Consiliere pastorală.

Evitarea divorțului
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul „divorț” înseamnă
„desfacerea pe cale legală a unei căsătorii”.1 Ce este important însă de avut în vedere este faptul
că divorțul nu se instalează niciodată ex abrupto, asemenea unui accident iminent, ci există, de
cele mai multe ori factori care conduc înspre acesta, iar dacă nu sunt luați în considerare de
timpuriu pot afecta radical viața de familie.

În lucrarea „Împlinirea omului în viața de familie”, autorul subliniază ideea conform

căreia „Divorțul nu poate fi considerat un simplu accident de viață. El este rezultatul unui proces
amplu care erodează viața de familie și față de care ambii soți sunt responsabili.” 2

Institutul Național de Statistică furniza cu referire la anul 2021 câteva date îngrijorătoare
care trag un semnal de alarmă. Comparativ cu anul 2020, rata de divorțialitate a crescut,
ajungându-se la un total de aproximativ 27.000 de divorțuri. Astfel, putem evidenția faptul că, în
România, 1/5 căsnicii s-a încheiat prin divorț, iar din nefericire, în aproximativ jumătate din
cazuri au fost implicați și copii.3

Conform mai multor analize și studii, printre cele mai comune cauze care au condus spre divorț
identificăm: Factori contextuali ( statutul socio-economic, localizare geografică), factori ce țin de
relație (dificultățile de comunicare, dezechilibrul de putere și cognițiile privind rolul căsătoriei,
problemele de intimitate) și factori personali (prezența problemelor psihologice anterioare,
istoria unui divorț familial, angajamentul religios scăzut, trăsăturile disfuncționale de
personalitate – neuroticismul – precum și utilizarea excesivă a site-urilor de socializare)4. Pe
lângă aceste cauze identificăm și neglijarea pregătirii pentru viața de familie, îndepărtarea soților
și chiar neluarea în considerare a amplorii consecințelor unui eventual divorț.5

Din nefericire, divorțul are efecte deosebit de grave atât asupra părților, cât și asupra
persoanelor din cercul apropiat (în special copiii), dar nu numai. În ceea ce privește nivelul de
stres, femeile resimt un nivel de stres extrem de ridicat înainte, în vreme ce bărbații îl resimt abia
ulterior divorțului. Ambii soți sunt predispuși la diverse probleme de sănătate fizică și psihică în
1
https://dexonline.ro/definitie/divor%C8%9B/definitii
2
P. Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie¸ Ed. Apostolia, Paris, 2021, p. 158
3
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/evenimente_demografice_in_anul_2021.pdf
4
Carr, Alan. The handbook of child and adolescent clinical psychology: A contextual approach. Routledge, 2015.
5
P. Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie¸ Ed. Apostolia, Paris, 2021, pp. 158-171
primii doi ani post-divorț, apar modificări substanțiale în viața de zi cu zi generate de stresul
financiar, mutări, singurătate, dar și probleme de identitate, mai ales în rândul femeilor – cu
privire la rolul de mamă, soție.

În ceea ce privește copiii, aceștia întâmpină diverse probleme de tip internalizare

(depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, comportamente de izolare), respectiv externalizare
(agresivitate, comportamente delincvente, neascultare, dificultăţi în stabilirea unor relaţii de
prietenie), dar și înregistrează o performanță academică și școlară mai scăzută. Mai mult, pe
lângă toate cele menționate anterior, copiii mai au de înfruntat și reacțiile tranzitorii imediate
precum schimbările legate de contactul cu alte persoane din familie (bunici,unchi, prieteni, etc) –
fapt ce cauzează distres emoțional, ostilitatea dintre părinți și chiar redefinirea conceptului de
familie care adeseori aduce cu sine și frica de schimbare, respectiv abandon. Un număr relativ
mare de studii ne arată că divorțul parental este „o experiență de viață care influențează pe
termen lung modul în care copiii se vor comporta în viitor în relația de cuplu”6 (Amato, 2001,
2010) și că este adesea asociat cu instabilității emoționale în viața de adolescent, adult, respectiv
viața de cuplu7: un număr mai mare de relații (Munstonent et al., 2011), relații de cuplu instabile
și cu un nivel de satisfacție scăzut (Sassler et al., 2009), comportamente violente în relația de
cuplu (Roberts et al., 2011).

Pentru a evita instalarea acestor efecte secundare devastatoare atât pentru copii, cât și
pentru adulții implicați, ar fi deosebit de important să încercăm să intervenim și să sprijinim soții
în vederea evitării divorțului.

Părintele Patriciu Vlaicu spunea în cartea dânsului Împlinirea omului în viața de familie
că „Numai cei ce au în ei un potențial de iubire pot să urască (...) Cei care s-au iubit măcar o
clipă au în ei sămânța acestei stări”. 8 Ce putem face în acest sens? În primul rând ar fi
extraordinar de important ca schimbarea să vină din partea ambelor părți. De ce? Văzând că cel
alături de care ai făgăduit că îți vei petrece restul vieții, cel pentru care ai purtat cândva
sentimente profunde se schimbă, va începe, poate pe neașteptate, să rodească și în tine această

6
Amato, P. R. (2010). Research on divorce: Continuing trends and new developments. Journal of marriage and
family, 72(3), 650-666.
7
Sassler, S., Cunningham, A., & Lichter, D. T. (2009). Intergenerational patterns of union formation and relationship
quality. Journal of Family Issues, 30(6), 757-786.
Emery, R. E. (2011). Renegotiating family relationships: Divorce, child custody, and mediation. Guilford Press.
8
P. Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie¸ Ed. Apostolia, Paris, 2021, p. 172
sămânță. Meditarea asupra propriului parcurs, identificarea cauzelor pentru care s-a ajuns în
acest punct, dar și încercarea de a retrăi sentimentele de la începutul relației pot fi, de asemenea,
strategii de un real folos.

