”A fost odata intr-un sat, un copil pe nume Nicu.

Pentru ca era vara si se plictisea, intr-o zi s-a gandit ca ar fi amuzant sa faca o gluma pe seama

satenilor.

Atunci cand s-a inserat, Nicu a inceput sa tipe in gura mare ca a coborat ursul din deal, la casele

oamenilor.

Desigur ca toti satenii s-au speriat si au inceput sa iasa care mai de care cu furci, topoare si tot felul

de unelte pentru a-l trimite inapoi pe animal in padure.

Vazand ca ursul nu e nicaieri, satenii s-au suparat putin pe Nicu si s-au dus la casele lor. In seara

urmatoare, copilul a repetat minciuna, iar satenii au iesit din nou din casa inarmati si pregatiti pentru

confruntarea cu ursul.

A treia seara, ursul intr-adevar a coborat din padure si a ajuns la casa lui Nicu.

Degeaba a mai strigat copilul ”Ursul ! sariti, e ursul !” pentru ca satenii nu l-au mai crezut. De atunci,

nimeni nu a mai aflat nimic de Nicu.

Cum poti transforma aceasta poveste intr-una terapeutica?

1. Cine îmi poate spune ce s-a întâmplat în poveste?

2. La ce anume vă gândiți? La ce vă duce cu gandul aceasta intamplare?

4. Cine anume a actionat gresit, cum ar fi trebuit sa procedeze si de ce au avut loc consecintele

neplacute pentru copil?

5. Discuta despre cum anume s-ar fi putut finaliza intreaga poveste avand in vedere finalul destul

de vag, cu mai multe posibilitati: fie copilul a fost mancat de catre urs, fie a fugit din sat de rusine a

ceea ce a facut, a fugit si s-a ratacit etc. Incearca sa cazi de acord impreuna cu copilul tau la un final

care sa nu fie prea dur pentru a nu-l speria pe cel mic.

6. Cautati exemple despre cum anume minciuna poate sa dauneze intr-o familie, in relatia dintre

copil si parinti si invers.

7. Cere-i sa-ti dea exemple de minciuni pe care Nicu, personajul din poveste ar fi putut sa le mai

spuna. Cum anume credeti ca se comporta cu parintii? Dar cu alti frati? Ce alte minciuni ar fi putut

Nicu sa puna la cale daca satenii l-ar fi scapat din intalnirea cu ursul?

8. In final, discuta cu cel mic despre cum anume ati putea impreuna sa-l sfatuiti pe Nicu, daca v-

ati intalni cu el, undeva in padure, despre pasii pe care ar fi bine sa-i urmeze pentru a-si repara

greseala si minciuna. Parcurge-ti toate etapele in a cere scuze: o intalnire in doi (intre cele doua

persoane, cea care a mintit si cel ce a fost mintit), privirea ochi in ochi, cuvintele de rigoare (”imi cer

scuze”), amintirea comportamentului (pentru ce isi cere scuze? Ce a facut gresit?) alaturi de cererea

”te rog frumos sa ma ierti”. Iata un exemplu: ”Imi cer scuze pentru ca te-am mintit atunci cand nu am

recunoscut ca eu am fost cel ce a rasturnat ghiveciul cu flori, si nu a fost de vina pisica. Te rog frumos

sa ma ierti.” Ganditi-va si formulati si o scuza pe care Nicu ar putea sa o foloseasca in fata satenilor

pentru ceea ce a facut

Într-un sat de munte, era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar, pe cât de muncitor
era omul, pe atât de leneş era fiul său. Toată ziua ar fi stat degeaba şi tot nu s-ar fi
plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi spuse:
– Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş
vrea şi eu aşa ghete.
– Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii de
ghete, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, e drept?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare şi-ar fi dorit asemenea
ghete, aşa că, a doua zi, iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data
aceasta părintele l-a refuzat. Când a venit şi a treia zi să-i ceară bani, ţăranul i-a
spus:
– Uite, măi băiete, văd că nu mai scap de tine! Eu am treabă aici, în grădină. Dar,
în pod, e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică.
Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul şi pe urmă vino aici şi îţi dau bani să-ţi
cumperi ghetele.
N-a mai putut băiatul de bucurie… S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl
trăgea inima la muncă. Aşa că s-a culcat pe un braţ de fân, apoi a mai tras şi un
pui de somn, după care a alergat în curte, strigând:
– Gata tătucă, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii?
– Nu! a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea.
Treci în pod şi fă ce ţi-am spus!
A plecat iar băiatul în pod, dar nu putea înţelege de unde ştia tata că el nu
vânturase grâul.Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit , că altfel nu se
poate…
Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus la pândă, în loc să aibă grijă
de grâu. A stat el preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care
muncea de zor în curte, şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.
-Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai
banii?
-Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine? Să
ştii că, dacă nici de data asta nu te duc în pod şi nu faci ce ţi-am spus, nu mai vezi
nici o gheată. Ai înţeles ?
Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe
lopată şi a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit
ascunsă în grâu o pereche de ghete nou-nouţe, exact aşa cum îşi dorea el.De
bucurat, s-a bucurat, cum era şi de aşteptat, dar, în acelaşi timp, îi crăpa obrazul
de ruşine pentru minciunile sale. Fără să-1 mai pună nimeni, a vânturat tot grâul,
după care s-a dus şi în grădină să îşi ajute tatăl.
Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele, dar, mai mult decât atât, simţea cât
de bine este să fii alături de părinţii tăi şi să îi ajuţi.
MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE ŞI O AJUNGE DIN URMĂ ADEVĂRUL