014 la Bruxelles a avut loc o întâlnire între
autoritățile din Kosovo și Comisia Europeană. Piaţa internă şi concurenţa
au fost principalele teme de discuţie. S-au mai discutat şi alte teme, cum ar
fi libera circulație a mărfurilor, drepturile de proprietate intelectuală,
achizițiile publice şi serviciile financiare 21.
Comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate,
Johannes Hahn, a fost în Serbia în 20 noiembrie 2014. El a solicitat ţării să
sprijine sancţiunile Uniunii Europene impuse Rusiei. Totuşi, ministrul
sârb pentru integrare, Jadranka Joksimovic, a declarat că alinierea ţării sale
la politica externă şi de securitate a UE va trebui să aibă loc doar după ce
Serbia va deveni membru deplin al Uniunii. Premierul sârb, Aleksandar
Vucici, după o întâlnire cu vicecancelarul german, Sigmar Gabriel, la
Belgrad a considerat că relaţiile bune şi dezvoltate ale Serbiei cu Rusia nu

17
Idem, Use of EU pre-accession funds for rural development, 2013,
http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=93834, accesat în 03.05.2016.
18Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy and Enlargement negotiations – Serbia, 2014,

http://ec.europa.eu/enlargement/countries/detailed-country-information/serbia/index_en.htm,
accesat în 03.05.2016.
19
Guvernul Serbiei, Dacic at formal celebration of Croatia’s accession into EU, 2013,
http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=95376, accesat în 03.05.2016.
20
Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy and Enlargement negotiations – Serbia, 2014,
http://ec.europa.eu/enlargement/countries/detailed-country-information/serbia/index_en.htm,
accesat în 03.05.2016.
21
Biroul Uniunii Europene în Kosovo, EU and Kosovo discuss internal market and competition, 2014,
http://eeas.europa.eu/delegations/kosovo/press_corner/focus/2014/20140404_01_en.htm,
accesat în 03. 05.2016.

128
pun în pericol viitoarea aderare a statului sârb la Uniunea Europeană 22. UE
prezintă îngrijorare în privinţa influenţei Rusiei care nu este benefică
pentru integrarea Serbiei.
În prezent Croaţia este membru al UE, Muntenegru, Serbia şi
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sunt state candidate, negocierile
de aderare fiind în curs cu Muntenegru şi Serbia. Albania, Bosnia și
Herțegovina și Kosovo sunt state potenţial candidate 23.

Extinderea

În tratatele fondatoare ale Uniunii Europene existau reguli

privind aderarea unor membrii noi, dar nu echivalau cu o politică de
extindere care să reglementeze relaţiile cu viitoarele state membre pe care
UE nu i-a considerat încă pregătiţi pentru aderare 24. Parteneriatul Estic s-a
inaugurat oficial la 7 mai 2009, însă după extinderile din 2004 şi 2007,
condiţiile referitoare la extindere, ca element al politicii externe, au devenit
tot mai puţin favorabile 25.

Migraţia

În comparaţie cu majoritatea statelor din UE, Serbia se arată

deschisă să primească refugiaţi. Aleksandar Vucic, premierul, a afirmat:
,,Serbia este gata să fie parte a unei soluții europene privind criza
migrației’’. ,,Nu e mare lucru. Aceasta poate crea chiar o nouă valoare în
plan economic’’ 26. Serbia este gata să fie parte a unei soluții europene

22Ana Ilie, ,,Rusia dăunează aderării Serbiei la UE’’ în Ziare.com, 2014,

http://www.ziare.com/international/serbia/rusia-dauneaza-aderarii-serbiei-la-ue-1334032, accesat
în 03.05.2016.
23André De Munter, Benjamin Rey, Balcanii de Vest, 2014,
http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.5.2.html,
accesat în 03.05.2016.
24
Helen Wallace, Mark A. Pollak, Alasdair R.Young, Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană,
Bucureşti,Institutul European din România, 2011, p. 339-341.
25Ibidem, p. 359-361.

26
Angela Sârbu, ,,Aleksandar Vucic: Serbia este gata să fie parte a unei soluții europene privind criza
migrației’’ în Agerpres, 2016, http://www.agerpres.ro/externe/2016/02/25/aleksandar-vucic-serbia-
este-gata-sa-fie-parte-a-unei-solutii-europene-privind-criza-migratiei-18-27-05, accesat în 05.06.2016.

129
privind criza migrației, să-și asume o parte din obligațiile statelor membre
ale Uniunii Europene, și să accepte o cotă de refugiați, cu toate că nu este
în UE.
,,Statele europene ar trebui să cadă de acord să preia până la două
milioane de solicitanți de azil adevărați și să-i împartă între ele în mod
echitabil’’ 27, a declarat Vucic în cursul unei recente vizite la Londra.
''E nimic pentru Europa'', a estimat Vucic, precizând că cifra este
mai puțin de jumătate din 1% din populația UE. ''Nu e mare lucru. Aceasta
poate crea chiar o nouă valoare în plan economic'' 28, a afirmat premierul
sârb.
Potrivit declarațiilor lui Vucic, Uniunea Europeană ar trebui să
ofere mai multă asistență pentru ameliorarea condițiilor în țările răvășite
de conflict în Orientul Mijlociu și să-și întărească granițele, altfel Europa
va risca să fie copleșită de migranți veniți din zone și mai îndepărtate.

Grupurile de negociere ale Serbiei

Echipa de negociere pentru aderarea unui stat candidat la

Uniunea Europeană realizează negocieri la un nivel tehnic cu instituţiile
UE, dar şi la un nivel intern cu propriile instituţii. Trebuie să evalueze şi să
adopte poziții de negociere în ordine ierarhică. Printre principalele
atribuţii ale membrilor echipei de negociere se numără: coordonarea
elementelor specifice din capitolele de negociere; pariciparea la negocieri
în concordanţă cu instrucţiunile negociatorului şef; coordonarea activității
grupurilor de lucru responsabile de pregătirea negocierilor de aderare pe
fiecare capitol de negociere; cooperarea cu coordonatorii Uniunii
Europene în organele administrației de stat; pozițiile proiectului de
negociere și rapoartele conexe; monitorizarea îndeplinirii angajamentelor
asumate în timpul negocierilor.
Negociatorul şef al statului candidat este liderul Delegaţiei
naţionale. Acesta coordonează elaborarea documentelor de poziție și
celelalte documente implicate în proces, punerea în aplicare și activitatea

27Ibidem.

28Ibidem.

130
desfășurată de către delegațiile sectoriale. Interacţiunea dintre părţile
negocierii se realizează la nivel tehnic prin reguli, criterii, repere şi la nivel
politic. Negociatorul şef trebuie să îi prezinte o poziţie credibilă Uniunii
Europene şi să gestioneze puterea negocierii. Trebuie să utilizeze
argumentarea şi persuasiunea, să folosească informaţiile şi să le analizeze
cu scopul de a stabili în mod clar propria poziţie şi opţiunile de a înţelege
poziţia celeilalte părţi. Negociatorul şef are ca rol judecarea realistă a
vulnerabilităților proprii de negociere, iar echipa de negociere trebuie să
își asume riscuri dacă dorește să maximizeze beneficiile țării pe care o
reprezintă.
Negociatorul şef trebuie să acționeze pentru a atinge obiectivul
de a obține admiterea la Uniune, întrucât ţara solicitantă nu este un actor
puternic în negocierile de aderare, nevând capacitatea de a forța Uniunea
să accepte un joc de negociere.
Demonstrarea capacității unei țări candidate de a adopta și de a
pune în aplicare legislaţia UE este scopul principal al negocierilor, fiind şi
un factor determinant în ceea ce privește capacitatea fiecărui candidat de a
îndeplini toate celelalte criterii de aderare.
În negocierile de aderare există două părţi. Prima este
reprezentantă de statele membre UE prin Consiliul de Miniştri (factorul
de decizie primar în consultare cu Parlamentul European și cu celelalte
instituții). A doua este ţara candidată prin negociatorul şef şi prin echipa
de negociere. Echipa se consultă cu toate componentele guvernului și cu
segmentele reprezentative ale societății (întreprinderi, sindicate, societate
civilă, grupuri regionale, etc.). Din consultări rezultă poziția de negociere a
țării 29.
Grupurile de negociere ale Serbiei cuprind reprezentanți ai
următoarelor autorități și organizații guvernamentale: Ministerul
Afacerilor Externe, Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției și
Administrației Publice, Ministerul de Interne, Biroul pentru Kosovo și
Metohija, Comisariatul pentru Refugiați și Migrație, Biroul pentru
Integrare Europeană, Biroul pentru Experiză şi Activităţi Operaționale în

29Vasile Puşcaş, EU accession negotiations, Viena, Hulla& Co Human Dynamics KG, 2013, pp. 84-86.

131
Procesul de Negociere, Secretariatul Sârb pentru Legislație și Cabinetul
președintelui Serbiei.
Sunt numiți de Guvern într-o decizie specială vicepreședinții,
secretarii și secretarii adjuncți ai subgrupurilor, iar președintele grupului
de negociere este numit de guvern dintre secretarii de stat de la un
minister competent sau dintre funcționarii publici din poziția respectivă.
Preşedintele grupului de negociere poate să includă autorități și organizații
în activitatea grupului de negociere, în cazul în care este necesar.
Printre competenţele grupului de negociere al Serbiei se numără:
participarea la procesul de evaluare; pregătirea propunerilor pozițiilor de
negociere pentru capitolele corespunzătoare din cadrul negocierilor
privind aderarea Uniunii Europene; întocmirea, revizuirea și
monitorizarea implementării Programului Național pentru adoptarea
acquis-ului; diviziunea competențelor de monitorizare a reglementărilor
Uniunii Europene şi pregătirea propunerilor pentru activități de
planificare a comunicării pentru capitolele corespunzătoare din cadrul
negocierilor privind aderarea la UE. De asemenea, grupul de negociere
îndeplinește și alte operațiuni privind procesul de aderare al Republicii
Serbia la Uniunea Europeană 30. Fiecare grup de negociere este responsabil
de un anume domeniu.

Analiza pricipalelor capitole de negociere

În acest subcapitol voi studia rapoartele Comisiei Europene

privind Serbia din anul 2013, respectiv principalele capitole de negociere
şi voi transforma conţinutul sub forma unor documente de poziţie din
partea Comisiei. Fiecare schiţă a documentelor de poziţie va avea
următoarea structură: introducere (expunerea problemei, care se
transformă în dorinţă; circumstanţele de la care se porneşte); puncte de
acord; puncte de dezacord şi concluzii.
Capitolul privind libera circulaţie a bunurilor: Serbia a realizat
reforme pentru contactele cu ţările din vecinătate, inclusiv cu Kosovo şi a

30GuvernulSerbiei, The Negotiating Groups, 2009, http://www.seio.gov.rs/serbia-and-eu/who-is-

who/the-negotiating-groups.793.html, accesat în 16.06.2016.

132
adus o contribuţie pozitivă la cooperarea internaţională. Primul acord cu
privire la principiile de reglementare şi normalizarea relațiilor s-a realizat
în 19 aprilie 2013 31.
Puncte de acord: Institutul Sârb pentru Standardizare a adoptat
aproximativ 94% din standardele europene. În domeniul de evaluare a
conformității, un număr de organisme au fost proiectate în conformitate
cu directivele UE. S-au semnat acorduri multilaterale şi acorduri de
recunoaştere reciprocă. Noi domenii de acreditare au fost stabilite pentru
mai multe directive. S-a făcut o certificare națională recunoscută de către
Comisia Europeană pentru produse ecologice, în conformitate cu acquis-
ul. Serbia a putut să exporte liber produsele sale pe piața UE.
Puncte de dezacord: armonizarea legislaţiei orizontale cu aquis-ul
comunitar urma să se efectueze până în ianuarie 2014. Capacitatea
administrativă şi cooperarea între instituţii trebuia să crească.
Concluzii: s-a făcut progres în acest domeniu, existând
necesitatea ca Serbia să continue cu dezvoltarea legislaţiei orizontale. S-au
semnat diferite acorduri multilaterale. Majoritatea standardelor europene
au fost adoptate. Trebuia să se întărească poziţiile instutuţiilor. În general,
progresele în acest domeniu au fost moderat avansate 32.
Capitolul privind libera circulaţie a forţei de muncă: Serbia a
prezentat Uniunii Europene implementarea integrală a normelor aferente
acestui capitol de negociere, existând şi intrumentele internaţionale
necesare 33. Au existat norme obligatorii privind comerţul internațional 34.
Puncte de acord: obiectivele Serbiei au fost definite pentru
Serviciul Naţional pentru Ocuparea Forţei de Muncă. S-au implementat
acordurile bilaterale cu Austria, Bulgaria şi Slovacia în materie de
coordonarea sistemelor de securitate.
Puncte de dezacord: legea în legătură cu ocuparea forţei de
muncă a străinilor nu a fost încă adoptată de parlament. Baza de date a

31
Comisia Europeană, Serbia 2013 Progress report, 2013, p. 5,
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2013/package/sr_rapport_2013.pdf,
accesat în 16.06.2016.
32Ibidem, p. 21-22.

33Ibidem, p. 10.

34Ibidem, p. 14.

133
Seviciului Naţional pentru Ocuparea Forţei de Muncă era încă
incompletă, iar angajatorii nu aveau obligaţii. Colaborarea cu Slovenia a
fost dificilă. Instituţiile trebuiau întărite. Pregătirile pentru cardul
european de asigurări sociale de sănătate nu s-au făcut.
Concluzii: s-au făcut progrese minore în acest domeniu, iar
pregătirile au fost moderat avansate 35.
Capitolul privind dreptul de stabilire și de furnizare de servicii: în
cadrul mecanismului de monitorizare a perioadei de după liberalizarea
vizelor, Comisia a evaluat periodic progresele realizate de țară în punerea
în aplicare a reformelor introduse în foaia de parcurs pentru vize 36.
Puncte de acord: în domeniul serviciilor poştale; strategia poştală
pentru 2013-2016 a fost adoptată în aprilie 2013. Serviciul poştal public a
fost modernizat.
Puncte de dezacod: nu au fost progrese pentru dreptul de
stabilire. Era nevoie de adoptarea unei legi generale de armonizare în
ceea ce privește libertatea de a presta servicii transfrontaliere. Capacitatea
departamentelor din acest sector trebuia întărită. Capacitatea
administrativă nu era suficientă. Progresele operaţionale trebuiau
corporatizate. Nu a fost adoptată o legislație privind recunoașterea
reciprocă a calificărilor profesionale.
Concluzii: s-au făcut mici progrese privind dreptul de stabilire și
libertatea de a presta servicii. Era nevoie de dezvoltarea capacităţii
administrative în concordanţă cu acquis-ul comunitar. Pregătirile au fost
moderat avansate 37.

Armonizarea legislaţiei sârbe cu scopul aderării

În continuare voi face o analiză a unor elemente din modificările

legislative naţionale sub supravegherea Organizației pentru Securitate și
Cooperare în Europa. În noiembrie 2008 misiunea pentru Serbia a
Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa a dorit să primească

35Ibidem, p. 22-23.
36Ibidem, p. 4.
37Ibidem, p. 23.

134
o evaluare preliminară a cadrului legal care reglementează procesul
legislativ. Prin această cale se sprijină reformele juridice.
Înainte de implementarea legislaţiei s-au desfăşurat mai multe
dezbateri parlamentare, consultându-se şi societatea civilă 38. Tot anterior
implementării legislative (mai exact în octombrie 2006), s-a realizat în
Serbia un referendum, în care, cetăţenilor li s-a cerut părerea privind
modificarea constituţiei 39. Consultările cu societatea civilă au avut un rol
important pentru a face un pas înainte pentru mai multă democraţie.
În constituţie sunt prezentate principiile generale. Serbia este un
stat de drept acordă importanţă justiţiei sociale. Sunt importante
principiile democraţiei, a drepturilor omului şi ale minorităţilor şi
libertatea. Introducerea în constituţie a angajamentului față de principiile
și valorile europene reprezintă dorinţa de integrare europeană. Statul de
drept se exercită prin alegeri libere și directe, garanții constituționale ale
drepturilor omului și ale minorităților, separaţia puterilor, independența
judiciară și respectarea constituției.
Separaţia puterilor în stat este pe trei paliere (palierul legisaltiv,
executiv şi judiciar) şi este prezent echilibrul şi controlul reciproc 40.
Separaţia puterilor se manifestă ca şi în cazul altor state care se bazează pe
principiul democraţiei.
Privitor la dreptul internaţional, la articolul 194, alineatul 4 se
menţionează că tratatele și dreptul internațional cutumiar sunt declarate
parte a sistemul juridic național, de la care se presupune că tratatele nu
necesită să fie încorporate în dreptul intern. Legislaţia primară trebuie să
fie în conformitate cu principiile constituiţiei, dar să nu contravină
principiilor cutumiare sau dreptului internațional. Legislaţia secundară
trebuie să fie conformă cu legislaţia primară.
Conform Constituției, există șase categorii de entități care au
competența de a face propuneri legislative primare. Pot înainta propuneri
deputații din Adunarea Națională, guvernul, ansamblurile de provincii

38Luzius Mader, Preliminary assessment of the legislative process in the Republic of Serbia, 2009, p. 4-5,
www.legislationline.org/documents/id/15763, accesat în 16.06.2016,
39Ibidem, p. 52.

40Ibidem, p. 5-7.

135
autonome, petiţiile cetăţenilor, apărătorii civici și Banca Națională a
Serbiei 41.
Opiniile juridice pot fi făcute de Secretariatul legislativ, organ
executiv ce asigură respectarea prevederilor legale cu normele superioare,
compatibilitatea acestora cu alte legi, precum și calitatea acestora de
redactare, de Biroul Sârb pentru Integrare Europeană, organ executiv
responabil de armonizarea legisaţiei interne cu cea europeană, de
Consiliul pentru Reforma de Reglementare, când este necesară o analiză
de reglementare, de diferite ministere și autorități administrative de stat,
în cazul în care responsabilitățile privesc aceste instituţii, de Ministerul
Afacerilor Externe, în cazul în care legislația propusă se referă la relațiile
dintre Serbia și state străine, de Ministerul de Justiţie, când legislația
propusă ar prescrie infracțiuni sau ar putea afecta competența instanțelor
şi de Parchet, atunci când legislația propusă ar afecta proprietatea de stat 42.
Modificările legislative au avut un rol important pentru viitoare
aderare a Serbiei la UE, cetăţenii manifestând un interes mai mare pentru
implicare, ca urmare atât a referendumului, cât şi a implicării tot mai mari a
societăţii civile.

Concluzii

Din punct de vedere al criteriilor de negociere, Serbia a făcut

eforturi, creând pentru fiecare domeniu instituţii specializate sau
responsabilizându-şi autorităţile existente pentru a face faţă provocărilor
viitoarei integrări.
Analizând raportul publicat de Comisia Europeană legat de
capitolele de negociere, am putut observa faptul că, în general, pregătirile
făcute de statul sârb nu sunt avansate, necesitându-se eforturi continue în
acest sens. Majoritatea pregătirilor pentru alinierea la acquis din capitolele
de negociere au fost denumite ca fiind moderat avansate. Totuşi, în
anumite domenii, cum ar fi libera circulaţie a bunurilor, s-au semnalat

41Ibidem, p. 16.
42Ibidem, p. 18-19.

136
progrese avansate. În consecinţă, mai este nevoie de timp pentru a se
progresa în închiderea capitolelor de către Comisie.
În ceea ce priveşte modificarea legislaţiei naţionale cu scopul
armonizării, se pot evidenţia reforme importante pentru dezvoltarea
democraţiei în Serbia, reglementările din 2009 jucând un rol important
pentru adoptarea valorilor europene. Implicarea tot mai mare a cetăţenilor
la luarea deciziilor atât prin societatea civilă, cât şi direct, prin referendum
reprezintă un pas important spre Uniunea Europeană.
Pentru a se integra în anul 2020, Serbia a făcut eforturi, atât prin
adoptarea unor măsuri legislative pentru armonizarea cu acquis-ul
comunitar, cât şi prin diferite proiecte şi acţiuni în colaborare cu UE. Încă
este nevoie să se dezvolte multe aspecte care în prezent sunt doar în curs
de adoptare sau încă neîncepute. Serbia are voinţă politică pentru aderare,
dar în acelaşi timp trebuie, încă, să depună eforturi permanente pentru o
apropiere de Uniunea Europeană.
Privind migraţia, Serbia este hotărâtă să facă faţă refugiaţilor ca şi
statele importante din UE. Nu consideră că acestă criză este una de mare
amploare. Se estimează cu nu va afecta economia Serbiei substanţial.

Bibliografie

Biroul Uniunii Europene în Kosovo, EU and Kosovo discuss internal

market and competition, 2014,
http://eeas.europa.eu/delegations/kosovo/press_corner/focus/2014/2
0140404_01_en.htm, accesat în 03. 05.2016.
Bob, Simpson, ,,Milosevic’s Yugoslavia” în BBC News, 2000,
http://news.bbc.co.uk/hi/english/static/in_depth/europe/2000/milose
vic_yugoslavia/communism.stm, accesat în 02.05.2016.
Carmichae, Cathie, Ethnic Cleansing in the Balkans: Nationalism
and the Destruction of Tradition, 2004,
http://books.google.co.uk/books?id=wN4A0FMweQoC&dq=ethnic+cl
eansing+in+balkans&printsec=frontcover&source=bl&ots=Vcg3tV_rfD
&sig=yHK-
n4bUlPHB8NJ0VhveSE443dU&hl=en&ei=kHc1SoexLZyRjAe9yryWCg

137
&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=9#PPA4,M1, accesat în
05.05.2016.
Comisia Europeană, ,,Extinderea spre est pe agenda Consiliului
European’’, în Infoeuropa, nr. 10, 1-7, 2007,
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_10.pdf,
accesat în 02.05.2016.
Comisia Europeană, Enlargement: Pre Acceding Countries &
Candidate countries: Potential Candidate Countries, 2005,
http://web.archive.org/web/20060223075113/http://europa.eu.int/co
mm/enlargement/candidate.htm, accesat în 02.05.2016.
Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy and
Enlargement negotiations – Serbia, 2014,
http://ec.europa.eu/enlargement/countries/detailed-country-
information/serbia/index_en.htm, accesat în 03.05.2016.
Comisia Europeană, Serbia 2013 Progress report, 2013,
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2013/package/s
r_rapport_2013.pdf , accesat în 16.06.2016.
De Munter, André, Rey, Benjamin, Balcanii de Vest,
http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ft
uId=FTU_6.5.2.html, 2014, accesat în 03.05.2016.
Guvernul Serbiei, Bulgaria supports Serbia’s EU integration, 2009,
http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=55615, accesat în
03.05.2016.
Guvernul Serbiei, Dacic at formal celebration of Croatia’s accession
into EU, 2013, http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=95376,
accesat în 03.05.2016.
Guvernul Serbiei, Denmark supports Serbia’s EU integration, 2009,
http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=55894, aceesat în
03.05.2016.
Guvernul Serbiei, EU to reopen its market to Serbian textile products,
2004, http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=7457, accesat în
02.05.2016.

138
 Guvernul Serbiei, Obradovic at Nuremberg meeting of EU education
ministers, 2008, http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=50506,
accesat în 03.05.2016.
Guvernul Serbiei, Serbia-Montenegrin parliament adopts Resolution
on EU accession, 2005,
http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=13808, accesat în
02.05.2016.
Guvernul Serbiei, The Negotiating Groups, 2009,
http://www.seio.gov.rs/serbia-and-eu/who-is-who/the-negotiating-
groups.793.html, accesat în 26.06.2016.
Guvernul Serbiei, Use of EU pre-accession funds for rural
development, 2013, http://www.srbija.gov.rs/vesti/vest.php?id=93834,
accesat în 03.05.2016.
Ilie, Ana, ,,Rusia dăunează aderării Serbiei la UE’’, în Ziare.com,
2014, http://www.ziare.com/international/serbia/rusia-dauneaza-
aderarii-serbiei-la-ue-1334032, accesat în 03.05.2016.
Luzius, Mader, Preliminary assessment of the legislative process in the
Republic of Serbia, 2009, www.legislationline.org/documents/id/15763,
accesat în 16.06.2016.
Sârbu, Angela, ,,Aleksandar Vucic: Serbia este gata să fie parte a
unei soluții europene privind criza migrației’’ în Agerpres, 2016,
http://www.agerpres.ro/externe/2016/02/25/aleksandar-vucic-serbia-
este-gata-sa-fie-parte-a-unei-solutii-europene-privind-criza-migratiei-18-
27-05, accesat în 05.06.2016.
Macrea, Dimitrie. , Dicţionar enciclopedic român 4, Bucureşti,
Editura Politică, 1964.
Macrea, Dimitrie, Dicţionar enciclopedic român 2, Bucureşti, Editura
Politică, 1964.
Puşcaş, Vasile, EU accession negotiations, Viena, Hulla&Co Human
Dynamics, 2013.
Wallace, Helen, Pollak, Mark A., Young, Alasdair R., Elaborarea
politicilor în Uniunea Europeană, Bucureşti, Institutul European din
România, 2011.

139
CRIZA DIN UCRAINA: INȚELEGEREA TRECUTULUI PENTRU
REDEFINIREA VIITORULUI

Gheorghe Florin MISCEAC 1

Abstract
This article provides a review of interaction between ukraine, russia, eu,
stressing dissonant elements of their relationship and the causes that have led to the
ukrainian crisis, that started with "dignity revolution" (november 2013 - february
2014), also called "euro-maidan". This was followed by the flee of president
ianukovych, annexation of crimea by russia and the conflict in the east of ukraine,
between separatist forces backed by moscow and ukrainian forces.
The analysis will show the importance of ukraine for the regional stability, its
domestic developments in the international political context, the position of major
players (the eu, ukraine and russia), and the interaction between them. Afterwards, it
will be presented the main causes of the conflict and conclusions as well as possible
developments of the crisis.
Diachronic approach is necessary to better understand the current situation
and to generate short and medium-term forecasts about the possible evolution of the
situation in ukraine. This approach will help to understand the emergence and
development of conflicting elements and how they can be addressed in order to define a
new path for a ukrainian functional state.

KEY WORDS: Ukraine, Conflict , Development, European Union,

Rusia

1 Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, Romania

florinmisceac@yahoo.com.

140
 Introducere

Prezentul articol oferă o trecere în revistă a interacțiunii dintre,

Ucraina, Rusia, UE, dar și dintre Rusia și UE, subliniind elementele
disonante din relația acestora și cauzele ce au determinat apariția crizei
ucrainene, odată cu „Revoluția Demnității” (Noiembrie 2013 – Februarie
2014), denumită și „Euro-Maidan”. Aceasta a fost urmată de fuga
președintelui Ianukovych, anexarea Crimeei de către Rusia și izbucnirea
conflictului în estul Ucrainei dintre forțele separatiste, susținute de
Moscova și guvernul de la Kiev.
În cadrul analizei de față se va prezenta importanța Ucrainei
pentru stabilitatea regională, evoluția internă a acesteia, în contextul
politic internațional, poziția principalilor actori implicați (Uniunea
Europeană, Ucraina și Rusia), precum și interacțiunea dintre aceștia. După
prezentarea evoluției contextuale a situației, vor fi identificate cauzele
conflictului, prezentându-se concluziile cu privire la implicațiile create la
nivel local, regional și internațional precum și posibilele evoluții ale crizei.
Abordarea diacronică este necesară pentru înțelegerea situației
actuale dar, și pentru generarea de prognoze pe termen scurt și mediu cu
privire la posibila evoluție a situației din Ucraina. Demersul va ajuta la
înțelegerea apariției și dezvoltării elementelor conflictuale și a modului în
care acestea pot fi abordate, cu scopul definirii unei noi traiectorii a
statului ucrainian, un stat funcțional într-un context foarte complicat.
Deși începută pașnic, criza din Ucraina s-a transformat într-o
tragedie, datorită miilor de oameni care au fost uciși în conflictul din estul
țării, și sutelor de mii de refugiați. Acest conflict are un efect direct asupra
viitorului Ucrainei, Europei, Rusiei și prin extensie asupra relațiilor
internaționale în general. Criza a început în toamna anului 2013 ca
răspuns public la politica autorităților ucrainene și în special, ca reacție la
hotărârea acestora de a nu semna „Acordul de Asociere la Uniunea
Europeană”. Ceea ce a început ca o demonstrație pașnică, de sprijin
pentru cursul pro-european al Ucrainei în Piața Maidan din Kiev, s-a
transformat într-o confruntare vicioasă, iar criza umanitară, pusă pe fondul

141
colapsului economic ce a însoțit evenimentele, și-a lăsat amprenta asupra
țării, ducând la divizarea familiilor, comunităților și a națiunii ucrainene.
Tensiunile legate de Ucraina sunt atât de puternice încât riscul
unei rupturi în relațiile dintre Rusia și Occident reprezintă o temă de
actualitate, iar unii analiști politici susțin că ne confruntăm cu riscul unui
nou Război Rece 2. Nerespectarea „Memorandumului de la Budapesta”
din 1994, prin care, Ucraina a renunțat la arsenalul nuclear în favoarea
garantării integrității teritoriale de către SUA, Marea Britanie și Rusia,
transformă conflictul ucrainean de la o dimensiune regională la una
globală, cu posibile efecte pe măsură. Anexarea de către Rusia a Crimeeii și
conflictul din sud-estul Ucrainei reprezintă cea mai gravă criză la adresa
securității europene de la sfârșitul Războiului Rece.

De ce este importantă Ucraina?

Odată izbucnită criza din Ucraina s-a discutat foarte intens despre
implicarea SUA, Rusiei și Uniunii Europene, iar întreaga lume a acordat o
atenție deosebită acestui subiect. În mod normal apare necesitatea
clarificării importanței și atractivității Ucrainei pentru actorii
internaționali mai sus enumerați.
Un prim element este reprezentat de poziționarea geografică a
acesteia. Fiind situată între Europa și Rusia, reprezintă un vector strategic
important pentru cele două sfere de influență. Tot poziționarea geografică,
transformă Ucraina într-un nod de transport major, făcând legătura între
Europa de Vest și țările din Caucaz, respectiv Asia Centrală, iar
deschiderea la întreg țărmul nordic al Mării Negre și la Marea Azov fac din
Ucraina, o "cheie de boltă" a structurii de securitate regională cu implicații
la nivel global 3.
Este cea mai mare țară din interiorul Europei, ca și teritoriu, cu o
suprafață de 603.268 km² și o populație de 45,49 milioane locuitori,

2 Robert Legvold, ,,Managing the New Cold War”, în Foreign Affair, Vol. 93, Nr. 4, (Iulie-August), p.
74-84.
3 Sherman Garnett, Keystone in the Arch: Ukraine and the New Political Geography of Eastern and

Central Europe, Washington, D.C, Ed. Carnegie Endowment for International Peace, 1996.

142
reprezentând a cincea țară ca și populație din Europa, după Germania,
Marea Britanie, Italia și Franța 4.
Economia Ucrainei este reprezentată de zona Donetsk-
Prydniprovskiy, unde se regăsește industria metalurgică, chimică, precum
și cea extractivă de cărbune. Zona central-vestică deține, în special,
producția industrial-alimentară și energetică, iar zona sudică a tării, se
concentrează pe construcțiile navale și economiile portuare, precum și
industria turismului. Datorită caracteristicilor climatice și de sol,
agricultura este bine reprezentată în aproape toate zonele tării, iar
potențialul agricol este deosebit.
Pe lângă importanța geo-strategică, economică sau teritorială,
simbolismul asociat acestei țări, atât de către Rusia cât și de Occident,
poartă o încărcătură deosebită. În lupta permanentă dintre viziunea
occidentală și cea rusească, Ucraina joacă un rol privilegiat, fiind dorită în
sfera de influență a fiecărei dintre cele două părti.

Poziția Ucrainei

Pentru a identifica corect cauzele ce au determinat izbucnirea

crizei din Ucraina, trebuie să înțelegem trecutul și modul în care s-au
poziționat și interacționat actorii internaționali, direct implicați.
Emergența istorică și evoluția statului independent ucrainean, trebuie
analizată doar printr-o poziționare față de forțele de presiune ce s-au
manifestat asupra acestuia. Evoluția internă reflectă vulnerabilități, care nu
au făcut decât să degenereze, ca urmare a utilizării acestora în scopul
atingerii unor obiective disonante față de interesul național ucrainean.
Una din principalele preocupări ale ucrainenilor, care s-a
manifestat de-a lungul istoriei și în special după obținerea independenței
statale, a fost să dovedească atât pentru ei înșiși, dar mai ales pentru
contestatarii lor ruși, că reprezintă o națiune, cu o identitate proprie,
puternică și suverană, care ar putea să-i legitimeze existența statală,
independentă față de Rusia. Începând cu a doua jumătate a secolului al-

4www.worldbank.org, consultat la, http://data.worldbank.org/indicator/SP.POP.TOTL, accesat pe 4

Mai 2015.

143
XIX- lea, în timpul dinastiei Romanov, s-a încercat construcția unei mari
națiuni rusești alături de Ucraina și Belarus. Ca și reacție la acest plan,
intelectualii ucrainieni au conceput un stat național, diferit față de cel
rusesc, susținând existența unei istorii, limbi și culturi proprii. 5 Acesta a
fost momentul în care a început o competiție acerbă între două proiecte
naționale, aparent antagonice 6.
Prăbușirea puterii sovietice centrale de la Moscova, în 1991, a dus
la crearea unui stat ucrainean confruntat cu o divizare politică și ideologică
a societății, precum și cu elite politice, provenite din fosta nomenclatură
sovietică. În conștiința ucraineană, independența a fost asociată cu
prosperitatea materială, însă această percepție s-a polarizat ulterior,
ducând la o atitudine duală față de destrămarea Uniunii Sovietice. O parte
a populației a continuat să considere câștigarea independenței naționale ca
pe un eveniment pozitiv, iar o altă categorie a societății, considera
disocierea de URSS, ca fiind cauza principală pentru aspectele negative
întâlnite în viața de zi cu zi 7.
Polarizarea, vine pe fondul unei construcții sociale neomogene,
care a determinat o slabă coeziune socială și identitară, aspecte absolut
necesare în definirea statului național ucrainean. Aproximativ 60% din
totalul populației se consideră a fi ucraineni, 25% sunt înclinați să se
considere atât ucraineni cât și ruși, iar 10% din populația ucraineană se
consideră în mod special ca fiind cetățeni ruși 8. Acest lucru demonstrează
că Ucraina este situată în mod clar pe marginea de suprapunere a două
lumi distincte, dar legate între ele 9. Inclusiv originea etimologică a
numelui țării a avut întotdeauna o semnificație în acest sens, putând fi

5
Igor Torbakov, ,,Apart from Russia or Part of Russia: A Sad Saga of Ukrainian -Russian Relations”,
în Demokratisatsiia , Vol. 9, Nr. 4, 2001, p. 588-602.
6 Roman Szporluk, ,,Ukraine: From an Imperial Periphery to a Sovereign State”, în Daedalus, vol. 126,

nr. 3, 1997, p. 85–119.

7 Igor Torbakov, op. cit.

8
Denys Kuzmin, Iryna Maksymenko, Analysis of the EU – Ukraine relations in the context of the
association agreement and related documents and the EU 2014-2020 financial perspective, consultat
la http://www.project-bridge.eu/datoteke/Actions2012/BRIDGE-
ANALYSIS%20OF%20THE%20EU-UKRAINE%20RELATIONS.pdf, la data de 02.05.2015.
9 Petr Drulák, National and European Identities in EU Enlargement-Views from Central and and Eastern

Europe, Praga, Ed. Institute of International Relations, 2001.

144
interpretată ca "de frontieră" 10. În scopul oferirii unei descrieri adecvate a
structurii etnice a populației din Ucraina, sociologul ucrainean Valerii
Khmelko a introdus conceptul de "bi-ethnors", adică persoane cu
identitate "dublă" ucraineano-rusă 11.
Situația delicată în care se afla Ucraina după obținerea
independenței precum și dualitatea structurii identitare, a determinat o
balansare permanentă între păstrarea relațiilor bune cu Rusia, (datorită
interdependențelor dintre cele două țări) și adâncirea relațiilor de
colaborare cu partenerii occidentali, (datorită sprijinului economic și
politic absolut necesar în păstrarea funcționalității statale). Kievul a
adoptat o diplomație bipolară, cu doi parteneri strategici, Occidentul
respectiv Rusia, fără de care ar fi fost greu să își păstreze economia
națională pe linia de plutire.
Indecizia Ucrainei în definirea unei poziții clare față de partenerii
săi este evidentă și din declarațiile liderilor politici. Astfel, mandatul de
președinte a lui Leonid Kuchma (19 Iulie 1994 – 23 Ianuarie 2005)
începea cu următoarea declarație (publicată în Uriadovyi Kurier, 21 Iulie
1994): "din punct de vedere istoric, Ucraina este o parte componentă a
spațiului economic și cultural Eurasiatic" 12. Alți lideri politici aveau alte
perspective. Atfel, ministrul de externe Boris Tarasiuk, (17 Aprilie 1998 -
29 Septembrie 2000) susținea că Ucraina "nu se consideră aparținătoare
Eurasiei, credem că aparținem Europei Centrale și de Est " 13, iar
președintele Viktor Iuscenko într-o declarație către poporul ucrainean la
23 ianuarie 2005, spunea "locul nostru este în Uniunea Europeană" iar
"scopul meu este Ucraina într-o Europă unită" 14. Tratatul de Asociere la

10 www.ukrainetrek.com, accesat pe 27 Aprilie 2015 la http://ukrainetrek.com/about-ukraine-

overview/ukraine-country-name-origin.
11 Valeriy Khmelko, “Linguistic and ethnic structure of Ukraine: regional differences and trends of

change since independence”, Scientific Notes of Kyiv-Mohyla Academy; Social Science , Nr 32, 2004,
disponibil la http://old.kiis.com.ua/pub/linguaethnical.pdf.
12
Mikhail Molchanov, Yuri Yevdokimov, “The European Union Versus Russia:Evaluating
Attractiveness of Inter-State Cooperation in the Post-Soviet Space” în Gregory Papanikos,
International research on global affairs, Atena, Ed. Institute for Education and Research, 2005, p. 193-
205.
13 Justine Burke, Ukraine: State Building and Stability, New York, Ed. Open Society Institute, 2000.

14 Mikhail Molchanov, Yuri Yevdokimov, op. cit.

145
Uniunea Europeană devine principalul obiectiv în materie de politică
externă pentru Ucraina, pe termen mediu și scurt, însă politica
contradictorie internă, a determinat pierderea încrederii publice, dar și a
încrederii partenerilor internaționali 15.
Administrarea economică defectuoasă, nefuncționarea statului de
drept, sistemul judiciar controlat, mass-media aservită, au atras atenția
factorilor de decizie internaționali, precum și nemulțumirea cetățenilor
ucrainieni. Astfel, protestele din capitala Ucrainei au început pe 21
Noiembrie 2013, atunci când președintele Ianukovici a suspendat
pregătirile pentru „Acordul de Asociere la Uniunea Europeană”. Trebuie
menționat că în acea perioadă Ucraina se afla într-o situație economică
critică și era în căutare disperată de resurse financiare. Pe baza acestui
context intern, Uniunea Europeană oferea 610 milioane de euro, în
împrumuturi către Ucraina și era extrem de exigentă cu privire la
schimbările ce trebuiau să aibă loc în legislația națională și reformele
structurale ce trebuiau adoptate. Pe de altă parte, Moscova a declarat că va
oferi Kievului un plan de salvare de 15 miliarde de dolari, cumpărând
obligațiuni de stat. De asemenea, Moscova a mai promis reducerea
prețului gazelor cu o treime și, acest lucru fără a solicita reforme
structurale 16.
Această situație este caracteristică relațiilor dintre cele 3 părți, în
care se manifestă o șicanare permanentă între Rusia și Occident, iar
Ucraina încerca să beneficieze poziționându-se contextual de o parte sau
cealaltă. În continuare se va urmări, poziționarea Rusiei în relațiile dintre
aceasta și Ucraina pentru a identifica factorii de tensiune dintre cele două
ţări.

15
,,Strategy of Ukraine’s Integration to the European Union’’, în Roadway Into The Future– Roadway
To Europe; Ukraine’s European Integration, Ed. Center for European and International Studies, 2000,
p. 73-83.
16
Hall Gardner, NATO, the EU, Ukraine, Russia and Crimea:The “Reset” that was Never “Reset,
consultat la http://www.natowatch.org/sites/default/files/briefing_paper_no_49_-
_ukraine_russia_crimea.pdf, accesat pe 29 Aprilie 29.

146
 Poziţia Rusiei

Legitimitatea Rusiei de a crea și deține o sferă privilegiată de

interese, în regiunile de-a lungul granițelor sale actuale și dreptul
corespunzător de a domina țările mai slabe în cazul în care politicile lor
interne sau externe vin în contradicție cu interesele Rusiei, reprezintă
esența conflictului actual.
Rolul Rusiei în regiune s-a manifestat prin presiuni de ordin
economic, politic, cultural asupra tuturor fostelor state membre URSS, dar
în special asupra Ucrainei ca urmare a importanței deosebite pe care
aceasta o are pentru echilibrul regional și, prin extensie global. Pierderea
influenței asupra „leagănului Rusiei”, în favoarea Europei, ar reprezenta
pentru Moscova o slăbire a rolului internațional de super-putere 17.
Imediat după căderea “Cortinei de Fier”, s-a considerat că se va
produce o resetare a relațiilor dintre Rusia și fostele state membre URSS,
bazată pe noi principii, în conformitate cu noul context internațional creat.
Acest lucru a fost valabil doar în teorie, deoarece, în practică, Rusia s-a aflat
într-o permanentă căutare identitară și de stabilitate economică. Mai mult,
Moscova a susținut și inițiat o serie de conflicte în bazinul Mării Negre, cu
scopul de a menține un control de facto asupra zonei și a pondera acțiunile
de extindere ale NATO.
Accederea la putere a lui Putin, în 2000, a schimbat relația cu
fostele state membre URSS, acesta acționând de pe o poziție de forță,
scopul său invariabil fiind, încă de la începutul președenției sale,
restabilirea măreției Rusiei. Noua politică externă, prezentată în iulie 2000
reprezintă "o revizuire a politicilor față de statele CSI, (Comunitatea
Statelor Independete) în care Rusia își va urmări in primul rând interesele
sale 18.

17
Denys Kuzmin, Iryna Maksymenko, Analysis of the EU – Ukraine relations in the context of the
association agreement and related documents and the EU 2014-2020 financial perspective, consultat
la http://www.project-bridge.eu/datoteke/Actions2012/BRIDGE-
ANALYSIS%20OF%20THE%20EU-UKRAINE%20RELATIONS.pdf, la data de 02.05.2015.
18 Igor Torbakov, “Apart from Russia or Part of Russia: A Sad Saga of Ukrainian -Russian Relations”,

în Demokratisatsiia , Vol. 9, Nr. 4, 2001, p. 588-602.

147
 Acest lucru a fost necesar, pentru regruparea economică și
identitară a Rusiei, puternic zdruncinată după desființarea URSS, dar care
odată ce și-a definit noua traiectorie politică, revine la o poziție de forță în
regiune reluând discursul din timpul „Războiului Rece” într-o formă
adaptată contextului actual. Motivația lui Putin este aceea de a recupera
cât mai multe din activele geopolitice, economice, sociale și identitare
pierdute în urma prăbușirii statului sovietic 19. Elitele rusești, visează la
“marea Rusie” și doresc întoarcerea triumfală a acesteia pe scena mondială,
iar Putin „și-a asumat sarcina revanșei, nu într-un sens stupid, militar, ci
într-un sens istoric" 20.
Înțelegerea de către Rusia a suveranității este una destul de
restrânsă, iar în viziunea sa suveranitatea nu este atât de mult un drept,
universal valabil, ci numai marile puteri pot fi într-adevăr suverane, iar
acest lucru implică independență economică, putere militară și identitate
culturală.

Relaţia Ucrainei cu Rusia

Întrebarea fundamentală care se ridică când discutăm despre

relațiile dintre Rusia și Ucraina este următoarea: Ce determină
comportamentul de adversitate între două națiuni atât de similare din
punct de vedere etnic, lingvistic, cultural, social și istoric?
Naționalismul rus este strâns legat de miturile sovietice și
identitatea națională, iar acestea influențează în mod inevitabil atitudinea
față de Ucraina. Rușii par a fi convinși că realizarea cu succes a proiectului
național ucrainean, ar reprezenta o diminuare semnificativă a națiunii ruse,
dar, și o pierdere a unui teritoriu istoric, care la un moment dat a
reprezentat centrul imperiului Kiev-Rus, componentă esențială în
definirea identității rusești 21. Putin a afirmat în repetate rânduri că
"poporul rus și ucrainean este, practic, un singur popor cu rădăcini istorice

19
Leon Aron, What makes Putin tick? A primer for presidential candidates”, consultat la
http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-aron-russia-2016-contenders-20141204-story.html,
la data de 3 Decembrie 2015.
20 Gleb Pavlovsky, „Putin’s World Outlook”, în New Left Review, Nr. 88, 2014, p. 55-66.

21 Igor Torbakov, op. cit.

148
și religie comună, o cultură, limbă, tradiție, și mentalitate similare" 22. În
mod tradițional, rușii i-au tratat pe ucraineni ca pe "fratele mai mic", cu o
limbă și cultură, care au fost înrădăcinate în mediul rural, și care erau doar
o umbră palidă a civilizației rusești.
Odată cu dobândirea suveranității naționale ucrainene, s-a
dezvoltat un "complex de inferioritate permanent și o lipsă de încredere în
negocierile cu Moscova" din partea elitei politice din Ucraina, care este
cuprinsă de teama că orice acord cu Rusia este o potențială capcană,
indiferent de cât de favorabil Ucrainei ar putea părea 23.
Un alt factor care a condus la relații tensionate, este reprezentat
de dependența economică a Ucrainei față de Rusia, datorită relațiilor
comerciale, în general, și a importurilor de hidrocarburi, în special. După
ce URSS a încetat să mai existe, Ucraina a devenit un consumator extern al
resurselor naturale rusești, prețurile fiind stabilite pe baza mecanismelor
pieței libere. Rusia a rămas cel mai mare partener comercial al Ucrainei, iar
o mare parte din exportul produselor din industria de oțel și chimică, s-a
bazat pe consumul de gaze din Rusia.
Această evoluție dintre cele două state a determinat fiecare țară să
exploateze inter-dependențele în interes propriu. Imposibilitatea Ucrainei
de a plăti pentru gazele rusești, a determinat acumularea de datorii față de
Moscova. Pe baza acestei situații Rusia a încercat să transforme datoriile
financiare pe care Ucraina le avea, în pârghii politice, astfel încât controlul
și dependența acestei țări față de Rusia să crească.
Relația Rusiei cu Ucraina, a fost afectată în mod evident de
apropierea Ucrainei de structurile NATO și Uniunea Europeană, precum
și de insecuritatea livrărilor de gaze rusești către Europa, la tranzitul
Ucrainei.

Relația Ucrainei cu Occidentul

22
Andrew Wilson, “Ukraine Crisis. What it Means for the West”, New Haven, Ed. Yale University Press,
2014.
23 John Morrison, „Pereyaslav and after: The Russian-Ukrainian relationship”, în International Affairs,

Vol. 69 Nr. 4, 1993, p. 677–703.

149
 Pentru a contracara dependența crescută față de Rusia de dupa
caderea Cortinei de Fier, Ucraina avea nevoie să găsească o
contrapondere, politică și economică. Astfel, Uniunea Europeană și
Statele Unite, în special, au intervenit prin proiecte de asistență economică
și administrativă, Ucraina devenind al treilea, cel mai mare, beneficiar la
nivel mondial, de ajutor financiar din partea SUA, după Israel și Egipt.
Câștigarea independenței de către Ucraina, a fost primită cu
entuziasm de către Uniunea Europeană, care a încurajat construirea unui
stat stabil din punct de vedere politic, economic, democratic, care să
funcționeze pe principii moderne. În același timp Ucraina, și-a manifestat
dorința de a se integra în Uniunea Europeană, cât mai curând posibil.
Pentru a facilita acest obiectiv, Uniunea Europeană a elaborat
instrumente speciale pentru dezvoltarea relațiilor cu Ucraina, iar cele două
părți au semnat acorduri bilaterale de asistență și cooperare. Principalele
obiective ale acestor acorduri au urmărit stimularea transformărilor
interne ale Ucrainei, precum și convergența sistemului politic, economic și
social cu cel european. Poziția Uniunii Europene față de Ucraina, în prima
jumătate a anilor ’90, a fost determinată de relațiile dintre Europa și Rusia,
iar Kievul a primit sprijin european pentru dezvoltare, cu scopul păstrării
unei relații echilibrate între Rusia și Occident 24.
Semnalul politic de sprijinire a Ucrainei de către UE, s-a dat la
Consiliul Uniunii Europene, din 6 decembrie 1996, în care s-au definit
direcțiile de interacțiune dintre cele două părți și s-au subliniat
modalitățile de asistență pentru dezvoltare. Procesul de apropiere al
Ucrainei de Uniunea Europeană, nu poate fi separat de evoluția internă a
țării. Reformele solicitate de Uniunea Europeană, au fost implementate cu
foarte mare dificultate, iar rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Printre
problemele interne existente în funcționarea Ucrainei s-au remarcat:
desfășurarea lentă a reformelor economice, nivelul ridicat de corupție și
criminalitate economică, neconcordanța legislativă națională cu

24 Denys Kuzmin, Iryna Maksymenko, Analysis of the EU – Ukraine relations in the context of the

association agreement and related documents and the EU 2014-2020 financial perspective, consultat
la http://www.project-bridge.eu/datoteke/Actions2012/BRIDGE-
ANALYSIS%20OF%20THE%20EU-UKRAINE%20RELATIONS.pdf, la data de 02.05.2015.

