The "Black Sea" Journal of Psychology

Vol. 4, 1-13, Fall, 2011

ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro

The dynamics of marital relations in the family of navigators

Negutu Veronica1, Sintion Filaret2

Independent Researcher1
Ovidius University of Constanta,
Faculty of Psychology and Educational Sciences2

Abstract. The results of the present study regarding the family functions and marital
satisfaction, confirmed the hypothesis of the research, revealing the fact that these are
significantly lower in couples where one of the partners is a seafarer, compared to couples
where none of the partners has a job that implies going away from home. The explanation of
these results consists of the fact that the separation of lifetime partners for a longer period of
time produces structural modifications inside the family, modifications that may prove to be
disadaptative for the seafarers’ families. The statistic results have also proved that the level of
jealousy, but also the number and the impact of conflicts, are upper in the case of couples
where one of the partners is a seafarer, compared to couples where none of the partners has a
job that implies going away from home, the last two research hypothesis being thusly also
validated. Even though jealousy and conflicts are natural phenomena, which may occur in any
relationship, in the case of seafarers’ families these are a lot more accentuated especially
because of the structural modifications supported by the two protagonists of the couple.

Keywords. Sunday, relationships, family, navigators

Introducere
Este cunoscută viaţa marinarilor, cu dificultăţile pe care aceştia sunt nevoiţi să le
întâmpine pe mare, în afara familiei, în prezenţa factorilor de risc, a condiţiilor deosebite de
solicitare, într-un grup relativ constant, întotdeauna sub presiunea aşteptărilor lungi pentru
revenirea acasă şi reîntâlnirea cu cei apropriaţi. Navigatorul a fost şi vă fi un veşnic călător şi
solitar care trăieşte şi lucrează în acelaşi loc pe navă, un musafir sau chiar un străin,
întotdeauna bine venit al familiei sale.
Studiile de specialitate, puţine că număr, din domeniul marinei comerciale au arătat că,
pentru a face faţă cerinţelor impuse de profesiune, navigatorul trebuie să dispună de
inteligenţă, autocontrol, încredere în sine, sociabilitate.
Izolarea îndelungată de casă şi de familie ceează stări de nelinişte, nerăbdare, grijă.
Probleme deosebite apar în relaţiile maritale. Fenomenele psihice şi psihosociale cele mai des
întâlnite sunt: scăderea frecvenţei comunicaţiilor interpersonale, scăderea interesului pentru
activităţile de grup, creşterea irascibilităţii, anxietăţii, lamentări şi acuze privind oboseala,
conflicte interpersonale, izolări în cabine, gânduri îngrijorătoare pentru familie, depresie şi
apatie, agitaţie psihomotrică, tulburări ale ciclului veghe-somn.

1
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
In dinamica relaţiilor navigator-familie s-au identificat următoarele fenomene
a) perioada de dinaintea plecării – cu 2-3 săptămâni înaintea plecării se manifestă o
anumită stare de anxietate, de nelinişte, de apăsare, de tensiune, îngrijorare şi teamă
legată de membrii familiei rămaşi acasă; la soţie apar sentimente de insecuritate generată
de teama abandonului; soţii sunt mereu în alertă, manifestând o continuă stare de agitaţie;
aceste tensiuni sunt însă bine compensate cu 3-4 zile înainte de plecare, când tulburările
afective sunt mai puternice;
b)perioada de absenţă – în primele săptămâni, fiecare dintre cei doi parteneri prezintă
dezorganizări emoţionale intense, perioadă în care îndeosebi soţia nu se poate concentra
asupra problemelor cotidiene; urmează o perioadă de recuperare şi de stabilizare în
comportamentul fiecăruia, dată de obişnuinţă, de intrarea în rutina cotidiană; dacă voiajul
se prelungeşte, iau naştere preocupări ale navigatorului privind fidelitatea soţiei;
anticiparea întoarcerii se poate manifesta, cu deosebire la soţie, printr-o agitaţie
emoţională care începe cu aproximativ 2-3 săptămâni înaintea întoarcerii;
c) perioada de integrare – ar trebui să înceapă cu renegocierea legăturilor maritale; după o
perioadă considerabilă (4-6 luni) în care soţii s-au obişnuit cu absenţa partenerului, pe
parcursul a 7-10 zile, ei „reînvaţă” să-şi adapteze reciproc stilurile interacţionale,
conduitele, programul zilnic etc.; această perioadă nu este scutită de unele tensiuni,
apărute din adaptarea treptată a navigatorilor la condiţiile de uscat; după 2-3 săptămâni,
navigatorul este reintegrat în familie.
Perioadele pot fi ponderate de existenţa copiilor. Dacă în perioada de absenţă, copiii au
trecut prin transformări psiho-fizice majore, şocul este resimţit mai intens de către navigator,
care a pierdut evenimentele din viaţa acestora pe parcursul absenţei sale din familie.
Cu toate acestea, cuplul conjugal nu este o simplă asociaţie de două persoane de sex
opus, ci un mod de intermodelare, sincronizare, compatibilizare şi dezvoltare mutuală,
biopsihosocială a personalităţilor aflate în interacţiune.
Toate aceste aspecte legate de viaţa şi identitatea cuplului de navigatori care rezultă
din lucrările de specialitate, m-au determinat să încerc realizarea unui profil al familiei
ofiţerului de marină comercială, bazat pe trăsături şi valori specifice. De asemenea, am
încercat, în acest studiu, să surprind şi fenomenele ce apar în dinamica relaţiilor navigator-
familie în perioada de dinainte plecării, în timpul absenţei, precum şi la întoarcere.
Prin realizarea acestui studiu am dorit să evidenţiez ce are familia ofiţerului de marină
specific faţă de alte familii ai căror membri îşi desfăşoară activitatea pe uscat. Dacă prezintă
anumite diferenţe, care ar fi acelea? Cum relaţionează navigatorul cu familia sa, care sunt
mecanismele şi atributele acestei relaţii? Scopul acestei cercetări este de a oferi răspunsuri
satisfăcătoare la întrebările de mai sus.
Deoarece aproape jumătate din populaţia Constanţei are o pregătire profesională de
navigator şi dat fiind faptul că provin din acest oraş, interesul meu pentru această sferă
ocupaţională m-a determinat să aleg ca obiective de studiu pentru lucrarea de faţă următoarele
aspecte:
❖ studiul fenomenelor ce apar în dinamica relaţiei navigator-familie atât în timpul absenţei,
cât şi în perioadele de dinainte şi după plecare;
❖ observarea influenţei profesiei de navigator asupra relaţiilor maritale cu accent pe
identificarea funcţionalităţii relaţiei, a nivelului de gelozie, satisfacţie maritală şi
dinamica conflictelor.
In concordanţă cu obiectivele amintite anterior, ipotezele de cercetare ale lucrării de
faţă sunt:

