Creangă-Popa Constantin

M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

FACULTATEA DE
CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII

Consolidarea terenurilor de fundare în vederea creșterii

capacității portante

Tehnologii de injectare

Masterand: Creangă-Popa Constantin

Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

1. INTRODUCERE

Pământul reprezintă primul material de construcţie pe care l-a avut la îndemână

omul,acesta asigurând rezistenţa, stabilitatea şi etanşeitatea structurilor inginereşti. Prezenţa
terenurilor dificile de fundare pune numeroase probleme în proiectarea structurilor
inginereşti, utilizarea lor necesitând măsuri de îmbunătăţire a proprietăţilor fizico-mecanice
ale pământului. Terenurile disponibile pentru amplasarea construcţiilor inginereşti sunt într-
o continuă scădere, această situaţie combinată cu preţurile destul de ridicate ale acestora
determină tot mai mulţi investitori să aleagă ca teren de fundare pământuri ce prezintă o
capacitate portantă slabă, terenuri care nu pot asigura buna funcţionare şi nici exploatarea
construcţiei în condiţii de siguranţă şi confort.
Datorită modului de formare al pământului, prin dezagregarea fizică şi/sau chimică a
rocilor, suprafaţa scoarţei terestre este alcătuită, în cea mai mare parte, din pământuri
nesaturate, iar acest lucru le face să aibă o comportare complexă. Un rol important, în
comportarea complexă a pământurilor, îl reprezintă factorul climatic, deoarece, în perioadele
calde (secetoase), are loc o evaporare a apei din scheletul pământului, ceea ce conduce la
contracţia şi apoi la fisurarea lui. Procesul invers, şi anume acela de umflare, are loc în
perioadele ploioase atunci când, datorită infiltrării apei în scheletul pământului, fisurile se
închid. Acest lucru nu conduce neapărat şi la eradicarea totală a contracţiei pământului
indusă în perioadele calde. Prezenţa apei în scheletul pământului are ca efect scăderea
capacităţii portante deoarece se interpune între particulele masei de pământ slăbind forţele de
atracţiedintre acestea. Forţele de atracţie dintre particule depind atât de forma particulei cât şi
de compoziţia chimică şi mineralogică a pământului. Deci, comportarea pământului
depinde de toate cele trei faze constituente (faza solidă, faza lichidă, faza gazoasă) precum şi
de interacţiunea între şi în cadrul fazelor.
Raportul dintre cele trei faze componente este dictat de modul de aranjare relativă a
particulelor între ele sau a lanţurilor de particule, deci, de structura pământului conferită de
condiţiile de geneză şi de acţiunile la care pământul a fost supus în decursul existenţei lui .
Procesul de stabilizare se poate aplica cu succes în cazul pământurilor cu granulaţie fină,
cum sunt pământurile argiloase şi nămolurile, însă poate avea rezultate favorabile şi în cazul
pământurilor nisipoase, care conţin un procent semnificativ de particule fine (minerale
argiloase).
Prin folosirea termenului de îmbunătăţire a terenului de fundare se înţelege o creştere,
cu un grad mai mic sau mai mare, a proprietăţilor inginereşti ale acestuia, în timp ce
termenul de stabilizare implică automat creşterea proprietăţilor geotehnice ale pământului
astfel încât acesta să poată susţine sarcinile provenite de la construcţiile inginereşti.
Procedeul de stabilizare produce următoarele efecte asupra terenului de fundare, şi
anume:
• creşte rezistenţa la forfecare;
• reduce permeabilitatea;
• reduce compresibilitatea

2
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

2. TEHNOLOGII DE INJECTARE

În tehnica constructiilor prin injectarea terenurilor se întelege introducerea în teren

