"Să lăudăm după cuviință pe marele Ierarh și Sfânt Grigorie Teologul.

El a luminat în Biserica lui Hristos

ca un luceafăr de dimineață. Viața și învățăturile sale ne sunt mereu un exemplu de urmat. A fost unul
dintre cei mai învățați teologi și filosofi ai lumii în secolul IV; dar pentru Hristos a renunțat la toate. La
avere, la cinste, la ranguri și chiar la viața sa. El căuta un singur lucru: să se laude Hristos în tot ce se face,
să se apere dreapta credință și să ajute la mântuirea a cât mai multor suflete.

Virtuțile cele mai iubite de el erau: fecioria, sărăcia desăvârșită, liniștea, rugăciunea și frumoasa vorbire.
Iată ce scria el în anii de pe urmă: "Trăiesc între stânci și animale sălbatice. Nu văd focul niciodată și nu
am încălțăminte. Mă îmbrac cu o singură haină. Mă culc pe paie și mă acopăr cu un sac. Perna mea este
totdeauna udă de lacrimi".(...)

Închei cu câteva sfaturi pe care Sfântul Grigorie Teologul le-a dat la sfârșitul vieții unui preot: "Mă
întrebi, părinte, ce o să fie? N-avem frică de nimic, decât să nu pierdem pe Dumnezeu și fapta bună.
Celelalte să meargă cum va voi Domnul, că El este Stăpânul vieții noastre. Am miluit pe săraci, am slujit
pe frați, am cântat laudele Domnului. Și dacă nu mai putem face acestea, să începem altele. Harul nu
este sterp; el deschide căi noi care duc tot acolo. Să trăim în singurătate cu privirea la cele înalte și să ne
curățim sufletele cu lumina lui Dumnezeu".

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne facă vrednici a-l lăuda pe marele teolog și apărător al dogmelor ortodoxe,
pe Sfântul Grigorie, cântându-i cu toții troparul: "Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit
trâmbițele ritorilor, că ție, ca celui ce ai cercat adâncurile Duhului, și frumusețile vorbirii ți s-au adăugat.
Deci roagă pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre".

_______________

(Arhim. Cleopa Ilie - Predici la praznicele împărătești și la sfinți de peste an, editura Mănăstirea Sihăstria,
2008)