2Î2 PARTEA SPECIALA CĂRŢILE CANONICE POETICE - PSALTIREA 213

şi poeziile alfabetice, în care fiecare stih începe cu literele în ebraic. Aşa că cel care vrea să verifice dacă citatele sunt făcute
ordinea lor alfabetică. între acestea sunt: Ps. XXV, XXXIV, după textul ebraic sau Septuaginta trebuie să cerceteze psalmul
XXXVII, CXI, CXII, CXIX, CXLV etc. premergător sau următor.
Când psalmii au fost adunaţi la un loc în textul ebraic,
2. C A R T E A P S A L M I L O R întreaga colecţie a fost împărţită în cinci cărţi, după analogia
SAU PSALTIREA numărului cărţilor lui Moise, adică a Pentateuhului: cartea întâi
cuprinde psalmii I — XLI; a doua, psalmii XLII — LXXII; a
în cărţile poetice ale Vechiului Testament, de mare impor
treia, psalmii LXXIII — LXXXIX; a patra, psalmii XC —
tanţă, atât pentru conţinut şi formă, cât şi pentru deasa între­ CVI; a cincea, psalmii CVII — CL. Fiecare carte se termină cu
buinţare în Biserică, la serviciile divine, este cartea Psalmiloj o doxologie, care variază de la carte la carte.
sau Psaltirea. Cuvântul «Psaitire» este redarea cuvântului Pentru uzul liturgic în Biserica Ortodoxă, Psaltirea s-a
tjKxXrnpiov, care ia început a însemnat un instrument muzical împărţit în 20 de catisme sau şederi, pentru că în timpul citirii,
cu coarde, apoi cântare acompaniată de un instrument muzical credincioşii pot şedea în biserică. Aceste catisme se citesc toate
cu coarde şi, în sfârşit, o cântare lirică religioasă în care se în cursul fiecărei săptămâni, în biserică, iar în timpul Sfântului
exprimă lauda adusă lui Dumnezeu şi care se execută la cultul şi Marelui Post, Psaltirea se citeşte de două ori în decursul unei
divin. în acest din u r m ă sens cuvântul înseamnă colecţia săptămâni.
psalmilor, adică Psaltire. în Noul Testament pentru prima dată Cuprinsul Psalmilor. Fiecare psalm îşi are cuprinsul său
se întâlneşte expresia: cartea Psalmilor «pip^og^aX^tiTv» (Fapte propriu, trăsăturile lui specifice, de aceea au fost clasificaţi în
I, 20). mod diferit după cuprinsul lor înrudit. Diferitele clasificări ce
Cartea Psalmilor cuprinde 150 de psalmi, care au fost s-au făcut psalmilor au avut în vedere sentimentele psalmis-
recunoscuţi totdeauna drept inspiraţi sau canonici atât dc tului, tema tratată de diferiţi psalmi etc. Cuprinsul Psaltirii este
sinagogă, cât şi de Biserica creştină. Traducerea Septuagintei foarte bogat şi variat în teme religioase, care oglindesc puterea
are în plus şi psalmul 151, dar acesta nu este recunoscut drept sentimentelor pioase ale fiilor lui Israel în curs de atâtea
canonic. De altfel şi numerotarea psalmilor diferă în textul veacuri. Temele mari, religioase, ce se cuprind în psalmi sunt:
Septuagintei faţă de textul original ebraic. Până la psalmul 8 in­ Dumnezeu şi opera Lui, îngerii, universul, omul cu strălucirea
clusiv, ambele texte păstrează aceeaşi numerotare, dar începând ŞÎ slăbiciunile lui, precum şi starea lui după moarte; legea, săr­
cu psalmul 9 deosebirea la numerotare diferă, aşa cum se vede bătorile şi alte manifestări religioase. Aşa se explică deosebirile
din cele ce urmează: şi varietatea clasificării psalmilor după cuprinsul lor. Sfântul
Textul ebraic: Textul grecesc al Septuagintei: Atanasie cel Mare spune despre Psaltire că este ca o grădină
Ps. 1-VIII ambele texte de acord IA'III care cuprinde toate fructele celorlalte cărţi şi numără 27 de clase
Ps. IX-X se uneşte şi dă IX după cuprins. însă cea mai potrivită împărţire, după cuprins,
Ps. XI-CXI II diferenţa de numerotare X-CXII
Ps. CXIY-CXY se uneşte şi dă CXIY-CXY
este următoarea:
Ps. CXYI se desface în doi psalmi CXIY-CXY 1) Psalmi de laudă şi de mulţumire în care se cântă slava,
Ps. CXYII-CXLYI diferenţa de numerotare CXYI-CXLY puterea lui Dumnezeu si frumuseţea lucrurilor Lui. Exemplu:
Ps CXLVII se desface în doi psalmi CXLY1-CXLYII Ps. CXXXV, CXLV, XXXIII; de mulţumire: Ps. XVIII, XX
Ps CXLYIII-CL ambele texie de acord CXLYIII-CL şi alţii.
