1. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la pulberi, nu suntcorecte? 5. Regulile prevăzute în F.R.

F.R.X care trebuie aplicate la prepararea pulberilor

A. pot fi considerate sisteme disperse de solid în gaz în care faza sunt:
dispersată este atât de concentrată încât particulele se ating reciproc A. substanţele, în prealabil uscate (dacă este cazul), se aduc la gradul de
B. sunt sisteme disperse eterogene diviziune prevăzut
C. particulele componente sunt monodisperse B. în general pulverizarea substanţelor se face fară reziduu
D. particulele componente pot fi deplasate relativ uşor unele faţă de C. amestecarea substanţelor se face în ordinea descrescătoare a
altele şi de aceea se vorbeşte de curgerea pulberilor maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă
E. sunt constituite din particule solide, fine, libere, care îşi păstrează la sfârşit
caracterele proprii. D. amestecarea substanţelor se face în ordinea crescândă a
maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă
2. Pulberile pot fi constituite din: la început
A. particule primare E. amestecarea se face în ordinea descrescătoare a maselor, cu excepţia
B. particule secundare substanţelor cu densitate mare care se adaugă la început.
C. flocoane 6.Proprietăţile reologice ale pulberilor farmaceutice se referă:
D. agregate de particule A. curgere
E. aglomerate de particule. B. comportamentul la tasare
C. gradul de diviziune
3. F.R.X face următoarele precizări cu privire la pulberi: D. densitate aparentă
A. trebuie să prezinte un aspect uniform E. compresibilitate.
B. întinse în strat subţire şi examinate cu lupa (4,5 x) trebuie să prezinte
aglomerări de particule 7. Proprietăţile dimensionale ale pulberilor se referă la:
C. gradul de fineţe al particulelor se determină cu ajutorul sitelor A. forma particulelor
standard B. dimensiunea particulelor
D. masa totală pe recipient se determină în cazul pulberilor nedivizate C. mărimea suprafeţei specifice a pulberii
E. uniformitatea masei se determină în cazul pulberilor divizate. D. fluiditate
E. densitatea aparentă după tasare.
4. Printre avantajele folosirii pulberilor medicamentoase se numără şi 8. Referitor la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor F.R.X prevede:
următoarele: A. se iau în lucru 20 g pulbere
A. oferă multiple posibilităţi de asociere a substanţelor medicamentase şi B. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată trebuie să fie mai
asigură o dozare precisă a acestora mare de 5 %
B. reprezintă o formă farmaceutică stabilă, deoarece reacţiile în stare C. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai
solidă se produc lent mare de 5 %
C. se dizolvă rapid în fluidele corpului şi de aceea au o acţiune mai D. reziduul de cernere obţinut cu sita superioară nu trebuie să fie mai
promptă decât comprimatele sau drajeurile mic de 60 %
D. cele destinate administrării orale sunt mai uşor de înghiţit putând fi E. reziduul de la cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie
mai mic de 60 %.
administrate cu alimente sau lichide
E. prin pulverizare se ameliorează gustul neplăcut al unor substanţe
9. Conform F.R.X, se prepară prin metode care le asigură sterilitate şicare
active. permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme, pulberile:
A. care se aplică pe plăgi
 B. care se aplică pe arsuri A. conţine în formulare substanţe higroscopice care trebuie uscate
C. care se administrează intern înainte de amestecare
D. care se aplică pe pielea sugarilor B. se mai numeşte Pulbere alcalină pentru soluţia Bourget
E. care se aplică pe mucoase. C. doză cântăreşte 12 g
D. este o pulbere foarte fină
10. F.R.X conţine, alături de monografia de generalităţi a pulberilor, şi: E. soluţia apoasă 5 % (m/v) are pH 7- 7,5.
A. 3 monografii de pulberi de uz intern
B. 2 monografii de pulberi de uz intern şi una de uz extern 16.Despre Pulberea laxativă efervescentă nu sunt false afirmaţiile:
C. 2 monografii de pulberi cu substanţe toxice A. este o pulbere oficinală
D. 2 monografii de pulberi cu substanţe eflorescente B. conţine acid citric
E. 2 monografii de pulberi cu substanţe delicvescente. C. conţine sulfat de sodiu anhidru
D. se eliberează atunci când se prescrie "pulbere Seidlitz"
11. Pulberea Dover se foloseşte pentru acţiunea sa: E. are acţiune coleretic-colagogă.
A. antitusivă
B. antiacidă 17. Conform F.R.X, pulberile titrate cu substanţe foarte active conţin ca
C. expectorantă diluanţi:
D. antiemetică ' A. zahăr
E. laxativă. B. amidon
C. oxid de magneziu
12. Despre Pulberea de opiu şi ipeca sunt adevărate următoarele afirmaţii: D. caolin
A.este o pulbere oficinală E. lactoză uscată.
B.are conţinutul exprimat în morfină anhidră 18.Pulberile titrate se prepară:
C.conţine 20 % rădăcină de ipeca (V) A. când avem prescrise în formulă substanţe puternic active în cantităţi
D.se conservă la Separanda mai mici de 1 g
E.se mai numeşte şi pulbere pentru soluţia Bourget. B. când avem prescrise în formulă substanţe toxice în cantităţi mai mici
de 50 mg
13. Conform F.R.X, Pulberea Dover: C. din orice fel de substanţă aflată în cantitate foarte mică pentrua evita
A. conţine o substanţă stupefiantă erorile la cântărire şi pentru a favoriza omogenitatea preparatului
B. este fotosensibilă D. când sunt prescrise pulberi cu extracte
C. se păstrează la Separanda E. prin diluare cu lactoză uscată 1:10 sau 1:100
D. este o pulbere colorată
E. nu are doze maxime. 19. Conform F.R.X, pulberile efervescente trebuie să corespundă următoarelor
prevederi:
14. în ceea ce priveşte Pulberea alcalină, F.R.X prevede: A. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscate
A. se mai numeşte şi pulbere Seidlitz în prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă, astfel
B. conţine acid tartric încât umiditatea lor să fie de cel mult 1 %
C. conţine sulfat de sodiu anhidru B. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscate în
D. conţine monohidrogenofosfat de sodiu uscat prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă, astfel
E. are acţiune antiacidă. încât umiditatea lor să fie de cel mult 3%
C. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie amestecate
15. Care din afirmaţiile referitoare la Pulberea alcalină sunt adevărate?
cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertă adsorbantă
 D. după preparare se usucă până la masă constantă
E. se păstrează în recipiente închise etanş sau în recipiente bine închise
şi în prezenţa unei substanţe deshidratante.
20. Pulberile efervescente au şi următoarele caracteristici:
A. sunt preparate unidoză sau multidoză
B. conţin în general substanţe acide şi carbonaţi sau
hidrogenocarbonaţi care în prezenţa apei reaţionează rapid eliberând
dioxidul de carbon
C. înaintea adminitrării trebuie să se dizolve sau să se disperseze în apa
D. se conservă în recipiente închise etanş
E. se păstrează la Separanda.
21. Uscarea prin convecţie se face cu ajutorul:
A. uscătorului cu tăvi
B. tunelului uscător
C. uscătorului rotativ
D. uscătorului în pat fluidizat
E. uscătoarelor cu radiaţii infraroşii.
22. Printre avantajele uscării în pat fluidizat se numără şi:
A. generarea de sarcini electrice statice datorită mişcării energice a
particulelor în aer cald
B. controlul şi menţinerea la valori constante a temperaturii în timpul
uscării
C. uscarea rapidă într-un spaţiu mic
D. uscarea exercitată asupra particulelor individuale şi nu a patului
materialului
E. antrenarea de particule fine care apoi trebuiesc colectate.
23. Uscarea cu microunde a pulberilor prezintă următoarele
dezavantaje:
A. se aplică pe loturi mici (25 kg)
B. trebuie luate precauţii pentru operatori
C. instalaţia de uscare este ieftină
D. uscarea este rapidă la temperatură joasă
E. în timpul uscării masa, aerul şi uscătorul rămân reci, cea mai mare
parte a energiei fiind absorbită de material.
24.Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la operaţia de
pulverizare sunt adevărate?
A. se face în scopul transformării unor materiale solide în particule
mici, de dimensiuni determinate
B. se realizează prin frecare, presare, lovire, etc.
C. se mai numeşte şi sortare
D. se face în general fără reziduu
E. de obicei este urmată de cernere.
25. Principalele obiective ale pulverizării sunt:
A. obţinerea de preparate omogene
B. creşterea suprafeţei specifice a pulberii ca urmare a reducerii
dimensiunii particulelor
C. mărirea vitezei de dizolvare
D. îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor medicamentoase
E. mărirea stabilităţii substanţelor hidrosolubile sau care se oxidează
uşor.
26. Operaţia fizică de pulverizare se poate realiza şi prin:
A. sublimare
B. frecare pe suprafaţa unei site în cazul substanţelor care se
aglomerează
C. porfirizare
D. pulverizare prin intermediu volatil, pentru substanţele cu structură
cristalină dură
E. pulverizare prin intermediu solid a materialelor vegetale.
27. Conform F.R.X, următoarele afirmaţii sunt adevărate despre Pulberea
laxativa efervescentă:
A. este constituită din două pulberi albe care dizolvate împreună
produc efervescenţă
B. se cerne prin sita VII
C. componenta acidă se condiţionează într-o capsulă de hârtie albastră
şi cea alcalină într-o capsulă de hârtie albă
D. cantitatea de acid tartric prezentă în formulă este în mic exces faţă
de cantitatea necesară pentru reacţia cu carbonarul acid de sodiu
E. se administrează întâi soluţia în care este dizolvată
componenta acidă şi apoi cea în care este dizolvată
componenta alcalină.
28. Randamentul pulverizării cu ajutorul morilor este influenţat de:
A. duritatea materialului care trebuie pulverizat
B. forţa aplicată asupra materialului
 C. umiditatea produsului D. pulberilor care conţin extracte moi
D. căldura absorbită în timpul pulverizării E. pulberilor care conţin substanţe higroscopice.
E. modul de acţiune al morii alese.
29. Pulverizarea unor substanţe cu densitate mică, care se aglomerează în timp, 34. Cernerea pulberilor este:
cum ar fi oxidul de magneziu, se realizează prin: A. operaţie de separare mecanică
A. hidratare 1 B. metodă de verificare a uniformităţii
B. frecare pe sită C. metodă de desfacere a aglomeratelor pulberilor cu densitate mică
C. intermediu volatil D. metodă de îndepărtare a pulberilor foarte fine din unele produse
D. precipitare E. metodă de evaluare a fluidităţii pulberilor.
E. porfirizare. 35. Randamentul cernerii creşte:
A. cu cât este mai subţire stratul de material supus cernerii
30. Prezintă tendinţă de aglomerare: B. cu cât este mai gros stratul de material supus cernerii
A. talcul C. proporţional cu agitarea mecanică
B. amidonul D. proporţional cu spaţiul util de cernere
C. oxidul de magneziu
E. proporţional cu tendinţa materialului de â se aglomera.
D. rezorcina
E. carbonarul de magneziu. 36. Conform F.R.X, gradul de fineţe al pulberilor se determină cu ajutorul
sitelor standard numerotate convenţional în funcţie de:
31. Regulile de amestecare ale substanţelor care intra în compoziţia pulberilor A. latura interioară a ochiului (în mm)
compuse, conform F.R.X, sunt următoarele: B. latura interioară a ochiului (în cm)
A. substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a maselor indiferent C. numărul de ochiuri pe centimetru pătrat
de densitate D. diametrul sârmei (în mm)
B. substanţele se amestecă în ordinea descrescătoare a maselor E. diametrul sârmei (în cm).
indiferent de densitate
C. substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a densităţilor 37. Care dintre următoarele pulberi au densitate mare:
D. substanţele inactive se adaugă la început A. bismutul subnitric
E. substanţele cu densităţi apropiate se adaugă în ordinea crescândă a B. caolinul
maselor cu excepţia celor cu densitate mare care se adaugă la C. oxidul de magneziu
început. D. carbonarul acid de sodiu
E. alucolul.
32. Factorii care influenţează amestecarea sunt:
A. mărimea particulelor 38. Pulberile, pe lângă administrarea ca atare, îşi mai găsesc utilizări practice
B. densitatea şi forma particulelor şi la:
C. proporţia diferiţilor componenţi A. prepararea emulsiilor
D. umiditatea şi sarcina electrostatică B. prepararea capsulelor
E. masa moleculară a substanţelor sub formă de pulbere. C. prepararea granulatelor
D. prepararea comprimatelor
33. Cernerea este obligatorie în cazul: E. prepararea bazelor de unguente monofazice.
A. pulberilor care depăşesc masa de 20 g
B. pulberilor care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilor 39. Curgerea pulberilor este influenţată de următoarele proprietăţi, cu
C. substanţelor la care este specificat un anumit grad de fineţe excepţia:
 A. mărimii particulelor
B. formei particulelor
C. densităţii adevărate a particulelor
D. forţei de coeziune dintre particule
E. valorii unghiului de contact al solidului.
40. Asigurarea curgerii libere a pulberilor este importantă deoarece
influenţează:
A. evitarea încorporării aerului în patul pulberii
B. umplerea într-un mod reproductibil a matriţei maşinilor de
comprimat
C. alimentarea uniformă a maşinilor de comprimat
D. asigurarea uniformităţii conţinutului comprimatelor
E. evitarea formării de particule fine în masa pulberii care ar duce la
creşterea fenomenului de frecare cu pereţii matricei.