2
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
1) Identificarea fenomenelor ce apar în dinamica relaţiei navigator-familie în perioada de
dinaintea plecării, în timpul absenţei, precum şi la întoarcere.
2) În familia în care unul dintre soţi are profesia de navigator se constată o funcţionalitate
semnificativ mai scăzută comparativ cu familiile în care partenerii nu au profesii care să
presupună îndepărtarea de casă.
3) Nivelul de gelozie între partenerii dintr-o familie în care unul dintre soţi are profesia de
navigator este semnificativ mai crescut faţă de nivelul geloziei dintr-o familie în care
profesiile soţilor nu presupun îndepărtarea de casă.
4) Nivelul de satisfacţie maritală între partenerii dintr-o familie în care unul dintre soţi are
profesia de navigator este semnificativ mai scăzut faţă de nivelul de satisfacţie maritală
dintr-o familie în care profesiile soţilor nu presupun îndepărtarea de casă.
5) Numărul şi impactul conflictelor dintre partenerii dintr-o familie în care unul dintre soţi
are profesia de navigator sunt semnificativ mai crescute faţă de numărul şi impactul
conflictelor dintr-o familie în care profesiile soţilor nu presupun îndepărtarea de casă.
Studiul de faţă este realizat după un design non-experimental, de tipul 4x2, în care
variabilele independente sunt:
• fenomenele apărute în dinamica relaţiei navigator-familie în perioada de dinaintea plecării,
în timpul absenţei, precum şi la întoarcere (aceasta este de fapt o variabilă de studiu,
nefiind pusă în relaţie cu o altă variabilă, pentru că avem de-a face cu o primă ipoteză
descriptivă);
• familia în care unul dintre soţi are profesia de navigator versus familia în care membrii nu
au profesii ce presupun îndepărtarea de casă.
Variabilele dependente urmărite sunt:
• funcţionalitatea relaţiei;
• nivelul de gelozie;
• nivelul de satisfacţie maritală;
• numărul şi impactul conflictelor.
Au fost luate în studiu două grupe de subiecţi, formate fiecare din 25 de cupluri
heterosexuale. În primul grup au fost integrate cupluri din municipiul Constanţa, în care unul
dintre membri are profesia de navigator, în timp ce cel de-al doilea grup a fost format din
cupluri din municipiul Timişoara, în care nici unul dintre membri nu are o profesie care
presupune îndepărtarea de casă.
Subiecţii au vârste cuprinse între 29 şi 47 de ani şi toţi au acelaşi nivel de educaţie şi
anume studii superioare.
Pentru a verifica ipotezele de cercetare propuse, am utilizat câte o metodă de
investigaţie pentru fiecare aspect urmărit. Astfel, pentru a investiga gradul de funcţionalitate
al relaţiei maritale, am utilizat Chestionarul de funcţionalitate familială, elaborat de M.
Minulescu, pentru a investiga conflictele din cadrul cuplurilor studiate, am utilizat Beier-
Sternberg Discord Questionnaire, alcătuit de Ernest G. Beier şi Daniel P. Sternberg, pntru a
investiga nivelul de gelozie din cadrul cuplurilor studiate, am optat pentru utilizarea
instrumentului Hypothetical Jealousy-Producing Events Scale (HJPE), construit de Gary L.
Hansen;.
În vederea evidenţierii nivelului de satisfacţie maritală din cadrul cuplurilor studiate,
am utilizat Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS),
Pentru a putea releva fenomenele psihologice ce apar în dinamica relaţiei navigator-
familie în perioada de dinaintea plecării, în timpul absenţei precum şi la întoarcere, am optat
pentru realizarea unui interviu structurat, realizat după un ghid de interviu, separat alcătuit
pentru fiecare dintre cei doi parteneri din cadrul cuplului marital – navigator şi soţul sau soţia

3
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
acestuia. Întrebările din cadrul interviului vizează manifestările comportamentale ale
navigatorului şi ale partenerului acestuia şi schimbările care apar în cele trei momente
distincte: înaintea plecării, în timpul ei şi la întoarcerea acasă.
Ordinea aplicării probelor de investigaţie psihologică a fost: chestionarul de
funcţionalitate familială, chestionarul de evidenţiere a conflictelor, scala de gelozie, scala de
satisfacţie maritală. Probele au fost aplicate individual subiecţilor, durata completării lor fiind
de aproximativ o oră. După aplicarea celor patru probe, a fost realizat interviul structurat,
conţinând întrebări referitoare la fenomenele psihologice ce apar în dinamica relaţiei
navigator-familie în perioada de dinaintea plecării, în timpul absenţei, precum şi la întoarcere.
În vederea verificării ipotezelor de cercetare propuse, datele obţinute din aplicarea
probelor de investigaţie au fost centralizate şi supuse testelor statistice. În cele ce urmează se
va prezenta prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor pentru fiecare ipoteză în parte.