In rezumat, traducerea Septuagintei uneşte într-un singui 2) Psalmi de rugăciune şi de cereri, în care se imploră
psalm, psalmii IX cu X şi CXIV cu CXV din textul ebraic şi ajutorul lui Dumnezeu în nevoi, necazuri si strâmtorări. Dc
desface în câte doi psalmi, psalmul CXVI şi CXLVII din textul exemplu: Ps. III, VI, XXX, XXXV, CXL şi'alţii.
 214 PARTEA SPECIALĂ
3) Psalmi de tânguire şi căinţă, în care se exprimă zdrobirea
inimii pentru păcatele comise si se imploră iertare de la Dum­
nezeu. De exemplu: Ps. L, XXII, XXXVII, XLII etc.
4) Psalmi istorici, în care se exprimă soarta poporului
Israel şi se descrie providenţa specială a lui Dumnezeu fată de
poporul Său. De exemplu: Ps. LXXVIII, CV, CVI,
CXXXVII.
5) Psalmi didactici, care conţin sfaturi şi învăţături. De
exemplu: Ps. XV şi CXIX.
6) Psalmi mesianici, direct mesianici sau tipici, în care se
profeţeşte despre viaţa, patimile şi preamărirea lui Mesia.
Titlurile psalmilor. Psalmii poartă diferite titluri care
conţin anumite lămuriri de ordin muzical, liturgic, istoric,
poetic sau personal. Unele titluri privesc cuprinsul psalmilor,
altele se referă la cântăreţul cel mai de frunte care execută
cântarea la templu sau cântăreţii de sub conducerea sa. Alte
titluri privesc timpul când urmează a se cânta psalmul, iar alte
titluri se referă la autorii lor.
Autorii psalmilor. După titlurile ce le au psalmii, cea mai
mare parte rezultă că sunt compuşi de David, psalmistul prin
excelenţă al lui Israel. Deşi întreaga Psaltire este atribuită lui
David de sfinţii şi scriitorii bisericeşti, precum şi de rabini, ea
nu aparţine în întregime lui David, căci mai sunt şi alţi autori
care au compus psalmi.
După indicaţiile titlurilor, primul psalmi st este Moi se, după
cum se arată în psalmul LXXXIC/XC: «O rugăciune a lui
Moi se, omul lui Dumnezeu». Apoi urmează David, căruia i se
atribuie 81 de psalmi; lui Solomon, psalmii LXXI/:XXII si
CXXXVI/CXXVII; lui Asaf, fiul lui Berechia, levit şi cântăreţ
sub domnia lui David, psalmul XLIX/L şi psalmii LXXIII —
LXXXIII. adică 11 psalmi; fiilor lui Core li se atribuie 10
psalmi; lui Eman, psalmul LXXXVII şi lui Etan psalmul
LXXXVIII/LXXXIX; aceştia au fost dirijori de cântare în
timpul iui David. Mai există şi psalmi anonimi, în număr de
50, denumiţi de Talmud «orfani».
T i m p u l compunerii psalmilor variază după autorii care i-au
compus. Unii psalmi sunt ai lui David şi i-a compus în timpul
vieţii saie; alţii sunt compuşi de slujitori ai cortului sau ai
Templului, alţii sunt compuşi de Solomon în timpul domniei
CĂRŢILE CANONICE POETICE - PSALTIREA 215
sale; alţii sunt compuşi de diferiţi autori în timpul exilului; iar
alţii după exil, dar nu depăşesc epoca lui Ezdra şi Neemia.
Aceşti doi bărbaţi au adunat la un loc toate scrierile Vechiului
Testament şi desigur ei au codificat şi psalmii în forma în care
îi avem astăzi.
CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA VALORII PSALMILOR
Nici o carte din Vechiul Testament nu este atât de bogată şi
variată în teme religioase, care se desfăşoară rând pe rând, ca
Psaltirea. S-ar putea spune că psalmii sunt o sinteză a
întregului Vechi Testament despre Dumnezeu şi opera Lui;
despre îngeri, slujitorii Lui; despre întregul univers — lucrul
mâinilor Lui; despre om cu strălucirea şi slăbiciunile lui,
precum şi despre viaţa omului după moarte, despre pronia
divină şi despre Mesia, Mântuitorul omenirii întregi.
