TOXICOMANIILE

GENERALITĂȚI. Toxicomaniile sunt tulburări psihice care se caracterizează

prin:
- consumul compulsiv de substanțe psihoactive (una sau mai multe);
- incapacitatea de a limita consumul de substanțe;
- apariţia reacţiei de sevraj la oprirea consumului de substanțe.
Substanțele psihoactive sunt naturale sau sintetice, capabile să inducă
dependenţă psihologică sau biologică. În general, ele acţionează la nivelul mai
multor aparate şi sisteme, cel mai important fiind sistemul motivaţional, unde produc
modificări durabile. Toate aceste substanțe induc într-o primă instanţă euforie, la
care se asociază efecte de tip deprimant, stimulant sau halucinogen.
Clasificarea în funcţie de efectele lor asupra sistemului nervos central:
1. Deprimant: opioizi, cannabis, benzodiazepine, barbiturice și substanțe volatile.
2. Stimulant: cocaina, amfetamine, cafeina, nicotina.
3. Halucinogen: phenciclidina, MDMA (ecstasy), LSD, mescalina, psilocybina.
ETIOPATOGENIE. Toxicomania reprezintă o interrelaționare între substanța
psihoactivă, persoana şi contextul socio-cultural.
a) substanţele psihoactive au efect asupra sistemului nervos central,
favorizând utilizarea lor abuzivă:
- efecte euforizante, care induc o stare de bună dispoziţie;
- efecte dinamizante, care sunt căutate pentru că favorizează relaţiile sociale, cresc
stima de sine şi încrederea în propriile capacităţi, scad oboseala şi senzația de
foame;
- efecte analgezice, care sunt căutate în special de către cei suferinzi de boli cronice
dureroase;
- efectele anxiolitice şi hipnotice, care sunt căutate de personale anxioase sau
depresive.
b) factorii socio-culturali:
1. Religia joacă un rol important în special în prohibiţia sau utilizarea substanțelor
psihoactive (de exemplu, în ţările musulmane consumul de alcool este interzis).
2. Legislaţia ţărilor diferă în ceea ce priveşte permisivitatea consumului de droguri.
3. Prohibiţia alcoolului (în perioada interbelică în SUA sau impunerea de preţuri
prohibitive în ţările scandinave. Ambele metode s-au dovedit ineficiente datorită
dezvoltării contrabandei cu alcool).
4. Interzicerea reclamelor la tutun, interzicerea fumatului în locuri publice.
5. Legiferarea consumului de cannabis în Olanda.
6. Familia joacă un rol deosebit de important, de multe ori consumul de substanțe
poate fi învăţat în familie. În general se consideră că familiile dezorganizate
favorizează consumul.
c) factorii individuali:
1. Factorii genetici influenţează echipamentul enzimatic al individului, are rolul de a
elimina prin metabolizare drogul.
2. Trăsăturile de personalitatea cum sunt impulsivitatea (personalităţi de tip instabil –
emoţional/borderline şi dissocial/antisocial) şi timiditatea (personalitatea de tip
anxios/evitant) favorizează consumul abuziv de droguri.
3. Vârsta influențează consumul de substanțe în sensul că există anumite perioade
de vârste care favorizează consumul: adolescența, vârsta tânără și vârsta a treia.
OPIOIZII
Se împart în două categorii
1. alcaloizi de opiu: morfina, codeina ;
2. produşi semisintetici sau sintetici: diacetilmorfina (heroina), pentazocina (fortral),
petidina (mialgin), methadona, fentanil;
Mod de administrare:
1. opiul: ingerat, fumat;
2. morfina: injectată, ingerată;
3. heroina: injectată, ingerată, fumată.
MANIFESTĂRI CLINICE
a)INTOXICAȚIA CU HEROINĂ:
 manifestări psihice: euforie cu sedare (fericire pasivă), apatie, detașare de lumea
exterioară, distractibilitate, senzație de pace și detașare.
 manifestări somatice: analgezie, bradicardie, depresie respiratorie, scăderea
reflexului de tuse, constipație, senzație de vomă, vărsături, vasodilatație periferică
(senzația de căldură, furnicături, transpirație), mioză.
 intoxicația severă: obnubilare, comă, colaps, edem pulmonar acut.
Sevrajul la opioide:
 aceste substanțe dau toleranță, dependență psihică şi fizică;
 este foarte importantă durata de acțiune a substanței: heroina 3-4 ore, morfina 3-4
ore;
 sevrajul la heroină apare după 8-10 ore de la ultima priză și constă din: dureri
abdominale, mialgii la nivelul membrelor, lacrimație, rinoree, diaree, transpirații,
greață, febră, midriază, insomnie, anxietate, stare de agitație, nevoia de a consuma
droguri.
Complicații:
- supradoză, care poate determina decesul persoanei, șoc anafilactic, nefropatie,
TBC, abcese, septicemie, endocardită, infecție HIV.
Tratament:
1. Tratament farmacologic:
- Intoxicația acută: se pot administra antagoniști ca: nalorfina, naloxon, naltrexona;
- Sevrajul: reechilibrare hidroelectrolitică, tranchilizante, eventual neuroleptice;
2. Tratamentul de substituție – există programe naționale de substituție cu
methadona;
3. Psihoterapie cognitiv-comportamentală, terapie familială.
CANNABIS
Substanța activă este delta 9 tetrahidrocannabinol(THC).
Cannabisul se găsește sub mai multe forme:
1. Frunzele şi florile au un conținut scăzut de THC și se consumă ca marijuana, kif,
bhang.
2. Rășina secretată de plantă se consumă ca hașiș.
3. Uleiul din cannabis se găsește ca ulei de hașiș și are un conținut ridicat de THC.
Mod de administrare:
1. Inhalare – efectul se instalează rapid în câteva minute și durează mai multe ore;
se inhalează sub formă de țigară sau de pipă specială;
2. Ingestie – efectul este mai slab și apare mai târziu; se ingeră sub formă de
dulciuri sau băuturi.
Este considerat un drog slab, dar poate da dependență psihologică cu
instalare lentă.
Manifestări clinice
Intoxicația acută:
- Manifestări somatice: conjunctive injectate, hipotermie, hipotensiune, tahicardie,
senzație de foame, uscăciunea gurii.
- Manifestări psihice: anxietate, beția canabică, delirium toxic, psihoza toxică.