41. Conform F.R.X, despre Na2SO4l0H2O din compoziţia Pulberii alcaline,
sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. se poate usca la etuvă la 30° C timp de o oră apoi la 130° C până la
masă constantă
B. la aproximativ 33° C se dizolvă parţial în apa de cristalizare
C. se foloseşte sub formă de sulfat de sodiu anhidru
D. are acţiune laxativă, purgativă, coleretică
E. trebuie să aibă un grad de fineţe corespunzător sitei VIII.
42. Referitor la acidul tartric din compoziţia Pulberii laxativ
efervescente sunt adevărate următoarele:
A. este o substanţă eflorescentă
B. trebuie să aibă o umiditate de maxim 0,5 %
C. se poate usca la etuvă la 105° C până la masă constantă
D. în reacţie cu carbonarul acid de sodiu formează tartratul de sodiu cu
acţiune laxativă
E. se pulverizează şi se cerne prin sita VII înaintea de
introducerea în capsule de hârtie albă.
43. La încorporarea în pulberile compuse a substanţelor higroscopice şi
delicvescente, trebuie respectate următoarele reguli de preparare:
A. înaintea încorporării în pulberi acestea se usucă până la masă
constantă prin etalare în strat subţire, la temperatura camerei
B. se amestecă cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertă
absorbantă
C. se condiţionează în capsule de hârtie cerată sau pergaminată care
sunt condiţionate secundar în cutii de plastic sau bachelită
D. se adaugă la sfârşit în pulberea compusă
E. nu se asociază niciodată în pulberi cu extracte.
44. Conform F.R.X sunt substanţe volatile:
A. mentolul
B. camforul
C. iodul
D. timolul
E. azotitul de sodiu.
45. Extractele moi aflate în cantitate mai mică de 30 % din masa preparatului
se pot încorpora în pulberile compuse prin:
A. amestecarea extractului moale cu o pulbere inertă absorbantă
B. încorporarea extractului moale într-o parte din pulberea compusă
preparată anterior
C. dizolvarea extractului moale într-o mică cantitate de alcool şi
aducerea lui în amestec sub formă de picături pe capătul pistilului
D. amestecarea extractului moale cu o cantitate corespunzătoare de
extract uscat
E. încorporarea extractului moale într-o pulbere higroscópica şi
uscarea pe baia de apă până la masă constantă.
46.Nitratul bazic de bismut prescris în pulberile compuse nedivizate:
A. se mai numeşte şi dermatol
B. este o substanţă cu densitate mică
C. nu se dizolvă în apă
D. este o pulbere colorată
E. este adsorbant şi acţionează ca protector al mucoasei digestive.
47. Masa volumetrică vrac a unei pulberi:
A. se cunoaşte sub denumirea de densitate aparentă
B. este denumită şi masă volumetrică aparentă
C. este denumită şi masă volumetrică după tasare
D. se determină prin măsurarea volumului ocupat de o masă cunoscută
de pulbere, introdusă într-un cilindru gradat, după cernerea printr-o
sită
E. se determină producând tasarea unei probe de pulbere introdusă într-
un cilindru gradat, supusă unor şocuri mecanice.
48. Masa volumetrică vrac a unei pulberi:
 A. include şi volumul spaţiilor interparticulare B. se folosesc 100 g de probă
B. exclude volumul spaţiilor interparticulare C. se folosesc 200 g de probă
C. depinde de masa volumetrică a particulelor şi de aranjarea acestora în D. se evaluează capacitatea de a curge vertical
stratul de pulbere E. se utilizează pâlnii, cu sau fără tijă, cu diferite unghiuri şi diametre
D. depinde doar de masa volumetrică a particulelor ale orificiilor.
E. depinde doar de aranjarea particulelor în stratul de pulbere.
54. Conform definiţiei din F.R.X, pudrele sunt:
49. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, sitele farmaceutice: A. constituite din particule solide, libere şi uscate
A. simt fabricate din mătase B. cu grade de fineţe corespunzătoare sitelor V sau VI
B. sunt fabricate din materiale adecvate C. constituite din una sau mai multe substanţe active cu sau fără adaus
C. au ochiurile pătrate > de excipienţi, şi, dacă este necesar, coloraţi autorizaţi de Autoritatea
D. au ochiurile circulare competentă şi aromatizanţi
E. sunt descrise prin ,,numărul sitei". D. administrate în general cu apă sau cu alt lichid corespunzător
E. lipsite de aglomerări palpabile.
50. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, numărul sitei:
A. desemnează gradul de fineţe al unei pulberi 55. Referitor la pulberile destinate aplicării cutanate, sunt corecte următoarele
B. caracterizează comportamentul la tasare al pulberii afirmaţii:
C. indică dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor, în micrometri A. cele multidoză pot fi condiţionate în recipiente prevăzute la partea
D. indică numărul de ochiuri pe cm2 superioară cu sită pentru cernere, în recipiente dotate cu dispozitiv
E. indică diametrul firului. mecanic de pulverizare sau în recipiente presurizate
B. cele care sunt destinate aplicării pe plăgi, răni întinse, deschise sau
51. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, terminologia folosită pentru pe pielea grav lezată trebuie să fie sterile
definirea pulberilor este: C. au rolul de a astupa porii şi de a oferi astfel o protejare mecanică a
A. pulbere grosieră pielii faţă de factorii de mediu
B. pulbere moderat de fină D. trebuie să aibă densitate mare, putere de acoperire mică şi să se
şteargă repede
C. pulbere fină
D. pulbere foarte fină E. să nu fie higroscopice, toxice sau iritante.
E. pulbere coloidală.
56. Ca excipienţi pentru pudre se folosesc:
52. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, când pulberea este A. lactoza
B. caolinul '
caracterizată printr-un număr de sită:
C. oxidul de zinc
A. cel mult 70% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu numărul D. talcul
indicat E. dioxidul de titan.
B. cel puţin 97% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu numărul
indicat 57. Ca excipient pentru pudre, amidonul:
C. pe sită trebuie să rămână cel puţin 30% din pulbere A. se poate steriliza uşor
D. pe sită poate să rămână cel puţin 10 % din pulbere B. este inert din punct de vedere fiziologic
E. prin sită poate trece minimum 50 % din pulbere. C. are o capacitate bună de absorbţie a apei şi a lichidelor apoase
53. La determinarea curgerii pulberilor şi granulelor: D. are o capacitate bună de curgere
A. se folosesc 50 g de probă E. nu este influenţat de umiditate.
58. Talcul se foloseşte frecvent ca excipient pentru pudre datorită următoarelor 63. încorporarea substanţelor grase în pudrele compuse:
avantaje: A. măreşte capacitatea de adsorbţie a lichidelor de la locul de
administrare
A. are o bună capacitate de aderare B. împiedică aglomerarea pulberii şi formarea de cruste la locul de
B. are o bună capacitate de absorbţie a apei administrare
C. nu trebuie sterilizat pentru ca nu favorizează dezvoltarea C. se face prin topirea substanţei grase şi amestecarea cu excipientul
microorganismelor D. se poate face doar în cazul substanţelor grase solide sau semisolide
D. nu provoacă iritaţii la aplicarea pe plăgi deschise E. face imposibilă cernerea finală a acestora.
E. are o bună capacitate de absorbţie a secreţiilor grase. 1. Conform F.R.X, capsulele:
A. conţin doze unitare de substanţe active
59. Substanţele auxiliare folosite la prepararea pudrelor trebuie să: B. se administrează pe cale orală
A. fie bine tolerate C. au lungimea de 0,6 -1,5 cm
B. aibă un grad mic de fineţe
D. au grosimea de 0,4-0,9 cm
C. prezinte o bună aderenţă E. nu pot conţine conservanţi antimicrobieni.
D. fie stabile
E. fie compatibile cu substanţe active asociate. 2. învelişul capsulelor este preparat din:
A. gelatină
60. Sunt termolabile şi de aceea se încorporează pe cale aseptică în pudre: B. amidon
A. acidul salicilic C. zahăr
B. tetraciclină D. lactoză
C. mentolul E. polietilenă de înaltă densitate.
D. sulfatiazolul
E. acidul boric. 3. Printre prevederile F.R.X despre gelatină se numără şi următoarele:
A. este o proteină purificată obţinută prin hidroliza
61. Care dintre următoarele substanţe prezente în pulberi impun evitarea ţesuturiloranimale care contin colagen
cernerii prin site cu fir metalic şi a folosirii B. este solubilă în apă încălzită la aproximativ 60°
instrumentarului metalic? C. în prezenţa apei, la temperatura camerei, se îmbibă absorbind o
A. acid salicilic cantitate de apă de 5-10 ori mai mare decât masa sa
B. amidon D. se foloseşte alături de amidon la prepararea casetelor
C. talc E. se conservă ferit de umiditate.
D. oxid de zinc
E. stearat de magneziu. 4. Capsulele amilacee au jformă de:
62. La prepararea unei pudre compuse care conţine acid salicilic alături de A. torpilă
B. cilindri rotunjiţi la capete
amidon şi talc destinată administrării pe pielea sugarilor:
A. trebuie folosite concentraţii mai mici de 5% de substanţă activă C. ovoidă
B. trebuie evitat instrumentarul metalic D. sferică
C. după preparare pulberea compusă trebuie sterilizată la etuvă (la E. de cilindri plaţi.
170°Ctimpdeooră) 5. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la capsulele amilacee sunt
D. pentru cernerea pulberii compuse se pot folosi site de mătase sau adevărate?
naylon
A. asigură mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor substanţe
E. pudra obţinută se eliberează în flacoane închise etanş.
B. se folosesc pentru administrarea substanţelor medicamentoase
solide, moi şi lichide
 C. se pot conserva în orice condiţii E. se închid prin îmbucare.
D. introduse în apă se transformă într-o pastă moale după 30 de
secunde 11. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt
E. se pot înghiţi ca atare sau după înmuiere într-un lichid. adevărate cu excepţiile:
A. sunt preparate din gelatină
6. Conform F.R.X, perlele: B. au forma unor comprimate de dimensiuni mai mari
A. sunt preparate rectale sau vaginale C. se conservă în recipiente bine închise
B. au forma sferică sau ovală D. conţin de obicei amestecuri de substanţe active sub formă de
C. trebuie să se transforme la introducerea în apă într-o masă moale pulberi sau granulate
după 30 secunde E. conţin substanţe active în soluţie sau sub formă de pastă.
D. conţin substanţe active solide sau lichide
E. sunt preparate din amidon. 12.Despre caracteristicile capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate afirmaţiile:
7. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt A. au diverse mărimi, notate de la 5 la 000, numărul 5 desemnând
adevărate, cu excepţiile: mărimea cea mai mică iar 000 cea mai mare
A. se mai numesc şi gelule B. numărul 5 corespunde celor de uz veterinar
B. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină C. în funcţie de mărimea acestora variază şi volumul(ml) şi
C. au formă de cilindri rotunjiţi la capete cantitatea (mg) amestecului folosit pentru umplerea acestora
D. conţin substanţe lichide D. se închid prin îmbucare
E. se închid prin îmbucare. E. pot fi inscripţionate axial sau radial.

8. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt 13.Limita oficinală de aerosil permisă la formularea capsulelor este de:
adevărate, cu excepţiile: A. cel mult 3 % din înveliş
A. se mai numesc şi perle B. cel mult 3 % din conţinut
B. se mai numesc şi casete C. cel mult 1 % din înveliş
C. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de amidon D. cel mult 1 % din conţinut
D. au forma sferică sau ovală E. cel mult 10 % din conţinut.
E. conţin extracte vegetale uscate.
14. Limita oficinală de talc permisă la formularea capsulelor este de:
9. Despre capsulele gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii: A. cel mult 3 % din înveliş
A. se mai numesc şi capsule operculate B. cel mult 3 % din conţinut
B. se mai numesc şi perle C. cel mult 1 % din înveliş
C. se mai numesc şi casete D. cel mult 1 % din conţinut
D. conţin substanţe active sub formă de pulberi sau granulate E. cel mult 10 % din conţinut.
E. au formă ovală.
15.Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la
10. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt formularea capsulelor este de:
A. cel mult 3 % din înveliş
adevărate:
B. cel mult 3 % din conţinut
A. se mai numesc şi perle
C. cel mult 1 % din înveliş
B. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină
D. cel mult 1 % din conţinut
C. au forma de cilindri alungiţi rotunjiţi la capete
E. cel mult 10 % din conţinut
D. conţin substanţe lichide
16.Plastifianţii utilizaţi la prepararea învelişului capsulelor gelatinoase tari C. pelete
sunt: D. soluţii
A. glicerina E. paste.
B. acetoftalat de celuloză
C. hidroxipropilceluloză 22. Despre formularea pulberilor care intră în compoziţia capsulelor
D. sorbitol gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii:
E. manitol. A. de obicei nu conţin agenţi diluanţi, lubrifianţi, glisanţi sau
dezagreganţi
17.Conform F.R.X, la prepararea învelişului capsulelor operculate se pot folosi B. modul de compactare a pulberilor poate influenţa cedarea
ca substanţe auxiliare: substanţei medicamentoase
A. agenţi de opacifiere C. substanţele puternic active se amestecă cu un diluant inert
B. tensioactivi înainte de includerea în capsulele gelatinoase
C. conservanţi antimicrobieni potriviţi D. proprietăţile fizice ale particulelor sunt de cea mai mare
D. coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii importanţă
E. lubrifianţi. E. dacă substanţele active sunt hidrofobe, în masa pulberii se
adaugă agenţi de umectare.
