Pădurile de conifere sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și

arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și
subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și
unor munți din emisfera sudică. Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din
Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, în Georgia, pe
munții Alpi și Pirinei.

Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Cei mai reprezentativi arbori sunt molidul, pinul,
bradul alb, zada, jneapănul, tuia, tisa, chiparosul, cedrul și sequoia roșie. În Europa și Asia,
pădurile de conifere se numesc taiga. Coniferele sunt arbori înalți, cu trunchiul drept, cu
frunze mici, acoperite cu ceară. Ele nu își pierd frunzele toamna. Coniferele au fibre rășinoase
ce permit clătinarea și îndoirea lor; astfel rezistă vânturilor puternice. Ramurile lor sunt
aplecate permițând zăpezii să cadă pentru a nu le îngreuna.

Fauna
Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Exemple: ursul, cerbul,
căprioara, veverița, vulpea, ariciul, iepuri, râși, castori. Păsări: pițigoi, ciocănitoare, cocoș de
munte, bufnița, huhurezul. Insecte: furnici, fluturi, țânțari, gândăcei și păianjeni.

Solurile
Rășina căzută pe pământ împiedică descompunerea și reciclarea substanțelor nutritive. Solul
de sub copaci este acid și nefertil.