R O L U L FA M I L I E I Î N D E Z VO LTA R E A C O P I L U L U I

PE PARCURSUL DEZVOLTĂRII

“The hand that rocks the cradle rules the world” (ancient Latin proverb)

Părinții comunică percepțiile și valorile lor copiilor prin:

➢ tradiții
➢ rutine Influențează comportamentele copiilor
și modul în care aceștia la rândul lor se
➢ povestiri
raportează la lume
➢ artefacte culturale
 PE PARCURSUL DEZVOLTĂRII

Scopurile părinților
1. Scopul supraviețuirii – asigurarea supraviețuirii, a sănătății și a siguranței
2. Scopul economic - asigurarea condițiilor/resurselor pentru copil ca acesta să
dobândească/învețe abilitățile necesare pentru a deveni un adult productiv din
punct de vedere economic
3. Scopul cultural – învățarea de către copil a valorilor culturale de bază, ale
grupului de apartenență

- deferențe eco-culturale
 PE PARCURSUL DEZVOLTĂRII

Teoria lui Vîgotsky despre dezvoltarea socio-cognitivă

• Dezvoltarea cognitivă - rezultat al interacțiunii cu alte persoane mai competente, care cunosc mai
multe, care pot să transmită copilului instrumentele culturale cerute de
activitatea intelectuală
- copilul are rol activ în învățare
- învățarea este un proces prin care copilul dă sens lumii, iar acest proces se
realizează cel mai eficient în colaborare cu alții
- evoluția de la intermental la intramental, de la reglarea împărtășită la
autoreglare
• Rolul părintelui – tutore/expert
• Rolul copilului - ucenic
 PE PARCURSUL DEZVOLTĂRII
Teoria lui Vîgotsky despre dezvoltarea socio-cognitivă

• Zona proximei dezvoltări - intervalul dintre ceea ce poate copilul să realizeze fără
îndrumare și ceea ce poate să realizez prin colaborare
cu o persoană care cunoaște mai mult

• Eșafodare - procesul prin care adulții îndrumă copilul în procesul de

învățare/rezolvare de probleme, ajustând atât tipul de ajutor, cât și
cantitatea de ajutor în funcție de nivelul actual de performanță al
copilului.
- este un efort contingent, colaborativ și interactiv

Cum pot susține adulții efectiv copiii în procesul de învățare/rezolvare de probleme?

 STRATEGII GENERALE
Strategie
Atrage atenția către obiect
Structurează sarcină în secvențe
Descompune sarcina în componente mai
mici
Accentuează trăsăturile critice
Demonstrează
Reamintește pasul imediat următor
Acționează ca o bancă de amintiri
Controlează frustrarea
Evaluează succesul/eșecul
Menține orientarea spre scop
Exemple (dintr-un joc de puzzle in
colaborare)
Indicare și bătaie cu degetul, numire
”Începe cu colțurile și apoi marginile”
”Hai să găsim doar piesele pentru cal”
”Uite, aceasta este o piesă pentru colt”
Ține piesa deasupra locului în care trebuie așezată
”Acum trebuie să găsim coada calului”
”Poți să potrivești piesa pătrată așa cum ai pus-o mai
înainte?”
”Te descurci foarte bine, aproape ai terminat”
”Ce fetiță deșteaptă, ai găsit piesa singură”
”Doar restul casei, apoi am terminat”
PE PARCURSUL DEZVOLTĂRII

Activitate: exemplificați strategiile generale de susținere a

învățării pentru abilitățile:
citire
indicare la hartă
o abilitate la alegere
 COPILĂRIA TIMPURIE

Stilurile parentale

• practicile pe care părinții le aplică în relație cu copiii (disciplină) și credințele

părinților cu privire la aceste practici

• definite în funcție de trei dimensiuni:

1. Căldură (engl. warmth/responsiveness)
2. Control (engl. control/demandingness)
3. Autonomie (engl. autonomy)
STILURILE PARENTALE
1. STILUL DEMOCRATIC
Reguli și așteptări clare Control crescut
Explicitarea consecințelor
Explică motivele care justifică regulile și
așteptările
Disponibilitate pentru discuție, negociere

