I.

 URGENŢE  MEDICALE  DETERMINATE  DE  EXPUNEREA  LA  CĂLDURĂ

Temperatura medie normală a corpului este de 37 0 C. Expunerea prelungită la căldură excesivă
poate cauza una sau mai multe din îmbolnăvirile de mai jos.
   1. Crampe calorice → afectează oamenii care transpiră masiv în timpul unei activităţi fizice
intense. Această transpiraţie duce la sărăcirea organismului în apă şi săruri. Scăderea nivelului de
sare în musculatură produce crampe dureroase. Crampele calorice pot fi de asemenea un simptom
de hipertermie.
Crampele calorice în mod obişnuit afectează oamenii care transpiră masiv în timpul unei activităţi
fizice intense. Această transpiraţie duce la sărăcirea organismului în apă şi săruri. Scăderea
nivelului de sare în musculatură produce crampe dureroase. Crampele calorice pot fi de asemenea
un simptom de hipertermie.
Prim jutor: se oferă apa sărată spre băut ( 1 linguriţă de sare la 1L de apă ). După 10 minute
crampele ar trebui să dispară. Dacă nu, se va da încă un pahar cu apa sărată.
   2. Şocul caloric → supraincalzirea generala a corpului datorita caldurii excesive (hipertermia)
produce soc caloric sau termic. Acest fenomen poate avea doua cauze:
– sursa de caldura puternica, care depaseste puterea organismlui de a elimina caldura prin
transpiratie ( arsita produsa de soare in camp deschis, caldura emanata de la motoare, de la
diferite cuptoare, etc );
– organismul este impiedicat sa elimine caldura prin transipratie din cauza imbracamintei prea
calduroase, impermeabile ( mai ales la copii ), din cauza lucrului intr-un mediu inchis, supraincalzit,
fara curenti de aer, ori din cauza umiditatii prea mari din mediul ambiant.
De cele mai multe ori cele doua cauze se combina.
SEMNE CRAMPE CALORICE ŞOC CALORIC