prin foraje, cu ajutorul presiunii, a unor cantităti controlate de substante capabile sa-si
modifice caracteristicile constructive.
Sunt injectabile numai anumite tipuri de terenuri. Pentru procesul de injectare ele
constituie un mediu cu caracteristici date, iar tratamentul necesar este subordonat acestor
caracteristici si scopului urmărit. Interactiunea dintre substanta injectată și pamânt este un
proces complex deoarece include actiuni mecanice si chimice ce au loc în conditiile variate
determinate de granulozitatea si compozitia chimico-mineralogica a terenului. Îmbunatatirea
terenului de fundare se realizează prin procedeul de consolidare. Ca procedeu tehnologic,
consolidarea terenurilor constă în modificarea artificială a caracteristicilor mecanice şi fizice
ale acestora în vederea executării unor lucrări sau a asigurării stabilităţii. În funcţie de
profunzimea de aplicare, consolidarea terenurilor poate fi grupată în două tipuri tehnologice,
respectiv consolidare în adancime şi consolidare de suprafaţă. Deasemenea, se mai pot aplica
şi metode de consolidare prin vibroînţepare şi prin vibrare.
Consolidarea în adâncime se poate realiza prin metode mecanice sau prin metode de
transformare a structurii pământului. În cadrul ultimului procedeu menţionat intră metodele
chimice de transformare artificială. Metodele chimice se bazează pe îmbunătăţirea calitativă a
pământului, prin interacţiunea chimică şi fizică a unor substanţe cu particulele solide din
teren, precum şi cu apa din complexul de absorbţie. Această acțiune se realizează fie prin
injectarea în porii pământului a unor substanţe care gelifică și se întăresc în timp, fie prin
obţinerea unor reacţii chimice între materialele introduse şi particulele de pământ sau între
substanțele introduse și sărurile aflate în interiorul masivului de pământ. Metodele folosite
sunt silicatizarea, cimentarea-injectare descendentă, ascendentă şi totală, preumezirea, Jet-
Grouting, metoda realizării coloanelor din var, argilizarea, bituminizarea.
Consolidarea cu coloane de var prin metoda amestecurilor în adâncime este un
procedeu de îmbunătățire a terenului prin amestecare in situ a acestuia cu agenți de întărire
(var, ciment, cenușă de termocentrală, reactivi chimici și biologici), sub formă de reactivi
chimici sau pulbere, fără a fi necesare excavări sau înlocuiri ale amplasamentului. Metoda
amestecurilor în adâncime este folosită în lume sub denumiri, acronime și procese precum
„Amestecarea in situ a pământurilor”, „Coloane din var-ciment”, „Coloane din pământ-
ciment”, „DCM-Amestecuri chimice în adancime”, „CDM-Amestecuri cu ciment în
adâncime”, „DLM- Amestecuri de var în adâncime”.
Injectarea terenurilor a avut un domeniu restrâns de utilizare în tehnica construcţiilor,
limitată la impermeabilizarea şi consolidarea terenurilor pentru construcţii ca baraje, galerii
de tuneluri şi soluţii de excepţie la alte tipuri de lucrări. Anii ‘80 au reprezentat o
perioadă de modificare esenţială a concepţiei privind utilizarea injectării terenurilor.
Injectarea reprezintă astăzi o tehnologie modernă de construcţii cu aplicabilitate
curentă pe plan mondial în domeniul proiectelor centralelor nucleare, metrourilor,
podurilor cu deschideri mari, platformelor fixe de foraj marin, consolidarea clădirilor de
interes istoric şi nu numai. Poziţia pe care trebuie să o ocupe procedeul de injectare a
terenurilor în domeniul construcţiilor astăzi, a fost evidenţiată în cadrul manifestărilor
tehnico-ştiinţifice internaţionale din anii ‘70 şi ‘80 cum sunt:

3
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Congrese Internaţionale ale Asociaţiei de Mecanică a Pământurilor şi Fundaţii din

Moscova 1973, Stockholm 1981, Conferinţa Europeana de Mecanică a Pământurilor şi
Fundaţii de la Helsinki 1983, Simpozionul International dedicat exclusiv injectării
terenurilor din anul 1982 New Orleans (S.U.A), Conferinţa de Mecanică a Pământurilor din
Glasgow (1987), Leach şi Goodger (1991) din Anglia.
Ulterior, după anul 1991, în cadrul Conferinţelor regionale din Asia de Mecanica
Pământurilor şi Inginerie Geotehnică sunt prezentate evoluţiile proceselor de injectare şi
tehnologiei, Tailanda (1991), China (1995), Coreea (1999), Singapore (2003), iar ultima
Conferinţa regională cu numărul 13 a avut loc în India în anul 2007.
Trebuie menţionat ca în prezent, atât în cadrul Conferinţelor Europene de Mecanica
Pământurilor şi Fundaţii, Conferinţelor Internaţionale ale Asociaţiei de Mecanica a
Pământurilor şi Fundaţii cât şi la Conferinţele ASCE domeniul Mecanică a Pământurilor şi
Inginerie Geotehnică în cadrul unor capitole distincte sunt prezentate evoluţiile în cercetarea
teoretică şi practică a injectării pământurilor.
În anul 1992, Organizaţia Internaţională a Conferinţelor în domeniul Injectării
pământurilor în cadrul celei de-a doua Conferinţe, din Tokyo şi în anul 2003, din New
Orleans, în cadrul celei de-a treia Conferinţe Internaţionale, face publică o sinteză completă
a evoluţiei deceniului de cercetare practică şi teoretică a injectărilor. Aceste manifestări
reprezintă pentru oamenii de ştiinţă în domeniul îmbunătăţirii pământurilor prin injectare,
cea mai cunoscută şi completă manifestare ştiinţifică a momentului, urmând ca în anul 2012,
în New Orleans, să aibă loc cea de-a patra Conferinţă Internaţională în domeniul injectării
pământurilor şi Deep mixing.
Începutul anilor ‘ 70 a reprezentat începutul cercetărilor şi promovării făcute de
specialiştii japonezi şi cei din ţările scandinave, independent, a unei noi tehnici de
execuţie a unor coloane sau ecrane verticale/orizontale mulate în teren prin fracturarea
hidraulică dirijată şi umplerea cu fluid de injectare. Procedeul a fost prezentat
specialiştilor din Romania încă în perioada de început prin comunicarea lui T. Fuji la a II-a
Conferinţa de Geotehnică şi Fundaţii de la Bucureşti din anul 1971 şi făcut larg cunoscut
apoi de către Yahiro şi Yashida (1973) printr-o comunicare la a VIII Conferinţa
Internaţională de Geotehnică şi Fundaţii.
Procedeul a fost ulterior introdus în Rusia, Anglia, Germania, apoi urmată nu
târziu de Suedia, Italia, Cehoslovacia etc. Trebuie menţionat faptul că cele mai notabile
progrese au fost înregistrate în Japonia, unde aceasta tehnica a fost perfecţionată până
la capacitatea prezentă şi unde toate aspectele sistemului au fost detaliate atent. Anii de
cercetare şi execuţie au condus la creşterea diametrelor coloanelor şi a lărgirii domeniului
de aplicare pe diferite tipuri de pământuri.
În present, cu aceasta tehnică, este posibil ca terenul să se consolideze şi foreze în
prezenţa apei subterane şi să ofere o rigiditate structurală cu ajutorul unei singure aplicaţii.
Din punct de vedere tehnic poate fi considerat ca fiind unul dintre cele mai solicitante
sisteme de îmbunătăţire a terenului, necesitând precizie în cadrul proiectării dar şi în faza de
execuţie.

