Proiect pe tema: Sindromul anemic.

Anemiile carentiale la
copii.

Anemia este o afectiune cauzata de scaderea cantitatii sau a calitatii

globulelor rosii si a hemoglobinei din sange. Pentru ca eritrocitele sunt
responsabile de transportarea oxigenului catre toate tesuturile si organele,
diminuarea numarului sau a calitatii acestora se manifesta printr-un nivel
scazut al oxigenului din sange.

Tipuri de anemie si cauze

In functie de cauzele care duc la aparitia anemiei, aceasta poate fi de mai

multe tipuri:

 anemia feripriva - este cauzata de deficienta de fier si se caracterizeaza prin

incapacitatea maduvei spinarii de a sintetiza hematii (globule rosii);
 anemia megaloblastica - apare ca urmare a deficitului de vitamine;
 anemia tiroidei - este cauzata de activitatea patologica a glandei tiroide;
 anemia hemolitica - este provocata de degenerarea prematura a globulelor
rosii;
 anemia mieloftizica -  apare din cauza leucemiei sau cancerului maduvei
osoase;
 anemia aplastica - apare din cauza atrofierii maduvei rosii osoase si a
afectarii hematopoiezei, ca urmare a deficitului de trombocite si globule rosii si
albe;
 anemia cronica - este provocata de inhibarea productiei hormonului
glicoproteic EPO (eritropoietina) sau de defectele structurale congenitale ale
globulelor rosii;
 anemia sideroblastica - apare din cauza incapacitatii organismului de a fixa
fierul si de a se folosi de el sau de a produce hemoglobina;
 Talasemia - este o forma ereditara grava a anemiei, cauzata de persistenta in
sange a hemoglobinei fetale.
Pe langa cauzele mentionate anterior, anemia poate sa mai apara si din pricina altor
factori, interni sau externi, cum ar fi:

 sangerarile pot duce la aparitia anemiei, indiferent daca sunt cauzate de

menstruatie, leziuni sau ulcer;
 orice tip de boala cronica poate determina aparitia anemiilor;
 afectiunile renale pot, de asemenea, sa provoace anemie, din cauza
functionarii precare a rinichilor, care au un rol important de sustinere a maduvei in
crearea globulelor rosii;
 retentia de lichide asociata cu dezvoltarea sarcinii este un factor care poate
duce la aparitia anemiei, din cauza ca acestea pot dilua cantitatea de hematii din
sange;
 pentru ca vitaminele si mineralele au un rol decisiv pentru sintetizarea
globulelor rosii, alimentatia deficitara poate constitui o cauza a anemiei.
Absorbtia vitaminelor si mineralelor poate fi influentata si de alcoolism; asadar, si
acesta poate fi o cauza a anemiei;
 printre cauzele mai putin cunoscute ale anemiei se numara si afectiunile
hepatice, maladiile ereditare, infectiile, cancerul sau artrita;
 anemia poate fi provocata si de toxine sau de deficitul enzimatic.

Simptomele anemiei

- culoare anormala sau lipsa culorii pielii (paloare), unghii casante

- batai rapide ale inimii (tahicardie)
- scurtarea respiratiei sau dificultate in respiratie (dispnee)
- lipsa energiei sau oboseala rapid instalata (letargie)
- ameteala sau vertigo, in special in pozitia sezand
- durere de cap
- irascibilitate sau probleme comportamentale
- cicluri menstruale neregulate (in cazul adolescentelor) sau absente/intarziate
(amenoree)
- limba umflata/inflamata (glosita)
- icter (ingalbenirea pielii, ochilor si gurii)
- splina sau ficat marit (splenomegalie, hepatomegalie) asociata cu durere in
partea stanga superioara absomenului, respectiv in cea dreapta superioara
- urina de culoare inchisa sau scaune cu sange
- infectii repetate
-pierderea apetitului
- transpiratie excesiva
- pofte alimentare ciudate (pica) cum este pentru noroi
- crestere si dezvoltare lenta/intarziata (in anemia cronica circumferinta craniana
ramane constanta) cum se intampla in anemia Fanconi (statura mica, cap mic, piele
hiperpigmentata). La copii pot apara si activitate motrica scazuta si probleme cu
interactiunea sociala si nivelul de vigilenta.
- deficiente in vindecarea ranilor si tesuturilor, petesii si invinetire (semn
de trombocitopenie)
- mai rar intalnite sunt durerile acute in crizele de siclemie si diaree cronica
recurenta ce pot indica un sindrom de malabsorbtie (boala celiaca).

