2.

Competenţe specifice managerilor educaţionali

Înainte de a aminti competenţele managerilor educaţionali vom preciza
care sunt ipostazele manageriale ale profesorului în sistemul de învăţământ
românesc:
– profesor (pentru promovarea în învăţământul preuniversitar sunt necesare
trei etape, după susţinerea examenului de titularizare în învăţământ – vezi anexa
7),
– profesor-diriginte,
– profesor-metodist,
– profesor-consilier şcolar,
– profesor-cercetător,
– profesor-director (condiţii pentru participarea la concurs),
– profesor-inspector (condiţii pentru participarea la concurs – vezi anexa
8).
Criteriile şi modalităţile de selecţie a directorilor de şcoli existente în
sistemele educaţionale europene. În funcţie de sistemul de învăţământ, directorul
de şcoală este fie selecţionat de autorităţile locale sau de un consiliu al şcolii,
desemnat de autorităţile centrale din domeniul învăţământului pe baza unui
concurs și a unei liste de aptitudini, desemnat de autorităţile locale sau de comisii
locale, ales de autorităţile locale sau prin avizul favorabil al unui consiliu
municipal, desemnat la depunerea unei candidaturi din partea celor interesaţi.
Directorii de şcoli depind fie direct de conducerea departamentală (de tip
ministerial), de autoritatea regională, de autorităţi educative regionale sau locale,
fie au puteri depline (putere împărţită cu autorităţile locale – în Danemarca,
Finlanda, Suedia). Cerinţele profesionale la alegerea sau numirea directorilor de
şcoli sunt: între 5 şi 10 ani vechime ca profesor, în unele ţări, pe lângă vechime
ca profesor se cere şi o vechime în poziţii de conducere, în unele ţări se cere
absolvirea unui curs de management în educaţie sau de administraţie şcolară, în
alte ţări, directorii nou-numiţi sunt imediat trimişi la cursuri de management în
educaţie (ex. Belgia, Irlanda, Italia, Ţara Galilor). Procedura de selecţie a
directorului de şcoală este variată, dar ea poate lua două forme principale în ţările
membre ale UE:
Selecție cu referire la un post existent (când rămâne/este creat unpost liber
de director):
– selecţie pe bază de aptitudini şi rezultate la o probă care este evaluată la
diferite niveluri ministeriale (de exemplu, la nivel de land în Germania şi
Austria);
– selecţie efectuată de autorităţile publice locale (în Danemarca, Finlanda
şi Suedia), de autorităţile publice regionale (în Scoţia), de autoritatea
confesională sau de un comitet de selecţie desemnat de Comitetul managerial
(Board of Management) în Irlanda, de autoritatea competentă care
subvenţionează şcoala în Olanda, de organismul responsabil cu organizarea şcolii
în Anglia;
– alegere democratică prin consiliul şcolar (în Spania şi Portugalia).
Selecţie fără referire la un post existent:
– concurs organizat de minister (Franţa – învăţământul secundar, Italia),
– selecţie pe baza unei liste de aptitudini (Franţa, învăţământul primar),
– alegere pe bază de aptitudini, calificări şi pe baza unui raport întocmit de
consiliul regional de educaţie (Grecia),
– selecţie la propunerea Ministerului Educaţiei (Luxemburg).
În general, un director de şcoală este numit pe o perioadă nedeterminată, în
unele ţări, iar în altele durata unui mandat este de 4 ani.
Există numeroase liste de calităţi şi competenţe ale cadrului didactic. În
toate listele personalitatea este principalul element analizat. Personalitatea a fost
definită de Gordon Allport ca organizare dinamică în cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic.
Personalitatea este un fenomen universal, dar se manifestă în forme individuale.
Pentru omul modern personalitatea cere două condiţii:
– să ai conştiinţa că personal reprezinţi ceea ce este valoros (statut – ceea
ce un individ aștteaptă de la ceilalţi în funcţie de poziţia sa socială),
– să fii recunoscut ca o valoare, ca o individualitate remarcabilă (rolul
social – ansamblul comportamentelor pe care ceilalţi le aşteaptă de la un individ).
Personalitatea implică cele trei dimensiuni – temperamentul, aptitudinile şi
caracterul. Temperamentul influenţează rapiditatea gândirii şi viteza cu care se
dezvoltă procesele emoţionale. Temperamentul se manifestă în viteza şi ritmul
mişcărilor omului, vorbire, mers, mimică şi gesturi. Pe baza acestor manifestări
se formează anumite calităţi psihice, se desfăşoară diverse procese psihice.