18.învelişul capsulelor gelatinoase tari: 23. Capsulele gelatinoase moi pot conţine:
A. constă în aimdon A. soluţii în vehicule neapoase miscibile cu apa
B. constă în gelatină B. soluţii uleioase
C. constă în polietilenă de joasă densitate C. suspensii în vehicule apoase
D. se obţine prin introducerea unor forme într-o soluţie de gelatină cu D. suspensii în vehicule neapoase miscibile cu apa
vâscozitate stabilită E. suspensii în vehicule uleioase.
E. poate avea diverse mărimi.
24.închiderea capsulelor operculate se face:
19.învelişul capsulelor operculate se poate obţine: A. prin îmbucare
A. din gelatină B. prin sudare într-un punct
B. din gelatină şi plastifianţi cum sunt sorbitolul sau glicerina C. prin lipirea unor benzi de gelatină
C. din amidon D. la presiune scăzută
D. din hidroxipropilmetilceluloză E. în aşa fel încât să asigure etanşeitatea.
E. prin metoda imersiei.
25. Capsulele gelatinoase moi se obţin:
20. Despre perle sunt adevărate afirmaţiile: A. cu ajutorul unor matriţe rotative, simultan cu umplerea
A. se prepară din gelatină B. prin picurare
B. se prepară din amidon C. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină,umplere şi sudare
C. conţin substanţe lichide D. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină, uscarea la etuva,
D. conţin pulberi umplere şi sudare
E. conţin granulate. E. prin modelare manuală.

21. în capsulele gelatinoase tari se pot introduce: 26. Capsulele gelatinoase tari (cu capac) se prepară prin:
A. pulberi A. liofilizare
B. granulate B. imersie
 C. ştanţare C. pepsina-soluţie acidă
D. presare D. pancreatina- soluţie alcalină
E. picurare. E. soluţie de acid lactic-lactat de calciu.

27. In ceea ce priveşte formularea capsulelor gelatinoase moi, sunt adevărate 32. Conform testului de dizolvarea a capsulelor operculate prevăzut de
afirmaţiile: farmacopee, printre parametrii la care se face determinarea se numără şi:
A. se pot adăuga aromatizanţi şi zahăr pentru a produce învelişuri A. menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37° ± 2 grade
masticabile B. menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37 ° ± 0,5 grade
B. conţin 6-13% apă C. folosirea unui agitator cu palete
C. se obţin prin imersare sau în ciclu continuu cu ajutorul maşinilor D. folosirea unui agitator cu coşuleţ rotativ
cu valţuri rotative E. folosirea unui vas conic.
D. se pot obţine capsule gelatinoase moi cu cedare întârziată sau
prelungită 33. Cedarea substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase moi depinde
E. se pot umple manual, în practica de receptură. de:
A. modul de dispersare a substanţei active (soluţie, suspensie)
28. Modalităţi de umplere cu o anumită doză a capsulelor gelatinoase tari sunt: B. tipul solventului
A. umplere prin nivelare şi presare C. prezenţa tensioactivilor în formulare
B. umplere şi dozare cu şurub D. timpul de dezagregare a învelişului
C. umplere cu disc de dozare E. procesul tehnologic folosit la prepararea capsulelor.
D. umplere cu compreso-dozator
E. umplere cu maşini cu valţuri rotative. 34.Etapele de cedare a substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase
tari sunt următoarele, cu excepţia:
29.Capsulele gelatinoase moi se prepară prin: A. deschiderea capsulelor gelatinoase
A. imersie B. dizolvarea învelişului capsulei
B. modelare manuală C. umectarea pulberii
C. ştanţare D. aglomerarea pulberii
D. picurare E. dispersarea şi dizolvarea substanţei.
E. brichetare.
35.Factorii care influenţează cedarea şi absorbţia substanţelor
30. Conform F.R.X, controlul calităţii capsulelor constă în determinarea medicamentoase din capsulele operculate sunt:
următoarelor caracteristici: A. gradul de tasare al pulberii
A. dezagregare B. aglomerarea particulelor ca urmare a încărcării electrice rezultate
B. timp de deformare prin frecare
C. uniformitatea masei C. mărimea particulelor pulberii
D. conţinut în substanţă activă D. excipienţii asociaţi
E. test de dizolvare, dacă este cazul. E. masa de substanţă activă.

31. Conform F.R.X mediile folosite pentru controlul dezagregării capsulelor 36.Care din afirmaţiile referitoare la influenţa excipienţilor în
gelatinoase enterosolubile sunt: biodisponibilitatea capsulelor opreculate sunt adevărate:
A. apa distilată A. diluanţii cu proprietăţi hidrofile uşurează dizolvarea substanţei
B. apa purificată active
 B. lubrifianţii au un efect favorabil numai dacă sunt folosiţi în exces
C. dezagreganţii măresc viteza de dizolvare a substanţelor active
D. umectanţii favorizează dizolvarea
E. lianţii determină hidrofobizarea şi deci întârzierea dizolvării
substanţei active.
37.Capsulele gastro-rezistente au următoarele proprietăţi:
A. cedare întârziată
B. cedare prelungită
C. sunt rezistente la acţiunea sucului gastric şi eliberează substanţele
active în fluidul intestinal
D. se pot obţine prin acoperirea enterică a învelişului capsulelor
gelatinoase tari sau moi
E. se obţin prin umplerea capsulelor gelatinoase tari sau moi cugranule
sau particule acoperite cu un film gastro-rezistent.
38. Capsulele gelatinoase enterosolubile:
A. trebuie să se transforme într-o masă moale în 30 minute după
introducerea în apă
B. trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 30 minute
C. nu trebuie să se dezagrege în soluţie de pepsină timp de 120
minute
D. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină în 60
minute
E. pot să conţină soluţii uleioase de vitamine sensibile la pH acid.
39. Conform F.R.X, capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se
dezagrege:
A. în apă, în cel mult 15 minute, dacă nu se prevede altfel
B. în pepsină-soluţie acidă, în cel mult 120 minute
C. în pancreatină-soluţie alcalină, în cel mult 120 minute
D. în pancreatină-soluţie alcalină în cel mult 60 minute după ce
capsulele nu s-au dezagregat în pepsină-soluţie acidă în 120
minute, dacă nu se prevede altfel
E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.
40. Precizaţi care din următoarele capsule oficinale în F.R.X sunt capsule
gelatinoase tari:
A. capsulele cu ampicilina
B. capsulele cu rifampicină
C. capsulele cu oxacilină sodică
D. capsulele cu vitamina E
E. capsulele cu indometacin.
41. Prevederile F.R.X, suplimentul din 2004, privind dezagregarea capsulelor
tari sunt:
A. se utilizează ca mediu pentru dezagregare doar suc intestinal
artificial
B. se utilizează ca mediu lichid apa - R, sau în anumite cazuri
justificate şi autorizate acid clorhidric 0,1M sau suc gastric
artificial R
C. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost în
funcţiune timp de 15 minute
D. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost în
funcţiune timp de 30 minute
E. capsulele corespund determinării dacă toate cele 6 capsule sunt
dezagregate.
42. Referitor la capsulele tari, F.R.X, Suplimentul din 2004, prevede:
A.se compun dintr-un înveliş continuu
B. se compun dintr-un înveliş constituit din două părţi cilindrice
prefabricate, deschise la o extremitate şi având celălalt capăt
rotunjit şi închis
C. substanţa(ele) activă(e), în general sub formă solidă se introduc
într-una din cele 2 părţi, apoi cea de-a două se îmbină cu prima
D. substanţele active se introduc simultan cu formarea învelişului
E. siguranţa îmbinării poate fi îmbunătăţită prin măsuri
corespunzătoare.
43. Referitor la capsulele moi, F.R.X, suplimentul din 2004, prevede:
A. au un înveliş mai subţire decât capsulele tari
B. au un înveliş mai gros decât capsulele tari
C. învelişul este continuu şi prezintă forme variate
D. sunt în general formate, umplute şi închise într-o singură operaţie
E. sunt fabricate în etape.
1. Comprimatele:
A. sunt preparate farmaceutice solide
B. se obţin prin comprimarea unei mase constante de substanţe active
asociate sau nu cu substanţe auxiliare
C. sé obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe active
asociate sau nu cu substanţe auxiliare
 D. se administrează pe cale orală B. se pot obţine prin imprimare
E. pot prezenta inscripţionări. C. au rol în identificarea produsului
D. au rol în divizarea produsului
2. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la comprimate sunt prevăzute E. trebuiesc făcute cu culoare roşie dacă conţin substanţeputernic
de F.R.X? active şi albă pentru substanţe toxice sau stupefiante.
A. sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una
sau mai multe substanţe active 7. Diluanţii la formularea comprimatelor:
B. sunt destinate administrării pe cale orală A. se adaugă dacă avem o cantitate mică de substanţe active
C. se obţin numai prin comprimare directă B. influenţează în mare măsură proprietăţile comprimatului
D. pot fi neacoperite şi acoperite C. ajută la prevenirea aderenţei materialului şi a comprimatului de
E. se conservă în recipiente bine închise. matriţă şi ponspane
D. pot corecta biodisponibilitatea comprimatelor care conţin
3. Care dintre următoarele enunţuri sunt valabile referitor la substanţe active hidrofobe
comprimate? E. asigură desfacerea comprimatului în fragmente după administrare.
A. se prezintă în general sub forma unui cilindru 8. Ca diluanţi în formularea comprimatelor se utilizează:
B. extremităţile pot fi plane sau convexe A. stearatul de magneziu
C. marginile pot fi tăiate oblic B. fosfatul de calciu
D. pot să prezinte şanţuri de subdiviziune C. lactoza
E. nu pot prezenta o siglă sau alte inscripţionări. D. manitolul
E. amidonul.
4. Comprimatele prezintă următoarele avantaje: 9. Zahărul, ca diluant:
A. asigură o stabilitate fizico-chimică îndelungată a substanţelor A. este uşor higroscopic
active, comparativ cu soluţiile B. are şi proprietăţi lubrifiante
B. sunt uşor de administrat C. măreşte viteza de dezagregare a comprimatelor
C. măresc viteza de dizolvare a substanţelor greu solubile în sucurile D. amestecat cu alţi excipienţi formează sorturi care se folosesc la
digestive comprimarea directă pentru comprimate bucale sau perorale
D. asigură o viteză de cedare mai rapidă, a substanţelor active, E. se mai numeşte şi Avicel.
comparativ cu pulberile 10. Ca diluanţi pentru comprimatele vaginale se utilizează:
E. permit o dozare exactă a substanţelor active. A. glucoza ,
B. talcul
5. F.R.X, suplimentul din 2004, are următoarele prevederi referitoare la C. lactoza
administrarea pe cale orală a comprimatelor: D. aerosilul
A. comprimatele se pot diviza, pentru ajustarea dozelor E. amidonul.
B. anumite comprimate sunt înghiţite sau mestecate
C. unele sunt dizolvate sau dispersate în apă înainte de administrare 11. Ca diluanţi la prepararea comprimatelor masticabile se pot folosi:
D. altele sunt menţinute în cavitatea orală pentru a elibera substanţa A. zahărul
activă B. lactoza
E. nu se fac asemenea precizări. C. manitolul
D. sorbitolul
6. Marcajele de pe faţa comprimatelor: E. celuloza microcristalină.
A. se pot obţine prin ştanţare 12. Precizaţi dezavantaj ele următorilor lianţi:
 A. soluţiile apoase de gumă tragacanta conferă comprimatelor B. topire la temperatura corpului
rezistenţă mecanică crescută dar pot prelungi dezagregarea mai C. eliberare de gaze
ales după conservarea acestora un timp mai îndelungat D. aglomerarea particulelor de pulbere înainte de comprimare
B. soluţiile de zahăr de concentraţie 50-65% duc la obţinerea de E. umflare în contact cu apa.
comprimate friabile 18. Despre amidon, folosit frecvent ca dezagregam, sunt adevărate afirmaţiile:
C. coca de amidon are o capacitate de coeziune redusă, ceea ce face A. se adaugă atât intragranular cît şi intergranular
ca dezagregarea comprimatelor sa fie rapidă B. umflarea amidonului începe la temperaturi de peste 40° C
D. polivinilpirolidona în soluţie apoasă sau alcoolică duce la C. formează cu apa legături de hidrogen
comprimate cu rezistenţă mecanică mică D. îh concentraţii mai mari duce la obţinere de comprimate foarte dure
E. gelatina, folosită sub formă de soluţie apoasă caldă, conferă o E. în concentraţii mai mari de 5 % întârzie dezagregarea din cauza
rezistenţă mecanică bună fără a întârzia dezagregarea. vâscozităţii prea mari conferită mediului din jurul comprimatului.