T0  CORPULUI Normală Ridicată, peste 40 0 C

PULS Slab şi regulat Foarte slab şi rapid

RESPIRAŢIE Normală Zgomotoasă

Dureri de cap, ameţeli,

STAREA DE agitaţie, inconstienta si
CONŞTIENTĂ Conştient coma

ASPECT AL Transpiraţie în
PIELII exces Rosie, fierbinte

Contracturi
REACŢIE extremităţi si
MUSCULARĂ abdomen Convulsii
 
   3. Insolaţia  → apare când o persoană a stat într-un mediu cald  pentru o perioadă lungă de
timp, când se depăşeşte capacitatea organismului de a elimina căldură prin transpiraţie. Se
instaleaza mai rapid atunci cand temperatura ridicata a mediului inconjurator este insotita de
umiditate crescuta, insolatia fiind produsa de razele ultraviolete B.
- apare atunci când organismul se supraîncălzeşte şi nu poate să îşi scadă prin propriile metode
temperatura. Persoana cu insolaţie are o temperatură de până la 40,5  0 C şi nu mai transpira.
De obicei pacientul prezintă roşeaţa, piele uscată şi fierbinte. De asemenea pacientul poate fi
semiconştient şi starea de inconştienta se poate instala rapid. Aceşti pacienţi au temperatura
centrală ( măsurată cu termometrul în esofag sau rect ) mai mare de 41°C .
Simptome
→  Stare de: oboseala, epuizare, slăbiciune ;
→  Dureri de cap, ameţeli, greaţă, chiar vomă şi diaree ;
→  Confuzie, delir sau chiar pierderea stării de conştientă ;
→  Semne de respiraţie dificilă ;
→  Ritm accelerat al bătăilor inimii ;
→  Tegumente fierbinţi, uscate şi netranspirate sau, din contră, excesiv de transpirate.
Toate aceste manifestari sunt expresia vasodilatatiei la nivel cerebral produsa de caldura
excesiva.
Dilatarea vaselor cerebrale poate avea ca urmare edemul cerebral sau chiar hemoragia cerebrala
(complicatie extrem de redutabila). Bolnavul suferind de insolatie are fata congestionata (rosie ),
tegumetele acoperite de transpiratie, poate chiar frisoane.
Persoanele mai sensibile la actiunea razelor de soare sunt cele cu pielea deschisa la culoare;
oamenii bruneti cu pielea creola fac mai greu insolatie decat cei blonzi.
Măsuri de prim – ajutor
Persoana trebuie:
→  mutată de urgenţă de sub acţiunea directă a razelor solare într-un spaţiu răcoros;
→  dezbrăcată în proporţie cât mai mare, astfel încât o cât mai mare suprafaţă de corp să intre
în contact direct cu aerul.
Scăderea temperaturii corporale se face astfel:
→  pe întregul corp se pulverizează apa rece ( dar nu extrem de rece ) sau se fricţionează uşor
cu un burete îmbibat în apă rece întregul corp;
→  se aplică pachete de gheaţă pe abdomen, pe gât şi în zona axilelor.
Este vital să se reducă temperatura până la 39,1 o C  într-un timp cât mai scurt, deoarece cu cât
perioada de timp în care temperatură foarte ridicată a acţionat asupra organismului e mai mare,
cu atât viaţa pacientului este mai acut în pericol sau complicaţiile ulterioare pot fi mai severe.
Dacă pacientul este conştient şi în stare să înghită, trebuie să i se dea în următoarele 2 ore
lichide ( între 1 litru şi 2 litri ) pentru hidratare.
Este interzis să:
→  se introducă pacientul într-o baie de gheaţă;
→  se administreze aspirină sau paracetamol pentru scăderea temperaturii.
   4. Deshidratarea → este o formă de şoc care apare când corpul pierde prea mult lichid şi
elctroliti prin transpiraţii abundente în urma expunerii la căldură.
 Ansamblu de tulburări consecutive unei pierderi excesive de apă din organism. Într-un climat
temperat, pierderile normale de lichid din organism, cauzate de transpiraţie, respiraţie şi urină,
sunt de aproximativ 1,5 până la 2 litri pe zi. Ele sunt combinate cu o pierdere de substanţe
dizolvate în lichidele corporale, în special pierderea de clorura de sodiu (sare de bucătărie).
Deshidratarea este, în general, cauzate de consumul de lichide inuficient, pierderi de prea mult
lichid, sau o combinaţie a celor două. Acest lucru se poate întâmpla când nu se bea suficientă apă
sau când se pierde o mare cantitate de lichide prin diaree, vomă, transpiraţie.
   Deshidratarea survine atunci când aceste pierderi nu sunt compensate cu un aport echivalent
sau în cursul pierderilor hidrice excesive, de origine cutanată, digestiva, renala sau respiratorie.
Persoana care suferă de deshidratare rin căldura transpira profund (foarte intens) şi prezintă
alterarea stării de conştientă, stare delirantă, ameţeli şi greţuri. Temperatura ambientală
crescută reduce capacitatea organismului de a se răci prin radiaţie.
Umiditatea crescută reduce capacitatea organismului de a pierde căldura deoarecelimiteaza
evaporarea transpiraţiei.
Prin urmare activităţile fizice în mediu cald au ca efect producerea unei cantităţi mai mari de
transpiraţie.
O stare de deshidratare se manifestă printr-o sete imensă, o uscăciune a gurii, a limbii şi a pielii,
o diminuare a rezistenţei globilor oculari la presiune, o diminuare a volumului urinelor, o
hipotensiune arterială, cu un puls rapid. Pierderile de sare provoacă dureri de cap, crampe, chiar
tulburări de conştientă care agravează deshidratarea, subiectul devenind atunci incapabil să mai
simtă sau să-şi exprime senzaţia de sete.
Întotdeauna urgent, îndeosebi la vârstele extreme ale vieţii (sugar, subiectul vârstnic),
tratamentul consta în administrarea de soluţii ( apa asociată cu clorura de sodiu ), fie pe cale
digestivă, în caz de deshidratare uşoară, fie pe cale venoasă atunci când deshidratarea este mai
gravă.
Electrocutarea
Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca
urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apare următoarele
manifestări:
•    senzaţie de tremurătura a corpului;
•    contracturi musculare generalizate;
•    pierderea conştientei şi chiar moartea.
Curent alternativ ( AC ) →  în casă ( 220 V ), industrial ( 380 V ).
Curent continuu ( DC ) → fulgere, linii de inalta tensiune.
La locul de contact al curentului, victima prezintă arsură, a cărei întindere , profunzime şi
gravitate se datoresc transformării la exteriorul său interiorul corpului a energiei electrice în
energie calorică. Voltajul arde şi intensitatea omoară.
Conduita de urmat:
Siguranţa salvatorului. Nu atingeţi victima înainte de a întrerupe curentul electric. Se întrerupe
sursa de curent. Se îndepărtează victima de sursa de curent utilizând un obiect uscat ca de
exemplu o coadă de mătură, haine uscate, având grijă să vă plasaţi pe o zonă uscată. Evaluarea
nivelului de conştientă şi a funcţiilor vitale (ABC) este pasul următor cu menţiunea că se
considera posibilitatea existenţei leziunii de coloană cervicală.
Dacă victima nu respira şi nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonara
după ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat.