Pirvu Cristian - XII B

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu

Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg, doctor in filozofie, nuvelist si poet. S-a
nascut la Bucuresti, in aprilie 1894, si a decedat in anul 1957, tot in Bucuresti. El pune capat
romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului
modern. Curentele literare prezente in opera sa literara sunt realismul si modernismul. Pe langa
opera "Ultima Noapte [...]", publicata in anul 1930, Petrescu este cunoscut si pentru romanul
"Patul lui Procust", aparut in 1933.

Romanul este o specia a genului epic, in proza, cu o intindere mare, o actiune ce se

desfasoara pe mai multe planuri, un numar mare de personaje si un conflict puternic. "Ultima
noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi" contribuie la procesul de sincronizare dintre
literatura romana si cea universala prin crearea unor aspecte estetice, dar si prin crearea
personajului intelectual lucid, care este insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de
incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii
ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.

Titlul ilustreaza elocvent compozitia, deoarece confesiunea personajului principal, Stefan

Gheorghidiu, urmeaza doua planuri distincte - unul interior si unul exterior, care prezinta doua
experiente de cunoastere ale eroului - iubirea, respectiv razboiul. De asemenea, acestea
reprezinta si cele doua teme principale ale romanului, iar structura operei este impartita in doua
parti, bazate pe aceste experiente.

Prima parte a romanului, "Ultima noapte de dragoste", este in totalitate o fictiune si

exprima aspiratia spre sentimentul absolut de iubire. Partea secunda, "Intaia noapte de razboi",
este inspirata dintr-o experienta reala a autorului, valorificand jurnalul de pe front al acestuia,
numeroase articole si documente din perioada Primului Razboi Mondial. Acest aspect confera
un maxim de autenticitate romanului.

Caracterul subiectiv al romanului este redat de naratiunea la persoana I, sub forma unei
confesiuni a naratorului – personaj, cu focalizare exclusiv interna, subiectiva, naratorul utilizand
pentru analiza psihologica atat dialogul, monologul interior cat si flashback-ul (memoria
involuntara). Conflictele romanului sunt interioare si au in vedere raporturile lui Gheorghidiu cu
sine (in relatia de cuplu cu Ela) si cu lumea insasi (in razboi).
 Romanul incepe cu prezentarea protagonistului, Stefan Gheorghidiu, ca proaspat
sublocotenent in primavara anului 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, potrivit
jurnalului sau de front. Prima secventa semnificativa a operei este "Gandul mortii, cu tot
necunoscutul, mi se pare anesteziat. Ma framanta [...] problema dormitului in frig [...]". Din
aceasta replica putem observa ca, pentru personaj, moartea nu mai este o problema, ci mai
degraba o alinare, comparata cu frigul ce il cuprindea afara.

A doua scena cu semnificatie din text este cea cand, intors din razboi, sigur aspura ideii
ca a fost inselat, Stefan isi demonstreaza barbatia, lasandu-i tot Elei. Astfel, acesta dovedeste
consoartei sale ca razboiul l-a invatat ca exista lucruri mai importante in viata.

Pentru protagonist, caracterizarea directa este realizata prin autocaracterizare,

autoanaliza lucida si introspectie: „ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam
imbecil si ridicol si naiv”. Caracterizarea sa indirecta se constituie treptat, din faptele, gesturile si
cuvintele lui cat si din relatia protagonistului cu celelalte personaje.

In concluzie, opera literara „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de

Camil Petrescu este un roman modern de analiza psihologica, fiind, totodata, si un roman al
autenticitatii si al experientei prin temele abordate (iubirea si razboiul), prin complexitatea
personajelor, prin concentrarea naratiunii asupra evenimentelor vietii interioare, prin
deplasarea interesului spre estetica autenticiatii si prin valorificarea trairii cat mai intense, in
plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii, inscriindu-se, prin valoarea sa, in
seria capodoperelor literaturii romane.