Studiu de caz

Proiect de intervenţie socio-pedagogică. Cooperare şi competiţie în studiul individual

În instituţii, studiul individual ocupă, ca spaţiu de derulare, cea mai mare perioadă de timp din
cadrul activităţii extraşcolare a copiilor, în timpul săptămânii.
Descriere:
Iată cum descrie un pedagog social/educator activitatea de studiu individual dintr-un centru de
plasament. Copiii din grupa cu care lucrez au vârsta de 15-16 ani, sunt elevi în clasa a VI-a,
deci, în pragul examenului de admitere la liceu, în consecinţă, activitatea de îndrumare a
studiului individual este intensă.
Suntem cu toţii preocupaţi să se obţină rezulte cât mai bune la materiile cu importanţă, în
vederea admiterii.
În general, toate orele de studiu individual decurg la fel: se lucrează intens la
matematică (algebră sau geometrie), la limba şi literatura romană (gramatică ori comentarii
literare), iar la celelalte materii se învaţă după scheme sau prin joc. Cel mai des copiii învaţă
singuri, după scheme sau din manual, îşi rezolva temele singuri sau cer ajutor pedagogului
social la ivirea unor probleme sau la corectarea temelor şi ascultarea noţiunilor învăţate. Nu
colaborează între ei, nu comunică nici atunci când vor să ştie dacă rezultatele lor sunt corecte,
încerc să planific intervenţia.
Ipoteza - Consider că băieţii din grupa mea sunt egoişti, nu cer ajutor decât pedagogului social,
nu colaborează între ei şi, totodată, sunt în competiţie, pentru că vor să obţină laude din partea
adultului şi rezultate mai decât ceilalţi.
Observare scop - Vreau să observ comportamentul copiilor în studiul individual, dacă intervine
cooperare şi competiţie între ei, de câte ori cât durează.
Mi-am stabilit, că pentru a-mi atinge obiectivul observării, să urmăresc şase copii.
Observarea va avea loc într-o săptămână, în timpul activităţii de studiu individual
Voi observa câte şase copii pe zi, câte 30 minute fiecare, în total 3 ore pe zi şi 15 ore pe
săptămână. Observarea va avea loc în dormitorul celor şase, iar observator va fi educatorul -
adică eu. Va fi observare indirectă, nu vor şti că sunt observaţi.
Pentru a-mi fi mai uşor am stabilit ordinea, le-am dat câte un număr şi am realizat un plan de
observare:
S.F.; M.C.; S.M.; S.D.; S.G.; B.A.
(1) (2) (3) (4) (5) (6)
ZILELE SĂPTĂMÂNII