Ipoteză: Identificarea fenomenelor ce apar în dinamica relaţiei navigator-familie în

perioada de dinaintea plecării, în timpul absenţei, precum şi la întoarcere.
Dat fiind faptul că prima ipoteză de studiu este una descriptivă, prelucrarea cantitativă
a datelor obţinute în urma interviului structurat, realizat cu subiecţii din grupul format din
familii în care unul dintre parteneri are profesia de navigator, s-a constat de fapt, în
centralizarea răspunsurilor oferite la întrebările din ghidul de interviu.
3%
17%

80%
manifestă schimbări de comportament cu 7-14 zile înainte de
plecare
manifestă schimbări de comportament cu o zi înainte de plecare

nu manifestă schimbări de comportament

Fig. 1. Răspunsurile partenerilor navigatori referitor la momentul de dinanintea

plecării pe mare în care apar schimbări în comportamentul lor.

35%

65%

manifestă anxietate, preocupări legate de fidelitatea partenerului

manifestă anxietate, preocupări legate de fidelitatea partenerului,

capacitate scăzută de concentrare asupra sarcinilor de serviciu,
neglijenţă în privinţa aspectului exterior

4
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
Fig. 2. Răspunsurile partenerilor navigatorilor referitor la schimbările ce apar în
comportamentul lor după trecerea perioadei de reacţie la despărţire.

20%

80%
manifestă dorinţa puternică de a recupera timpul pierdut cu familia,
alocând un timp foarte mare activităţilor recreative împreună cu
membrii familiei

manifestă dorinţa puternică de a recupera timpul pierdut cu familia,

alocă foarte mult timp activităţilor recreative împreună cu membrii
familiei, oarecare inadaptare la oiceiurile familiei, care creează o
stare de irascibilitate şi generează conflicte

Fig. 3. Răspunsurile partenerilor navigatori referitor la schimbările ce apar în

comportamentul lor la întoarcerea acasă.

După cum se observă, toate cele trei perioade puse în discuţie – cea de dinaintea
plecării, cea de absenţă şi cea de după întoarcerea acasă – sunt marcate de nelinişte, de grijă,
de anxietate.
Cu o săptămână sau două înainte de plecare, modificările comportamentale apar la
80% din navigatori şi constau în somn agitat, nelinişte, irascibilitate, lipsa poftei de mâncare.
Aceste manifestări apar numai datorită perspectivei apropiate a despărţirii. Partenerii încep să
îşi imagineze cum va fi viaţa lor în perioada în care navigatorul va fi plecat pe mare şi
reprezentarea acestei perioade devine atât de traumatizantă încât, practic, cei doi încep să o
trăiască efectiv, dovadă fiind modificările din comportamentul lor impregnat de anxietate şi
depresie. Apariţia schimbărilor în comportamentul partenerilor în perioada dinaintea plecării
navigatorului poate avea şi un efect reglator, pregătindu-i astfel pe cei doi protagonişti ai
relaţiei pentru perioada următoare, în care fiecare va trebui să se adapteze la situaţiile cu care
se confruntă fără a beneficia de sprijinul celuilalt.
În perioada imediat următoare plecării navigatorului, anxietatea şi depresia se
accentueză, constatându-se o dezorganizare afectivă la nivelul ambilor parteneri, pentru că
după două-trei săptămâni aceştia să reintre în rutina cotidiană, adaptându-se la situaţie:
navigatorii caută să îşi cunoască noii colegi, să îşi găsească modalităţi de petrecere a timpului
liber pe navă, să se concentreze asupra sarcinilor de servici, în timp ce partenerii rămaşi acasă
preiau responsabilităţile soţului sau soţiei şi se concentrează la rândul lor asupra muncii şi
îngrijirii copiilor. O mică parte dintre subiecţi admit că se adaptează mai greu la situaţia de
absenţă a partenerului, nereuşind să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu sau să relaţioneze în
mod eficient cu alte peroane. Aceasta deoarece sunt mai profund afectaţi de despărţirea de
partener decât ceilalţi.
Pe măsura trecerii timpului, adaptarea se realizează aproape complet, deşi persistă încă
nerăbdarea aflării veştilor despre partener. În cazul în care voiajul se prelungeşte dincolo de
durata estimată, adaptarea la situaţie a partenerilor de viaţă este din nou zguduită, creeându-se
dezechilibre emoţionale semnificative, concretizate în creşterea anxietăţii şi preocuparea

5
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
legată de fidelitatea partenerului. Cei plecaţi pe mare devin mai neglijenţi în ceea ce priveşte
aspectul exterior, fapt ce semnifică o uşoară depresie, dar care poate fi interpretată şi că o
formă de protest faţă de prelungirea voiajului, faţă de muncă, de şefi, dar şi faţă de partenerul
lăsat acasă care este posibil să se simtă bine în compania unei alte persoane. La o mică parte
dintre partenerii rămaşi pe uscat apare nu numai întrebarea referitoare la fidelitatea
partenerului,ci şi tentaţia de a-l înşela, deşi acest lucru nu înseamnă în mod necesar o trecere
la act.
Momentul de dinaintea sosirii este din nou marcat de nelinişte, asemeni celui de
dinaintea plecării, dar de data aceasta nota dominantă nu mai este tristeţea, ci bucuria,
exaltarea. Ambii protagonişti ai cuplului sunt nerăbdători să se reîntâlnească, încercând să se
pregătească pentru acest moment, atât din punct de vedere emoţional, cât şi din punct de
vedere al aspectului exterior. Bucuria este însă însoţită uneori şi de teama unui eşec, fie al
întâlnirii, fie al perioadei imediat următoare revenirii acasă, caracteristic de obicei partenerilor
navigatorilor. Această teamă poate fi pusă pe seama faptului că, în timpul petrecut departe
unul de celălalt, partenerii s-au obişnuit să fie mai independenţi, şi-au format anumite
tabieturi, şi-au gestionat timpul liber doar în funcţie de propriile nevoi, aspecte care vor fi
oarecum bulversate de reluarea convieţuirii împreună a soţilor. Cei doi vor fi nevoiţi să se
reobişnuiască unul cu celălalt şi nu întotdeauna această reacomodare este lină, firească, dat
fiind faptul că sunt momente în care prezenţa celuilalt pare apăsătoare, generând conflicte în
familie.
Odată reunită familia va încerca să recupereze timpul pierdut, alocând foarte mult
timp activităţilor recreative în familie: ieşiri cu prietenii, concedii la munte sau vizite la rude.
De fapt, aici este vorba, mai ales în cazul navigatorului, de nevoia de diversificare a mediului,
de schimbare a ambianţei şi de intrare în contact cu alte persoane decât colegii de muncă.
Această nevoie de locuri şi de persoane noi este satisfăcută tocmai prin excursii sau vizite la
prieteni şi rude şi este un mod firesc de compensare a monotoniei, a sarcinilor de rutină, a
constanţei instalate pe navă, unde de multe ori apare şi plictiseala. După o perioadă
îndelungată în care este înconjurat numai de ocean, marinarul devine avid din nou, de
pământ, de oameni, de animaţie.
Deşi această nevoie de diversitate este mai degrabă apanajul navigatorilor, ea apare şi
în cazul partenerilor navigatorilor, care resimt nevoia activităţilor în doi, în opoziţie cu
activităţile solitare pe care le-au realizat în absenţa partenerului.
Momentul regăsirii familiei este mai intens în cazul cuplurilor care au copii, bucuria
reîntâlnirii fiind cu atât mai mare cu cât schimbările datorate creşterii acestora sunt mai mari.
Totuşi constatarea evoluţiei copilului faţă de momentul plecării în voiaj poate avea deopotrivă
un efect dureros, navigatorul simţind că pierde evenimentele importante din viaţa copiilor săi
şi punându-şi problema calităţii sale ca părinte. Din această perspectivă, navigatorul se poate
simţi ca un străin în propria casă, fapt care generează o criză existenţială severă, manifestată
prin irascibilitate, depresie, anxietate şi chiar agresivitate, stări care la rândul lor generează
conflicte în cuplu.

Ipoteză: În familia în care unul dintre soţi are profesia de navigator se constată o
funcţionalitate semnificativ mai scăzută comparativ cu familiile în care partenerii nu au
profesii care să presupună îndepărtarea de casă.
În ceea ce priveşte funcţionalitatea relaţiei, comparaţia dintre cele două eşantioane de
subiecţi a fost efectuată pe baza testului Student de identificare a semnificaţiei dintre mediile
obţinute la chestionarul de funcţionalitate familială.

6
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
În urma prelucrării statistice se constată faptul că această ipoteză de cercetare a fost
confirmată la un prag de probabilitate p < .05, nivelul de funcţionalitate familială fiind în
general mai scăzut în cazul cuplurilor în care unul dintre parteneri are profesia de navigator,
comparativ cu cuplurile în care nici unul dintre parteneri nu are o profesie care să presupună
îndepărtarea de casă.

152
142
familii în care unul dintre
132
122
parteneri are profesia de
112 navigator
102
92
82
72
62
52
42 familii în care nici unul
32
funcţionalitatea familială
dintre parteneri nu are o
profesie care presupune
Fig. 4. Mediile răspunsurilor celor două grupe de subiecţi la chestionarul de funcţionalitate
familială.

O potenţială explicaţie rezidă din faptul că navigatorul demonstrează un real

devotament faţă de profesie şi chiar spirit de sacrificiu întrucât, prin situaţiile şi împrejurările
riscante în care se află, pune în primejdie atât propria viaţă, cât şi integritatea familiei sale.
Navigatorii acordă foarte multă importanţă profesiei pe care o au, demonstrând că sunt
persoane independente cărora le place să se simtă libere, să ia decizii pe cont propriu şi să îşi
organizeze timpul aşa cum îşi doresc. Alături de un om dependent de munca lui nu poate sta
decât un partener calm, lucid, înţelept, care să ştie să îndeplinească în cadrul familiei şi rolul
soţului sau soţiei, atunci când este cazul. Măsura în care partenerul de viaţă al navigatorului
reuşeşete să menţină echilibrul familial în absenţa soţului sau soţiei influenţează în mod
decisiv funcţionalitatea familiei în care unul dintre membri are profesia de navigator.
Navigatorul simte o nevoie moderată de ascendenţă şi afirmare profesională. Totuşi,
după o lungă perioadă de trai pe mare şi o absenţă îndelungată repetată din familie, ies la
iveală nelinişti, temeri referitoare la propria persoană, o neîncredere în forţele proprii, de unde
rezultă şi o inadaptare personală şi dificultăţi de integrare pe care le întâmpină la întoarcerea
acasă. Mediul de desfăşurare a activităţii îi oferă navigatorului satisfacerea nevoii de varietate,
deşi după mai mult timp petrecut în larg, marinarul va resimţi aproape permanent nevoia de
locuri şi de persoane noi. Întors acasă, navigatorul îşi renegociază legăturile maritale, în
cadrul cărora gradul de toleranţă reciprocă a partenerilor ar trebui să fie crescut. Perioada de
reintegrare a navigatorului în cadrul familial este perioada în care soţii reînvaţă să îşi adapteze
reciproc stilurile interacţionale, conduitele, programul zilnic. Dacă toleranţa reciprocă a
partenerilor este mai redusă în această perioadă, nici unul dintre parteneri nedorind să renunţe
la obiceiurile, la tabieturile pe care şi le-a format pe perioada despărţirii, se acumulează
tensiuni în cuplu care vor genera disfunţionalităţi familiale.
Navigatorul iubeşte libertatea oferită prin intermediul mării, chiar şi după mulţi ani de
navigaţie. Marinarul vă rămâne mereu un veşnic călător, mereu în căutare de locuri noi. Dacă
simte că libertatea pe care şi-o doreşte îi este îngrădită în cadrul mediului familial, acesta vă
căuta să se retragă din nou pe mare. Un partener de viaţă care prezintă expectanţe crescute vis-
a-vis de comportamentul navigatorului va fi resimţit ca apăsător, iar această presiune a