4
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Prin acest proces fluidele de dezagregare şi de cimentare modifică şi îmbunătăţesc

structura şi caracteristicile pământului. Într-o funcţionare normală, tijele de foraj sunt
introduse în teren până la adâncimea cerută de proiect şi apoi sunt injectate fluidele sub
înaltă presiune (apă sau lapte de ciment) concomitent cu extracţia acestora.
Opiniile cu privire la eficienţa jet grouting-ului (fracturării dirijate a terenurilor prin
injectare) prezentate în diverse publicaţii sunt în ansamblu concordante, astfel ca:
- injectarea este posibilă în orice tip de teren, de la argilă la roci stâncoase moi;
- face posibilă îmbunătăţirea unor pământuri slabe la orice adâncimi şi în condiţii dificile
de acces;
- materialul rezultat din întărirea fluidului de injectare are o rezistenţă la compresiune ridicată
(10-100 daN/cm2) şi o permeabilitate redusă de ordinul 10-4 – 10 -6cm/s [T1];
- prin reglarea presiunilor, vitezelor de ridicare şi de rotaţie ale monitorului, caracteristicilor şi
consumului fluidului de injectare, efectul tratării se poate dirija în detaliu;
- adâncimile de tratare pot fi clar delimitate astfel încât să se efectueze tratarea pe anumite
straturi;
- nu se constată efectul de ridicare a suprafeţei terenului;
- este evitată eventuala poluare a terenului prin îmbibarea lui cu substanţe de injectare nocive;
- utilajul este mobil şi puţin zgomotos.

5
 3. PROCEDEE DE INJECTARE A TERENURILOR

Metodele de îmbunătățire a terenului constau în:

A. Destructurarea şi amestecarea mecanică în adâncime;
B. Destructurarea şi amestecarea prin Jet-Grouting;

A. Destructurarea și amestecarea mecanică în adâncime utilizând echipamente cu lame

rotative se realizează prin două procedee:
A1. Procedeul uscat
Acesta constă în amestecare pământului destructurat cu var pulbere sau granular, în
sistem mecanic (DLM), sub jet uscat (DJM) şi formarea de coloane de pământ stabilizat
prin alte tehnici. În general, procedeul este potrivit pentru locaţii cu depozite relativ
profunde de pământuri foarte moi şi apă subterană suficientă pentru hidratarea atât a
varului cât şi a cimentului. Coloanele din var se realizează executând pe grosimea stratului
de pământ argilos saturat un foraj cu diametrul de 35-50 centimetri. Dacă pământul
nu-şi menţine peretele vertical, forajul se va realiza cu ajutorul coloanelor de tubaj
prevăzute la partea inferioară cu clapete ce se deschid. Dupa execuţia forajului, acesta se va
umple cu var bulgări nestins. În cazul utilizării coloanelor de protecţie, varul se va
introduce succesiv pe înălţimi de circa 1,0 metru şi se compactează cu o mandrină introdusă
în foraj având greutatea de 300 – 400 [kg]. Procedeul uscat este folosit pentru lucrări la
scară mare ce au drept scop îmbunătățirea capacității portante a terenului și a comportării
la acțiuni seismice (vezi Fig. 1).

