REPETABILA

SCENĂ A
BALCONULUI
premiul UNiTER pentru
"Cea mai buni piesă românească a anului 1995”

Premiera absolută la Teatrul ”Sicl Aleaandrescu", Brașov,

stagiunea 1996-1997
persqnalitate onNme,
i“mprumutată de la clădirea
care ar trehui să-1 sustină și
a cărei avanscenfi ar trebui
sd fie, uri balcon
impersonal, plaioni ci an.
balcon ul-idee, avi“nd o
pre.•e ned eyponențiald,
eyisteniială, eveniual
fenomenologicd. Nu trebuie
tIn balcon ca toate
›'d se caute
balcoanele. dacd nmF fI
{ațada, epoca. stilul, toposul,
altfel decît toate
etosul și persoana cărora
balcoanele, întrucîl pare lemr apartine.
autonom și fărd o E sear6. Își face
apari’ca yn indiviJ pe de nopți de cînd vin aici
chipul și in gesturile n-a trecut nici uri cîine.
căruia citim o hotdFi“re Loc mai pustiu decît ăsta
fermb. ÎI vom numi A. El nu cred să existe decît în
paartă o scară pe care o deșert. (Se coreefea-•fi.)
rea.•em6 dc balcon. Loc mai deșert decit ăsta
Priveşte balconul ca și nu cred să existe decît în
cum ar înfrunta un pustiu. Nu. Loc mai
duşman. pustiu decît ăsta nu cred
să existe decît în deșert.
țMișcă scara cîtiva
centimetri intr-o parte).
Destul* Hai, înainte, urc,
A: Gata! Acum ori deci... Ascendo, ergo
niciodată! E timpul să sum. (Pune piciorul pe
acționez Ann ezitat prima dreaptă ).
(se uită la ceas) uri Scîrțîie.,. țApasâ cu
an. Un an întreg. piciorul dreapta) Nu... nu
Douăsprezece luni. scîrțîie... Mi s-a părut.
Cincizeci și două de
săptămâni. Trei sute 286
șaizeci și cinci dc zile.
De-ajuns! La naiba cu
lozincile vechi: “Mă
îndoiesc, deci exist”
Urc, deci exist.
Ascendo, ergo sum.
țAranjează scara cu
gryfi). Ce-ar putea să
se întîmple°
dreaptă)
Să se rupă scara.
Imposibil! Ann
probat-o de
nenumărate ori. țCa
pentru a se convinge,
se lasă greu pe tina
din trepte ) Să se rupă
balconul. țRide).
Astea erau
argumentele ezitării.
Alibîurile lașității Să
mă surprindă cineva.
Hm. Iar caut
justificări? De trei
sute șaizeci și patru
În fond, socoteli? După
însăși lumea unu vine doi...
e o părere... Prin urmare,
viața, un vis treapta a doua.
al morții Dar, în definitiv,
eterne, ce importantă
vorba are? Principalul
poettilui. . e să urc.
(Pune și al Ascendo ergo
doilea sum. Toate
picior pe treptele sînt în
dreaptă). ultimă instanțl la
Uite o“u nu fel. Identice. Nu
s- a-ntîmplat identice,
nimic! Ne asemănătoare.
aflăm deci țse milă tn jur ).
pe a doua Ce întuneric!
dreaptă, iar Dar, în fond,
lucrurile intunericul mă
stau avantajează . ..
excelent... (Ciuleșle
perfect, urechea). Parcă
bine... se aude ceva. Ce
normd .. s-o fi
aproape . auzind? Pe aici
(Se uitd la nu trece nici
picioare). tipenie. Trei sute
Nu, nu-i șaizeci și patru de
dreapta a nopți n-a apărut
doua. E nimeni De-ajuns
prima. cu prostiile! Urc
Eroare de și gata! Dacă un
calcul. alpinist și-ar face
Energia atîtea scrupule, n-
devansează ar mai urca
materia. nimeni pe
Himalaia Nici pe
Voința
Dealul
premerge
Mitropoliei.
actul. Acum
(Urcă pe dreapta
voi pune următoare). Așa.
piciorul pe Iată
dreapta a că totul e cît se
treia. Nu, poate de simplu. ț
nu, a doua. Pași). Se aud
Ce naiba, de pași.. . (Ciulește
la-nceput ne urechea. E
încurcăm în
 linişte). Mi s- treptele).’ E o
a piîrut. noapte
Emoția minunatl! B:
provoacă Ba e foarte
iluzii. Hai întuneric.
sus, deci! A: Da, e întuneric.
țUFcă B
hotărât încă :
o dreaptă).
Bravo ! C
Felicitările e
mele! Știam
eu că totul va f
decurge a
normal. c
(Pași) Totuși i
se aude ceva.
Cineva Într- c
uri loc în care u
nu vine
nimeni de trei
s
sute șaizeci și
c
patru de
a
nopți! Nu, nu
r
mai pot
a
amîna. E
ultima
noapte. E a
noaptea a trei i
sute șaizeci și a
cincea. (f/red ?
hoidrit incd o
ireaț›id) A
Minunat'
(/iifrd iei :
necunoscut
cbruia i“i C
›'om sfi›in›e a
IJ) r
B: Ce-i minunat e
?