7
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
aşteptărilor înalte va fi trăită ca o tentativă de reducere a libertăţii marinarului, aspect care îşi
aduce aportul la apariţia disfuncţionalităţilor familiale.
De asemenea, trăirea vieţii pe navă la vârsta de maximă vigoare biologică şi capacitate
de muncă prin specificul ei, îl privează pe navigator de prezenţa familiei, de legătura puternică
şi stabilă cu membrii ei. Astfel, în comportamentul profesional al marinarului, se produc
anumite modificări care vor genera schimbări în structura personalităţii care în multe cazuri
se răsfrâng în sfera funcţionalităţii familiale

Ipoteză: Nivelul de gelozie între partenerii dintr-o familie în care unul dintre soţi are
profesia de navigator este semnificativ mai crescut faţă de nivelul geloziei dintr-o familie în
care profesiile soţilor nu presupun îndepărtarea de casă.
Nivelul de gelozie din cadrul celor două tipuri de cupluri a fost comparat cu ajutorului
testului Student, de identificare a semnificaţiei dintre mediile obţinute la proba Hypothetical
Jealousy-Producing Events Scale.
Testul statistic efectuat asupra rezultatelor obţinute la scala de gelozie a relevat un
coeficient de semnificaţie a diferenţelor dintre medii semnificativ la un prag de probabilitate
p < .01, validând cea de-a treia ipoteză de cercetare şi relevând faptul că în cadrul cuplurilor
în care unul dintre parteneri are profesia de navigator nivelul de gelozie este mai crescut decât
în cadrul cuplurilor în care nici unul dintre parteneri nu are o profesie care să presupună
îndepărtarea de casă.

88
78 familii în care unul dintre
68 parteneri are profesia de
58 navigator
48
38
familii în care nici unul
28
dintre parteneri nu are o
18
profesie care presupune
8
nivel de gelozie îndepărtarea de casă

Fig. 5. Mediile răspunsurilor celor două grupe de subiecţi la scala de identificare a nivelului
de gelozie.

Formalizarea relaţiilor conjugale la familiile de navigatori poate afecta în oarecare

măsură spontaneitatea partenerilor acestora, creându-le sentimente de frustraţie, pe care
aceştia le vor supracompensa sau disimula printr-o maximalizare a mândriei pentru importanţa
statutului social al soţilor sau soţiilor şi pentru responsabilitatea de a fi căsătorit cu un
marinar. Acest refugiu psihologic al partenerului navigatorului poate conduce cu timpul la o
anumită răcire afectivă a relaţionării în plan intramarital, iar dacă această situaţie este
observată de către partenerul marinar va stimula şi potenţa anumite suspiciuni imperative cu
consecinţe directe asupra nivelului geloziei în cuplu.
Sentimentele supravieţuiesc de multe ori şi la distanţă, dar nu ele menţin fidelitatea
partenerilor, ci unele motivaţii mediocre: modestia nevoilor lor afective şi sexuale, plăcerea
rutinei, lipsa ambiţiei, supunerea pasivă la normele sociale şi religioase, ataşamentul faţă de
bani sau de bunurile materiale obţinute. Aceste motivaţii se pot traduce prin temeri: teama de