Intoxicația cronică:
-Manifestări somatice: atrofie cerebrală, BPOC, modificări ale spermatogenezei,
neoplasm bronhopulmonar;
-Manifestări psihice: sindromul amotivațional care se manifestă prin apatie,
dezinteres, scăderea capacităților intelectuale, scăderea capacității de memorare.
Tratament: Psihoterapie cognitiv-comportamentală.
COCAINA
Această substanță se extrage din arbustul de coca. Mecanismul de acțiune
constă din faptul că blochează pompele de recaptare a dopaminei, determinând
creșterea ei în fanta sinaptică.
Forme de prezentare:
1. Clorhidrat de cocaină: pudra care se poate priza (efectul se instalează
rapid, în 15-60 minute și durează 4-6 ore), se poate dizolva și să se administreze ca
băutură revigorantă sau se poate injecta i.v.
2. Alcaloid de cocaină: se fumează sub formă de pipe sau ţigări.
Manifestări clinice:
Intoxicația acută
 manifestări psihice: euforie, insomnie, inapetență, energie crescută, încredere în
sine, logoree, stări de anxietate și uneori delirium;
 manifestări somatice: midriază, HTA, tulburări ale ritmului cardiac, febră,
transpirații, convulsii, stări de greață, prurit, leziuni de grataj.
Intoxicaţia cronică
 manifestări psihice: apatie, stări de violență, psihoză toxică (halucinații vizuale și
tactile, idei delirante paranoide).
 manifestări somatice: perforații ale mucoasei nazale, cașexie, emfizem pulmonar.
Sevrajul
 survine după 48-72 ore de la încetarea consumului;
 manifestări psihice: dispoziție depresivă marcată (posibil ideație suicidară),
insomnie, coșmaruri.
 manifestări somatice: astenie, cefalee, transpirații
 Tratament
1. farmacologic în funcție de manifestările clinice: neuroleptice, antidepresive,
anxiolitice.
2. psihoterapie cognitiv-comportamentală.
AMFETAMINE
Aceste substanțe se împart în două categorii:
- amfetamine clasice: levoamfetamina, dextroamfetamina, methamfetamina,
metilfenidat.
- amfetamine designer: MDMA (extasy), MDEA, MDA, DOM.
Modalităţide administrare: oral, i.v., i.m., inhalare și fumat.
Persoanele consumatoare:
 studenții înaintea examenelor.
 oameni de afaceri pentru creșterea performanțelor.
 sportivi înaintea competițiilor.
 șoferi de cursă lungă.
 femei pentru a slăbi.
Menționăm că amfetaminele se utilizează și în medicină pentru:
 decongestionare nazală.
 narcolepsie.
 sindrom hiperkinetic.
 depresii rezistente la tratament.
Manifestări clinice
Intoxicația acută
 manifestări psihice: euforie, stare de excitație, dispariția oboselii, a stării de
foame și a somnului, stimă de sine crescută, crește pragul durerii, stări de anxietate,
psihoză amfetaminică (halucinații vizuale, tactile, auditive, idei delirante paranoide,
delir de infestare cu paraziți), manie iritabilă, paranoidie.
 manifestări somatice: tahicardie, HTA, polipnee, hipertermie, scădere ponderală,
midrează, valuri de căldură, în cazurile mai severe poate apărea fibrilație
ventriculară, insuficiență cardiacă, AVC, convulsii (infarcte cerebrale multiple), comă.
Sevrajul
 survine după 48-72 ore de la încetarea consumului;

 manifestări psihice: dispoziție depresivă marcată (posibil, ideație suicidară),

insomnie, coșmaruri;
 manifestări somatice: astenie, cefalee, transpirații.
Tratament:
1. farmacologic în funcție de manifestările clinice: neuroleptice, antidepresive,
anxiolitice.
2. psihoterapie cognitiv-comportamentală.