ORA LUNI MARŢI MIERCURI JOI VINERI

1500-1530 1 2 3 5

1530-1600 2 1 5 6

1600-1630 3 5 1 4

1630-1700 4 3 6 2

1700-1730 5 6 4 1

1730-1800 6 4 2 3

Luni, ora 15.00-15.30

S.F. se aşează la masă lângă M.C. şi S.D. îşi scoate manualul şi caietele de gramatică. Citeşte.
Se apucă să scrie, îmi cere ajutorul: „Doamnă, îrni spuneţi dacă am scris bine?”.
Luni, ora 15.30-16.00
M.C. învaţă un comentariu la limba şi literatura română.
Luni, ora 16.00-16.30
S.M. ţine caietul cu comentarii literare în mână şi învaţă învârtindu-se prin dormitor.
Luni, ora 16.30-17.00
S.D. stă la masă lângă S.M. şi M.C. Învaţă la istorie. Citeşte cu voce tare. M.C. intervine :
„Citeşte, D., mai încet, că nu pot să învăţ din cauza ta”. S.D. îşi ia manualul, se învârte prin
dormitor, citind în continuare tare.
Luni, ora 17.00-17.30
S.G. scrie la matematică. Se opreşte, răsfoieşte caietul înapoi. Se apucă iar de scris. La 17.20 se
ridică, se uită pe geam, se aşează înapoi la masă şi scoate alt manual şi alte caiete din rucsac.
Luni, ora 17.30-18.00
B.A. stă la masă şi rezolvă tema la matematică. Pe la 17.45 se opreşte, se uită puţin pe geam, se
duce şi bea suc dintr-o sticlă care se află în dulapul lui, se întoarce şi se aşează înapoi la masă.
Se apucă din nou de scris.
Marţi, ora 15.00-15.30
M.C. stă în pat, culcat pe burtă şi citeşte încet o lecţie la fizică.
Marţi, ora 15.30-16.00
S.F. scrie la matematică. Rezolvă exerciţiile pe nişte foi, apoi le trece „pe curat”.
Marţi, ora 16.00-16.30
S.G. intră în dormitor pe la 16.10, se uita la colegii lui. Îşi ia ghiozdanul, îşi scoate manualul de
matematică şi caietele. Se apucă de scris.
Marţi, ora 16.30-17.00
S.M. rezolvă tema la matematică, îmi cere ajutorul: „Doamnă, vă rog să-mi explicaţi şi mie cum
se fac exerciţiile astea”. Mă duc lângă el şi îi explic.
Marţi, ora 17.00-17.30
B.A. vine la mine cu caietul de comentarii literare. Spune: „Doamnă va rog să mă ascultaţi şi pe
mine”, îmi dă caietul şi începe să „recite” comentariul învăţat.
Mani, ora 17.30-18.00
S.D. se învârte prin dormitor învăţând un comentariu. La un moment dat, spune: ,,Hai, B. că
vreau şi eu sa mă asculte doamna!”.
Miercuri, ora 15.00-15.30
S.M. rezolvă tema la matematică. La 15.25 vine la mine: „Doamnă, vă uitaţi, vă rog, să vedeţi
dacă am rezolvat bine.”
Miercuri, ora 15.30-16.00
S.G. scrie. Ridică privirea din caiet, se uită pe fereastră. Apoi se uită în jur la colegii lui. Se uită
la mine, vede că sunt ocupată cu S.M., iese din dormitor.
Miercuri, ora 16.00-16.30
S.F. învaţă la limba şi literatura romană. Pe la 16.20 îmi spune: „Doamnă, puteţi să mă
ascultaţi şi pe mine?”; îmi dă caietul şi-1 ascult la ce a învăţat.
Miercuri, ora 16.30-17.00
B.A învaţă la „Anatomie”. Pe la 16.50 închide manualul, scoate o revistă şi o răsfoieşte.
Miercuri, ora 17.00-17.30
S.D. învaţă un comentariu. Se ridică, se învârte prin dormitor, citind cu voce tare din caiet. Pe
la 17.20 ţipa: „Hai, F., că vreau să mă asculte şi pe mine doamna!".
Miercuri, ora 17.30-18.00
MC. rezolvă tema. Pe la 17.40 închide manualul şi caietul şi iese afară din dormitor.
Joi, ora J5.00-15.30
S.D. a intrat în clasă pe la 15.10. S-a aşezat la masă lângă B.A. Ţipă la B.A.: „Dă-te mai încolo,
nu vezi că ocupi toata masa?”. B.A pleacă de la masă, fără să riposteze.
Joi, ora 15.30-16.00
S.M. doarme.
Joi, ora 16.00-16.30
B.A., după ce a ţipat la el S.D., s-a dus la el în pat. Acum, citeşte acolo un comentariu; îmi spune
pe la 16.15:„Doamnă, mă ascultaţi şi pe mine?”
Joi, ora 16.30-17.00
S.F. rezolvă integrame. Pe la ora 17.00, tot integrame face.
Joi, ora 17.00-17.30