Investigatii medicale pentru depistarea si diagnosticarea anemiei

Hemoleucograma

Hemoleucograma furnizeaza informatii cu privire la:

 numarul leucocitelor din sange;

 numarul globulelor rosii din sange, procentul acestora si media volumului
lor;
 numarul trombocitelor din sange;
 cantitatea de hemoglobina, concentratia medie si media volumului acesteia.

Sideremia

Sideremia este o alta analiza de laborator care masoara cantitatea de fier din sange

si in urma careia se poate stabili daca metabolizarea fierului in organism se
desfasoara in parametri optimi. Analiza poate depista anemia feriptiva, anemia
hemolitica sau talasemia.

Valorile normale de fier in sange sunt diferite in functie de sex si varsta:

 50-175 mcg/dL sau 8,9-31,3 mcmol/L la barbati;
 40-150 mcg.dL sau 7,2-26,8 mcmol/L la femei;
 50-120 mcg/dL sau 9-21,5 mcmol/L la copii.

In ceea ce priveste pregatirea pentru aceasta analiza de sange, trebuie sa se ia in

vedere urmatoarele aspecte:

 recoltarea se va face dimineata, deoarece nivelul fierului din sange poate

fluctua pe parcursul zilei;
 suplimentele cu fier pot influenta rezultatul, asadar este important ca acestea
sa nu fie administrate cu cel putin 12 ore inainte de prelevarea probei de sange;
 administrarea suplimentelor cu vitamina B12 poate, de asemenea, sa
influenteze rezultatele si este recomandata evitarea lor cu cel putin 48 de ore
inainte de prelevare;
 transfuziile de sange efectuate cu pana la patru luni inainte de recoltare pot
influenta rezultatul analizei;
 privarea de somn este un alt factor care stimuleaza fluctuatiile de fier;
 anumite suplimente alimentare naturiste si medicamente precum
anticonceptionalele, corticotropina, aspirina sau cele pe baza de estrogen pot face
ca rezultatul analizei sa nu fie unul concludent.

In urma sideremiei se pot depista si alte afectiuni care nu au neaparat legatura cu

anemia, precum ciroza, artrita reumatoida, infectiile, intoxicarea cu plumb sau
insuficienta renala.

Feritina

Testul pentru feritina are rolul de a masura nivelul feritinei serice, pe care
organismul o stocheaza ca rezerva. In urma acestuia, se pot depista atat
deficientele, cat si excesul de fier din sange.

Nivelul crescut de feritina poate indica si alte afectiuni, precum inflamatiile severe,
infectiile cronice, bolile hepatice si cele autoimune, dar si anumite tipuri de cancer.
Pentru diagnosticarea acestora este insa nevoie si de efectuarea altor investigatii
medicale.
Pentru ca nivelul scazut sau crescut al feritinei serice nu este intotdeauna edificator
pentru diagnosticarea anemiei, acest test se face de regula impreuna cu sideremia si
cu testul TIBC (total iron-binding capacity), care masoara concentratia transferinei
si ale carui rezultate indica, dupa cum sugereaza si denumirea, capacitatea totala de
legare a fierului.

Ciancobalamina (vitamina B12)

Analizele relevante pentru vitamina B12 pot determina daca anemia este cauzata
de un deficit de ciancobalamina. Testele pot fi facute prin metoda
chemiluminiscenta, care presupune insotirea anumitor reactii chimice de emisii
luminoase, sau prin metoda electrochemiluminiscenta.

Vitamina B12 contribuie la maturarea eritrocitelor. Deficientele pot cauza o

maturare anormala a precursorilor acestora, dar si o supravietuire redusa a
hematiilor. De asemenea, poate determina si prezenta megaloblastelor (globule
rosii cu nucleul marit anormal).

