CREATIVITATEA

Evoluţia societăţii şi progresele uriaşe în planul cunoaşterii şi al tehnologiei ar fi greu de explicat

dacă oamenii nu ar avea capacitatea de a depăşi prezentul şi de a crea noul.
De-a lungul timpului, s-au realizat mii şi mii de invenţii şi de inovaţii, şi s-au făcut extrem de multe
descoperiri (progrese în domeniul cunoaşterii).
Astăzi, ne deplasăm exterm de repede cu ajutorul mijloacelor de mare viteză, comunicăm de la mare
distanţă în orice moment, avem acces la informaţiile transmise din locuri foarte îndepărtate, am scăpat de
boli care făceau ravagii printre semenii noştri.
Şi toate acestea pentru că omul nu s-a mulţumit cu ceea ce este, el fiind mereu marcat de nevoia de a
crea ceva nou.
Deci individul uman, printre alte trăsături ale personalităţii sale, se caracterizează şi prin creativitate.

Ce este creativitatea?
Răspunsul nu este uşor de dat datorită caracterului său deosebit de complex.

În psihologie, conceptul de creativitate a fost introdus in 1937 de către Gordon Allport. De-a lungul
timpului au fost formulate mai mult de 100 definiţii, fiecare accentuând importanţa personalităţii celui care
creează, pe procesul de creaţie sau pe produsul realizat.

Creativitatea este ansamblul unitar al factorilor subiectivi şi obiectivi care duc la realizarea de
către indivizi sau grupuri a unui produs original şi de valoare pentru societate.

Care credeţi că sunt condiţiile ca un produs/creaţie să fie nou/ă?

Un produs este nou dacă nu este doar o simplă reproducere a unor produse anterioare ci dacă
reprezintă un unicat care va reprezenta în viitor obiectul unor reproduceri ulterioare.

Ce credeţi că presupune creativitatea?

Implică:
- adaptare,
- imaginaţie,
- construcţie,
- originalitate,
- evoluţie,
- talent literar, libertate interioară etc.

În procesul creaţiei sunt implicaţi 2 factori psihologici: intelectuali şi non-intelectuali.

A. Factorii intelectuali sunt:

1. Factorii de fluenţă (fluiditate):
- fluenţă verbală, fluenţă asociaţională (de exemplu sinonimia),
- fluenţă expresională (de exemplu formularea de propoziţii din cuvinte date),
- fluenţa ideaţională (de exemplu denumirea obiectelor unei încăperi).

2. Flexibilitatea gândirii:
= uşurinţa cu care un individ face legături noi şi restructurează anumite seturi de scheme şi anumite
clişee (expresii stereotipe și banale utilizate frecvent; șabloane).
Opusul flexibilităţii - rigiditatea.
 3. Originalitatea:
= autenticitate.

Originalitatea depinde de: caracterul neuzual al soluţiilor, raritatea lor, ingeniozitatea, caracterul
surprinzător.

4. Care este legătura dintre creativitate şi inteligenţă?

Se suprapun reciproc în unele privinţe, dar nu în toate.

Studiile efectuate au arătat că nu întotdeauna există o corelaţie pozitivă între între nivelul de
inteligenţă (coeficientul IQ) şi creativitate, astfel că unii oamenii sunt foarte creativi, dar cu un nivel
relativ scăzut de inteligenţă.
Şi alţi oameni cu un coeficient de inteligenţă foarte ridicat, dar care nu sunt creativi deloc sau foarte puţin.

5. Imaginaţia: mai ales sub forma imaginaţiei productive sau creatoare.

= procesele imaginaţiei se desfăşoară în direcţia producerii unor imagini şi combinaţii noi, originale.
Creativitatea nici nu poate fi concepută fară existenţa acestui «laborator» de creare de imagini.

B. Factorii non-intelectuali sunt:

1. Factori aptitudinali:
= este vorba de aptitudinile speciale, care favorizează desfăşurarea unor tipuri de activităţi cu
rezultate supramedii. - artistice, tehnice, literare, muzicale, matematice etc.

2. Factori motivaţionali şi atitudinali:

Interesul cuiva pentru un anumit domeniu îl va ţine mereu conectat la acesta.

Ştim că există motivaţie intrinsecă şi extrinsecă.

Atitudinile creative pot favoriza la rândul lor dezvoltarea aptitudinilor.

Încrederea în forţele proprii, curaj, perseverenţă, curiozitate, receptivitate la nou, iniţiativă.

3. Factori temperamentali:

Temperamentul persoanei creatoare îşi pune amprenta asupra stilului său creator, la fel ca şi alţi
factori. (Factori sociali, psihosociali)

Psihologul român Paul Popescu-Neveanu explică creativitatea, în calitate de dimensiune complexă a

personalităţii, ca fiind interacţiune optimă între aptitudini şi atitudini, între vectori şi operaţii.

Vectorii pot fi pozitivi (sau creativi), adică cu rol de energizare şi direcţionare a activităţii.
vectori pozitivi:- trebuinţa de creştere şi dezvoltare, motivaţia intrinsecă, interese puternice, niveluri ridicate
de de aspiraţie, atitudini creative.
Vectorii pot fi şi negativi, cu rol de frânare a creativităţii. - motivaţia extrinsecă, nivel scăzut de aspiraţii,
lipsa unor interese adecvate, nivel scăzut de aspiraţii, atitudini noncreative.
Operaţiile la rândul lor, pot fi: noncreative (rutiniere, automatizare, bazate pe algoritmi) şi creative, deschise,
bazate pe procedeele imaginaţiei , pe descoperire şi invenţie.