M.C. învaţă la istorie, îi cere lui S.F: „F., îmi dai şi mie caietul tău de istorie?”. Acesta îi dă
caietul şi M.C. îl răsfoieşte.
Joi, ora 17.30-18.00
S.G. se uită pe orar, îşi pune manualele şi caietele pentru a doua zi în ghiozdan, îşi ia mingea şi
iese pe uşă; îmi spune: „Doamnă, mă duc să joc fotbal”.
Vineri., ora 15.00-15.30
S.G. face un conspect la o lecţie. Pe la 15.30 mă roagă să văd dacă a făcut bine.
Vineri, ora 15.30-16.00
B.A. răsfoieşte un manual şi un caiet. Citeşte din fiecare. Pe la ora 16.00 mă întreabă:
„Doamnă, când luăm vacanţă ?”
Vineri, ora 16.00-16.30
S.D. intră în dormitor pe la ora 16.15. Este transpirat şi murdar pe haine. Vine de la fotbal, îşi
ia prosopul, săpunul şi haine de schimb şi pleacă să facă duş.
Vineri, ora 16.30-17.00
M.C. face integrame. Pe la 16.50 îi spune lui S.M.:„ M., vii să jucăm badminton?”. Ies amândoi
pe uşă cu paletele de badminton.
Vineri, ora 17.00-17.30
S.F. îşi face curat în dulap. La ora 17.30, încă nu a terminat de aranjat în dulap.
Vineri, ora 17.30-18.00
S.M. este afară la joacă. Nu s-a întors în dormitor până la ora 18.00.
In casa noastră de copii, activitatea de studiu individual se face în dormitor. Ea cuprinde,
pentru cei de la clasa a VIII-a, trei ore şi este inclusă în regulamentul casei de copii între orele
15.00-18.00.
Explicaţie
Activitatea de studiu individual se desfăşoară în dormitor, deoarece, în instituţia noastră,
dormitorul este şi camera de zi, mobilat cu paturi, mese, scaune, dulapuri şi şifoniere. Fiecare
grupă are câte două dormitoare, într-unul locuind 6-8 copii.
Din „Descriere” reiese că cei şase copii nu comunică, nu colaborează între ei. Dacă întâmpină
dificultăţi sau vor să le fie controlate cunoştinţele învăţate, apelează la pedagogul social. Dacă
acesta este ocupat, îşi găsesc altceva de făcut sau ies din cameră. Pe unii nu-i interesează dacă-
şi deranjează colegii. Unul dintre clienţi îi domină pe ceilalţi, vrea să iasă în evidenţă, vrea să
fie primul la toate. Este un copil muncitor, dar nu sclipitor de inteligent. Având uneori succese
pe plan şcolar, are tendinţa de a se supraevalua. Şi la şcoală, în timpul orelor, în timp ce
profesorii predau materia, el are tendinţa de a-i întrerupe, de a spune că el ştie despre ce este
vorba, etc. Se ceartă cu profesorii când nu primeşte note bune.
Uneori, clienţii nu acordă importanţa cuvenită studiului individual, sau, în funcţie de cât au de
lucru, în timpul alocat acestuia se ocupă cu altceva.
Deşi, în general, sunt prieteni, la activitatea de studiu individual ei nu colaborează, cer
doar ajutorul pedagogului social, deci, între ei nu există spirit de colaborare, au tendinţa de a
lucra independent; deci, mi se confirmă ipoteza că sunt egoişti şi urmăresc doar succesul
personal.
Având în vedere situaţia respectivă, m-am gândit să organizez o activitate în care să se pună
accent pe cooperare. Aceasta şi datorită faptului că băieţii din grupa mea sunt în clasa a VIII-a
(clasa terminală de gimnaziu) şi vor pleca la anul la liceu, şi vor sta în căminele de acolo. Ei
trebuie să colaboreze, deoarece acolo nu mai sunt educatori care să-i ajute, să-i sprijine.
Decizie
Ca urmare a situaţiei existente, am decis să organizez o activitate prin care să le dezvolt
copiilor spiritul de cooperare şi competiţie şi să acumuleze şi noi cunoştinţe.
O problemă cu totul aparte este aprecierea rezultatelor muncii fiecărui client şi a grupelor. La
fel de important este ca forma competitivă de lucru să fie alternată cu cea de cooperare, de
ajutor reciproc, care să exerseze la copii simţul de răspundere nu numai pentru munca proprie,
ci şi pentru cea a colegilor din grupa de muncă.