Printre cele mai comune cauze ale carentei de vitamina B12 se numara: ingestia
insuficienta si malabsorbtia, deficitul de transcobalamina (o proteina care se
filtreaza la nivelul rinichilor si contribuie la transportul catre tesuturi al vitaminei
B12), afectiunile intestinului subtire sau interventiile chirurgicale (de exemplu,
gastrectomia - indepartarea partiala sau totala a stomacului).

Determinarea folatului seric

Folatii sunt compusi care contin acid folic si au structura asemanatoare.

Determinarea acestora se face prin prelevarea sangelui venos, pe nemancate. Proba
se recolteaza fara anticoagulant si se separa ulterior prin centrifugare; cantitatea
minima necesara pentru determinarea folatilor este de 1 ml ser.

Coprocultura
Pentru ca exista situatii in care anemia se manifesta si prin simptome precum
prezenta sangelui in scaun, dar si pentru ca unele infectii reprezinta un important
factor de risc pentru anemie, coprocultura poate fi o analiza recomandata de medic
pentru depistarea si diagnosticarea anemiei.

Anemiile carentiale la copii

 Clasificarea

1. AF gr. I : Hb - 120-91g/l (copil > de 5 ani); Hb - 110-91g/l (copil < de 5 ani)

2. AF gr. II : Hb - 90-71g/l
3. AF gr. III: Hb < 70g/l

 Profilaxia primară

Profilaxia primară nespecifică

Antenatală
 Alimentaţie echilibrată (cantitativ şi calitativ).
 Plimbări la aer liber.
Postnatală
 Alimentaţie naturală cu implementarea raţională a complementului, a
produselor ce conţin fier, (în deosebi copiilor din grupul de risc).
 Folosirea amestecurilor adaptate suplimentate cu fier (la copiii alimentaţi
artificial).
 Respectarea regimului zilei, plimbări la aer liber.
 Profilaxia şi tratamentul rahitismului, hipotrofiei şi altor patologii asociate la
copiii de vîrstă fragedă.
Profilaxia primară specifică

Antenatală
 Tratamentul AF la gravide.
 Suplimentarea aportului de fier prin preparate medicamentoase prolongate
sau combinate (Fe+ polivitamine) gravidelor la prima sarcina începînd cu a
II-a jumătate a sarcinii, gravidelor cu sarcină multiplă şi celor la a doua
sarcină (şi mai mult) pe parcursul trimestrului II şi III.
Postnatală
 Copiilor prematuri se administrează preparate perorale de fier, 3-5 mg/kg
corp, de la a 4-a săpt. de viaţă.
 Copiilor alimentaţi artificial şi celor din grupul de risc se vor recomanda
amestecuri adaptate îmbogăţite cu fier începînd cu vîrsta de 3-5 luni de
viaţă. Conţinutul de fier în amestecuri va fi de 3-5-8 mg/l amestec, în I-a
jumătate a primului an de viaţă, şi de 10-14 mg/l amestec, în a II-a jumătate
a primului an de viaţă.
 Copiilor din grupul de risc li se recomandă administrarea profilactică a
preparatelor de fier în doză zilnică de fier activ 2-3 mg/kg corp, pe o durată
de 1 lună.

 Profilaxia secundară

Alimentaţie raţională
 Alimentaţie naturală.
 Evitare a introducerii precoce (sub 4-5 luni) a alimentelor solide, cu efect
nefavorabil asupra absorbţiei fierului.
 Alimentaţie artificială cu amestecuri îmbogăţite cu fier, cînd alimentaţia
naturală nu e disponibilă.
 Diversificare cu preparate de carne (rata de asimilare a fierului de 20 de ori
mai bună decît din vegetale), cereale, pireuri de fructe şi legume îmbogăţite
cu fier.
 Evitare a excesului de fosfaţi şi săruri de calciu, cu efect inhibant asupra
absorbţiei fierului.
Plimbări la aer liber.
 Anemia carentiala feripriva – etiopatogenie

Aportul insuficient de fier apare in urmatoarele conditii

clinice:

– alimentatie artificiala prelungita, cu lapte de vaca (anemia laptelui de vaca)

sau preparate de lapte praf. Laptele de vaca este un aliment sarac in fier, de
aceea majoritatea preparatelor adaptate, recomandate sugarilor, stmt imbogajite
cu fier; daca nu se pot asigura form u le adaptate, aportul de ficr cstc
insuficient;
– alimentatia excesiva cu fainoase (contin fitati si fosfap care formeaza cu
fierul saruri insolubile);
– absenta carnii din alimenlatie;
– re
gim vegetarian exclusiv, fara alimerite de origine animal, impus de unele
religii; prematuritatea;
– gemelaritatea (transfuzii feto-fetale);
– diversificarea incorecta si tardiva;
– deficiie severe de absorbte a Fe. in: celiachie, diarei cronice, malnutritie,
patazitoze intestinale.
Carenta de fier la mamici trebuie cautata sistematic, pe tot timpul sarcinii.

Pierderi de Fe prin sangerari mici si repetate:

Nou nascut: sangerari din cordonul ombilical (50 ml echivaleaza cu 500 ml la

adult), boala hemoragica a nou nascutului, ligatura precoce a cordonului ombilical
(inainte de incetarea pulsatiilor).
Sugar si copil:

– hernie diafragmatica;
– hernie hiatala;
– parazitoze intestinale (ankilostomiaza);
– alergia la proteinele dm laplele de vaca (hemoragii oculte 111 sutiLiii);
– polipi rectali sau polipozs intestinale (sangcrare digestiva cronica);
 – boala ulceroasa cu sangerars cronica;
– diverticulul Meckel;
– angiomul intestinal;
– menstruate prelungita, neregulata, abundenta.

Anemii prin consum crescut de Fe si deturnarea fierului in

infectii cronice şi prelungite, cum sunt:
– osteomielita;
– tuberculoza;
– infectiilc urinare;
– hemosideroza pulmonara (cauza exceptionala).

Stadiile evolutive ale deficitului de fier:

Stadiul deficitului de fier Nivelul feritinei serice Fierul seric Conţinutul hemoglobinei
 Deficit prelatent  redus  normal  normal
 Deficit latent  redus considerabil  redus  normal
 Anemie cu deficit de fier  foarte redus  redus  scăzut (anemie)
 
Stadiul I, sau deficitul prelatent de fier, se caracterizează prin deficit de fier
în ţesuturi cu reducerea nivelului de feritină şi hemosiderină în măduva oaselor,
ficat, splină, muşchii scheletului, ce se confirmă prin determinarea nivelului de
feritină în plasmă. O mare importanţă clinică, reflectată anterior, are faptul că,
cantitatea feritinei în plasmă, determinată imunologic, este proporţională cu
re¬zervele fierului în organism. Există o corelaţie strictă între concentraţia feritinei
în plasmă şi depozitele fierului în organism.

Stadiul II, sau deficitul latent de fier, se caracterizează prin reducerea

considerabilă a feritinei cu epuizarea depozitelor de fier. Se micşorează şi
concentraţia fierului seric. Conţinutul hemoglobinei se menţine încă în limite
normale.