Tot în acest punct ar putea interveni și nașii, familia, prietenii, duhovnicul sau chiar
consilierul, la nevoie. În discuțiile pe care cei doi soți le vor avea cu aceștia ar fi de un real
impact dacă ar fi discutate, și ulterior înțelese, și adevăratele greutăți pe care le vom întâmpina
post divorț, dar și care au fost greșelile care au fost comise pe parcurs – surse de învățăminte în
prezent. Trebuie, de asemenea, întreținută orice sursă de căldură sufletească prin apelarea la
gesturi care cândva ne-au bucurat și, neapărat, trebuie evitate certurile și contradicțiile. Căutarea
de suport social și parohial, respectiv participarea la grupuri de sprijin frecventate de persoane
care au trecut prin experiențe similare se pot dovedi ziditoare.

Sfântul Teofan Zăvorâtul afirma în lucrarea Mântuirea în viața de familie –adresându-se

unei femei ce era înșelată de soț – că „aici, firește, s-a amestecat vrăjmașul, iar pe el nu-l poți
goni decât cu rugăciunea. Învățați-i să primească mângăiere din gândul că răbdând devin părtași
ai cununii mucenicești”9. Având în minte acest gând, se poate pune în aplicare relativ ușor, în
special în cazurile în care vorbim despre copii – răbdând pentru ei, pentru binele lor, iertând
greșelile celuilalt, individul nu face altceva decât să își asemene viața cu cea a Sfinților
Mucenici.

Părintele Evgheni Șestun10 ne pune în față câteva căi prin care putem ajunge la evitarea
divorțului dintre care amintim: asumarea vinei de către ambele părți, tăria de caracter și
înțelepciunea. În aceiași notă ne oferă și un exemplu practic din romanul scriitorului Alexandr
Gromov în care, după câteva evenimente neplăcute în familie, soția își găsește soțul dimineața
îngenuncheat în fața icoanei și rostind sincer „Doamne, iartă-mă. De vină sunt numai eu”. Astfel,
deși în acest context soția a fost pusă în dificultate de comportamentul soțului, acesta a dat
dovadă de tărie de caracter și înțelepciune, asumându-și în fața lui Hristos întreaga vină.

O altă strategie pe care o consider esențială este înfățișată chiar de Părintele Paisie
Aghioritul în Volumul IV al seriei Cuvinte Duhovnicești, de această dată dedicat Vieții de
Familie. Aici, aduce în discuție compararea încercării noastre cu una mai mare a altuia. Vrem să
9
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2001, p. 72
10
E. Șestun, Familia Ortodoxă. Sfaturi, cuvinte de învățătură, rugăciuni, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2005,
pp. 52-57
divorțăm pentru că „nu mă înțelege”, „mă înșală”, „e cea mai mare greșeală pe care am putut să o
fac”. Abordând însă o poziție obiectivă și observând problemele reale cu care se confruntă cei
din jurul nostru, ne putem da seama că mica noastră problemă nu este atât de întemeiată, iar
astfel primim încredințare că putem merge mai departe: „Medicamentul cel mai bun pentru
fiecare încercare a noastră este încercarea mai mare a semenilor noștri, pe care este de ajuns să o
comparăm cu a noastră pentru a ne da seama de marea diferență dintre ele și de marea dragoste
pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, Care ne-a îngăduit o încercare mai mică.”.11

BIBLIOGRAFIE

11
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești IV. Viața de Familie, Editura Evanghelismos, București, 2003,
p.222
 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești IV. Viața de Familie, Editura
Evanghelismos, București, 2003

 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Editura Cartea Ortodoxă,

București, 2001
 E. Șestun, Familia Ortodoxă. Sfaturi, cuvinte de învățătură, rugăciuni, Editura
Cartea Ortodoxă, București, 2005
 Amato, P. R. (2010). Research on divorce: Continuing trends and new
developments. Journal of marriage and family, 72(3), 650-666.
 Sassler, S., Cunningham, A., & Lichter, D. T. (2009). Intergenerational patterns
of union formation and relationship quality. Journal of Family Issues, 30(6), 757-
786.
 Emery, R. E. (2011). Renegotiating family relationships: Divorce, child custody,
and mediation. Guilford Press.
 P. Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie¸ Ed. Apostolia, Paris, 2021

 https://dexonline.ro/definitie/divor%C8%9B/definitii

 https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/
evenimente_demografice_in_anul_2021.pdf
 Carr, Alan. The handbook of child and adolescent clinical psychology: A
contextual approach. Routledge, 2015.
 Suport de curs disciplina „Comportament și mediu”