Ţinând cont de interpretarea comportamentului copiilor la studiul individual, mi-am conturat
nişte obiective pentru o mai bună eficienţă a acestora în ceea ce priveşte cooperarea şi
competiţia în studiul individual.
Având în vedere scopul observării, am formulat obiectivele educaţionale: să-i ajut pe copii să-şi
formeze spiritul de cooperare şi să-şi însuşească cunoştinţe noi, să conştientizeze faptul că
aparţin unui grup.
Totodată, urmărind „Descrierea” şi „Interpretarea”, au reieşit nevoile copiilor din grupa mea:
de stimă de sine şi de celălalt, afiliere la grup, nevoia de afirmare în grup, care au dus la
formarea obiectivelor acţiunii: copiii să conştientizeze importanţa cooperării şi competiţiei în
studiul individual, să devină independenţi în ceea ce priveşte cooperarea şi competiţia, să-şi
dezvolte sentimentul de întrajutorare şi să-şi stimuleze motivaţia pentru succes (reuşita).
Colaborarea dintre ei este importantă, deoarece, la liceu, vor sta în cămin şi acolo vor fi
singuri, nu va fi un educator care să-i ajute şi să-i îndrume. Acolo vor trebui să se ajute singuri
şi să se sprijine reciproc. Deci, vor trebui să înveţe să fie altruişti.
Obiectivul învăţării decurge din cele două obiective: copiii vor putea să lucreze individual şi în
grup, la studiul individual, după trei săptămâni, cu ajutorul meu, pentru a deveni independenţi
în această activitate, pentru a avea rezultate mai bune.
Mi-am propus acest obiectiv, deoarece am observat că băieţii din grupa mea nu colaborează în
activitatea de studiu individual.
Să lucreze individual şi în grup înseamnă să lucreze folosind ca metode cooperarea şi
competiţia; iar ca să devină independenţi în această activitate - să ştie când să folosească aceste
metode, când sunt necesare şi de ce, pentru că există tendinţa de exagerare a spiritului de
competiţie care să nu-i stimuleze pentru rezultate mai bune, ci pentru a da naştere unor
sentimente de duşmănie. Ori acest lucru trebuie evitat. Deci, ei trebuie să aibă în vedere ce
înseamnă cu adevărat o competiţie, că nu neapărat trebuie să câştigi într-o încercare, ci să duci
până la capăt obiectivul (ţinta) pe care ţi-o propui.
Pentru a-mi atinge obiectivele m-am hotărât asupra unei activităţi da control a cunoştinţelor
însuşite în mod independent a unei lecţii de istorie. Vor fi două grupuri: în interiorul grupului va
fi cooperare, iar între grupuri competiţie. Astfel, voi reuşi să surprind ambele metode de lucru în
grup. Voi pune întrebări din lecţie, la care-mi vor răspunde în scris cele două grupuri.
Testarea le va pune la încercare nu numai rigurozitatea redării răspunsurilor, ci şi spiritul de
echipă şi viteza cu care vor termina lucrarea. M-am hotărât asupra acestei metode, deoarece la
lucrul în grup sunt mai multe avantaje, sarcinile se rezolvă mai repede şi rezultatele sunt mai
bune şi, totodată, îmbină cele două procese de grup: cooperarea şi competiţia.
Avantajele fac din munca în grup o modalitate de instruire rezultate foarte bune când este
folosită cu celelalte metode de care pedagogul social şi copilul dispun. Competiţia dintre
grupuri va fi alimentată de un întăritor pozitiv: recompensa, care va presupune o întărire a
frecvenţei comportamentului copiilor.”
De ce am ales o lecţie de istorie ?
Pentru că orice popor trebuie să-şi cunoască trecutul, pentru a-şi înţelege prezentul. Pentru că
gimnaziul, odată cu absolvirea, presupune cunoştinţe generale temeinice. Pentru că pe
parcursul anului, copiii aflaţi la grupa mea au trebuit să pregătească teze la istorie. Este primul
an când apare o a treia teză pentru ei, iar pregătirea pentru aceasta a fost reprezentată de