Figura 1. Procesul de instalare pentru metoda de amestecare uscată;

A2. Procedeul umed

Acest procedeu include o variantă de lucru ce foloseşte ca agenţi de întărire pasta de
ciment sau mortarul ciment, numită CDM. Această metodă este folosită predominant
pentru stabilizarea terenurilor și pentru reducerea tasărilor.
Metoda amestecurilor în adâncime este folosită într-o varietate largă de aplicații ce
includ sprijinirea excavațiilor adânci, stabilizarea terenurilor, reducerea tasărilor,
imbunătățirea terenurilor de fundare si reducerea potențialului de lichefiere. Prezintă
beneficii şi prin creşterea capacităţii portante a terenului, reducerea deplasărilor şi
infiltraţiilor, precum si un rol de barieră de separare. Avantajul principal al destructurării
şi amestecării mecanice în adâncime este dat de posibilitatea montării unor grinzi de

6
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

oţel cu flanşă lată, eficiente la solicitări din încovoiere, cu rol de armătură. Amplasarea
coloanelor prin metoda amestecului în adâncime nu cauzează deranjamente notabile în
structura pământurilor ce le înconjoară, permiţandu-se astfel plasarea în apropierea
fundaţiei adiacente a unei structuri inginereşti existente.
Generează vibraţii la un nivel scăzut şi poluare fonică nesemnificativă iar execuţia
acestora este mai rapidă decât în cazul metodelor tradiţionale.Deasemenea,
capacitatea de acrea coloane de pământ–ciment pentru stabilizarea bazei împotriva cedării
datorată rotaţiei din moment încovoietor la bază constituie un avantaj important. În prezent,cu
aceasta tehnică este posibil ca terenul să fie consolidat,să se poata executa foraje în prezenţa
apei subterane şi să ofere o rigiditate structurală optimă.
Datorită progresului echipamentelor de amestecare, a monitorizării în timp real şi
controlului aliniamentului, procedeul de amestecare mecanică în adâncime a devenit o
metodă eficace în cazul lucrărilor de excavaţii.

B. Consolidarea prin metoda de fracturare dirijată a terenurilor prin injectare,Jet-

Grouting, foloseşte ca agenţi de întărire suspensii sau paste de ciment, fără amestecare de
tip mecanic. Există două mari categorii ale aplicaţiilor procesului de Jet-
Grouting- stabilizare şi etanşare. Lucrările de subzidire ale fundaţiilor clădirilor
reprezintă una din principalele aplicaţii pentru stabilizarea pământurilor, urmată de
modificări ale tipului de fundare şi reabilitări.
Metoda constă din patru etape principale de execuţie, respectiv săparea,
folosirea jetului, cimentarea si prelungirea. Terenul este tăiat la presiuni extrem de
ridicate cu ajutorul unui jet de suspensie de ciment, însoţit sau nu de jeturi de aer
comprimat sau apă şi amestecat odată cu mişcarea duzelor de injectare. Prin ajustarea
extragerii şi rotirii ţevilor de injecţie, se realizează forme diferite de elemente etanşe,
de la coloane cvasicilindrice până la pereţi şi ecrane subţiri. Tot procesul tehnologic
este monitorizat permanent, parametrii principali de lucru fiind înregistraţi automat pe
diagrame. Utilajele de săpat au înălţimi cuprinse între 2 şi 35 metri permiţând
efectuarea de lucrări în condiţii optime, atât în spaţii limitate precum sunt subsolurile,
cât şi în spaţii deschise (vezi Fig. 2 ).

Figura 2. Etapele de utilizare ale procedeului Jet-Grouting;

7
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Injectarea constă în introducerea forţată a unui fluid în teren. Ritmul de pătrundere al

fluidului în teren, exprimat prin debitul de injectare, depinde de presiunea de injectare şi
de reacţia terenului la pătrunderea fluidului. Pătrunderea fluidului injectat în teren este un
proces în regim nepermanent. Volumul de pământ îmbibat de fluid creşte pe măsura
continuării injectării. Tehnologia de stabilizare prin procedeul jet-grouting se poate realiza
în 3 variante:
a) sistemul cu jet unic (sistemul monofluid);
b) sistemul cu două fluide;
c) sistemul cu trei fluide.
Primul este cel de tip monofluid în care fragmentarea și amestecarea pământului sunt
realizate prin injectarea unui singur fluid, respectiv liantul. Tipul bifluid reprezintă o
metoda intermediară, dezvoltată pentru a extinde domeniul de utilizare al metodei monofluid.
Se bazează pe principiile metodei monofluid, dar pentru mărirea razei de acțiune a jetului de
liant se injectează suplimentar, concentric cu acesta, un jet de aer comprimat sau apă
obţinându-se creșteri ale diametrului coloanei de pământ stabilizat de până la 50–60
milimetri. În ultimul tip, respectiv cel trifluid (Kajima), fragmentarea și amestecarea
pământului sunt realizate prin injectarea de aer și apă, astfel substituindu-se o parte din
particulele mai fine de pământ. Astfel ,cele trei fluide (apă, aer și liant) sunt injectate
separat prin duze speciale. Dislocarea pământului din jurul coloanei de foraj se face cu
ajutorul unui jet de apă, ajutat de un jet de aer comprimat concentric la exteriorul jetului de
apa. Diferența dintre metoda monofluid și trifluid este dată de diametrul coloanei de pământ
stabilizat, având drept rezultat volumul de pământ tratat. Metoda trifluid este avantajoasă
acolo unde pământurile sunt dificil de forat, deoarece sunt necesare mai puține găuri pentru
același volum de pământ stabilizat. Pe de altă parte, metoda este mai complexă și
necesită echipamente suplimentare. De asemenea, volumul de pământ dislocat este mai
mare, ceea ce implică costuri suplimentare și potențiale probleme când se forează în
pământuri slab permeabile. Metoda monofluid poate fi folosită la orice înclinație, de aceea
are o largă aplicație în consolidarea structurilor deja existente și la tuneluri unde spațiul de
lucru este restricționat. Timpul de finalizare este mult mai scurt și costurile mai mici. Este o
metodă mai curată și mai puțin zgomotoasă decât metoda trifluid (vezi Fig. 3).