Activitatea nervoasă a omului se caracterizează prin excitaţie şi inhibiţie. Diferite
forme de combinare a acestora dau diferite tipuri de activitate nervoasă
superioară:
– puternic, neechilibrat, mobil (coleric),
– echilibrat, puternic, mobil (sangvinic),
– slab, neechilibrat, inert (melancolic).
Caracterul se reflectă în particularităţile individuale şi de aceea pot fi
variate – de acţiune, pasive, închis, deschis, puternic, slab.
Aptitudinile ca trăsătură a personalităţii au o influenţă mare în desfăşurarea
activităţii didactice. În funcţie de acestea unii profesori pot face totul uşor şi
repede, pot obţine rezultate foarte bune. Aptitudinea pedagogică implică, după
prof. Nicolae Mitrofan, trei competenţe – ştiinţifică, psihope- dagogică,
psihosocială. Competenţa psihopedagogică este dată de:
 – capacitatea de a adopta un rol diferit, de a stabili uşor şi adecvat relaţii cu
alţii, de a influenţa cadrele didactice în probleme de conducere, de a comunica
uşor şi eficient cu grupul, de a utiliza în mod adecvat puterea şi autoritatea, de a
adopta uşor diferite stiluri de conducere, creativitate.
Calităţile formate şi dezvoltate pe parcursul activităţii didactice sunt –
scopurile, motivele, trebuinţele (Piramida trebuinţelor a lui Abraham Maslow –
I. fiziologice, II. de securitate, III. de apartenenţă la un colectiv, grup social,
prietenie, dragoste, tandreţe, IV. de apreciere, stimă, respect, recunoaştere, V. de
autorealizare), interesele.
După Shaw şi Pretty, cadrul didactic trebuie să dovedească:
– personalitate caldă, energie şi vitalitate,
– dorinţa reală de a-i ajuta pe alţii să se dezvolte şi de a se autoforma
continuu,
– competenţe şi abilităţi interpersonale (să fie capabil să motiveze, să
încurajeze, să identifice potenţialul de învăţare în orice situaţie, să zâmbească, să
fie deschis şi politicos, să dea dovadă de tact şi empatie, să valorizeze toate
contribuţiile participanţilor),
– flexibilitate, sensibilitate şi responsabilitate, abilitate în identificarea şi
rezolvarea problemelor elevilor, o bună pregătire implică adaptarea continuă a
planurilor şi materialelor pentru a utiliza ideile şi competenţele elevilor,
– cunoaşterea şi entuziasmul faţă de domeniul predat,
– credibilitate în ochii elevilor,
– încredere în propriile forţe.
După Elena Popescu, calităţile şi trăsăturile ce caracterizează personalitatea
cadrului didactic sunt:
– Dragostea şi respectul faţă de copii, să se apropie cu simplitate şi
sinceritate de ei, să dovedească o mare răbdare cu aceştia; cel ce este închis în
sine, pedant şi distant în raporturile sale cu copiii, nu poate desfăşura o activitate
instructiv-educativă cu bune rezultate; dragostea cadrului didactic faţă de elevi nu
trebuie confundată cu sentimentalismul, cu blândeţea lipsită de exigenţă, dar
trebuie bazată pe încrederea nelimitată în posibilităţile elevului.
– Spirit de dreptate, să aprecieze obiectiv şi nepărtinitor sârguinţa la
învăţătură, purtarea disciplinată a elevului; elevii respectă mai mult pe acei
profesori care sunt exigenţi şi echitabili, despre care ştiu sigur că nu vor
nedreptăţi pe nimeni, decât pe acei profesori buni, concesivi, toleranţi, care
tocmai datorită acestui fapt comit uneori anumite nedreptăţi.
– Dragostea pentru profesiune, încrederea în viaţă şi în propriile puteri,
optimismul şi entuziasmul în muncă, energie, curaj şi dinamism în activitatea sa.
– Profilul moral al profesorului este dat de sentimentul demnităţii
personale, conştiinţa răspunderii etc.
 – Calităţi de voinţă – energia, fermitatea, perseverenţa cu care se
străduieşte să-şi îndeplinească sarcinile, independenţa şi dârzenia cu care apără
opiniile sale pedagogice, promptitudinea hotărârilor – şi trăsături de caracter –
spirit de iniţiativă, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină, cinstea şi modestia,
dăruirea în muncă, exigenţa faţă de sine etc.
Pregătirea profesională (psihopedagogică şi didactico-metodică) a cadrului
didactic presupune:
– larg orizont cultural (cunoştinţe bogate de literatură şi artă, ştiinţă şi
tehnică, să cunoască evenimentele vieţii social-politice),
– cunoştinţe temeinice în domeniile pe care le predă,
– cultură pedagogică (teoria instruirii şi educaţiei, legităţile procesului
didactic, psihologia copilului),
– metodicile speciale ale predări obiectelor de învăţământ corespunzătoare
specializării, să-şi formeze priceperi şi deprinderi pedagogice, să-şi cultive
capacităţi şi aptitudini pedagogice, să dovedească tact şi măiestrie pedagogică
(capacitatea de a acționa în diferite situatii de instruire astfel încât să se asigure
cele mai bune rezultate în pregătirea şi educarea elevilor).
În urma unei anchete cu tema Ce calităţi consideraţi că ar trebui să aibă
un director de liceu – 332 de cadre didactice ce predau la licee bucureştene au dat
răspunsurile (cele mai importante) – obiectivitate şi principialitate, cultură
multilaterală, bun organizator, pregătire pedagogică, trăsături morale, mult tact în
munca cu oamenii, cunoaşterea colectivului profesoral, colegialitate, exigenţă,
autoritate, iniţiativă, experienţă în munca de director, sănătos, diverse. În Canada
rolul directorului se apropie de cel al administratorului (atitudine prietenoasă, de
cooperare, serviabil, acordă profesorilor libertate, inteligent, amabil, plicticos,
bun administrator şi organizator, corect, simţul umorului, agreabil, plăcut,
simpatic, păstrează disciplina, deschis, sincer, consecvent, conştiincios, răbdător.

3. Competenţe generale şi specifice ale personalului didactic

Precizăm că toate programele de formare continuă pentru cadrele didactice
din învăţământul preuniversitar românesc au în vedere formarea, exersarea şi
dezvoltarea următoarelor competenţe generale cu competenţele specifice
subordonate:
I. Competenţe metodologice: (ce au competenţe specifice posibile):
Utilizarea adecvată a conceptelor şi teoriilor din ştiinţele educaţiei: abordări
interdisciplinare, Teoria şi Metodologia Curriculum-ului – TMC, didactica
generală sau Teoria şi Metodologia Instruirii – TMI, Teoria şi Metodologia
Evaluării (TME), aplicarea conceptelor şi a teoriilor moderne privind
formarea/dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere, aplicarea teoriilor
psihopedagogice şi metodice în situaţii educaţionale specifice, utilizarea
cunoştinţelor de metodica predării disciplinei pentru întocmirea planificării
calendaristice, utilizarea cunoştinţelor de metodica predării disciplinei pentru
proiectarea programei şi unităţilor de învăţare CDŞ, dezvoltarea înclinaţiilor,
aptitudinilor, talentelor, selectarea şi prelucrarea conţinuturilor în vederea
accesibilizării informaţiei, organizarea conţinuturilor în vederea însuşirii lor de
către toţi elevii, proiectarea conţinuturilor instructiv-educative la nivel semestrial
şi anual, organizarea adecvată a activităţilor didactice în funcţie de tipul de lecţie
dominant, utilizarea metodelor şi a strategiilor de predare adecvate
particularităţilor individuale/de grup, scopului şi tipului lecţiei, selectarea
metodelor optime în vederea formării gândirii critice, adoptarea de strategii
didactice care permit utilizarea eficientă a mijloacelor şi auxiliarelor didactice în
procesul instructiv-educativ, stabilirea materialelor şi a auxiliarelor didactice
utilizate în activităţile de învăţare şi utilizarea adecvată a acestora, utilizarea
optimă a factorilor spaţio-temporali în vederea eficientizării procesului instructiv-
educativ, aplicarea conceptelor şi teoriilor moderne privind formarea schemelor
de acţiune, manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan
profesional, analiza şi diagnoza stării educaţionale a grupurilor de elevi,
realizarea activităţilor instructiv-educative, formarea modului de gândire specific
disciplinei respective de învăţământ şi a modului de gândire sistemic, valorizarea
conţinutului obiectului de învăţământ, structurând comportamente raportate la
valori, stimularea dezvoltării maximale a potenţialului fiecărui elev prin
asimilarea conţinuturilor etc.
