1. Specializarea Teologie Ortodoxa are ca obiectiv general sa

dezvolte ,in atitudine si manifestare ,dimensiunea catehetic-
educativa si liturgic – marturisitoare in cadrul componentei
teologice .
Prin procesul de invatamant dezvoltat aici se creeaza pe de o
parte ,competente exegetice si metodologice necesare
alcatuirii unei sinteze doctrinare ,filosofice sau de cultura
generala ,iar pe de alta parte ,se creeaza competente
didactice ,necesare in activitatea de predare .
Pedagogia este o stiinta a comunicarii iar in relatie cu
religia ,pedagogia preia reperele dobandirii unei vieti
spirituale derivate din legatura mistica dintre om si autoritatea
transcendentala prin cunostiinte,trairi si practici religioase.
Pentru orice demers educațional care să fie adecvat vremurilor
contemporane, dar în același timp fidel Tradiției, Biserica are nevoie de o reflecție
susținută asupra relației perpetue dintre istorie și veșnicie, dintre lume și
Împărăția lui Dumnezeu, dintre creat și necreat. Acest raport a fost amplu
dezbătut în spațiul public românesc în ultimii 25 de ani. În ultima perioadă,
constat un interes major privind situația disciplinei Religie, dezbaterile fiind
adesea intense și provocatoare. În urma evenimentelor recente din peisajul socio-
politic românesc, dar și a implicațiilor juridice privind Ora de Religie, ne aflăm
astăzi în contextul de a reflecta cu mai multă atenție asupra rolului și locului
Revelației creștine în școala românească. Legătura istorică indisolubilă dintre
Biserică și Școală în spațiul românesc, impune o implicare duhovnicească și
activă, inteligentă și vizionară a Bisericii, locul de naștere al școlii românești.

Stăruința Bisericii pentru menținerea în cadrul actului educațional a referințelor la

Dumnezeu, la Cartea sacră ca element inspirator în pedagogie, nu se înscrie doar în
datoria de a propovădui Evanghelia Domnului Hristos. În ecuație nu este inclusă doar
perspectiva vieții veșnice, cu imensa importanță pe care o are acest aspect, ci și
viața  pământeană a omului. Este o chestiune de libertate sau sclavie, de cultura
vieții sau a morții, de demnitate sau de dezumanizare. Cert este că, și aceasta o
spuneau, în perioada interbelică, ideologii marxiști, atât  timp cât credința oamenilor
este puternică și familia este ținută la loc de cinste, omul nu poate fi controlat pe
deplin, manipularea nu se poate desfășura în condiții favorabile.

În acest sens, credem și mărturisim și stăruim în certitudinea că formarea

personalității tânărului are nevoie și de o dimensiune spirituală”.