Exprimă afecțiune și căldură Responsivitate crescută

Răspund la nevoile și dorințele copilului

Încurajează independența copilului, punând accent Susține autonomia

în același timp pe responsabilitatea socială

Exemplu: în situația în care copilul dorește să mănânce o pungă întreagă de caramele, părintele democratic
poate răspunde ”Nu, nu este bine să mănânci atâtea caramele pentru că nu este sănătos, îți pot strica dinții.”
STILURILE PARENTALE
1. STILUL AUTORITAR
Solicită supunere (ascultare, obediență) în fața Control crescut
autorității lor
Modelează, controlează și evaluează
comportamentele/atitudinile copilului în funcție
de reguli sau standarde tradiționale
Pedepsesc neascultarea fără compromis
Nu sunt deschiși/disponibili să discute,
negocieze, explice și descurajează astfel de
comportamente
Responsivitate scăzută
Nu exprimă afecțiune și căldură
Pot manifesta ostilitate
Nu susține autonomia

Exemplu: în situația în care copilul dorește să mănânce o pungă întreagă de caramele, părintele autoritar
poate răspunde ”Nu.”
STILURILE PARENTALE

1. STILUL PERMISIV
Puține așteptări sau reguli Control scăzut
Disciplinează rar
Grad crescut de toleranță și libertate pentru
copil
Credința că disciplina și controlul pot avea
efecte negative asupra copilului (creativitate,
exprimare)

Tendința spre căldură, dragoste Responsivitate crescută

”necondiționată”

Exemplu: în situația în care copilul dorește să mănânce o pungă întreagă de caramele, părintele autoritar
poate răspunde ”Cum dorești.”
STILURILE PARENTALE

Stil parental Efecte la nivelul copiluli

1. Democratic Independent, încrezător
Autocontrol
Manifestă curiozitate sau dorință de explorare
Stare de mulțumire, satisfacție
Abil social
2. Autoritar Caută autoritatea în afară pentru a decide ce este
corect/bine
Lipsa abilităților sociale
Lipsa curiozității sau a dorinței de explorare
Retragere, pasivitate (din interacțiunile sociale)

3. Permisiv Dependență de ceilalți

Control deficitar al impulsurilor
Imaturitate
 STILURILE PARENTALE

Efecte și variații ale stilurilor parentale

• Efectele sunt bidirecționale: copiii influențează stilul parental pe care părinții îl aplică,
în funcție de caracteristicile individuale – ex. copil cu emoționalitate negativă
crescută (frustrare) vs. timid sau ”easygoing”
• Stilul parental poate să varieze în funcție de perioada de dezvoltare în care se află
copilul
 COPILĂRIA DE MIJLOC
Schimbări în așteptările părinților cu privire la:
• Abilitățile sociale
• Exprimarea verbală
• Competența emoțională
• Complianță (ascultare)
• Forme de politețe

Co-reglare – cooperare dintre părinte și copil care constă în împărtășirea responsabilității

și a controlului asupra vieții copilului (atunci când adultul nu este prezent)
Alegerea nișei – părinții sunt (încă) implicați în modelarea contextului/ relațiilor sociale ale
copilului
 ADOLESCENȚA
• Schimbări în timpul petrecut împreună, adolescenții cu părinții
• Conflicte rezultate din perspective diferite asupra a două domenii: personal și
convenții sociale; dorința de autonomie

• Părinții pot susține diferite tipare de comunicare: care facilitează interacțiunea vs.
care limitează interacțiunea

• Prin stilul parental, părinții influențează la această vârstă implicarea/performanța

academică, prieteniile și implicarea exclusivă sau nu în relațiile cu covârstnicii, starea
de bine psihologică, dezvoltarea identității
ADULTUL EMERGENT

• Ce modificări observați că apar în

relațiile de familie și în rolul părinților
în această perioadă de dezvoltare?