CAPTTOLUL ΙΙΙ

ANTIFOANELE SPECIALE,
RÂNDUTALA OBEDNITEI
~SΙ PROCESIUNEA INTRĂRII

Ι. ANTIFOANELE SPECIALE

Prin antifoane speciale înţelegem acele antifoane 1α care se

schimbă nu doar troparul antifonuhii α1 treilea, ci se folosesc şi
alţi psalmi decât cei ai zilelor de rând.

1. Vechea practică
Îη secolul α1 X-lea, Tipicornil Marii Biserici prescria antifoane
speciale doar pentru cinci sărbători: Naşterea Domnului, Botezul
Domnului, Pαştile, Înăltarea DomnuΙui, Cίncizecimeal. Priveghe-
rile Naşterii şί Botezului Domnului aveau şi ele antifoane specia-
le, dar refrenele lor semănau mai degrabă celor de 1α antifoanele
procesionale decât celor ale Liturghiei2. Astăzί nu se mai ρăstrea-
ză decât în mânăstirea italo-grecească de 1α Grottaferrata. Anti-
foanele speciale erau cântate doar în ziva praznicului, eu excepţia
Paştilor, singurul praznic care avea odovanie (octavă) în ritul con-
staritinopolitan şi care presupunea cântarea antifoanelor speciale
η fiecare zi, ρâηă în sâmbăta următoare.
Îη secolul α1 ΧΙΙ-1eα, conform Tipiconului de 1α Evergetis, zilele
cu antifoane speciale erau aceleaşί3, mai ρυţίη privegherile Naşte-

' Cu exceptia Duminίcϋ Antipasha, acestea sunt aceleaşi zile care au refrenul
Mdniuiettniie pe noi, Fiul liii Dumnezeu... la α1 doilea antifon (cf. cnp. Π, nota 49).
2 Α se vedea cap. ΙΙ, paragraful 3.

3 DτνπττυΕνsΚτι, Opisunie Ι, ρ. 357 (Naşterea Domrsiilui), ρ. 383 (Botezul

Doniisuhii), ρ. 559 (Paştίle), ρ. 586 (Înălţarea Domnului), ρ. 594 (Cincizecimea).

 Cântarea întreit-sfântă 69

rii şi Botezului Domnului, care nu mai aveau αntifoane4. Totuşi,

remarcăm ο tendintS spre varietate în acest Tipicon. De fapt, în
anumite zile de praznic 1α care se cântau antifoanele obίşnuite,
stihul intr2rii, care trebuia să fie Veniti să ne închinăm... (Ps. 94, 6),
era înlocuit cu un stih din alt psalm, folosit deja intr-un alt loc α1
slujbei zilei, sau din Liturghie:
Astfel, 1α 14 septembrie, Înălţarea Cinstitei Cruci: fndl,ta,ti-L pe
Dornnul, Dumnezeul nostru... (Ps. 98, 9 = prochimenul)5; 21 noicm-
brie, lntrarea în Biserică α Maicii Domnului: Fecioarele ce-i urmează
vor fi aduse Împăratului... (Ps. 44, 14 = chίnonicul)6; 2 februarie, Îη-
tâmpinarea Domnului: Cunoscută Şi-a făcut Domnul mântuirea...
(ps. 97, 2 = prochimenul Utreniei)'; 25 martie, Butta-Vestire: Diu zi
în zi binevestiţi mâniuirea Lui... (Ps. 95, 2 = prochimenul Utrenieί)8.
Îη acest Tipicon, antifoanele încep uneori printr-o,jumătate de
stih destinat introducerii tonului (25 decembrie, primul antifon; 6
ianuarie, toate trei antifoanele), spre exemplu, în 25 decembrie,
antifonul întâi, Psalmul 110:
1. Mărturisi-mă-νοί Ţie, Doamne. Pentru rugăcίunile Născătoarei de Dum-
nezeu...
2. Mărturisί-mă-voi Tie, Doamne, cu toată inima mea... Pentru rugăciunile
Năseătoarei de Dumnezeu...9

2. Practicile actuale
Între practicile actuale se poate distinge ο tradiţie slavonă, mai
veche, şi ο alta grecească, mai recentă.
Trucli,tics slavonă adaugă, 1α vechile antifoane certificate de do-
cumentele din secolele α1 X-lea şi α1 ΧΙΙ-1eα, alte antifoane speciale
pentru 14 septembrie, Înălţarea Cinstitei Cruci (Ps. 21, 73, 98), şi

4 Ibid., Ρ. 355 (privegherea Natterii), Ρ. 379 (privegherea Botezului).

5 Ibid., ρ. 274.
6 Ibid., ρ. 322.

Ibid., ρ. 407.
8 Ibid., ρ. 432.

Ί Ibίd., ρ. 357.
70 Juan Mateos

pentru 6 august, Schimbarea 1α FatS (Ps. 114, 115, 117). La 2 fe-

bruarie se cântă psalmii οbίşηυίtΙ, dar siihul intrării este Ps. 97, 3,
ca în Tipiconul de 1α Evergetis. Se pare că α1 treilea antifon de 1α
14 septembrie (Ps. 98) α fost indus de stihul intrării de 1α Evergetis
(Ps. 98, 9). Α1 treilea antifon α1 duminicii Floriilor este psalmul
cântat ca prochimen la Liturghie.
Tradiţia grecească α adăugat şi alte antifoane speciale pe lângă
cele întâlnite 1α slavi. Astfel, pentru sărbătorile Maicii Domnului:
8 septembrie (Naşterea), 21 noiembrie (Intrarea în Biserică), 25
martie (Buna-Vestire), 15 august (Adormirea); 1α fel pentru 1 ia-
nuarie (Tăierea împrejur) şi pentru 2 februarie ()rit5mpinarea
Domnului); în sfârşit, pentru prima duminică din Postul Mare
(Praznicul Ortodoxiei) şi pentru cea de α treia (Închiηarea Crucii).
Marea majoritate α acestor antifoane (8 sept., 21 ηον., 1 ian., 25
martie, 15 aug., duminicile 1 şi α 3-α din Post) sunt compozite,
adică alcătuite din stihuri psalmice ce nu aparţin unui singur
psalm. Zilele ce au antifoane compozite, cu excepţia zilei de 25
martie, nu posedă un stih α1 intr5rii propriu, ci pe cel de 1α α1 trei-
lea antifon obişnuit (Ps. 94, 6). Îη 2 februarie întâlnim un caz spe-
cial: cele trei antifoane sunt alcătuite din stihuri ale Psalmul 44:
Cuvânt bun revărsat-a dintr-însa inima mea..., dar stihul intr5rii este
încă luat din Psalmu195, 2, ca şi în Tipiconul de la Evergetis.
Ο altă diferenţă, între tradiţia grecească şi cea slavonă, constă
în aceea că ultima α păstrat foarte frecvent stihul de intonaţie,
conform vechii practici ιo.
La greci, 1α români şi le melchiti, s-a introdus în uz ο practică ce
contrazice structura antίfoanelor. La sărbători, de fapt, refrenul
antifonului α1 treilea este troparul praznicului i, pe de altă parte,
stihul intrării nu este în principiu altceva decât un stih α1 psalmu-
lui celui de α1 treilea antifon, care trebuie cântat ultimulll. Deci, ca

ίΌ La Duminica Cincizecimii, spre ex., avem următoarele stihuri (cele

puse între paranteze sunt proprii practicii slavone): antifonul Ι, Ps. 18:
(2α), 2ab, 3 etc.; antifonul ΙΙ, Ps. 19: (2α), 2ab, 3 etc.; antifonul ΙΙΙ, Ps. 20:
(2α), 2ab, 3 etc.
ιι Aşa se exprimă Tipiconul de 1α Evergetis pentru ziva Sfintelor
 Cântarea Σtttreit-sfâută 71

şi 1α toate celelalte stihuri precedente, trebuie cântat ca răspuns 1α

stihul intr5rii troparul praznicului, el fiind refrenul psalmului. Or,
în Bisericile menţionate, stihul intrării este întotdeauna urmat de
refrenul: Mântuieşte-ne pe noj, Fiul lui Dumnezeu... care, în aceste
zile, este refrenul antifonului α1 doilea. Este un nonsens ocazionat
fără îndoială de uzul zilnic, unde α1 treilea antifon este Psalmul 94
cu refrenul: Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu.... La slavi12, ca
şi în Tipiconul Marii Biserici şi în cel de 1α Evergetis13, răspundem
1α stihul intrrii prin cântarea troparului praznicului.
Textul antifoanelor α fost uneori contarninat. Psalmul 110, spre
exemplu, primul antifon α1 Crăciunului, începe 1α fel cu Psalmul
9. S-au confundat cei doi psalmi şi s-a scris ca prim stih α1 antifo-
nului Ps. 9, 1 în loc de Ps. 110, 1.
Antifonul α1 treilea α1 Paştilor este Psalmul 67; 1α greci α fost
intercalat Ps. 117, 24: Aceasta este ziva pe care Domnul α făcut-o ...,
împrumutat de 1α prochimenul praznicului. La slavi acest stih nu
apare în antifon, ci α fost introdus în cântarea troparului pascal
dinainte de ectenia mare.

3. Psalmii antifoanelor speciale

Dacă examinăm psalmii care compun vechile antifoane specia-
le, este uşor să descoperim că singurul psalm ales datorită rapor-
tului său cu praznicul este cel care alcătuieşte α1 treilea antifon.
Stihul care α dus 1α alegerea ρsalmului este cel dintâi sau uri altul:

Paşti: „(după α1 treilea antifon) îndată diaconul [zice]: Întelepciune, dreptil,

ί zice α1 cincilea stih Îυ udundri binecuvâutaţi pe Dumnezeu..."
(DMITRIEVSKII, Opisanie Ι, ρ. 559).
ί2 La fel şi în cărţile româneşti mai vechi, cum sunt: Triodul, Bucureşti,
1930, şi Mineiele, Bucureştί, 1927-1930; doar în cele mai noi se întâlneşte
interpolarea refrenului antifonului α1 doilea după stihul intrării (n.t.).
Ι3 Tipiconul Marii Biserici, în afara antifonului α1 doilea, nu men(ionea-
ză niciodată refrenul Mântuieşte-ne pe noi, FίυΙ lui Dumnezeu... Cel de 1α
Evergetis prescrie explicit doar cântarea troparului după stihul intrării,
spre ex. 1α Paşti (DMITRIεvsKIτ, Opisanie Ι, ρ. 559), 1α Înălţarea Domnului
(ibid., ρ. 586), 1α Cincizecime (ibid., ρ. 594).
72 Juan Mateos

La Paşti, Ps. 67, 1: 56 învie Dumnezeu...

La Înăltare, Ps. 46,5: Suitu-S-a Dumnezeu întru stn·gare... (stihul iritrSrii).
La Cincizecime, Ps. 20, 1: Doamne, întru puterea Τα se να veseli regele...
La CrSciun, Ps. 109, 3: Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am năs-
cut... (stihul intrării).
La Dumnezeiasca Arătare [Teofania, Botezul Domnului], Ps. 117, 27:
Dumnezeu este Domnul şi 5-α arătaf ησυă... (stihul intκărϋ).
Singurul caz care cere ο lămurire este cel α1 Cincizecimii. Atât
primul stih α1 antifonului (Ps. 20, 1), cât şi stihul iritrdrii (Ps. 20, 14):
Îηα1,ă-Τe, Doamne, îutrυ tăria Τα..., fac aluzie 1α puterea lui Dumne-
zeu. Or, această putere, în contextul praznicului, nu este [akceva]
decât Sfântul Duh, după cum zice Domnul în citirea din Faptele
Apostolilor (Fapte 1, 8): „Putere veţi primi prin venirea peste voi α
Sfântului Duh". Psalmul este deci perfect potrivit acestui pxaznic.
Dacă examinăm, mai departe, care sunt psalmii aleşi pentru pri-
mul şί pentru α1 doilea antifon 1α aceste praznice, constatăm că, în
general, sunt psalmii cei mai apropiat din Psaltire, cu conditia să nu
vmS în contradictie cu caracterul festiv. Astfel, lii Duminica Paitilor:
Ps. 65: Striga,ti-I lui Dumnezeu tot pământul...
Ps. 66: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvinteazd...
Ps. 67: 56 învie Dumnezeu...
Psalmul 65 este un vechi psalm α1 fnvierii care în mss. creştine
ale Septuagintei (LXX), poartă titlul „α1 invierii" (αναστάσεως); şί
el este cântai 1α privegherea pascală ca prochimen α1 Liturghiei
din seara SSmbetei Mari. Psalmul 66 este un psalm festiv; textul
său, totuşi, nu are legătură cu taina Paştilor.
La praznicul Înălţării Domnului se înregistrează ο diferen$6 in-
teresantă între practica actuală şi cea veche. Antifoanele actuale
sunt Psalmii 46, 47, 48, dar stihul intrării este din Ps. 46, 5. Îη
Tipiconul Marii Bisericiι4 şi în cel de 1α Evergetisţ5, sunt indicaţi
Psalmii 41, 45, 46; stihul intrării apartine, cum este şi normal,
psalmului antifonului α1 treilea. Îη acelaşi timp, modificarea arată
că doar Psalmul 46 este legat de praznic.

