ELECTROFOREZA HEMOGLOBINEI

Hemoglobina este proteina din globulele roșii care se leagă de oxigenul din plămâni și le permite
acestora să transporte oxigenul în întregul corp, livrându-l către celulele și țesuturile corpului.
Hemoglobina este formată dintr-o porțiune numită hem, care este molecula cu fier în centru, și o altă
porțiune formată din patru lanțuri de globine (proteice). În funcție de structura lor, lanțurile de globine,
au denumiri diferite: alfa, beta, gamma și delta. Tipurile de lanțuri de globine care sunt prezente sunt
importante în funcția hemoglobinei și capacitatea acesteia de a transporta oxigen.
Tipurile normale de hemoglobină includ:
 Hemoglobina A: reprezintă aproximativ 95%-98% din Hemoglobina găsită la adulți; conține
două lanțuri de proteine alfa și două beta;
 Hemoglobina A2: reprezintă aproximativ 2%-3% din Hemoglobina la adulți; are două lanțuri
proteice alfa și două delta;
 Hemoglobina F (hemoglobina fetală): reprezintă până la 1%-2% din Hemoglobina găsită la
adulți; are două lanțuri de proteine alfa și două gama. Aceasta este hemoglobina primară
produsă de făt în timpul sarcinii; producția sa scade, de obicei, la scurt timp după naștere și
atinge nivelul de adult cu 1-2 ani;

Hemoglobinopatiile apar atunci când modificările (variantele) ale genelor care furnizează informații
pentru formarea lanțurilor globinei provoacă modificări ale proteinelor. Aceste variante genetice pot
duce la o producție redusă a unuia dintre lanțurile de globină normale sau la producerea de lanțuri de
globină modificate structural. Aproximativ 7% din populația lumii poartă cel puțin o copie a unei
variante genetice într-unul dintre lanțurile de hemoglobină (purtător), iar rata poate varia dramatic în
funcție de etnie. Variantele genetice pot afecta structura hemoglobinei, comportamentul acesteia, rata
de producție și/sau stabilitatea acesteia. Prezența hemoglobinei anormale în globulele roșii poate
modifica aspectul (dimensiunea și forma) și funcția acestora.
Celulele roșii din sânge care conțin hemoglobină anormală (variante de hemoglobină) pot să nu
transporte oxigenul în mod eficient și pot fi descompuse de organism mai devreme decât de obicei (o
supraviețuire scurtă), ducând la anemie hemolitică.
Deși există mai mult de 1.000 de hemoglobinopatii descrise în prezent și forme noi sunt încă
descoperite, unele dintre cele mai comune variante ale hemoglobinei includ:
 Hemoglobina S: acest tip de hemoglobină se găsește în anemia falciformă. Boala celulelor
seceră este o tulburare ereditară care determină organismul să producă globule rosii rigide, în
formă de seceră. Celulele roșii sănătoase sunt flexibile, astfel încât se pot mișca cu ușurință prin
vasele de sânge. Celulele falciforme se pot bloca în vasele de sânge, provocând dureri severe și
cronice, infecții și alte complicații;
 Hemoglobina C: acest tip de hemoglobină nu transportă bine oxigenul. Poate provoca o formă
ușoară de anemie;
 Hemoglobina E: acest tip de hemoglobină se găsește în cea mai mare parte la persoanele de
origine asiatică de sud-est. Persoanele cu acest tip de hemoglobină de obicei nu au simptome
sau prezintă simptome ușoare de anemie.

Electroforeza hemoglobinei folosește sarcini electrice pentru a separa tipurile de hemoglobină, astfel
încât să poată compara nivelul fiecărui tip cu nivelurile normale. Principalele tipuri de hemoglobină au
sarcini electrice diferite. Iată procedura tipică de testare:

 se plasează globule roșii dizolvate din probă pe o bandă de celuloză;

  apoi, se pune banda cu proba într-un aparat de electroforeză prin care trece curenții electrici prin
eșantion;
 tipurile de hemoglobină reacționează la curentul electric, îndepărtându-se unele de altele; în
cele din urmă, tipurile de hemoglobină apar ca benzi de culori diferite;
 se compară rezultatele testelor cu rezultatele unui eșantion normal de hemoglobină.

