Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALAIN
VÂNĂTORUL
1
Alexandre Dumas
CUVÂNT ÎNAINTE
2
Alain Vânătorul
3
Alexandre Dumas
4
Alain Vânătorul
5
Alexandre Dumas
6
Alain Vânătorul
7
Alexandre Dumas
8
Alain Vânătorul
9
Alexandre Dumas
10
Alain Vânătorul
G. de CHERVILLE
P.S. Ţi-aduci aminte de Gabion, unde ai petrecut o noapte
pe timp de furtună în 1842; ţi-aduci aminte de Alain Montplet,
care te-a găzduit; ţi-aduci aminte de ucenicul lui, Jean-Marie,
şi de câinele său, Pavillon; în sfârşit, ţi-aduci aminte că am
făgăduit să-ţi scriu povestea acelei mici lumi, romanul acelui
umil colţ de pământ? Atenţie... păzeşte-te, că vine!”
*
* *
ALEX. DUMAS
13 noiembrie 1857
11
Alexandre Dumas
O EDUCAŢIE
CARE LASĂ DE DORIT
12
Alain Vânătorul
13
Alexandre Dumas
14
Alain Vânătorul
15
Alexandre Dumas
16
Alain Vânătorul
17
Alexandre Dumas
18
Alain Vânătorul
19
Alexandre Dumas
20
Alain Vânătorul
21
Alexandre Dumas
22
Alain Vânătorul
II
UN SHYLOCK DE ŢARĂ1
1
Personaj principal al piesei lui Shakespeare „Neguţătorul din
Veneţia”. (n.t.).
23
Alexandre Dumas
2
Lovelace – erou al romancierului englez Richardson, care, într-
o anumită epocă, definea tipul seducătorului lipsit de scrupule. (n.
t).
24
Alain Vânătorul
3
Autorul face aluzie la o legendă în care este vorba de iubirea
neîmpărtăşită a poetei Sapho din Lesbos pentru frumosul Faun.
(n.t.).
25
Alexandre Dumas
26
Alain Vânătorul
27
Alexandre Dumas
28
Alain Vânătorul
29
Alexandre Dumas
30
Alain Vânătorul
31
Alexandre Dumas
32
Alain Vânătorul
33
Alexandre Dumas
III
PRIMELE ARME
ALE LUI ALAIN MONTPLET
34
Alain Vânătorul
35
Alexandre Dumas
36
Alain Vânătorul
37
Alexandre Dumas
38
Alain Vânătorul
39
Alexandre Dumas
40
Alain Vânătorul
41
Alexandre Dumas
42
Alain Vânătorul
43
Alexandre Dumas
44
Alain Vânătorul
45
Alexandre Dumas
46
Alain Vânătorul
IV
O RĂFUIALĂ CARE
NU REZOLVĂ PROBLEMELE
47
Alexandre Dumas
48
Alain Vânătorul
49
Alexandre Dumas
50
Alain Vânătorul
51
Alexandre Dumas
52
Alain Vânătorul
53
Alexandre Dumas
GREŞELILE SE PLĂTESC
54
Alain Vânătorul
55
Alexandre Dumas
56
Alain Vânătorul
57
Alexandre Dumas
58
Alain Vânătorul
59
Alexandre Dumas
60
Alain Vânătorul
61
Alexandre Dumas
62
Alain Vânătorul
63
Alexandre Dumas
64
Alain Vânătorul
VI
MOŞTENIREA LĂSATĂ
DE MOŞ GABION
65
Alexandre Dumas
dăinui mult timp, sfârşi prin a se potoli şi Alain îşi mai veni
în fire.
Era în plină noapte şi bietul disperat, într-atât se tăvălise
pe pământ, încât i se udaseră hainele de pe el şi începuse
să-l zgâlţâie frigul. Alain încercă să-şi dea seama unde se
află, nu pentru că ar fi dorit să întâlnească pe cineva –
oamenii, mai ales femeile, îi erau, în clipa aceea, greu de
suportat – dar simţea nevoia unui adăpost, oricare ar fi fost
el.
Întâmplarea i-a purtat paşii către gurile Virei. Nu vedea în
jurul lui decât tufe de papură şi nişte băltoace strălucind în
bătaia lunii, care se ivea din când în când printre norii ce
alergau pe bolta sinilie a cerului.