19. Care dintre următorii excipienţi au rol dezagregant?
13. Ca agenţi aglutinanţi la granularea pe cale umedă se folosesc dispersii A. amestecurile efervescente
coloidale de: B. talcul
A. aerosil C. polietilenglicolii
B. polivinilpirolidona D. amidonul
C. amidon E. zahărul.
D. gumă arabică dezenzimată
E. gelatină. 20. Ca dezagregând în formularea comprimatelor nu se folosesc următoarele
substanţe:
14.Cei mai des folosiţi lianţi în granularea umedă sunt: A. aerosilului
A. coca de amidon B. lactozei
B. soluţii apoase sau alcoolice de gelatină C. enzimelor
C. lactoza D. substanţelor tensioactive
D. soluţii apoase sau alcolice de polivinilpirolidona E. zaharozei.
E. fosfatul de calciu dibazic.
21. Precizaţi care dintre substanţele următoare pot fi în acelaşi timp diluanţi şi
15.Ca lianţi pentru granularea uscată se utilizează: dezagregând în formularea aceluiaşi comprimat?
A.fosfatul de calciu anhidru A. lactoza
B. celuloza microcristalină B. amidonul
C. polietilenglcolii solizi C. gelatina
D.talcul D. celuloza microcristalină
E. gelatina. E. aerosilul.
16.Eficacitatea lianţilor este contracarată de un excipient:
A. diluant 22. Despre aromatizanţi sunt adevărate afirmaţiile:
B. antistatic A. se folosesc la prepararea comprimatelor bucale, pentru supt sau
C. adsorbant masticabile
D. colorant B. se adaugă în cantităţi de circa 0,25 %
E. dezagregant. C. cantităţile mai mari asigură o curgere mai bună a materialului
17.Ca mecanisme prin care acţionează dezagreganţii se numără: D. cei mai folosiţi sunt: zahărul, manitolul, sorbitolul, zaharina,
A. accentuarea forţelor capilare de încorporare a apei în comprimat ciclamatul de sodiu şi aspartamul
 E. se evită uleiurile volatile bogate în terpene datorită oxidării lor E. includ substanţe ca talcul sau polietilenglicolii.
uşoare. 28. Adjuvantul adăugat în formula unui comprimarpentru a favoriza evacuarea
cu mai mare uşurinţă a comprimatelor din matriţă se numeşte:
23. Un edulcorant utilizat şi ca diluant în formularea comprimatelor de A. glisant
mestecat este: B. adsorbant
A. ciclamatul de sodiu C. stabilizant
B. zaharina D. lubrifiant propriu-zis
C. amidonul solubil E. antiaderent.
D. manitolul
E. aspartamul. 29. Curgerea granulatelor din pâlnia de alimentare în matriţă este favorizată de
24.Despre lubrifianţi sunt adevărate afirmaţiile: un excipient:
A. scad forţele de frecare între granule dar şi intre comprimat şi A. diluant
matriţă/ponsoane B. liant
B. se numesc agenţi antifricţionali C. glisant
C. se împart în: lubrifianţi propriu-zişi, antiaderenţi, glisanţi D. adsorbant
D. eficienţa lor nu este influenţată de gradul de dispersiei al E. antiaderent.
materialului
E. fiind lipofili măresc viteza de absorbţie a substanţei 30. Adjuvantul adăugat în formularea unui comprimat pentru a conferi
medicamentoase. acestuia o anumită masă este un agent:
25.Sunt agenţi cu rol lubrifiant în formularea comprimatelor: A. dezagregant
A. lactoza B. diluant
B. stearatul de magneziu C. lubrifiant
C. uleiurile minerale D. glisant
D. talcul şi dioxidul de siliciu coloidal E. liant.
E. avicelul.
31. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea comprimatelor este, dacă
26. Ca agenţi lubrifianţi se folosesc: nu se prevede altfel, de:
A. amidon A. cel mult 1%
B. manitol B. cel mult 3 %
C. acidstearic C. cel mult 5 %
D. aerosil D. cel mult 10%
E. celuloză microcristalină. E. nu există prevederi oficinale.

27. Despre lubrifianţi se poate spune că: 32. Limita oficinală de talc permisă la formularea comprimatelor este, dacă nu
se prevede altfel, de:
A. reduc frecarea în timpul comprimării şi eliminării
A. cel mult 1 %
comprimatului din matrţţă
B. cel mult 3 %
B. majoritatea fiind hidrofobi au tendinţa de a reduce viteza
C. cel mult 5 %
dezintegrării şi dezagregării comprimatelor
D. cel mult 10%
C. folosiţi în cantitate mare îmbunătăţesc biodisponibilitatea
E. nu există prevederi oficinale.
comprimatelor
D. se mai numesc şi glisanţi
33. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la C. cel mult 5 %
formularea comprimatelor este de: D. cel mult 10%
A.cel mult 1 % E. nu există prevederi oficinale.
B. cel mult 3 %
C. cel mult 5 % 39. Despre lactoza, folosită ca excipient la prepararea comprimatelor, sunt
D.cel mult 10% adevărate afirmaţiile:
E. nu există prevederi oficinale. A. pentru comprimare se poate folosi lactoză anbidră, lactoză
34. Limita oficinală de lactoză uscată prin spray permisă la formularea hidratată, lactoză uscată prin spray sau Fast Fio lactoză
comprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de: B. este solubilă în apă dar dizolvarea decurge lent
A.cel mult 1 % C. este instabilă în timp
B. cel mult 3 % D. are şi efect lubrifiant
C. cel mult 5 % E. forma hidratată poate reacţiona cu substanţele cu grupări aminice.
D.cel mult 10%
E. nu exista prevederi oficinale. 40. Celuloza purificată si depolimerizată sub formă cristalină este cunoscută
35. Limita oficinală de alucol permisă la formularea comprimatelor este, dacă sub numele de:
nu se prevede altfel, de: A. avicel
A.cel mult 1 % B. bachelită
B. cel mult 3 % C. celofan
C. cel mult 5 % D. policlorură de viniliden
D.cel mult 10% E. elastomer.
E. nu există prevederi oficinale.
41. Despre factorii de formulare a comprimatelor sunt adevărate afirmaţiile:
36. Limita oficinală de hidroxipropilmetilceluloză permisă la formularea A. folosirea în cantitate mare a lactozei ca diluant poate duce la
comprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de: comprimate cu duritate prea mică
A. cel mult 1 % B. lianţii au efect benefic asupra substanţelor hidrofobe favorizând
B. cel mult 3 % umectarea acestora
C. cel mult 5 % C. pentru substanţele medicamentoase solubile se preferă
D. cel mult 10% dezagreganţi insolubili
E. nu există prevederi oficinale. D. pentru particulele medicamentoase mici se va folosi o cantitate
mai mică de dezagregant
37. Limita oficinală de celuloză microcristalină permisă la formularea E. cu cât punctul de topire al lubrifiantului este mai coborât, cu atât
comprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de: dizolvarea substanţei medicamentoase este mai lentă.
A. cel mult 1 % 42. Următoarele metode de obţinere a comprimatelor nu implică umiditate:
B. cel mult 3 % A. comprimarea după brichetare
C. cel mult 5 % B. comprimarea după granulare umedă
D. cel mult 10% C. comprimarea directă
E. nu există prevederi oficinale. D. comprimarea după granulare în pat fluidizat
38. Limita oficinală de polivinil pirolidonă permisă la formularea E. dubla comprimare.
comprimatelor este, daca nu se prevede altfel, de:
A. cel mult 1 % 43.în general, creşterea forţei de comprimare duce la:
B. cel mult 3 % A. creşterea rezistenţei mecanice a comprimatului
 B. scăderea temperaturii în materialul supus comprimării
C. prelungirea timpului de dezagregare a comprimatului
D. omogenitate mai bună a preparatului
E. suprafaţă mai lucioasă a comprimatului.
44.Obiectivele granulării pulberilor sunt:
A. prevenirea separării componentelor amestecului de pulberi
B. îmbunătăţirea proprietăţilor de curgere ale materialului
C. micşorarea volumului materialului
D. micşorarea densităţii materialului
E. îmbunătăţirea proprietăţilor de comprimare.
45. Pragul de curgere, adică limita superioară a tensiunii de forfecare, deasupra
căreia are loc curgerea unor materiale:
A. este caracteristică materialelor plastice
B. este caracteristică materialelor cu curgere pseudoplastică
C. este caracteristică materialelor cu curgere dilatantă
D. este caracteristică materialelor cu curgere newtoniană
E. este caracteristică materialelor care nu au proprietăţi cqezive.
46.Granulatul simplu este un amestec de:
A. amidon -manitol 10:1
B. amidon -glucoza 5:5
C. amidon -aerosil 1:2
D. amidon -avicel 8:1
E. amidon - lactoză 7:3.
47. Granularea umedă presupune efectuarea următoarelor operaţii:
A. umectarea pulberii
B. transformarea masei umede în granulate
C. uscarea granulatelor umede
D. uniformizarea granulatelor
E. lustruirea granulatelor.
48. Despre determinarea rezistenţei mecanice la rupere a comprimatelor sunt
adevărate afirmaţiile:
A. măsoară forţa necesară ruperii comprimatelor prin strivire
B. măsurarea se face pe un lot de 10 comprimate
C. rezultatele se exprimă în newtoni
D. rezultatele se exprimă indicând valoarea medie, valorile
minime şi valorile maxime ale forţelor măsurate
E. la fiecare determinare trebuie schimbată orientarea comprimatului
pentru a înregistra o valoare medie.
49. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor neacoperite trebuie să se
producă în apă, în cel mult:
A. 3 minute
B. 10 minute
C. 15 minute
D. 30 minute
E. 60 minute.
50. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor acoperite enterosolubile
trebuie să se facă în soluţie alcalină de pancreatină - după ce au rezistat 2
ore în soluţie acidă de pepsină - în cel mult:
A. 30 minute, dacă nu se prevede altfel
B. 60 minute, dacă nu se prevede altfel
C. 90 minute, dacă nu se prevede altfel
D. 120 minute, dacă nu se prevede altfel
E. 180 minute, dacă nu se prevede altfel.
51. Determinarea friabilităţii comprimatelor neacoperite:
A. este o metodă de detenninare a comportării comprimatelor la
acţiunea şocurilor mecanice sau a frecării
B. verifică dacă, după rotirea într-un tambur rotativ din
materialplastic cu feţele interne lustruite, comprimatele prezintă
semne de abraziune sau rupere
C. presupune determinarea greutăţii probelor înainte şi după
determinare
D. acceptă ca pierdere de masă 10% din masa comprimatului supus
determinării
E. exprimă friabilitatea în termeni de masă pierdută calculată în
procente din masa iniţială.
52. în general, pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe active
administrate intern se recomandă:
A. folosirea de polimorfi stabili
B. micşorarea gradului de dispersie
C. folosirea de polimorfi cu energie liberă mai mare
D. acoperirea cu pelicule
E. reţinerea substanţei active într-o matriţă hidrófoba.
53. Din clasa comprimatele neacoperite fac parte:
 A. comprimatele masticabile
B. comprimatele vaginale
C. comprimatele de tip rezervor
D. comprimate pentru inhalaţii
E. comprimate pentru soluţii hipodermice.
54. Comprimatele neacoperite cuprind:
A. comprimate cu nucleu şi înveliş drajefiat
B. comprimate cu strat unic, obţinute printr-o singură
comprimare a particulelor
C. comprimate cu straturi multiple dispuse paralel, obţinute prin
comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită
D. comprimate cu staturi multiple dispuse concentric, obţinute prin
comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită
E. toate tipurile de mai sus.
55. Comprimatele se pot acoperi cu:
A. straturi alcătuite din zahăr
B. pelicule subţiri alcătuite din diverse substanţe
C. un strat care să nu depăşească jumătate din masa
comprimatului
D. un strat care să nu depăşească o treime din masa
comprimatului
E. un strat care să nu depăşească masa comprimatului.
56. Despre comprimatele acoperite cu un film polimeric enterosolubil sunt
adevărate afirmaţiile:
A. se mai numesc şi drajeuri
B. au la exterior un strat de ceară folosit pentru luciu
C. filmul polimeric se dizolvă la pH-ul mai ridicat din intestin
D. cedează substanţa activă mai repede decât comprimatele bucale
E. cedează substanţa activă mai repede decât comprimatele
sublinguale.