Stadiul III, sau anemia cu deficit de fier, este etapa cea mai avansată a
deficitului de fier, când fierul nu ajunge deja şi pentru eritropoieză şi apare anemia
manifestă. Stadiul anemic, de asemenea, are o evoluţie insidioasă. Simptomele
incluse în sindromul anemic timp îndelungat nu sunt exprimate din cauza
mecanismelor compensatorii. Paloarea tegumentelor progresează foarte lent şi de
obicei tardiv este observată de însuşi pacient şi de persoanele care îl înconjoară.
Din acest motiv la momentul adresării bolnavului la medic anemia este destul de
pronunţată. Deseori conţinutul hemoglobinei de 30-40 g/l surprinzător este bine
tolerat de bolnav.
Fierul participă la sinteza hemoglobinei. în condiţiile de deficit de fier suferă
formarea hemoglobinei cu dezvoltarea anemiei, care clinic se manifetă prin
sindromul anemic – simptome cauzate de hipoxie şi mecanisme de compensare
(tahicardie etc). De menţionat, că nici o celulă în organism nu funcţionează normal
fără fier, prezent în enzimele celulelor – citocromul C, citocromoxidaza, cata-
lazele etc. Deficitul de fier reduce activitatea acestor enzime, având drept urmare
dereglarea metabolismului celulelor şi dezvoltarea unui şir de schimbări trofice în
ţesuturi. în primul rând suferă celulele cu activitate mitotică înaltă, printre care
figurează şi celulele mucoasei tractului gastrointestinal cu dezvoltarea proceselor
de distrofie şi atrofie a mucoasei, începând cu mucoasa cavităţii bucale şi
terminând cu mucoasa colonului. Dacă nu va fi efectuat tratamentul la timp, atunci
atrofia mucoasei devine ireversibilă, conducând la diminuarea digestiei şi
absorbţiei substanţelor alimentare în intestin – situaţie similară cu sindromul de
malabsorbţie.
Este stabilit că la gravidele cu anemie fierodeficitară mai frecvent se întâlnesc
diverse complicaţii – insuficienţa contractilă a uterului, hemoragie hipoto-nică, făt
mort etc.
Copiii care suferă de anemie fierodeficitară de 2-3 ori mai frecvent se
îmbolnăvesc de infecţii respiratorii acute şi au dereglări din partea tractului
digestiv. Aceşti copii întârzie în dezvoltarea fizică şi psihomotorie.
Dereglările enumerate mai sus la pacienţii cu alte anemii nu se întâlnesc,
deoarece ele sunt cauzate nu de hipoxie, ci de deficitul de fier în ţesuturi. Toate
acestea formează o simptomatologie specifică pentru deficitul de fier în ţesuturi
(sideropenie).
Din cele expuse ne convingem că este vorba nu numai de anemie, da
r şi de modificări în ţesuturi mult mai profunde, cauzate de deficitul de fier. Mai
corect ar fi să numim patologia în cauză „boală fierodeficitară”.
Aşadar, în tabloul clinic al anemiei fierodeficitare deosebim două sindroa-me
principale – anemic şi sideropenic. Sindromul sideropenic este caracteristic pentru
anemia fierodeficitară şi permite de a efectua clinic diagnosticul diferenţial al
acestei anemii de alte anemii.

Frecvenţa înaltă a anemiei fierodeficitare, invalidizarea copiilor şi femeilor de

vârstă reproductivă au servit ca temei pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii
de a aborda problema lichidării deficitului de fier şi a vindecării
„hemoglobinice” a populaţiei.
 Cauzele deficitului de fier

 Nivel insuficient de fier în organism (în dereglare a circulaţiei sanguine

fetoplacentare, hemoragii fetomaterne şi fetoplacentare, sindrom al
transfuziei fetale în cazul sarcinii multiple, melenă intrauterină,
prematuritate, anemie gravă şi de durată la gravide, ligaturare precoce sau
tardivă a bontului ombilical, hemoragie intranatală în urma traumatismului
prin intervenţii obstetricale sau a anomaliei de dezvoltare a placentei şi
vaselor ombilicale).
 Necesităţi crescute ale organismului în fier (prematuritate, copii cu masa
corporală mare la naştere, copii în a doua jumătate a primului an de viaţă,
adolescenţi).
 Insuficienţă de fier în alimentaţie (introducere precoce a alimentaţiei
artificiale, alimentaţie preponderent cu lapte de vaci sau capre, cu amestecuri
neadaptate, făinoase, lactate sau dietă lacto-vegetariană, dietă neechilibrată).
 Maladii parazitare.
 Pierderi de fier în urma hemoragiilor de diversă etiologie, dereglării
absorbţiei intestinale (maladii inflamatorii cronice ale intestinului, sindrom
de malabsorbţie) precum şi metroragii la fetiţe.
 Dereglare a metabolismului fierului în organism (dezechilibru hormonal
prepubertar şi pubertar).
 Dereglare a transportului şi utilizării fierului în organism (hipo- şi
atransferinemie, enzimopatii, procese autoimune).
 Reabsorbţie insuficientă a fierului în tractul gastrointestinal (stări agastrale şi
postrezecţionale).