ι4 MATEOS, Typicon ΙΙ, ρ. 128.

ι5 DMITRIEVSKII, Opisanie Ι, pp. 586.
 Cdntarea ΐntreίt-sf8ηίιl 73

Cincizecimea are ca antifoane:

Ps. 18: Ceruri!e povestesc mărirea lui Dumnezeu... (= prochimenul)
l's. 19: Auză-te Domnul îtt ziva ηεαιzυΙυi...
l's. 20: Doamne, întru puterea Τα se να veseli regele..
Am văzut cO l's. 20 este ales din cauza praznicului. Este fOrO
nicio indoialO. vechiul psalm [α1 praznicului]. Ceilalti doi 11 preced
pur şi simplu in Psaltire, şi, din ?ntOmplare, l's. 18 coincide cu
prochimenul praznicului.
Cazul antifoanelor Νυιteτίί Domnului este limpede:
l's. 110: Mărturisi-mă-voi 7ie, Dosmne, cu toată inimii meis.
l's. 111: Fericit bărbatul care se teme de Domnul...
l's. 109: Zis-a Domnul cdire Domnul meu: Şezi de-a dreaptis Mea...
Aici au fost aleşi cei doi psalmi care urmeazO după cel α1 praz-
riicului, cOci psalmul 108, care 11 precede, este psalmul Nesteme-
lor, poate cel mai violent din intreaga Psaltire.
Antifoanele care se cântau, irs secolul α1 X-les, la privegherea Cr-
ciunului sunt iristructive in ceea ce privelte alegerea psalmilor16:
l's. 1: Ferisit bcirbatul carele n-u urnblat Οι sfatul necredinciotilor..
l's. 2: De cc s-au intdrdtst neumurile. (= prochimenul)
l's. 109: Zis-a Domnul cdtre Domnul meu: Şezi de-u dreapta Mea..
Se rcia deci prochimenul, ca α1 doilea antifon, şi 1α cl se asocia-
ză psalmul 1, care nu are rdcio legătură cu praznicul, dar 11 prece-
de in Psaltire. Comparaţia lrttre cele două seturi de antifoane ara-
tO cO singurul psalm comun este l's. 109, şi deci şi cel mai vechi.
La Dumnezeiascc? Ariltare [Botezul Domnuluil, psalmii sunt aceştia:
l's. 113: Cdnd 5 ieit Israel din Egipt.
l's. 114: Plin umfost de iubire, cd e auzit Domnul glusul rugii mele..
l's. 117: Mărturisi i-νă Domnului, cd e bun.
Psalmul 113 este folosit din cauza aluziei sale 1α Iordan care s-
a retras inaintea prezenţei Domnului; l'salmul 114 nu are nicio le-
gbturd cu praznicul.

MATEOS, Typicon I. pp. 150-152.

74 Juan Mateos

Antifoanele de 1α priveghere se referă indeosebi 1α sfinţirea

apelor ce se face 1α Arătarea Domnului. Din acest motiv α1 trei]ea
antifon este sau Psalmul 113ι7, după ο practică mai veche, sau
Psalmul 2818, α1 cărui α1 treilea verset: Glasul Domnului peste ape..
este folosit ca stih 1α Aliluia 1α Lituxghia din 6 ianuarie.
Din această analiză reiese că psalmul aritifonului α1 treilea este
mai vechi decât ceilalţi doi psalmi şi doar el îşi găseşte locul ori-
ginar aici. Acesta era psalmul destinat să însoţească procesiunea
ίntrării în biserică, şi tot acelaşi rol îl are şi astăzi. Tot αα, şi
introit-ul noman α fost ales cu grijă pentru α fi potrivit semnifίcaţi-
eί celebrărίi. De altfel, pentru praznicul Înălţării, Psalmul 46, ve-
chiul imn bizantin α1 intrării, este şί psalmul introitului roman.
Pe de altă parte, faptul că rugăciunile antifoanelor sunt vechi
rugăciunί ale credincioşilor αrαtă, de asemenea, caracterul artifici-
α1 α1 acestor trei antifoane. Singuma rugăciune veche din acest inc
este rugăciunea ίntrărίi, care însoţeşte psalmul intrăxii. Are, de
asemenea, ο rugăciune paralelă în ritul roman:
Îηdepărtează de 1α noi, rugăιnu-Te, Doamne, greşelile noastre,
ca să putem intra în Sfânta sfintelor cu cugete curate. F'entru Hris-
tos Domnul nostru. Αmίηι9.

4. Ο problemă privind evoluţia antifoanelor

Să revenim acum 1α faptul că Tipiconul de 1α Evergetis prezin-
tă, 1α anumite sărbătorί, ο înlocuire α stihului obişnuίt α1 intrării
(Ps. 94, 6) cu un alt verset psalmic potmivit sărbătorii, dar păstrând
cântarea psalmului 94 ca α1 treilea antifon, un fenomen contrar
stnucturii acestui antifon. Această inovatie α stat 1α baza creărίi de
nai antifoane speciale.

17 Ibid., ρ. 180, aparatul critic, r. 1.

18 Ibid., pp. 178-180.
19 „Aufer α nobis, quaesumus, Domine, iniquitates nostras ut ad

Sancta sanctorum puris mereamur mentibus introire. Per Christum

Dominum nostnum. Amen" Această rugăciune este utilizată ca rugăeiu-
ηe α primei intrări dar, după conţinutul său, ar putea Β folosită, de ase-
menea, şi pentru cea de α doua intrare α Liturghiei.
 Cântarea întreit-sfântă 75

Totuşί, examin5rid aceste stihuri alese pentru intrare, am con-

statat că este vorba întotdeauna de stihuri deja folosite ca pro-
chimene sau chinonice (psalmi ai împărtăşίriί). Astfel încât, aceas-
tă inovaţie este complet lipsită de originalitate şi nu este rodul
unei aprofundări α cunoaşterii Scripturii. Care α putut fi deci mo-
tivul ce α dus 1α introdiicerea acestor stihuri?
Credem că această inovaţie α fost prima dintre consecinţele
„atrofiei' c5nt5rii vechilor psalmi de la Liturghie: prochimenul şi
chίnonicul2o. Aceşti psalmi, destinaţi in vechime α fi cântati în
tregime sau în mare măsură — dacă erau prea lungi —, cu un răs-
puns subliniind sensul sărbătorii, au fost reduşi ]α două stihuri
(prochimenul), sau 1α iinul singur (chinonicul). Refrenele, alese cu.
grijă, care prin repetiţia lor trebuiau să rămână în cugetul credin-
cioşilor ca material de meditatie, au ajuns să fie tratate superficial.
De aici apare necesitatea exploat5rii lor; dar, în loc de α reînvia
vechea practică, s-a procedat prin transpoziţie sau prin acumula-
re, evoluţίe care, din nefericire, α lăsat Liturghia presărată cu mici
piese — m5rturii ale vechilor practici — lipsite de valoarea lor pas-
torală initială.

ΙΙ. SLUJBA Τmτcετ

La începutul Liturghiei se poate cânta, in locul celor trei anti-

foane, rânduiala numită Tipica. Sunt Psalrnii 102 şi 145 şi Fericiri-
le, care inlocuiesc primul, respectiv α1 doilea şi al treilea antifnn.
Aceste piese provin dintr-o slujbă, numită tot Tipic5, care se
găseşte în Ceaslov după Ceasul α1 şaselea sau al nouălea. Îη afara
Patruzecimii, are următoarea structură:

2° Cazul aliluiarionului este mai puţin limpede şi nu pare să £i avut

vreodată stihuri numeroase. Îη Tipiconul Marii Biserici, situaţia obitnuitl

este exίstenţa unui singur stih, uneori două. Trei stihuri apar doar 1α 24
decembrie, 1α 5 iarivarie, în Joia Mare şi în Vinerea Mare (cf. MATE0s,
Typicon ΙΙ, index liturgic, alleluia).
76 Juan Mateos

Ps. 102
Ps. 145 — troparul Unule-născut, Fiule...
Ferieirile
tropar invitator — α1 doilea tropar 1α Slavă...
Crezul, rugăciunea de iertare, Tatăl nostru..,
condac variabil
Doarnne, miluieşte (de 40 de ori)2'
Fie numele Domnului binecuvântat... (Ps. 112, 2)
Ps. 33
Concediere.
Îη Postul Mare sunt omişi primii doi psalmi. Pe de altă parte,
slujba este împărţită în două prin intercalarea Vecerniei:
Fericirile
tropar invitator — α1 doilea tropar 1α 5Ιανă..,
Crezul, rugăciunea de iertare, Tatăl nostru...
condac variabil
Doamne, miluieşte (de 40 de ori)
Rugăcίunea: Cel ce în toată vremea.. , Ζ2
Concediere.
(după Vecernic):
Rugăcίixnea: Preasfâtttă Treime...
terminată cu Unul Sfăttt...
Fie numele Domnului binecuvântat... (Ps. 112, 2)
Ps. 33
Concediere.
Manuscrisul cel mai vechi care cuprinde această slujbă este
cod. Sin. gr. 863 (sec. ΙΧ)23. Îη acest document, slujba, aşezată du-

21 Această rânduială este întâlnită în unele editii mai vechi ale Ceas-
lovului românesc (Sibiu, 1859, ρρ. 111-112); totuşi, în editiile actuale, se
urmează practica slavonă (cf. Ceaslov, Moscova, f.a„ ρ. 124; Ceuslov, în
Psaltîr sledovanaia, vo1. ΙΙ, Moscova, 2993, ρ. 168) spunându-se aici — dacă
nu este Post sau Aliluia — Doamne, miluieşte (de 12 ori), urmat de rugăciu-
nea Preasfântă Treime... (n.t.),
Ζ2 Îη practica slavonă şi românească această rugăciune rămâne 1α Cea-
sul ΙΧ (cf. ed. slavone cit. supra; Ceaslov, Bucureşti, 2001, ρ. 128) (n.t.).
23 Editat în articolul Un HoroCogiott inedit. Le eodex sinatt. gree 863, (see.
ΙΧ), în Melanges Eugene Tisserant (Studi e Testί 233, Citt del Vaticano,
 Cântarea τ£ntreit-sfântι 77

ρ3 Ceasul α1 nouălea, ρoartă titlul: „Pentru împărtăşanie", şi în-

cepe, ca şi astăzi în Postul Mare, prin cântarea Fericirilor:
Fericirile
tropar invitator
Crezul, Tatăl nostru, Doamne, miluίeşte (de 3 ori)
Unul Sfânt... (= sfărâmarea)
Fie numele Dorniiului bittecuvântat... (Ps. 112, 2)
psalmul împărtăşirii (= Ps. 33) — strofa fίηαΙă24
rugăciunea de multumire.
Slujba era destinată, αα cum îi arată structura, împărtăşirίi
monahilor în zilele în care mi se săvâxşea Liturghia Euharistică.
Era, deci, uri fel de rânduială Înaintesfinţită moηastică palestinia-
ηă. Să ne amintim că actuala Liturghie α Înaintesfίnţίtelor este de
origine constantinopolitană şί are un caracter catedral.
Această rânduială α Tipicei α fost adoptată de mânăstίrile
constantinopolitane împreună cu restul rânduielίi savaite, în timp
ce Tipiconului Marii Biserici îi este necunoscută. Îη τnânăstirea
Studionului şi în celelalte mânăstiri care urmau rânduiala sa, în
zilele în care, din cauza lucrului, se omiteau ceasurile mici, era
cântată dυρă Liturghie. Totuşi, nu se mai făcea impărtăşania în
cadrul rânduielίi Tipicei, ci se primea [în acest moment] doar
antidoron sau anafură, adică pâine binecuv3ntat325. Îη zilele în care
se cântaυ ceasurile mici, era săνârşită dυρă Ceasul α1 ηουăΙeαz6.
Îη secolul α1 ΧΙΙ-1eα, mânăstirea Bvergetis s-a îndepărtat de
rânduielile stiidite. La Evergetis aproape toţi monahii se împărtă-
şeau zilnic27; Liturghia, de fapt, era săvârşită ziliiic, cu excepţia
perioadelor de post; în Postul Mare se săvârşea Liturgb.ia Înainte-

1964, ρρ. 47-76; α se vedea în special pp. 54-55.