A s
(.surprins, c
speriat, a
coboară r
iute ă
?
B (rîufe): Bună! ?
A
: B
:
F
o N
a -
r a
t n
e n

b n
u i
n c
ă i
,
u
( n
N
e ¡
r e
ă 1
b .
d A: Toată lumea
ă trebuie să aibă uri
t țe1.
o B: Mi s-a
F mai spus
. asta și ann
) luat plasă.
Ce faci, vrei
Î să urci? A:
n Nu... adică. .
c da...
o B: Păi să-t t'11 sCara.
t A (repede ): Nu-i
r nevoie, Vezi-ți de
o treabă.

m 287
e
r
g
e
t
i
 B. N-8ffl nici o treabă.
h (decis ). Trebuie '
A : E tîrziu. E noapte. Urmează-ți drumul.
B. (gol/ic): Bine. N-ai nevoie de o mînă de A: Mă macină îndoială.
8jutor? A: Nu.
B: în regulă. La revedere. B: Ce te macinl? Hai, fii serios!
A: Dumneata ai urca... bară ezitare?
A: țB iese) Stai
B: Bineînțeles. Uite.
Noap puțin! Alo!
[Începe să urce )
te Domnule' (6 A: Gata! M-ai convins.
bună. rei'iiie) t ‹ (Dor B urcă. ) Gata, am
zis! Dă-te jos! țDar B
părere
ai?
B: ț siitcer ): Îmi pare rău.
P£ Nici nevastă nu mai ai*
O8 B: BH ngVastă m8i ann.
Stă Dar ce folos?
. Oamenii și-au pierdut
Fo motivațiile, vointa dc
art a...
e A (complelea_•ă '). De a
pro
ast urca.
ă. B: Da. Și
Lu de a urca.
me Ne-ann
a blazat. h
me e
rge învîrtim
iria în cerc.
A: În
poi cerc?
.
A: B: Mă rog. Unii se-
Ina nvîrtesc într-o elipsă
poi (serios). Au h în stare
? să urci scara asta
B: Da. Se degradează dintr-0 dată, dintr-o
valorile morale. Uite, răsuflare. pînă la
balconul ăla*.
eu, acum cîțiva Mi,
principii, B
aveam :
aveam curaj, aveam
haz. Acum nu mai ann
nimic din toate astea. E
Aveam și o nevastă.
s
288
289
t £tStfi° Asta-i s
r teorie. f u
i A: Prin urmare, l i
c ai curaj. e e
a B a ,
t c
ă ( . d
? o
A z A m
: i : n
m u
C b A l
i e s e
n ș t !
i a
e
? e A
s
B :
) p
: : u
n M
S e i
S
c ă a -
a m e
r u
r ș t
a
c i e
a
A m
î e
: ă
n u
. B: Teamă? De cine? De
X B ce?
b
u a : A
B: Atunci dc ce l •
să nu fiu în c . E
stare? o A o
A: Păi nu n t î
spuneai că e- ? u n
n d
ann bl4zat... că
E c o
ne-nvirtirn în ia
i
cerc u , lă
B" 1 GG-I Cti n o
288
289
m
urcă mai departe. ) l
e p
n ă Nuuu! (Baajuns in
e s balcon și dispare in d
a ă înhineric. A e o
s r distrus). Ce-ai facut, r
c e domnule? Acolo ,
b ș trebuia sl fiu eu! Eu!
. t Era ultima mea ș
. e încercare... . ț i
A: Bine. Mă- Priveşte pierdut
D ndoiesc. balconul. Mai precis, l
u B: Domnule, priveşte balconul i
b pierdut. Și, doborât, n
trebuit să urci în
i
balcon? Sau nu? iti ia scara și iese).
t
o CORLL: I
P u
e e b
r i
g p r
o a e
t a
s u
u l n
m o
. m u
o ă
B
: r
ț î
S i ș
ă i i
-
n i î
u n
v t
v e i
o c n
r h d
b i e
i
u
m
288
289
 m h b
r i e d
e n ş i
a t n
j Î e
a ș o
. i ș c
F i h
r p - i
u i i
m e c
o r i e
a d u i
s e b
a - i d
n t o
c i
e f R
- a o s
i ț m e
a e
s o t
c J , e
l u m
i l d :
i i a E
m e r l
b t , ,
a e
s i S c
e o ă
v r -
d r b ș
o a i i
m j n
- a d d
n . u e
I - s
c u s c
e
288
289
 h ă r
i a ă
d d v g
e e e o
a s
i b t
n l S i
i e ă t
m s - ă
a t i ,
- e
n m m g
. u r
z r e
a E m u
d l u
a , r g
r e ă
, c s
a i i
I u -
a v b v
r r i a
ă r
e j e e
a m a a
, a
ș n P
c i r
ă p c i
- u ă l
i t i e
i r j
u n e u
r ț a l
m b .