 Grupul de risc

o Copiii prematuri. o Copiii frecvent bolnavi.

o Copiii din sarcină multiplă sau
asociate cu gestoze, insuficienţă
feto-placentară, complicaţii ale
patologiilor cronice la gravidă.
o Copiii cu hipotrofie.
o Copiii cu rahitism.
o Copiii cu dismicrobism
intestinal şi alergie alimentară.
o Copiii alimentaţi artificial.
o Copiii cu creştere accelerată.
  Screening-ul

 Analiza generală a sîngelui anual copiilor din grupurile de risc

 Analiza generală a sîngelui conform Standardelor de supraveghere a
copiilor.

 Manifestările clinice
o Debut insidios
I. Sindrom anemic
 Paloare a tegumentelor şi a mucoaselor.
 Dispnee.
 Tahicardie.
 Suflu sistolic funcţional la apex.
 Fenomene neurastenice

II. Sindrom sideropenic (neînsemnat - la copiii de vîrstă fragedă)

 Modificări epiteliale, piele uscată, unghii fragile (koilonichie), păr fragil,
cădere a părului, stomatită şi glosită (limbă depapilată - netedă şi dureroasă),
stomatită angulară (crăpături în colţul gurii), fisuri ale călcîilor.
 Disfagie - înghiţire dificilă şi senzaţie de “nod în gît”.
 Dereglări ale absorbţiei intestinale – dispepsie, garguimente intestinale.
 Perversiuni ale gustului (“pica chlorotica“) şi mirosului.
 Reacţii vegeto-vasculare.
 Scădere a imunităţii locale.

 Examenul paraclinic

o Analiza generală a sîngelui, inclusiv reticulocitele, trombocitele.

o Fe seric.
o Examenul coproparazitologic.
În caz de necesitate:
o Feritina serică.
 o Analiza biochimică a sîngelui: bilirubina totală şi fracţiile ei, ureea,
creatinina, ALAT, ASAT, LDH generală, K, Na, Ca. Analiza generală a
urinei. ECG.
o Ultrasonografia abdominală.

 Tratamentul

Tratamentul profilactic 

Va fi inceput din perioada prenatala, prin cautarea sistematica a carentei

martiale la gravida. In luna a 5-a – a 6-a de sarcina orice gravida isi va face
controlul hemoglobinei, iar la valori sub 12 g% si hematocrit sub 40% i se va
prescrie un regim alimentar bogat in fier si о suplimentare terapeutica de fier, in
doza de 50-100 mg/zi (un drajeu de Glubifer zilnic, in ultimele luni de sarcina).

Ligaturarea cordonului ombilical la nou nascut va fi facuta dupa incetarea

pulsatiilor (microtransfuzie placentara in cantitate de 60-70 ml). La sugarii
alimentati artificial, diversificarea va fi initiata precoce (la 3-3.5 luni), prin
adaugarea in supa de zarzavat a carnii mixate, legumelor verzi, a galbenusului dc
ou si ficatului.
 Prematurii, dismaturii si cei nascuti la mame cu carenta martiala demonstrata,
precum si copiii cu hemoragii la nastere vor primi о profilaxie sistematica cu fier
oral. Incepand de la varsta de 2 luni, cu 0,5 1 mg/kg/zi de Fe elemental, pe tot
parcursul primului an de viata.

Tratamentul curativ
 – A. Tratamentul cu preparele de Fe cu administrate orala este apreciat ca
fiind cel mai logic. Doza zilnica de Fe elemental este de 5-6 mg/kg/zi si esle
admnistreaza timp de 6-8 saptamani. Se pot folosi urmatoarele preparate:

 Ferronat (Galena Opava) – suspensie (100 ml) aromatizata pentru

administrare orala, continand fumarat feros,3 g/100ml; o lingurita (5 ml)
contine 150g fumarat feros, respectiv 50 mg fier elemental. Copiii sub 3 ani
vor primi 5 mg/kg corp/zi ficr elemental, iar pcste aceasta varsta 1/2 din
doza adultului, respectiv 1-2 lingurite/zi.

 Ferrum Hausaman (Vifor) are drept constituent prin¬cipal polimaltozat de

hidroxid de fier trivalent. Se gaseste sub forma de fiole pentru administrarc
parenterala, solutie buvabila pentru administrare sub forma de picaturi si
sirop.