Fig. 3: Etapele procedeului jet grouting: (A) introducerea tijei până la adâncimea dorită,
(B) pornirea jetului, (C) execuţia coloanei, (D) finalizarea execuţiei.

8
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Figura de mai sus prezintă etapele de realizare a coloanelor de pământ-ciment cât şi

echipamentul utilizat. Cu ajutorul jeturilor de mare presiune, fie cu apă fie cu suspensie de
ciment, pământul din vecinătatea găurii rezultate din procesul de săpare este erodat.
Procesul utilizează o viteză la orificiul de evacuare a apei mai mare sau egală cu 100
m/s şi prezintă posibilitatea folosirii jetului de aer comprimat pentru sporirea puterii de
erodare a fluidelor injectate.
Pământul erodat este rearanjat şi amestecat cu suspensia de ciment. Amestecul de
pământ-ciment este evacuat, în parte, la suprafaţa orificiului săpat prin spaţiul inelar dintre
utilajul de jet grouting şi pereţii găurii. Pot fi realizate diferite configuraţii geometrice ale
elementelor rezultate. Distanţa de erodare a jetului variază în funcţie de tipul de pământ care
urmează a fi tratat, tipul procesului de jet grouting şi tipul fluidul folosit.
Există două mari categorii ale aplicaţiilor procesului de jet grouting – stabilizare şi
etanşare. Lucrările de subzidire ale fundaţiilor clădirilor reprezintă una din principalele
aplicaţii pentru stabilizarea pământurilor, urmată de modificări ale tipului de fundare şi
reabilitări.
Aceasta tehnică a deschis noi perspective pentru construirea tunelurilor în pământuri
necoezive. Execuţia de excavări unde sunt utilizate elemente de jet grouting în pereţi şi/sau
plăci cu permeabilitate scăzută, permit executarea de excavaţii adânci fără a folosi procedee
de coborâre a nivelului apelor subterane la scară mare, lianţii folosiţi în procesul de jet-
grouting fiind nepoluanţi. Utilajele de săpat construite şi utilizate de către companiile de
specialitate, au înălţimi cuprinse între 2m şi 35m si permit efectuarea de lucrări în condiţii
optime, atât în spaţii limitate precum sunt subsolurile, cât şi în spaţii deschise.
Jet-Grouting constituie o soluţie viabilă pentru o gamă largă de probleme când metodele
convenţionale de injectare nu sunt potrivite, nu conferă siguranţă sau sunt costisitoare.
Procedeul poate fi utilizat în cazul unor pământuri cu proprietăţi granulometrice şi de
permeabilităţi foarte variate,limitările acestuia fiind date de rezistenţa la forfecare a
pământurilor coezive sau de eventuale constrângeri de ordin fizic precum accesul şi deviaţia
găurii forate în cazul aplicaţiilor la mare adâncime. Tehnologia Jet Grouting oferă avantajul
de utilizare la maxim a spaţiului de subsol, fără a utiliza armătură în pereţii de susţinere.
De asemenea, subzidirile sunt realizate cu minim de vibraţii. Cimentarea pământurilor oferă
flexibilitate maximă în privinţa geometriei masivului injectat şi a obstacolelor întâlnite în
terenul de fundare. Controlul calităţii este realizat prin urmărirea parametrilor de producţie,
controlul diametrului, măsurarea topografică şi controlul vizual. Diferenţa între modelarea
unor elemente structurale independente din beton sau beton armat şi soluţia Jet-Grouting o
reprezintă trecerea graduală, aproximată printr-o variaţie liniară, între parametrii mecanici
(deformabilitate şi rezistenţă la forfecare) ai pământului netratat şi cei ai fluidului de injecţie
întărit.
Încă de la începutul anilor 1990, au fost dezvoltate noi metode de jet grouting
capabile a realiza structuri de pământ-ciment din coloane cu un diametru ridicat. Aceste
metode s-au dezvoltat datorită necesitaţii reducerii costurilor dar şi a timpului de execuţie.
Acest lucru a permis jet grouting-ului să obţină coloane cu un diametru mai mare de 5m
sau chiar 9m în terenuri moi. Această metodă poate îmbunătăţi un volum de pământ de 20
de ori mai mare decât sistemele convenţionale anterioare, datorită dezvoltării
echipamentelor ce pot produce debite ridicate de fluid la o presiune ridicată.