II. Competenţe de comunicare şi de reiaţionare. Competenţe specifice pot
fi: accesarea diferitelor surse de informare în scopul documentării, stăpânirea
conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare (orizontală/verticală, complexă
totală, multiplă, diversificată şi specifică), valorificarea metacomunicării în
optimizarea relaţiilor dintre cadrele didactice, manifestarea comportamentului
empatic şi orientării helping, proiectarea, conducerea şi realizarea procesului
instructiv-educativ, ca act de comunicare, realizarea unor proiecte comune
şcoală-familie-comunitate, pe probleme educative.
III. Competenţe de evaluare a elevilor. Competenţe specifice posibile:
proiectarea evaluării: faze, forme, tipuri, stăpânirea conceptelor, teoriilor şi
practicilor moderne asupra învăţării creative, utilizarea strategiilor adecvate de
evaluare individuală/de grup, elaborarea instrumentelor de evaluare în funcţie de
scop şi de particularităţile individuale/grup, manifestarea unei conduite
psihopedagogice stimulative, motivatoare şi deschise în raport cu elevii, părinţii,
cadrele didactice, utilizarea metodelor specifice gândirii critice.
IV. Competenţe psihosociale. Competenţe specifice posibile: stăpânirea
conceptelor şi teoriilor moderne privind dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere,
formarea capacităţilor de adaptare rapidă la schimbările de natură socială,
valorificarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere şi activizare a elevilor,
selectarea metodelor optime în vederea dezvoltării simţului artistic/estetic,
asumarea responsabilă a rolului social al cadrului didactic, identificarea dinamicii
şi tendinţelor de pe piaţa muncii şi corelarea acestora cu procesul instructiv-
educativ, elaborarea de strategii eficiente ale parteneriatului şcoală-familie,
organizarea şi administrarea mediului de învăţare în colaborare cu Comitetul de
părinţi al clasei, colaborarea cu părinţii/comunitatea în scopul realizării unui
autentic parteneriat în educaţie, implicarea în elaborarea şi derularea în şcoli a
proiectelor de cooperare internaţională.
V. Competenţe tehnice şi tehnologice. Competenţe specifice posibile:
conceperea şi utilizarea mijloacelor de învăţare, exersarea schemelor de acţiune
în vederea dobândirii/perfecţionării deprinderilor practice, utilizarea
calculatorului în procesul instructiv-educativ, aplicarea strategiilor didactice de
utilizare eficientă a mijloacelor/auxiliarelor didactice în procesul de învăţământ
etc.
VI. Competenţe de management al carierei. Competenţe specifice posibile:
utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontol pihocomportamental, adoptarea
de conduite eficiente pentru depăşirea situaţiilor de criză, deschiderea faţă de
schimbările care au loc în situaţii de competiţie, examen, concurs etc., asumarea
integrală a diferitelor roluri cu implicaţii docimologice
(examinator/examinat/concurent/supraveghetor, etc.), Manifestarea unei conduite
reflexive asupra activităţilor didactice proprii, manifestarea deschiderii faţă de
tendinţele novatoare necesare dezvoltării profesionale, asimilarea cunoştinţelor
de tip organizaţional etc.
Competenţele generale ale personalului de conducere, îndrumare şi
control (directori, directori adjuncţi, inspectori şcolari etc.) precizate în
programele de formare continuă destinate acestei categorii sunt:
I. Competenţe de comunicare şi relaţionare (competenţe specifice: selecţia
căilor şi a mijloacelor de comunicare adecvate în vederea eficientizării
demersului managerial al directorului unităţii de învăţământ, adaptarea la situaţii
variate/neprevăzute pentru rezolvarea operativă a problemelor educaţionale,
soluţionarea situaţiilor conflictuale, în urma investigării, prin mediere şi
negociere, în vederea asigurării unui climat de încredere şi responsabilitate,
utilizarea adecvată a conceptelor – comunicare, comunicare didactică, blocaje în
comunicare, emiţător, receptor, conflict, negociere, priorităţi, inovaţie, marketing
educaţional, nevoi educaţionale, analiză de nevoi, piaţă, clienţi, oferte, servicii,
cerere educaţională, aplicarea conceptelor în planificarea şi realizarea activităţii
de managament educaţional, organizarea adecvată a activităţilor manageriale în
funcţie de principiile managementului priorităţilor, stărilor tensionale, schimbării,
utilizarea optimă a factorilor spaţio-temporali în vederea eficientizării
managementului educaţional ţinând seama de principiile managementului
priorităţilor, stărilor tensionale, schimbării, manifestarea unei conduite
metodologice creative în planul managementului educaţional, manifestarea unei
conduite inovative în plan profesional, valorizarea calităţilor personale şi
asumarea principiilor deontologice profesionale, accesarea diverselor surse de
informare în scopul documentării, manifestarea comportamentului empatic în
relaţiile cu elevii, părinţii, celelalte cadre didactice, alţi parteneri educaţionali,
proiectarea şi realizarea managementului organizaţiei şcolare, ca act de
comunicare, realizarea unor proiecte comune şcoală-familie-comunitate, pe
probleme educative) etc.