 Ferrum Hausaman solutie buvabila de administrat sub forma de picaturi

contine un complex polimaltozat de hidroxid de fier trivalent, 1 ml din
solutie continand 50 mg fier. Dozele recomandate sub varsta de 1 an sunt de
10-20 picaturi/zi pentru tratamentul curativ si 2-4 pic/zi pentru tratamentul
profilactic (prematuri: 2 pic/zi). Doza creste la 20-40 pic/zi peste varsta de 1
an si la 80-100 pieaturi la adolescent.

 Ferrum Haussman sirop este un complcx polimaltozal de hidroxid de fier, 1

ml = 10 mg fier. Se administreaza cu lingurita; о lingurita (5 ml) corespunde
unei cantitati de 50 mg fier, doza recomandata copilului de 10 kg. Sub
aceasta greutate, se va administra mai putin de 1 lingurita/zi. Copilul de 10-
12 ani va primi 2 lingurite/zi (50-100 mg fier), iar adolescentul cu anemie
feripriva, 3 lingunte/zi.

 Ferglurom (Biofarm) fiole de 5 ml cu solutie buvabila, continand gluconat

feros (100 sau 200 mg), corespunzator unei cantitati de fier elemental de 12
mg, respectiv 24 mg fier. Doza recomandata sugarilor este de 150 mg/zi, iar
copiilor mici intre 200-600 mg gluconat feros/zi. Aceasta doza se va
 fractiona in trei prize si va fi administrata in afara meselor. Se incepe cu о
doza mai mica, care apoi se creste progresiv.

 Fer-sol (Eipico). Solutie buvabila de citrat de fier colina in doza ce 1 ml =

200 mg citrat de fier colina = 24 mg fier elemental. Doza recomandata sub 2
ani este de 5 pieaturi de 3 ori/zi, mtre 2-6 ani, 10 pic x 3/zi, intre 6-10 ani. 15
pic x 3/zi.

 Ferro Gradumet (Galenika) este conditional sub forma de drajeuri retard,

care contin sulfat feros anhidru in doza de 325 mg, corespunzator unei
cantitati de fier de 105 mg. Doza recomandata pentru copilul mare si
adolescent este de 1 drajeu/zi.

 Eficienta terapiei cu preparatc dc fier se controleaza prin aparitia „crizei

reticulocitare”, care este sesizata intre a 5-a si a 10-a zi de la inceperea
terapiei. Dozele mari de vitamina С favorizeaza absorbtia fierului.
 Efectele secundare ale terapiei orale pot fi reprezenlate de aparitia
varsaturilor, a scaunelor diareice si a colicilor abdominale (se intrerupe
terapia). In conditiile unei eficiente terapeutice demonstrate, dupa revenirea
la normal a hemoglobinei si hematocritului, terapia se continua inca 4-6
saptamani pentru acoperirea depozitelor martiale.

 – B. Terapia parenterala cu Fe este rareori necesara in pediatrie, avand

indicatii majore in: tulburari severe de absorbtie, malnuiritie severa cu
toleranta digestiva scazuta, neglijarea administrarii orale, sangerari cronice,
intoleranta digestiva a medicamentelor cu administrare orala. Pentru
tratamentul parenteral, este folosit preparatul Fe polimaltozat, fiole a 2 ml cu
100 mg Fe, in doze de 0,5-1 ml pe priza, la interval de 2 zile, in administrare
i.m.

 Ferrum Haussman fiole este destinat exclusiv administrarii intramuscu1are

si are о concentrate de 50 mg/ml (fiole de 2 ml- 100 mg). Doza maxima
tolerata de sugar este de 0,5 ml/zi (25 mg fier). Sugar intre 5-10 kg – 1 ml/zi,
copil – 1 fiola pe zi. Se calculeaza cantitatea totala de fier necesara, in
functie de greutate, nivelul actual al hemoglobinei si nivelul hemoglobinei la
care, se doreste sa se ajunga. Tehnica injectiei intramusculare cu preparate
injectabile de fier este diferita de a unei injectii i.m. cu solutii apoase si
trebuie respectata intocmai. Administrate parenteral, preparatele de fier pot
produce reactii alergice sau anafilactice.
  – C. Transfuzia de sange sau masa eritrocitara (hematii spalate) este
rezervata anemiilor foarte grave, cu hemoglobina mai mica de 5 g/100 ml,
sau anemiilor din infectiile severe ale copilului, in cere exista pericol de
insuficienta cardiaca energodinamica. Se prefera masa eritrocitara izogrup,
izo-Rh, in doza de 10 ml/kg/ transfuzie.