150
standardele din Uniunea Europeană, deficit de specialiști cu experiență în
domeniul implementării reformelor și integrării Europene. (Kuzmin &
Maksymenko, 2012)
Pe lângă indecizia politică cu privire la traseul de urmat, în
Ucraina au existat și o serie de neconcordanțe între obiectivele declarate
ale aspirațiilor europene și activitatea de implementare a acestora. În
consecință, o serie de experți independenți consideră că retorica elitelor
politice ucrainene cu privire la integrarea europeneană, a fost dictată de
interese conjuncturale și nu de o disponibilitate sinceră de a îndeplini
toate cerințele ecesare ideplinirii acestui lucru. Prin urmare, elita politică
consideră mai utilă menținerea status quo-ului, decât introducerea
reformelor cerute, cu beneficii pe termen lung pentru țară și societate.
În 1998, Alexandru Dergachev, unul dintre cei mai importanți
analiști politici de la Kiev scria: "Ucraina este destinată să devină un stat pe
deplin european...Rusia are o civilizație similară, dar în același timp diferită
în mod semnificativ, iar perspectivele geopolitice sunt mai complicate"
Potrivit lui Dergachev, prioritățile politicii externe ale Ucrainei sunt
reprezentate de "diminuarea dependenței față de Rusia" și "reorientarea
către țările din vestul și centrul Europei". Pentru a rezuma, Kievul are
nevoie de o cooperare normală atât cu Rusia, cât și cu Occidentul, iar
alegerea unuia dintre acești doi poli ar putea submina interesele naționale
ale Ucrainei " 25.

Relația Rusiei cu Occidentul

Ceea ce nu au reușit liderii europeni să înțeleagă din timp, a fost

faptul că, deși foarte puțini ruși își doresc să revină la fostul sistem
comunist, majoritatea încă sunt nostalgici după statutul de super-putere al
Rusiei din perioada URSS, respectată la nivel mondial. În timp ce rușii, în
perioada de după destrămarea URSS, au văzut Uniunea Europeană ca pe o
putere rezonabilă și agreabilă, elitele rusești au văzut politica externă
europeană doar ca pe un instrument al strategiei americane de a păstra

25Aleksandr Dergachev, “Ukraina v sovremennykh geopoliticheskikh preobrazovaniyakh”, în Polis,

Nr. 3, 1998, p. 124-132.

151
controlul în regiune. Criza din Ucraina și propaganda Kremlinului sunt
legate de acestea și au reușit să impună punctul de vedere al elitei, în fața
publicului larg 26.
Printr-o asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană, Rusia
consideră că se vor redirecționa relațiile comerciale dintre cele două țări
către Europa, și că există, de asemenea, riscul unui asalt al produselor
europene către piața rusească prin filiera ucraineană, concurând astfel cu
producția autohtonă. În consecință, Moscova a văzut „Parteneriatul Estic”
al Uniunii Europene din 2009, ca pe o modalitate de a se extinde către
fostele state membre URSS și de a atrage Ucraina și alte state, foste
sovietice, în sfera de influență europeană, limitând în felul acesta, influența
Rusiei asupra acestor țări. Acest raționament se poate încadra în același
tipar existent în timpul Războiului Rece, dovedind că perspectiva istorică
joacă în continuare un rol important în relațiile internaționale.
În acest sens, încălcarea integrității teritoriale a Ucrainei nu a
marcat începutul crizei post-Război Rece, ci a reprezentat o etapă de final
al unui proces lung în care Rusia a tolerat acțiuni occidentale pe care nu le
considera avantajoase pentru interesele ei. Ministrul rus de externe,
Serghei Lavrov mentiona, "Ce este Parteneriatul Estic, dacă nu o încercare
de a extinde sfera de influență a Uniunii Europene?" 27. Consilierul lui
Putin, Serghei Glazyev, a apreciat că "întreaga criză din Ucraina a fost
orchestrată, provocată și finanțată de instituții americane în cooperare cu
partenerii lor europeni 28.
Competitia dintre Occident si Rusia, pentru pentru Ucraina, a
început cu mult timp înainte de anexarea Crimeii. Astfel în 2008, Rusia a
început să amenințe militar o serie de state din bazinul Mării Negre și din
Caucazul de Sud, ca răspuns la extinderea NATO propusă în această zonă.
În mod concret oferta făcută de NATO pentru Georgia și Ucraina de a se
alătura alianței, în 2008, la Summitul de la București, a deteriorat relațiile

26
Ricarrdo Alcaro, West-Russia relations in light of the Ukraine crisis, Retrieved consultat la
http://www.iai.it/sites/default/files/iairp_18.pdf, la data de 10 Mai 2015.
27 Valentina Pop, EU expanding it's sphere of influence,’"Russia says, consultat la
https://euobserver.com/foreign/27827, la data de 03 Mai 03 2015.
28 Sergey Glazyev, An Interview with Sergey Glazyev, consultat la
http://nationalinterest.org/commentary/interview-sergey-glazyev-10106 , la data de 04 Mai 2015.

152
dintre NATO și Rusia, determinându-l pe Putin să amenințe în mod direct
integritatea teritorială a Ucrainei, sugerând că această țară este o creație
artificială iar Crimeea este formată din 90% cetățeni ruși. Putin a
menționat apoi că „dacă vom adăuga la chestiunea NATO și alte
probleme, însăși existența statului se poate găsi în pericol" 29.

Cauze ale conflictului

Cauzele situației din Ucraina sunt multiple, foarte complexe,

cauzate de aspecte istorice, politice, identitare si economice printre altele.
Unele dintre ele sunt evidente, iar altele sunt rezultatul interacțiunii dintre
forțele externe ce își dispută interesele asupra regiunii, în ansamblu, și
asupra Ucrainei, în special. Criza actuală nu este întâmplătoare, ci este un
rezultat logic al tensiunilor și contradicțiilor care au fost inerente în
proiectul ucrainean modern.
S-au identificat o serie de cauze interne, regăsite în
funcționalitatea statului și a societății ucrainene, care, suprapuse peste
cauzele externe, ne dovedesc că situația din această țară are cauze
profunde și doar rezolvarea acestora, și nu a efectelor lor, poate duce
Ucraina pe un drum de redefinire a viitorului, pe considerente solide.
În dezvoltarea situației actuale din Ucraina, au existat două
elemente definitorii externe: schimbarea atitudinii Occidentului în ceea ce
privește "tranziția democratică" a Ucrainei și ascensiunea lui Putin la
puterea de la Moscova, care cumulate reprezintă un context nefavorabil
Kievului.
Intervenția Federației Ruse în Ucraina, reprezintă o reacție
directă față de trei acțiuni provenite din partea blocului de putere
occidental și percepute ca amenintări, denumite și „tripla extindere” 30.
Astfel, intenția NATO de a primi noi membri din fostele state URSS,

29
Steven Myers, Russia’s Move Into Ukraine Said to Be Born in Shadows, consultat la
http://www.nytimes.com/2014/03/08/world/europe/russias-move-into-ukraine-said-to-be-born-
in-
shadows.html?module=ArrowsNav&contentCollection=Europe&action=keypress&region=FixedLef
t&pgtype=article, la data de 29 Aprilie 2015.
30 Hall Gardner, Expansion and US Strategy in Asia, New York, Ed. Palgrave, 2013.

153
extinderea Uniunii Europene către state precum Ucraina, Georgia sau
Republica Moldova, precum și dezvoltarea infrastructurii de apărare
militară a NATO cu implicarea puternică a SUA, în state precum Romania
sau Polonia, au fost văzute de către Moscova ca fiind amenințări la adresa
intereselor regionale și geostrategice.
Această triplă expansiune a fost contracarată de către Rusia prin
intervenția militară din Crimeea și destabilizarea estului Ucrainei astfel
încât să se creeze un nou conflict înghețat, similar celor din Republica
Moldova (Transnistria) și Georgia (Osetia si Abhazia), cu scopul de a
bloca posibilitățile de apropiere ale Ucrainei în mod oficial de NATO și
Uniunea Europeană, știut fiind faptul că nici una dintre organizații nu
acceptă noi membri care au diferende teritoriale cu alte state. În același
timp, Moscova încearcă să construiască o nouă alianță geostrategică și
economică, Euro-Asiatică care să reprezinte o variantă pentru atragerea
fostelor state URSS într-un nou pol de putere. Trebuie menționat că
eforturile de re-integrare a fostului spațiu sovietic, într-un sistem
funcțional, reprezintă o modalitate de reafirmare a poziției hegemonice a
Rusiei față de fostele state componente URSS 31.
Pe lângă elementele ce țin de importanța geopolitică și militară a
Crimeei, un alt factor luat în considerare de către Rusia în decizia de a
anexa peninsula este reprezentat de moștenirea culturală și istorică pe care
aceasta o are în mentalul colectiv rusesc.
Un alt treilea element folosit, ca și justificare, de către Moscova îl
reprezintă, intervenția NATO în Kosovo din 1999, pe care Putin o
consideră a fi ilegală, nefiind susținută de Consiliul de Securitate al ONU.
Chiar dacă acest eveniment nu a reprezentat o cauză pentru anexarea
Crimeei, a reprezentat o justificare de legitimare a acțiunilor separatiste,
invocând precedentul creat.
O întrebare esențială în cazul fostelor țări sovietice este legată de
apartenența identitară, în contextul împărțirii lumii în mai multe blocuri
civilizaționale, definite mai ales prin raportarea la civilizația occidentală.
Dualitatea relațiilor Ucrainei cu forțe de putere disensională, a
creat premisele unei ciocniri mai mult sau mai puțin directe între cele

31 Mikhail Molchanov, Yuri Yevdokimov, op. cit.

154
două părți. Atât Rusia cât și Occidentul conștientizează importanța
Ucrainei în sistemul internațional, și pe cale de consecință, fiecare face tot
posibilul să își asigure influența asupra acesteia.
Atunci când Ucraina a devenit independentă, majoritatea
cetatenilor săi, inclusiv elitele, nu au avut o ideologie, care să susțină
statalitatea independentă iar în anii de independență, Ucraina nu a reușit
să formuleze o idee națională comună, înțeleasă și acceptată în toată țara.
Un motiv pentru percepția de natură "fluidă" sau "neclară" asupra
etnicității în Ucraina este faptul că liniile lingvistice și etnice nu sunt
complementare. În special, existența unui număr mare de ucraineni,
vorbitori de limbă rusă din țară crează diviziunile etnice. Acest lucru a
determinat oamenii de știință să susțină că limba reprezintă de fapt, "cauza
principală a rupturii sociale" din Ucraina și că ucrainenii vorbitori de limbă
rusă ar putea să se simtă mai apropiați de ruși decât de conaționalii lor,
vorbitori de limbă ucraineană 32.
Mai degrabă instabilitatea internă si nu rivalitatea dintre state,
reprezintă cauza principală a crizelor internaționale de astăzi.
Comportamentul actorilor globali este modelat mai puțin de ambițiile lor
geopolitice, strategice decât de eforturile lor de a gestiona situațiile interne
apărute ca reacție la globalizare.

Concluzii

Criza din Ucraina a demonstrat incapacitatea principalilor actori

internaționali: Uniunea Europeană, NATO, Rusia, de a găsi o cale de
cooperare mutual avantajoasă, în asigurarea securității regionale, cu
potențial impact la nivel internațional. Se pare că reminiscențele
“Războiului Rece” și interesele în continuare divergente în anumite
puncte sensibile, se fac resimțite.
Ucraina trebuie să-și definească o poziție față de partenerii
occidentali dar și față de Rusia astfel încât, să își poată urma o cale de

32 Peter
Craumer, James Clem, „Ukraine’s Emerging Electoral Geography: A Regional Analysis of the
1998 Parliamentary Elections”, în Post-Soviet Geography and Economics, Vol. 40 , p. 1–26.

155
dezvoltare și obținere a securității. Principala provocare în drumul spre
stabilizarea Ucrainei și implicit a regiunii, se află în găsirea unor modalități
de cooperare între SUA, Uniunea Europeană, Ucraina și Rusia, implicit în
deschiderea către un dialog sincer și cu rezultate ferme. Pentru atingerea
acestui obiectiv, trebuie realizat un compromis între acești actori pentru
crearea unui sistem regional de pace și dezvoltare în bazinul Mării Negre,
dar care va necesita eforturi diplomatice și implicare. În cazul în care nu se
va reusi acest lucru, cel mai probabil va urma o perioadă de intensificare a
rivalităților geopolitice, care poate degenera într-o nouă cursă a înarmării
și o perioadă similară Războiului Rece.
În consecință, trebuiesc făcute eforturile necesare de stabilizare
internă a Ucrainei, dar și de reconciliere la nivel internațional astfel încât să
se creeze o Ucraină stabilă și neutră după cum susține Henry Kissinger 33 și
care să fie o punte de legătură între Occident și Rusia.
Acest conflict demonstrează că marile puteri s-au întors la o
relație de competiție, în care Occidentul se confruntă acum cu problema
manipulării instinctelor de revanșă a unei superputeri, iar Ucraina,
Moldova și Georgia reprezintă noul spațiu de interes.
Pentru prima dată în istoria de după câștigarea independenței,
Ucraina și-a definit în mod clar o poziție față de Rusia și față de Occident.
Unul dintre scenarii, chiar dacă în momentul actual pare improbabil, este
ca poporul ucrainean și liderii lor politici să se întoarcă la cooperarea cu
Rusia, datorită posibilei dezamăgiri în relația cu Occidentul. Mentalul
cetățeanului de rând ucrainean este influențat în mod puternic de viziunea
de funcționare a societății sovietice, iar funcționarea democrației poate
părea uneori anevoioasă. Acest lucru, cumulat cu așteptările mari față de
partenerii occidentali, ar putea să creeze dezamăgire și implicit o
reorientare a poziției față de aceștia. Nu trebuie să uităm că, deși aflată în
conflict cu Rusia, identitatea unei mari părți a societății ucrainene este încă

33
Henry Kissinger, To settle the Ukraine crisis, start at the end, accesat la
http://www.washingtonpost.com/opinions/henry-kissinger-to-settle-the-ukraine-crisis-start-at-the-
end/2014/03/05/46dad868-a496-11e3-8466-d34c451760b9_story.html, la data de 02 Mai 2015.

156
corelată cu spațiul rusesc, lucru care produce în continuare presiune
asupra evoluției politice și sociale.
Atitudinea Ucrainei și sprijinul comunității internaționale în
stabilizarea regiunii vor reprezenta elementele principale în redefinirea
Ucrainei ca și stat, dar urmează o perioadă critică de reconstrucție în care
elementele de neprevăzut de pe scena relațiilor internaționale pot
influenta decisiv rezultatele dorite.

BIBLIOGRAFIE

Alcaro, Ricarrdo, West-Russia relations in light of the Ukraine crisis,

consultat la http://www.iai.it/sites/default/files/iairp_18.pdf, la data de
10 Mai 10 2015.
Aron, Leon, What makes Putin tick? A primer for presidential
candidates, consultat la http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-
aron-russia-2016-contenders-20141204-story.html, la data de 3
Decembrie 2015.
Burke, Justine, Ukraine: State Building and Stability, New York, Ed.
Open Society Institute, 2000.
Craume,r Peter, Clem, James, „Ukraine’s Emerging Electoral
Geography: A Regional Analysis of the 1998 Parliamentary Elections”, în
Post-Soviet Geography and Economics, Vol. 40.
Dergachev, Aleksandr, „Ukraina v sovremennykh geopoliticheskikh
preobrazovaniyakh”, în Polis, nr. 3, 1998.
Drulák, Petr, National and European Identities in EU Enlargement-
Views from Central and and Eastern Europe, Praga, Ed. Institute of
International Relations, 2001.
Gardner, Hall, Expansion and US Strategy in Asi, New York, Ed.
Palgrave, 2013.

157
 Gardner, Hall, NATO, the EU, Ukraine, Russia and Crimea:The
“Reset” that was Never “Reset”, consultat la
http://www.natowatch.org/sites/default/files/briefing_paper_no_49_-
_ukraine_russia_crimea.pdf, accesat pe 29 Aprilie 29.
Garnett, Sherman, Keystone in the Arch: Ukraine and the New
Political Geography of Eastern and Central Europe, Washington, D.C, Ed.
Carnegie Endowment for International Peace, 1996.
Glazyev, Sergey, An Interview with Sergey Glazyev, consultat la
http://nationalinterest.org/commentary/interview-sergey-glazyev-
10106, la data de 04 Mai 2015.
Khmelko Valeriy, „Linguistic and ethnic structure of Ukraine:
regional differences and trends of change since independence”, Scientific
Notes of Kyiv-Mohyla Academy; Social Science , nr. 32, 2004, disponibil la
http://old.kiis.com.ua/pub/linguaethnical.pdf.
Kissinger, Henry, To settle the Ukraine crisis, start at the end, accesat
la http://www.washingtonpost.com/opinions/henry-kissinger-to-settle-
the-ukraine-crisis-start-at-the-end/2014/03/05/46dad868-a496-11e3-
8466-d34c451760b9_story.html, la data de 02 Mai 2015.
Kuzmin, Denys, Maksymenko Iryna, Analysis of the EU – Ukraine
relations in the context of the association agreement and related documents
and the EU 2014-2020 financial perspective, consultat la
http://www.project-bridge.eu/datoteke/Actions2012/BRIDGE-
ANALYSIS%20OF%20THE%20EU-UKRAINE%20RELATIONS.pdf, la
data de 02.05.2015.
Legvold, Robert, „Managing the New Cold War” în Foreign Affair,
Vol. 93, No. 4, (Iulie-August).
Molchanov, Mikhail, Yevdokimov, Yuri, „The European Union
Versus Russia:Evaluating Attractiveness of Inter-State Cooperation in the
Post-Soviet Space”, în Gregory Papanikos, International research on global
affairs, Atena, Ed. Institute for Education and Research, 2005.
Morrison, John, „Pereyaslav and after: The Russian-Ukrainian
relationship”, în International Affairs, Vol. 69, Nr. 4, 1993.

158
 Myers, Steven, Russia’s Move Into Ukraine Said to Be Born in
Shadows, consultat la http://www.nytimes.com , la data de 29 Aprilie
2015.
Pavlovsky, Gleb, „Putin’s World Outlook”, în New Left Review, Nr.
88, 2014.
Pop, Valentina, EU expanding it's sphere of influence,’"Russia says",
consultat la https://euobserver.com/foreign/27827, la data de 03 Mai 03
2015.
,,Strategy of Ukraine’s Integration to the European Union’’, în
Roadway Into The Future– Roadway To Europe; Ukraine’s European
Integration, Ed. Center for European and International Studies, 2000.
Szporluk, Roman, „Ukraine: From an Imperial Periphery to a
Sovereign State”, în Daedalus, Vol. 126, Nr. 3, 1997,.
Torbakov, Igor, „Apart from Russia or Part of Russia: A Sad Saga of
Ukrainian -Russian Relations”, în Demokratisatsiia , Vol. 9, Nr. 4, 2001.
Wilson, Andrew, Ukraine Crisis. What it Means for the West, New
Haven, Ed. Yale University Press, 2014.
(www.ukrainetrek.com) - www.ukrainetrek.com, accesat pe 27
Aprilie 2015 la http://ukrainetrek.com/about-ukraine-overview/ukraine-
country-name-origin.
(www.worldbank.org, 2013) - www.worldbank.org.,
http://data.worldbank.org , accesat pe 4 Mai 2015 la
http://data.worldbank.org/indicator/SP.POP.TOTL.

159
 IMPACTUL POLITICILOR MIGRATORII ASUPRA
PROCESULUI DE INTEGRARE AL IMIGRANȚILOR ÎN ȚĂRILE

DE DESTINAȚIE

Maria Claudia BOGDAN 1

Claudia Anamaria IOV 2

Abstract
The present paper focuses on the impact that migration policies have on the
actual process of integrating the migrants, in the very context of collective identities
formation in the host country.
Within this framework of analysis an important variable is represented by
the actions and disponibilities of the national states in terms of reacting to the needs of
the migrants and to understanding and satisfying the necessities of such groups in order
to determine the right course of action for the integration process itself. Societal security
sits at the very basis of this approach mainly because it addresses also the problems
inherent to the host societies, with a clearly defined identity, which see their survival
threatened mainly because of the demographic and evolutionary changes.

KEY WORDS: Migration, european society, integration, collective

identities.

1 Dr., Expert Învăţământ, Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană,

Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj Napoca, e-mail mera_claudia@yahoo.com.
2 Dr., Cercetător Ştiinţific III, Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană,

Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj Napoca, e-mail claudyayov@yahoo.com.

160
 Introducere

Migrația, încă din secolul al XIX-lea, a reprezentat obiectul de

studiu pentru marea majoritate a demografilor, economiștilor, geografilor,
istoricilor, antropologilor, sociologilor și nu numai, care au căutat să
descopere și să analizeze factorii și condițiile care favorizează deplasarea
teritorială a oamenilor. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, această
chestiune a devenit cu atât mai importantă și mai dezbătută pe agenda
politică a Europei de Vest, cu cât Europa a fost martora unor evenimente
care au dus la crearea unui grad ridicat de anxietate (justificat sau nu) în
ceea ce privește problema migrației, o anxietate care afectează nu numai
cercurile politice dar, și diferite sectoare ale societății civile. Ceea ce părea
să anunțe o creştere a numărului de imigranţi în statele Europei de Vest, în
căutarea unor condiții de viață mai bune, a fost căderea blocului comunist,
urmată de o instabilitate politică și economică, în Europa Centrală și de
Est.
Fenomenul migrației a devenit una din problemele sociale care
prezintă un mare interes, îngrijorare și dezbatere publică în Europa, în
condiţiile în care imigranţii sunt percepuţi ca factori de instabilitate
socială, politică și economică în societăţile gazdă. În Spania, de exemplu,
acest lucru se datorează faptului că de la mijlocul anilor nouăzeci această
țară a devenit o destinație importantă pentru imigranții proveniți din
Nordul Africii, de pe continentul american, din Estul Europei și nu numai.
Intensitatea fluxurilor migratorii a crescut, iar Spania a devenit, azi, una
din ţările Uniunii Europene care a contribuit cel mai mult la creșterea
populației imigrante, acest lucru datorându-se în mare parte și faptului că
politicile migratorii au un mare impact asupra procesului de integrare al
imigranților. Pe de altă parte, această situație nu este străină cerințelor
sectoriale, spațiale și temporale diferențiate, unor piețe de lucru eterogene,
precum și realităților unei populații spaniole intrate într-un proces rapid
de îmbătrânire și deja afectată de o gravă schimbare de direcție în piramida
vârstelor.
Există o amplă dezbatere în jurul termenilor care fac referire la
populația străină de pe teritoriul unei țări. Astfel, potrivit lui Mariana Ruiz

161
de Lobera Pérez-Minguez 3, imigrantul este un subiect construit din punct
de vedere social și fragmentat din punct de vedere instituțional 4. Ceea ce
la o primă vedere pare a fi o singură categorie, practic înglobează mai
multe categorii, care la rândul lor au parte de un tratament inegal și
contradictoriu. Astfel, dacă unele țări folosesc în mod regulat termenul de
,,minorități’’ pentru a se referi la imigranții care trăiesc pe teritoriul țării
lor, în Regatul Unit termenul de ,,minoritate etnică’’ este preferat celui de
,,imigranți’’ 5, spre deosebire de Franţa unde nu se foloseşte termenul de
“minoritate etnică”, ci doar cel de imigrant.
Literatura de specialitate folosește atât termenul de imigrant cât
și cel de străin ca fiind două cuvinte sinonime, dar care în realitate au
înțelesuri diferite. Noțiunea de a migra (a imigra, a emigra) se referă la o
schimbare de reședință: este un concept demografic și nu se referă la alte
aspecte politice, economice sau juridice. Termenul de străin este în
schimb un termen juridic. În condițiile prevăzute de Legea privind străinii
8/2000 6, din Spania, străinii sunt cei care nu au naționalitate spaniolă.
Datele privind străinii și imigranții provin din surse statistice diferite.
Astfel, acele date care fac referire la migrație se regăsesc în registrele
municipale, numite ,,los padrones’’ 7, şi sunt elaborate de primării.
Imigranții sunt toți noii înscriși în ,,el padron’’.