ă s
r n Î ă
i - n -
t o d i
288
289
 f dispărut) A fost o
î i t iluzie... Lumea se
n g i compune din realitbți
t i m și iluzii. Eu ann parte
î , p de iluzii. ‹Iese. )
m ROMEO [din
p n ș ascuri.•dtoare): Ce licăr
i e i joacl în fereastră? Ah!
n s
e t l
i o
i n c
u s .
b u la 6o/com):
i l Hei, domnule! Unde ești?
r S-a cărat' A luat și scara.
e f Cum dracu ies eu din
a o chestia asta? țlntrâ
. c Romeo. B se ascunde).
. ROMEO: Gnd inima-rni
D A rămîne-aici, să plec* Lut
a 1 greu, te-ntoarce,
r r€‘.'găseștm i Gentrul.
d (Intră A ciI seara.
p r Instincliv, Romeo se
e a ascunde.)
n g A: țvdicărindu-se): Era
t o ultima noapte! Unde
r s naiba o 6 individul?
u t Eu trebuia să fiu
- e acolo! (Apare Jylieia
a i la balcon, dar,
vdzîndu-l pe A, se
s l retrage, nu inainte ca
e e acesta s-o Observe)
- A: O, Doamne, ce
n a minune! Siî fie oare
d 0 adevărat, sau e din nou
r ă o părere? (Julieta a
288
289
 Răsare ziua-Julieta-i soare! BOMEO: Asta doresc și eu,
Se-naiț$ doar» dalb! Ț:, @ nu! Pentru nimic în lume! fi scopul meu! Real! ( Iese, ferindu-,și
IULIETA (/n ¿a¿con): Vai!
. scara. )
ROMEO: Vorbeşte! Vorbeşte, inger de luciri cerești! RtIMEO țgînditor j’. Real? țApare la balcon B. Romeo se ascunde)
JULIETA : Romeo! De ce și pentru ce ești tu Romeo? B (sc'rutea.•ă be_•na ): Unde o fi individul cu scara? Lumea asta
Reneagt-ți tatăi! Leapăd-ai tău nume! Sau dată nu, nenorocitl, de leneși, lași, profitori și strlini! Trebuie schimbatb!
st-ani sppj p2
R mă iubeşti! Și n- Trebuie să construim o
oi mai fi o
O Capulet. altă lume! O lume
M S-ascult? Sa .mai nouă! Uri om nou!
E ascult, Salt să-i (Ge.st
vorbesc? țse care ,se transJomiă in
O: saluhil mman. ) La
naiba cu lumea veche!
să-i.vorbească, dar
' CORUL: Du-ce! Du-cc!
Julieta, după cc a sym Du-ce!
tal intiineriml, B' (aprobă ).- Aşa!
Romeo iese din Distrugeți trecutul!
ascywătoĂre). De azi ‹Sparget' G• pe t le!
încolo nu .mai sunt Înlăturați obiceiurile
Romeo! vechi! Rupeți oasele!
(ApWf0 Ia balcon B ) Transformați lumea!
B: Domnule! țRomeo o Mutați falcile! Tu t'
nasurile! Zdrobiți
sfeclește. ) N-ui văzut un
mutrele!
individ cu o scară? CORUL: Du-cc! Du-ce!
ROMEO: Să mai ascult Du-ce!
sau s8-i vorbesc? B: Înapoi la strâmoșii
B: A pl°cat cu scara și noștri! Unde naiba o
m-a lăsat aici îj fi tipul cu scara?
omori j fugi (ppm Înapoi la vremurile
unde naiba ești? N- glorioase ale lui
auzi? Îi omor! îi lulius Cezar! Să
recldăim Imperiul ro-
distrug pe toți
Individul Rome' man, Imperiul otoman
plrea totuși o iese și Imperiul
real.. . prude napoleonian
(Dispare. nt din
ascunzătoare și cu scara. )
priveşte intens ROMEO: Domnule, nu aveți
balcomil. Intră A o seară?
A: Eu? A, nu! (Perez sfne).
290
291
Ăstă nu pare real. cios. ) Dar U a?
R de ce mă- n A:
O ntrebi? A,
M ROM£O: c nu!
E Aș avea c ROMEO: De cc ?
O nevoie. A• Fiindcă sînt pățit.
: A: ț foarte suspicios ),’ ? ROMEO: Pă¡it?
Pentru ce? ! A: S-a mai folosit unul de
D ROMEO: Ca să urc acolo, ?
scara mea.
a țitluit, îtigiozit, revoltat ROMEO: R
r Sinteiunulde-
): A, nu! Acolo trebuie să O
acaei2 M
a fiu eu.
R A: A, nu! ( Pentru E
i sine) Individul e de pe
a O O
M altl lume... :
E R
c O
e O C
: M
- E u
i O
? S
î : c
n e
A Î
: t
e m s
ț i c
C
a i o
î
r p
u m
e p ?
n
r
a u A
i C
a m '
a u
? p
u t C
ROMEO (‹zrp/fi l a a
scap); @g e ț
A: t i S
O ? ă
sca s
r8. A c
(Su a U
:
spi r r
290
291
G CORUL: Du-cc! Unde nu e
e Du-ce! Du-ce! vine
B: Vă multumesc, nimeni... d
î vă mulțumesc... pe unde nu u
f (Salutul rommi ) trece c
1 Noi, eu. nu nimeni. .. e
promitem ROMEO .
b poporului (iese din
a umilintfi ci ascunzătoare A
l demnitate! ) Domnule! :
c Fericirea patriei A (tresare).
o nu este posibilă Din nou P
n liîră sacrificii. ficțiunea? e
. Eu v$ ofer Ce s-a
mintuirea aici, întîmplat c
pe pămînt, gi aici? Ann i
acolo, sus, auzit n
printre voci. ,. e
arhanghelii din urale... ?
cer! reale... !
