© Prof. univ. dr.

Carmen Mihaela Crețu, 2017, Suport de curs

Rolul statului în domeniul politicilor publice / educaţionale

Modele teoretice

Pluralismul
 Statului democrat în care nici un grup, nici o organizaţie şi nici o
clasă socială nu poate domina societatea.
 Puterea în stat este concepută ca fiind dispersată pe grupări din
diferite şi multiple zone de activitate.
 Puterea nu este cumulativă în modelul pluralist.
 Puterea politică şi cea economică nu se suprapun, societatea
civilă nu se supune statului. Politicile publice, deci şi cele din
sectorul educaţional, sunt influenţate de grupări diverse care
intră în concurenţă şi în negociere pentru stabilirea ordinei de
priorităţi din agendă.
 Unele grupări/indivizi au la un moment dat, o putere mai mare
decât altele dar niciodată un singur grup sau o singură persoană
nu pot cumula puterea, aceasta fiind foarte larg distribuită în
societate.

Rolul statului în înfăptuirea politicilor publice se manifestă prin

intervenţia multiplelor instituţii ale sale în medierea intereselor
diferitelor grupări, în procesele de negociere cu aceste grupuri. Ideea
fundamentală este că statul pluralist nu poate reprezenta un singur
interes.

Marxismul
Puterea nu este dispersată în societate, ci este concentrată în mâinile
clasei sociale ce deţine controlul asupra mijloacelor de producţie,
marxismul a generat trei modele intercorelate ale rolului statului (după
P.Dunleavy şi B.O’Leary, 1989).

Modelul statului instrument : politicile publice servesc interesele

clasei dominante într-o măsură mai mare decât pe cele ale altor clase
sau grupări.
© Prof. univ. dr. Carmen Mihaela Crețu, 2017, Suport de curs

Modelul statului arbitru : în anumite situaţii, instituţiile statale pot

acţiona în mod relativ independent de interesele clase
sociale/grupurilor dominante. Ideea este dezvoltată de marxiştii
contemporani care subliniind complexitatea funcţiilor actuale ale
statului, explică rolul său de arbitru între interesele diferitelor clase
sociale.

Modelul funcţional al statului : statul îndeplineşte două categorii de

funcţii fundamentale -comune puterii în toate orânduirile sociale
(economice, menţinerea ordinii, educaţionale, etc.) şi respectiv,
promovarea intereselor clasei dominante.

Elitismul
 Puterea nu este dispersată în societate, aşa cum susţineau
pluraliştii, ci că ea este acumulată de elite.
 Există elite sau grupuri de putere în fiecare domeniu de activitate
(lumea afacerilor, a culturii, militară, politică, etc.) dar între
aceste grupări funcţionează legături profunde şi complexe, o
suprapunere bazată pe relaţii de prietenie, de rudenie, de interese
comune.
 Elitele diferitelor domenii tind să formeze o putere relativ
coerentă.
 Fundamentele acestei puteri sunt economice, controlul
birocratic şi accesul la nivelele înalte ale executivului.

Elitismul democratic – instituţiile statale sunt controlate de elitele

alese de mase prin mijloace electorale, în mod democratic.

Statul corporatist – se dezvoltă o fuziune între interesele promovate

de instituţiile statale şi cele promovate de diferite grupări organizate în
corporaţii, firme, organizaţii, etc. Statul şi aceste grupuri organizate
devin parteneri sociali. Politicile publice înfăptuite de stat reprezintă
interesele acestor instituţii. Dar fiecare instituţie este o formă de
legitimare a intereselor elitelor.