24 Numίtă în ms. „rugăciunea după împărtăşanίe". Adevărata rugăcί-

une după impărtăşanie vine imediat după, sub numele de „rugăciune de

multumire".
25 Regula Sf. Teodor Studitul (DινττΤπ Ενsκττ, Opisanie Ι, ρ. 233).
26 Ibid., şi în Tipiconul de 1α Evergetis (ibid., ρ. 603).
Ζ7 Ibid., ρ. 603.
78 Juan Mateos

sfinţitelor zilnic (cu excepţia zilei de luni din prirna săptămână)28.

Rânduiala Tipicei era atunci unită cu Liturghia [euharistic5j, 9η zi-
lele în care aceasta se săvârşea, şi înlocuia cele trei antifoane de 1α
inceput cu Psalmii 102 şi 145 şi Fericirile, şί se împărţea anafura
după concediere (= rug5ciunea dinapoia amvonului), în timp ce
se recita Psalmul 33, vechiul psalm de împărtăşire α1 Tipiceίz9. Το-
tuşί, introducerea Fericirilor nu α ajuns să suprime şi stihul intră-
rii: Veniti să ne închίnăm... (Ps. 94, 6), care aparţίne psalmului anti-
fonului α1 treilea.
Îη secolul α1 ΧΙ-1eα, conform ms. sinaitic citat mai sus, Fericirile
aveau propriul lor refren: Pornenette-ne pe noi, Doamne, cdnd vei
veni îηtru imp5r5,tia Τα (cf. Lc. 23, 42). Acest refren nu mai era repe-
tat 1α Evergetis; între stihurile Fericirilor se intercalau tropare
speciale pentru Fericiri, provenind din canoanele Utreniei, pome-
nind sfântul zilei3ο. Cu exceρţia sărbătorilor care aveau antifoane
speciale, sau 1α s5rb5torile Maicii Domnului, Tipica era cântată 1α
Liturghie aproape zilnic3ι.
Ιηοναţία ce apare în practica de 1α Evergetis - ?π raport cu prac-
tica de 1α Studion - ηυ-şί are originea 1α Constantinopol: versiunea
georgiană α Liturghiei, datând din secolul α1 ΧΙ-lea, arată că în Ρα-
lestina Tipica era deja cântată 1α Liturghie în această vreme32.

28 Ibid., ρ. 515: „Trebu.ie să se mai ştie că numai în această zi nu s8v8r-

11m Liturghia" (σύ Λε ιτσυρσύµεν).

29 Ibid., pp. 603 şi 515.
3ο Dacă era duminică, [acestea erau] fericirile invierii (µακαρισµοί
αναστάσιµοι) (ibid., ρ. 259); pentru un sfânt, una dintre c3ntlrile canonu-
lui, spre exemplu: 1 sept. (ρ. 258), 6 sept. (ρ. ρ. 262), 8 sept. (ρ. 265), 9
sept. (ρ. 266) etc. Îη zilele mai puţin solemne, [se cântau] fericirile glasului
(ή µακαρισµοί τού ήχού) sau ale zilei (τής ήµέρας), spre exemplu: 7 sept.
(ρ. 263), 16 sept. (ρ. 278), 17 sept. (ρ. 279) etc.
31 Îη luna septembrie, de exemplu, se menţionează folosirea Tipicei 1α

Liturghie în următoarele zile: 1, 2, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 20,
22, 23, 24, 26, 28, 30. Îη alte locuri, indicaţia ra'nduialo zilei (ή άκολουθία
τής ήµέρας) sau alta asemănătoare, care apare 1α zilele de 3, 18, 19, 25,
27, 29 sept., ar putea include tipica zilei (τυπικά τής ή µέρας).
32 Cf. JACOs, Version georgieηηe, ρρ. 90-92; α se vedea şi Ρ. 80.
 Cântarea întreίt-sfântă 79

Îη secolul α1 XIV-lea, Diataxa lui Filotei prevede 1α Liturghie

doar cântarea Tipicei; aceasta era deci practica atonită α acelei
vremi33. Dimpotrivă, mai multe documente, mai ales italo-greceşti
din secolele XIV—XV, ρăstrează cântarea antifoanelor34.
Ce au devenit celelalte elemente care alcătuiau rânduiala ρα-
lestiniană α împărtăşirii? Crezul, Tatăl nostru..., Unul Sfânt... şί
rugăciunea de mulţumire existau deja în Liturghie. Nu cunoaş-
tem în amănunt cum se săvârşea Tipica în mânăstirea Studion,
dar cu siguranţă îmρărţirea anafurei avea loc 1α momentul în care
odinioară avea loc împărtăşirea, deci în timpul citirii Psalmului
33. Îmρărtreα anafurei α fost aşezată în Liturghie după rugăciu-
ηeα dinapoia amvonului (= vechiui apolis), în timpul cântărίi sau
citirii Psalmului 33. Stihul Fie numele Domnului binecuvântat..: (Ps.
112, 2) nu apare în rânduiala împărtăşirii din secolul α1 ΙΧ-lea, dar
η rânduί ala Tipicei din Ceaslov este cântat înainte de psalmul 33.
De acolo, fără îndoială, α fost transferat în Liturghie, căci nicio al-
t3 piesă ηυ-şί mai putea avea locul după apolis (= rugăciunea di-
napoia amvonului).
Îη practica actuală, românii35 cântă Tipica 1α Liturghie în toate
zilele de peste an, cu excepţia celor care au antifoane speciale. Ru-
şii le păstrează pentru duminici şi pentru sărbătorile mijlocii ale
sfinţilor; în zilele în care nu este sărbătoare cântă antifoanele zile-
lor de rând. Grecii şi melchiţii par să ο ignore în bisericile de mir,
dar ο cântă în mânăstiri.
Totuşi, în toate trile Tipica α fost extrem de prescurtată. Din
primul psalm se cântă doar primul verset însoţit de vechiul re-
fren: Bine eşti cuvântat, Doamne. Α1 doilea psalm este omis,
cântându-se doar troparuL• Unule-născut, Fiule....

33 Î η KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 50: primii doi psalmi sunt numiţi αη-

tifoane, dar pentru α1 treilea se întâlneşte doar denumirea de Fericiri;
concluzia este că se cânta Tipica.
34 Cod. Grott. Γ. (3. ΙΙΙ (sec. XIV) (MURETOV, ρ. 13); Sf. Suva 305 (sec.
XV) (KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 88); Vat. gr. 573 (sec. XV) (ibid., ρ. 103).
3s Ultimele ediţii ale Catavasierului românesc (spre ex., Bucureşti, 1997,
ρρ. 72-74) indic3 ο practică similară cu cea rusească (n.t.).
80 Juan Mateos

Termenul obednit α (= mica cin), care desemnează 1α slavi sluj-

ba Tipicei, este diminutivul lui obednia (= δεΣτενον, cină), urt nume
popular α1 Liturghiei. Acesta face aluzie, cel puţin, 1α împărţirea
anafurei şi poate chiar 1α împărtăşire.

ΙΙΙ. INTRAREλ

Îη vremea Sfántulυi Maxim Mărturίsίtorul Liturghia începea

cu intrarea — liturgică sau prelίturgică — α poporului şi α clerului
în bίserică36 . Îη comentariul din secolul α1 VIII-lea, atribuit Sf.
Gherman patriarhul, Liturghia începe prin cântarea antifoanelor
şi intrare — rezervată de acum doar clerului — ί numită „intrarea
cu Evanghelίa"37. Totuşi, în secolul α1 X-lea, Tipiconul Marii Siserici
păstrează denumirea simplă de „intrare" sau „intrarea patrίarhu-
1υί'38. Astăzί poartă numele de „Intrarea mic5", 9η contrast cu in-
trarea cu darurile sau „Intrarea mare".
Denumirea de „Intrare mică" datează, evident, din perioada în
care procesiunea cu darurile α dobândit toată strălucirea actuală.
Marea majoritate α mss. din secolul α1 ΧΙΙ-1eα ο numesc simplu
„Intrarea" şί ηυ aplică incă acest nume procesiunii cu darurile39; ο
Diataxă de secol ΧΙΙ—ΧΙΙΙ ο numeşte „prima Intrare', iar pe cea cu
darurile „Iηtrarea Mare"40. ProbabiT Diataxa lui Filotei (sec. XIV)
este primul document care pune fat5 în faţă terrnenii de „Intrare

36 Mistagogia, 8-9 (PG 91, 688-689): „Prima intrare α arhicreului în

sfânta biserică 1α sfânta adunare... Intrarea poporului, care se face odată
cu cea α ierarhului, în sfânta biserică..... (SF. MAXIM, ορ. cit., ρ. 29).
37 BORGIA, ρ. 21 [SF. GHERJVIAN, op. Clt., Ρ. 65].

3& Cf. MATEOS, Typicon ΙΙ, index liturgic, είσοδος.

39 Cod. Ett. Miinster 6, (ENGDAHL, pp. 8 şi 19-20); cod. Patmos 709

(1260 d.Hr.) (D νπrπτενsκττ, Opisanie ΙΙ, ρ. 157); cod. Sin. gr. 1020 (sec. ΧΙΙΙ)
(ibid., ρ. 140) (εϊσοδεύει); 1α fel, cod. Grott. Γ. (3. ΙΙΙ (cndex Falascae, sec.
XIV) (MURETOV, pp. 13-14).
40 Cod. Aten, Bibl.' Naţ. 662 (TREMPELAS, pp. 6, 9); 1α fel Tipίconul Mos-

cova Sf. Sinod 381 (sec. XIII—XIV) (KRASNOSELTEV, Materialy, pp. 23 şi 25).
 Câtttarea îtttreit-sfâtttă 81

Mică" şi „Intrare Mare"41. Ştim că rubricile din cărtile liturgice ac-

tuale provill, în mare parte, din această Diataxă.
Cele două intrări, cum sunt ele numite astăzί, sunt două pro-
cesiuni, fiecare marcând începutul unei ρărţί α Liturghiei; intrarea
în biserίcă începe Liturghia Cuvântului, pe când apropierea [şi
aşezarea] în jurul Sfintei mese începe Liturghia Euharistică.
Punctul de sosire α1 acestor două procesiuni nu este acelaşi.
Prima se terιnίnă 1α scaunele clericilor [din absida altarului], unde
se vor aşeza pentru ascultarea citirilor. Α doua, 1α Sfânta masă
unde vor săvârşi Euharistia. Îη ritul sirian distincţia este foarte
netă, deoarece scaunele episcopului şi ale clericilor nu se găsesc în
sfântul altar ci pe vimcz [bema = amvon], în mijlocul bίsericii42. Pri-
ma procesiune se opreşte deci în naos, iar cea de α doua υrcă din
naos 1α Altar. Notăm totuşi că, odίnioară, cea de α doua procesiu-
ne nu presupunea transferul darurilor — făcut în prealabil, fără so-
lemnitate, de către diaconi — ci doar apropierea episcopului şi α.
preoţilor de Sfânta masă.
La bizantini şi 1α romani dίstίncţia este mai puţin clară, căci sca-
unele clericilor sunt, de fapt, situate în absida altaru1uί43. Cea de α
doua procesiune nu este ο intrare în altar, unde clericii se află deja,
ci doar apropierea de Sfânta masă. Pe de altă parte, deoarece 1α bi-
zantirii această apropiere deja α avut loc — în timpul rostirii ectenii-
lor ce urιnează după Evanghelie —, procesiunea α ajuns să se identi-
fice cu transferul darurilor; totuşi, episcopul nu ia parte 1α ea.
S. revenim 1α procesiunea cu Evanghelia: se termίnă deci 1α
scaunele episcopului şi ale preoţilor, situate în absida [altaruluij.
Astăzi, unele rânduieli şi cântări se intercalează între momentul

4ι KRASNOSELTEV, Materialy, pp. 50 şi 60.

42 R8nduiala actuală nu mai ţίne seamă de această practică tradiţioηa-
1ă prevăzută de cărţile liturgice.
43 Analiza textului ,,ruglciunii puncrii-inainte" din Liturghiile Sf. Ιοαη
Hrisostom şi α Sf. Vasile, rostită de preot înainte de sărutarea păcii, de-
monstreaz5 că în ritul bizantin α existat de asemenea, odinioară, ο intrare
în altar înainte de anafora (cf. J. MATEOS, Două probleme de traducere în Litur-
ghia bizantind α Sfântului loan Hrisostom — în anexa acestui volum, ρ. 212).
82 Juan Mateos

intrării în altar şi ajungerea procesiunii în absidă. Îη acest capίtol

vom încerca să explicăm - din punct de vedere istoric — originea
lor, cu excepţia cântării trisaghioriului, c8ruia îi vom rezerva un
capitol separat. Deci, vom studia aici rânduielίle cuprinse între
începutul procesiunii şi întoarcerea în altar.