asimilarea unor conţinuturi deopotrivă dificile şi interesante.
Fiind o materie destul de importantă, care vine ca o completare a studiului individual la română
şi matematică, trebuie aplicate metode care să faciliteze memorarea (de date, de nume de
domnitori, localităţi, bătălii).
Este clar că studiul centrat pe materiile de examen îi suprasolicită pe clienţii aflaţi în atenţia
noastră, însă, ei trebuie să traverseze şi alte materii pentru a putea face faţă cerinţelor.
Nu toţi copiii au aceeaşi capacitate de a memora, de a reda, de a fi atenţi pe o anumită perioadă
de timp, de a face faţă solicitărilor. Astfel că, pentru obţinerea unui randament corespunzător,
trebuie ca lucrul cu copiii să se desfăşoare după anumite criterii, care să le valorifice
potenţialul şi să nu le scadă motivaţia pentru învăţare.
Copiii au urmărit la ştiri, nu cu mult timp în urmă, reînfiinţarea „Legiunii cămăşilor
verzi", undeva în Munţii Bucegi. M-au întrebat ce presupune Legiunea, ce sunt „legionarii” şi,
de aceea, am ales ca temă: „România între anii 1940 - 1944. Instaurarea Regimului Dictatorial
Antonescian - Legionar. Rebeliunea Legionară”. Această temă reprezintă un capitol important
în istorie, ca studiu.
Prin această lecţie, voi avea în vedere creearea unor imagini corecte a personajelor cu
importanţă majoră în procesele istorice desfăşurate de-a lungul timpului pe teritoriul ţării
noastre; ce rol a avut Ion Antonescu în reprimarea rebeliunii legionare din 1940 şi ce
presupune dictatura militară.
Lucru preliminar
Le-am adus la cunoştinţă copiilor că urmează să proiectam un joc-concurs, care să le
pună la încercare cunoştinţele, un concurs dotat cu premii pentru cei care vor câştiga. Le-am
adus la cunoştinţă numele lecţiei pe care o vor pregăti prin munca independentă: „România
între anii 1940 - 1944: Instaurarea Regimului Dictatorial Antonescian - Legionar. Rebeliunea
Legionară". Concursul va presupune întrebări şi răspunsuri, în scris, şi va fi organizat pe două
echipe. Participanţii vor alege singuri din ce echipă vor face parte şi îi vor da un nume. Echipa
câştigătoare va fi recompensată. Fiecare echipă va sta la o masă, iar mesele vor fi aşezate
paralel, la o distanţă de 3 - 4 metri, pentru a nu auzi nimic cei din echipa adversă. Le spun că
membrii unui grup vor trebui să colaboreze între ei pentru a avea un rezultat cât mai bun, dar,
totodată, vor fi în competiţie cu grupul advers pentru a câştiga premiul.
Am stabilit ziua de desfăşurare a activităţii de studiu individual - cu doua zile înainte de teză,
deci, activitatea va avea ca scop şi recapitularea pentru teză.
Le-am cerut să-mi spună ce dorinţe au în ceea ce priveşte premiile. Au cerut revista „BRAVO"
şi reviste de integrame. În vederea realizării acţiunii ce va avea loc, am cumpărat reviste
„BRAVO" şi reviste de integrame, am pregătit coli de scris şi pixuri, am studiat lecţia respectivă
şi am trecut întrebările pe colile de scris.
Am stabilit structura activităţii:
- alegerea echipelor..............................................5 min.
- prezentarea setului de întrebări..........................5 min.
- pregătirea echipelor pentru lucru.......................5 min.
(stabilirea sarcinilor)
-efectuarea lucrării în grupe............................................30 min.
-corectarea întrebărilor şi stabilirea câştigătorilor de către pedagogul
social...............................................................................15 min.
Acţiunea
A sosit ziua stabilită. La ora 16.00, am demarat acţiunea. Am pregătit mesele şi materialele.
Le spun copiilor structura activităţii şi timpul alocat acesteia.