II. Competenţe psihosociale (competenţe specifice: valorizarea
particularităţilor individuale şi de grup ale interlocutorilor, în scopul realizării
unei comunicări eficiente, adoptarea unui comportament adecvat în raporturile cu
interlocutorii pentru realizarea unui climat de colaborare, formarea capacităţilor
de adaptare rapidă la schimbările de natură socială, elaborarea de strategii
eficiente ale parteneriatului director-profesori, director-elevi, director-părinţi,
inspector-directori, profesori, părinţi, colaborarea cu părinţii/comunitatea în
scopul realizării unui autentic parteneriat în educaţie, identificarea dinamicii şi
tendinţelor de pe piaţa muncii şi corelarea acestora cu procesul instructiv-
educativ, soluţionarea situaţiilor conflictuale pentru asigurarea unui climat de
încredere şi responsabilitate în cadrul unităţii de învăţământ, utilizarea metodelor
şi tehnicilor de autocontrol psiho-comportamental, adoptarea de conduite
eficiente pentru depăşirea situaţiilor de criză etc.).
III. Competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale (competenţe
specifice: sintetizarea informaţiei pentru crearea unei baze de date utile actului
managerial, valorificarea informaţiilor din baza de date în vederea luării
deciziilor în concordanţă cu realităţile specifice mediului educaţional, utilizarea
tehnicilor şi tehnologiilor informaţionale computerizate pentru eficientizarea
activităţii şi asigurarea calităţii acesteia etc.).
IV. Competenţe de conducere şi coordonare (competenţe specifice:
proiectarea activităţilor în vederea realizării unui demers educaţional de calitate,
organizarea activităţilor în vederea realizării obiectivelor din planul managerial,
coordonarea procesului instructiv-educativ pentru realizarea progresului şcolar
etc.).
V. Competenţe de evaluare (competenţe specifice: stabilirea obiectivelor şi
criteriilor de evaluare cu respectarea principiilor managementului calităţii totale,
utilizarea tehnicilor şi instrumentelor de evaluare specifice procesului
educaţional, evaluarea demersului educaţional în scopul identificării necesarului
de formare a personalului etc.).
 VI. Competenţe de gestionare şi administrare a resurselor (competenţe
specifice: gestionarea resurselor materiale şi financiare în funcţie de priorităţile
planului managerial cu respectarea legislaţiei generale şi specifice, gestionarea
actului decizional prin asumarea răspunderii sau delegarea responsabilităţilor în
cadrul grupurilor de lucru din unitatea de învăţământ, selectarea resurselor umane
potrivit specificului unităţii, valorificarea informaţiilor din documentele de
legislaţie, curriculare, de evaluare, din realitatea educaţională a instituţiei
conduse, în vederea luării deciziilor corespunzătoare, utilizarea eficientă a
resurselor umane existente şi selecţia de personal potrivit specificului unităţii şi
strategiei de dezvoltare a acesteia pe următorii ani, utilizarea eficientă a
resurselor de timp şi stabilirea priorităţilor etc.).
VII. Competenţe care vizează dezvoltarea instituţională (competențe
specifice: analizarea contextului educațional în care funcționează instituția în
vederea proiectării unei strategii adecvate de dezvoltare instituțională, proiectarea
strategiei de dezvoltare instituţională, promovarea valorilor naţionale şi europene
în educaţie prin programe şi parteneriate etc.).
VIII. Competenţe care vizează self-managementul (competenţe specifice:
evaluarea propriei activităţi în scopul creşterii calităţii actului managerial,
selectarea traseului propriu de formare pentru dezvoltarea carierei în concordanţă
cu aspiraţiile personale şi cu specificul instituţiei, manifestarea deschiderii faţă de
tendinţele novatoare necesare dezvoltării profesionale etc.).