57. Avantajele acoperirii comprimatelor sunt:
A. protejarea conţinutului de factorii de mediu
B. asigurarea cedării prelungite a substanţei medicamentoase
C. uşurarea ingerării
D. modificarea cedării substanţelor active iritante pentru stomac prin
dizolvarea învelişului doar la nivel intestinal
E. tehnologie de fabricaţie mai puţin costisitoare.
58. Avantajele comprimatelor filmate faţă de drajeuri sunt:
A. acoperirea cu un strat mai gros a sâmburelui medicamentos
B. creşterea moderată a masei comprimatului acoperit
C. posibilitatea dirijării cedării în stomac sau în intestin
D. dizolvarea rapidă a învelişului
E. conţinutul redus de zahăr.
59.Despre drajefiere sunt adevărate afirmaţiile:
A. rezistenţa mecanică a comprimatelor neacoperite care constituie
nucleele drajeurilor trebuie să fie redusă
B. viteza de dezagregare a nucleelor trebuie să fie mare
C. trebuie luate măsuri pentru a evita pătrunderea apei în
comprimatele supuse procesului de acoperire
D. la prepararea drajeurilor colorate colorantul se adaugă în etapa de
finisare
E. polişarea comprimatelor acoperite se face cu un film polimeric.
60. La acoperirea comprimatelor filmate se pot folosi amestecuri ce cuprind:
A. rezine
B. gume
C. polioli
D. îndulcitori
E. amidon.
61.Acoperirea comprimatelor se face pentru:
A. mascarea gustului şi/sau a mirosului neplăcut al unor substanţe
medicamentoase
B. mărirea stabilităţii fizice şi chimice a medicamentului
C. îmbunătăţirea aspectului preparatului
D. micşorarea degradării substanţelor medicamentoase care suferă
efectul primului pasaj hepatic
E. dirijarea eliberării substanţelor medicamentoase în intestin prin
acoperire enterică.
62.Acoperirea enterică se realizează în următoarele scopuri, cu excepţia:
A. absorbţiei preferenţiale la nivelul intestinului
B. protejării stomacului de acţiunea iritantă a substanţelor active
C. măririi biodisponibilităţii unor substanţe active, cu resorbţie
preferenţială la nivelul intestinului.
D. prevenirii descompunerii unor substanţe active în mediu acid
E. absorbţiei preferenţiale la nivelul stomacului.
63.Pentru acoperirea enterică a comprimatelor se folosesc:
A. acetoftalat de celuloză
 B. carbowaxuri A. Eudragit L
C. polimeri ai acidului metacrilic şi esterii acestuia B. hidroxipropilmetilceluloză
D. hidroxietilceluloza C. hidroxipropilceluloză
E. polisiloxanii. D. etilceluloză
64.Filmarea comprimatelor se face prin: E. aerosil.
A. liofilizare
B. suspendare în aer 70. Comprimatele acoperite prezintă următoarele avantaje:
C. acoperire în turbine A. mascarea mirosului şi gustului neplăcut al unor substanţe active
D. picurare B. rezistenţă mare la solicitări mecanice
E. ştanţare. C. efect terapeutic foarte rapid după administrare
65.Acoperirea cu zahăr include următoarele faze de lucru: D. dirijarea dezagregării la diferite nivele aje tractului gastro-
A. izolarea intestinal
B. stratificarea E. aspect estetic.
C. opacifierea 71. Printre comprimate cu eliberare modificată se numără şi:
D. uniformizarea A. comprimatele cu diclofenac sodic
E. lustruirea. B. comprimatele cu clorhidrat de propranolol
C. comprimatele cu clorhidrat de piridoxină
66. Adăugarea plasticizanţilor în filmele polimerice utilizate în acoperirea D. comprimatele cu clorhidrat de tiamină
comprimatelor are drept scop: E. comprimatele cu nitroglicerină
A. micşorarea fragilităţii filmului
B. mărirea fragilităţii filmului 72. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofilă sunt indicaţi următorii
C. mărirea flexibilităţii filmului polimeri, cu excepţia:
D. micşorarea rezistenţei filmului A. metilcelulozei
E. mărirea rezistenţei filmului. B. carboximetilcelulozei
C. policlorurii de vinii
67. Acoperirea cu pelicule a comprimatelor prezintă următoarele avantaje faţă D. polivinilpirolidonei
de acoperirea cu zahăr: E. carbopolilor.
A. proces tehnologic de scurtă durată
B. creştere în volum foarte mică 73.La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofobă sunt folosite următoarele
C. preţ de cost scăzut materiale, cu excepţia:
D. eliberarea substanţei active după o cinetică de ordinul zero A. acizilor graşi superiori
E. eliberarea dirijată a substanţei active. B. alcoolilor graşi superiori
68. Ca produse pentru acoperirea entérica se folosesc: C. cerurilor
A. şelac D. carbowaxurilor
B. metilceluloză E. gliceridelor.
C. hidroxipropilmetilceluloză 74. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, categoriile de comprimate destinate
D. acetoftalat de celuloză administrării orale descrise în monografia „Comprimate" sunt:
E. Eudragit L. A. comprimate efervescente
B. comprimate pentru soluţii sau dispersii orale
69.Care dintre următoarele produse sunt utilizate pentru formarea de învelişuri C. comprimate orodispersabile
grastrosolubile (neenterice)? D. comprimate sublinguale
 E. comprimate bucale. 80.Despre prepararea comprimatelor efervescente sunt adevărate afirmaţiile:
A. se poate face separând fracţiunea acidă de ce alcalină şi
75. în categoria comprimatelor destinate administrării orale intră şi: amestecând fracţiunile înaintea comprimării
A. comprimatele cu eliberare modificată B. se poate face granularea ambelor fracţiuni cu un solvent organic
B. comprimatele efervescente volatil anhidru
C. comprimatele masticabile C. se poate folosi la preparare acid citric monohidrat pentru că la
D. comprimatele sublinguale malaxare sau încălzire eliberează apă care produce granularea
E. comprimatele vaginale. D. excipienţii folosiţi trebuie să fie solubili în apă
76. Comprimatele de supt: E. dispersia obţinută prin introducerea tabletelor în apă trebuie să fie
tulbure.
A. se utilizează atât pentru afecţiunile locale ale mucoasei bucale cît
81.Comprimatele efervescente:
şi pentru efecte sistemice
A. conţin amestecuri de acizi (citric sau tartric) şi carbonat acid de
B. au timp de dezagregare de 30-45 minute
sodiu
C. se numesc pastile atunci când sunt obţinute prin dizolvarea
B. sunt destinate menţinerii sub limbă, respectiv între gingie şi buză
substanţei medicamentoase într-o soluţie de zahăr care se toarnă
C. sunt destinate dizolvării sau dispersării în apă înainte de
apoi în forme administrare
D. includ şi categoria tabletelor triturate (trochişti, lozenge) D. trebuie păstrate în recipiente închise etanş, în prezenţa unei
E. pot conţine substanţe antiseptice, antibiotice, substanţe deshidratante
decongestionante, antitusive. E. pe eticheta produsului trebuie să se specifice că nu se înghit ca
atare.
77. Comprimatele de supt: 82.Referitor la comprimatele efervescente, în F.R.X, suplimentul din 2004,
A. sunt preparate solide multidoză există următoarele precizări:
B. sunt preparate solide unidoză A. sunt comprimate acoperite
C. determină un efect local sau sistemic B. siurt comprimate neacoperite
D. au de obicei formă romboidală C. se dispersează sau se dizolvă în apă înaintea administrării,
E. se obţin prin turnare în forme. eliberând dioxid de carbon
78. Comprimatele bucale: D. în condiţiile indicate, se dezagregă în mai mult de 10 minute
A. sunt preparate unidoză E. în condiţiile indicate, se dezagregă în mai puţin de 5 minute.
B. au efect sistemic
C. se administrează sublingual 83.Despre comprimatele vaginale simt adevărate afirmaţiile:
D. au o formă adecvată modului de utilizare A. au acţiune mai ales locală
E. au o rezistenţă mecanică corespunzătoare pentru a evita zdrobirea B. cedează rapid substanţa activă
sau ruperea în timpul manipulărilor. C. pH-ul excipienţilor trebuie să fie apropiat de 7,45
D. se pot formula şi sub formă de comprimate efervescente
79. Din categoria comprimatelor pentru utilizarea în cavitatea bucală, nu fac E. comprimatele care spumifică la dezagregare dispersează mai
eficient substanţa activă.
parte următoarele:
A. sublinguale 84. în comprimatele vaginale spumogene se pot prelucra substanţe cu acţiune:
B. bucale A. antivirală
C. muco-adezive B. laxativă
D. hipodermice C. anticoncepţională
E. masticabile. D. antihipertensivă
 E. antihelmintică. A. sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţei
85. în monografia de „Preparate bucofaringiene" din F.R.X, suplimentul din active este similară cu cea a eliberării convenţionale
2004, sunt incluse următoarele categorii de comprimate: B. sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţei
A. comprimate acoperite active este diferită de cea a eliberării convenţionale, la
B. comprimate orodispersabile administrarea pe aceeaşi cale
C. comprimate de supt C. sunt forme farmaceutice în care locul eliberării substanţei
D. comprimate sublinguale active este diferit de cel al eliberării convenţionale când sunt
E. comprimate bucale. administrate pe aceeaşi cale
86. Pastilele şi pastilele moi: D. eliberarea modificată este rezultatul unei formulări şi / sau al
A. sunt preparate unidoză destinate mestecării unei metode de producţie specială
B. sunt destinate suptului, prin dizolvare rapidă în gură E. eliberarea modificată este rezultatul exclusiv al unei formulări
C. sunt destinate suptului, prin dizolvare sau dezintegrare lentă în speciale.
gură
D. au un efect local în cavitatea orală şi la nivelul laringelui 2. Formele farmaceutice cu eliberare modificată definite în Farmacopeea
E. conţin una sau mai multe substanţe active într-o bază aromatizată Română, Supliment 2004 includ:
şi îndulcită. A. forme farmaceutice cu eliberare convenţională
87. Pastilele: B. forme farmaceutice cu eliberare imediată
A. au efect local în cavitatea bucală şi la nivelul faringelui C. forme farmaceutice cu eliberare prelungită
B. sunt obţinute prin turnare D. forme farmaceutice cu eliberare întârziată
C. se obţin prin comprimare E. forme farmaceutice cu eliberare secvenţială (pulsatorie).
D. sunt preparate dure
E. sunt preparate moi şi flexibile. 3. în cazul formelor farmaceutice orale cu eliberare prelungită:
88. Pastilele moi: A. substanţa medicamentoasă este eliberată treptat în cantitate
A. conţin una sau mai multe substanţe active, într-o bază aromatizată corespunzătoare pentru* a înlocui substanţa activă eliminată
şi îndulcită B. este asigurată menţinerea unui nivel constant al concentraţiei
B. se obţin prin comprimarea componentelor substanţei active în organism
C. se obţin prin turnarea în forme a unor amestecuri de polimeri sau C. concentraţiile plasmatice ale substanţei medicamentoase sunt
gume şi edulcorând menţinute în domeniul terapeutic pe o durată convenabilă (12
D. sunt denumite şi comprimate de supt - 24 ore)
E. sunt preparate moi şi flexibile. D. viteza de eliberare poate fi modulată prin intermediul unui
agent formator de membrană sau matriţă
89. Despre comprimatele cu nitroglicerină sunt adevărate afirmaţiile: E. cinetica de eliberare este preprogramată şi de ordinul 0.
A. se prezintă sub formă de comprimate sublinguale
B. se folosesc în crizele de angină pectorală 4. Preparatele cu eliberare susţinută sunt cele la care:
C. comprimatele trebuie să se dezagrege în 30 minute A. răspunsul terapeutic se instalează imediat şi apoi se menţine
D. volatilitatea substanţei îngreunează prepararea comprimatelor constant timp de mai multe ore
E. modul de administrare evită efectul de prim pasaj. B. prima doză cedată imediat după administrare determină un
efect prompt
1. Referitor la formele farmaceutice cu eliberare modificată, sunt C. restul cantităţii de substanţă activă este eliberată treptat şi
valabile următoarele afirmaţii: continuu, pe o perioadă prelungită
D. eliberarea are loc după o cinetică de ordinul p
 E. efectul terapeutic se menţine săptămâni sau luni, după caz.
5. Un preparat oral cu acţiune prelungită prezintă următoarele
caracteristici:
A. cantitatea de substanţă medicamentoasă conţinută este
echivalentă unei singure doze terapeutice
B. se prezintă sub formă de comprimate sau capsule
C. asigură o cedare lentă a substanţei active, menţinând răspunsul
terapeutic timp de mai multe ore
D. permite reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate
E. în general, se realizează printr-o tehnologie mai simplă şi mai
puţin costisitoare decât un preparat convenţional (cu eliberare
imediată).