Deodată, la o depărtare de cel mult cinci-şase sute de paşi
de el, auzi urletul unui câine. Îşi ciuli urechea. Câinele care
urla era neîndoielnic al bătrânului Gabion, primul lui dascăl
într-ale vânătorii.
De când se întorsese de la Paris, Alain nu-l mai văzuse pe
moş Gabion. Îşi aminti că bordeiul în care locuia unchiaşul
se afla prin apropiere, şi era încredinţat că acest câine nu
putea fi altul decât prietenul său, Pavilion. Glasul acesta
parcă-i striga lui, cel rătăcit în pustiu: „Vino la mine!” Glas
trist, sfâşietor, tocmai potrivit cu starea lui sufletească.
Îndârjit cum era împotriva lumii întregi, poate că, de-ar fi
auzit un glas omenesc ar fi luat-o în cealaltă direcţie. Dar era
glasul unui câine; porni deci către el. Abia făcuse o sută de
paşi, când zări o movilă întunecată ce se ridica din câmpie,
profilându-se la orizont. Acesta era Gabionul5.
Se îndreptă spre colibă. Pe măsură ce se apropia, vaietele
câinelui erau tot mai dureroase. Ele se auzeau dinlăuntrul
colibei, a cărei uşă era închisă. Alain se îndreptă către
5
Denumire dată unui fel de butoi, în care se ascunde vânătorul
de raţe sălbatice, (n. t.).
66
Alain Vânătorul
67
Alexandre Dumas
68
Alain Vânătorul
69
Alexandre Dumas
27 septembrie 1841
Moş Gabion”
70
Alain Vânătorul
71
Alexandre Dumas
VII
PE PLAJĂ
72
Alain Vânătorul
73
Alexandre Dumas
74
Alain Vânătorul
6
Numele unui filozof grec, intrat în limbă ca sinonim al omului
ursuz (n.t.)
7
Personaj mitologic, eroină a tragediei cu acelaşi nume a lui
Euripide. (n. t.).
75
Alexandre Dumas
76
Alain Vânătorul
77
Alexandre Dumas
78
Alain Vânătorul
79
Alexandre Dumas
80
Alain Vânătorul
81
Alexandre Dumas
VIII
NAUFRAGIAŢII DE PE
„SFÂNTA TEREZA”
82
Alain Vânătorul
83
Alexandre Dumas
84
Alain Vânătorul
85
Alexandre Dumas
86
Alain Vânătorul
87
Alexandre Dumas
88
Alain Vânătorul
89
Alexandre Dumas
90
Alain Vânătorul
91
Alexandre Dumas
8
Unitate de măsură marinărească, echivalentă cu 1,83 m. (n. t.)
92
Alain Vânătorul
93
Alexandre Dumas
94
Alain Vânătorul
IX
FAMILIA CONTRAMAISTRULUI
95
Alexandre Dumas
96
Alain Vânătorul
97
Alexandre Dumas
98
Alain Vânătorul
99
Alexandre Dumas
100
Alain Vânătorul
UN SFAT BUN
101
Alexandre Dumas
102
Alain Vânătorul
103
Alexandre Dumas
104
Alain Vânătorul
105
Alexandre Dumas
106
Alain Vânătorul
XI
ÎN CARE SE DOVEDEŞTE
CĂ ŞI UN MUS POATE FI BUN LA CEVA
107
Alexandre Dumas
108
Alain Vânătorul
109
Alexandre Dumas
110
Alain Vânătorul
111
Alexandre Dumas
112
Alain Vânătorul
XII
MAISTRULUI JACQUES
ÎI VINE O IDEE
113
Alexandre Dumas
114
Alain Vânătorul
115
Alexandre Dumas
116
Alain Vânătorul
117
Alexandre Dumas
118
Alain Vânătorul
XIII
NOAPTE ALBA
119
Alexandre Dumas
120
Alain Vânătorul
121
Alexandre Dumas
122
Alain Vânătorul
123
Alexandre Dumas
XIV
124
Alain Vânătorul
9
Personaj mitologic; prieten al lui Ulise şi profesor al fiului său.
(n.t.)
10
Fiul lui Ulise. (n.t.)