3
Sociolog, expert în educație interculturală. Universitatea Complutense de Madrid, specialist în
cercetare - Acțiunea participativă și Management Local.
4 Mariana Ruiz de Lobera Pérez-Minguez, ,,Inmigración, diversidad, integración, exclusión: conceptos

clave para el trabajo con la poblacion inmigrante’’, în Revista de Estudios de Juventud: Intervención social
e inserción de jóvenes inmigrantes, No. 66, Septiembre 2004, p. 12,
http://www.injuve.es/sites/default/files/Injuve%2066.pdf, accesat în data de 11.08.2016.
5 Roberta Medda-Windischer, Benchmarking Diversity and Integration. The LIMIN-Index (Legal

Indicators on Minority Integration), Paper prepared for the 13th Nordic Migration Conference
Integration of Refugees and Asylum Seekers National Plans and Programs - Perspective for Social
Inclusion The Academy for Migration Studies in Denmark (AMID) Aalborg, 18-20 November 2004,
http://www.amid.dk/ocs/viewpaper.php?id=64&cf=1, accesat în data de 05.08.2016 apud John
Murray, ,,Should Immigrants or Roma and Sinti be Regarded as Minorities? ‘’, în F. Matscher (ed.),
Vienna International Encounter on Some Crucial Current Issues Regarding the Situation of National
Minorities, Austrian Human Rights Institute, Vol. 7, 1997, p. 219.
6 În Spania prima lege privind străinii a fost promulgată în 1985.
7
,,Los padrones’’, sunt documente publice care se referă la persoanele rezidente dintr-o anumită
municipalitate și la datele legate de acestea cum ar fi vârsta, sexul, domiciliul și ocupația sau activitatea
profesională.

162
 Politicile de imigrare de la nivelul Uniunii Europene și practica
integrării imigranților

Imigrația este un fenomen din ce în ce mai prezent în societățile

europene, iar integrarea grupurilor, colectivităților, distincte din punct de
vedere cultural și etnic, precum și coexistența și coeziunea între diferitele
grupuri, este una dintre cele mai importante provocări din cadrul
societăților contemporane.
După cum bine se știe, politicile de imigrare includ: a) normele și
practicile care vizează reglementarea și controlul fluxurilor migratorii, cu
accent pe intrarea și șederea imigranților (în țările de destinație); b)
reglementările și practicile referitoare la cererile de azil; c) măsuri care
vizează integrarea imigranților și a minorităților etnice, inclusiv definirea
cetățeniei și accesul la aceasta; și d) politicile de combatere a rasismului și
a discriminării 8. Joaquín Arango, în lucrarea sa ,,Dificultades y dilemas de las
políticas de integración’’ susține că, de fapt aceste patru poziții pot fi reduse
la două, subsumând primele două ,,politicilor de control’’ și ultimele două
,,politicilor de integrare’’ 9.
Cele două ramuri principale ale politicilor de imigrare, cea de
control și cea de integrare, sunt strâns legate între ele 10, iar interacțiunile
dintre acestea sunt frecvente și intense. În cazul Europei, au fost lansate
aproape simultan, în a doua jumătate a anilor '70, atunci când, guvernele
țărilor gazdă au optat pentru închiderea frontierelor. În decursul celui de-
al treilea sfert al secolului XX, mai multe țări europene au devenit societăți
de facto pentru imigranți. Datorită unei condiţii excepționale determinate
de deficitul de forță de muncă (rezultat din pierderile însumate de război
și fertilitatea scăzută din perioada interbelică) și o creștere economică
puternică, alimentată de bumul economic, și apoi de un context socio-

8
Joaquín Arango, ,,Dificultades y dilemas de las políticas de integración’’, în ARBOR, CLXXXI, 713,
Mayo-Junio 2005, p. 17, disponibil la file:///C:/Users/acer/Downloads/439-440-1-PB.pdf, accesat
în data de 03.08.2016.
9 Ibidem, p. 17.

10 Tomas Hammar, European Immigration Policy. A Comparative Study, Cambridge, Cambridge

University Press, 1985.

163
politic irepetabil, economiile în plină dezvoltare din nord-vestul Europei
aveau nevoie de forţă de muncă constantă şi ieftină 11.
Departe de a fi contradictorii, ambele linii au fost adesea
prezentate ca fiind complementare sau interdependente. De multe ori,
accentul pus pe control se justifică în termeni de integrare. O altă
conexiune, între cele două ramuri ale politicii migraţioniste, este
reprezentată de posibilul impact negativ pe care l-ar putea avea orientările
extrem de restrictive, în ceea ce privește intrarea și șederea, asupra
posibilităților de integrare. Uneori, controlul exagerat și intensificarea
luptei împotriva migrației ilegale poate atrage după sine și restricții în ceea
ce privește drepturile și perspectivele rezidenților legali, așa cum s-a
întâmplat în Statele Unite 12.
Datorită faptului că mulți imigranți au decis să rămână și să își
aducă și familiile, țările gazdă au simțit nevoia de a pune în aplicare
politicile de integrare ,,...s-a întâmplat, pentru simplu motiv că un număr
mare de migranți - dintre care mulți au venit în calitate de lucrători
temporari - au rămas și au devenit permanenți” 13. Așa s-a întâmplat în
Germania, dar și în alte state membre, cum ar fi Austria, Belgia și Țările de
Jos 14. Dintre aceste state membre, Germania a avut cele mai mari
probleme în recunoașterea acestei evoluții. Acest lucru a afectat
oportunitățile imigranților de a se integra. Până în urmă cu doar câțiva ani,
guvernul federal a susținut (în mod oficial) faptul că Germania nu a fost o
țară de imigrare 15.

11
Joaquín Arango, ,,Immigrants in Europe: Between Integration and Exclusion’’, în Metropolis
International Workshop, Metropolis, Lisbon, 1999, p. 234, disponibil la
http://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/30912765/1245839211U6jNC4xk6My51NF6
.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAJ56TQJRTWSMTNPEA&Expires=1475491224&Signature=7HPy5r3
czwZb8YHpzQhevpVpUiQ%3D&response-content-
disposition=inline%3B%20filename%3DPortugal_and_migration_in_global_and_eur.pdf#page=23
3, accesat în data de 07.08.2016.
12 Joaquín Arango, ,,Dificultades y dilemas de las políticas de integración’’, p. 18.
13
Joaquín Arango, ,,Immigrants in Europe: Between Integration and Exclusion’’, p. 232.
14
Stephen Castles, Here for good: Western Europe’s New Ethnic Minorities, London, Pluto, 1984.
15 Han Entzinger, Renske Biezeveld, Benchmarking in Immigrant Integration, European Research

Centre on Migration and Ethnic Relations (ERCOMER), Rotterdam, August 2003, p. 11, disponibil
la https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/documents/policies/legal-
migration/pdf/general/benchmarking_final_en.pdf, accesat în data de12.08.2016.

164
 Această transformare societală de mare importanță are și
numeroase implicații. Pentru a evidenția doar câteva, se poate spune că
aceasta afectează în mod profund piața forței de muncă, furnizarea de
servicii publice de bază, infrastructurile sociale - inclusiv sistemul de
protecție socială- prin crearea unor noi inegalități sau perpetuarea celor
vechi- și poate afecta, de asemenea, și pluralismul cultural, lingvistic și
religios. Mai mult, această metamorfoză afectează etnicitatea, sentimentul
de identitate națională, precum și definirea organizării politice - cine
suntem ,,noi’’ și cine nu suntem ,,noi’’ și testează totodată rezistența unora
dintre principiile edificatoare pe care au fost întemeiate societățile
democratice, cum ar fi egalitatea de bază, coeziunea socială sau cetățenia
universală 16.
Potrivit celor de mai sus, se poate spune că rezultatul inevitabil la
care au ajuns mai mulți cercetători în domeniu, este acela că imigrația și
diversitatea etnică au devenit caracteristici permanente ale peisagisticii
umane, din cadrul societăților europene. Prin urmare, integrarea
imigranților a devenit o problemă importantă a politicilor publice și o
chestiune politică de maximă îngrijorare.
Integrarea imigranţilor în statele gazdă, unul din procesele cheie
asociate fenomenului migraționist, este analizată din perspectiva modului
în care tema securității, a integrării și a imigrației se leagă, în concepția
unor sociologi.
În cadrul procesului de integrare vorbim despre crearea unui nou
spațiu social, de comun acord, care va fi condus, probabil, de reguli noi,
născute din negocierea și creativitatea comună atât a membrilor grupului
majoritar cât și a celor care aparțin grupului minoritar.
Pentru ca politicile de integrare să fie de succes, trebuie avute în
vedere condiţiile sociale cu care au de-a face imigranţii în țările de
destinație, atitudinea populaţiei gazdă față de noii veniți dar, şi prezentarea
de către liderii politici, din țările gazdă, a beneficiilor unei societăţi diverse
şi pluraliste.
Nevoia de a integra imigranții, potrivit lui Joaquín Arango, derivă
din îmbinarea obligațiilor morale și politice cu interesul personal. Cu toate

16 Joaquín Arango, ,,Immigrants in Europe: Between Integration and Exclusion’’, p. 232.

165
acestea, acest proces de integrare nu este suficient de puternic pentru a
elimina principalele obstacole care stau în calea integrării. Vorbim aici de
atitudini nefavorabile față de imigranți, sentimente anti-imigranționiste și
de o concepție adânc înrădăcinată de excludere, a sistemului politic 17.
Dacă luăm în considerare cazul Spaniei, înainte de 1985 exista o profundă
indiferență, atât instituțională cât și socială, față de imigranți, dat fiind
faptul că numărul lor era destul de mic. Imaginea imigrantului nu era
construită din punct de vedere social, iar dacă exista un profil al acestuia,
era unul pozitiv și făcea referire doar la populația de origine comunitară
sau la cea care provenea din țări bogate. Odată cu aprobarea Legii privind
străinii (iulie 1985), consecință directă a presiunilor exercitate din partea
Uniunii Europene, s-au creat niște categorii juridice –imigrant ilegal,
imigrant extracomunitar - care rapid s-au transformat în categorii
simbolice și au determinat apariția imaginii imigrantului în imaginarul
colectiv al societății receptoare. Prin urmare, factorii instituționali au fost
cei care au creat și au făcut vizibilă imaginea imigrantului în fața opiniei
publice 18.
Comisia Europeană subliniază faptul că politicile sociale care
vizează integrarea imigranţilor ar trebui să urmărească:1) respectarea
valorilor fundamentale ale unei societăţi democratice; 2) dreptul de a-şi
păstra propria identitate culturală 3) drepturi comparabile cu cele ale
cetățenilor UE și obligații corespunzătoare; 4) participarea activă a
imigranţilor în toate aspectele vieţii comunităţii europene (economic,
social, cultural, politic, civil), în aceleaşi condiţii cu cetăţenii Uniunii 19.
Prin urmare, integrarea trebuie înţeleasă ca un proces la care imigranții
participă în mod activ. Acest proces trebuie analizat în două moduri: din

17 Ibidem., p. 235.
18 Carlota Solé, Sónia Parella, Amado Alarcón, Valeria Bergalli, Francesc Gibert, ,,El impacto de la
inmigración en la sociedad receptora’’, în REIS, No. 90, 2000, dispobibil la
file:///C:/Users/acer/Downloads/Dialnet-ElImpactoDeLaInmigracionEnLaSociedadReceptora-
757650%20(1).pdf, accesat în data de 10.08.2016.
19 Communication from the Commision to the Council, the European Parliament, the European

Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on Immigration, Integration and
Employment, Brussels, 3.6.2003, COM(2003) 336 final, p. 45, http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52003DC0336&from=EN, accesat în data de 10.08.2015.

166
perspectiva imigranților rezidenţi legali 20 în Uniunea Europeană și din
perspectiva societății gazdă. Dar ce presupune acest lucru? Pe de o parte,
responsabilitatea societăţii gazdă de a asigura un cadru legal de drepturi şi
obligaţii care să ofere posibilitatea participării imigranţilor la viaţa
economică, socială, culturală şi civilă, iar pe de altă parte, din partea
imigranţilor, respectarea normelor şi valorilor fundamentale ale societăţii
europene, participarea activă în procesul de integrare, fără însă a-şi pierde
propria identitate 21.
În termeni generali, pentru un imigrant integrarea constă în
cunoştinţele privind limba oficială a ţării gazdă (citire şi scriere), accesul la
sistemul educaţional şi piaţa muncii, posibilitatea de creştere a mobilităţii
profesionale prin dobândirea unei calificări profesionale şi a unui nivel de
educaţie mai ridicat, egalitatea în faţa legii, libertatea culturală şi religioasă,
respectul faţă de legile şi tradiţiile ţării respective. Concomitent, pentru
societatea gazdă, integrarea imigranţilor presupune deschidere şi toleranţă,
înţelegerea avantajelor şi provocărilor unei societăţi multiculturale
asigurând un acces nerestricţionat la informaţiile privind avantajele
integrării, toleranţei şi a dialogului intercultural, respectând şi înţelegând
statutul, tradiţia şi cultura imigranţilor precum şi respectul faţă de
drepturile acestora 22.
Din cele prezentate anterior reiese faptul că, în cadrul procesului
de integrare, avem de-a face cu o transformare profundă, de mare

20 Într-un document din 1994 (CE,1994), Comisia a sugerat că drepturile imigranților legali ar trebui
să fie echivalate cu drepturile cetățenilor din statele membre. Prin urmare, acțiunea politică trebuie să
abordeze în mod special domeniile ocupării forței de muncă și al educației, precum și promovarea
informației și al dialogului pentru a lupta împotriva rasismului și a xenofobiei. A se vedea Anna
Triandafyllidou, ,,Nuevos retos para Europa: migración, seguridad y derechos de ciudadanía’’, în
Revista CIDOB d’Afers Internacionals, núm. 69, p. 49.
21 Mircea Radu, ,,Politica și practica privind integrarea imigranților în statele europene’’, în Calitatea

Vietii, XVII, nr. 3-4, 2006, p. 323, http://www.revistacalitateavietii.ro/2006/CV-3-4-06/7.pdf,

accesat în data de 10.08.2016.
22
Daniela-Luminița Constantin, Valentina Vasile, Diana Preda, Luminița Nicolescu, ,,The migration
phenomenon from the perspective of Romania’s accession to the European Union’’, în Romanian
Journal of European Affairs, Vol. 4, No. 4, 2004, p. 21,
http://beta.ier.ro/documente/rjea_vol4_no4/RJEA_Vol4_No4_The_Migration_Phenomenon_fr
om_the_Perspective_of_Romanians_Accession_to_the_European_Union.pdf, accesat în data de
15.08.2016.

167
anvergură, la care mai multe societăți europene au fost supuse în ultimele
decenii, și încă alte câteva vor fi supuse în viitor, datorită trecerii spre
societăți multietnice, pluriculturale. Pentru ca procesul de integrare să fie
unul de succes, un aspect important îl reprezintă acțiunea și
disponibilitatea actorilor naționali de a reacționa și de a lua atitudine față
de nevoile imigranților, în sensul de a înțelege nevoile și necesitățile
acestora și de a acționa în acest sens.
De obicei, când se discută despre politici sociale vizând integrarea
imigranţilor, se are în vedere mai mult dimensiunea instituţională, căile de
a promova participarea imigranţilor în sistemele instituţionale majore ale
societăţii, şi mai puţin dimensiunea culturală 23. Cu toate acestea, mulți
imigranți mențin legături cu țara lor de origine, iar cultura și religia lor o
împărtășesc cu alți membri ai comunității lor, din țara de destinație. Astfel
de contacte transnaționale sunt, în mare măsură, facilitate de procesul de
globalizare.
Formarea identităților colective, în țările de destinație, în
contextul integrării imigranților prin serviciile sociale (sănătate, educație,
locuință), susține procesul de păstrare a unității și identității comunităților
în condiții de evoluție și schimbare. Numeroși cercetători au ajuns la
concluzia că, o mai mare implicare a imigranților în asociații sau o mai
mare frecventare a lăcașurilor de cult ar consolida aptitudinea de a crede în
ceilalți, în ei înșiși și în instituții, furnizându-le, pe deasupra, informații
utile cu privire la societatea în care trăiesc.
Populația majoritară și cea minoritară trebuie să fie capabile să
stabilească un cadru de conviețuire socială și interculturală în care fiecare
parte constituantă are propriul său rol, își respectă propriile atribuții iar,
împreună crează un loc de conviețuire și coexistență fără excluziune
socială. Respectul fiecăruia față de diferențele culturale ale celuilalt ar
trebui să fie o prioritate iar, această bariera dintre aceste culturi poate fi
soluționată prin dialog, schimb de experiență și înțelegere reciprocă.

23 Mircea Radu, op. cit, p. 322.

168
 Nu putem încheia această scurtă cercetare fără a aduce în discuție
și chestiunea rețelelor migratorii 24 precum si rolul acestora. Rețelele de
migrație stabilite între țările de origine și cele de destinație reprezintă
fundamentul care susține migrația în timp, fiind mai degrabă integrarea
persoanelor în rețele, decât calculele individuale, lucru care permite să fie
înțelese tendințele diferențiale de a se deplasa și caracterul de lungă durată
a fluxurilor migratorii, în ciuda politicilor promovate de UE pentru
controlul acestor fluxuri. Existența acestor rețele reprezintă unul dintre
motivele care a determinat o creștere progresivă a comunităților.

Concluzii

În concluzie, se poate spune că migraţia trebuie percepută ca

parte a realităţilor economice şi sociale de la nivelul Uniunii Europene și,
prin urmare, necesită dezvoltarea unor politici care au ca scop integrarea
imigranților în țările de destinație. Migrația nu reprezintă doar un schimb
de persoane dintr-un loc în altul, ci implică, în mod direct, și o
transformare în structurile sociale și culturale - obiceiuri, tradiții, valori,
convingeri, limbă - și în tot ceea ce reprezintă existenţa lor materială și
simbolică.
Procesul de integrare al populației imigrante în diferite țări ale
Uniunii Europene, nu se desfășoară, în același mod și cu aceeași
intensitate, la fel cum nici rezultatele procesului de integrare nu sunt
aceleași. Există diferiți factori care influențează dezvoltarea și derularea
acestor procese de integrare. Astfel de factori se referă în primul rând la
specificul economiei și la structura oportunităților profesionale din țara de
destinație, la punerea în aplicare a politicilor publice (atât a celor legate, în
mod special, de imigranți cât și a celor legate de bunăstarea socială),

24
Rețelele migratorii reprezintă un sistem complex de relații sociale, care contribuie în mod eficient la
menținerea procesului migrator. În formarea și dezvoltarea acestora sunt implicaţi mai mulți agenți
individuali și colectivi: de la susținerea personală bazată pe rudenie, prietenie sau naționalitate, până la
asociații și instituții care ajută la inserţia şi integrarea imigrantului. Aceste rețele migratorii sunt
dinamice, în timp, putând deveni mai puternice sau mai slabe în funcție de modul în care evoluează
tendinţa şi incidenţa fenomenului de migraţie.

169
precum și la componența populației imigrante (ne referim aici la capitalul
uman, gradul de înrădăcinare, etc.). Acești factori, între care există
numeroase interdependențe, sunt, de obicei, cei luați în considerare atunci
când încearcă să se explice diferențele dintre procesele de integrare din
diferitele țări de destinație. Măsurarea acestor diferențe a fost
impulsionată de lansarea unui set de indicatori la nivel european.
Pentru ca integrarea să poată fi considerată una optimă, politicile
sociale care vizează integrarea imigranților trebuie să fie adaptate
particularităților comunităților (de imigranți) avute în vedere dar, şi
condiţiilor locale, regionale și naționale dar, mai cu seamă, trebuie luate în
calcul nu doar aspectele economice şi sociale ale integrării, ci şi cele care
fac referire, în primul rând, la diversitatea culturală și religioasă. Cu alte
cuvinte, integrarea este un răspuns adaptativ la întâlnirea dintre o cultură
majoritară și una minoritară.

BIBLIOGRAFIE

Arango, Joaquín, ,,Dificultades y dilemas de las políticas de

integración’’, în ARBOR, CLXXXI, 713, Mayo-Junio 2005, p. 17,
disponibil la file:///C:/Users/acer/Downloads/439-440-1-PB.pdf,
accesat în data de 03.08.2016.
Arango, Joaquín, ,,Immigrants in Europe: Between Integration and
Exclusion’’, în Metropolis International Workshop, Metropolis, Lisbon,
1999, p. 234, disponibil la
http://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/30912765/124583
9211U6jNC4xk6My51NF6.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAJ56TQJRTWS
MTNPEA&Expires=1475491224&Signature=7HPy5r3czwZb8YHpzQh
evpVpUiQ%3D&response-content-
disposition=inline%3B%20filename%3DPortugal_and_migration_in_gl
obal_and_eur.pdf#page=233.
Castles, Stephen, Here for good: Western Europe’s New Ethnic
Minorities, London, Pluto, 1984.
Communication from the Commision to the Council, the European
Parliament, the European Economic and Social Committee and the

170
Committee of the Regions on Immigration, Integration and Employment,
Brussels, 3.6.2003, COM(2003) 336 final, p. 45, http://eur-
lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52003DC0336&from=EN.
Entzinger, Han, Renske, Biezeveld, Benchmarking in Immigrant
Integration, European Research Centre on Migration and Ethnic Relations
(ERCOMER), Rotterdam, August 2003, p. 11, disponibil la
https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-
library/documents/policies/legal-
migration/pdf/general/benchmarking_final_en.pdf.
Hammar, Tomas, European Immigration Policy. A Comparative
Study, Cambridge, Cambridge University Press, 1985.
Huysmans, Jef, ,,Defining Social Constructivism in Security
Studies: The Normative Dilema of Writing Security’’, în Alternatives:
Global, Local, Political, No. 27 (Special Issue), 2002, p. 41-62.
Huysmans, Jef, ,,Migrants as a security problem: dangers of
,,securitizing’’ societal issues’’, în Robert Miles, Dietrich Thränhardt (eds),
Migration and European Integration. The Dynamics of Inclusion and
Exclusion, London, Pinter, 1995.
Ionescu, Ion I., ,,Migrația românilor în Uniunea Europeană’’, în
Revista de cercetare și intervenție socială, vol. 23, Editura Lumen, Decembrie
2008, http://www.rcis.ro/images/documente/rcis23_02.pdf, pp. 23-35.
Iov, Claudia Anamaria, Mera, Claudia, Marian, Claudiu, ,,The
,,Failure of Multiculturalism’’ in the European Union. Identity-Security
Nexus. Eu Member States-Comparative View’’, în Iulian Boldea (coord.),
Studies on literature, discourse and multicultural dialogue, Târgu-Mureș,
Arhipelag XXI, 2013.
Iov, Claudia, Marian, Claudiu, Mera, Claudia, Bogdan, Ioan, „The
European Dream”- a more social EU. From the economic and financial
crisis to Europe’s 2020 Agenda’’, în CES Working Papers, Vol. 5, Centre for
European Studies, Alexandru Ioan Cuza University of Iași, România,
2014, ISSN: 2067 – 7693.
Iraola, Iker, Mateos, Txoli, Zabalo, Julen, ,,Discursos sobre la
integración. La inmigración al País Vasco en los años 1950-1970’’, în RIPS,

171
vol. 10, núm. 3, 2011,
http://www.usc.es/revistas/index.php/rips/article/viewFile/106/87, pp.
115-130.
Ivan, Adrian Liviu, Iov, Claudia Anamaria, ,,Minorities Issue in
Central European Countries before and after their Accesion to the
European Union’’, în Analele Universității din Oradea, TOM IV, 2012, pp.
122-135.
Medda-Windischer, Roberta, Benchmarking Diversity and
Integration. The LIMIN-Index (Legal Indicators on Minority Integration),
Paper prepared for the 13th Nordic Migration Conference Integration of
Refugees and Asylum Seekers National Plans and Programs - Perspective
for Social Inclusion The Academy for Migration Studies in Denmark
(AMID) Aalborg, 18-20 November 2004,
http://www.amid.dk/ocs/viewpaper.php?id=64&cf=1.
Murray, John, ,,Should Immigrants or Roma and Sinti be Regarded
as Minorities? ‘’, în F. Matscher (ed.), Vienna International Encounter on
Some Crucial Current Issues Regarding the Situation of National Minorities,
Austrian Human Rights Institute, Vol. 7, 1997.
Pérez-Minguez, Mariana Ruiz de Lobera ,,Inmigracion, diversidad,
integracion, exclusion: conceptos clave para el trabajo con la poblacion
inmigrante’’, în Revista de Estudios de Juventud: Intervención social e
inserción de jóvenes inmigrantes, No. 66, Septiembre 2004,
http://www.injuve.es/sites/default/files/Injuve%2066.pdf.
Popescu, Cristina Florina, Illegal migration - conceptual
delimitations,
file:///C:/Users/acer/Downloads/cks_2013_law_art_071%20(4).pdf.
Radu, Mircea ,,Politica și practica privind integrarea imigranților în
statele europene’’, în Calitatea Vietii, XVII, nr. 3-4, 2006,
http://www.revistacalitateavietii.ro/2006/CV-3-4-06/7.pdf.
Solé, Carlota, Sónia, Parella, Amado, Alarcón, Valeria, Bergalli,
Francesc, Gibert, ,,El impacto de la inmigración en la sociedad receptora’’,
în REIS, No. 90, 2000, dispobibil la
file:///C:/Users/acer/Downloads/Dialnet-
ElImpactoDeLaInmigracionEnLaSociedadReceptora-757650%20(1).pdf.