6. Pentru formele farmaceutice cu eliberare prelungită sunt valabile
următoarele afirmaţii:
A. sunt caracterizate printr-o viteză mai mare de eliberare a
substanţei medicamentoase în comparaţie cu preparatele
obişnuite
. B. sunt caracterizate printr-o viteză de eliberare mai mică faţă de
formele farmaceutice cu eliberare imediată care conţin aceeaşi
substanţă medicamentoasă
C. eliberarea prelungită este rezultatul unei formulări şi / sau al
unei metode de producţie specială
D. sunt denumite şi preparate cu eliberare amânată
E. sunt forme farmaceutice cu eliberare modificată.
7. în general, un preparat cu acţiune prelungită asigură, după o singură
administrare un efect terapeutic timp de mai multe:
A. ore
B. zile
C. săptămâni
D. luni
E. ani.
8. Formele farmaceutice cu eliberare întârziată sunt caracterizate prin:
A. eliberarea pulsatorie a substanţei medicamentoase
B. eliberarea prelungită a substanţei active
C. eliberarea eşalonată a substanţei medicamentoase, la anumite
intervale de timp
D. eliberarea amânată a substanţei medicamentoase până ce
preparatul ajunge în intestin
E. eliberarea susţinută a substanţei medicamentoase.
9. Medicamentele orale cu acţiune repetată:
A. conţin mai multe doze (2 sau 3) de substanţe active
B. cedează prima doză de substanţă activă după 2 - 4 ore de la
administrare
C. prima doză (doza de atac) este cedată imediat după
administrare
D. dozele de întreţinere sunt eliberate eşalonat, la anumite
intervale de timp
E. evită necesitatea administrării frecvente.
10. Comprimatele cu acţiune repetată:
A. sunt comprimate sau drajeuri constituite din două sau chiar
trei doze separate printr-un înveliş enteric B.,
au doza iniţială încorporată în nucleu
C. au în nucleu încorporată a doua doză de substanţă activă, în
stratul exterior aflându-se doza iniţială
D. asigură o eliberare continuă a substanţei active
E. asigură o eliberare discontinuă a substanţei active.
11. Indicaţi avantajele preparatelor orale cu eliberare prelungită faţă de
preparatele convenţionale (cu eliberare imediată):
A. menţinerea concentraţiilor plasmatice ale substanţei
medicamentoase în domeniul terapeutic un timp mai mare
B. evitarea fluctuaţiilor nivelelor plasmatice ale substanţei active
C. posibilitatea ajustării dozei
D. simplificarea regimului de administrare a medicamentului
E. mărirea intervalului dintre administrări şi evitarea administrării în
timpul nopţii.
12. Alte avantaje ale preparatelor orale cu acţiune prelungită se referă la:
A. reducerea cantităţii totale de substanţă medicamentoasă
administrată
B. reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate
C. dificultatea eliminării rapide a substanţei medicamentoase în
caz de supradozare
D. reducerea incidenţei şi intensităţii unor efecte secundare
nedorite
E. îmbunătăţirea complianţei pacientului.
13. Indicaţi formele farmaceutice orale cu eliberare modificată descrise în A. timpul de înjumătăţire biologic
unele monografii generale din F.R.X, Supliment 2004: • B. solubilitatea şi viteza de dizolvare
A. capsule gastrorezistente C. coeficientul de partiţie lipide / apă
B. comprimate gastrorezistente D. absorbţia uniformă din tractul gastrointestinal
C. granule gastrorezistente E. mărimea dozei.
D. pastile şi pastile moi 19. Precizaţi proprietăţile farmacocinetice ale unei substanţe
E. implanturi. medicamentoase care determină includerea sa într-un preparat cu
eliberare prelungită:
14. Conform F.R.X, Supliment 2004, comprimatele cu eliberare A. timp de înjumătăţire mai mare de 12 ore
modificată includ: B. timp de înjumătăţire mai mic de 1 oră
A. comprimate cu eliberare întârziată (comprimate C. timp de înjumătăţire biologică cuprins între 4 şi 6 ore
gastrorezistente) D. indice terapeutic mic
B. comprimate cu eliberare susţinută E. indice terapeutic mare.
C. liofilizate orale 20. In preparatele orale cu eliberare prelungită se evită prelucrarea
D. comprimate cu eliberare prelungită substanţelor:
E. comprimate cu eliberare secvenţială. A. care au o doză terapeutică sub 0,20 g
15. Conform F.R.X, Supliment 2004, capsulele cu eliberare modificată B. care au o doză terapeutică de peste 0,20 g
includ: C. a căror absorbţie intestinală este variabilă şi parţială
A. capsule gastrorezistente D. a căror absorbţie intestinală are loc numai în partea superioară
B. capsule cu eliberare întârziată a intestinului
C. capsule cu eliberare prelungită E. cu domeniul terapeutic îngust.
D. capsule moi rectale 21. Formele farmaceutice orale cu eliberare prelungită sunt formulate ca:
E. capsule vaginale. A. sisteme de tip rezervor (forme cu înveliş sau membrană)
16. Comprimatele gastrorezistente (enterosolubile): B. sisteme de tip matriţă (monolitice)
Ai prezintă eliberare prelungită C. comprimate sublinguale
B. prezintă eliberare întârziată D. preparate conţinând substanţa activă reţinută pe răşini
C. încep să se dezagrege din stomac schimbătoare de ioni sau sub formă de complecşi greu solubili
D. sunt destinate să elibereze substanţa activă la nivel intestinal E. liofilizate orale.
E. se prepară prin acoperirea comprimatelor cu un înveliş 22. Sistemele orale de tip matriţă (matriceale):
1
enterosolubil. A. sunt sisteme monolitice
17. Care dintre următoarele categorii de substanţe medicamentoase sunt B. sunt sisteme rezervor
potrivite pentru formularea de preparate orale cu eliberare prelungită? C. includ comprimate acoperite cu filme polimerice
A. antihipertensive D. se prezintă sub formă de microcapsule
B. antiacide E. sunt reprezentate de matriţe hidrofile, hidrofobe (lipidice),
C. antihistaminice inerte (plastice).
D. antiaritmice 23. Procesele fizico-chimice care reglează mecanismul de eliberare din
E. antiseptice. formele farmaceutice cu eliberare modificată sunt:
18. Precizaţi proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe A. exclusiv dizolvarea
medicamentoase care contează pentru includerea sa într-un preparat B. dizolvarea / difuziunea
oral cu eliberare prelungită: C. difuziunea / bioeroziunea
D. schimbul ionic
 E. degradarea hidrolitică, dependentă de pH sau enzime.
24. Procedeele de fabricaţie a preparatelor cu eliberare prelungită constau:
A. acoperirea comprimatelor cu filme gastrosolubile
B. acoperirea granulelor sau peletelor cu filme polimerice de
natură şi grosimi diferite
C. încorporarea în masă a substanţei medicamentoase
D. formarea de complecşi uşor solubili
E. reţinerea substanţei active pe răşini schimbătoare de ioni.
25. Mijloacele farmaceutice (galenice) prin care se obţine o eliberare
modificată a substanţei medicamentoase dintr-un preparat farmaceutic
sunt:
A. drajefierea
B. încorporarea substanţei active într-o matriţă inertă, hidrófoba
sau hidrofilă
C. formularea unor complecşi greu solubili ai substanţei active
D. modificarea farmacocineticii substanţei active
E. modificarea moleculei de substanţă activă.
26. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită obţinute după principiul
încorporării în masă sunt:
A. comprimate tip matriţă
B. comprimate efervescente
C. comprimate sublinguale
D. comprimate vaginale
E. comprimate pentru inhalaţii.
27. Polimerii enterosolubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt:
A. polivinilpirolidona
B. alcoolul polivinilic
C. acetoftalat de celuloză
D.polivinilacetoftalat
E. polietilenglicol.
28. Referitor la produsele Eudragit, sunt valabile următoarele afirmaţii:
A. sunt produse naturale folosite pentru peliculizare (acoperire cu
film)
B. sunt polimeri acrilici de sinteză
C. se folosesc pentru drajefiere
D. se utilizează ca învelişuri gastrosolubile şi enterosolubile, în
funcţie de solubilitate şi pH
E. se utilizează ca agenţi formatori de filme cu scopul de a
proteja substanţa activă contra agenţilor atmosferici.
29. Produsele Eudragit sunt:
A. lacuri de rezine acrilice
B. derivaţi de celuloză
C. amestecuri de alcooli graşi şi ceruri
D. derivaţi siliconici
E. copolimeri de vinii.
30. Spansulele:
A. sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare continuă
B. sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare
discontinuă
C. sunt constituite din microgranule sau pelete repartizate în mai
multe grupe (3 - 8), acoperite diferit, introduse în capsule
gelatinoase tari
D. sunt sisteme de tip matriţă
E. sunt comprimate cu nucleu care cedează lent substanţa activă.
31.Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la dezagregare:
A. trebuie să se dezagrege în apă, în cel mult 15 minute, dacă nu
se prevede altfel
B. nu trebuie să se dezagrege în pepsină - soluţie acidă în 2 ore şi
trebuie să se dezagrege în pancreatină - soluţie alcalină în cel
mult 1 oră, dacă nu se prevede altfel
C. trebuie să se dezagrege în soluţie acidă de pepsină, în cel mult
30 de minute, dacă nu se prevede altfel
D. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină, în
cel mult 1 oră, dacă nu se prevede altfel
E. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină, în
cel mult 90 de minute, dacă nu se prevede altfel.
32. Controlul eliberării „in vivo" a substanţei active din preparatele orale
cu eliberare prelungită se efectuează prin:
A. testul de dizolvare prevăzut de farmacopei
B. testul de dezagregare
C. metode care utilizează substanţe radioopace
D. metode care utilizează substanţe radioactive
E. toate metodele menţionate.

33. Care dintre polimerii următori sunt agenţi formatori de matriţe
hidrofile:
A. hidroxipropilmetilceluloza
B. polimetacrilatul de metil
C. carboximetilceluloza sodică
D. clorura de polivinil
E. polivinilpirolidona.
34.Selectaţi răspunsurile corecte referitoare la matriţele hidrofile:
A. se pot obţine prin comprimare directă
B. conţin în formulare un polimer hidrodispersabil
C. conţin în formulare materiale plastice inerte
D. cedează substanţa medicamentoasă dizolvată printr-un proces
de difuziune prin matriţă
E. cedează substanţa medicamentoasă prin traversarea
membranei polimerice.
35. în cazul matriţelor hidrofile, eliberarea prelungită a substanţei active
este rezultatul:
A. digestiei enzimatice a matriţei
B. îmbibării matriţei şi formării unui strat de gel în jurul acesteia,
prin care substanţa medicamentoasă difuzează lent
C. unui proces osmotic
D. unei reacţii cu ionii existenţi în fluidele digestive
E. formării unui complex greu solubil între substanţa activă şi
excipienţii din formulare.
36. Mecanismul de eliberare a substanţei medicamentoase din matriţe
hidrofile se bazează pe următoarele fenomene:
A. fuziune
B. osmoză
C. activare mecanică
D. modificarea pH-ului
E. dizolvarea-difuziunea substanţei medicamentoase şi
bioeroziunea matriţei.
37. Eliberarea substanţei medicamentoase din comprimate de tip matriţă
hidrofilă comportă următoarea succesiune de etape:
A. hidratarea polimerului matriceal hidrofil la contactul cu fluidul
gastric
B. formarea unei bariere de gel în jurul comprimatului
C. dizolvarea şi difuziunea lentă a substanţei medicamentoase
prin bariera gelică
D. eroziunea (bioeroziunea) matriţei
E. topirea matriţelor la temperatura corpului.
38. Matriţele hidrofile prezintă următoarele avantaje:
A. se obţin mai greu comparativ cu preparatele de tip rezervor
B. procesul tehnologic de fabricaţie este mai simplu în
comparaţie cu cel aplicat la preparatele acoperite cu filme
polimerice
C. pot încorpora cantităţi relativ mari de substanţe active
D. asigură o eliberare discontinuă
E. sunt formulate cu aceiaşi excipienţi ca cei pentru
comprimatele convenţionale.
