Talazemiile

Talazemiile

Hemoglobinopatii cauzate de mutatii ale genelor β si α

globinei, de pe cz.16 si respectiv 11, ce au ca urmare sinteza
deficitara a lantului polipeptidic corespunzator
Predomina in jurul Mediteranei, in Tailanda, Malaezia,
Filipine si Africa
Exista 3 mecanisme de aparitie a α – talazemiilor;
 Deletii mari al ambelor gene α  (α1 si α ) 
2

 Crossing-over inegal
Foarte rar mutatii: fie de tip nonsens (apare un codon
‘stop’ pozitionat anormal), fie de tip ‘frameshift’ (decaleaza
cadrul de lectura)
 Relatia dintre severitatea talazemiei (fenotip)
si numarul de gene α nefunctionale (genotip)

fenotip genotip (cz. 16/ cz. 16)

normal α 1 α 2 / α 1 α 2 

Purtator “silentios”; htz. α2  α 1 - / α 1 α 2 

Caracter α – talazemic; htz. α2 si α1 - - / α 1 α 2 

Caracter α – talazemic; homoz. α2 α1 - / α1 - 

Hemoglobinoza H (Hb H = β4) α1 - / - - 

Anemie hemolitica; neletala

Hidrops fetal (Hb Bart = 4 lanturi gamma) - -  / - -

 α – talazemia

 Deletia dublu homozigota conduce la deces perinatal:

 - FAT NASCUT MORT
 - DECES NEONATAL PRECOCE

 Celelalte forme nu sunt grave, deoarece se mai sintetizeaza Hb A

 In cazul hidropsului fetal, Hb fetala majoritara este un tetramer al lanturilor γ
numit Hb Bart, pe cand in cazul hemoglobinozei tetramerul prezent la adulti este
β4 
 Hb Bart are capacitate extrem de redusa de transport a oxigenului, astfel
tesuturile fetale sunt putin oxigenate prin oxigenul dizolvat in sangele periferic.
Asociaza o anemie severa. Pompa miocardica, deja deficitar oxigenata,
utilizeaza un surplus de energie pentru a face sa circule putinul oxigen dizolvat
in sangele periferic; acest travaliu conduce la o insuficienta cardiaca, ce se
manifesta prin edeme importante (“hidrops fetal”), ce sunt incompatibile cu
supravietuirea.
HIDROPS FETAL
 β- Talazemiile

Spre deosebire de cele α, care sunt mai ales produse prin

deletii, acestea apar in urma mutatiilor punctiforme
Intre 1982 – 1992 s-au studiat si descoperit peste 90 de mutatii
diferite, ce pot determina β – talazemii, demonstrand
heterogenitatea alelica (diferite mutatii produc acelasi fenotip)
prezenta in acest caz.
De fapt, majoritatea pacientilor cu β – talazemie majora sunt
heterozigoti compusi, mostenind de la fiecare parinte cate o
alela β – talazemica purtatoare a unei mutatii diferite. 
Mutatiile sunt dispersate pe toata lungimea genei β – globinei,
inclusiv la nivelul promotorului (exceptie face ‘cutia’ CCAAT)
 Tipuri de mutatii in beta-talazemii:

Mutatii la nivelul promotorului (substitutii) precum :

 Prima cutie CACCC are ultima C🡪T

 A doua cutie CACCC are a doua C🡪T si a treia C🡪 G

 In cutia ATAA apare substitutia A 🡪 G

Mutatii (in principal la nivelul exonilor) de tip 

‘nonsens’ (TAA, TAG,TGA pozitionati anormal)

‘frame-shift’ (decaleaza cadrul de lectura)