CORUL: Du-ce! R ?
Du-ce! Du-ce! O ROMEO: Pe duce.
B: Grazie! Tante M A
graziei Mille E :
bombe... mille O
grazie. Unde : O
naiba s-a dus
u
dobitocul cu Î c
scara? Cum l e
scap eu dc-aici?
?
Cred că am a
ieșit din c C
realitate.. l a
(Dispare. a r
Revine A cu m e
scara ) a
A: Arn auzit u d
zgomote. Glasul
u
mulțimii... Aici, în p
locul ăsta pustiu. ,. c
290
291
 e e u
? c
d e
C u l
e c e
e
f l d
e e i
l n
d
d i V
e n e
r
d V o
u e n
c r a
e o ?
? n ' ROMEO: Păi
a nu suntem la Verona?
R . A: A, nu! Altt
O iluzie!
M A Domnule,
E : s8 vă iasd
O din cap
: C chestia
e asta! Să vă
A iasă
ș c imediat și
a definitiv!
d u
e t
d t
u
c a
e i
c
c i
ă
d
290
291
ROMEO: Ce? JULŒTA: Cum de-at pătruns aici şi pentni
A: Cl suntem nude am dori sä finn, cînd am dori st finn şi rum aui ‹lt›i i oe? E zidu-nalt, greu de sărit și
sä finn. Asta e parageografie, paraistorie, parap sih ologie A rht a locul Acesta pentru tine-nseamnä
paranormal. V-a intrat în cap Europa unitä? moarte Dacă vreo rudă-a mea te
ROMEO: Sînteți un Capulet? (A neagă. ) Mi-a intrat in cap clu¡Ctrl RODEO: va zãri.
unei fete. Vä rog să -mi dați pentru un minut scara! Mi-a dat iubírea aripi să m-avînt!
A: A, nu! Dumneata te crezi la Verona. Altul se crede la Nu-i zid înalt să-î poată pune
Strasbourg sau la Timişoara. piedici! lubirea-nLînge tot ce-i stă
ROMEO: Vă rog, scara Trebuie să urc! ÆULIETA: în cale:
A: Domnule, asta nu e scară socialá . Nici scarä ierarhică . Nici scan ROMEO: Nu pot să-mi facă nici un rău ai
a valorilor. E o scară concretä , realä . tăi. De te zäresc pe-aici, îți curmă
CORUL: Du-ce! Du-ce! Du-ce! . viața. E-n ochii tăi primejdie mai
A: Ce strigă ? mare
Ca-n douäzeci de spade de-ale
lor! De m-ai privi cu drag, aş fi
ferit De duşmänia lor.
ROMEO: Du- Julieta! (be
ce! duce in
A: Sînt directia in
nebuni? care a
ROMEO: Cred dispărut A.
cä sîpt Julieta iese
dezamă giți. in balcon.)
A: O, Doamne! JULIETA: M-
Ş i era un loc ai chemat,
atît de Romeo?
liniştit, de Ah!
retras , de Nici
patriarhal. măc
Nu trecea ar o
nici un sută
cîine... Nu de
se auzea cuvi
nici un duce nte
. . Totul era De
adevä rat... gura
(lese, ta
rostit
ingîndurat.)
e n-a
ROMEO: O,
292 290
 s am apucat sä urc? J u ii! Au intrat
o (Priveşte ingîndurat U
( d
D ruşii şi uf
r scara, apoi, ca hipnotizat R D tØtl£İi!
b incepe sá urce și ajunge O
Cu neagra-i mantă.
D
i in balcon. Romeo, Dar de nu ți-sAdrag,
O
t care a rcapčinit, ( (D
U privește perplex Mai bìne-ar O
C
rechea mea, balconul.) gäseascä-aici ŞiOR
şî-ți ROMEO: Acolo trebuia sfirşesc O
Int
recunoaște sä fiu en! Eu trebuia sä lor... ruş
glasul. use flu sus! (č. Wrist, C ii!
aude glasul abătut, doborit. O
A A
Doicii Deodată se ivește C : :
strigînd din Julieta) Ce bine cä C
O
casă) Da, visez iaräşi! O
D I
n
doică' Vin!
t
(lese. Intră
r
Romeo cu u
scara lui A ) ş
ROMEO : Legile ü
pedepsesc aspru pe ?
cei ce atenteazã la
proprietatea publică, A
nu la cea particulară. ,
țReazemă scara.