39. Matriţele hidrofobe (lipidice), ca preparate orale cu eliberare
prelungită:
A. sunt constituite din derivaţi de celuloză
B. conţin polimeri hidrofíli nedigerabili
C. sunt constituite din materii grase sau ceruri
D. eliberează substanţa activă prin osmoză '
E. matriţa nedigerabilă se elimină ca atare.
40. în formularea matriţelor hidrofobe se folosesc următorii excipienţi
formatori de matriţă:
A. polivinilpirolidonă
B. ceruri
C. acizi graşi
D. alcooli graşi
E. acetat de viniil
41. Eliberarea substanţei active dintr-o matriţă hidrófoba se realizează:
A. prin difuziune lentă prin matriţă
B. difuziune prin bariera gelică formată în jurul comprimatului
după administrare
C. prin folosirea forţei osmotice ca sursă de energie
D. sub acţiunea motilităţii gastrice
E. prin eroziunea matriţei datorită variaţiei de pH din tractul
digestiv şi a prezenţei enzimelor din sucurile digestive.
42. Matriţele inerte:
 A. conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un material C. suspensii injectabile
termoplastic inert D. pulberi liofilizate pentru reconstituire
B. conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un polimer E. implanturi.
hidrodispersabil
47. Care sunt metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat
C. cedează substanţa activă prin dizolvare şi difuziune lentă din injectabil:
matriţă
A. adăugarea în formulare a unor macromolecule pentru creşterea
D. eliberează substanţa medicamentoasă ca urmare a digestiei lor
vâscozităţii
enzimatice
B. utilizarea de vehicule uleioase
E. se elimină sub formă de schelete inerte, golite de conţinutul
C. transformarea chimică a substanţei medicamentoase în
medicamentos, după traversarea tractului gastrointestinal.
complecşi greu solubili
43. Precizaţi materialele plastice ce alcătuiesc scheletul comprimatelor de D. administrarea simultană a unui vasoconstrictor
tip matriţă inertă: E. blocarea eliminării renale.
A. polietilena de joasă presiune 48. Implanturile, ca preparate parenterale cu acţiune prelungită, se
B. clorură de polivinil folosesc pentru a:
C. polimetacrilatul de metil A. obţine un efect mai lung
D. carboximetilceluloză sodică B. reduce acţiune terapeutică
E. carbopoli. C. prelungi acţiunea substanţei medicamentoase
44. Ca agenţi de complexare în formularea unor preparate cu acţiune D. influenţa metabolizarea substanţei medicamentoase
prelungită se folosesc: E. modifica distribuţia substanţei medicamentoase în organism.
A. polietilenglicoli
B. silicone 49. Implanturile:
C. răşini schimbătoare de ioni A. sunt preparate farmaceutice sub formă de geluri
D. polisorbaţi B. se prezintă sub formă de comprimate mici, sterile
E. spanuri. C. sunt destinate aplicării subcutanate, intramusculare sau
45. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită formulate pe bază de intraarticulare
răşini schimbătoare de ioni: D. asigură un efect instantaneu
A. se prezintă sub formă de comprimate, capsule sau suspensii E. se utilizează pentru administrarea de hormoni steroidieni (ca
apoase anticoncepţionale).
B. eliberează substanţa activă independent de factorii fiziologici
din tractul gastrointestinal 50. Implanturile subcutanate:
C. eliberează substanţa activă dependent de pH şi de concentraţia A. se aplică prin incizarea aseptică a pielii cu ajutorul unui
în electroliţi din fluidele digestive instrumentar special
D. prezintă o cedare neinfluenţată de conţinutul electrolitic al B. nu necesită o tehnică aseptică la implantare
tractului digestiv şi de dietă C. sunt denumite şi comprimate subcutanate
E. sunt adecvate pentru încorporarea substanţelor active D. pot fi biodegradabile sau nebiodegradabile
ionizabile, administrabile în doze mici. E. pot avea ca inconveniente pentru pacient respingerea,
supurarea sau închistarea.
46. Selectaţi formele parenterale cu acţiune prelungită: 51. La eliberarea unui preparat cu eliberare prelungită, farmacistul face
A. soluţii injectabile apoase următoarele recomandări pacientului:
B. soluţii injectabile uleioase
 A. să nu se administreze concomitent un preparat cu eliberare
prelungită şi unul cu eliberare convenţională ce conţin aceeaşi
substanţă medicamentoasă
B. pentru ajustarea dozei, pacientul poate să-şi divizeze
comprimatul cu eliberare prelungită
C. să nu rupă sau mestece comprimatul cu acţiune prelungită
D. să respecte doza şi frecvenţa administrărilor
E. să schimbe preparatul, fără consultarea medicului, dacă
consideră acest lucru necesar.
1. Realizarea unor sisteme farmaceutice de eliberare a substanţelor
medicamentoase are ca obiective: , B. sisteme cu viteză preprogramată de eliberare a substanţei
A. eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu viteza
dorită pentru a pătrunde în organism
B. transportul substanţei medicamentoase la locul acţiunii
farmaceutice şi cedarea cu o viteză şi în cantitatea necesară
proceselor biologice
C. eliberarea întârziată (amânată) a substanţei medicamentoase
D. obţinerea unei durate de acţiune limitată la 12 - 24 de ore
E. o eliberare convenţională.
2. Sistemele cu eliberare controlată a substanţei medicamentoase pot
rezolva:
A. problemele pe care le creează substanţele medicamentoase
greu absorbabile
B. menţinerea nivelului medicamentos plasmatic constant pe o
perioadă prelungită de timp
C. modularea cedării şi absorbţiei în funcţie de nevoile variabile
ale organismului
D. mărirea timpului de înjumătăţire a unui agent terapeutic
E. metabolizarea substanţei active.
3. Un sistem de transport şi eliberare la ţintă:
A. asigură vectorizarea substanţei medicamentoase la locul ţintă
sau specific de acţiune
B. cedează substanţa medicamentoasă cu o viteză determinată de
cerinţele de tratament ale stării patologice
C. nu necesită tehnologii sofisticate de obţinere
D. nu exercită un control exact al cantităţii de substanţă
medicamentoasă eliberată
E. trebuie să corespundă unor cerinţe legate de lipsa efectelor
imunologice.
4. Controlul cedării din sistemele farmaceutice cu eliberare controlată se
realizează:
A. prin intermediul formulării
B. prin intermediul tehnologiei de obţinere
C. prin micşorarea vitezei de eliberare şi absorbţie
D. după o cinetică cunoscută, reproductibilă, perfect controlabilă,
predeterminată
E. pentru o perioadă de zile, săptămâni sau ani.
5. Sistemele cu eliberare controlată pot fi clasificate în:
A. sisteme vectorizate
medicamentoase
C. sisteme de administrare cu viteză controlată prin activare
D. sisteme cu eliberare auto-reglată
E. sisteme cu eliberare convenţională.
6. Eliberarea substanţei medicamentoase din sistemele cu cedare
controlată:
A. se realizează cu o viteză constantă, preprogramată, cunoscută
şi reproductibilă
B. este discontinuă şi are loc pe o perioadă prelungită de timp
C. este dependentă de variabilele fiziologice locale
D. este neinfluenţată de variabilele fiziologice locale
E. se face după o cinetică de cedare de ordinul 1.
7. Sistemele de eliberare cu viteza preprogramată a substanţei
medicamentoase sunt formulate ca:
A. sisteme rezervor, în care cedarea este controlată de
impermeabilitatea membranei
B. sisteme rezervor, în care cedarea este controlată de
permeabilitatea membranei
C. matriţe cu cedarea controlată de difuzie
D. sisteme activate iontoforetic
E. sisteme cu mircocompartimente închise cu cedarea controlată
de dizolvare.
8. Difuzia moleculară, ca sursă de energie a sistemelor cu cedare
preprogramată, poate avea loc:
A. printr-o membrană polimerică, în cazul sistemelor rezervor
B. prin masa unui polimer, în cazul sistemelor matriţă
C. prin membrana de acoperire a sistemului din
 D. microcompartimente hidrofile, închise într-o matriţă A. un suport extern
polimerică lipofilă siliconică B. un preparat ce conţine substanţa (-ele) activă (-e)
D. prin schimb ionic C. o folie protectoare ce se îndepărtează înaintea aplicării
E. prin desfacerea completă şi imediată a sistemului (comprimat) D. un fir din plastic care să faciliteze îndepărtarea de pe piele
după administrarea orală. * E. un aplicator sub formă de tijă.
14. Suportul extern al sistemului terapeutic transdermic îndeplineşte
9. Sistemele farmaceutice cu eliberare controlată (sisteme terapeutice) se următoarele roluri:
prezintă sub formă de: A. menţine împreună elementele funcţionale ale sistemului
A. comprimate de uz oral B. controlează viteza de cedare a substanţei medicamentoase
B. inserte oculare C. permite aplicarea sistemului la locul dorit
C. plasturi transdermici D. dirijează absorbţia substanţei medicamentoase
D. tampoane vaginale E. prelungeşte acţiunea preparatului.
E. liofilizate orale. 15. Substanţele active din formularea sistemelor terapeutice transdermice
pot fi incluse:
10.Care dintre următoarele exemple sunt sisteme cu cedare controlată? A. într-o matriţă solidă
A. minipompe osmotice pentru administrare parenterală B. într-o matriţă semisolidă
B. minipompe osmotice orale C. într-un rezervor semisolid
C. sisteme terapeutice vaginale D. într-un gel termosensibil
D. sisteme terapeutice oculare E. într-o emulsie multiplă de tip A / U / A.
E. rectiole. 16. Denumirea latină de Emplastra transcutanea se referă la:
A. emplastre medicamentoase (plasturi medicamentoşi)
11.Sistemele sau dispozitivele perfuzabile cu cedare controlată se B. cataplasme ,
folosesc pentru adininistrarea de: C. sisteme terapeutice transdermice
A. antipiretice D. geluri lipofile (oleogeluri)
B. insulina E. hidrogeluri.
C. antibiotice 17. Precizaţi afirmaţiile valabile referitoare la sistemele terapeutice
D. anticoagulante transdermice:
E. citostatice. A. sunt preparate flexibile, de dimensiuni diferite
B. eliberează substanţa activă în circulaţia generală după
12. Formele parenterale cu eliberare controlată: traversarea barierei cutanate
A. Folosesc ca sursă de energie procese de difuzie, osmoză sau C. la îndepărtare pot cauza leziuni grave ale pielii
energie mecanică D. se aplică pe pielea uscată, nelezată
B. realizează o eliberare constantă, de cantităţi predeterminate, pe E. nu trebuie să fie iritante sau sensibilizante la aplicări repetate.
un interval de timp prestabilit (zile, luni sau ani) 18. Sistemele terapeutice transdermice se ambalează în:
C. asigură pătrunderea în organism a substanţei medicamentoase A. blistere
în mod discontinuu B. folii termoformate
D. sunt concepute într-un mod similar cu formele clasice C. capsule gelatinoase tari
E. reduc la minimum intervenţia pacientului legată de D. plicuri sigilate
administrare. E. tipare termoformate.
13. Conform FR X, Supliment 2004, sistemele terapeutice transdermice
sunt constituite din: 19. Pe eticheta unui sistem terapeutic transdermic trebuie menţionate:
 A. compoziţia şi structura matriţei A. se aplică uzual pe antebraţ sau partea superioară a trunchiului
B. modul de eliberare a substanţei medicamentoase B. se poate aplica pe coapsă
C. cantitatea totală de substanţă medicamentoasă C. are o durată de acţiune de 24 de ore
D. doza eliberată pe unitatea de timp D. conţine nicotină
E. aria suprafeţei de eliberare. E. se administrează pentru o perioadă de până la 12 săptămâni,
pentru combaterea fumatului.