125
Alexandre Dumas
126
Alain Vânătorul
127
Alexandre Dumas
128
Alain Vânătorul
— Atunci, haideţi!
— Haidem!
Porniră împreună, în pas alergător, către o ulicioară ce
dădea spre câmp.
129
Alexandre Dumas
XV
FERESTRUICA
130
Alain Vânătorul
131
Alexandre Dumas
132
Alain Vânătorul
133
Alexandre Dumas
134
Alain Vânătorul
135
Alexandre Dumas
136
Alain Vânătorul
137
Alexandre Dumas
XVI
CĂI GREŞITE
138
Alain Vânătorul
139
Alexandre Dumas
140
Alain Vânătorul
141
Alexandre Dumas
142
Alain Vânătorul
143
Alexandre Dumas
144
Alain Vânătorul
145
Alexandre Dumas
146
Alain Vânătorul
147
Alexandre Dumas
XVII
GREŞEALA
UNEI FEMEI CINSTITE
148
Alain Vânătorul
149
Alexandre Dumas
150
Alain Vânătorul
151
Alexandre Dumas
152
Alain Vânătorul
153
Alexandre Dumas
154
Alain Vânătorul
XVIII
O ÎNTÂLNIRE
GREU DE REALIZAT
155
Alexandre Dumas
156
Alain Vânătorul
157
Alexandre Dumas
158
Alain Vânătorul
159
Alexandre Dumas
160
Alain Vânătorul
161
Alexandre Dumas
162
Alain Vânătorul
163
Alexandre Dumas
164
Alain Vânătorul
XIX
SUFLETE MILOSTIVE
165
Alexandre Dumas
166
Alain Vânătorul
167
Alexandre Dumas
168
Alain Vânătorul
169
Alexandre Dumas
170
Alain Vânătorul
171
Alexandre Dumas
172
Alain Vânătorul
începând chiar din clipa asta, când îţi văd ochii scăldaţi în
lacrimi, te voi iubi de o sută de ori mai mult. Şi îşi îmbrăţişă
din nou mama. Nu, tu n-ai nici o vină – adăugă el – vinovatul
sunt eu, care ar fi trebuit să mor din prima clipă, să nu-i dau
prilejul acestui câinos domn Alain să vină la noi şi să-ţi facă
atâta rău; vinovatul este el, care a profitat de pe urma iubirii
tale pentru mine. Am să mă duc să stau de vorbă cu domnul
Alain, am să mă duc la el.
— Să nu, faci asta! se împotrivi Jeanne-Marie. A încercat şi
maistrul Hénin, dragul meu, şi s-a ostenit de pomană.
— Dar maistrul Hénin nu e totuna cu mine, mămico; el i-o
fi vorbit despre vele, despre ancoră şi nu mai ştiu eu ce! Dar
tu eşti mama mea, şi când am să mă gândesc la tine, sunt
încredinţat că voi izbuti să dovedesc ce mult greşeşte că te
face să plângi.
Jeanne-Marie ar fi fost ispitită să-l lase pe băiat să încerce;
dar maistrul Hénin, întărâtat cum era împotriva lui Alain, îi
zugrăvise un tablou atât de înspăimântător despre viaţa
desfrânată pe care o ducea acum tânărul, încât femeii îi era
teamă că o să-l repeadă pe bietul copil şi ea nu vroia să-l
expună unei asemenea umilinţe. Îşi luă deci fiul pe genunchi
şi-l dezmierdă îndelung, cerându-i ca, în numele dragostei ce
i-o purta, să renunţe la un astfel de plan. Până la urmă, Jean
îi făgădui ascultare.
173
Alexandre Dumas
XX
PÂNDA
174
Alain Vânătorul
175
Alexandre Dumas
176
Alain Vânătorul
177
Alexandre Dumas
178
Alain Vânătorul
179
Alexandre Dumas
XXI
SE UMFLĂ MAREA
180
Alain Vânătorul
181
Alexandre Dumas
— Atunci de ce ai venit?
— Am venit să-mi pun capăt zilelor!
Cuvintele şi privirea musului exprimau atâta hotărâre
încât pe Alain îl cuprinse spaima.
— Să mori, tu? exclamă el. Jean nu-i răspunse. Dar ţi-ai
pierdut minţile, aiurezi! continuă vânătorul.