Avantajele terapiei perorale

 Ridică nivelul Hb cu doar 2-4 zile mai tîrziu decît în cazul administrării
parenterale.
 Preparatele perorale rareori induc reacţii adverse substanţiale, spre deosebire
de cele parenterale.
 Nu duc la dezvoltarea hemosiderozei în cazul stabilirii incorecte a
diagnosticului.

Preparatele de fier indicate

I. Monopreparate
o Complex de hidroxid de fier (III) cu polimaltoză (la copii mici - în formă de
soluţie).
o Derivatele sulfatului de fier.
o Clorură de fier.
o Preparatele combinate (Fe, Cu, Mn).
Mod de administrare

Terapia AF cu ajutorul preparatelor ce conţin fier va începe cu ½ din doza

terapeutică, cu atingerea treptată a dozei terapeutice în decurs de 7 zile
(ţinîndu-se cont de toleranţa individuală a pacienţilor).
Doza zilnică se împarte şi se administrează în 2-3 prize.
Preparatele bivalente se recomandă a fi administrate cu 1 oră înainte de
masă.
Administrarea preparatelor de fier fără ceai, lapte deoarece acestea scad
absorbţia medicamentului.
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu preparate de calciu,
Tetracicline, Penicilamină.
În dependenţă de vîrstă se vor administra următoarele forme de livrare:
 sirop, picături - copiilor de vîrstă fragedă;
 tablete, capsule - copiilor mai mari de 5 ani şi adolescenţilor

Controlul eficienţei terapiei:

Indici ai efectivităţii terapiei administrate:

 • Ameliorarea stării pacientului

 • Reticulocitoza la a 10-14 zi de la debutul tratamentului
 • Restabilirea nivelului de Hb în 3-4 săptămâni
 • Creşterea lunară a Hb cu 10-20 g/săptamânal în primele 2-3 saptamâni,
ulterior mai lent
 • Normalizarea indicilor clinici şi de laborator la sfirşitul cursului de
tratament.

Prognosticul:

Evoluţia şi prognosticul anemiei feriprive sunt favorabile, cu condiţia înlăturării

cauzei generatoare. Formele uşoare au tendinţa la autocorecţie prin creşterea
absorbţiei fierului şi reconstituirea rezervelor, realizabilă în condiţiile unui aport
adecvat de Fe.
Lipsa răspunsului la tratamentul cu Fe ridică problema:
– corectitudinii diagnosticului etiologic (asociere cu afecţiuni inflamatorii, boli
hepatice sau renale etc.)
– justeţei prescripţiei terapeutice ( doza, calea de administrare, durata)
– respectării indicaţiilor terapeutice;
– existenţei unor boli asociate sau complicaţii nerezolvate (sângerare,
enteropatie exsudativă şi/sau hemoragică, malabsorbţie, carenţă asociată de
acid folic)

 Criteriile de spitalizare

 Copiii pînă la 1 an.

 Anemia de gradul II-III.
 Caracterul necunoscut al anemiei.

 Supravegherea

I. Pe parcursul tratamentului la fiecare 10-14 zile se vor efectua:

 examenul clinic;
 analiza generală a sîngelui (Hb, eritrocite-număr şi particularităţi
morfologice, IC, reticulocite, leucogramă).
II. După normalizarea nivelului Hb în fiecare lună, timp de 1 an, apoi la
necesitate se vor efectua:
 examenul clinic;
 analiza generală a sîngelui (Hb, eritrocite-număr şi particularităţi
morfologice, IC, reticulocite, leucogramă).
III. După 1 an de la normalizarea indicilor clinici şi de laborator:
 finalizarea supravegherii;
 transferarea din grupa a II-a de sănătate în grupa I.

Complicaţiile AF
• tulburări de creştere
• ritm cardiac accelerat sau neregulat
• retard fizic şi mintal
• incidenţa crescută a intoxicaţiei cu plumb (saturnism)
• susceptibilitate crescută la infecţii.