8
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
complicaţii de orice tip, teama de schimbare, teama de pasiune, teama de o proastă reputaţie,
teama de a pierde beneficiile de ordin material, teama de a rămâne fără ceva. Printre acest gen
de fideli pot fi întâlnite nenumăratele persoane casnice, inhibate sau rigide psihic.
În cazurile în care crizele de gelozie sunt justificate şi avem de-a face cu persoane
infidele, se întâlnesc două tipuri de situaţii: fie nevoile partenerului infidel sunt normale şi
doar răspunsul partenerului la aceste nevoi este realmente insuficient, fie nevoile infidelului
sunt foarte mari, iar răspunsul partenerului este normal, dar insuficient pentru a satisface
nevoile exacerbate. În orice caz, există un decalaj între aşteptările unuia şi ceea ce oferă
celălalt. Astfel, se poate pune întrebarea cum se face că acest decalaj nu a fost observat mai
devreme, de la începuturile relaţiei. Este posibil că acest decalaj să se fi instalat treptat, fiecare
partener evoluând într-o manieră divergentă atât în plan psihic, cât şi sexual.
Unele persoane au nevoi sexuale mai mari, fără a intra în sfera patologicului şi fără a
avea nimic în comun cu cazurile de satiriazis şi de nimfomanie. Partenerul acestora, chiar
dacă este dornic de plăcere, nu poate face faţă întotdeauna acestor nevoi.
Partenerul ale cărui nevoi sexuale sau afective sunt exacerbate are nevoie ca celălalt
să manifeste un comportament pe măsură, care să îi satisfacă aceste nevoi. De cele mai multe
ori, în prima parte a relaţiei, comportamentul partenerului de viaţă se ridică la nivelul
aşteptărilor celui cu nevoi afective şi sexuale mai mari, pentru că apoi acest comportament să
se dilueze în rutină sau să fie complet abandonat nu pe motiv că nu este recompensat
corespunzător, ci pe motiv că rezultatele nu sunt durabile. Când criza survine, partenerul cu
nevoi mai mari se simte abandonat, încercând din răsputeri să îşi determine partenerul să
revină la comportamentul iniţial, dar acesta din urmă preferă să trăiască într-un mod autonom,
fără a-şi diminua afecţiunea faţă de soţ sau soţie. Urmarea acestei reacţii este aceea că
partenerul cu nevoi exacerbate va căuta un supliment de tandreţe şi de narcisizare în
exteriorul cuplului.
În mod contrar, există peroane ale căror posibilităţi sexuale sunt obstrucţionate şi care
au, din această cauză, dificultăţi în a-şi satisface partenerul ale cărui cerinţe sunt rezonabile.
Poate fi o chestiune de temperament: prin natura lor, anumite persoane nu sunt foarte înclinate
spre sexualitate. Astfel, partenerul a cărui sexualitate este normală va fi frustrat. Această
frustrare poate să îi producă tulburări nervoase şi psihosomatice. Printre aceşti parteneri
frustraţi, unii vor renunţa cu totul la viaţa sexuală, alegând o viaţă plină de sacrificii, prost
trăită şi plătită cu numeroase tulburări psihice şi somatice. Alţii îşi vor descărca tensiunea
sexuală în relaţii extraconjugale. Tulburările sexuale vor face obiectul unei consultaţii de
specialitate; tulburările psihice vor intra în sfera de activitate a psihoterapeuţilor, care se vor
axa nu atât pe tratament medicamentos, cât pe travaliul personal. În cazul în care orice
activitate sexuală se va dovedi nesatisfăcătoare sau imposibilă şi în care există totuşi dorinţa
de a rămâne fidel, partenerul nu trebuie să se abandoneze unei resemnări amare sau să adopte
o poziţie de victimă sacrificată.
Omul este o fiinţă comunicativă, el are nevoie să spună şi să fie ascultat, înţeles. Are,
de asemenea, nevoie să cunoască sentimentele, dorinţele şi opiniile celuilalt. Îl vor frustra
deci, pe de o parte, cei care nu ascultă pentru că vorbesc prea mult, iar pe de altă parte, cei
care ascultă, dar nu sunt suficient de deschişi în relaţie în ceea ce priveşte propriile trăiri.
Atunci când un partener s-a săturat că nu poate să se exprime, că nu este auzit, atunci când
este apăsat de indiferenţa şi mutismul celuilalt, el va fi tentat să se lege de un al treilea, cu
care vă reuşi să comunice mai bine.
Orice relaţie între fiinţe constituie un schimb de energie. Pentru ca un cuplu să dureze,
partenerii trebuie să îşi transfere, într-o manieră echilibrată, cantităţi semnificative de energie.
Dacă unul are impresia că nu primeşte destul şi rămâne blocat în „foamea” sa, atunci riscă să

9
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
se adreseze unei persoane din afara cuplului sau, în cazul în care rămâne fidel, să devină gelos
pe partenerul său de viaţă, convins fiind că un al treilea primeşte afecţiunea cuvenită în locul
său.
Ipoteză: Nivelul de satisfacţie maritală între partenerii dintr-o familie în care unul
dintre soţi are profesia de navigator este semnificativ mai scăzut faţă de nivelul de satisfacţie
maritală dintr-o familie în care profesiile soţilor nu presupun îndepărtarea de casă.
În ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie maritală, comparaţia dintre cele două
eşantioane de subiecţi a fost efectuată tot pe baza testului Student, de identificare a
semnificaţiei dintre mediile obţinute la Kansas Marital Satisfaction Scale.
Această ipoteză de cercetare a fost şi ea confirmată de testul statistic la un prag de
probabilitate p < .01, nivelul de satisfacţie maritală fiind semnificativ mai scăzut în cazul
familiilor în care unul dintre parteneri are profesia de navigator, comparativ cu familiile în
care nici unul dintre parteneri nu are o profesie care să presupună îndepărtarea de casă.
Argumentul pentru acest fapt ar fi acela că navigatorul se împarte între sfera
profesională şi cea familială, de unde reiese importanţa obligaţiilor sociale, civile şi morale
pentru o stare pozitivă în cadrul familiei. Accentul ce se pune pe datorie şi disciplina de sine
în cadrul mediului profesional se răsfrânge asupra familiei şi se poate manifesta sub forma
unor atitudini şi comportamente mai puţin flexibile, mai formale, mai inhibate sub aspect
emoţional sau, dimpotrivă, sub forma unor manifestări de o sinceritate mai puţin nuanţată,
mai directă, mai tăioasă.

21
familii în care unul dintre
18
parteneri are profesia de
15 navigator
12

9 familii în care nici unul

6 dintre parteneri nu are o
profesie care presupune
3
satisfacţie maritală
îndepărtarea de casă

Fig. 6. Mediile răspunsurilor celor două grupe de subiecţi la scala de identificare a nivelului
de satisfacţie maritală.