— Nu sunt nebun şi nu aiurez de loc – răspunse băiatul,
cu un glas ce părea mai liniştit. Vreau să mor, atâta tot.
Dacă aş fi fost bărbat, m-aş fi bătut cu dumneavoastră şi
v-aş fi ucis, ori m-aţi fi ucis dumneavoastră pe mine. Dar nu
sunt decât un copil, aşa că voi muri.
— Şi de ce naiba vrei să mori?
— Vreau să mor pentru că din vina dumneavoastră va
trebui să mă despart de mama şi că, departe de ea, durerea
m-ar ucide în scurt timp; vreau să mor pentru că trag
nădejdea că o să regretaţi că aţi pricinuit moartea unui
nevinovat, că amintirea lui vă va înmuia inima, că vă veţi
face atunci datoria, luând-o pe Jeanne-Marie de nevastă, că
ea nu va mai plânge şi nu va mai fi hulită de cei din Maisy, în
sfârşit, chiar dacă moartea mea n-o să vă înduplece, vreau să
mor pentru a fi mai aproape de bunul Dumnezeu ca să-l rog
să vegheze asupra mamei mele şi să-l pedepsească pe cel
care a dus-o la nenorocire!... Vedeţi, domnule Alain, că am
destule pricini să iau această hotărâre, că nu sunt nebun şi
nici nu aiurez.
— Şi crezi că eu am să te las? strigă Alain.
Drept răspuns copilul arătă cu mâna spre larg. Alain îşi
întoarse privirea într-acolo. Uitase de flux. Îşi dădu seama că
marea se umfla cu repeziciunea caracteristică mareelor din
vremea echinoxului şi-l cuprinse groaza. Acum îi venise lui
rândul să se roage.
182
Alain Vânătorul
183
Alexandre Dumas
184
Alain Vânătorul
185
Alexandre Dumas
XXII
OM LA APĂ!
186
Alain Vânătorul
187
Alexandre Dumas
188
Alain Vânătorul
189
Alexandre Dumas
190
Alain Vânătorul
191
Alexandre Dumas
192
Alain Vânătorul
193
Alexandre Dumas
XXIII
FIECĂRUIA CE I SE CUVINE
194
Alain Vânătorul
195
Alexandre Dumas
196
Alain Vânătorul
197
Alexandre Dumas
198
Alain Vânătorul
199
Alexandre Dumas
XXIV
ÎNCHEIERE
200
Alain Vânătorul
CUPRINS
201
Alexandre Dumas
CUVÂNT ÎNAINTE...................................................2
I O EDUCAŢIE CARE LASĂ DE DORIT..................12
II UN SHYLOCK DE ŢARĂ.....................................23
III PRIMELE ARME ALE LUI ALAIN MONTPLET.....34
IV O RĂFUIALĂ CARE NU REZOLVA PROBLEMELE
............................................................................47
V GREŞELILE SE PLĂTESC..................................54
VI MOŞTENIREA LĂSATĂ DE MOŞ GABION.........65
VII PE PLAJĂ........................................................72
VIII NAUFRAGIAŢII DE PE „SFÎNTA TEREZA”.......82
IX FAMILIA CONTRAMAISTRULUI........................96
X UN SFAT BUN.................................................102
XI ÎN CARE SE DOVEDEŞTE CĂ ŞI UN MUS POATE
FI BUN LA CEVA................................................108
XII MAISTRULUI JACQUES ÎI VINE O IDEE........114
XIII NOAPTE ALBA.............................................120
XIV CEI DOI CUMETRI.......................................125
XV FERESTRUICA..............................................131
XVI CĂI GREŞITE...............................................139
XVII GREŞEALA UNEI FEMEI CINSTITE.............149
XVIII O ÎNTILNIRE GREU DE REALIZAT.............156
XIX SUFLETE MILOSTIVE..................................166
202
Alain Vânătorul
XX PÂNDA..........................................................175
XXI SE UMFLA MAREA.......................................181
XXII OM LA APA!................................................187
XXIII FIECĂRUIA CE I SE CUVINE......................195
XXIV ÎNCHEIERE...............................................201
CUPRINS............................................................203
203
Alexandre Dumas
204