9
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Realizarea cu succes a unor coloane cu dimensiuni ridicate necesită utilizarea unor

jeturi de fluide concentrate, menţinute intr-o stare necontaminată cu particule de pământ,
altfel o mare parte din energie este pierdută în cadrul sistemului propriu-zis. Astfel sistemele
noi de jet grouting apărute sunt capabile să acopere o arie largă de aplicaţii.
Rezultatul utilizării tehnologiei de injectare a pământurilor prin metoda jet grouting
poate varia în funcţie de echipamentul folosit dar şi de proprietăţile pământului. Având în
vedere aceste constrângeri, multe măsurători au fost realizate prin variaţia valorilor
parametrilor cheie ca o bază teoretică de soluţii. Cu toate acestea, aceste studii nu pot oferi
soluţii exacte, din cauza limitării investigaţiilor din pământul analizat.
La sfârşitul anilor 1980, un concept nou a oferit un progres inovator pentru sistemele de jet
grouting, şi anume jeturi duble ce se intersectează unul cu celalalt pentru a creste limita
capacităţii de erodare dar şi pentru a obţine un diametru identic cu cel proiectat indiferent de
tipul de pământ(vezi Fig. 4).
Astfel, metodele convenţionale produc coloane cu diametru variabil în teren. Metodele de
jet grouting cu jeturi intersectabile au crescut cerinţa de calitate cerută în faza de proiect de la
apariţia lor sub numele de „jet grouting încrucişat".
Figura 4. Tipuri de injectări: convenţional şi încrucişat ;

Aşa cum s-a prezentat, jet-grouting-ul este un instrument extrem de versatil, atunci
când terenul ca metoda de îmbunătăţire a terenului este parte a unui proiect.
Aplicabilitatile metodei (vezi Fig. 5) pot fi grupate astfel după cum urmează:

a) controlul apelor subterane;

b) lucrări de susţinere;
c) lucrări de îmbunătăţire;
d) lucrări de mediu (etanşare gropi de gunoi
etc.).
Aplicaţiile privind controlul apelor subterane
includ:
- prevenirea infiltraţiilor prin pereţii sau baza unei excavaţii;
- controlul apelor subterane în timpul execuţiei tunelurilor;
- prevenirea infiltraţiilor apei prin structuri de reţinere a apei, cum ar fi digurile

10
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

sau sistemele de apărare împotriva inundaţiilor;

- prevenirea sau limitarea fluxurilor de contaminare prin
pământ.
Aplicaţiile privind lucrările de susţinere includ:
- susţinerea pământului sau a structurii în timpul excavării, sau excavaţiei tunelurilor;
- susţinerea pereţilor sau a plafonului unui tunel în timpul execuţiei şi/sau în
timpul utilizării;
- creşterea factorului de siguranţă în cazul versanţilor instabili;
- suport pentru sprijiniri realizate din piloţi sau pereţi pentru reducerea
deplasărilor laterale.
Aplicaţiile privind lucrările de îmbunătăţire includ:
- subzidirea clădirilor în timpul realizării excavaţiilor deschise sau executării tunelurilor;
- îmbunătăţirea pământurilor pentru evitarea cedărilor pe suprafeţele de cedare;
- transferul încărcărilor unei fundaţii către un strat cu rezistente
ridicate.
Aplicaţiile privind lucrările de mediu, includ:
- încapsularea volumelor de pământ contaminat pentru a reduce sau a
preveni contaminarea întregii zone sau a sistemelor de distribuţie a apei;
- asigurarea unor bariere laterale sau verticale în jurul unei scurgeri contaminate;
- introducerea în pământ a unor substanţe reactive ce pot neutraliza agenţii
contaminaţi prin crearea unor bariere permeabile reactive.
Figura 5.Aplicabilităţi ale tehnologiei jet-grouting ;

11
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Subzidirea cu ajutorul elementelor de jet-grouting

Subzidirea anumitor construcţii folosind tehnologia jet grouting, implica realizarea
unui element de pământ îmbunătăţit sub fundaţia existenta astfel încât suprasarcina să fie
transferata în adâncime către un strat mai rezistent.
Daca subzidirea este realizata în vecinătatea unei excavaţii este necesar ca elementele
de pământ-ciment să fie supuse verificărilor de capacitate portanta, alunecare şi răsturnare.
Există o relaţie din punct de vedere economic între construcţia unei subzidiri gravitaţionale
(de exemplu un element stabil şi auto-susţinător) şi realizarea unor elemente în consola sau
foarte zvelte unde răsturnarea sau alunecarea este împiedicată cu ajutorul unor şpraiţuri sau
ancore. Proiectarea subzidirilor realizate din elemente pământ-ciment este asemănătoare cu
celelalte structuri gravitaţionale cu excepţia faptului ca rezistentele coloanelor de jet grouting
sunt semnificativ mai mici decât rezistentele betonului sau cărămizilor folosite în mod clasic.