Procesul creativ
Au existat numeroase discuţii pe seama numărului de stadii ale procesului creativ, dar Graham Wallas s-a
remarcat cel mai bine.
Astfel, el distinge 4 etape principale ale procesului creaţiei atât în domeniul artistic cât şi ştiinţific:

1. Prepararea:
Pregătirea are mai mult subetape:
- sesizarea problemei
- desprinderea ei din contextul în care era
- informarea minuţioasă asupra istoricului acestei probleme
- emiterea ipotezelor

2. Incubaţia:
= este perioada dintre momentul elaborării ultimei ipoteze şi momentul cand este definită soluţia;
supranumită perioada frustraţiei; când au loc asociaţii de la nivelul subconştientului şi inconştientului.

În unele cazuri poate coincide cu renunţarea.

Poate fi foarte scurtă sau foarte lungă, ani.

3. Iluminarea:
Răspunsul căutat apare dintr-o dată şi în mod miraculos.
Sunt reacţii de genul: «AHA! Asta era!», care pot apărea uneori după eforturi intense, alteori brusc fără
legătură directă cu ceea ce făcea persoana (se plimba, citea o carte).
De exemplu, se spune că Isaac Newton într-o zi, în timp ce se odihnea în grădina sa, a văzut un măr căzând
din copac, astfel a căpătat ideea gravitaţiei şi a forţei de atracţie a Pământului.
De asemenea, iluminarea, poate să apară chiar în timpul somnului.

4. Verificarea: soluţia este testată logico-matematic sau experimental.

Niveluri ale creativităţii

Conform Taylor, există 5 niveluri:
1. Creativitatea expresivă: este forma fundamentală, constând în comportamentul spontan (mimică,
gestică, vorbile, desenele copiilor mici). Persoana nu este preocupată de obţinerea unor produse de
valoare.
2. Creativitatea productivă: este orientată spre obţinerea unor noi produse; presupune o modalitate
originală de combinare a unor factori psihici individuali, imprimând personalităţii, o notă
distinctă.
3. Creativitatea inventivă: invenţii şi descoperiri; flexibilitate în perceperea de relaţii noi.
4. Creativitatea inovatoare: modificarea fundamentală a principiilor care stau la baza unei arte sau
ştiinţe, fapt ce permite trecerea la transformare.
5. Creativitatea emergentă: formularea la nivelul cel mai profund a unui principiu sau ipoteze noi.
Este cel mai înalt nivel de creativitate, se manifestă la genii şi revoluţionează domeniul în care se
aplică.
Stimularea şi dezvoltarea creativităţii:
Multă vreme s-a considerat că ereditatea este cea datorită căreia unii oameni sunt creativi, şi alţii nu.

Astăzi, se consideră că în orice individ există o formă latentă, virtuală şi în grade diferite de creativitate.
Astfel, se poate vorbi despre stimularea, educarea şi antrenarea potenţialului creativ. Pentru a putea realiza
acest lucru, trebuie să se înlăture blocajele.

Ce fel de blocaje în calea creativităţii există?

1. Blocaje cognitive:
= scheme şi stereotipuri cognitive ce nu permit individului realizare aunor asociaţii noi.
2. Blocaje de natură psihosocială: creaţia este oprită din cauza conformismului cu grupul.
3. Blocaje afective: teama de a nu greşi, de a nu se face de râs.

Există o serie de metode pentru stimularea creativităţii:

a. Brainstorming –ul:
=fundamentat de psihologul american Osborn. Esenţa: separarea actului creativ de gândirea critică,
raţională. Se aplică într-un grup format din 11-12 persoane, timp de 30-50 minute. Reguli:
- daţi frâu imaginaţiei şi propuneţi cât mai multe idei, fără să vă preocupe neapărat calitatea lor.
- aprecierile critice sunt interzise, deci nu sunt permise observaţii negative
- sunt încurajate asociaţiile neobişnuite de idei, oricât de extravagante par.

b. Sinectica: Gordon, asemănătoare cu prima metodă, într-un grup de 5-6 indivizi;

presupune parcurgerea a 3 etape:
1- convertirea ciudatului în familiar – înţelegerea problemei
2- convertirea familiarului în straniu – îndepărtarea de problemă
3- reconvertirea ciudatului în familiar – revenirea la problemă.

c. Metoda 6-3-5: denumirea provine de la faptul că grupul conţine 6 persoane, iar primele 3 idei
emise sunt prelucrate de alte 5 persoane. Paşi :
1. Fiecare dintre cei 6 membri împarte o coală de hârtie în trei coloane
2. După enunţarea problemei, fiecare participant formulează câte o idee în fiecare coloană
3. Fiecare transmite foaia sa colegului din dreapta şi o ia pe a celui din stânga
4. Completează, îmbunătăţeşte ideile colegului şi dă mai departe
5. Fiecare foaie trece pe la fiecare participant
6. Se adună foile şi se poartă o discuţie finală.