1. Practica αεtυαΙă
Conform practicii în vigoare, Intrarea se desfăşoară astfel:
Strana cântă α1 treilea antifon sau Fericirile. Când se zice Sle-
.44, preotul şi diacoriul fac trei închίnăcίunί inaintea Sfintei

mese şί se deschid Sfintele uşi.

Preotul sărută Evanghelia şi Sfânta masă, diaconul doar Sfânta
masă. Preotul ia Evanghelia şi ο dă diaconului şi, mergând împre-
jurul Sfintei mese, ies prin υα de miazănoapte. Ipodiaconii poar-
tă făclii ί, în unele tlii, crucea.
Oprindu-se pe solee, în dreptul Sfintelor uşi, diaconul se aşază
în dreapta preotului. Îşί pleacă capetele, iar diaconul zice cu voce
joasă: Domnului să ne rugăm. Preotul rosteşte în taină rug5ciunea
Intrării: Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru...
Sfârşindu-se rugăciunea, diaconul arată spre Sfintele uşi cu
mâna dreaptă, şi zice preotului: Binecuvintează, stăpârιe, sfânta In-·
trare. şί preotul binecuvintează, zicând cu glas încet: Binecuvântată
este Intrarea celor sfinte ale Tale (= altarului Τăυ), totdeauna, acum şi
pururea şί Οι vecii vecilor~5.
Diacorsul prezintă Evanghelia preotului; acesta ο sărută, în
vreme ce diaconul sărută mâna preotului.

Aceasta este exprimarea obişnuită în Liturghierele slavone (Liturghia Sf.

loan Hrisostorn, Moscova, 1889, ρ. 15); româneşti (Dumnezeeştile Liturghii, Si-
biu, 1902, ρ. 76); arabe (Kitáb sl-litul'gyyat ul-iluhiyya ul-muqaddssci, Harissa
1962, ρ. 104), în edi,ia grecească Venetia, 1877 (Ενχολόγιον τό µέγα, ρ. 50).
Editia de 1α Atena, 1951 (Τερατικόν, ρ. 70), corectează putin indicaţia:
„cântându-se Slava Fericirilor, sau α1 ΙΙΙ-lea Antifon etc" (ιj αλλοµένον 61
τού ∆οξαστικοv των Μακαρισµων, ή τοv Γ Αντιφώνου, κ.τ.λ.).
45 Traducerea oficială din Liturghierul românesc este: Binecuυântată es-
te intrarea sfinţilor Tăi... (ed. cit., ρ. 123).
 Cântarea îtttreit-sfâtttă δ3

Terminându-se de cântat α1 treilea aritifon sau Fericiriie, diaco-

nul merge 2η mi}loc, înaintea preotului, înalţă Evanghelia şi însem-
nează cu ea cruciş, zicând: Înţelepciune, drepţi! Şi se cântă stihul in-
tr5rii: Ueniţi să ne închinăm..., sau stihul caracteristic praznicului.
Făcând închinăciune, diaconul şi preotul intră în Altar prin
Sfintele uşi. Diaconul aşază Evanghelia pe Sfânta masă. Preotul
sărută Evanghelia şi Sfânta masă; diaconul doar Sfânta masă.
Strana cânta troparele obişnuite.
Avem deci următoarele actiuni:
1.Trei închinăcίuni şi sărutarea Sfintei mese.
2. Darea Evangheliei diaconului şi ieşirea din Altar.
3. Rugăciunea Intrării.
4. Binecuvântarea Intrării.
5. Exclamaţia diaconului şί cântarea stihului intrării.
6.Intrarea in Altar, aşezarea Evangheliei şi sărutarea Evan-
gheliei şi α Sfintei mese.

2. Ieşirea din Altar

Rubricile actuale, în general, indic4 începerea rânduielilor ieşirii
η momentul în care se cântă Slavă... Aceasta este valabilă doar în
cazul în care, în locul celui de α1 treilea antifon, cântăm Fericirile.
Indicatiile tipiconale sunt inspirate din cele ale Diataxei lui Filotei:
(După ultima ectenia mίιă) diaconul face ο închίnăciune, ίntră
în Altar şi rămâne acolo în tίmpul cântării Fericirilor. Ajungând
cântăreţii 1α Slavă..., preotul şί diaconul vin inaintea Sfintei mese,
fac împreună ο închinăciune, preotul ia Sfânta Evanghelie şi ο dă
diaconului... (ietirea)... Sfârşίndu-se ulfimul tropar, diaconul mer-
ge în mijloc şi, stând înaintea preotului, rίdică puţin mâinίle ί,
arătând Sfânta Evanghelie, zice: Îtttelepciune, drepti! Apoi, făcând ο
închinăciune - el şi preotul ?napoia lui - intră în Altar. Şί aşezând
el Evanghelia pe Sfânta masă, cântăreţii zic troparele obişnuite'6.
Aceste text, după ce α vorbit de ultimul tropar, menţionează ia-
răşi troparele obişnuite. Ultimul tropar este deci „ultimul" raportat

46 KRASNOSELTEV, Materialy, pp. 50-52.

84 Juatt Mateos

doar Ia seria de tropare intercaiate între stihurile Fericirilor; Sla-

να... 1α care se face referire este cea care încheie Fericirile, [Slavcι]
ce este urmată de un tropar; 1α fel dυρă Şi acum.. care urmează47.
Diataxa presupune, deci, cântarea Fericirilor, iar nu α celui de
α1 treilea antifon. Rubricile actuale, dίmpotrivă, permit alegerea
între cântarea antifonului sau α Fericirilor; dar iii adoptat ο prac-
tică ce nu poate fi ρυsă îη acord cu această dublă posibilitate; de
fapt, Simm.. 1α care face aluzie există doar în cazul în care se cân-
tă Fericirfle. Dacă se cântă antifonul α1 treilea Slava... trebuie să fie
dυρă stihul ί ntrăriί, acesta aparţin.ând antiforiului α1 treilea.
Astăzi, cu excepţia mânăstirilor, mi se mai ίntercalează tropare
1α Fericiri. Îη bisericile de mir, ruşii omit toate troparele; doar ro-
mânii păstrează Slava... şi cântă şi ultimul tropar α1 Născătnarei de
Dumnezeu. Doar 1α ei, deci, această indicaţie îşi mai găseşte rostul.
Cele trei închinăcίuni prescrise astăzi, înainte de α fi luată
Evanghelia, nu apar îη Diataxa lui Filotei, aceasta vorbind doar
de ο singur5 inchin5ciune. Sărutarea Evangheliei şi α Sfintei mese
este doar uri obicei, şi nu este indicat5. în vechile documente. Să-
rutarea este indicafiă uneori, dar nu în acest loc, ci 1α înceρutul Li-
turghiei; atunci, preotul sărută doar Evanghelia, iar diaconul, col-
ţul drept al Sfintei mese48.
Primirea de către diacon α Evanghehei de 1α preot apaie Tn secolul
α1 XW-lea. Cele mai vechi mss. nu spun nimic privitor ]α acest aspect.
Cele din secolul α1 ΧΙIl-Ιeα chiar spun că diaconul însuşi ία Evaτιghe-
1ia49. Deja τη Diataxa lui Filotei (sec. XIV) preotul este cel care dă dia-
conului Evanghelia5(1, dar g5sim cel ρυtiη un document din secolul α1
XV-lea care permite alegerea între cele două moduri de αc4ίυηe51.

4' Troparele Fericirilor duminicilor se găsesc în Octoih.

`48 Diataxa de ]α Atena (sec. ΧΙΙ—ΧΙΙΙ), ρ. 5; Typicon Moscova (sec. XIV)

(ed. KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 23).
49 Cod. Ett. Minster 6 şi Sin. gr. 1020 (ENCDAHL, pp, 19, 20); Diataxa
Atenίană (TREMPELAS, pp. 5, 9) şi Tipiconul Moscovit (KRASNOSELTEV,
Materialy, pp. 23, 25).
so KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 50.
51 Diataxa Vat. Gr. 573 (italo-grecesc) (ibid., ρ. 103).
 Cântarea întreit-sfânΣă 85

După mai multe documente, diaconul care ροαrtă Evanghelia,

sau un alt diacon, ροαrtă cădelniţa 1α procesiunea intrării52. Uneori
sunt mentionati şί ipodiaconii ca ρarticipând 1α procesiune cu făcliίs3.
Astăzi, cel puţin 1α slavi, este în vigoare ieşirea din altar
înconjurându-se Sfânta masă; rubricile — nici măcar din cele mai
vechi documente — nu menţionează acest înconjur. Un document
din secolul α1 XV-leas4 prescrie, totuşi, ca preotul să binecuvinteze
proscomidiarul atunci când trece prin dreptul său, ceea ce ar putea
indica trecerea preotului şi α diaconului prin spatele Sfintei mese.

3. Traseul procesiunii
Astăzi procesiunea este foarte scurtă: se iese prin uşa de miază-
noapte şi se vine direct, fără α ρărăsi solea, înaintea Sfintelor υşί.
Marea parte α documentelor vechi nu dau niciun detaliu pri-
vind traseiil procesiunii. Totuşί, înainte de introducerea primelor
două antifoane, această procesiune era ο simplă intrare în biseri-
că. Dacă prăznuirea nu presupunea ο procesiune de 1α biserica
principală 1α biserica staţională [unde urma să se săvârşească Li-
turghia), procesiunea se întindea din atriumul bisericii ρâηă în in-
teriorul ei şi, pentru clerici, ρâηă în absida altarului.
Ο practică similară, dar limitatd doar 1α clerici, era în vigoare
în secolul α1 X-lea, atunci când patriarhul îşί făcea intrarea in bise-
rică în timpul antifonului α1 treileass. Descrierea unei astfel de in-
trări este oferită de Tipiconul Marii Biserici pentru Sâmbăta Marc,
ziva în care patriarhul venea în procesiune de 1α baptisteriu 1α bi-
serică, însotit de neofiti:

52 Evhologionul lui Porfirie (sec. Χ) (KRASNOSELTEV, Svedeniia, ρ. 285).

Traducerea arabă din secolul α1 ΧΙ-lea (ed. BACHA, ρ. 417). Typicon du
monastere de 1"Everegtis (sec ΧΙΙ), 14 sept. (ed. DMITRJEVSKII, Opisanie Ι, ρ.
272). Sin. gr. 1020 (sec. ΧΙΙΙ) (ibid, ΙΙ, ρ. 140).
53 Grott. Γ. (3. ΙΙ (sec. ΧΙ) (MURETOV, ρ. 3); versiunea arabă (BACHA, ρ.

417); Vat. gr. 1811 (1147 d.Hr.). După Vat. gr. 1863 (sec. ΧΙΙ), diaconii sunt
cei care poartă fScliile.
s4 ΚπωsΝοsεtrεν, Materialy, ρ. 103.
ss MATEOS, Typicon ΙΙ, index liturgic, είσοδος.
86 Juan Mateos

Îη vreme ce patriarhul împreună cu neofitii se pornesc pentru

α face α doua ίntrareŞ6, conducătorui stranei α doua cântă: Fericiţi
eărora ii s-au treeut cu vederea fărădeiegile (şi ale căror păeate 1ί s-uu
acoperit) (Ps. 31, 1). Stih: Fericit e omul căruia Domnul ηυ-ί να socoti
păcatul (Ps. 31,
Ajungând Ia uşile centrale [ale bisericii}, patriarhul îngenun-
chează de trei ori şi αροί intră. Şi intră împreună cu el 1α jertfelnic
12 arhierei, înveşmântaţί cu omofoarele lor, şi urcă cu dânsul 1α
tronul din absidăsa

Marea majoritate α manuscriselor de origine monastic5, sau

cele ce cuprind ο Liturghie preoţească, nu descriu intrarea. Să ve-
dem, însă, rubricile traducerii arabe din secolul α1 ΧΙ-1ea59, care
pxezintă ο Liturghie arhierească, 1α care arhiepiscopul îşi făcea in-
că intrarea în biserică în vremea antifonului αΙ treilea:

Procesiunea iese ρâηă în dreptul uşilor împărăteşti sau centrale

ale bisericii. Înainte, doi ipodiaconi deschid procesiunea purtlnd
sfeşnice cu făclii aprinse. Diaconii merg înaintea protoiereuiui. Ar-
hiepiscopul aşteaptă în pragul uşϋ; diaconii se rânduiesc în dreapta
αα, în interiorul utii şi preoţii înaintea lui, cei diritli - ca rang - ίαη-
gă arhiepiscop; stau unul după altul, în ordinea rangului lor. Arhi-
diaconul aduce Evanghelia iar α1 doilea diacon cădelniţa.
Iar c5nd ajung, diaeonul zice cu voce seăzută: Îrι paee Domrnului
să υα rugăm. Α1 doilea diacon, ţinând cădelniţa în mâna αα stângă
şi tămâia in cea dreaptă, se apropie de protoiereu6°, care zice în ta-
ίηă rυgăciunea tămâίei, iar 1α sf3rtit însemnează cu crucea (face
semnul crucii); îndată după ce acesta α însemnat, diaconul pune
tămâia şi cădeşte 1α dreapta şί 1α stânga şi pe arhiepiscop.