Sprijiniri subterane
Deplasarea pereţilor excavaţiilor este întotdeauna o problema de interes major,
întârzierea execuţiei sprijinirilor în timpul excavaţiei generând, de cele mai multe ori,
inclinarea şi/sau pierderea stabilităţii clădirilor învecinate, reţelelor de distribuţie a apei,
reţelelor de canalizare, sau a altor reţele de utilităţi urbane aflate în subteran. Prin urmare jet
grouting-ul oferă o soluţie de abordare a problemei datorită faptului ca injectarea terenului
(execuţia coloanelor sau pereţilor de pământ-ciment)se face înainte de excavarea propriu-
zisa.
Aceasta abordare poate fi exemplificata printr-o lucrare executată anterior. Pentru
execuţia fundaţiei şi subsolului unei construcţii a fost necesară realizarea unei excavaţii de
10.00m adâncime intr-un strat de argila moale. Clădirile învecinate se aflau la o distanţă
foarte mica de excavaţie şi prin urmare s-au analizat posibilele probleme ce puteau fi generate
de aceasta lucrare din cauz deplasării pereţilor cu rol de sprijinire.
În consecinţă sprijinirile realizate prin jet grouting de un rând de şpraiţuri convenţionale
amplasate la cota terenului natural au oferit posibilitatea realizării întregului proiect în condiţii
de siguranţă. Adăugarea unui singur rând de sprijiniri alcătuite din elemente de pământ-
ciment au permis reducerea deplasărilor peretelui excavaţiei cu aproximativ 80%.

Limitări ale lucrărilor de jet grouting în funcţie de natura pământului

În continuare se prezintă limitările lucrărilor de jet grouting pentru patru tipuri de
pământuri.
a) Pământuri coezive – acest tip de pământuri opun o mai mare rezistenta la erodarea
jetului, datorită conţinutului de argila.
Realizarea de coloane de pământ-ciment cu diametre mari necesita consum mare de
energie; astfel trebuie folosite următoarele tehnici pentru o buna desfăşurare a procesului:
- Executarea unei „pre-spălări”, acest lucru realizându-se cu ajutorul unui jet puternic de
apă sau apă şi aer. în acest mod se obţine avantajul ca densitatea mediului în care se
doreşte injectarea va fi redusa. Urmează ca în etapa a doua să se injecteze suspensia de
ciment;

12
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

- Aplicarea unui jet de aer comprimat (sistem dublu sau triplu de injectare). Rezultatele
sunt eficiente datorită puterii foarte mari ce disloca structura mediului în care se executa
injectarea. Un lucru foarte important în acest caz este şi acela ca o mare parte din argila
este „spălata” şi transportata la suprafaţa sub forma de detritus fapt ce determina totodată
creşterea rezistentelor finale ale colanelor de pământ-ciment.
b) Pământuri necoezive – în cazul acestor tipuri de pământuri se ating rezistente foarte
mari cât şi diametre mari.
În cazul în care diametrele particulelor de pământ sunt mari, se pot constata
următoarele probleme:
- blocarea detritusului ce poate determina umflări ale suprafeţei pământului din dreptul
coloanei;
- pierderi incontrolabile de suspensie de ciment, concomitent cu o creştere moderată în
diametru. Acest lucru poate afecta forma finala a coloanei, atât în faza de spălare cât şi
în faza de injectare.
c) Materiale organice – realizarea lucrărilor de jet grouting în turba sau în pământuri ce
conţin turba este dificil de realizat din cauza complicaţiilor ce intervin în timpul
evacuării detritusului ce conţine şi particule de turba.
Trebuie acordată o atenţie deosebita pentru a se preveni creşterea presiunii sub
structurile existente, acest lucru realizându-se prin mişcarea trenului de tije în sus şi în jos în
etape repetate. Ideal în cazul acestor tipuri de pământuri este folosirea sistemului triplu de
injectare, pentru ca jetul de suspensie are o presiune mai mica, făcând astfel posibila
migrarea particulelor de turba la suprafaţa.
d) Pământuri eterogene – uşurinţa de adaptare a parametrilor în funcţie de tipul
pământului dă jet grouting-ului o aplicabilitate foarte mare.
Mediul de injectare diferă foarte mult între doua straturi succesive, lucru ce determina
apariţia de probleme, pentru ca un număr mare de parametri vor trebui modificaţi în timpul
execuţiei aceleiaşi coloane de pământ-ciment. Spre exemplu nu se poate schimba diametrul
duzelor în faza de injectare, chiar mai mult, este imposibila schimbarea modului de injectare
(din mono în dublu sau triplu). În cazuri extreme este necesară executarea unei coloane în
doua etape diferite. în prima etapa se realizează partea superioară a coloanei apoi după ce
prima parte este întărită se trece la executarea celei de-a doua parţi, implicând penetrarea
primei coloane până la poziţia celei de-a doua.