20. Precizaţi care din următoarele sisteme terapeutice (S.T.) sunt destinate
căii transdermale pentru eliberarea substanţei active: 26. Ce reguli trebuie respectate de pacient la aplicarea unui sistem
A. S.T. cu nitroglicerină terapeutic transdermic:
B. S.T. cu pilocarpină A. aplicarea se face pe o zonă de piele lipsită de păr
C. S.T. cu clonidină B. locul de aplicare trebuie să fie acelaşi la administrarea unui
D. S.T. cu insulina nou plasture
E. S.T. cu estradiol. C. locul de aplicare trebuie alternat
D. aplicarea se face prin apăsare circa 10 secunde cu palma sau
21. Sistemul Transderm-Nitro: vârful degetelor
A. previne crizele de angină pectorală E. plasturele trebuie îndepărtat în timpul băii sau înotului.
B. are forma unui comprimat
C. se prezintă ca un plasture 27. Implanturile oftalmice:
D. conţine nitroglicerină A. sunt denumite şi inserte
E. excesul de substanţă activă din rezervor serveşte ca sursă B. se aplică în sacul conjunctival
energetică termodinamică şi ca rezervor de siguranţă. C. au efect sistemic
22. Sistemul terapeutic Catapres TTS conţine: D. sunt de tip matriţă sau rezervor
A. nicotină E. sunt condiţionate individual, în recipiente sterile.
B. nitroglicerină
C. scopolamină
28. Insértele oftalmice:
D. clonidină A. produc un efect local
E. fentanil. B. eliberează substanţa medicamentoasă într-o perioadă de timp
23. Sistemul Scopoderm: predeterminată
A. conţine scopolamină C. sunt constituite dintr-un rezervor de substanţă activă, înglobat
B. se aplică pe torace într-o matriţă sau înconjurat de o membrană
C. se aplică postauricular D. rezervorul de substanţă activă controlează eliberarea din
D. este indicat pentru prevenirea criezi de angină pectorală preparat
E. este indicat pentru profilaxia răului de mişcare. E. se condiţionează în recipiente multidoză.
29. Sistemul Ocusert:
24. Scopolamină administrată transdermic este utilizată pentru a preveni: A. conţine pilocarpină bază încorporată într-un gel de acid alginic
A. răul de mişcare B. este un sistem de tip rezervor
B. hipertensiunea arterială C. este un sistem de tip matriţă
C. diabetul D. cedarea este controlată de o membrană polimerică de etilena /
D. insuficienţa coronariană acetat de vinii
E. astmul bronşic. E. se prezintă sub forma unui disc elipsoidal membranar suplu.
25.Sistemul transdermic Nicotinell:
30. Sistemul Ocusert: C. Progestasert
A. este un insert (implant) ocular D. Catapres
B. se foloseşte pentru tratamentul glaucomului E. Nicorette.
C. conţine pilocarpină 36. Iontoforeza (ionoforeza), ca modalitate de activare a transportului
D. cedează substanţa activă pe o perioadă de 30 de zile moleculelor active ionizabile prin piele, utilizează:
E. cedează substanţa activă pe o perioadă de 7 de zile. A. un câmp electric
31. Pe eticheta unui insert / implant se menţionează: B. ultrasunetele
A. măsurile luate pentru asigurarea dizolvării implantului C. bioadeziunea
B. compoziţia matriţei D. hidroliza
C. cantitatea totală de substanţă activă din implant E. un proces enzimatic.
D. doza eliberată pe unitatea de timp, când este cazul 37. Cedarea substanţei medicamentoase activată cu ajutorul ultrasunetelor
E. elementul de control al eliberării se mai numeşte şi:
32. Un sistem osmotic oral (OROS): A. fonoforeză
A. are mărimea unui comprimat obişnuit B. ionoforeza
B. conţine un compartiment (rezervor) medicamentos activ C. electromigrare
osmotic D. electroporare
C. rezervorul medicamentos este înconjurat de o membrană E. sonoforeză.
permeabilă la fluidele (conţinutul) digestiv
38. lontoforeza a fost cercetată clinic pentru transferul în piele al unor
D. rezervorul este înconjurat de o membrană semipermeabilă care
reglează penetrarea apei în rezervor substanţe medicamentoase precum:
E. prezintă un orificiu de cedare, practicat cu mare precizie prin A. dexametazona fosfat sodică
intermediul unui laser. B. lidocaina clorhidrică
33. Debitul de evacuare a substanţei active dintr-un sistem terapeutic osmotic C. gentamicina sulfat
oral (OROS) depinde de: D. pilocarpina sulfat '
A. pH-ul mediului E. nitroglicerina.
B. prezenţa enzimelor din sucurile gastrice
C. solubilitatea substanţei active 39. Conceptul „drug-targeting" este propriu:
D. dimensiunile orificiului de cedare A. sistemelor de transport şi cedare la ţintă
E. formarea unui gel în contact cu apa. B. sistemelor matriceale cu eliberare prelungită
C. sistemelor terapeutice transdermice
34. Sistemul Progestasert: D. sistemelor osmotice implantabile
A. este un dispozitiv intrauterin E. sistemelor terapeutice vaginale.
B. este un dispozitiv intravaginal
C. conţine progesteronă 40. Indicaţi ce posibilităţi tehnologice au fost cercetate pentru a asigura
D. are formă de inel transportul la ţintă al substanţelor medicamentoase:
E. are acţiune anticoncepţională. A. înglobarea în matriţe inerte
B. fixarea substanţei medicamentoase pe răşini schimbătoare de
35. Precizaţi care dintre următoarele sisteme terapeutice are acţiune
ioni
contraceptivă:
C. aplicarea a unui câmp magnetic dirijat din exterior pentru a
A. Nitrodisc
asigura acumularea substanţei medicamentoase într-un anumit
B. Ocusert
organ
 D. dirijarea cu ajutorul căldurii a unor particule care eliberează
prin topire substanţa medicamentoasă în zona tratată termic
E. complexarea substanţei medicamentoase într-un derivat greu
solubil şi greu absorbabil.
41. Obiectivele terapiei la ţintă sunt:
A. creşterea concentraţiei în substanţă medicamentoasă la locul
de acţiune sau „ţinta" vizată (celule, ţesuturi, organe)
B. reducerea prezenţei substanţei medicamentoase în alte părţi
ale organismului
C. distribuţia substanţei medicamentoase în tot organismul
D. protejarea organismului de efecte toxice
E. activarea metabolizării substanţei medicamentoase.
42.Vectorizarea se poate realiza prin următoarele metode:
A.sintetizarea unor agenţi medicamentoşi cu selectivitate pentru
receptorii biologici
B. folosirea formei inactive a unei substanţe medicamentoase
care este convertită în forma activă doar la locul de acţiune
(pro-drog)
C. folosirea de transportori pentru dirijarea selectivă a substanţei
medicamentoase la ţinta vizată
D.utilizarea unor sisteme de micro-/nanoparticule şi vezicule
E. folosirea sistemelor terapeutice transdermice.
43.Acţiunea de transport a unui sistem vectorizat depinde de:
A. proprietăţile fizice ale substanţei active
B.proprietăţile chimice ale substanţei active
C. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active
D.caracteristicile vectorului sau transportorului
E. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active.
44.Ca potenţiali transportori ai unor molecule active, s-au studiat:
A. microparticule încărcate cu substanţă activă
B.transportori celulari (eritrocite, leucocite)
C. transportori marcomoleculari solubili (anticorpi, ADN)
D. pompe implantabile
E. sisteme transdermice
45. Avantajele sistemelor de transport şi eliberare la ţintă a substanţei
medicamentoase sunt:
A.obţinerea prin tehnologii simple
B. protejarea substanţei medicamentoase faţă de mediile
biologice
C. îmbunătăţirea efectului terapeutic
D.reducerea riscului efectelor adverse
E. stabilitatea mare în comparaţie cu preparatelor convenţionale.
46. Care din următoarele considerente impun eliberarea la ţintă a unor
substanţe medicamentoase:
A. absorbţia crescută pe cale digestivă
B. instabilitatea în mediile biologice
C. absorbţie scăzută
D. indice terapeutic mare
E. existenţa unor bariere anatomice care se opun penetrării.
47. Ţintele (locurile de acţiune) vizate în medicaţia vectorizată cuprind:
A. toate compartimentele biologice
B. ţesuturi
C. organe
D. celule
E. formaţiuni subcelulare.
48. Clasificarea sistemelor de transport la ţintă se face în funcţie de:
A. ţinta vizată
B. mărime (diametru)
C. mecanism de ţintire
D. eficienţă clinică
E. microclimatul specific al organismului.
49. Transportorii se aleg după următoarele criterii:
A. capacitatea de a forma o legătură stabilă cu substanţa
medicamentoasă, pentru a evita eliberarea prematură a
acesteia
B. specificitatea faţă de toţi receptorii biologici
C. specificitatea pentru locul de acţiune
D. recunoaşterea rapidă de către macrofagele sistemului reticulo-
endotelial
E. capacitatea de a fi biodegradabili.
50.Transportorii de tip microparticule încărcate cu substanţe
medicamentoase includ:
A. macromolecule solubile
 B. transportori celulari A. sunt sisteme nanoparticulate
C. microsfere B. sunt forme cavitare ce conţin substanţe active, acoperite cu un
D. microcapsule înveliş polimeric
E. lipozomi. C. au masa învelişului de 2 - 3 % din masa totală
D. au diametrul între 200 - 600 micrometri
51. Transportorii sub formă de microparticule au afinitate pentru: E. se obţin prin tehnologia standard de fabricaţie a capsulelor
A. formaţiuni subcelulare gelatinoase tari.
B. celule
57. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la nanoparticule sunt
C. ţesuturi
adevărate?
D. organe
A. au dimensiuni cuprinse între 10 - 1000 nm
E. toate ţintele de mai sus.
B. se obţin pe bază de polimeri sintetici
52.Transportorii macromoleculari au afinitate pentru următoarele ţinte: C. sunt sisteme veziculare
A. organul cutanat D. includ nanosfere şi nanocapsule
B. ochi E. se utilizează pe cale parenterală.
C. căile respiratorii superioare 58. Nanosferele:
D. celule A. sunt sisteme monolitice, compacte
B. sunt sisteme veziculare
E. formaţiuni subcelulare.
C. se prepară din macromolecule naturale (gelatină, albumină)
53. Următoarele sisteme de eliberare sunt transportori coloidali, cu
excepţia: D. nu sunt biodegradabile
E. după administrarea i.v., se concentrează în ficat, splină,
A. microcapsulelor
plămâni şi sistemul reticuloendotelial.
B. microsferelor
C. nanocapsulelor
59. Care din următoarele afirmaţii referitoare la lipozomi sunt adevărate:
D. nanosferelor
A. sunt particule microscopice, veziculare, formate din una sau
E. suspensiilor injectabile.
mai multe membrane fosfolipidice şi o cavitate centrală
54. Care dintre următoarele sisteme vectorizate sunt formulate ca sisteme B. pot încorpora substanţe liposolubile şi hidrosolubile
veziculare:
C. ocolesc ficatul şi splina
A. mircosfere
D. asigură transportul activ al substanţelor medicamentoase la
B. nanosfere
locul ţintă
C. microcapsule
E. sunt biodegradabili.
D. nanocapsule
60. Alegeţi afirmaţiile corecte privind lipozomii:
E. lipozomi.
A. conţin în formulare fosfolipide
B. sunt constituiţi exclusiv din straturi duble fosfolipidice
55. Microsferele: C. sunt constituiţi din straturi duble fosfolipidice ce înglobează
A. sunt sisteme cavitare un compartiment apos
B. sunt sisteme monolitice polimerice sau lipidice biodegradabile D. se utilizează în tratamentul cancerului sub forma unor produse
C. sunt destinate administrării i.v. sau intraarteriale parenterale
D. se folosesc pentru embolizare E. nu există încă în uzul clinic produse farmaceutice lipozomale.
E. au învelişul format din grăsimi sau ceruri. 61. Ca sisteme de transport, lipozomii au următoarele avantaje:
A. sunt biologic inerţi şi nebiodegradabili
56. Microcapsulele:
 B. sunt biologic inerţi şi biodegradabili 67. Utilizarea lipozomilor în terapeutică este indicată în:
C. nu prezintă antigenitate şi toxicitate: A. tratamentul hipertensiunii arteriale
D. pot încorpora o mare varietate de substanţe active B. tratamentul anginei pectorale
E. sunt dificil de depistat de celulele sistemului reticuloendotelial. C. tratamentul diabetului
62.Unele avantaje ale lipozomilor constau în: D. chimioterapia cancerului
A. stabilitatea mare în timp pe care o prezintă E. tratamentul unor infecţii.
B. protejarea substanţei medicamentoase de acţiunea 68. Indicaţi substanţele medicamentoase utilizate în terapie sub formă de
nefavorabilă a enzimelor şi inhibitorilor din mediul biologic preparate lipozomale:
C. durata prelungită de acţiune A. nitroglicerină
D. pot îngloba substanţe hidrofile în stratul dublu fosfolipidic B. econazol
E. pot îngloba o mare varietate de substanţe active lipofile şi C. amfotericină B
hidrofile. D. doxorubicina
E. daunorubicina.
63. Sistemele de transport cu lipozomi prezintă următoarele dezavantaje: 69. Care dintre următoarele exemple de lipozomi reprezintă produse
A. asigurarea transportului şi eliberării substanţei active la locul industriale?
ţintă A. lipozomi cu insulina
B. diminuarea biodegradării substanţelor active înglobate în B. lipozomi cu vaccinuri pentru hepatita A şi B
lipozomi C. lipozomi cu amfotericină B
C. creşterea eficacităţii substanţelor cu indice terapeutic mic D. lipozomi cu vincristină
D. conservare limitată E. lipozomi cu xilină.
E. preparare dificilă.
64.Limitele sistemelor vectorizate se referă la:
A. un efect considerabil al primului pasaj hepatic
B. apariţia unor eventuale reacţii imunologice
C. posibilitatea nepenetrării membranelor celulare
D. favorizarea acumulării substanţei medicamentoase în organul-
ţintă
E. recunoaşterea organului-ţintă prin intermediul vectorului.

65.Interacţiunea lipozomilor cu celulele poate avea loc prin:

A. emulsionare
B. evitarea efectului de prim pasaj hepatic
C. transfer lipidic
D. endocitoză
E. fuziune cu membrana celulară.
66.Lipozomii, în funcţie de mărime, se pot clasifica în:
A. nedetectabili
B. convenţionali
C. imunolipozomi
D. unilamelari
E. multilamelari.