172
ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI REFORMA SISTEMULUI DE PENSII:
ÎNTRE SUSTENABILITATE ȘI ECHITATE SOCIALĂ

Aurelia CRISTEA 1
Adrian Daniel STAN 2

Abstract
This paper aims to depict the evolution of pensions system in the european
union with emphasis on the factors that determine citizen`s welfare state. The open
method of coordination for the pension systems together with the mainstream
approaches on behalf of the european institutions will build up the structural
infrastructure of this contribution.
Another aim of this paper is to analyze the transition to the three pillar
system of pensions which was altered by the impact of the economic crisis. In order to
understand the dynamics of this phenomenon we have chosen a case study related to the
romanian pensions reform system in the last two decades, showing also the strengths of
this process but also the steps that need to be taken in order to face problems such as:
aging population, vulnerabilities of social groups, low income areas or inefficient
redistribution of resources.

KEY WORDS: pension system reform, economic crisis, social policy.

1Aurelia Cristea, Phd.C in International Relations and European Studies, Babeș-Bolyai University.
2Adrian Daniel Stan, Dr., Expert Învăţământ, Departamentul de Studii Internaționale și Istorie
Contemporană, Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj Napoca, e-mail: adrian.stan@ubbcluj.ro

173
 Introducere

Criza economică izbucnită în 2008 a afectat atât mecanismul de

funcționare și gestionare a sistemului de pensii cât și proiecția sa de viitor.
Mecanismul de funcționare a pensiilor a fost o supapă pentru criza
economică deoarece prin acordarea lor constantă acestea au stimulat
consumul și odată cu el cash-flow-ul vărsat în economia reală.
Criza a pus o presiune considerabilă și pe bugetul asigurărilor
sociale, respectiv a sustenabilității acestor constructe de asistență socială,
fie ele publice sau private. Fondurile de pensii atât publice cât și private au
avut de suferit, fiind necesare ajustări pentru a menține supraviețiuirea
fiecărei scheme de funcționare.
Impactul crizei economice asupra sistemului de pensii publice a
dus la micșorarea rezervelor pe care pilonul I le avea, însă pe termen scurt
acestă nu a fost profund destabilizat în majoritatea statelor europene. Pe
de altă parte, trebuie să ținem cont că o schemă de pensii pay as you go
utilizează imediat banii colectați de la angajați și angajator (sau cei care vin
din taxe și impozite) pentru a finanța o serie de beneficii curente. Pilonii II
și III au fost mult mai expuși efectelor crizei economice, aceasta aducând
pierderi serioase acestor fonduri și datorită investițiilor nerentabile sau ale
celor care nu au creat profit într-un orizont de timp anticipat, respectiv a
dobânzilor în scădere.Schema publică a sistemului de factură pay as you go
se raportează la balanța dintre perioada activă și vârsta pensionării, pe când
fondurile de pensii private care mizează pe capitalizare se coordonează
mai curând în funcție de necesitatea de a menține puterea de cumpărare a
pensiilor din prezent în viitor 3.

Abordări ale reformei sociale la finalul Războiului Rece, o schimbare

de optică

Corpul social a suferit și el o serie de mutații în ultimii ani, tocmai

datorită schimbărilor petrecute în cadrul economiei. Creșterea progresivă
din cadrul sectorului terțiar a determinat o diminuare a gradului de

3 Smaranda Dobrescu, Mihai Șeitan, Pensii Private, București, Editura Juridică, 2005, pp. 25-28.

174
ocupare a forței de muncă în sectorul agricol sau cel industrial.
Participarea activă a femeilor pe piața forței de muncă a determinat o
modificare a raporturilor din cadrul acesteia, procesul de standardizare
având și el consecințe dintre cele mai neplăcute, mai ales în cadrul unor
comunități specializate într-un anumit sector sau domeniu economic.
Aceaste dinamici au determinat o modificare a riscurilor sociale mai ales în
Europa Occidentală, însă nici Europa Central-Estică nu este scutită de
evoluții relativ similare în următoarele decenii 4.
Reforma pensiilor trebuie coroborată cu reformele întreprinse
pentru reglementarea pieței forței de muncă, deoarece opțiunile pentru un
program de muncă flexibil sau hiatusurile frecvente din cadrul evoluției pe
piața forței de muncă nu fac decât să determine tensiuni la nivel social 5.
Chiar și în anii 1990, când a devenit viziunea de bază a Băncii
Mondiale cu privire la reforma pensiilor, au existat temeri mai ales în
capacitatea acestui sistem de a-i proteja pe cetățeni de sărăcie și
exploatarea din partea managerilor de fonduri de pensii 6. Cu toate acestea
modelul de sistem de pensii multipilon a fost unul de succes oferind un
exemplu atât în plan regional regăsindu-se în mai toate reformele
întreprinse în Europa începând cu anii `90.
Reforma sistemului de pensii prin introducerea structurii
multipilon este rezultatul unui proces de difuziune care se împletește cu
evoluția economiilor politice, scoase în evidență mai ales prin intermediul
inovațiilor în materie de politici, care mai apoi dobândesc dimensiuni
internaționale 7.

4
Giuliano Bonoli, “The Politics of the New Social Policies. Providing Coverage Against New Social
Risks in Mature Welfare States”, în Policy and Politics, Vol.33, No.3, 2005, pp.431-434.
5 P. Bridgen, T. Meyer, “Private Pensions Versus Social Inclusion? Three Patterns of Provision and

their Impact”, în Meyer, T., Bridgen, P. and Riedmuller, B. (eds.), Private Pensions Versus Social
Inclusion? Non-State Provision for Citizens at Risk in Europe, Cheltenham, Edward Elgar Publishing,
2007, p. 233.
6
Monica Queisser, ”Pension Reform and International Organizations: From Conflict to
Convergence” în International Social Security Review, Vol 53(2), 2000, p.41.
7
David P. Dolowitz, David Marsh, ”Learning from Abroad: The Role of Policy Transfer in
Contemporary Policy-Making,”, în Governance: An International Journal of Policy and Administration,
Vol. 13(1), 2000, pp. 5-24.

175
 Reforma sistemului de pensii este și rezultanta unui model bazat
pe acțiune și reacțiune, pe un model de șoc, ce îi determină pe decidenții
de politici să ia măsuri mai ales în plan domestic, ca răspuns la acțiunea
inițială, fie că vorbim de criză sau doar de o stare de tensiune ce
alimentează luarea de poziții în plan decizional 8.
Fără acești stimuli, statul ar fi înclinat să-și perptueze status quo-
ul în legătură cu astfel de politici. Economia politică vede aceste dinamici
ca fiind generate de competiția existentă între actori, fie ei publici sau
privați, însă dacă designul este unul mai curând economic, ideile conținute
în cadrul acestuia urmăresc rațiuni de factură economică în ceea ce
privește implementarea acestor proiecte și planuri, spectrul politic fiind și
cel care determină abordările dominante.
Literatura de specialitate care agrează varianta difuziunii unui
structurii multipilon a sistemului de pensii vine cu o optică diferită decât
cea asumată de economia politică. Varianta difuziunii pornește de la
aplicarea unor idei de politici asupra unui anumit mediu sau asupra unei
realități sociale concrete, care mai apoi sunt exportate sau transplantate
într-un alt mediu printr-un proces de adaptare. Literatura de specialitate
dedicată fenomenului difuziunii nu insistă asupra manierei specifice în
care sunt adaptate anumite scheme sau planuri la realitățile concrete ale
altui stat, ci mai degrabă insistă asupra elementelor comune rezultate între
modelul original și cel adaptat.
Dacă economia politică vede crizele ca fiind generatoare de
soluții sau inovații, în cazul literaturii ce insistă asupra mecanismului de
difuziune este mai curând vorba despre necesitate. În plus, literatura ce
insistă asupra difuziunii a generat soluții mai robuste, determinând
aplicarea de inovații mai devreme decât în alte modele.
Astfel, cel puțin la nivel regional există o mai mare disponibilitate
pentru a adopta scheme de pensii similare ca structură, acest fapt sugerând
o capacitate sporită a unui stat de a emula, la nivelul statelor vecine, la

8R. Bates, A. Krueger (eds.), Political and Economic Interactions in Economic Policy Reform, Cambridge,

Maxwell Publishers, 1993, p.452.

176
nivelul statelor considerate lideri regionali și la nivelul statelor punți de
legătură în sistemul global 9.

Impactul crizei economice asupra reformei pensiilor

Statele europene au folosit stabilizatori automați pentru a

contracara efectele negative asupra spectrului social, determinând o
creștere a contribuțiilor direcționate către această zonă 10.
Acest lucru a coincis și cu o serie de trenduri negative în evoluția
PIB-ului, cu creșterea șomajului, a neocupării și nu în ultimul rând cu
grave deficiențe la nivelul bugetelor publice. Pentru a face față acestor
evoluții de pe piața globală majoritatea statelor și-au creat fonduri de
rezervă, mai ales pentru a asista schemele ce funcționează pe principiul pay
as you go. Dacă primul pilon a avut de suferit de pe urma unor scheme
investiționale nu tocmai rentabile, în cadrul pilonului II și III impactul
crizei a fost și mai puternic, activele acestora din urmă fiind lovite direct.
În ceea ce privesc persoanele afectare de criză situația este și aici diferită,
mai ales în ceea ce privește proiecția pe termen lung.
Persoanele care au ieșit la pensie în perioada crizei își vor vedea
beneficiile ajustate la modul negativ 11, pe când în cazul tinerilor intrați pe
piața forței de muncă acestea au un potențial de creștere semnificativ
tocmai datorită investirii contribuțiilor acestora la prețuri mult mai joase,
stimulând astfel o creștere a beneficiilor acestora pe termen lung 12.
Sustenabilitatea fiscală și socială a sistemului de pensii constituie
un imperativ categoric al tuturor încercărilor de reformare a acestuia.
Necesitatea de a asigura un nivel adecvat de beneficii la pensionare,
împreună cu menținerea stilului de viață sunt coordonatele de forță a

9 Frances S. Berry, William D. Berry, ”Innovation and Diffusion Models in Policy Research” in Paul
Sabatier (ed.), Theories of the Policy Process, Boulder, Westview Press, 1999, p.310.
10 Bernard H.Casey, ,,The implications of the economic crisis for pensions and pension policy in

Europe’’ în Global Social Policy, No. 12, 2012, pp. 246-265.

11
H. Blommenstein et al, ,,Evaluating the Design of Private Pension Plans: Costs and Benefits of Risk-
Sharing’’, OECD Working Papers on Insurance and Private Pensions, No 34, OECD Publishing, 2009,
pp. 7-9.
12 H. Sarfati, Y.Ghellab, ``The political economy of pension reforms in times of global crisis: State

unilateralism or social dialogue?``, ILO DIALOGUE Working Paper Series, No.37, 2012, pp. 19-24.

177
oricărei inițiative în plan social care deservește segmentul social al
persoanelor vârstnice. Dacă pentru fiecare administrație centrală sau locală
lupta pentru combaterea sărăciei reprezintă cea mai evidentă dintre
prestațiile sociale pentru comunitate, păstrarea unui nivel similar al
consumului în timpul vieții active, respectiv la pensionare 13, reprezintă
dimensiunile cele mai importante ale unui program eficient de asistență
socială.
Comisia Europeană lansează în data de 3 iulie 2001 un
Comunicat asupra Sustenabilității și Siguranței Sistemului de Pensii 14, în
dorința de a responsabiliza guvernele naționale în abordarea reformei din
domeniu. Imediat după acest Comunicat, principiul sustenabilității
pensiilor este scos în evidență și de raportul Comitetului pentru Protecție
Socială și a celui pentru Politică Economică, apărut în noiembrie 2001 și
care insista asupra utilizării metodei deschise de coordonare pentru
remedierea dezechilibrelor din zona sistemelor europene de pensii 15.
Sugestiile regăsite în acest raport asociau reforma sistemului de
pensii cu alte programe similare precum: regulile extinse pentru politica
economică, procesul de supraveghere multilaterală, Tratatul de Stabilitate
și Creștere, Strategia Europeană pentru Angajare și procesul de incluziune
socială, acestea fiind doar câteva dintre inițiativele de succes cu care
trebuia coordonată reforma pensiilor. Finanțarea sustenabilă este o
chestiune cât se poate de relevantă chiar și pentru Organizația
Internațională a Muncii care insistă asupra acesteia mai ales în raport cu
promisiunea unor beneficii generoase la pensionare 16.

13K. Hagemeyer,``Rights-based approach to social security coverage expansion``, in R. Holzmann, D.

Robalino, and N. Takayama (eds.), Closing the Coverage Gap, the World Bank, Washington D.C.
2009, pp. 61-63.
14
Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlament și Comitetul Economic și Social ”Supporting
national strategies for safe and sustainable pensions through an integrated approach”, Com(2001)
362 final.
15
Raportul Comun al Comitetului pentru protecție Socială și a Comitetului pentru Politică
Economică asupra ,,obiectivelor și metodelor de lucru în zona pensiilor: aplicând metoda deschisă de
coordonare”, Bruxelles, 23 noiembrie 2001, disponibil la:
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication6582_en.pdf, accesat la data de 23
martie 2016.
16M.Cichon et al., Financing social protection, Geneva, International Labour Organisation, 2004, p. 6.

178
 Pe parcursul crizei economice UE își menține discursul asupra
unei atenții sporite a statului în zona sectorului de pensii, avansând de
această dată propuneri de creștere a gradului de ocupare la nivelul pieței
europene a forței de muncă, de stabilizare a finanțelor publice dublate de o
reformă atât a sistemului pensiilor cât și a celorlalte forme de prestații
sociale.

Drumul românesc către structura de pensii multipilon

După 1990, și mai curând în perioada 1992-2002 populația

României a scăzut cu peste 1,375.000 de locuitori, adică o scădere de 6%
din totalul populației, declin pus în special pe seama migrației. Structura
pe sexe a populației reflectă același trend, numărul bărbaților fiind în
declin mai pe toată această perioadă. Dacă în debutul anilor `90
mortalitatea infantilă era destul de ridicată în deceniile următoare acest
fenomen s-a diminuat însă în termeni de fertilitate suntem în vecinătatea
mediei europene în domeniu plasată la 1.3. Dacă indicatorii vizând
nașterile și fertilitatea arată o scădere, vârsta medie a populației este în
creștere. În momentul de față un angajat/salariat susține 1.36 pensionari,
în raport cu 1990 când situația indica 1 angajat la 0.43 pensionari. Acest
lucru este vizibil și într-o creștere a numărului de pensionari de la 3.7
milioane la 5.5 milioane în 2011.
Problemele demografice cu care se confrunta România făceau
din pay as you go un sistem nesustenabil, de aceea reforma sistemului a
adus cu sine două noi modele: al pensiilor private obligatorii și a celor
private voluntare. Acest model al pensiilor private funcționează de multe
decenii în unele state europene și s-a dovedit a fi un succes. Fondurile de
pensii private se bazează pe acumulări constante, rata de rentabilitate a
activelor investite în respectivele fonduri fiind mai mare în mod real decât
rata creșterile salariale 17.
Din 2007 toate persoanele cu vârste cuprinse între 35-45 de ani
trebuiau să opteze pentru unul dintre fondurile private de pensii existente

17N. Barr, Economic Theory and the Welfare State, Edward Elgar Library in Critical Writings in
Economics, Vol II, 1992, p. 80.

179
pe piață. Termenul de alegere a unui fond de pensii a fost de 4 luni, după
care Casa Națională de Pensii te aronda aleatoriu. Contribuțiile la fondul
de pensii private sunt de 4% din contribuția de 10,5 destinată fondului
public de pensii, contribuțiile crescînd gradual, prin 2016 fiind programate
să ajungă la 6%. La fel ca și pilonul II, pilonul de pensii private
voluntare/facultative s-a bazat pe nevoia de a economisi pe termen lung,
oferind posibilitatea contribuabilului să beneficieze de o pensie
suplimentară. Ideea pensiilor private are la bază combinația dintre doi
parametrii: cel de economisire și cel de capitalizare, contribuțiile virate
către astfel de fonduri fiind investite de către managerul de fond, pensiile
fiind indexate și în acord cu nivelul inflației.
Deși fondurile de pensii private sunt privite mai degrabă ca un
proces de acumulare constantă instituirea lor devine o supapă importantă
pentru reducerea presiunii existente asupra sitemului public de pensii. Se
constată o creștere a contribuțiilor atât pe palierul II, cât și pe palierul III
de pensii, aceasta și datorită unor campanii de informare publice bine
țintite, complimentate de activitatea curentă a fiecărui fond de pensii
privat de a atrage noi contribuabili.
Sistemul public de pensii din România are actualmente o serie de
carențe grave, ele fiind determinate atât de factori exogeni dar mai ales de
cei endogeni. Scăderea numărului celor care contribuie la acest fond
public de pensii coroborată cu creșterea numărului de beneficiari provoacă
din start un dezechilibru major la nivelul sistemului. Acesta este amplificat
și de rata scăzută a angajărilor, de creșterea șomajului, la care se adaugă
fenomenul evaziunii fiscale. Astfel, așa cum este structurat bugetul
asigurărilor sociale el acoperă la limită nevoile diferitelor tipuri de public
vizat.
Cu toate că acum palierele II și III de pensii se află în plin proces
de acumulare, pe termen lung ele vor submina capacitatea palierului I de a-
și acoperi obligațiile față de pensionari. Aceasta deoarece o creștere în
zona de pensii private se va traduce progresiv drept o scădere în zona
sistemului de pensii publice. Pe de altă parte sistemul de pensii publice a
fost mai întotdeauna deficitar, nu de puține ori necesitând măsuri drastice
pentru a evita colapsul.

180
 Metoda deschisă de coordonare și implicațiile ei în reformarea
modelului social european

În cadrul Summitului de la Lisabona a fost introdusă ”metoda

deschisă de coordonare”(open-method of coordination) prin intermediul
căreia UE deschidea calea unui relații instituționalizate de supervizare a
reformelor din cadrul sectorului pensiilor și asigurărilor, oferind totodată
posibilitatea Statelor Membre de a-și împărtăși experiența și ideile cu
privire la politicile sociale.
Literatura de specialitate care pleda pentru o implicare puternică
a UE în politica socială a statelor membre nu a fost considerată vitală în
evoluția procesului de integrare. Însă odată cu criza economică această
implicare este cu atenție monitorizată, căutându-se căi legale pentru a o
consolida. Deși presiunea externă nu trebuie omisă dintr-un calcul rațional
asupra evoluției unui sistem de pensii, presiunile generate în interiorul
fiecărui stat sunt cele care determină cu adevărat parcursul reformelor. 18
Reforma sistemelor de pensii este totuși de o importanță majoră
pentru UE, aceasta deoarece politicile și reformele din domeniu reprezintă
o miză foarte importantă pentru partidele politice, de multe ori succesul
sau eșecul în alegeri fiind o consecință directă a unui management deficitar
al acestor politici. Nu trebuie omisă din calcul nici influența pe care o au
sindicatele și patronatele în ajustarea și definirea reformelor care au loc în
cadrul sistemul de pensii.
Dacă modelul pensiilor de stat nu necesită în mod evident atenție
din partea instituțiilor europene (dat fiind circuitul aproape exclusiv
domestic, atât al contribuțiilor cât și a beneficiilor), în ceea ce privesc
fondurile administrate privat, multe dintre ele aparținând unor companii
multinaționale situația necesită o abordare integrată.

În consecință, existența unei metode deschise de cooperare are

menirea de propune un compromis între interesul național al statului
membru și cel al UE. Activitatea instituțiilor europene de supervizare a

18Maurizio Ferrara, Martin Rhodes, Recasting European Welfare, States, London Frank Cass, 2000,
p.20.

181
sistemului de pensii vine în prelungirea unei viziuni articulate în ceea ce
privește piața de capital, libera circulație a persoanelor sau stabilității zonei
euro, deoarece orice dereglare majoră a unui indicator macroeconomic ar
putea influența nefast bunăstarea globală a sistemului.
Succesul metodei deschise de coordonare vine tocmai din
componenta sa voluntară, prin intermediul căreia Comisia joacă rolul de
supraveghetor, în același timp statele nu simt o ingerință majoră în
treburile lor domestice, în consecință având mână liberă în gestionarea
acestor politici. Utilizarea acestei metode, pe lângă faptul că respectă
diversitatea locală, ajută statele ca prin intermediul unui dialog
instituționalizat să copieze sau să imite modele de politici 19, pe care le
consideră de succes, cel puțin pe alocuri. Un alt ingredient important în
susținerea reformelor din sectorul pensiilor este susținerea publică.
Proiectele vizând plasarea pensiilor pe agenda de preocupări ale
UE debutează în iulie 1990 cu o propunerea a unui politician conservator,
Leon Brittan, care insista pe protejarea pensiei ocupaționale a
muncitorilor migranți și crearea unei piețe unice pentru pensii.
În 1997 Comisia Europeană a publicat o Charta Verde privind
Pensiile Suplimentare prin care avertiza asupra necesității reformării
pensiilor, tocmai datorită noilor tendințe din plan demografic, respectiv a
presiunii bugetare pe care acestea le exercitau asupra statelor membre.
Charta Verde nu a produs efecte majore deoarece statele membre
vedeau aceste propuneri ca fiind o metodă pentru alimentarea piețelor de
capital europene fără a aduce însă îmbunătățiri în ceea ce priveau aspectele
strict sociale ale reformei sistemului de pensii 20.
În cadrul summitului de la Lisabona, din martie 2000, a fost
pregătit un raport privind sustenabilitatea sistemului de pensii până în
2020. La finalul anului, Consiliul a fost cel care avea să pregătească un
raport preliminar pentru summitul de la Stockholm, în cadrul căruia s-a

19
F. Vandenbroucke,”Open Co-ordination on Pensions and the Future of Europe`s Social Model”,
Closing address to the conference Towards a New Architecure for Social Protection in Europe, Brussels,
2000, October 19-20, p. 2.
20Comunicarea Comisiei din 5 octombrie 1999 ,,Către o piață unică a pensiilor suplimentare”,

COM(99) 134.