Rezultatele testelor de electroforeza hemoglobinei sunt adesea comparate cu alte teste, inclusiv o
hemoleucograma completă și un frotiu de sânge. Dacă aveți întrebări despre rezultatele dvs., discutați
cu medic specialist.
Rezultatele evaluării raportează de obicei tipurile de hemoglobină prezente și cantitățile relative.
Pentru adulți, procentele de hemoglobină normală includ:
 Hemoglobina A1 (HB A1): aproximativ 95%-98%
 Hemoglobina A2 (Hb A2): aproximativ 2%-3%
 Hemoglobina F (Hb F): 2% sau mai puțin

O tulburare de hemoglobină sau hemoglobinopatie este o tulburare de sânge moștenită în care există
o formă anormală de hemoglobină (variantă) sau scăderea producției de hemoglobină (talasemie). O
evaluare a hemoglobinopatiei este un grup de teste care determină prezența și cantitățile relative de
forme anormale de hemoglobină pentru a detecta și/sau diagnostica o tulburare de hemoglobină.
Hemoglobinopatiile pot fi gândite ca o alterare a calității moleculei de hemoglobină (cât de bine
funcționează), în timp ce talasemiile sunt o modificare a cantității.
Testarea poate ajuta la identificarea talasemiei prin detectarea hemoglobinei anormale (de exemplu,
hemoglobina H în alfa talasemie) sau o creștere a componentelor minore ale hemoglobinei, cum ar fi
Hb A2 sau Hb F (beta talasemie).
Două gene anormale diferite pot fi moștenite, una de la fiecare părinte, ceea ce poate duce la o
combinație de hemoglobine anormale detectate prin testare. Acesta este cunoscut ca fiind heterozigot
compus sau dublu heterozigot. Combinațiile semnificative din punct de vedere clinic - cele care au ca
rezultat semne și simptome semnificative - includ boala cu hemoglobină SC (simptomele pot imita
boala celulelor falciforme), hemoglobina E - beta talasemie și hemoglobina S - beta talasemie.

 Hemoglobina S, hemoglobina primară la persoanele cu drepanitate care determină deformarea

eritrocitare (seceră), scăzând supraviețuirea celulei
 Hemoglobina C, care poate provoca o cantitate minoră de anemie hemolitică
 Hemoglobina E, care poate să nu provoace simptome sau, în general, simptome ușoare
 Talasemia este o afecțiune în care o variantă de genă are ca rezultat o producție redusă a unuia
dintre lanțurile globinei. Acest lucru poate perturba echilibrul lanțurilor alfa-beta, ducând la
scăderea hemoglobinei A, determinând formarea unor forme anormale de hemoglobină (alfa
talasemie) sau provocând o creștere a componentelor minore ale hemoglobinei, cum ar fi Hb A2
sau Hb F (beta talasemie).

Trebuie avut grijă atunci când se interpretează rezultatele unei evaluări a hemoglobinopatiei. De
obicei, raportul de laborator include o interpretare de către un patolog cu experiență în domeniul
hematologiei (hematopatolog).

Metoda de lucru: electroforeză capilară; se utilizează un control normal de Hemoglobină A2

Material utilizat: sânge integral cu EDTA (vacutainer cu dop mov). Volumul trebuie să fie cel puțin 3
sferturi din capacitatea totală a vacutainerului pentru ca raportul dintre sânge și anticoagulantul din tub
să fie optim.
Stabilitatea probei: 24 ore la temperatura de 2-8 grade Celsius; în nici un caz vacutainerul cu sânge nu
se introduce în congelator, pentru a se evita producerea hemolizei.
Pregătire pacient: Se recomandă să se facă a jeun, dar se poate efectua și dacă pacientul are anumite
afecțiuni care îl obligă să mănânce de dimineață cu recomandarea de a se evita mesele bogate în
grăsimi. Nu este nevoie de o pregătire în mod deosebit.
Criterii de respingere a probei: vacutainer recoltat incorect (alt vacutainer în afară de cel cu dop mov);
probă care conține coaguli; probă intens hemolizată; recoltată insuficient; probă care a depășit perioada
de stabilitate.

Bibliografie:
Referințele metodei de lucru
https://medlineplus.gov/lab-tests/
https://mlabs.umich.edu/tests/
https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/
https://www.testing.com/tests/