Copiii, în număr de şase, se aleg între ei pe preferinţe şi prietenii. Un grup este format din S.M.,
M.C, S.F. şi şi-au denumit grupul: „Canarii”, iar un grup este format din S.D., S.G şi B.A care
şi-au denumit grupul: „Cocoşii”.
Împart seturile de întrebări şi pixurile. Copiii se aşează la mese.
Setul de întrebări constă din:
1.Când a fost numit Generalul Antonescu să formeze un nou guvern şi de către cine?
2.Când i-a cerut Ion Antonescu lui Carol al II-lea să abdice? Ce s-a mai întâmplat în acea zi.
3.Ce s-a întâmplat la 14 septembrie 1940?
4.Ce fel de stat a instaurat Antonescu ? Ce fel de caracter a avut regimul instaurat de el?
5.Ce s-a întâmplat la 23 noiembrie 1940 ?
6. Ce s-a întâmplat în 26 - 27 noiembrie 1940 ?
7.Când a avut loc revoluţia legionarilor ?
8.Ce s-a întâmplat cu Garda de Fier?
Se stabilesc sarcinile, în grupul „Canarii”, băieţii se hotărăsc să dea răspunsurile împreună şi
să le scrie pe hârtie cu rândul, în grupul „Cocoşii”, S.D. stabileşte să scrie numai el. Încep să-i
observ, în grupul „Canarii”, S.M., M.C. şi S.F. discuta între ei. S.F. scrie răspunsul pe hârtie.
Îmi întorc privirea spre grupul „Cocoşii”. B.A. şi S.G. vorbesc cu S.D. îi spun ce ştiu ei, părerea
lor. S.D. spune :„Nu, nu e bine!” şi scrie altceva.
În grupul „Canarii” se discută în linişte. Membrii grupului ajung la un acord şi S.F. scrie
răspunsurile. În grupul „Cocoşii", S.D. scrie. B.A îi spune ceva lui S.D.
Acesta nu-l ia în seamă. S.G. spune şi el ceva, îşi spune şi el părerea, iar S.D. îi dă replica: „Ba
nu-i aşa!” şi scrie în continuare. B.A se uita pe geam , iar S.G. se joacă cu pixul.
Intervine pedagogul social : „D., ascultă-i şi pe colegii tăi! Sunteţi un grup, deci trebuie să
lucraţi împreună”. S.D. ascultă şi părerea colegilor lui.
În grupul „Canarii", băieţii râd încet. Apoi se continuă lucrul. Se face rotaţie - este rândul lui
M.C. să scrie răspunsurile.
„Gata, am terminat!”, strigă cei din grupul „Canarii”; îmi aduce S.M. foaia cu răspunsurile. Se
întoarce apoi la grupul lui.
În grupul „Cocoşii”, S.D. cere ajutor de la colegii lui. B.A; îi spune: „Ce vrei să-ţi spun, că
oricum nu m-ai ascultat”. S.G. se uită la el şi tace. S.D. mai scrie ceva, apoi dă hârtia.
„Canarii" au avut rezultatele cele mai bune, au avut un punctaj de 8 -6. Au răspuns bine la
intrebarile: 1,2,3,6,7,8 şi puţin din 4. „Cocoşii" au răspuns bine la întrebările : 2,3,6,7 şi puţin
din 1.
... Sunt premiaţi cei trei membrii de la „Canarii" cu câte o revistă „BRAVO". Dar, li se dau şi
celor de la „Cocoşii” premii de consolare: reviste de integrame. Sunt felicitaţi cei de la
„Canarii”. Fac aprecieri în legătură cu felul în care a decurs colaborarea dintre ei, felul în
care au participat membrii grupului la obţinerea rezultatului şi calitatea acestuia. Acţiunea se
încheie cu un scurt „fulger” final. Copiii îşi exprimă clar părerea vis-a-vis de desfăşurarea
proiectului. Cei din grupul „Canarii" spun că s-au înţeles excelent în grup, s-au înţeles şi s-au
ajutat reciproc. Cei din grupul „Cocoşii” spun că s-ar fi simţit şi ei bine în acest joc dacă „nu
era D. aşa încăpăţanat”.
Evaluare
Introducere
Este prezentată corect starea de lucruri existentă în casa de copii. Personalul care
lucrează astăzi în instituţiile de ocrotire mai sus menţionate este format fie din cadre didactice,
fie din absolvenţi de studii medii. Nici unii, nici ceilalţi, nu sunt specializaţi pentru desfăşurarea
unei activităţi corespunzătoare muncii sociale. Tocmai de aceea, este necesară pregătirea de
pedagogi sociali pentru munca socială. Practica şi numai ea, îşi poate spune cuvântul vis-a-vis
de satisfacţia muncii cu copiii instituţionalizaţi.