56 Patrίarhul îşi făcuse prίma sa ίntrare în bisericl după psalmii Ve-

cerriiei (cf. ibid., ρ. 85).
s' Ibid., ρ. 88.
5Β I861., ρ. 89.

s9 $ACHA, pp. 417-418 (arabă), pp. 448-449 (franceză).

6Ό Ceva mai sus, rais alkelsams (^-½- υ'ψ j) este tradus de Bacha prin
„ρ otoiereu"; aici îl traduce prin „arhiereu", dar este vorba de aceeaşi
persoană. „Arhiereu" sau mai degrabă „arhiepiscop" este întotdeauna
tradus prin rais alasaqefa (151 υ 4 )).
 Cântarea îrιtreit-sfântă 87

Acesta rosteşte rugăciunea: (rugdciunea intrăriί). Diaconul ex-

clamă: Drepti, cu înţelepciune! Purtătorii de lumini merg în faţă, apoi
diaconii, dci câte dni, după rânduialα lor, apoi arhiepisccpul, înca-
drat de doi diaconi, în semn de respect şί cinstire, sustinându-i
rndinile (fiecare sărută rndna din partea sa atunci când ο tίηe şi cdnd
ο lasă înaintea uşilor altarului); preoţii vin inapcia lui, doi câte dci.
Şi citeţii cântă: Ueniti să ne închiiăm şi să cădem înaintea Lui.
Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu...
Arhiepiscoµul este deci primit de clerici 1α intrarea în bisericd;
Μ sernn de cinstire sunt aduse făclii şi cădelnίţa. Rugăciunea in-
trării este rostitd 1α poarta bisericii.
Notăm, de asernenea, că arhiepiscopul nu merge 1α proscomi-
diar Μ tirnpul primelor două antifoane, curn este cazul Μ eele
dcud manuscrise constantinopdlitane cm secoiul α1 ΧΙ-1eα67; dacă
rosteşte rugdciunea Proscomidiei, trebuie deci să ο facă înainte de
procesiunea cu darurile, cum se face astăzί 62.
Remarcăm, Μ sfârşit, că stihul intrării: Ueniţi să ne incliindm... mcd
n-a suferit adaptarea hristologică, ci este cântat conform textului Psal-
mului 94, 663. Urrnele acestei ii-itrdri surit cu siguranţă foarte vechi.
Tipiccnul Marii Biserici oferă date răzleţe ce coincid cu cele ale
traducerii arabe. Îη Jcia Marc, spre exernplu, după spălarea p1-
cicarelcr în pronaos, patriarinil îşi face intrarea Μ bisericd:

' Cod. Pyrousalos şi versiunea Liturghiei Sf. Vasile publicată de

6

McREL (cf. cap. Ι, pp. 42-44).

62 Şί cum se făcea in vremea Sf. Maxim şi α Sf. Gherman (ibid., pp. 350-
351). La Sf. Gherman există ο pregdtire α darurilor (πρό0εσιc) înainte de
antifoane (BORGiA, cap. 36, ρρ. 28-29; ttrad, rom. nt., ρ. 47J) Rcstirea de că-
trc prent α rugăciuιύί proscomidiei inaintea antifnanelor apare Μ textul la-
tin al lui Anastasie (ibid., cap. 30, ρ. 21), dar nu şί în textul grecesc crigina].
Notăm că atât in textul lui Anastasie cât şi în ms. contemporan Barb. gr. 336
(LEW, ρ. 309), atunci când se vorbeşte de rugăciunea proscomidiei 1α ?nce-
putul Liturghiei, rosiirea sa este atnibuitd prentului, nu episccpului.
63 La fel, în traducerea latină α comentariului Sf. Gherman, făcută de
Anastasie (BcRCIA, cap. 33, ρ. 22; [trad. rom. cit., ρ. 661); Ιο trad, georgiană
din secolul α1 XI-lea (JwCos, Version georgienne, ρ. 92). Mss. vechi ου oferă
decât începutul stihului; totuşi, cod. Grott. Γ. (3. ΙΙΙ (sec. 3(1V) dă textul
complet cu finalul „înaintea Lui", Ιο loc de „1α Hristos".
δ8 J υαιτ Mateos

Apoi se zice ruglciunea intr8rii, şi îşί face patriarhul intrarea

cu Evarighelia, fără cădelniţe şi fără sfeşnice, şi urcă îη siηtroη64.

Rugăciunea intrării era deci rostită 1α υα bisericii. Men(ioria-

rea lipsei c5delrii$ehor şi α lumânărilor 1α această intrare, ca şi 1α
cea de 1α Vecernia diii Vinerea Μαrεfi5, dovedeşte că acestea erau
de obicei purtate, alături de Evanghelie, pentru α-1 însoţi pe patri-
arh. De fapt, făcliile şi cădelnitele sunt indicate pentru intrarea cu
Evanghelia din seara Sâιnbetei Μαrί66.
Clτiαr în câteva mss. târzii, traseul procesiunii apare mult rnai
liing decât astăzi: sau predzeaz3 că preotul şi diaconul merg în
mijlocul rιaosuluiό7, sau că se opresc înapoia αmνοηυhιίι$.

4. Rugăciunea Intrării

Cele mai vechi manuscrise italo-greceşti69 con t pentru Litur-

ghia Sfâηtului Ιοαη Hrisostom un formular α1 rugiiciunii intririi
diferit de cel actual:

Bύπefăcătorule şί α toată făptura Ziditonule, primeşte Biserica ce

se apropie, ρlitteşte cele de folns αίε fiecăruia (Ps. 19, 6; Ι Cor. 12, 7),

64 MATEOS, Typicoii ΙΙ, ρ.74.

65IUid„ ρ. 80; 1α fel 1α Utreηia din Sâmbăta Mare (ibid., ρ. 82).
66 Ibid., Ρ. 84.
6' Diataxa Atena 662 (TREMPELAS, pp. 6, 9): iv ΤΙ µεσονάω; Tipiconul

Moscova Sf—Sunod 3δ1 (KIISaNOSELTEV, Materialy, Ρ. 23): iv τι µέσµι ναι ;

Diataxa cod. Ierusαlirtt, Patriarhia Gr--Ort. 305 (sec. XV) (ibid., ρ. 88): iv
µέσct τού ναού.
bs Diataxa cod. Vat. gr. 573 (sec. XV) (ibid., ρ. 103): όττ σω τον άµβωνος.
69 Barb. gr. 336 (sec. VIll) (c£ LEW, ρ. 309); Grott. Γ. (3. VΙΙΙ (sec. ΙΧ);
Evlwlogionui lui Porjiric (sec. Χ) (cf. KRASN0SELTEV, Sυedenίίa, ρ. 285). Originea
italo-grecească α acestor mss. α fost verificată de Α. JACos; α se vedea pentru
Evhologionui lui Porfirie articolul său L'Euchologe de Porphyre Uspeυski
cod. Leningrad 226 (sec. Χ), in Le Museon LXXVIII (1965), ρρ. 175476. Pentru
textul rugăciuτύi, α se vedea Α. Jecos, Zum Eisndsgebet der byzantimschen
Chrysostomusliturgie des Vat. Barb. gr. 336, în Octkirchiiche Studien XV (1966),
ρρ. 35-38 [trad. ns. α fost făcută după: S. PA1cENTI şi Ε. VELKOV5KA: L'Eucologio
$αrUerίni gr. 336, Centro Liturgico Vinceriziano, Roma, 1995, ρ. 25 (n.t.)].
 Cdutarea irιtreit-sfântă 89

pe toţί îi desăvâşeşte şi ne arată vredriici împărăϋei Τα]; cu harul ξ8

cu îndurările şi cu iubirea dc oarneni ale Unuia-ηăscut Fiului Τăυ,
cu Care bine e9ti cuvântat, îmρreună cu Preasfântul şi Bunul şi de
viată făcătorul Τăυ Du}i, acurn şί pururea şi în vecii vecilor.
Această rugăciune se potriveşte perfect vechii intrări, αα cum
apare ea 1α Sf. Maxim Mărturisitoruh°. Biserica ce înaiηtează este,
desigur, ansarnblul poporului şί α1 clerului.
Rugăciunea din practica actuală este comună celor două Li-
turghii în mss., cu excepţia celor itαIo-greceştί citate mai sus, care
ο atribuie Liturghiei Sf. Vasile.
Stăpâne Doarnne, Dυηιηezeυ1 nostru, Cei ce ai aşezat în ceruri
cetele şi oştile îngerilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale,
fă ca impreun8 cu intrarea ηoastră să 1 i şi intrarea sfinţilor îngeri,
care slujesc împreuηă cu noi şi ?mpreiin8 slăvesc buηătateα Τα. Că
Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului
ί Sfântυluϊ Duh, acum şί pururea şi în vecii vecilor".
Această rugăciune nii mentionează intrarea în biserică şi nici
măcar intrarea clerului împreună cu poporiil. Aluzia sa 1α Litur-
ghia îngerească şi 1α slujirea puterilor cere8ti ne duce cu gSndul
mai degrabă 1α ο rυgăcίυηε de iistrare în Altarnl care, după Sf.
Maxim Mărturisitorul, sirnbolizeazd cerurile72. Nu avem totuşi
docurnerite anterioare secolului α1 VIII-lea care să ne ρerιηίtă
identificarea nriginii acestei rugăciuni şi nici locul din Liturghie
pentru care α fost alcătuită.
Rugăciunea intrării este precedată de invitatia diaconală:
Domnului să ne rugăm. Formula mai lungá: Îιτ paee Domnului să ne
rugdm, apare în mai multe documente din secolele α1 ΧΙ-1eα şi α1
ΜΙ-1ea73. După unul dintre aceste documente, poporul răspunde

70 Ci. -υµrα, ηοtα 36.

'ι Liturghier, EIBMBOR, Bucureştί, 1995, ρ. 122.
72 Cf. Η. J. SCx.utz, Die Byzautiuische Liturgie, Voiii Verden ihrer Syι3lbol-
gestalt, Freiburg im 8reίsgau, 1964, ρ. 85.
73 Versiunea arabă (ed. BACHA, Ρ. 417); trad. lat. α Liturghiei Sf. Vαsile

(ed. MOREL, ρ. 33). Cod. Ρyr οιιιαΙοs (în GoAR2, ρ. 154). Îη acest u.ltim do-
cument, copistul, confundând invita(ia pentru rugăciunea intrării cu în-
90 Juan Mateos