182
insistat asupra îmbătrînirii populației, respectiv asupra unui cadru
multilateral de supraveghere a pensiilor.
Summitul de la Gothenburg a venit cu o serie de principii pentru
a securiza pe termen lung sustenabilitatea sistemelor de pensii ale Statelor
Membre. Cele mai importante astfel de principii susținute în cadrul
summitului au fost: salvgardarea capacității sistemului de a-și îndeplini
obiectivele sociale, păstrarea sustenabilității financiare a sistemului și
asigurarea optimă a nevoilor sociale.
Metoda deschisă a coordonării, deși propusă atât în cadrul celor
doua summituri, de la Stockholm și de la Gothenburg, nu a determinat o
schimbare a responsabilităților avute de statele membre în raport cu
sistemul de pensii.
Succesul reformei sistemului de pensii depinde de gradul de
acoperire a diferitelor scheme, de nivelul de contribuții, de o stabilitate a
indicatorilor macroeconomici dublată de o supraveghere atentă a
sectorului financiar bancar. La acestea trebuie să se adauge restabilirea
încrederii populației în sistemele de asistență socială, fapt posibil doar prin
stimularea transparenței acestui sistem, a unui dialog proactiv cu
principalele publicuri interesate și nu în ultimul rând prin introducerea
unor facilități fiscale pentru a încuraja economisirea 21.
Un alt aspect al reformei sistemului de pensii ține de maniera cum
este acesta administrat. La acest nivel trebuie ca și costurile de
administrare a sistemului de pensii să fie cât mai reduse, iar managementul
se impune a fi unul performant, fie că vorbim de unul public sau privat. Un
aspect esențial al fondurilor de pensii private este și capacitatea lor de a
aduce venituri suplimentare prin mecanismul investițional, administratorii
acestor protofolii trebuind să găsească cele mai sigure și profitabile surse
de profit.
Printre cele mai populare abordări ale sistemelor de pensii se
leagă de doi indicatori, adecvarea și sustenabilitatea, asupra cărora
insituțiile europene s-au aplecat în mod constant în ultima decadă.

21
IgnazioVisco, Ageing and pension system reform: implications for financial markets and economies, 2005,
pp. 37, 41-45, raport prezentat în fața Grupului Ten, compus din 11 state puternic industralizate care
se consultă și cooperează în ceea ce privesc chestiunile economice, monetare și financiare.

183
 Chestiunea adecvării apare recurent în analizele dedicate
sectorului de pensii însă este foarte greu de definit. Previziunile venite din
partea OECD, a Băncii Mondiale pun o presiune suplimentară asupra
guvernelor naționale de a reforma sistemele de asigurări sociale balansând
pe de o parte sustenabilitatea sistemului cu un nivel adecvat al venitului
pentru pensionari. Pablo Anatolin Nicolas, economist șef la Divizia de
Pensii Private din cadrul OECD încearcă să furnizeze un răspuns asupra a
ceea ce este adecvarea, în alte cuvinte : ”Cat anume, mai exact, este de
ajuns?” Deși guvernele ar dori simplificarea acestei scheme la un singur
număr este foarte dificil deoarece ”avem grupuri cu venituri diferite, după
cum avem genuri diferite și status economic diferit” 22.

Concluzii

Modele actuale de succes în materie de asigurări sociale mizează

pe o independență a sistemului de pensii în raport cu bugetul național. Din
experiența practică a mai multor state europene autofinanțarea reprezintă
o primă condiție pentru succesul oricărui sistem de pensii.
Cu toate că sistemele de pensii variază mult, atât în modul lor de
structurare, a părților componente și a capacității funcționale, majoritatea
literaturii de specialitate se pronunță pentru păstrarea unei pensii minim
garantate, la a cărei garantare statul să fie vioara întâi.
Prin acordarea acestui tip de pensie statul își propune să acopere
în principiu nevoile de bază ale cetățeanului și să-i asigure un standard
minim de viață, ferindu-l totodată de sărăcie. Și această pensie trebuie să
fie finanțată de către contribuabil, de aceea se recomandă crearea unui
fond de pensii încă de la naștere unde vor fi virate lunar sume de bani, a
căror cuantum va fi stabilit de către stat. O dată cu intrarea indivizilor în
câmpul muncii responsabilitatea pentru plata respectivei sume va rămâne

22
Pablo Anatolin-Nicolas, Savings. Defining adequacy, articol publicat în cadrul revistei Project M,
revistă axată pe teme ce țin de știința din spatele multiplicării investițiilor, asigurărilor, retragerii din
activitate, publicată de Allianz. Articol disponibil la:http://projectm-online.com/new-
perspectives/savings/defining-adequacy.

184
persoanei asigurate. Aceaste contribuții, deși mai curând simbolice vor
reuși să asigure un minim standard de viață pentru pensionari. Pentru a
crește standardul de viață se recomandă totuși o creștere a valorii
contribuțiilor, însă cea mai bună opțiune rămâne apelul la o pensie privată.
Dacă acordarea acestei pensii minime, pe care o putem asuma ca fiind și
obligatorie, rămâne unul dintre prerogativele guvernului, sistemul de
pensii mai are nevoie și de alte stimulente pentru a întreține nivelul de
bunăstare al cetățenilor.
Aici intervine o a doua componentă a sistemului de pensii, care s-
a dovedit foarte eficientă și în trecutul multor națiuni europene, și anume
pensia plătită de angajator. Pensia acordată de angajator trebuie să fie
negociază cu ajutorul sindicatelor și prin implicarea angajaților în acest
proces. Ajustările pentru o astfel de pensie se vor face în funcție de salariu
și în funcție de starea economiei coroborată cu performanța globală a
companiei. Chiar și această pensie plătită de angajator trebuie să aibă un
plafon de contribuție minim, care poate crește pentru cei care doresc mai
multe beneficii.
Cele două componente ale unui sistem de pensii, cea minimă
obligatorie și cea oferită de angajator, la rândul ei obligatorie, trebuie
complimentate prin introducere unei pensii private, pe baze voluntare
menită să sporească beneficiile deja existente. Dezoltarea unui sistem de
pensii private facultative ține de responsabilitatea individului pentru a-și
crea un anumit tip de bunăstare personală la pensie, congruente cu
menținerea unui anumit stil de viață compatibil cu preferințe persoanei
asigurate. O astfel de schemă de pensie ar trebui încurajată și de către stat
prin diferite stimulente în ceea ce privește o serie de reduceri de taxe sau
scutiri, tocmai pentru a contribui la perpetuarea unei astfel de
comportament responsabil.
Un astfel de construct al sistemului de pensii, pe lângă faptul că ar
deplasa accentul de pe stat, mai ales în ceea ce privește dependența
cetățeanului de veniturile oferite de acesta, este capabil totodată să
întrețină pe termen lung bunăstarea pensionarilor prin faptul că aceștia vor
beneficia de o pensie cumulată, ajustată la nevoile și preferințele acestora.
Pensia facultativă joacă un rol foarte important la acest nivel deoarece

185
acesta va fi responsabilă pentru păstrarea standardelor de viață pentru
persoanele în vârstă, pensionarii înșiși fiind cei care vor administra
intensitatea propriului nivel de bunăstare.

BIBLIOGRAFIE

Anatolin-Nicolas, Pablo, ,,Savings. Defining adequacy”, articol

publicat în cadrul revistei Project M, Allianz. Publishing, disponibil la:
http://projectm-online.com/new-perspectives/savings/defining-
adequacy
Barr, N., Economic Theory and the Welfare State, Edward Elgar
Library in Critical Writings in Economics, Vol II, 1992.
Bates, R., Krueger A., (eds.), Political and Economic Interactions in
Economic Policy Reform, Cambridge, Maxwell Publishers, 1993.
Berry, Frances S., Berry, William D., ”Innovation and Diffusion
Models in Policy Research” in Paul Sabatier (ed.), Theories of the Policy
Process, Boulder, Westview Press, 1999.
Blommenstein, H., et al, ``Evaluating the Design of Private
Pension Plans: Costs and Benefits of Risk-Sharing``, OECD Working
Papers on Insurance and Private Pensions, No 34, OECD Publishing, 2009.
Bonoli, Giuliano, “The Politics of the New Social Policies.
Providing Coverage Against New Social Risks in Mature Welfare States”,
Policy and Politics, Vol.33, No.3, 2005.
Bridgen, P., Meyer, T., “Private Pensions Versus Social Inclusion?
Three Patterns of Provision and their Impact”, in Meyer, T., Bridgen, P.
and Riedmuller, B. (eds.), Private Pensions Versus Social Inclusion? Non-
State Provision for Citizens at Risk in Europe, Edward Elgar Publishing,
Cheltenham, 2007.
Casey, Bernard H., ”The implications of the economic crisis for
pensions and pension policy in Europe”, Global Social Policy, No. 12,
2012.
Cichon, M., et al., Financing social protection, International
LabourOrganisation, Geneva, 2004.

186
 Dobrescu,Smaranda, Șeitan, Mihai, Pensii Private, Editura Juridică,
București, 2005.
Dolowitz, David P., Marsh, David, ”Learning from Abroad: The
Role of Policy Transfer in Contemporary Policy-Making,”, Governance: An
International Journal of Policy and Administration , Vol. 13(1), 2000.
Ferrara, Maurizio, Rhodes,Martin, Recasting European Welfare
States, London, Frank Cass, 2000.
Hagemeyer, K., ”Rights-based approach to social security coverage
expansion”, in R. Holzmann, D. Robalino, and N. Takayama (eds.),
Closing the Coverage Gap, the World Bank, Washington D.C., 2009.
Queisser, Monica, ”Pension Reform and International
Organizations: From Conflict to Convergence.” International Social
Security Review, Vol. 53(2), 2000.
Sarfati, H., Ghellab,Y., ”The political economy of pension reforms
in times of global crisis: State unilateralism or social dialogue?”, ILO
DIALOGUE Working Paper Series, No.37, 2012.
Vandenbroucke, F., ”Open Co-ordination on Pensions and the
Future of Europe`s Social Model”`, Closing address to the conference
Towards a New Architecure for Social Protection in Europe, Brussels, 2000,
19-20 October.
Visco, Ignazio, Ageing and pension system reform: implications for
financial markets and economies, Group Ten Report, 2005.
Comunicarea Comisiei din 5 octombrie 1999 ,,Către o piață unică
a pensiilor suplimentare”. COM(99) 134.
ComunicareaComisieicătreConsiliu, ParlamentșiComitetul
Economic șiSocial ”Supporting national strategies for safe and sustainable
pensions through an integrated approach”, Com(2001) 362 final.
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication6
582_en.pdf

187
 IMIGRANT ÎN FRANȚA – INCLUZIUNE SAU EXCLUZIUNE
SOCIALĂ

Laura Mihaela BRIE 1

Abstract
The purpose of this study is to present a few aspects related to the condition of
immigrants in france. Social exclusion represents a form of social disadvantage, by
discrimination manifested towards a group of individuals, for various reasons:
ethnicity, race, origin, religion, sex, sexual orientation, or disabilities. France represents
a space where immigrants coming from different areas of the world, especially from
european countries such as spain, portugal, romania, and arab countries, former french
colonies, such as morocco, tunisia or algeria, live together. Social exclusion is a major
problem in france, that mostly immigrants from arab countries are facing, and to a
smaller extent, those coming from european countries, especially due to cultural and
religious differences. This exclusion is manifested through the lack of participation and
weak integration in society. They are marginalized through discrimination by
employers, but at the same time some of them benefit from multiple social aids, which
leads to a negative reaction of the french population towards them, because they
consider them as being a “burden” on the economy. This study will analyze the causes of
this social exclusion and the problems that immigrants in france are confronted with.

KEY WORDS: migration, immigrant, France, social inclusion, social

exclusion

1Drd., Facultatea de Istorie și Filosofie, Școala Doctorală „Istorie. Civilizație. Cultură”, Universitatea
Babeș -Bolyai, Cluj-Napoca; e-mail: laura_mihaela23@yahoo.com.

188
 Introducere

În contextul actualei crize a refugiaților, cu sute de mii de oameni

care migrează spre Europa, este important să facem o distincție între
migranții „vechi” și „noi”, fiecare având propriile motivații. Migrația a
constituit un subiect pentru diferite lucrări, de la simple analize și articole
de presă, până la studii și articole științifice, teze de doctorat, cărți, fiecare
analizând diferite aspecte ale acestui fenomen. Acest subiect a revenit de
câțiva ani în discuție, inclusiv în conferințe, congrese, seminarii, abordând
aspecte noi. Cele mai multe lucrări abordează tema migrației
internaționale din perspectiva efectelor sale economice și sociale. Între
lucrările importante din literatura de specialitate ce tratează subiectul
migrației putem aminti: „Poverty, International Migration and Asylum”
(G. Borjas), „The Age of Migration: International Population Movements
in the Modern World” (S. Castles, M.J. Miller), „The Politics of Migration
and Immigration in Europe” (A. Geddes), „The Age of Mass Migration:
Causes and Economic Impact” (T.J. Hutton, J. Williamson), „Migrație și
politici europene” (V.A. Cămărășan), „Tentația migrației. Necesitate și
oportunitate într-o lume globalizată” (I. Stoica), „Emigraţia - condiţie
umană şi politică în sud-estul european” (E. Siupiur), „Migrația și
impactul asupra familiei” (C. Răduț), „Schimbul de populații între state”
(D. Gherasim), „Migrație și globalizare” (C. Cojocaru), și altele.
Migrația este o mișcare a populației dintr-un loc în altul în lume,
în scopul stabilirii unui domiciliu, permanent sau temporar
(semipermanent). Migrația include refugiați, persoane strămutate,
populații dezrădăcinate, migranți economici, dar și alte persoane care
migrează în scopul reîntregirii familiale 2.
Migrația nu este un fenomen recent, ci a marcat și influențat
istoria și evoluția omenirii, de la începutul ei. Din cele mai vechi timpuri,
oamenii au migrat de pe un continent pe altul (migrație
intercontinentală), dintr-o țară în alta (migrație intracontinentală), sau de
pe un teritoriu pe altul în interiorul aceleiași țări (migrație inter-regională),

2IOM, Glossary on Migration, International Migration Law Series, No. 25, 2011,
http://www.iom.int/key-migration-terms#Migration, accesat 22 iunie 2016.

189
aici cel mai semnificativ model de migrație fiind cel dinspre zonele rurale
spre zonele urbane.
Fenomenul migrației se datorează unor modificări de natură
economică, politică sau socială în țara de origine, care determină
deplasarea unor oameni, sau grupuri de oameni spre alte teritorii.

Scurtă istorie a migrației

Migrația a jucat un rol central de-a lungul timpului în modelarea

lumii așa cum o știm astăzi. Acest fenomen a fost indispensabil culturilor și
civilizațiilor și istoriei umane, în general.
În istoria marilor religii, precum creștinismul, islamul și
iudaismul, migrația a avut o importanță deosebită în răspândirea lor:
catolicismul, prin colonizatorii spanioli, islamul, în vremea profetului
Mohamed, și iudaismul mai ales prin migrarea evreilor spre vestul Europei
și în Statele Unite ale Americii în secolul XIX. Religia a jucat un rol
important în declanșarea unor mișcări masive de populație, dar totodată a
fost și un factor care a influențaț viața și condiția migranților.
În perioada marilor descoperiri geografice (secolele XV-XVII) s-
au întreprins multe călătorii, mai ales pe cale maritimă, pentru explorarea
Americilor, Africii și Asiei. Aceste călătorii au dus la descoperirea unor noi
teritorii, dar și la dezvoltarea comerțului și a economiei țărilor. Migrația
din acea perioadă a fost influențată de factori comerciali și strategici, căci
multe țări europene concurau pentru a coloniza regiuni și teritorii
strategice. În același timp, a apărut problema lipsei forței de muncă, astfel
că a început comerțul cu sclavi, abolit ulterior, în a doua jumătate a
secolului XIX.
Un al doilea val de migrație a pornit din Europa, mai cu seamă din
Anglia, Spania și Portugalia, către Statele Unite, Canada, și Australia,
numite în acea perioadă „Lumea Nouă”.
A urmat apoi un mare val migrator în Europa Centrală după
Primul Război Mondial, când populațiile s-au restabilit în noile state
create, în special după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar.

190
 O altă perioadă în care au avut loc mișcări de populație, în
interiorul Europei, a început aproximativ prin anul 1935, și a durat până
după cel de-al Doilea Război Mondial. Totul a început cu expansiunea
Germaniei, sub conducerea lui Hitler, urmând apoi evacuările forțate sau
inevitabile ale oamenilor care căutau să scape de război, precum și
relocările ce au urmat după război.
Așadar, fenomenul migrației a existat și există peste tot în lume,
iar migranții au contribuit la dezvoltarea multora din statele moderne, au
modelat dinamica forței de muncă și se poate spune chiar că a fost piatra
de temelie pentru economia globală.

Migrația azi

În ultimii ani, a început să se discute și să se analizeze tot mai mult

legătura dintre migrație și dezvoltare (în forumuri și la Adunarea Generală
a Națiunilor Unite – High level dialogue on migration and development
GFMD 2006).
Migrația este un fenomen ale cărei beneficii pot fi maximizate
doar atunci când țara de origine creează și menține dialoguri și
parteneriate cu țara de destinație, atunci când se îmbunătățește
colaborarea între cele două state, mergând pe ideea de împărtășire a
responsabilității și a beneficiilor colective.
Legăturile dintre migrație și dezvoltare sunt recunoscute și
acceptate acum. Un aspect pozitiv al migrației se referă la transferurile de
fonduri, transferurile culturale, de idei și de tehnologii, care reprezintă un
factor important în dezvoltarea economiilor locale, în gestionarea crizelor,
atât a celor naturale, cât și a celor produse de om, construind astfel niște
comunități mai puternice 3.
Provocările determinate de transformările sociale și politice, ce
afectează deopotrivă țările de origine și țările de destinație ale migranților,
sunt multe. În timp ce globalizarea pune accent pe libera circulație a

3
Mohapatra Sanket, Can migrant remittances build resilience to natural disasters?, 2009,
http://blogs.worldbank.org/peoplemove/can-migrant-remittances-build-resilience-to-natural-
disasters-0, accesat 20 iunie 2016.

191
capitalurilor, a bunurilor, serviciilor și persoanelor, tot mai multe state
încep să adopte legi și să impună restricții cu privire la circulația
persoanelor, încercând să controleze cât mai strict fenomenul migrației.
Astfel s-a creat un nou regim migrator, axat pe refuzul integrării
migrantului.
Există o anumită vulnerabilitate în ce privește calitatea de
migrant, care în unele cazuri poate crea probleme mai mari decât în altele.
De fapt, conform definiției, migranții se află în afara zonei lor de domiciliu,
și foarte mulți sunt chiar în afara granițelor țării lor de origine, de multe ori
departe de familii, într-un loc unde se vorbește o limbă diferită și unde
există o cultură diferită, pe care ei nu uneori nu le înțeleg. Fiind lipsiți și de
susținerea familiei și a comunității, ei sunt expuși rasismului, xenofobiei și
discriminării.
Conform Organizației Internaționale pentru Migrație, în acest
moment există aproape un miliard de migranți în lume. Dintre aceștia,
aproximativ 232 milioane sunt migranți internaționali, și aproape 740
milioane sunt migranți sau persoane strămutate în interiorul țării 4.

Imigranți în Franța

În afara noilor imigranți, stabiliți în ultimii ani, mai ales datorită

globalizării și eliminării unor granițe între state, Franța adăpostește și
descendenți ai unor imigranți veniți aici la sfârșitul secolului XIX și
începutul secolului XX, odată cu accentuarea procesului de industrializare.
Pentru o dezvoltare cât mai rapidă a țării, ca națiune europeană, Franța a
apelat la mână de lucru străină, rolul imigranților fiind extrem de
important în acest sens.
Nu se poate să nu menționăm și participarea muncitorilor
imigranți la susținerea eforturilor Franței în timpul Primului Război
Mondial, dar și rolul pe care l-au avut în completarea populației, în urma
pierderilor de vieți omenești suferite de Franța în timpul războiului.

4 IOM, World Migration Report 2015, http://publications.iom.int/system/files/wmr2015_en.pdf,

accesat 22 iunie 2016.

192
 Mai târziu, în anii 1960-1970 a urmat o altă perioadă de flux
migrator către Franța, tot pe considerente economice, aceasta fiind o
perioadă marcată de controverse în ce privește imigranții, căci de acum
imigranții urmau să fie considerați o „problemă socială” 5, nu una
economică.
Cu timpul, acești muncitori aduși în Franța pentru a susține
dezvoltarea economică și industrială, precum și creșterea demografică, și-
au reîntregit familiile, pe teritoriul francez, primind dreptul de a-și aduce
soțiile și copiii să locuiască împreună cu ei. Acest lucru a ușurat practic
rămânerea lor și stabilirea lor definitivă pe teritoriul francez, iar ulterior,
prin reformele legislative și modificările aduse prevederilor legale, s-a
permis ca urmașii acestora să primească naționalitate franceză. Drept
urmare, aceștiadin urmă nu mai sunt luați în considerare în calculele
statistice, chiar dacă la origine aceștia nu sunt descendenți ai unor
persoane de naționalitate franceză.

Situație statistică

În Franța, conform demografilor, termenul de „imigrant”, se

referă la orice persoană de naționalitate străină, născută în afara Franței. În
2015, Organizația Mondială pentru Migrație estima un număr de
7.784.418 imigranți, reprezentând 12,09% din populația totală a Franței.
Motivele pentru care imigranții se stabilesc în Franța sunt în mare parte
economice. Cei mai mulți vin în căutarea unei vieți mai bune, iar unii caută
să își reîntregească familia.
După cum se poate observa în tabelul 1, în intervalul 1990-2015,
numărul imigranților în Franța are o tendință crescătoare în mare parte, cu
excepția câtorva cazuri de scădere (portughezi, italieni, spanioli, polonezi,
cambodgieni). Din anumite țări, numărul de migranți aproape s-a dublat
(Algeria, Congo), iar din altele numărul lor este mai mult decât dublu
(RD. Congo, Camerun, Coasta de Fildeș, România) sau a crescut de trei

5 Popon Marie, Lopez Justine, Favrot Laetitia, (coord.) Serrate Bénedicte, National Report, Social

exclusion of immigrants in France, Katowice, 2012, p. 4.

193
ori (Rusia, China), de patru ori (Madagascar); un caz aparte este numărul
sârbilor, care a crescut de 44 de ori.

Tabelul 1: Numărul de imigranți în Franța, în anul 1990

comparativ cu 2015, principalele țări de origine.

Țara de origine Nr. de imigranți 1990 Nr. de imigranți

2015
Algeria 788.914 1.430.656
Maroc 713.987 926.466
Portugalia 781.382 713.158
Tunisia 276.216 388.598
Italia 521.793 367.593
Spania 433.748 304.422
Turcia 241.148 297.429
Germania 171.594 233.627
Marea Britanie 102.335 185.344
Belgia 127.976 153.220
Vietnam 99.095 125.731
Madagascar 38.740 120.400
Senegal 73.801 117.870
Polonia 135.061 111.648
China 41.681 110.045
Elveția 60.882 95.267
Coasta de Fildeș 40.942 89.937
România 31.928 89.793
Serbia 1.898 84.701
Camerun 36.846 81.278
Republica Democratică Congo 32.512 76.723
Republica Congo 48.395 69.474
Rusia 21.377 63.993
Cambodgia 69.234 63.343
Mauritius 38.101 44.337

Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs (2015). 6

6
Trends in International Migrant Stock: Migrants by Destination and Origin (United Nations database),
http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/data/estimates2/estimates15.sht
ml, accesat 18 mai 2016.

194
 Conform statisticilor, în 2015, numărul persoanelor care au
emigrat din Franța era 1.932.754, adică aproximativ 2,91% din cetățenii
francezi. Țările în care au emigrat cei mai mulți se pot observa în Tabelul
2, de mai jos.

Tabelul 2: Numărul de emigranți francezi, situație statistică din

2015, principalele țări de destinație.

Țara de destinație Nr. de imigranți

francezi 2015
Spania 201.769
Belgia 170.858
Statele Unite ale Americii 166.729
Elveția 152.058
Marea Britanie 149.872
Germania 145.806
Italia 134.403
Canada 122.212
Portugalia 87.899

Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs (2015) 7

Aceste statistici arată că deși există un număr mare de cetățeni

care au emigrat din Franța, numărul imigranților sosiți pe teritoriul țării
este de trei ori mai mare, așadar, populația Franței a crescut datorită
migrației. De asemenea, se poate observa că cei mai mulți imigranți provin
din țările francofone ale Africii, fostele colonii franceze, dar și din țări ale
Uniunii Europene, precum Portugalia, Italia sau Spania.
Datorită migrației, în Franța se află acum cele mai mari
comunități de musulmani și de evrei din Europa. Cei mai mulți dintre
aceștia sunt concentrați în zona urbană a Parisului (Île de France),
aproximativ 40%, precum și în zona de sud-est (Toulouse, Marseille,

7
Trends in International Migrant Stock: Migrants by Destination and Origin (United Nations database),
http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/data/estimates2/estimates15.sht
ml, accesat 18 mai 2016.