Dacă partenerii navigatorilor sunt mai sensibili, aceste atitudini pot produce reacţii de
anxietate, respect formal şi supunere, alterând vibraţia emoţională spontană care produce
intimitatea în cadrul relaţiei conjugale şi subminând în mod semnificativ satisfacţia maritală
resimţită de membrii cuplului. Partenerul rămas acasă, singur în cea mai mare parte a
timpului, trebuie să se impună şi să respecte disciplina în familia sa, pentru că la întoarcere
marinarul să se poată reintegra în familie cu tensiuni minime – acest lucru comportă însă
anumite sacrificii, a căror motivaţie ajunge să se piardă în timp în rutina cotidiană, umbrind
mulţumirea pe care o aduce fiecăruia relaţia cu celălalt.
Familia în care unul dintre parteneri are profesia de navigator manifestă o tendinţă spre
dezorganizare sub imperiul presiunii. Plăcerea pentru propria pregătire profesională poate
suferi modificări, fiind influenţată de normele specifice profesiei de navigator. Cert rămâne
însă faptul că pentru cel rămas acasă, profesia nu poate constitui niciodată un aspect
investiţional de o importanţă majoră, date fiind responsabilităţile familiale ale partenerului

10
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
plecat pe mare pe care acesta trebuie să le suplinească în cadrul familiei – partenerii de viaţă
ai marinarilor trebuie să se supună, benevol sau nu, unui program care să le permită îngrijirea
şi educarea copiilor, administrarea gospodăriei etc.; pe scurt: bunăstarea familiei, cariera
profesională rămânând în plan secund, insesizabil chiar. Această renunţare la o potenţială
sursă de satisfacţie aduce cu sine noi frustrări care vor fi extrapolate după o perioadă de timp
asupra căsniciei, satisfacţia maritală fiind considerabil subestimată.
Familia în care unul dintre parteneri are profesia de navigator, se confruntă cu o criză a
„bugetului de timp” comun, cauzată de perioadele mari de timp în care soţul lipseşte de acasă.
Astfel, acest lucru diminuează coeziunea cuplului şi evoluţia sa interpersonală. Voiajele lungi
şi obositoare, menţinute pe parcursul unor durate importante, predispun la insatisfacţie
maritală şi chiar la disoluţia familială.

Ipoteză: Numărul şi impactul conflictelor dintre partenerii dintr-o familie în care unul
dintre soţi are profesia de navigator sunt semnificativ mai crescute faţă de numărul şi
impactul conflictelor dintr-o familie în care profesiile soţilor nu presupun îndepărtarea de
casă.
Conflictele intercuplu în cadrul celor două eşantioane studiate au fost comparate
statistic cu ajutorul testului student, de identificare a semnificaţiei dintre mediile obţinute la
Beier-Stenberg Discord Questionnaaire.
Şi în cazul acestei ultime ipoteze de cercetare, testul statistic a relevat un coeficient de
semnificaţie a diferenţelor dintre medii puternic semnificativ, la un prag de probabilitate p
< .01, atestând faptul că numărul şi impactul conflictelor din cadrul cuplurilor în care unul
dintre parteneri are profesia de navigator este mai crescut decât în cadrul cuplurilor în care
nici unul dintre parteneri nu are o profesie care să presupună îndepărtarea de casă.

67 familii în care unul dintre

57 parteneri are profesia de
47 navigator
37
27 familii în care nici unul
17 dintre parteneri nu are o
7
profesie care presupune
conflicte intercuplu îndepărtarea de casă

Fig. 7. Mediile răspunsurilor celor două grupe de subiecţi la chestionarul de evidenţiere a

conflictelor intercuplu.

În orice relaţie există conflicte, de o intensitate mai mare sau mai mică. Sursele acestor
conflicte pot fi multiple într-un cuplu. Totuşi, datele statistice relevă faptul că aceste conflicte
sunt cu atât mai numeroase şi au un impact cu atât mai mare în cazul cuplurilor în care unul
dintre parteneri are o profesie ce presupune îndepărtarea de casă, cum este cea de navigator în
cazul de faţă.
Una dintre nevoile specific umane este aceea de a evolua, de a creşte în plan personal
şi profesional, de a se împlini, de a învăţa. A creşte înseamnă a accede la maturitate şi la
înţelepciune, depăşindu-ţi ego-ul şi scăpând de nevrozele constituite în copilărie. Omul în
evoluţie se află într-o neîncetată transformare atât în plan cognitiv, afectiv, artistic, cât şi