Doanrne, rιτiluieşte Ια ίnvitaţia diaconală, şi Arnin 1α sfârşίtul rυgă-

ciunii74, Un document din secolul α1 ΧΠΙ-1eα prescrie Doamne, mi-
luielte ca răspuns Ja invitatie, deşi aceasta, conform rubricilor, era
zisă în tain375. Îη mss. mai recente, invitatia este subînţeleαsă76.
Era zisă rugăciunea cu voce tare? Existenţa unei invitaţii
diacoriale permite aceasfiă presupunere, căci aceste iηvitaţίi se
adresau nu doar preotului ci şi poporului, 1α fel ca Oremus-iil ro-
man [S? ne rugăm]. Pe de αΙtă parte, codicele Barberini, de 1α sfârşi,-
tul secolului α1 VIII-lea, care prezintă indicaţia îrι tainá (µυστσcώς)
privind rostirea unor rugăciuni77, nii aşază ο astfel de indicaţie
înaintea rugăciunii intr5rii. Doar Evhologiornil lui Porfirie, rns.
italo-grecesc din secolul α1 X-lea, indic5 rostirea rugăciunii în tai-
n578; totuşί, aceasta apare rostită cu glas tare în rnai multe mss.
din secolele α1 ΧΙ-1eα şί αΙ ΧΙΙ-1eα79. Îη unele dintre aceste docu-
mente, doxologia nii este sepaxată de rugăciune priri rubrica
„ecfonis", iar poporul răspunde Αιrιίη8Ό, semne evidente ale unei
rostiri cu voce tare. Începând cu sfârşitul seeolului α1 ΧΙΣ4eα este

ceputul ecteniei mari care, în acest ms. vine imediat după intrarea, α
scris: „Îη pace Domnului să ne rugăm etc.". După intrare, repetă: „Îη ρα-
ce Domnului să ne rugăm" şi dă întregul formular α1 ecteniei mari.
'ι Cf. M0REL. Doamne, ιaτilacieşte este atestat şi de cod. Paris Coislin gr.
214 (sec. ΧΙΙ), fol. 4.
75 Cod. Ett. Miinster 6 (cf. ENGDAHL, pp. 8, 19-20).
3m. gr. 1020, şί cod. Falascae (cf. MURETOV, pp. 13, 14).
"Îηαίηteα rugăciunίi care urmează după Sanetus şi, în Liturghia Sf.
loan Hrisostom, înainte de αηαmηεză, epicleză, rugăciunea dinainte de
Tatăl nostru.. ί rugăcίunea de plecare α capetelor de dupii Tatăl nostru
(cf. LEW, pp. 324, 3Ζ9, 330, 338, 340).
KRASNOSELTEV, Svedeniia, ρ. 285.
79Cel puţin, aceste mss. nu aşază indica(ia în taină (µυστικώς); versiunea
arabă (sec. Xl) (cf. BACHA, ρ. 417); versiunea georgiană (sec. XI) (cf. Jacos,
Version georgienne, ρ. 92); Paris gr. 328 (inedit, sec XI), ρ. 11; Sitt. gr. 973 (sec.
ΧΙΙ) (DMITRIEVSKH, Opisanie ΙΙ, ρ. 83); Paris gr. 330 (inedit, sec. ΧΙΙ), pp. 3-4; Pa-
ris Coislin gr. 214 (sec. Xll), fol. 4Τ-4°; Paris gr. 391 (sec. ΧΙΙ), fol. 4°; versiunea
latină (cf. MOREL, ρ. 33); cod. Pyromalos (sec. Xll) (în Goatz2, ρ. 154).
so Cod. Pyromalos şί versiunea lui Morel.
 Cârιtarea îrιtreit-sfâ9ιiă 41

ίndicată rostirea rugăcίunίi în taină8ι. Această practică s-a genera-

lizat în cursul secolului α1 Xll-lea. După un document din _secolul
α1 XIV-lea, toţi liturghisitorii — patriarhul, episcopii şi preoţii — re-
citaii, evident în taină, rugăciunea intrărίisz.
Sunt necesare aici câteva precizărί privind ecfonisul — excla-
mαţia doxologică — de 1α sfârşίtul rugăciunilor. Exίsiă cazuxi unde
această rubrică (έκφώνος, έκφώνησις) este ίntercalată între ο rtι-
găciune, zisă evident cu voce tare, şi doxologia sa, cum se întâm-
ρ1ă 1.α Tatăl ηοstrufl3. Trebuie să concluzionăm că rubrica έκ4 ώνος
mi implică neapărat rostirea xugăciunii precederite hi taină. Ρυ-
tem rernarca grija cu care codicele Barberini inserează rubxica ,dn
taină" înaintea unor rugăciuni ale anaforalei Sf. loan Hrisostom:
rugăciunea de după Sanctus, anamneza şi epicleza. Deoarece ru-
găciunea dinainte de Sanctus rtu are această indicaţie, concluzia ce
se impune este aceea că era încă rostίtă cu voce tare; totuşi, ea se
termina printr-un „ecfonis", introducerea Suinctus-iilui: Câutarea
de hiruiut α cârιtâtιd... Ecfonisul era deci partea finală α unei rugă-
ciuni, rostită sau cântată rnai melodios, şί care introducea un răs-
puns α1 poporului.

5. Sinecuvântarea intrării

Sfârşindu-se rugăcίunea, diaconul îl indeamnii pe preot să bi-

necuviriteze intrarea: Biuecuvintează, stăpâne, sfânta intrare. Iar
preotul, binecυvântând υα, zice: Biuecuvârιtată este Intrarea celor
sfιnte ale Tale f= υα Altarului Tiiuj, totdeauna, acum şi pururea...
Grecescul είσοδος, ca şί românescιιl „intrare", poate indica fie
υα prin care se intră, fie acţiunea de α intras4. Aici este folosit
pentru α desemna υα pxin care se ίntră, şi υşα este binecuvântată
de preot.

$ Versiunea lui Leori Thuscus (c. 1180 d.Hr.) (JACos, Toscan, ρ. 141);
cod. Ett. Miinster 6 (cf. ENGDAHt, pp. 8, 19-20); Diataxa iui Filotei (cf.
KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 50); Diataxa Vat. gr. 573 (ibid., ρ. 103).
82 Cod. Sf—Sava 362 (DMITRIEVSKII, Opisanie ΙΤ, ρ. 305):
b3 Deja în cod. Barb. gr. 336 (LEW, ρ. 339).
84 Cf. MATEOS, Typicon ΙΙ, index liturgic, είσοδος.
92 Juan Mateos

Των αγίων trebuie interpretat, din punctul nostru de vedere,

ca genitivul lui τά άγια (Sancta, altar, sanetuar), denumire frec-
ventă în Vechiul Testarnerit ρeηtrυ templiil din Ierusaliτns5. Tra-
ducerea „intrarea sfinţilor Tăi" în loc de „intrarea [= uşaj celor
sfinte [= altarului] ale Tale' nu se ρotriveşte în acest context.
,,Sfintii Tăi" era ο veche denumire α poporului creştin, şi în niciun
caz doar α clerului.
Pentru α admite sensul de „sfinţii Tdi", adicd, ρarafrazând
formiil a: ,,Βinecuvântată este intrarea prin care intră poporul Τăυ
cel sfânt", ar trebui să αρΙί căm binecυvântarea uşii bisericii, iar nu
celei α altarului. Or, curn vom vedea îndată, această binecuviinta-
re apare târziu, îηtr-o perioadă în care procesiunea se făcea prac-
tic 1α fel ca îη zilele noastre.
Deşi este un aspect evident, totuTi meττţionăm că terrnenul
„cele sfinte ale Tale' nu se referă iiici 1α darurile pentru jertfă, ca-
re rămân în afara orizorstului Liturgliiei Cuvântului.
Această binecuvântare nu este veche. Εα α fost introdusă către
sfârşitul secolului α1 ΧΙΤ-1εα86.
Variantele textuale swηt mirrirne; se reduc 1α intercalarea cuvintelor
„Dumnezeul nοstrυ"s7 sau „Dοαιηηe"8s dupd „celor sfirite ale Tale".
Să vedem ο rubrică interesantă dintr-o Diataxă din secolul α1
XV-lea, privind binecuvântarea intrdrii:
Preotul, tindnd mâna sub felon, binecuviττtează intrarea zi-
când: Binecuvdntati este...bv

65 Ps. 133, 2; Is. 57, 15; Ier. 28, 51; Iez. 44, 5-9, 11, 13, 15-16.
α6 Lipsette: în versiunea arabă din secolul α1 ΧΙ-lea (BACHA, ρ. 417); Τη
Sitt. gr. 973 (sec. ΧΙΙ) (DMrrτuεvsKll, Opisanie ΙΙ, ρ. 83); în codd. pariziene
cit. 1α nota 79; Τη versiunea latină (sec. ΧΙΙ) (MOREL, ρ. 33), şi chiar Τη versi-
unea esrrneeinii (sec. ΧΙΙΙ) (AuCHER, ρ. 378).
δ7 Versiunea lui Leon Thuscus (JgCos, Toscan, ρ. 141), şί cod. Ett.
lvliinster 6 (ENGDAHL, pp, 8, 19-20).
χα Diataxa Atena 662 (TREMPEtgs, ρ. 6, 9); Moscova Sf—Sinod 381
(KRASNOSELTEV, Materiaiy, ρ. 23).
δ9 Vat. gr. 573 (KRASNOSELJEV, Materialy, ρ. 103).
 Ciintarea întreit-sfâută 93

6. Înălţarea Evangheliei şi stίhixl intrării

După binecuvântarea uşii, diaconul prezintă Evanghelia preo-

tului, care ο sărută; dacă episcopul sau egumenul sunt prezenţi,
lor le este oferită Evanghelia spre sărutare.
Evhologhionul lui Porfirie (sec. Χ) zice că doar preotul face ο
închίnăciune înaintea Evanghelieiν0. Indicaţia s5rutSrii rrn apare
decât în mss. târziiνι, şi de asemenea, prin iirmare, în cazul special
în care episcopul sau egurnenul asistă 1α Liturghie.
Apoi diaconul se αşαză înaintea preotului, cu faţa spre Sfintele uşi,
îηαΙţă Evanghelia şi, însemnând ea cruάş, zice: fntelepciune, drepti!
Înălţarea EvangheIίei este atestată din secolul α1 X-lea, îmρre-
tιηă cu cea α cădelniţei, dar fără α se mentiona sernriul crucίίνz.
Unele mss. — înceµând din secolul α1 ΧΙ-1eα şi ρâηă în secolul α1
ΧΙV-1εα93 — precizează că Evanghelia este înălţată pentru α fi ară-
tată ροροrυΙυί; ο Diataxá de secol Χll—ΧΙΙΙ94 interzice explicit face-
rea semnului crucii, probabi.1 pentru că înceµuse să se procedeze
astfei; această acţiune apare într-υη docurnent din secolul α1 XIV-
leaJ5. Ediţίa lui Doucas încă vorbeşte de simpla înăltare96. Însem-
narea în chipul crucii este deci destul de recentă.

90 KRASNOSELTEV, Svedenie, ρ. 285.

ν Diataxa Afena 662 (sec. ΧΙΙ—ΧΙΙΙ) (TREMPELAS, ρ. 6, 9); Moscoi.rn Sfnn-
tul Sinod 381 (KRASNOSELTEV, Mciteria[y, ρ. 23); Diataxa 1ι-τί Filotei (ibid., pp.
50, 60); Sf. Sava 362 (DMlTRIEVSKII, Opisanie ΙΙ, ρ. 305); Vat. gr. 573
(KRASNOSELŢEV, Maierialy, ρ. 103).
ν' Evhologhionul lui Porfirie (c£ KRASNOSELTEV, Svedeniia, ρ. 285).
ν3 Versiunea αrαbă (BACHA, ρ. 417); Leon Thuscus (JACOs, Toscan, ρ. 141); Siu.

gr. 973 (cf. D νιτττtιενsτcιι, Ορίsαηίe ΙΙ, ρ. 83); Diataxa lui Filotei (ΚπαsΝοSεLτΣν,
Msterialy, ρ. 50, 60); Sf. Scwu 362 (cf. DMJTRIEVSKs, ορ. cit., ρ. 305).
ν Alcoa 662, (TREMPELAS, ρ. 7); 1α fel, Vat. gr. 573 (sec. XV) (cf.
o
KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 103).
Ύ5 Moscova Sf. Sinnd 381 (cf. KRASNOSEL7Ev, Materialy, pp. 23, 25), cel pu(in
aceasta să nu fie ο lectură greşită α lui Krasnosel)ev, căci în mnd norrnal acest
ms. urmăreşte litera Diataxei Ateniene şi textul Ιο acest loc pare α fi compt: ό
διάκονος... αίρει... καί έκφωνεϊ Σοφία, όρ0οίι, ό µέντοι τυπων καί
στανροειδc ς. Diataxa de 1α Atena: ού µέντοι τυτεοϊ καί σταυροειδώς.
96 (τό SWAINSON, Liturgies, ρ. 114.
94 )υαη Mnteos

Cuvintele Înţelepciune, drepţi! apar din secolul α1 X-1ea97. Diataxa

lui Filotei spune că dυρă aceste [cuvinte] preotul şi diaconul se ρ1eα-
că, fără îndoίală, în timp ce se cântă Veniti să ne înclτinϊιm.. .
ExcIamaiίa Înţelepciune! însotind arătarea fivangheliei, este de
obicei consίderată ca referindu-se 1α această Carte, ca şί cum s-ar
zice: „Aceasta este Înţe]epciuneά'. Interpretarea aceasta este to-
tuşί greu de argumentat. Îη Liturghia actuală, diaconul, de ase-
menea, zice Înţelepciune şi în alte locuri: înainte de Apostol, înain-
te de ecfonisul celor dοττă rugăciuni ale credincioşilor, înainte de
Simbolul creclintei. La fel, în. afara Liturghiei, înaintea citiriior şi, Ια
sfârşitul Vecerniei şi Utreriiei, înaintea troparului Născătoareί de
Dumnezeu: Pe cea mai cinstitii decdf Heruvimii.
DupS Tipiconul Marii Biserici, se zice de asemenea înainte de
Să se indrepteze... (Ps. 140, 2), 1α Liturghia Înaintesfinţitelor, şi mc-
inte de cântarea de 1α Ieşire de 1α privegherea ρascalăyN; după un
ms. mai târziu inspirat din acelaşi Tiρicon99, şi înainte de cântarea
troparelor; dupd ο Diataxă din secolul α1 XV-lea, înainte de Aliluin
de 1α Liturghie100.
Îmρreuxιă, cele două cuvinte: Întelepciune, drepţi, sunt rostite iria-
inte de citirea Evangheliei. Tipiconul Marii Biserici le indică înain-
tea ecteniei ce urτnează după Eνanghe]ieιοr; traducerea armeană
din secolul α1 ΧΙΙΙ-lea, înainte de trisaghion102. Îη toate aceste cazuxi,
presupunem că poporiil era aşezat, fie în timpul cântării Aliluia, fie
în tirnpul omiliei, fie în timpul eântării troparelox.
Din punctul nostru de vedexe, nu este altceva decât echivalentul
lui să luuirn arninte (πρόσχωµεν), adică ο aducere aminte [ca popo-
ml] să fie atentί°;. Înainte de cele două ecfonise, care încheie rugă-

9' Evhologhionul lui Porfirie.

9δ MATEOS, Typiroe Ι, ρ. 264; ΙΙ, ρ. 84.
99 Ibid., index liturgic, σοφία.
οο Vat. gr. 573 (cf. KRASNOSELTCV, Materialy, ρ. 103).
1Ο MATEOS, Typicon ΙΙ, ρ. 96.

102 Cf. AUCHER, ρ. 378..

ιοs Avertismentul, Să luiirn aminte (πρόσχωµεν) pare mai vechi decât
Îηţelepciune (σοφία). Apare, de fapt, în Coηstitutule Apostolice, înainte de
 Cântarea întreίt-sfântă 95

ciunile credίncioşilor, îl avertizează ρε preot, care se găseşte în Α1

tar, că ectenia α luat sfârşit şί trebuie să rostească ecfonisul. Înainte
de tropare, de trisaghion, de prochimen sau de aliluiarion, atrage
αtεηtiα poporului 1α irmiul ce urmeαză să se cânte. Îηαίηte de citiri,
se folosesc cele două formule: Înţelepciune! şi Să ludiz aminte! pentru
α atrage atenţίa credincioşilor104. La intrarea cu Evanghelia, atrage
atenfiia poporului să se ridice pentru primirea episcopului, iar cίte-
tilor să cânte stihul intrării: Ueniti să ne îuchinιάm...
Putem confirma această interpretare cu iin pasaj din Tâlcuirea
Duznnezeίeştii Litiirghii α lui Nicolae Cabasila:

Terminându-se cântarea întreit-sfântă, preotul îndeamnă pe

toţi să nu fie neglijenţi şi cu nepăsare, ci să ία aminte 1α cele ce se
săvârşesc şί se cântă; aceasfia vrea să spunti îndemnul [πρόσχω-
µεν] «Să luăm aminte». [...]
lar după aceea aminteşte credίncioşilor de înţelepciuneα cu ca-
re se cuvine să ia aminte [προσέχειν] 1α Sfintele Taine.
Care e această in[elepciurie? Sunt gândurile ce se cuvine să le
avem în timpul sfintei slujbe şi cu care trebuie să privim şi să ascul-
tăm cele ce se săvârşesc şi se rostesc, gândurile cele pline de credin-
ţă, cele ce nu au nimic omenesc într-însele. Aceasta e înţelepciunea
creştină şi αα se tâlcuieşte îndemnul «Înţelepciune!», adresat cre-
dίncίoşίlor de către preot de mai multe ori în cursul slujbei, ca un
rnijloc de α le aduce aminte despre aceste gânduri. [...]
Dar pentru ce e necesară această reamintire? Piindcă puterea
uitării este mare [...] e necesară ο reamintire din afară de noi, ρeη-
tru ca să putem pune ίarăşi stăpânire pe gândul nostru, care e ne-
contenit furat de uitare şi ademenit de deşartele griji.

sărutarea păcii şi înainte de Sfintele sfintilor (VIII, 11, 7; 13, 11; ΓυΝχ, ρρ.
494, 516).
104 Înainte de Sirnbolul credintet au fost combinate cele doul avertis-

mente: έν σοφία πρόσχωµεν, dar cuvintele έν σοφία πει apar în docu-

mentele mai vechi, spre exemplu: Grott. Γ. (3. VII (sec. ΙΧ), fol. 7γ; vers. ge-
orgiană (sec. ΧΙ) (JACoB, Version georgiemτe, ρ. 104); Barb. gr. 431 (sec. ΧΙ—
ΧΙΙ), fol. 14Τ; Paris Coislin gr. 214 (sec. ΧΙΙ), fol. 10Τ.
96 Juuin Mafieos

Acelaşi lucru vrea să spuril şi cântarea ce se clnt5 atunci când

cinstitele daruri sunt gata să fie aduse 1α Sfâιιta Masă: «Toată grija
lumească să ο lep9dlm». [...] Ιαtă deci care este înţelesul sfϋιtelor
îndemnuri j« Înţeleρciunel» ΙΙ 05

7. Stihul intrării

Cântăm apoi stihul intrării, care este pentru zileIe de rând: Ve-
niţi sri ue îuchinăm... (Ps. 94, 6). După Tipicoslul Marii Biserici, citeţii
cântă antifoanelelo6, iar câteva mss, ulterioare încă precizează că
tot citetii cântă şi stihul intrărϋ 17. Mss. mai târzii, pnobabil toate
de provenίenţă mănăstirească, atribuie acest rol poporului, adică
comunitătii monahaleιos,
Înceµând cu secolul α1 ΧΙ-Ιεα, se răsµunde 1α stihul intrării cu
refrenul: Mdrιtuieşte-ne pe noi, Fiul lui Durnnezeu... Textul obişnuit
α1 refrenului pare să fi avut continuarea: Cel ce Te-ai ndscut din Fe-
cioard, pe noi cei ce-Ti cdii tdm. Aliluia. De fapt, câteva docurnente
diii secolul α1 ΧΙΙΙ-1eα şi ulterioare109 dau acest refren ca răspuns 1α
Venifi sd ne uncliindm... chiar şi atunci când troparele — pe care le
vom menţiona — apartirieau uneori duminicilor sau altor zile di-
nafara [perioadei] Crăciunului. Îη miii din aceste do curnentew),
rnulrturia este încă şi mai explicit5, căci în timp ce 1α stihurile anti-
fonului α1 treilea refrenul Mârιtuieşte-ne pe nol. prezenta adaosui:
Cel ce ai inviat din morţi sau Cel ce eşti nuununat întru sfinţi, totuşi, Ια
stiliul untr5rii, se cânta: Cel ce Te-ai ndscut diii Feιτοαrά.

°5 Liturgiae Expositio, 21; PG 150, 413; trad. fr. S. Salaville, SC 4, Paris

1943, ρ. 129-130; [Sf. NICOLAE CABASILA, Tdcisirca duuiunezcieitii Liturgisii,
trad. Pr. Ε. Branίşte, EIBMBOR, Bucureşti, 1997, ρρ. 52-53].
106 MATEOS, Typicon ΙΙ, mdcx liturgic, άναη νώστης.

107 Versiunea arabă (BACHA, Ρ. 417), cod. Ett. Miinster 6 (cf. ENGDAHL,

ρρ. 8, 19-20).
100 Moscova Sf. Sinod 381 (cf. KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 23, 25); cod.

Falascae (ed. Μυπεrον, ρρ. 10-17); Vat. gr. 573 (cf. KRASNOSELTEV,
Materialy, ρ. 103).
709 Leon Thuscus (pe margine); cod. Ett. Mϋnster 6; Grott. Γ. β. ΙIl (sec. ΧΙΧ).

10 Cod. Ett, Miinsier 6.

 Cdntarea îιiireίt-sfârιtá 97

Traducerea georgiană din secolul α1 ΧΙ-leal" dă un text rnai

lung pentru răspunsul1α stihul iritrdrii: MRutuieşte-rιe pe noi, Fiul lui
Dumuezeu, Cel ce Te-ai ηăscut dirι Fecioari şi eşti slăvit de sfinţii tăi...
Îη zilele care aveau antifoarie specίalε, refrenul Mârιtuίeşte-ee
pe noi... trecea 1α antifonul α1 doilea, α1 treilea antifon ανâηd ca re-
&en troparul praznicului. Deoarece stihul ίηtrărίί nu este altceva
decât ultimul stih α1 psalmului antifonului α1 treilea, refrenul său,
ca şi 1α stihurile precedente ale antίfonulυi, trebuie să fie troparul
praznicului. Această practică — unica practică în vechime112 — este
încă în vigoare 1α ruşi. La roιnâni, ]α greci şi 1α melchiţί se rs-
punde 1α stihul intrării cu Mârιtuieşte-ie pe uioi... care s-a cântat 1α
antifonul α1 doilea. Deci, în aceste t ai, α1 treilea antifon, α fost
contaminat de ccl α1 zilelar de rând.
Îηαί.ηte de secolul α1 ΧΙ-lea, refrermul Mârιtuieşte-ue pe cmi... era
cântat doar ]α α1 doilea antifori şi doar 1α Naşterea şi Botezul
Domnulυi, de 1α Paşti ρâηă 1α Duzn.inica Antipasha şi ]α Dumiιύca
Cincizecimii113.
Pentru α1 treίlea antifon, refrenul era un tropar, cum este astăzi
1α praznicele împăr6teşti. Acesta, duminica era Unule-născut, Fiu-
le...; Ia sărbătorile sfίnţilor, troparul sfântu]υί1 ι4.
Menţionăτn ο practică ce apare în Tipiconul Marii Biserici: în 9
iariiiarie, 1α pomenirea unui cutremur de pământ şi α sfântului rnu-
cenic Polieuct, Liturghia era staţională, iar procesiunea mergea de
ia Marca Biserică 1α cea α mtιcenίcuIui. La intrarea în biserică, în Ιο-
eul stiliuhui psalrnic Veniţi sό ne inchindni... se cânta Doarrme, rnilu-

JACOB, Version georgienιae, ρ. 92.

2 Cf. Tipiconul de Ιο Eziergetis, 14 oct. (DMITRIEVSKII, Opisanie Ι, ρ. 274);
21 nov. (ibid., ρ. 322); 2 feb. (ibid., ρ. 407); 25 martie (ibid., ρ. 432); Îηă1ţα-
rea (ibid., ρ. 586).
n Cf. MATEOS, Typicon ΙΙ, mdcx liturgic, άντίφωνον. ό secolul α1 ΧΙ-
lea, refrenul Mântuieşte-ne pe ι οί... apărea 1α α1 treilea antifon în versiu-
nea arabă (cf. BACxA, ρ. 417) şi în versiunea georgiană (cf. JACoB, Versiorr
georgίeuιle, ρ. 92).
'ι4 MATEOS, Typicon ΙΙ, index liturgic, τροπάριού.
98 Juao Ma.teσs

ieşte, pentru aducerea aminte de cυtremuxι'5. Traducerea georgiană

din secolul α1 ΧΙ-1eα prescrie cântarea Doamne, milτιieşte ca răspuns
α1 poporului 1α refrenul Mâtttuieşte-Υιe pe noi, Fiul lui Dumnezeu .. 16.