195
Lyon). În schimb, imigranții de origine europeană sunt mai dispersați în
teritoriu decât cei din țările arabe.
De asemenea, există și o diferență în ce privește proporția de sex
feminin în rândul imigranților. Dacă în 1990, din totalul de 5.897.267 de
imigranți, 2.999.376 erau bărbați, aproape la egalitate cu numărul de
femei, de 2.897.891, în 2015, proporția se schimbă și din totalul de
7.784.418 de imigranți, doar 3.782.619 sunt bărbați, iar restul de
4.001.799 sunt femei. Această diferență ar putea fi explicată prin faptul că
scopul unora dintre imigranți este reîntregirea familială, acest lucru fiind
valabil mai ales în cazul femeilor 8.
În general, s-ar putea spune că migrația este o oportunitate pentru
țara de destinație de a-și crește forța de muncă, și rata de creștere naturală.
Urmărind rata de creștere naturală în Franța, în perioada 1986-2015 se
observă o ușoară scădere, iar distribuția populației pe grupe de vârstă
arată, pentru aceeași perioadă, o scădere a populației cu vârsta cuprinsă
între 15-64 de ani, adică populația în vârstă de muncă (de la 66% în 1990
la 62% în 2015). Aceste scăderi, în ciuda numărului mare de imigranți, ar
putea fi un indicator al faptului că în Franța mulți imigranți nu vin pentru
a-și găsi un loc de muncă, ci pentru beneficiile sociale, relativ mari.
Avantajul pe care îl au imigranții stabiliți în Franța, în special cei
din fostele colonii franceze, dar și din unele țări precum România, este
cunoașterea limbii, ceea ce le facilitează într-o oarecare măsură integrarea
în societate.

Excluziune vs. incluziune socială

Incluziunea socială, așa cum este definită de Comisia Europeană

și de guvernul francez, reprezintă un ansamblu de măsuri și acțiuni în
domenii precum protecție socială, ocuparea forței de muncă, educație,
sănătate, informare, mobilitate, securitate, justiție, cultură. Aceste măsuri
au scopul de a asigura participarea activă a persoanelor la toate aspectele
economice, politice, sociale și culturale ale societății în care trăiesc. Pentru
promovarea incluziunii sociale este nevoie de piețe de muncă deschise,

8 The World Bank Open Data, http://data.worldbank.org/indicator/, accesat 30 mai 2016.

196
acces la servicii de calitate, dar și de ajutoare de venit adecvate și susținere
în găsirea unui loc de muncă, mai ales pentru imigranți.
Pe de altă parte, excluziunea socială este opusul incluziunii, este o
formă de dezavantajare socială și un mod de manifestare al discriminării pe
bază de etnie, rasă, origine, religie, sex, orientare sexuală sau dizabilități
fizice și psihice.
Excluziunea socială este o problemă majoră cu care se confruntă
imigranții din Franța, în particular cei din țările arabe și cei care provin din
țări europene mai slab dezvoltate. Aici pot fi amintiți și românii, care sunt
discriminați din cauza imaginii create de romi sau unii infractori (furturi,
prostituție, trafic de droguri și de persoane).
În ultimii ani, problema migrației a fost tratată ca o problemă
politică, după cum am arătat mai sus, căci multe state încearcă să
controleze cât mai strict migrația ilegală, mai ales în contextul eliminării
vizelor și controalelor de frontieră, în spațiul Schengen și Uniunea
Europeană.
Rata șomajului în Franța a cunoscut din 1991 până în 2015 mai
multe fluctuații. Astfel de la 9,1% în 1991, a crescut la 12,6% în 1997, apoi
a scăzut la 8,6% până în 2003, urmând din nou o creștere, până la 10,4% în
2014. 9 Pe de o parte, migrația a încurajat munca la negru, deoarece
salariile oferite imigranților sunt cu până la 10% mai mici decât salariul
normal, mulți dintre aceștia acceptând acest lucru pentru a avea un loc de
muncă, deoarece nu au acte sau permise de muncă pentru a munci în mod
legal, ceea ce a dus la creșterea numărului de șomeri în rândul cetățenilor
francezi. Pe de altă parte însă, există și foarte mulți imigranți, în special cei
proveniți din țările arabe, care sunt discriminați pe motive legate în special
de rasă, origine, sau religie, care nu reușesc să găsească un loc de muncă.
Aproximativ 70% dintre imigranți s-au declarat victime ale unei forme de
discriminare.
În 2015 rata șomajului a scăzut ușor, la 9,9%, observându-se o
tendință în rândul societăților de a angaja cetățeni francezi, mai degrabă
decât imigranți.

9 The World Bank Open Data, http://data.worldbank.org/indicator/, accesat 30 mai 2016.

197
 Alte cauze care împiedică imigranții să găsească un loc de muncă
sunt lipsa calificărilor (fie nu au, fie nu li se recunosc) dar și lipsa actelor
(trăiesc în ilegalitate). Astfel, cei care locuiesc cu forme legale pe teritoriul
țării, în lipsa unui loc de muncă, profită de ajutoare sociale, fiind
considerați o povară pentru economia franceză.
În plus, aceștia au o stare de sănătate precară, fiind veniți din țări
slab dezvoltate. Neavând nici loc de muncă aici, nici acte pentru ședere
legală pe teritoriul Franței, nici alte venituri, aceștia nu pot beneficia de
servicii medicale, în momentul de față neexistând asigurări medicale
adecvate veniturilor sau situației lor, acest lucru ducând de asemenea la
excluderea lor din societate. Neavând acces la sistemul medical, nu se pot
nici îngriji, iar problemele de sănătate care apar, îi pot împiedica ulterior să
muncească, chiar dacă ar avea posibilitatea.
Între consecințele excluziunii sociale, așa cum se poate
concluziona din cele de mai sus, se numără sărăcia, problemele de
sănătate. O problemă cu care se confruntă imigranții, strâns legată de
excluziunea socială, este cea a imposibilității de a avea o locuință, din cauza
lipsei veniturilor sau a veniturilor extrem de mici. Conform statisticilor,
doar 35% dintre ei dețin o locuință, ceilalți locuiesc cu chirie, sau împart o
locuință cu mai multe persoane, astfel că există foarte multe cazuri de
locuințe „suprapopulate”, cu condiții precare de viață.
În acest context, imigranții caută alte metode de a-și asigura traiul,
mulți dintre ei devenind infractori, implicându-se în activități precum
prostituție, furturi, crime, trafic de droguri și de persoane. Astfel s-a
observat o creștere a ratei infracționalității 10, cu autori din rândul
imigranților, în special cei din țările arabe, ceea ce a creat un sentiment de
teamă cetățenilor francezi, care încep tot mai mult să îi asocieze cu
delincvența, și mai departe cu insecuritatea.
Este important a menționa faptul că există foarte mulți cetățeni
francezi care, conform definiției demografilor francezi, se încadrează în
grupul imigranților, dar care de-a lungul timpului au obținut cetățenia și

10
Aubusson Bruno, Lalam Nacer, Padieu René, Zamora Philippe, ,,Les statistiques de la delinquance”,
în France – portrait social, Édition 2002-2003, http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/hcfpsd3.pdf,
accesat 29 mai 2016.

198
care au reușit să se integreze (sau să fie asimilați) în societate,
confruntându-se cu mult mai puține dintre problemele cu care se
confruntă imigranții neintegrați.
În ce privește integrarea imigranților, deși pe de o parte, statul
francez a încercat să frâneze migrația clandestină, pe de altă parte a acordat
de-a lungul timpului diferite drepturi și a încercat să organizeze diferite
acțiuni pentru promovarea integrării imigranților. Astfel, în anii ’80, Franța
a acordat libertăți fundamentale imigranților, și anume dreptul la asociere
și dreptul la căsătorie, urmând apoi dreptul la vot imediat acordat
persoanelor naturalizate, precum și legea prin care se acordau permise de
ședere și de muncă. Totodată, statul francez a încercat să asigure protecția
vieții de familie, prin impunerea unor restricții privind expulzarea
străinilor născuți în Franța sau care au sosit în Franța înainte de împlinirea
vârstei de 10 ani, protecția împotriva expulzării persoanelor care au rude în
Franța, și prin adoptarea unor legi care să faciliteze reîntregirea familială.
Nu în ultimul rând au adoptat și legea privind reprimarea oricărui act
rasist, antisemit sau xenofob, în 1990 11.
Statul a creat de-a lungul timpului și diferite programe de
asistență socială (ajutor social), pentru acordarea unor beneficii bănești
sau locuințe sociale imigranților.
De asemenea, când în anii ’90 au început tot mai multe tinere să
poarte vălul islamic pentru a-și exprima identitatea, deși mamele și
bunicile lor au renunțat la el, pentru a se integra mai bine în societatea
franceză, s-a permis exprimarea afilierii religioase în școli, prin intermediul
„Circularei Bayrou” 12, prin care se acceptau anumite simboluri religioase
subtile. Conform acestei circulare, „la poarta școlii trebuie să înceteze
toate discriminările, fie ele pe bază de sex, cultură sau religie” 13. Circulara
mai specifică:

11 Loi n° 90-615 du 13 juillet 1990 tendant à réprimer tout acte raciste, antisémite ou xénophobe,
https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000000532990&categorieLien
=id , accesat 27 mai 2016.
12 Sioc’han de Kersabuec Jeanne, Muzellec Victoria, Dieulouard Lisa, (coord.) Madec Daniel,

National Report, Social exclusion of immigrants in France, Katowice, p. 15, 2012.

13 Circulara nr. 1649 / 20 septembrie 1994, http://www.assemblee-
nationale.fr/12/dossiers/documents-laicite/document-3.pdf, accesat 27 mai 2016.

199
 „Portul, de către elevi, a unor însemne discrete, prin care își
manifestă atașamentul personal la convingeri, în special religioase, este
admis în instituție. Dar orice însemne ostentatorii, care constituie
elemente de prozelitism, sau de discriminare sunt interzise. Sunt interzise
de asemenea și atitudinile provocatoare [...], comportamentele
susceptibile de a constitui presiuni asupra altor elevi, de a perturba
desfășurarea activităților didactice sau tulburarea ordinii în instituție” 14.
În ciuda tuturor acestor eforturi din partea instituțiilor statului
francez pentru a promova integrarea imigranților, prin inserție economică,
socială și culturală, aceștia văd aceste măsuri ca fiind un mod de a le reduce
libertatea individuală. În timp ce statul încearcă să îndepărteze barierele și
diferențele dintre culturile străine și cultura franceză, imigranții consideră
că aceste încercări au scopul de a-i asimila, de a le suprima identitatea și
propria cultură. De altfel, imigranții nici nu înțeleg de ce a fost interzisă
purtarea vălului islamic în instituțiile școlare, deoarece ei consideră că
acesta nu afectează procesul didactic sau programa școlară.

Instituții și organizații pentru integrarea și controlul fluxurilor

migratoare

De-a lungul timpului au fost înființate mai multe instituții care să

vină în ajutorul imigranților, în scopul integrării acestora în societatea
franceză, dar și pentru combaterea discriminării și rasismului împotriva
imigranților. Între acestea, menționăm ANAEM (Agenția națională pentru
primirea străinilor și pentru migrații, fostul OMI - Oficiul pentru migrații
internaționale), SSAE (Serviciul social de ajutor pentru emigranți), ACSE
(Agenția națională pentru coeziune socială și egalitate de șanse), ASSFAM
(Asociația pentru servicii sociale pentru familiile migranților), ASTI
(Asociația pentru solidaritate cu toți imigranții), GISTI (Grupul pentru
informare și susținere a imigranților), SOS Racisme (o organizație care
militează împotriva rasismului), DIEM (Drept și imigrație Europa-
Magreb), și altele.

14 Circulara nr. 1649 / 20 septembrie 1994, Anexă, http://www.assemblee-

nationale.fr/12/dossiers/documents-laicite/document-3.pdf, accesat 27 mai 2016.

200
 ANAEM a fost înființată în 1945, inițial sub denumirea de Oficiul
Național pentru Imigrări (ONI), schimbându-și apoi denumirea în OMI,
iar acum există sub denumirea de OFII (Oficiul Francez pentru Imigrare și
Integrare). Aceste patru denumiri simbolizează de fapt cele patru mari
etape ale politicii de migrație adoptate de Franța, caracterizată de
„generozitate și umanism, având ca linie de orizont, depășirea valorilor de
origine și adeziunea la valori comune, care sunt cele ale Republicii” 15.
În ce privește SSAE, asociație privată, scopul acesteia este
ajutorarea imigranților, „fără distincție de rasă, origine, opinie politică sau
religioasă, ținând cont de aspirațiile și de nevoile lor” 16.
ACSE a fost înființată în 2006, dar în 2014 toate activitățile sale
au fost transferate statului. În perioada de existență, aceasta s-a implicat în
acțiuni care vizau integrarea imigranților, prin lupta împotriva rasismului și
analfabetismului.
ASSFAM are ca misiune întâmpinarea imigranților și susținerea
integrării acestora. Serviciile sale vizează în special imigranții noi veniți în
Franța și cei a căror integrare profesională și socială este mai dificilă.
Printre acțiunile întreprinse de această asociație se numără informarea cu
privire la drepturile de care pot beneficia persoanele străine în Franța,
informare cu privire la modul de viață în Franța, precum și mediere în
cazul apariției unor probleme în cadrul familiei, sau în relația dintre
părinți, copii și cadre didactice.
ASTI este o asociație înființată în 1968 la Bordeaux și are ca
misiune lupta împotriva excluziunii imigranților, lupta împotriva
discriminării și promovarea liberei circulații. Aceasta oferă și cursuri de
limba franceză imigranților care nu cunosc această limbă și, de asemenea,
le oferă asistență în demersurile administrative pentru obținerea
permisului de ședere, sau a altor documente 17.

15
Oficiul Francez pentru Imigrare și Integrare, http://www.ofii.fr/qui_sommes-
nous_46/index.html?sub_menu=1, accesat 20 iunie 2016.
16 Mengin Henri, „Le service social d'aide aux émigrants”, în Population, volumul 29, nr. 1, 1974. p.

174-179.
17Asociația pentru solidaritate cu toți imigranții, http://www.astibordeaux.fr/, accesat 28 mai 2016.

201
 GISTI este o organizație non-profit care de la înființarea sa, în
1972, se ocupă de apărarea drepturilor imigranților, în special a
muncitorilor imigranți, și consilierea juridică a acestora.
SOS Racisme a fost înființată în 1984, având ca misiune lupta
împotriva rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare.
DIEM este o asociație specializată în drept migrațional și luptă
pentru drepturile imigranților, egalitate de șanse și împotriva discriminării.
În acest sens, organizează sesiuni de informare cu privire la dreptul
migrațional, interculturalitate și discriminare și orice alte probleme legate
de migrație și situația imigranților în Franța.

Concluzii

Considerând toate aspectele discutate mai sus, se pot stabili

câteva concluzii cu privire la situația imigranților în Franța. În primul rând,
în ciuda eforturilor instituțiilor statului și ale asociațiilor și organizațiilor,
măsurile și acțiunile de integrare nu par a fi eficiente, astfel că o mare parte
dintre imigranți rămân excluși din societate, marginalizați și discriminați
sub diferite forme și în diferite situații, fie în demersul de a-și găsi un loc de
muncă, fie în instituții administrative, fie în instituții de învățământ.
Mai mult decât atât, multe din legile și măsurile adoptate de
guvern sunt restrictive în ce privește drepturile imigranților și par a
promova mai mult o asimilare a lor, decât o integrare.
Excluziunea și discriminarea imigranților are mai multe efecte
negative asupra societății franceze, între care amintim creșterea ratei
infracționalității, răspândirea anumitor boli din cauza condițiilor precare
din locuințele acestora, și lipsa accesului la servicii medicale.
Evenimentele recente, atât atacurile teroriste, cât și criza
refugiaților, nu fac decât să amplifice teama în rândul cetățenilor și
tendința de a-i marginaliza în continuare pe acești imigranți, pe baza unor
prejudecăți precum aceea că imigranții nu se vor integra niciodată, că
străinii reprezintă un pericol pentru sănătatea publică, că imigranții sunt
niște asistați social și privilegiați, sau că imigranții sunt niște delincvenți.

202
 Ca o concluzie generală, țările dezvoltate, unde imigranții
constituie o parte importantă a populației, ar trebui să profite de pe urma
imigranților, maximizând beneficiile obținute de pe urma lor, căci aceștia
pot constitui o forță de muncă suplimentară și, în unele cazuri, chiar o
soluție la problemele demografice, precum declinul populației, creșterea
numărului de persoane vârstnice și scăderea numărului populației active
din punct de vedere economic.

Bibliografie

Asociația pentru solidaritate cu toți imigranții,

http://www.astibordeaux.fr/, accesat 28 mai 2016.
Aubusson, Bruno, Lalam, Nacer, Padieu, René, Zamora, Philippe,
„Les statistiques de la delinquance”, în France – portrait social, Édition 2002-
2003, http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/hcfpsd3.pdf, accesat 29 mai
2016.
Borjas, George J., Jeffery, Crisp, „Poverty, International Migration
and Asylum”, New York, Palgrave, 2005.
Castles, Stephen, Miller, Mark J., „The Age of Migration:
International Population Movements in the Modern World”, Londra,
MacMillan, 1998.
Cămărășan, Vasile-Adrian, „Migrație și politici europene”, Cluj-
Napoca, CA Publishing, 2013.
Circulara nr. 1649/20 septembrie 1994, http://www.assemblee-
nationale.fr/12/dossiers/documents-laicite/document-3.pdf, accesat 27
mai 2016.
Cojocaru, Constantin, „Migrație și globalizare”, Craiova, Ed.
Universitaria, 2009.
Constantin, Daniela-Luminița (coord.), Nicolescu, Luminița,
Goschin, Gigi, „Perspective europene de abordare a azilului şi migraţiei”,
Studiul nr. 4, Proiect SPOS 2008 – Studii de strategie și politici, București,
Institutul European din România, 2008.
Constantinescu, Monica, „Teorii ale migrației internaționale”, în
Sociologie Românească, 2-4/2002.

203
 Duţu, Petre, „Provocări actuale pentru securitatea europeană”, dr.
Petre Duţu, Cristina Bogzeanu, Bucureşti, Ed. Universităţii Naţionale de
Apărare „Carol I”, 2010.
Escafré-Dublet, Angéline, „Mainstreaming Immigrant integration
policy in France: education, employment and social cohesion initiatives”, MPI
Europe, 2014.
Esipova, Neli, Ray, Julie, Pugliese, Anita, Tsabutashvili, Dato, „How
the world views migration”, Global Migration Data Analysis Centre,
Geneva, Ed. IOM, 2015.
Geddes, Andrew, The Politics of Migration and Immigration in
Europe, Londra, Sage Publications Ltd., 2003.
Gherasim, Dimitrie, Schimbul de populații între state, București,
Imprimeria Națională, 1943.
http://data.worldbank.org/indicator/
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/File:Crude_rates_of_population_change,_2012%
E2%80%9314_(per_1_000_persons)_YB15_II.png
http://sos-racisme.org/
http://www.gisti.org/
http://www.indexmundi.com/france/age_structure.html
http://www.insee.fr/
http://www.ofii.fr/
http://www.persee.fr/doc/remi_0765-
0752_1986_num_2_1_1005
http://www.vie-publique.fr/politiques-publiques/politique-
immigration/immigres-cite/
https://knoema.com/atlas/France/topics/Demographics/Popula
tion/Rate-of-natural-increase
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-
factbook/geos/fr.html
https://www.ined.fr
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?&idSectionTA=LE
GISCTA000006147766&cidTexte=LEGITEXT000006070158

204
 Hutton, Timothy.J., Williamson Jeffrey, The Age of Mass Migration:
Causes and Economic Impact, Oxford, Oxford University Press, 1998.
Hyndman, Jennifer, „The Geopolitics of Migration and Mobility”,
în Geopolitics 17:2, Londra, Routledge, 2012.
IOM, Glossary on Migration, International Migration Law Series,
No. 25, 2011, ,http://www.iom.int/key-migration-terms#Migration.
IOM, World Migration Report 2015,
http://publications.iom.int/system/files/wmr2015_en.pdf, accesat 22
Iunie 2016.
Legros, Michel, „Inclusion sociale et active : Une politique à
minima. Analyse des politiques nationales”, Comisia Europeană, 2012.
Loi n° 90-615 du 13 juillet 1990 tendant à réprimer tout acte raciste,
antisémite ou xénophobe,
https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT00
0000532990&categorieLien=id, accesat 27 mai 2016.
Melde, Susanne, „Data on Environmental Migration: How much
do we know”, în Global Migration Data Analysis Centre – Data Briefing
Series, Nr. 2, martie 2016.
Mengin, Henri, „Le service social d'aide aux émigrants”,
în Population, vol. 29, nr. 1, 1974, http://www.persee.fr/issue/pop_0032-
4663_1974_hos_29_1?sectionId=pop_0032-
4663_1974_hos_29_1_16163, accesat 26 mai 2016.
Mohapatra, Sanket, „Can migrant remittances build resilience to
natural disasters?”, 2009, http://blogs.worldbank.org/peoplemove/can-
migrant-remittances-build-resilience-to-natural-disasters-0, accesat 20
iunie 2016.
Muzard, Paul, „La contribution des travailleurs étrangers au
développement industriel de la France de 1850 à nos jours”, în Migrations
Société, vol 10, n° 58-59 (iulie-octombrie 1998).
Oficiul Francez pentru Imigrare și Integrare,
http://www.ofii.fr/qui_sommes-nous_46/index.html?sub_menu=1,
accesat 20 iunie 2016.

205
 Popon, Marie, Lopez, Justine, Favrot, Laetitia, (coord.) Serrate
Bénedicte, National Report, Social exclusion of immigrants in France,
Universitatea de Științe Economice, Katowice, 2012.
Răduț, Cornel, „Migrația și impactul asupra familiei”, Craiova,
Sitech, 2009.
Sioc’han de Kersabuec Jeanne, Muzellec Victoria, Dieulouard Lisa,
(coord.) Madec Daniel, National Report, Social exclusion of immigrants in
France, Universitatea de Științe Economice, Katowice, 2012.
Siupiur, Elena, Emigraţia - condiţie umană şi politică în sud-estul
european, București, Ed. Academiei Române, 2009.
Stoica, Ionel, Tentația migrației. Necesitate și oportunitate într-o lume
globalizată, București, Ed. Militară, 2011.
The phenomenon of migration. Its significance or meaning in human
societies throughout history, International Federation of Red Cross and Red
Crescent Societies, www.ifrc.org, accesat 25 mai 2016.
The World Bank Open Data, http://data.worldbank.org/indicator/,
accesat 30 mai 2016.
Trends in International Migrant Stock: Migrants by Destination and
Origin (baza de date a Națiunilor Unite),
http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/data/
estimates2/estimates15.shtml , accesat 18 mai 2016.
Weaver, Geoffrey A., North-African Immigration to France:
Economic Boon or Burden?, Mississippi, 2014.

206
 INVESTIND ÎN SECTORUL IMM: UN POTENȚIAL
INSUFICIENT EXPLOATAT

Adrian Daniel STAN 1

Gheorghe Daniel RAITA 2

Abstract
This contribution aims at analyzing how the sme sector has developed in
romania within the economic crisis and immediately afterwards. Using mainly statistics
we were able to depict the different paths of the sector`s evolution. The article stresses
upon how the romanian authorities built a relationship with these economic agents,
bringing forward also the vision influenced by the european institutions. The sme`s
environment clearly represents an opportunity but before realizing that, we should also
be aware of the problems this economic engine had, starting with financial constraints,
poor legal framework, lack of support on behalf of public sector and private sector alike
and continuing with bureaucratic issues.

KEY WORDS: SME, business intelligence, economic crisis.

Introducere

Cunoașterea mediului de business este importantă atât pentru

intrarea pe piață dar mai ales pentru menținerea în cadrul acesteia. În
debutul secolului trecut Arthur Nielsen revoluționa domeniul

1Adrian Daniel Stan, PHD in International Relations and European Studies, Altiero Spinelli Center,

UBB University, e-mail: adrian.stan@ubbcluj.ro

2Gheorghe Daniel Raita, PHDC in International Relations and European Studies, UBB University.