Ele se produc precoce in secventa ADN a.i.mai mult de ½ din structura proteica este absenta,
conducand la un produs genic nefunctional, extrem de instabil, ce este degradat rapid in
hematii. Persoanele homozigote pt aceasta mutatie au β0- talazemie
Mutatii la nivelul situsurilor de clivare GT si AG conduc tot la β0- talazemii
In tarile mediteraniene exista o mutatie in intronul 1 pozitia 110, G🡪 A; astfel apare un nou
situs acceptor de matisare (AG), ARNm matur va contine 19 nucleotide suplimentare (≠ de
multiplu de 3) producandu-se un decalaj al cadrului de lectura. Surprinzator, desi in 90% din
cazuri este luata in considerare pozitia cu mutatia, raman 10% din ARN pm care vor citi corect
a.i. un individ chiar homozigot pt aceasta mutatie, va avea un fenotip β+- talazemic, deoarece se
poate detecta o cantitate redusa de β- globina.
 Beta talazemia majora (anemia Cooley)

Boala nu se evidentiaza la nastere, ci progresiv in cursul

primului an de viata apare o anemie severa, urmare a scaderii
Hb F si respectiv deficitului din ce in ce mai mare de β –
globina. 
Ca raspuns la aceasta anemie, maduva osoasa – in care
hematiile sunt distruse, adica inainte ca ele sa ajunga in sange
– este sediul unei eritropoieze care este intensa dar
ineficienta. Ficatul si splina se maresc (hiperplazie); 
Hipotrofie staturo-ponderala, anomalii scheletice si fragilitate
osoasa (oase subitri), facies usor mongoloid
Analizele de laborator arata o anemie hemolitica, hipocroma
cu sideremie crescuta, poliglobulie si microcitoza
 Modificari craniene
(bose) datorita
expansiunii maduvei
rosii hematogene la
acest nivel
 TABLOUL CLINIC

 SPLENOMEGALIE  -ANEMIA COOLEY-

 ANEMIE (nr. redus de hematii)

 HEPATOMEGALIE
 ICTER
 MODIFICARI OSOASE (fracturi frecvente)
Beta talasemia (anemia Cooley)
 Beta talazemia majora (anemia Cooley)

Fara tratament decesul survine inainte de varsta de

10 ani, cu alterarea starii generale, paloare, lipsa
poftei de mancare, cu anemie severa si infectii grave.

Complicatiile ce conduc la deces sunt: ciroza,
insuficienta hepatica si cea cardiaca. 

Cu tratament se poate atinge varsta adulta
 TRATAMENT

 TRANSFUZII
 TRANSPLANT MEDULAR
TERAPIE CU CHELATORI AI FIERULUI
(Deferoxamine)
 Acid Folic
 Splenectomie
 Terapie genica in vederea stimularii sintezei de
gamma globina
 Tratamentul β -talazemiei

Tratamentul conventional:
 Transfuzii (risc in timp, de acumulare a Fe ce se depune in
diferite organe: inima, ficat, pancreas)
 Deferoxamina (Desferal) – chelator al Fe, favorizeaza excretia
urinara a acestuia

Tratamente posibile:
 Grefa medulara (din 1981, dar nr. mic de pacienti gasesc donor
corespunzator; procedura in sine este si ea riscanta)
 Transplant de celule stem din cordonul ombilical
 Tratamentul β -talazemiei

 Tratamentul genic (speranta pt. viitor):


Transferul unei gene normale de β -globina in celulele stem,
imature ale maduvei osoase, care sunt precursorii tuturor
celorlalte celule sanguine. 

O alta forma de terapie genica ar putea implica folosirea unor
medicamente sau a altor metode de reactivare a genelor γ –
globinei in vederea producerii de Hb F – ceea ce ar compensa
deficitul de Hb A al pacientilor
 Bibliografie

1. Covic M., Stefanescu D., Sandovici A., (2004) –

Genetica medicala, Ed. Polirom
2. Gavrila L., (2004) – Genomul uman, vol II, Ed. All
Bucuresti
3. Gavrila L., (2005)- Principii de ereditate umana,
Ed. All Bucuresti
 4. Maximilian C., (1978) – Citogenetica medicala
umana, Ed. Acad., Bucuresti.
5. Raicu P., ( 1997) – Genetica generala si umana,
Ed. Humanitas, Bucuresti.