8. Intrarea în aItar
Diaconul şi preotul, care erau aplecaţi în timpul cântării Veniţi
să ne îrεchiττăm..., se îndreaptă şi intră în altar.
Într-ο diataxă ίtαΙο-grecească din secolul α1 ΧV4eαι" găsim mi sa-
lut aparte pentru acest moment. Diaconul zice preotului: h2tru mulţί
cmi, stăpâττe (Εϊς πολλά έτι, δέσποτα), iar preotui răspunde: Aseme-
nea vieţii noastre veşnίce (`Άµα τή αΙωνία ζωή ήµων). Aceasta probabil
era ο practică locală pe care ου am mai întâlnίt-o în altă parte.
După traducerea arabă din secolul α1 ΧΙ-1eα, arhiepiscopul fă-
cea trei închίnăciuni înainte de α intra118. Sărυtarea uşilor apare
doar într-υη ms. constantinopolitan din secolul α1 ΧΙV4eα119, unde
diaconii preoţi şί episcopii din dreapta sărutαu jumătatea dreaptă
α uşilor, iar cei din siânga, cea stângă. Când patriarhul ajungea 1α
υşi, ostiarii (ώστιάροι) închideau uşile într-atât încât patriarhul
putea uşor să sărute ambele jumătătί ale acesiora. Apoi 1e redes-
chideau şi patriarhul intra.
Intraţi în altar, după ce diaconul α pus Evanghelia pe Sfânta
masă şi s-a retras 1α ο parte, preotul sărută Evanghelίa şi Sfânta
masă, iar diaconul Sfânta masă. Între documentele pe care le-am
examinat, singurul care vorbeşte de ο sărutare α Sfintei mese, dar
doar de către diaconi, este ο descriere α Liturghiei patriarhale din
secolul αΙ XIV-1eα120 ,

115 Ibid. Ι, ρ. 192.

716 Jacos, Uersion gέorgieιτne, ρ. 92.
'ι7 Uat. gr. 573 (cf. KRASNOSELTEV, Materialy, ρ. 103).
Ed. BACHA (ρ. 417). Textul arab zice iasjud (ss-.o). Bacha traduce,,il se
prosteme" (face metanie), dar verhiil arab sajada (·'s-) traduce grecescul
προσκυνείν (cf. Ps. 94, 6), care cel mai adesea desemnează ο închinăciune.
179 Sf. Sava 362 (Dνττrκτενsκιι, Opisanie Π. ρ. 305).
''D Ibid.
 Cârιtareα îtttreίt-sfântă 99

La Liturgliia arhierească αctιιαiă, episcopul cădeşte în chipul

crucii Sfânta masă împrejur, apoi Altarul, Proscomidiarul şi icoa-
riele, toate acestea îη timpul cântării troparelor. Această cădire,
dar limitatá 1α Sfânta masă, este atestată pentru Liturghie preoţeas-
cá de un ms. din secoiul α1 ΧΠΙ-1eα, în care diaconul este cel care
cdete121; iax pentru Liturghia arhierească de traducerea arabă din
secolul α1 ΧΙ-1eα, unde α1 doilea diacon cădeşte, şi în descrierea
constantinopolίtană din secolul α]. XΊV-lea, unde cădirea este făcu-
tă de patriaxh122. Intr-un dncument italo--grecesc din secolul α1
XIV-lea, cădirea este extinsă şi 1α masa Proscomidiarului ιzs.
Este evident vorba de un semn de cinstire adus Sfintei mese
atunci când se ίntră pentru prima dată în Altar. Este ο ceremonie
târzie, ecllivalentă cădirii romane α Altarului în timpul cântării
Kyrie e[eison (Doamne, miluieşte). Extinderea cădirii 1α întregul Al-
tar, ]α Proscomίdiar şί 1α icoane dovedeşte ο înţelegere deficitară α
adevăratei sale semnificatii.
Traducerea arabă din sεcolul α1 ΧΙ-]ea descrie ο ρrαctică unică:
în timp ce arhiepίscoρul intră în Altar, se opreşte 1α picioarele
Sfintei mese, înaintea primei trepte. Preoţii - 1α fel cum au făcut
mai înainte diaconii — se despart Tn două grupuri care se dispun.
unul 1α dreapta şi altul 1α stânga Sfintei mese. Τη momentul îη ca-
re citeiii cântă Slava... antifonului, întâiul ipodiacon înaintează şi
dă arhieρiscopuluί tricheriil; acesta îl ia, se pleacă de trei ori, şi
binecuvintează altarul spre centru, spre dreapta şi spre stângaι z4.
Este posibil ca această rânduială să stea 1α baza binecuvântărilor
cu tricherul şi cu dicherul făcută astăzi de episcop 1α Liturghia
arhierească în timpul trisaghionului.

2' Cod. Patmos 719 (DινπrπττνsΚττ, Opisanie ll, ρ. 173).

22 Cf. supra, notele 48 şi 78. După α1 2-lea dncument, cădirea se desfă-
şura ca în ritul roman: ?ntli patriarhul căλ ea prestnlul, apoi ers el însuşi
cădit de ccistrensis. Pentru cădirea prestolului, îl încoηjura, oprindu-se in
fiecare din cele patru laturi (σταυροειδώς).
123 Cod. Falascae (MURET0V, pp. 13, 14).
"-4 ΒλcΗλ, Ρρ. 418, 449.
100 Juan Mateos

9. Evanghelia, Crixcea şi cădelniţa în cadrul procesiunii

Ρâηă aici am adrnis, fără α explica, că diaconul poartă 1α ρrο-

cesiunea intrării Evanghelia. Documentele sunt 1α fel de explici-
te în priviηţa cădelniţei. Totuşi, nici vechile documente şi nici
rubricile actuale nu τnenţionează crucea; excepţie fac cele
melchite 25.
S-a spus uneori că, în cadrul procesiTmnii intrărίi, Evanghelia
ţine locul episcopului. Această opirde nu are niciun fuildament în
docurneute; Evanghelia era întotdeauna purtată, chiar şi 1α Litur-
ghia arhierească.
Practicile actuale pot fi clarificate prin studiul vechilnr
evhologhinane coristantinopolitane, care descriu procesiunile ca-
racteristice Liturghiilor staţionale. Dintre ele, alegem codicele
Coislin gr. 213 (1027 d.Hr.)126. Acest evho]ogl-iion prezίntá deialiat
ieşirεa procesiunii. Pasajul care se referă 1α subiectul nostru spune:
ί Ιυâηd ipodiaconul crucea cea din faţa Sfintei mese, merge cu
ea şi se aşază de-a stânga arhiereul.ui [...] (arhiereul zice ruglciuni-
le). Şi 1υâηd arhidiaconul vremea se intoarce spre ρsalţi, şi se începe
cântarea trnparului procesiuni.i, şi se αρrορί e [de arhiereu] un alt
diacon cu cădelnita şi cu tămâie [...) (arhiereul binecuvinteαză tă-
mâia). Şi in vreme ce diaconul cădeşte, acesta [arhiereul] ia Evai·i-
ghelia de pe Sfânta masă, şi stă mai sus decât cel ce α ridicat crucea;
ί cădeşte diaconul Sfânta masă şi pe arl·iiereu, care ţine Sfânta
Evangbelie, apoi se întoarce şi cădeşte şi crucea.
Apoi primeşte arhidiaconul, din mâinile arhiereului, Evanghe-
lia, iar arhiereul ο sărută. Se apropie de dânsul [de arhiereuJ şί cel
ce poαrtă crucea, ς să ο sărute şi pe aceasta.
ί ies, îηtâί c'iiaconiil care poartă cădehύţa, apoi ccl ce ροαrtă
crucea, apoi arhidiaconul cu Evangbelia ί, dιιρă aceştia, arhiere-
υ1, fără ca cineva să-1 susţίnL27.

25 Cf. ed. Harissa (cit. supra, nota. 44), ρ. 104.

26 Dινττrιυενsκττ, Opiscmie ΙΙ, ρ. 1009.
27 Cf. descrierea dată de versiunea arabă din secolul α1 ΧΙ-lea (BACHA,

ρ. 417), unde doi diaconi susţineau mâinile arhiepiscopului în tirnpul

parcurgerii distanţei dintre uşi şi prestol; 1α fel Ordo romanus Ι, 29: ,,Curn
 Cârιtarea ΐ ι-eίtsfώιtι 101

La procesiuni, atât în răsărit cât şi în apus, se ρoartă Crucea.

Crucea de biruίntă din vechime era sirnbolul Iui Hristns înviat.
Prezenţa Evangheliei se poate explica prin faρtul că, în anumi-
te zi1e128, se săvârşea ο slujbă cuprinzând citiri 1α una dintre opri-
rile intermediare; totuşi, aceste slujbe, din Forum san din altă ραr-
te, rămâηeau ο exceptie, pe când Evanghelia era întotdeauna ρυr-
tată. Astfel, consideriirn că Sfânta Evanghelie era şi ea considerată
simbol α1 mi Hristos, α1 Cărui Cuvânt urma să fie auzit la sinaxa
euharistică. Cartea Evangheliei purtată în procesiune era legată şi
de citirile ce urmau să se facă 1α Liturghia CυνâηtυΙυί.
De fapt, exίstă şi 1α Vecernie ο intrare α eρiscoρului; dar în zilele
de rând, nefiirid citiri, în cadrul procesiunii intrării este purtată că-
delniţa, nu Evanghelia. Dimpotrivă, în zilele în care Vecernia este
urmată de ο Liturghie α Înaintesfinţitelor cu ρericoρă evanghelică
sau de Liturghia deplină, este purtată în procesiune Evanghelia.
Procesiunea [spre biserica] statională stă probabil 1α originea
acestor ceremonii ce însoţesc intrarea Liturghiei.

10. Evoluţia intrării episcopului

Nu este necesar să descriem toate detaliile Intrării din cadrul Li-
turghiei arhiereşti. Reiinem numai că eρiscoρul iii urcă 1α altar în
timpul primelnr doui antifoane, ci rămâne aşezat pe arnvon. Doar
1α antifonul α1 treilea îηaintează îmρreună cu preoţii şi urcă 1α altar.
Înaiηte de începutul Liturghiei s-au citit Ceasurile al ΙΙΙ-lea şi αΙ VI-
1eα, vreme în care eρiscoρul α fost îmbrăcat în veşmintele sα1ε.
Dacă încercăm ο sinteză α datelor studiate pinii aici — privind
intrarea episcopului — putem observa ο evolutie în trei etape:
α) Îη secolul α1 VII-lea episcoρύl intra în biserică împreιună cu
clerul şi cii poporul. Aceastii procesiune venea de 1α ο altă bisericá

vero ecclesiam introierit pontifex, ηση ascendit continuo ad altare, sed

prius intrat iii secretanio, sustentatus α diaconibus..." (ANDRlrnJ, ρ. 76)
[Ιntrând în biserică arhiereul, nu urcă în cantinuare 1α altar, ci mai untii
intră în sacnistie, fiind susţίnut de diacnni...}.
ι'8 1 sept., 25 martie, 11 mai; cf. MATEO5, Typicon 1,1α zilele mentionate.
102 Juan Mateos

sau se forma în atrium. Îη timpul procesiunii se cânta irn psalrn ce

avea ca antifon un tropar (iηtroit-υ1, astEzi α1 treilea antifon).
Episcopul şi clericii urcau 1α altar, îη vreme ce credincioşii rămâ-
neau în naos. Pregătirea darurilor, foarte simplE, era făcυtă dυρă
Litiirghia Cuvântului.
b) Începând cu secolul α1 VIIL-lea pregătirea darurilor s-a ex-
tins şi se desfăşura, cel putin parţial, înainte de sosirea episcopu-
lui; acesta intra în timpul cântăr i antifonului α1 treilea, Poporul
intra mai inainte i, în timp ce diaconii pregăteau darurile, se cân-
tau doi psalrni aritifonici noi. Aceşti psalmi, îτnµreună cu vechiul
psalm α1 intrdrE — consideraţί ca ο unitate alcătuită din trei anti-
foane —, sunfi acum fiecare µrecedaţi de ο rugăciune α preotului.
Ectenia mare este zίsă imediat dυρă urcare 1α altar, Totuşi, în zile-
le cu procesiune se păstra vechea practică.
Această stare de fapt persistE ρâηă în secolul α1 X-1ea124 sau α1 ΧΙ-
1ea73Q. Documentele din secolul α1 ΧΙΙΙ-1eα prezintă deja câteva ηου-
tăţi131: episcopul, înainte de α-şi face intrarea, mergea 1α diacoτύcon şί
rostea rugăciunea deasupra clarurilor. Între timp, ρreo ii şi diaconii
stăteau pe solee şi rosteau, fără α intra în altar, rugăciunile antifoane-
lor. Nn exista încă ο binecuvântare initială pentru Liturgliie. Episco-
puL venirid din diacorιicon, îşi făcea intrarea în biserică şi rErnEriea
aşezat în naos ρâηă când începea cântarea antifonului α1 treilea. Uxca
apoi 1α altar îmµreună cu ceilalti clericii.
c) Practica actuală: inainte de Liturghie, în timpul citirii Ceasu-
rilor α1 ΙΠ-1eα şί α1 VI-lea, episcopul, pe amvon, este înueşmântat
£π odăjdiile sale. Ε1 asistd deci 1α cântarea antifoanelor, dar nu ur-
că la altar decât în timpul cântării antifonului α1 treilea. Totuşί,
mai mulţi ρreoţi au intrat deja succesiv în altar pentru α rosti bi-
ηecuvântarea iniţială α Liturghiei şί ecfonisele ecteniilor. Ectenia
mare este recitată înaintea primului antifon.

129 Cf. ibid., index liturgic, άντίφωνον, συναπτή, εCσοδος.

30 Versiunea arabă (I4ACHA, ρ. 417).
ι3' Documentele citate 1α nota 26.