207
marketingului prin impunerea și diseminarea conceptului de cotă de piață.
Indicatorii cu privire la poziționarea pe piață, ponderea unui business, erau
practic nesistematizați, anticiparea mișcărilor concurenței fiind virtual
imposibilă.
Business intelligence-ul este concentrat și în direcția anticipării
evoluțiilor sau schimbărilor ce au loc la nivelul pieței sau la nivelul
competiției, funcția prospectivă fiind atributul unui sistem veritabil și
eficient de business intelligence. Însă pentru a dobândi astfel de
capabilități firmele investesc milarde de euro anual în alimentarea acestei
mașinării cu inovații menite să le ofere sau să le garanteze un avantaj
comparativ în cadrul pieței. Dacă majoritatea companiilor ce investesc în
sisteme și soluții de business intelligence se așteaptă la beneficii
proporționale sau chiar mai mari decât sumele investite în acestea,
realitatea de la nivelul pieței indică faptul că doar jumătate din aceste
sisteme informaționale produc beneficiile anticipate. Analiza noastră se va
concentra cu predilecție asupra sectorului IMM-urilor ce reprezintă cea
mai semnificativă parte din economia fiecărui stat, în primul rând ca
pondere, dar mai ales ca impact asupra comunităților locale și regionale.

Impactul crizei economice asupra IMM-urilor, statistica românească

Criza economică a afectat în special sectorul IMM care pe lângă

faptul că au înregistrat pierderi foarte multe au dat faliment. În urma unei
anchete desfășurate de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici
și Mijlocii din România a rezultat faptul că jumătate dintre aceste IMM-uri
au fost afectate de criză, la modul server 25,49% și foarte sever 23,53% 3.
Sectorul IMM-urilor a avut un ritm de creștere constant în
perioada 2002-2008, după care a început declinul acestora, cel mai dificil
an din acest punct de vedere fiind 2011. În perioada cea mai dificilă a crizei
2008-2011, peste 100.000 și-au sistat activitatea. O statistică similară este
oferită și de raportul dintre numărul de înmatriculări de persoane

3 S. Vișinescu, D. Micuda , ”Romanian SME s sector trough crisis: the effectiveness of government

policies and the present situation” MPRE Paper No. 30618, 2011, disponibil la:
https://mpra.ub.uni-muenchen.de/30618/

208
fizice/juridice și cel al societăților intrate în insolvență, suspendate,
dizolvate sau radiate, ce indică o cifră cu peste 30.000 de unități mai mare
în cazul celei din urmă doar în anul 2013 4.
Printre prioritățile Strategiei Europene pentru competitivitate
industrială și IMM-uri se numără atât simplificarea regulilor de acces,
reducerea costurilor participării în diferitele programe sau proiecte de
cooperare regională, accelerarea proceselor de evaluare, selecție și
contractare a proiectelor precum și crearea unei infrastructuri mai
flexibile.
Creșterea competitivității industriei europene este un imperativ
deoarece 75% dintre exporturile statelor din UE sunt reprezentate de
produsele companiilor din zona manufacturieră, ce dețin la rândul lor 80%
din potențialul de de cercetare și dezvoltare a industriei 5.
Impactul crizei economice s-a simțit în special la doi ani după
debutul acesteia ponderea întreprinderilor inovatoare scăzând cu 10,1% în
intervalul 2010-2012, fiind și una dintre cele mai mari scăderi înregistrate
în zona de cercetare, dezvoltare și inovare. Întreprinderile din sectorul
industriei au scăzut de la 30,1% la 22,5%, pentru ca cele din servicii să
scadă de la 31,7% la 18,7% 6.
În perioada 2010-2012 una din 5 întreprinderi a introdus un
proces sau produs inovator pentru a se îmbunătăți, în timp ce 7,4% au
semnat acorduri de cooperare pentru sprijinirea activităților cu caracter
inovator. Regiunile de Sud-Est și Cea de Nord-Est au înregistrat în această
perioadă peste 30% mai multe IMM-uri ce utilizează inovații. Regiunea de
Nord Vest a înregistrat cele mai mici progresel la nivel național în
intervalul 2010-2012 activitatea ei inovatoare fiind elansată abia cu 12%, în
principal datorită inovațiilor din organizare sau a celor din marketing.

4 Evoluția sectorului de IMM-uri (active) din România, Cumunicat al Conferinței de presă a

CNIPMMR din 23 ianuarie 2014, disponibil la: http://www.immromania.ro/stiri_fisiere/evolutia-

sectorului-de-imm-uri-7620.pdf
5
C.B. Pauna, ”Cluster Policy Relevance on Regional Development”, Internal Auditing & Risk
Management, Vol 34(2), 2014, p. 180.
6 INS, Comunicat de presă, ”Inovația în Intreprinderile din Mediul de Afaceri”, 28 iulie 2014, p.1,

disponibil la:
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_trim/Inov_ind/inovatie_afaceri14r.pdf,
accesat in data de.14.04.2016.

209
 Cele mai prolifice IMM-uri s-au aflat în 2011 în Regiunea
București-Ilfov cu 24,03%, urmată de Nord Vest cu 13,81% și Centru cu
12,01% 7. De la debutul crizei și până în 2011 cele mai multe IMM-uri s-au
regăsit în comerț, reparațiilor de autovehicule și motociclete, cu un
procent de 26,5% în 2011, urmate de cele din activitățile profesionale
științifice și tehnice, cele din zona construcțiilor și cele ale industriei
prelucrătoare fiecare în jur de 10% 8.
Regiunea de Nord-Vest are o densitate mai mare de IMM-uri
decât media națională, în 2010 aceasta plasându-se la 22,89 IMM-uri la
mia de locuitori. Chiar dacă asistăm în perioada crizei la dispariția unui
număr semnificativ de IMM, cele care rezistă înregistrează creșteri ușoare
dar relativ constante, același lucru fiind valabil și pentru indicii de
productivitate a muncii.
Situația IMM-urilor din România raportată la ansamblul mediului
de afaceri de la noi nu este una neaparat favorabilă, indicele evoluției
IMM-urilor în al doilea semestru al anului 2014 înregistrând valoarea de
13 puncte, fapt ce le oferă acestora un calificativ de nesatisfăcător raportat
la planul național. Dacă indicele referitor la IMM-uri nu este unul favorabil
în ceea ce privește indicele mediului de afaceri acesta prezintă o evoluție
satisfăcătoare acumulând 47 de puncte dintre-un total de 100.
Performanța mediului IMM este întrecută chiar și de indicele
intreprenorial plasat în același înterval de timp la valoarea de 26,83
puncte 9.

Sectorul IMM și dirijismul instituționale european

Uniunea Europeană subliniază nevoia de inovare și de utilizare a

roadelor acesteia mai ales prin crearea de clustere regionale și prin
politicile de inovație deschisă ce trebuie integrate în programele naționale

7 Conform datelor prelevate din INS Tempo.

8 Raportul Fundației Post-privatizare privind sectorul IMM din România 2013, pp. 42-47, disponibil
la: http://postprivatizare.ro/static/Raport-IMM-2013.pdf, accesat in data de 14.04.2016.
9 Conform evaluării situației de ansamblu a IMM-urilor din România-semestrul II din 2014, evaluare

disponibilă pe site-ul CNIPMMR la: http://cnipmmr.ro/2015/06/22/evaluarea-situatiei-de-

ansamblu-a-imm-urilor-din-romania-semestrul-ii-din-2014/, accesat in data de 14.04.2016

210
de reformă 10. Autoritățile centrale din statele membre ar trebui să
sprijinească procesul de inovare și prin acordarea unor scutiri de taxe și
impozite, precum și a unor facilități fiscale relevante pentru IMM-urile ce
doresc să facă investiții în inovare.
IMM-urile sunt influențate să colaboreze și în funcție de mărimea
firmei, de identificarea partnerilor potriviți sau de maturitatea la nivelul
capacității de organizare, toți aceștia factori putând accelera capacitatea
acestor organizații de a dezvolta și manageria astfel de proiecte comune 11.
Toate aceste eforturi concrete sunt sprijinite de un mecanism de
colaborare în rețea ce facilitează transferurile de cunoștințe și knowhow
între partneri. Abordarea de rețea este mai curând întrebuințată pentru
activitățile de colectare de date, fiind prea puțin întrebuințată în procesul
decizional efectiv sau în viziunea strategică pe care o au IMM-urile 12.
Chiar și admițând existența unui astfel de trend, avantajele pe
care le presupune lucrul în rețea oferă o valoare adaugată net superioară
capacităților efective de care dispune o singură organizație în ceea ce
privește potențialul inovativ și fructificare lui. Asocierile în rețea țin cont și
de anumite standarde de compatibilitate, precum și de o serie de aspecte
complementare ce pot duce la o mai bună desfășurare a proiectului
comun. De cele mai multe ori asocierile dintre IMM-uri nu sunt
întâmplătoare, partnerii cunoscându-și în linii mari potențialul și abilitățile
ce pot oferi un plus de consistență întreprinderii comune. Pe de altă parte,
există contribuții ce subliniază și prudența în a crea rețele, fat ce presupune
existența unor calcule raționale cu privire la abilitatea fiecărui partener din
proiect de a da plus valoare proiectului comun 13.

10 P. Vigier, ”Towards a Citizen-driven Innovation System in Europe: A governance approach for a

European innovation agenda, Innovation: The European Journal of Social Science Research, Vol 20(3),
2007, p.192.
11 C.L. Gurau, F.Lasch, ”Open innovation strategies in the UK biopharmaceutical sector”,

International Journal of Entrepreneurial Venturing, Vol 3(4), 2011, p.429.

12 T. Heger, M. Boman, ”Networked foresight-The case of EIT ICT Labs”, Technological Forecasting

and Social Change, 2014, disponibil la:

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S004016251400050X, accesat in data de
16.04.2016.
13
A.Hughes, ”Innovation and SMEs: Hunting the Snark: Some reflections on the UK experience of
support for small business sector„, Innovation: Management, Policy & Practice, Vol. 11(1), 2009, pp.
114-126.

211
 Majoritatea IMM-urilor intră în partneriate de inovare deschise
sau închise mai ales pentru a beneficia de pe urma rezultatelor acestei
colaborări, fie că vorbim de un anumit produs obținut, serviciu, o anumită
aplicație sau orice alt avantaj consistent pe piață. Astfel, dorința de inovare
reprezintă mai curând un mijloc pentru atingerea scopului final de creștere
și dezvoltare. Accentul major este astfel plasat asupra plasării pe piață a
respectivelor produse sau servicii, sprijinul guvernamental și mărimea
efectivă a firmei având la acest nivel un impact semnificativ 14.
Chiar beneficiind de acest sprijin IMM-urile pot dezvolta carențe
atât la nivelul procesului de inovare efectivă, cât și în ceea ce privește
capacitatea de a disemina rezultatele acestei munci pentru a-și crește
încasările și spori credibilitatea pe piață. Importanța pe care o acordă
IMM-urile vânzării pe piață a produselor finite este exponențial mai mare
decât alte etape ale procesului de inovare, acestea fiind momentul când se
confirmă efectiv valoarea proiectelor de asociere inovative, acestea putând
fiind cuantificate în termeni de randament al investiției.
Statul a intervenit în ultimii ani pentru a stimula IMM-uril, mai
ales pe fondul crizei economice. O primă măsură luată de guvern a fost
aceea de a majora ajutoarele de stat pentru astfel de firme și întreprinderi,
complimentată și de amânarea datoriilor acumulate de aceste entități
pentru o perioadă de 6 luni. În același timp au fost modificate procedurile
pentru a accesa fondurile europene, prin diminuarea mecanismului
birocratic și a timpilor de așteptare, precum și a cotei de prefinanțare. O
altă măsură impusă de guvern cu aplicarea de la 1 ianuarie 2013 a fost
aceea a plății TVA pentru facturi la încasare.
Statul mai asigură sprijinul IMM-urilor ărin intermediul a 14
programe pe care le finanțează de la buget pe parcursul anului 2015.
Dintre cele mai cunoscute programe de sprijin pentru IMM-uri
menționăm: Programul pentru stimularea înființării și dezvoltării
microîntreprinderilor de către întreprinzătorii debutanți în afaceri,
Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul
tinerilor și facilitarea accesului la finanațare-START, Programul național

J. Kang et al., ”Determinants of successful technology commercialization: implication for Korean

14

Government-sponsored SMEs”, Asian Journal of Technology Innovation, Vol. 21(1), 2013, pp.72-85.

212
multianual de microindustrializare, Programul pentru susținerea
internaționalizării IMM, Programul de stimulare a cercetării-dezvoltării și
inovării în în rândul întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a menționa
doar câteva dintre aceste programe 15.

Locul și rolul IMM-urile pe piața autohtonă, o perspectivă critică

Economia românească și-a revenit destul de lent după criza

economică, această creștere fiind stimulată de agricultură și de industria
constructoare de mașini. Cu toate că la nivelul consumului intern
România a avut creșteri constante, abia în 2014 s-a înregistrat un surplus al
bunurilor și serviciilor exportate impulsionat de exporturile de produse IT
sau servicii pentru sectorul business.
Spre deosebire de alte state ale Europei Central-Estice, România
nu s-a bazat atât de mult pe sectorul IMM-urilor în procesul său de
revenire după criză și creștere sustenabilă. Acest lucru este subliniat și de
Comisia Europeană care observă faptul că IMM-urile de la noi sunt mai
puțin compoetitive, inovatoare și cu o bază tehnologică slabă în raport cu
alte companii mai mari sau cu IMM-urile din statele vecine 16.
Prin raportare la standardele europene infrastructura României
este încă una insuficientă cu drumuri și infrastructură de cale ferată
inadecvate. La aceste deficiențe se adaugă și ineficiența birocratică ce a
determinat în 2014 o absorbție a fondurilor europene de coeziune 2007-
2013 de sub 60%. Un raport al unității de intelligence din cadrul
publicației ”The Economist” dat publicității anul acesta constată o
revenire puternică a economiei românești alimentată în principal de
consumul intern însă același raport subliniază și faptul că România

15 O listă completă a programelor pentru sprijinirea IMM-urilor este disponibilă pe site-ul Agenției
pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, disponibil la:
http://www.aippimm.ro/categorie/programe/programe-2015/, accesat in data de 14.05.2016
16 European Commission, 2014 SBA Fact Sheet: Romania, disponibil la:
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/factsfigures-analysis/performance-
review/files/countries-sheets/2014/romania_en.pdf, accesat in data de 14.04.2016.

213
tergiversează privatizarea unor sectoare ale economiei sau a unor furnizori
de utilități 17.
Ca urmare a minitorizărilor din partea UE în baza Mecanismului
de Coperare și Verificare s-au constatat carențe majore din punct de
vedere al sistemului legal. Cele mai grave probleme în acest sens au
legătură cu lipsa de independență a justiției, interferența dintre puterile
statului, corupția, fapt ce subminează procedurile de acordare de
contracte, incapacitatea de a le implementa, competiția inegală între
companii și incapacitatea de a-i trage la răspundere pe cei angrenați în
diferite activități infracționale 18.
Povara fiscală nu este una considerabilă de vreme ce TVA-ul este
de 24% iar impozitul pe venit este plasat la 16%, acestea fiind menită să
stimuleze creștere competitivității companiilor românești. În plus,
guvernul acordă diferite facilități fiscale sau stimulente întreprinzătorilor,
ce merg de la scutirea de taxe pentru o anumită perioadă până la acordarea
de sprijin financiar pentru start up-uri sau pentru tineri. Spritul
antreprenorial al românilor este scos în evidență de o serie de studii și
rapoarte, atât ale instituțiilor UE cât și ale unor organizații independente.
În jur de 20% din populația României este angajată pe cont propriu, în
timp ce destul de puțini antreprenori români sunt ghidați de oportunitate
în raport cu media europeană. Cu toate că România a adoptat cu o
oarecare întârziere față de celelalte state europene Legea Achizițiilor
Publice a reușit să o implementeze cel mai eficient în ultimii 2 ani, în
condițiile în care autoritatea națională de monitorizare a acestora încearcă
să protejeze IMM-urile ce sunt subcontractate de către marile companii 19.

17 ”Business risks and opportunities in Central and Eastern Europe”, The Economist Intelligence
Unit, disponibil la:
http://www.economistinsights.com/sites/default/files/Business%20risks%20and%20opportunities
%20in%20Central%20and%20Eastern%20Europe.pdf, accesat in data de 14.04.2016.
18 Conform Raportului Comisiei, Parlamentului și Consiliului a profreselor înregistrate de România în

cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, dat publicității la 28 ianurie 2015 și disponibil la:
http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2015_35_en.pdf, accesat in data de 18.04.2016.
19 Conform raportului Comisiei din 2013, SBA Fact Sheet-Romania, p.10, disponibil la:

http://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/performance-
review/files/countries-sheets/2013/romania_en.pdf , accesat in data de.18.04.2016.

214
 Acordarea de credite pentru investiții și accesul la finanțe este
încă destul de greoi, peste 41% dintre IMM-uri raportând o deteriorare a
bunăvoinței banicilor de a mai oferi împrumuturi, în timp ce condițiile
pentru accesarea unor fonduri publice sunt foarte stricte și necesită tot mai
multe garanții 20. Industria IT și cea a telecomunicațiilor a produs un
surplus de 1 mld. euro în cursul anul 2014, transformând acest sector într-
un pol de competitivitate 21.
Întreprinderile deținute de stat joacă un rol important în
economia României, ele dominând o serie de sectoare economice cruciale
pentru evoluția generală a economiei 22.
Aceste întreprinderi generează 8% din venitul total al
corporațiilor non-financiare, angajând 4% din forța de muncă la nivel
național. Cele mai influente întreprinderi de stat se află în zona sectorului
energetic și a sectorului de transport. Cu toate acestea nivelul de
productivitate a muncii în companiile de stat este mult inferior celor
private, performanța globală a acestora fiind mai curând negativă în
intervalul 2004-2013, aceasta depășind 25% 23. Aceste companii contribuie
și la scăderea lichidităților de pe piață, fapt vizibil mai ales în depășirea
unor termene de plată sau plata efectivă a unor penalizări. Tocmai datorită
faptului că multe din aceste companii înregistrează un profit foarte scăzut,
altele chiar deficite, ele erau responsabile pentru 50% din totalul
arieratelor în 2013. În ultimii ani a început un proces de restructurare sau
lichidare a acestor companii, trend care va fi extins și în următorii ani.
Guvernanța corporativă are un rol major în gestionarea acestor
companii sau întreprinderi de stat. Cu toate acestea plasarea acestora în
subordinea diferitelor departmente sau unități ale ministerelor nu atrage
după sine o gestionare eficace a acestora. România a început să adopte
regulile guvernanței corporative abia din 2006, după ce un an mai devreme

20 L. Borbas, ”Supporting SMEs in Central-Estern Europe”, Management, Enterprise and

Benchmarking-In the 21st Century, Budapest, 2014, p.96.
21 BNR, Buletin lunar-Noiembrie 2014, disponibil pe site-ul http://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-

204.aspx, accesat in data de18.04.2016.

22 H. Marrez, ”The role of state-owned enterprises in Romania”, ECFIN Country Focus, Vol 12(1),

2015.
23 Conform bazei de date Orbis 2004-2013 a Comisiei Europene.

215
acestea au fost definite de către Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare în Europa 24.
Aceste reguli insistau asupra separării clare între acționariatul
acestor companii și cei responsabili cu managementul lor, transparență
decizională, claritate în ceea ce privesc obligațiile publice în raport cu
operațiile competitive și transparența atât în nominalizarea conducerii cât
și a procesului de remunerare a acestora.
Strategiile de business trebuie corelate cu sistemele de business
intelligence. Dacă scopul unei afaceri este acela de a aduce produse sau
servicii inovative, ce sunt vizibile mai apoi în indicii de performanță ai
unei organizații, reflectați în cifra de vânzări sau în managementul relației
cu clienții sau furnizorii, eficiența operațională ține de modul cum este
proiectată guvernanța mediului de afaceri.
Chiar și în lipsa unor resurse financiare, umane sau tehnologice
consistente IMM-urile sunt capabile să tezaurizeze avantajele pe care le
presupune un porces de colaborare deoarece ele ăși asumă mai ușor
riscuri, sunt prea puțin birocratizate și reacționează mai ușor la dinamicile
din piață 25, datorită structurii mai suple. Cu toate acestea IMM-urile
depind în mare parte de resursele puse la dispoziție de partneri în
proiectele de inovare deschisă. O serie de studii au demonstrat că
potențialul de colaborare depinde și de dimensiunea firmei, în cazul
microîntreprinderilor acesta este mai scăzut decât în cazul firmelor mai
mari.
România încă prezintă o serie de condiții nefavorabile în
expansiunea mediului de afaceri. Aceste condiții se leagă de modul cum
este proiectată cultura organzațională a unei companii, a instrumentarului
strategic utilizat în obținerea de performanță precum și unele
neregularități la nivelul sistemelor sociale ce pun o presiune crescută pe
strategiile de ordin concurențial. IMM-urile prezintă un factor de risc
sporit de vreme ce, majoritatea se dezvoltă foarte greu, funcționează cu un

24
OECD, ”OECD guidelines on corporate governance of state owned enterprises” disponibile la:
http://www.oecd.org/corporate/ca/corporategovernanceofstate-ownedenterprises/34803211.pdf,
accesat in data de 15.04.2016.
25 V. Parida et al., ”Inbound Open Innovation Activities in High-Tech SMEs: The Impact on

Innovation Performance”, Journal of Small Business Management, Vol. 50(2), 2012, pp. 285-288.

216
număr redus de angajați și nu sunt suficient sprijinite de autorități sau de
instituțiile bancare.

BIBLIOGRAFIE

Borbas, L. ”Supporting SMEs in Central-Estern Europe”,

Management, Enterprise and Benchmarking-In the 21st Century,
Budapest, 2014.
Gurau, C.L., Lasch, F., ”Open innovation strategies in the UK
biopharmaceutical sector”, International Journal of Entrepreneurial
Venturing, Vol 3(4), 2011.
Heger, T., Boman, M., ”Networked foresight-The case of EIT ICT
Labs”, Technological Forecasting and Social Change, 2014.
Hughes, A., ”Innovation and SMEs: Hunting the Snark: Some
reflections on the UK experience of support for small business sector„,
Innovation: Management, Policy & Practice, Vol. 11(1), 2009.
Kang, J., et al., ”Determinants of successful technology
commercialization: implication for Korean Government-sponsored
SMEs”, Asian Journal of Technology Innovation, Vol. 21(1), 2013.
Marrez, H., ”The role of state-owned enterprises in Romania”,
ECFIN Country Focus, Vol 12(1), 2015.
Parida, V., et al., ”Inbound Open Innovation Activities in High-
Tech SMEs: The Impact on Innovation Performance”, Journal of Small
Business Management, Vol. 50(2), 2012.
Pauna, C.B., ”Cluster Policy Relevance on Regional
Development”, Internal Auditing & Risk Management, Vol 34(2), 2014.
Vigier, P., ”Towards a Citizen-driven Innovation System in Europe:
A governance approach for a European innovation agenda, Innovation:
The European Journal of Social Science Research, Vol 20(3), 2007.
Vișinescu, S., Micuda , D., ”Romanian SME s sector trough crisis:
the effectiveness of government policies and the present situation” MPRE
Paper No. 30618, 2011.

217
 Webografie: rapoarte, documente de poziție, statistici

http://www.aippimm.ro/categorie/programe/programe-2015/
http://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx
http://cnipmmr.ro/2015/06/22/evaluarea-situatiei-de-ansamblu-
a-imm-urilor-din-romania-semestrul-ii-din-2014/
http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2015_35_en.pdf
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/factsfigures-
analysis/performance-review/files/countries-
sheets/2014/romania_en.pdf
http://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-
environment/performance-review/files/countries-
sheets/2013/romania_en.pdf
http://www.economistinsights.com/sites/default/files/Business%
20risks%20and%20opportunities%20in%20Central%20and%20Eastern%
20Europe.pdf
http://www.immromania.ro/stiri_fisiere/evolutia-sectorului-de-
imm-uri-7620.pdf
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_trim/I
nov_ind/inovatie_afaceri14r.pdf
http://postprivatizare.ro/static/Raport-IMM-2013.pdf
http://www.oecd.org/corporate/ca/corporategovernanceofstate-
wnedenterprises/34803211.pdf

218