Teorii privind cooperarea şi competiţia în învăţare

Metoda pe care am aplicat-o îşi găseşte relevanţa în teoriile lui Morton Deutsch şi N.L. Munn.
Potrivit studiului lui Deutsch, - cooperarea presupune participare, comunicare
interpersonală, întrajutorare, iniţiativă socială; iar competiţia, presupune - atitudini de
suspiciune şi ostilitate, conflict, agresivitate, tactici de constrângere, de ameninţare sau
înşelăciune.
La rândul său, Munn este convins că, într-o activitate de grup, competiţia dă rezultate, duce la o
performanţă mai ridicată.
Au fost alese teoriile celor doi deoarece, într-o casă de copii, cooperarea duce la rezultate mai
bune, comunicare mai deschisă între membri, sentimente de întrajutorare şi lucru pentru
rezolvarea unui scop comun; iar competiţia, poate duce ori la rezultate mai bune, ori la
sentimente de duşmănie, de agresivitate, de conflict între membrii. Totodată, am dat şi o
explicaţie a faptului că băieţii din grupa mea lucrează la studiu individual singuri sau cu
ajutorul meu, că dau dovadă de egoism.

Îmbinarea cooperării şi competiţiei in studiul individual

Sunt prezentate corect definiţiile cooperării şi competiţiei din „Dicţionarul de Sociologie”. Este
expus pe larg ce presupune, în general, cooperarea şi competiţia; de asemenea, ce presupun
acestea în studiul individual. Sunt arătate avantajele şi dezavantajele celor două procese
sociale.

Rolul pedagogului social în studiul individual

Este bine surprins faptul că studiul individual reprezintă una dintre cele mai importante
activităţi pe care o desfăşoară un pedagog social; numărul de ore alocat studiului individual
creşte odată cu promovarea clienţilor în clasele superioare.
Pentru o bună desfăşurare a orelor de studiu individual este necesară o cunoaştere reală şi
concretă a fiecărui copil, ca individualitate aparte. Desigur, deşi studiul individual reprezintă o
activitate importantă în viaţa de zi cu zi a clienţilor, acest lucru nu înseamnă că instrucţia
trebuie să reprezinte punctul pe care să mizeze cu preponderenţă îndrumătorul. Aceşti copii au
probleme speciale, nu neapărat de ordin fizic sau la nivel de dereglări psihice, ci afective, şi
trebuie ţinut seama de ele. Munca într-o instituţie de ocrotire este şi una care să abiliteze copiii
în terţe domenii şi, de aceea, pedagogul social are mai multe sarcini.
Se vorbeşte şi de ajutorul dat copiilor de pedagogul social în munca independentă şi în munca în
grupuri. Cunoaşterea clienţilor, a trăsăturilor lor de temeperament şi caracter, a nivelului lor
de pregătire la fiecare obiect de învăţământ sunt absolut necesare pentru buna organizare a
grupelor şi pentru desfăşurarea cu succes a muncii pe grupe.
Rolul copilului în studiul individual
Sunt redate corect şi pe larg sarcinile şcolarului în studiul individual, când anume
primeşte ajutor şi cum. Când întâmpină dificultăţi sau când greşeşte, este ajutat de pedagogul
social să-şi găsească greşeala şi să şi-o corecteze singur. Răspunsul corect nu este oferit „de-a
gata".
Este specificată şi existenţa la copii a unei motivaţii slabe pentru învăţare.
Evaluarea
Partea a-II-a
Descriere
S-a reluat ideea că studiul individual ocupă cea mai mare perioadă de timp în cursul
săptămânii, după orele de curs. Este expusă corect starea de lucruri existentă în casa de copii.
Este expusă corect observarea comportamentului copiilor.