11
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
spiritual: este preocupat de nenumărate subiecte, citeşte mult, participă la conferinţe,
frecventează expoziţiile de artă, explorează locuri noi etc. Acest gen de om are nevoie lângă el
de un partener care să îi corespundă ca nivel de maturitate. Dacă, din nefericire, partenerul se
situează pe o treaptă de evoluţie spirituală mai jos, dacă este o persoană agăţată de trecutul
său, de obiceiurile şi părerile proprii, rutinieră, cu o fire rigidă sau blocată în mod nevrotic,
conflictele intraconjugale nu vor ezita să apară, subminând astfel fericirea şi bunăstarea
familiei.
Un alt motiv care poate genera conflicte în familie este situaţia financiară a cuplului.
În cazul familiilor de navigatori situaţia materială este satisfăcătoare spre deosebire de cea a
familiilor în care nici unul dintre parteneri nu este nevoit să facă deplasări – salariul unui
navigator este de aproximativ cinci ori mai mare decât al unei persoane care profesează în
ţară. Astfel, în familiile navigatorilor banii pot reprezenta un stimulent, o sursă de satisfacţie,
însă lucrurile nu stau în mod necesar aşa. Dacă în cazul familiilor cu venituri mai modeste,
conflictele izbucnesc din lipsa banilor, în cazul familiilor de navigatori acestea sunt declanşate
de modul în care sunt cheltuiţi banii şi mai ales de deciziile financiare făcute solitar, fără
consultarea celuilalt, de partenerul rămas acasă.
O altă sursă importantă de conflicte este reprezentată de faptul că partenerul rămas
acasă trebuie să preia, benevol sau nu, responsabilităţile familiale ale celui plecat în larg, în
detrimentul propriilor dorinţe de consolidare a unei cariere profesionale. Într-un cuplu în care
nici unul dintre parteneri nu este nevoit să părăsească căminul familial, aceste probleme apar
mai rar şi nu au un impact comparabil cu cel din familiile de navigatori.
Trebuie de asemenea consemnat faptul că ambii parteneri din cuplurile de navigatori
sunt supuse, datorită despărţirii, abstinenţei sexuale îndelungate. Tensiunile sexuale acumulate
în această perioadă, dacă nu sunt descărcate în perioada imediat următoare sosirii acasă a
marinarului, conduc la conflicte prelungite şi de o mare amploare care afectează aproape
iremediabil bunăstarea şi fericirea cuplului. Mai mult chiar, presiunea abstinenţei sexuale dă
naştere la suspiciuni semnificative privitoare la fidelitatea partenerului, atât în cazul celui
plecat pe mare, cât şi în cazul celui rămas acasă. Iar persistenţa acestor suspiciuni după
reîntregirea familiei va crea disensiuni majore, cu efect distructiv asupra cuplului.
Faptul că fiecare dintre cei doi protagonişti ai unui cuplu în care unul dintre parteneri
are profesia de navigator îşi formează şi dezvoltă propriile obiceiuri şi tabieturi în lipsa
celuilalt este un alt factor conflictogen. În perioada reîntregirii familiale, cei doi soţi trebuie să
se reobişnuiască unul cu celălalt, să se readapteze la viaţa în doi şi nu întotdeauna acest lucru
este uşor de realizat, accentuându-se odată cu trecerea vârstei.
Dacă conflictele nu pot fi rezolvate datorită orgoliilor exacerbate, a refuzului de a face
compromisuri, din idealism sau din rigiditate psihică, fără îndoială cuplul se vă destrăma.
Rezultatele cercetării de faţă au relevat apariţia unor modificări atât în
comportamentul navigatorilor, cât şi în cel al partenerilor lor de viaţă în perioada de dinaintea
plecării primilor în larg, în perioada absenţei acestora din căminul familial şi în perioada
imediat următoare reîntoarcerii lor acasă.
Această cercetare se doreşte a fi doar un prim pas în studiul familiilor de navigatori,
fapt pentru care ea comportă o serie de limite:
• număr relativ redus de subiecţi care împiedică extrapolarea rezultatelor la nivelul
populaţiei din care a fost extras eşantionul;
• utilizarea unor probe care acoperă o sferă de investigaţie mai restrânsă;
• neluarea în considerare a altor variabile, cum ar fi, de exemplu, trăsăturile de
personalitate ale partenerilor, care s-ar fi putut dovedi relevante în explicitarea
rezultatelor obţinute.

12
 The "Black Sea" Journal of Psychology
Vol. 4, 1-13, Fall, 2011
ISSN: 2068-4649
www.bspsychology.ro
Cu toate acestea, importanţa studiului familiilor de navigatori nu poate fi minimalizată,
el oferind informaţii importante şi utile în vederea unei mai bune cunoaşteri a fenomenelor
care apar în cadrul acestor familii şi a unei abordări mai adecvate a disfuncţionalităţilor din
cadrul acestor cupluri.
Cercetarea ar putea fi repetată în acelaşi mod pe un număr mai mare de subiecţi, sau
chiar ar fi benefică completarea ei cu alte probe care pot oferi informaţii în plus despre
fenomenele psihologice apărute în cuplurile în care unul dintre parteneri are profesia de
navigator.
De asemenea, pe lângă variabilele deja luate în considerare, pot fi interesante şi o serie
de studii axate pe noi variabile, care au fost neglijate în contextul cercetării de faţă şi anume
trăsăturile de personalitate ale partenerilor sau vechimea cuplurilor.
Utilă ar putea fi şi o cercetare desfăşurată longitudinal, pe mai mulţi ani, în cadrul
căreia să se urmărească evoluţia familiilor de navigatori şi efectele pe care le are absenţa
îndelungată a unuia dintre părinţi asupra copiilor rezultaţi din aceste căsătorii.

Bibliografie
[1] Bante, A. (coord.) 1998. Familia – celula de bază a societăţii din vechime până în
prezent, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
[2] Carlson, R. 2001. Secretul familiei fericite, ed. Axel Springer, Bucureşti
[3] Corneanu, G. (2000), Există iubiri fericite? – Psihologia relaţiei de cuplu, ed.
Humanitas, Bucureşti
[4] Golu, P. 1974. Psihologie socială, Didactică şi Pedagigică, Bucureşti
[5] Golu, P. 2000. Fundamentele psihologiei sociale, ed. EX Ponto, Constanţa
[6] Iluţ, P. 1995. Familia – cunoaştere şi asistenţă, ed. Argonaut, Cluj-Napoca
[7] Mitrea, G. 1993. Funcţiile familiei ieri şi azi, în Calitatea vieţii, nr. 2-3, ed.
Academiei, Bucureşti
[8] Mitrofan, I. 1989. Cuplul conjugal – armonie şi dizarmonie, ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
[9] Mitrofan, I., Ciupercă, C. 1997. Psihologia relaţiilor dintre sexe: mutaţii şi alternative,
ed. Alternative, Bucureşti
[10] Nuţă, A. 2001. Inocenţă şi închipuire. Psihologia relaţiei de cuplu, ed. Sper, Bucureşti
[11] Parkinson, L. 1993. Separarea, divorţul şi familia, ed. Alternative, Bucureşti
[12] Sîntion, F. 1980. Introducere în psihologia marinei militare, note de curs, Institutul de
Marină Civilă, Constanţa
[13] Sîntion, F. 1987. Sindromul nevrotic al curselor lungi, în Revista de Psihologie, nr. 4,
Constanţa
[14] Sîntion, F., Papari A. 1999. Psihologie organizaţională, ed. Fundaţiei „Andrei
Şaguna”, Constanţa
[15] Voinea, M. 1996. Psihosociologia familiei, ed. Universităţii Bucureşti, Bucureşti

13