HALUCINOGENE
Sunt substanțe care produc senzația de expansiune a minții, perturbă mintea
sau pot să mimeze psihoza. Nu produc sindrom de abstinență semnificativ.
Întreruperea consumului determină flashback. În această categorie se încadrează
următoarele:
- amanita muscaria;
- psilocybina;
- mescalina;
- atropa belladonna;
- LSD (dietilamina acidului lisergic);
- PCP (fenilciclidina)
Manifestările clinice care apar după ingestie sunt următoarele:
 faza I: relaxare, euforie, luciditate, sociabilitate, efecte somatice
simpaticomimetice;
 faza II: apar distorsiuni perceptive, cum ar fi iluzii vizuale, sinestezii;
 faza III: perceperea distorsionată a timpului, sentiment de dedublare,
depersonalizare, sentiment de capacități personale crescute, extaz mistic,
perceperea organelor interne, retrăirea unor evenimente din trecut, psihoza
paranoidă sau delirium (halucinații).
Tratament farmacologic în funcție de simptomatologia clinică prezentă.

BARBITURICE ŞI BENZODIAZEPINE
 Aceste substanțe sunt prescrise de medici pentru simptomatologia clinică
anxioasă sau pentru efectele hipnotice pe care le prezintă, ele fiind medicamente
cunoscute cu potențial de a crea dependență.
Un aspect important este faptul că ele pot crea dependență și la doze
terapeutice dacă sunt utilizate pe o perioadă mai lungă de timp. Această formă de
dependență nu se manifestă pe parcursul administrării, ci cu ocazia încercării de
întrerupere a lor.
Manifestările clinice
Intoxicația cu barbiturice: euforie, dezinhibiție psihomotorie, logoree,
labilitate emoțională, iritabilitate, agresivitate, ataxie, disartrie, tulburări de atenție și
memorie. Cazurile mai grave pot ajunge la comă cu depresie respiratorie, leziuni
buloase ale pielii, necroza glandelor sudoripare. După o utilizare îndelungată poate
să apară un sindrom deficitar cu apatie, astenie, lentoare și sărăcire intelectuală.
Sevrajul la barbiturice: anxietate, iritabilitate, oscilații ale tensiunii arteriale,
hipotensiune ortostatică, tahicardie, transpirații, greață, delirium, mioclonii sau chiar
crize grand mal.
Intoxicația cu benzodiazepine: stare de amețeală, vorbire greoaie, stare
confuzională, vedere încețoșată, anxietate, uneori stări de agitație paradoxală,
somnolență.
Sevrajul la benzodiazepine: anxietate, insomnie, tulburări circulatorii,
tulburări gastro-intestinale, crize convulsive, tremor, diaforeză, delirium.
Tratament
Intoxicația cu benzodiazepine sau barbiturice necesită asigurarea suportului
funcțiilor vitale. Antidotul pentru benzodiazepine este flumazenilul, care este un
antagonist competitiv al receptorului pentru benzodiazepine, dar trebuie administrat
cu precauție atunci când persoana are istoric de convulsii sau de utilizare
îndelungată a benzodiazepinelor. Pentru prevenirea sevrajului este necesară
reducerea treptată a dozelor. În condițiile în care s-a instalat sevrajul, se
administrează: anticonvulsivante (carbamazepina), beta blocante, antidepresive.
INHALANȚI
Acestea sunt substanțe volatile care produc vapori chimici ce se pot inhala
pentru a produce un efect psihoactiv sau de alterare a stării de conștiință. Termenul
se utilizează pentru a descrie o categorie foarte vastă de substanțe care se
administrează aproape exclusiv pe cale inhalatorie.
 Manifestările clinice

Intoxicația acută:
- manifestări psihice: apatie sau agitație ebrioasă, diminuarea funcțiilor cognitive,
creșterea impulsivității și agresivității, alternare între dezinhibiție și euforie până la
psihoze cu halucinații și tulburări de schemă corporală.
- manifestări somatice: tulburări gastrice, diminuarea reflexelor, diplopie, halena
specifică substanței inhalate, pete de coloranți sau vopsele dispuse peri-oro-nazal.
- consecințe organice complexe, severe, legate de leziunile neurologice centrale și
periferice.
Intoxicaţia cronică:
- efecte neurotoxice: psihoze, stări deteriorative.
- efecte toxice diverse: leziuni hepatice, cardiace, pulmonare, musculare.
- efecte toxice fetale: anomalii scheletale, neurologice, greutate mică la naștere.
Nu se descrie sindrom de sevraj.
Tratament
Intoxicația acută:
- nu există antidot, se tratează tulburări de respirație, aritmiile, stările psihotice şi
confuzionale.
Intoxicaţia cronică:
- tratamentul tulburărilor organice psihice.