Explicaţie
Este dată explicarea comportamentului copiilor şi confirmarea ipotezei. Este arătat faptul ca
aceşti copii nu colaborează între ei, cer doi ajutorul pedagogului social.
S.D. iese în evidenţă prin temeperamentul lui coleric. Având, uneori succese pe plan şcolar, el
are tendinţa de a se supraevalua şi de aceea ţine cu tot dinadinsul să fie primul la toate. Acestea
se datorează lipsei afectivităţii părinteşti pe care acesta o resimte. Deoarece dragostea
părinteasca îi lipseşte el încearcă să o înlocuiască cu altceva.
Decizie
Este motivată alegerea temei şi este expusă importanţa ei. De asemenea, sunt expuse obiectivele
care vor fi urmărite în desfaşurar acţiunii, care practic motivează pe deplin tema aleasă.
Metoda de lucru folosită, o competiţie între grupuri, reprezintăl îmbinare a cooperării cu
structura competitivă. Avem de-a face atât cu atitudini şi comportamente de cooperare în
interiorul echipelor, cât şi cu o competiţie între grupuri.
Lucru preliminar
S-a descris metoda şi pregătirea pentru activitate.
Acţiunea
În timpul activităţii s-au atins obiectivele de cooperare şi comunicare de afiliere la grup, de
încredere în sine, numai la grupul „Canarii”. În acest grup, copiii au colaborat, au comunicat
liber, s-au înţeles asupra sarcinilor, au conştientizat faptul că fac parte dintr-un grup şi trebuie
să colaboreze pentru a atinge un ţel comun.
În grupul „Cocoşii”, nu s-au atins aceste obiective, n-a fost comunicare între membri, nu s-au
ajutat, nu s-a ţinut cont de părerea tuturor. Deci, trebuie să mai lucrez cu copiii în acest sens.
Între grupuri s-a realizat competiţia. Mai trebuie să lucrez cu copiii şi în ceea ce priveşte
iniţiativa lor de a învăţa sau de a-şi testa cunoştinţele, folosind metodele de cooperare şi
competiţie. S-au învăţat cunoştinţe şi date noi, având în vedere că au răspuns la toate
întrebările.
S-a oferit copiilor posibilitatea de a-şi manifesta opiniile în ceea ce priveşte alegerea denumirii
grupurilor din care fac parte şi în alegerea sarcinilor.
„Fulgerul” final a oferit copiilor posibilitatea să-şi exprime liber opiniile, să facă noi
propuneri, practic, să participe activ în alcătuirea desfăşurării unor alte activităţi, în alte
domenii, care să presupună ştiinţe umaniste şi nu numai.
Consider că mi-am atins doar o parte din obiective şi voi lucra în continuare cu copiii, în alte
activităţi, pentru a atinge aceste obiective.
Ca o critică, putem spune că grupa de copii putea fi implicată mai mult în alcătuirea lucrului
preliminar, în sensul că puteau propune chiar ei ordinea de derulare a activităţii propriu-zise.
Sunt convinsă că am reuşit să cuprind doar o mică parte din baza teoretică pe care să se
sprijine un profesionist în activitatea sa. (Cozarescu, 2005).