Apyre B la balcon. d
Roitieo se revage a
.
rapid, lăsînd scara. )
B: Uite scara! O scară Ş
adevärată! lute, să i
fugim! Doar ştim
cum a sfìrșit-o ducele i
(€’oboaFă pe scară . n
) Am scäpat! Ura! t
CORUL: Du-ce! (B0 iO n
IO Ł 8*. Apare A. Vede i
scara. ) n
A: lată scara! Am căutat- g
o cu disperare! Dar oare u
r
292 290
 M-am gîndit să märim salariile şi pensiile cu zero... virgul8... zero... !CORUL: Ura!
vírgulä... zero... ' B: Vom instaura democratura ! :
CORUL: Ole! . fiORUL: Ura!
A: Vã urez sä fiți primii îń întrecerea cu popoarele . B: Nu mai vrem să finn conduși do analliił»ți p iici*wã)łl YiiM ã4uw
lumii, ROü fiEO: O, ce noapte reală ! in acest balcon numai alfabeți şi evoniț i '
DOICA: Vai, s-fi înnoptat? Julieta! (ł ese. ) CORUL: Ş i parveniți!
A: S-a întunerícit. B: Pe parveníți îí vom împiedica sl parvínfi, 1 łtiai ¡re sveillțl łł ¥UM
ROMEO: Mi-e frică de concret! ajuta să avinä. (Se and impușcäturi ), Nu trage}i1 Nii li aptți łii luloinł
CORUL: Nu vă fie frícä ! Meteorii picä ! CORUL: Nu rageți in balcon! (İmpuşcălurile /rii’‹'ft' i:d. )
A: O, nu! hu așa am visä t eu scena balconului. .B: Vom deschide granił•1e, pungile şi ochii! Vom decrotz *itii ilv iiiiln¢ł
(Zgozaot de helicopter. 0 funie se lasă deasupra balconului. ñ s• de cinci minute!
agaiií de ea. E tras in sn,s ) “ CORUL: Un minut! Tic-tae, a trecut!
ROMEO: Fantastic! Ş i concretul iiseazä ! B: Chenzínele se vor ptãti din cincisprezece în cincisprozacø cililuts
CORUL: Ole! CORUL: Ura!
ROMEO: Uă jur pe viața mea cä mîìne... ț t:rcă ye scarä. Apar.• B : Minutele nu se vor mai împá rți in secunde ! Numai på mintul it,
Jtiliela la balcon j vn impärți: țãranilor, orăşenilor şi intelectualilor ataşaȘ ! Pabricilo
fULIET5: Ü u! Nu jura deloc! re vor împă rți țnuncitorilor şi directorilor! Casele se vor împă rț
Sau däcä vrei, pe sufletul tă u jurä. i antreprenorilor şi antrenorilor! Oasele sq vor împärți consilienlor
Zeu bun la care în genunchì mã- și minerilor! Massele se vor împä rți in două!
nchin, Şi-am să te ered... CORUL: Capulet şi Montagul
(Glasul Doicii din casă ) B : Republic.ani și monarhiști, Proprietari şi chiriași. Reformişti şi
Da, doică ! Vin! (l ese ) fripturişti. Avangardişti şi post-modernişti. ț Apare Doica. )
Ce
R O, de noapte. Pare prea
O divi frumos,
nã Prea dulce, ca să
M poatü fi aievea.
E noa
pte!
O Ml
: tern
cä
totul
nu-i
decît
un
vìs
Scor
nít

294 295
 v a tit la/con, s•• B: Va trece mult timp de la
r C p adreseazä sälii ) laptele de mamă la
ei u t B: Tovarä şi! laptețe de vac8 sau la
, m e CORUL: Fä rä tovarä şi ! laptele de. capră .
d B: Domnilor! Am dobofit C
oi 3 b dictatura! O
c e ă R
ă t U
? v u L:
D a t (“
O Ri
I î ş g
C m i ol
A p et
: í l to
í a ”)
D r p :
a ț t La
r i e -
? la
l p !
a B r La
p : a -
t t la
e İ ! !
l n DOICA: lar bä taie? La
e lar prat? -
? l la
(A ajtins in balcon. .4pare B ) plu*.onului de !
B: Ce cauți acolo? ü u eşti executie! B:
adevä rat! Jos de-acolo! ROMEO (cm La
ROSIEO: Un Capulet concret! spuimči): O, m
B: Voi, cei de sus, difinä noapte! oa
veți fi dați jos! Voi ( Țîșn-•ș!-• jos rt
nu exístați! Veg p-• .s - m’c'. ) \a e!
rrierÿe ïn ïața venit DOICA: La ce?
Capul•ł'i! B: La moarte!
tríbunaluluí ! Vä ia
țFtige. B urcă CORUL: La moarte!
judeca poporul ! furtunos pe
Yeți ajunge in fața B
scai-ä, ajunge :
294 295
Do A
ică :
,
hai L
să a
fae
em c
un e
co
mi
b
tet
. u
D n
OI ?
CA
: B
De :
ce
? L
B a
:
t
D o
e a
t
c e
o .
n
d
u
c
e
r
e
.

D
O
I
C

294 295
DOICA: Luap şi femei?
B: Da. Femeile vor fi libere! Nu vor mai fi obligate să nascä. ( loo- ,
către sală.) Femeile nu vor mai fi obligate sä nască . Vor fi
obligate sã nu nascä. Jos demografia!
CORUL: Jos democrația!