Deşi descriu, îndeosebi, puterea sentimentelor religioase
ale fiilor lui Israel, totuşi, în psalmi se oglindeşte, în aceeaşi
măsură, întreaga fire omenească cu nevoile şi dorinţele ei după
Dumnezeu. în psalmi aflăm îndemnuri spre toată fapta bună şi
sfaturi de a ne feri de orice faptă rea. în ei găsim mângâieri
când inima noastră este necăjită; ei o liniştesc când este
tulburată şi o umplu de bucurie. Ei înalţă mintea noastră, după
cuvântul lui David psalmistul: «... ca două aripi de porumbiţă
cu argint poleite şi preastrălucite» (Ps. LXVII, 14), urcând-o
către Fiul cel Unul-Născut, iar prin El ducând-o la Părintele
luminilor.
Bogăţia şi varietatea învăţăturilor din cartea Psalmilor
pentru toată trebuinţa sufletească a credinciosului l-au deter­
minat pe sfântul Atanasie să compare Psaltirea ca «o grădină
plină de toate fructele». De aceea şi sfântul Ambrozie o nu­
meşte «îndestularea tuturor trebuinţelor sufleteşti, mângâierea
tuturor vârstelor». în psalmi găsim legea care ne îndrumă pe
calea cea bună, istoria care ne învaţă adevărul, profeţia care ne
arată viitorul. In psalmi găsim regula cea mare a vieţii, morala
desăvârşită care mişcă inima şi înduplecă sufletul. Ei sunt
chezăşia fericirii sufletelor credincioase.
De o deosebită valoare sunt psalmii mesianici, care, după
natura lor, sunt direct sau indirect (adică tipici) mesianici.
216 PARTEA SPECIAL,

în psalmii direct mesianici sunt profeţite următoarele: ;-

psalmul II, 7, potrivit făgăduinţei făcute de Dumnezeu L
David, prin proorocul Natan, «Eu voi fi Aceluia Tată, iai
îmi va fi Fiu» (2 Sam. VII, 14-17), Mesia este numit Fiul iu.
Dumnezeu. Psalmul XV (XVI), 10 se referă la învierea lu
Iisus Hristos din morţi; Psalmul XXI (XXII), 1 cuprinde
cuvintele pe care le-a rostit Iisus Hristos în timpul suferinţei pe
cruce (Matei XXVII, 46 şi Marcu XV, 34). Tot în Ps. XXI
(XXII), 7-8, sunt redate şi cuvintele de ocară, pe care le-a.
rostit trecătorii, arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului evreu
în timp ce Iisus Hristos suferea pe cruce (citate în Mate.
XXVII, 39-43; Marcu XV, 29-31). Tot Ps. XXI (XXII), 18-
20 se referă la străpungerea mâinilor şi picioarelor lui Hristos
pe cruce şi împărţirea hainelor Lui (citate de Matei XXVII, 35
Marcu XV, 24; Luca XXIII, 34; loan XIX, 24,37).
Psalmul XLIV (XLV) cuprinde în întregime lauda adusa
împăratului Mesia şi împărătesei sub forma alegorică a nunţi:
Psalmul LXXI (LXXII) descrie figura împăratului Mesia care
va judeca cu dreptate pe poporul Său şi se va îndura de el.
Psalmul CIX (CX), 1 se referă la Iisus Hristos care, după
înălţarea Sa la cer, stă de-a dreapta Tatălui. Tot în acest psalm,
la vers. 4 se descrie investirea lui Mesia cu cele două
prerogative: împărat şi Preot; iar în vers. 3 se arată naşterea din
veac a Fiului din Dumnezeu-Tatăl. Psalmul CXVII (CXVIII).
22 descrie pe Mesia ca pe o piatră din capul unghiului care avea
să unească toate neamurile într-o singură zidire a lui
Dumnezeu, Biserica Sa
Psalmii indirect mesianici cuprind profeţii cu privire la
intrarea triumfală în Ierusalim a lui Iisus Hristos (Ps. VIII, 2);
propovăduirea Evangheliei şi a credinţei în Iisus Hristos până
la marginile pământului (Ps. XXVIII/XXIX, 4); grija divină
pentru cei credincioşi sub dubla imagine a păstorului celui bun
şi ospăţul mesianic (Ps. XXII/XXIII); că nu I s-au zdrobii
oasele pe când era răstignit pe cruce (Ps. XXXIII/XXXIV :
19/21); profeţii cu privire la cinstirea zilei învierii Domnului
nostru Iisus Hristos (Ps. CXVII (CXVIII) 24) şi a legăturilor
frăţeşti care unesc pe oameni prin Biserica creştină (Ps.
CXXXII (CXXXIII).