B: (corectează afabil): Demografìa
CORUL: Jos geografia!
B: Copü i nu vor mai fi obligați să nască ...
DOICA: Să ce?
B: Să se nască. Nici sä învețe. Nici să stea acasã . Nici sä piece in
Occident. Hat, Doică , să facem comitetul.
DOICA: Vezi că ... ’ A: Pentru ideile noastre sfinte.
B: Îl descentralizä m şi-1 descomunizăm (Impiqcõ furi. ) Nu trageți Nu
trageți in balcon!
CORUL: Nu rageți in balcon! (Ìmpușcăturile i“ncetează. )
B: Stați liniştiți' Aveți räbdare! Nu aveți de așteptat decît douäzeci de
ani.. (lese en Dorca. Apare Julieta la balcon şi Romeo jos. )
JULIETA: Var! Pîna atunci sînt douä zeci de ani!
ROMEO: Aşteamä-ți-se somnul lin, pe pleoape.
Ş i pacea blîndul suflet sä -ți adape.
(Zgomot de helicopter. De sus coboară, pe o funie, A. Julieta dispare.)
A: Au plecat analfabeții şi au venit
Capuleții! ROMEO: Da, dar Julieta e şi ea..
A: Ce-at Pacut in ultimii cinci ani?
ROMEO: Am visat.
A: Ce?
ROMEO: 0 fată .
A: Douä zeci de ani să te abții sä mai visezi! Vino-ți in fire! Vino-ți
in realitate!
ROMEO (urlă ): Nu! Julieta! Juligta! țApare Jtilieta la balcon, însotită
de Doicá )
JULIETA: Mä auzi, Romeo? De ce n-am glas de şoim
S-ademenesc cu el, spre cuib, perechea?
DOICA: Nu şade bine să spur astfel de vorbe
deşuchiate. A: Ajunge Unde vă treziți? Nu: cînd vă
treziți* JULIETA: Mă tern cä totul nu-i decît un vis
Scornit de noapte.
ROMEO: ču mă tern că totul nu-i decît un vis scornit de noapte.
296
A: Plecați de-aici, fă ntasme' (,Julieta coboai’ă pe junta elci• F °’ !!!!!’)
ROMEO şi JULIETA: Noi de-aicea nu plecä m'
CORUL: Koi de-aicea nu plecă m'
DOICA: Dar nu se cuvine, fata mea..
B (iși face aparitia ): Plecați cu toții, dacă nu vreți să chemãin sc:illiei
ii, pompierii şi minerii' Ce-i cu sfOdrã asta? E o SfOar'a I ciilû ilht’Û
nu mä-nşel.
JUUETA: E de la elicopter.
B: Păi ce, elicopterul a încremenit în proiect?
k (cade in genunchi ) 0. Doamne, dacă e nevoie, vom mm i tills i it ill*
DOIC.A: Pentru ce să mori, domnule°
DOIC.1: Da, pă rinte .
eO O- ț innncii de job, A, afłat in genunchi, se v‹'J‹' '!'*' t' 'I!
deasupra bn/us/rndei). Ce a descrescut domnul acela* A th' v' inI
pitic. Descreşte realul.. . descreşte... E vremea piticiloi l’ili‹ n i ''i
prelua puterea şi averea și ne vor ridica la nivelul lor
âULIET.'I: Aş fi vrut să ne spunem cuvinte de dragoste, d‹n' il‹• Sri 11
ïiìI toate cuvintele ..
A (/n genunchi) : Capuleții, neocapuleții şi criptocapulețn ‹ni Intel It Finl
Nouă nu ne-au lä sat decît balconul!
B ( Privind spre A, cu di,spreț ). Stncați, drogați, apucați' M‹›iilerm it»ll
ROítIEO: Să fugim, Julieta! Lumea e uñ tä . Şi reală
JULIETA: Ş i voțbeşte prea tare. Unde să fugim?
ROMEO: In lume.
JULIETA: Sä fugim de lume in lume? Lumea e rotuntlń
ROMEO: Vrei sä spui cä once am face ne întoarcem dv
4ULIETA: Cît de bine mă înțelegi tu, Romeo!
B: Fugiți de-aici! Aici e iadul! E concretul şi realul * A:
(s-o ridical, strigă): Aici e iadul!
E concretul şi palpabilul'
ROMEO: At vä zut? Pînä şi eí sînt de acord.
JULIETA: Cine*
ROMEO: Criptocapule łii şi montaguşații,
(Doica apucă fiinia (’i coboară din balcon )
fULIETA: Ce faci, doică ?
DOICA: Plutesc.
ROMEO: Eşti plutocratl?
DOICA: Viața nu-mi mai oferä satisfacții. Vreau sä mă dizolv in destul?
vis! A (de la balcon),' Vorbitori din toate balcoanele, uniți-vä! ß: .Ne-at pisat destut! Jos, cocoțatule!
DOICA (en deygiisf).' Balconari din toate, partidele.
âULIETA: Ei au ocupat toate balcoane1'e. N-au mai rämas
balcoane şi pentru noi.
ROMEO: Care ei?
TULIETA: Concreții.
DOICA: Malta intem,ațională a balcoanelor! N u. a I lałl1l¥t, ¢I
ROMEO: Şi scăńle au fost ocupate, Toate, Şi au fost puse in Claudius. Nu e împăratul, ci bufonul. TOàtß GOM plul\ii'ile,
sgrviclul balcoanelor. Nu mai gäseşti o scarä care să nu ducă la ittal devreme sau mai ôrziu, reuşesc. Toți soldații devin maret
un balcon. atuncí, vă-ntreb, domnule (d il privește cori ), da, pe
âULIETA: Şi o realitate la care să.nu ducä o dumneavtié4ll'l vă-ntreb, domnule, oare există conspirații
scarä. ROMEO: Îl ştii pe pärintele Lorenzo? adevärate? Oare mornvil
JULIETA: Nu. nu e in sus?
ROMEO: El ne va cununa. k țfipă ') in sus, conspiratorule, in sus, pe (Inträ,'Doica. ) o
aici poate ieși
(/es.) eșafod!
B (către , .care se FOOgă in. balOOn ): Då-te jos de-acolo, DOICA: Doamne, ãştia dot se ceartă! De
parazitule, laşule, parvenitule! tragedie! Julieta! (Apare Julieta. l!!•indu-1 de mină pe Romeo. ) Ni
A: Niciodatä nu voi pärăsi acest loc de care se leagã .visuriIe mele, s-a ocupat balconul!
amintińle mele, bătälia mea... ãULïETA: Var, doicã! Trebuie aplicatt legea ocupant!
B: Ai uitat cînd tremurai ca o piftie şi nu îridräzneai să put, piciorul primului A: Zäu? Aici e vorba de legea caselor
pe naționalizate!
prima treaptă? ROMEO (Julielei)’. Ce ți-am p»i en? Lumea e rotundä.
A: Am uitat. În schimb, in memoria mea s-a întipärit imaginea unui Jmã£TA (c« dragoste).- Ba en ți-Um S tls eta, iubitul meu.
individ .arivist şi impertinent care a pus piciorul pe prima B: Dt-te jos imediat din balcon! Balconul e un simbol. Cum îți
treaptă a scăni, ca pe moşia lui tat-su, şi s-a azvîrlit apoi in sus, permiți să te aşezi într-un simbol? (A face un semn urit și
pînä in balconul acesta, unde trebuia sä flu eu, uzurpîndu-mi ireprodiictibil de
locul, confiscînd, negar,e.) Ei bine, at să coborì, viu sau mort ! (Scoate un pistol şi-1
sechestrînd şi furínd. îndreaptă spre A.)
B (ca unui copil): Dar cine se gäsește acum în balconul mult visat, A: Săriți! Asasinü! (Apucá funia elicopterulyi coòaară iu'te de la
mult ñvnit. şi mult ocolit, cine trage acum toate şi balcon) Fascist notoriu!
,consecințele.pozitive dar
nemeritate ale unei lașități lamentabile, dezguștătoare, execrabile? B: Comunist notoriu! (Aduce scara şi urcă la b6flCOH)
A ( patetie )’. Stau aici, în balconul, visurilo( mele, al visurìlor noastre, DOICA: Realü fură balcoanele. Dă-te de-acolo!
şi
mă-ntreb. .. (vede cä B e neater,’ tare ) şi mä-ntreb, domnilor, A: Jos inn sp’une lui A, dar Creb
comunismul!
domnule, țB redevine atent ), domnilor, dacä nu B: Ba cumva!
cumva...
299
298
ROMEO (scoate spada)' Vei plăti! (Pare că scara cu spada indreptată spre B, care scoate pistolul apcf å pe
A: ...dact nu ’ cumva visul e mai autentic, mat puternic şi mai... ş1 trăgaci, dar pisiolul nu ia Doc)
mai... sfint... A: Nici gloanțe nu mai aveți! (B coboară iute pe Rö ieo, de ye
funie.
B: Bravo, acesta-i cuvintul: stint! scarä, incearcă sd infigä $pada in el, dar m-1 ajunge ... )
A: Mai síînt decît realitatea, Cei ce au visat s-au prăbuşit în ROM£O (‹n balcon): Vîno, Julieta, se topește noaptea, tar z0rİi nfl
realitate... B: Hat, präbuşeşte-te! Ai visat destul! VOC
A (caboiin ): A:m visat destul? Dar crux oare se poate lăuda că a găsi despîúțiți. țJulieta uzcifi.)
visat DOICA: Şi eu! Şi eu! țUficã FOR)

299
298
A: Personajele astea din us au intrat in balconul visurilor mele' A: Ce fel de personaje sint ei?
B: Balconul realítă ții noastre ! Ne înving abstracĘunile. Ce facem*
Stä m cu bratele încrucişate?
A: Nici cu br•t•le încrucişate, nici cu crucile încîrligate' țÎnlre
limp,
cci trei an dispärut) Cine sînt äştia?! Cum îşi permit?'
B: Ficțiunea vrea sä ia locul realit*tii" Niciodatã !
A: Niciodată ! Jos Romeo! Jos Julieta!
B: Jos Dorca'
DOICA (işi face aparifia o secundă, neagä ) T! (Dispare. )
A: Vrem tragedii reale, nu tragedii fictive!
B (către cci care ar vebui să se pfie in balcon): Înapoi in Imaginar,
ficțíuni evanescente! Dați-ne înapoi spațiul furat! Spałiul realității'
A: Gt de la obiect te expń mi, prietene!
B: Sä ne unim împotriva uzurpatorilor din irealitate!
A: Da, frate, vom distruge lmaginarul!
B: Propun sä începem cu
balconul A: Balconul nu e red?
B: Real, dar functîoneazt ca un suport al
Imaginarului. A: Admirabilă observațe!
B: Träiascä domnia realului!
A: Um!
CORUL: Trã iascä ura! (Tmpăit pe bandä.)
A (iese și revine cu scora): H ultima încercare.Dacä acum nu urc. ..
am ratat totul. N-am dreptul sä amîn. Cei care vor veni dupl noi
mä vor întreba ce ați facut? De ce n-ați urcat? Sîntem
räspunzä tori in fața urmașilor... a istoriei.. .
B: Cine?
A: Not.
B: Cum vă cheamã ?
A: A. Dar pe dumneavoastră ?
B: B.
A: (Pm-•6) E clar
B: Ce e clar*
A: Nu sîntem not personaje reale?
B: Ba da.
A: Dar Romeo, Julieta, Dorca?
B: Chi cu?...

300 301
 bineînțeles. Imaginare, bineînțeles. existența voastră realä ..
Şi au ele nume°
Romeo, Julieta.. Mă rog, Doica. E şi ă sta un fel de nume....
noi avem nume°
Noi suntem denumiți pń ntr-un simbol: A, B Suntem, cu alte cuvinte,
anonimi.

B: Cä ficțiunea are nume, in timp ce realitatea e anoniml

A: Aşadar, înapoi la ficțiune! [’Urcă prima veaptă a scării. )
Repede! Cît nu ne-a înghițit de tot anonimatul! (Se opreșfe. )
Nu. Nu pot. Nu pot urca! Dumneata ei putea sä urei?
B: De ce nu? (İl dâ la o parte pe A şi incepe sä urce. Deodaiá, in
balcon îşi fac apariția Julieta și Romeo.) Ce naiba, iar am
halucinații.
ROMEO: Stop! Aici nu aveți ce cä uta!
JULIETA: De ce nu sîntem lä sați in pace?
A: Ni se interzice accesul in ficțiune? (Pune hotărit piciorul pe prima
treaptă)
B: Doar nu vom asculta glasul Imaginanilui...
TULIETA: Jos cu voi! Urîților! (Cei dot se opresc
) A: Sîntem împinşi înapoi in realitatea
mizerabiłă? B: In negrul anonimat?
A: Aici ne vor putrezi oasele!
íl: Nici numele nu ni-1 vor pomeni!
ù (cołioară ): Gata! Sînt definitiv distrus. A fost ultima scarä . !
ß (roh‹›ară și el): Ultima*
A (‹'âire public): Plecați! ... Repede!. Dacä vreți sä vä salvați píelea,
lnnța, numele, fugiți cît mat departs in ficțiune! Lumea e urítă ...
Grăbiți-vă ! .. Cît mat sînt locuri dincolo, in Imaginar.. Hat,
oameni
buni
B: Hai r greu sã vä hotărîți... Dar trebuie... Trebuie! (Face semn
syectat‹›i ilar.iä se ridice. ) Haí! Ridica¢-vă! Toți! (Semne către
iey/re) Mergeți cît mai iute... dincolo... in ficțiune. Aici nu mai
e de träít!.
Ptecați din realitate! Dacă nu vreți să rämîneți nişte anonimi....ca
noi.. .
A (gesturi semiii[ieatiiu): Aici s-a terminat! Aici nu aveți nici un
rost...
Fugiți, cît nu v-a ìnghițit de tot realul!
B: Uitați tot. . tot.. tot ce a fost urît, şi murdar, şi mşinos în

300 301
A: Uitați ura... invidia... răzbunarea... minciuna... crima... meschinăria...
manipularea...scîrba... dezamă girea . tră darea... mizeria...
B: Devenim mai curați... mai cinstiți...
A: Nu vă mai lă sați copleșiți de griji... de ră spunderi... Intrati în
lumea ptlră a ir lită ți.... a imaginarului. . Nu vă mai lăs*ti G
hinuiti de răspttnderea cre•t'e ' .. Nu voi sîntem creatorii... Lă sați-
vă în voia
creatorului vostru... Plutiți... Zburați . . cît mai sus... leșiți din efemer
și intram în eternitate.
ROMEO (la balcon ): “Cît mai sus” Cînd veți intra însă în fichUne,
QEu (arată spre A și B ) vor ocupa toate balcoanele din lume .
JULIETA: Cînd nu veți mai fi crgatori, ei vă vor crea pe voi!
ROM£O: Cînd nu vej mai fi efemeri, veți fi eterni... Dar, atentie:
efemerul stă pinește eternul! (Romeo și Jiilieta dispar, A și B,
după o clipă de e.•itare, incep sd urce scara Spre balcon,. )

302