13
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

4. STUDIU DE CAZ
A. Donau City Vienna reprezintă o parte nou construita a Vienei, mai precis în
districtul numarul 22 pe malul stâng al Dunării.
Donau City Tower 1 şi 2 (vezi Fig. 6 ) sunt două turnuri de birouri emblematice pentru
acesta parte nou construita a Vienei, a căror construcţie a început în anul 2008 pentru
turnul 1 şi 2010 pentru turnul 2.
Figura 6. Donau City Tower ;

Amplasamentul se găseşte pe o insulă formată de cursul principal al Dunării şi un braţ

secundar, „Alte Donau” (vezi Fig. 7). Regăsindu-se, practic în zona de albie a Dunării, din
punct de vedere geotehnic, terenul de fundare este alcătuit din pietrişuri.
Figura 7. Amplasamentul “Donau City Tower” ;

14
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Lucrarea de jet grouting a avut ca scop realizarea incintei de lucru cu rol şi de ecran
impermeabil pentru construcţia parcărilor subterane aparţinând complexului DC Wien. Dat
fiind regimul de înălţime de 220 m pentru turnul 1 şi de 168 m pentru turnul 2,
suprasarcina celor două clădiri adiacente excavaţiei a fost aproximată la circa 1200kPa.
În perioada verii anului 2010 s-au derulat lucrările de îmbunătăţire a terenului de
fundare cu ajutorul tehnologiei jet grouting pentru realizarea parcărilor subterane.
Tehnologia aplicata a constat din coloane realizate cu procedeul jet grouting având
diametrul de 150cm, cca 7m lungime realizate cu sistemul dublu de injectare.
Pe acest amplasament a fost utilizată o tehnică de prelevare a probelor de material
proaspăt injectat constând în introducerea unui sistem de tuburi de PVC.
Sistemul este alcătuit din doua tuburi concentrice care la interfaţa comuna sunt tratate
cu un strat de vaselină siliconică pentru a permite extragerea cu uşurinţa în momentul
prelevării. Prelevarea probelor folosind această metodă se poate realiza cu tuburi de PVC
având diametre de la 100 – 200 milimetri, cu condiţia ca materialul prelevat să aibă
dimensiunea maximă a granulei de 20 milimetri (vezi Fig. 8 si 9).

Figura 8. Pregătirea
sistemului de prelevare a
probelor dintr-o coloană Jet-
Grouting proaspăt executată ;

Figura 9. Paşii de prelevare a probelor de

Jet-Grouting folosind metoda tuburilor
concentrice ;

15
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

B. Un alt exemplu al utilizarii tehnologiei jet grouting la tuneluri il reprezinta realizarea

unui tunel de 2160 m langa Zurich, Elvetia (vezi Fig. 11 ).
Aeschertunnel este un tunel mare noncircular, excavat cu ajutorul realizarii unui arc de
jet mortar cu rol de sprijin pentru faza primara a excavatiei, unde au fost intalnite morene
glaciare. Deformarile de suprafata au fost monitorizate in timpul tehnologie de jet grouting
observandu-se faptul ca prin jet “chituirea” arcului s-a limitat pierderea de volum la 0,35%,
similar cu cel atins de utilajul de forat tuneluri TBM EBP.

Figura 10. Planul amplasamentului

Aeschertunnel, de langa Zurich

În soluri moi constructia de

tuneluri mari non-circulare este
deosebit de dificila. Metoda de
constructie trebuie sa ofere siguranta
lucratorilor, precum si sa îndeplineasca
cerintele stricte de proiectare.
Tunelul a fost excavat cu o suparafata
de top (75m2), care a utilizat 39 de coloane suborizontale jet grouting pentru sprijinirea
excavarii primare. A fost conceput pentru a se potrivi cu traficul de autostrada cu o arie
completa a sectiunii transversale de 135m2. Tunelul a fost excavat în morene glaciare (un
nisip uscat relativ lutos, mediu-dens), la o adâncime care a cauzat depunerile de sedimente.
Bolta a fost formata prin instalarea a 39 coloane de jet grouting. Coloanele au avut un
diametru de 600mm specificat, cu o distanta de 450 mm între gaurile de foraj de la fata
tunelului pentru a se asigura suprapunerea coloanelor.
Tehnica de excavare utilizata pentru realizarea în terenul glaciar a tunelului, poate fi
rezumata în urmatorii 3 pasi:
1. Instalarea de coloane jet grouting pentru a
forma arcul de protectie. Acestea sunt înclinate cu
11o departe de axa tunelului pentru a forma o
serie de sectiuni care se suprapun partial in forma
de con. Fiecare coloana este de 13m lungime cu
2m de suprapunere între etape, rezultând într-un
avans de 11m pe etapa. Aceasta etapa dureaza
aproximativ 3-5 zile.
2.Partea frontala este excavata si suportul de
sprijin temporar de sus este instalat în 3 etape
pentru un avans 5.5m. Suprafata obtinuta este
inchisa cu plasa de sârma si grinzi cu zabrele de
otel si un strat de 400mm de torcret.
3. Pasul 2 se repeta pentru a finaliza 11m intr-o etapa. În urma acestei etape se dispune un
strat de 200mm de torcret pe fata tunelului(vezi Fig. 11).

16
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

Figura 11. Aeschertunnel;

17
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

5. CONCLUZII
Principalul efect al stabilizării terenului de fundare constă în creşterea rezistenţei la
forfecare a pământului, ceea ce conduce la obţinerea unei capacităţi portante superioare,
respectiv la posibilitatea susţinerii unor încărcări mai mari. Pe lângă creşterea rezistenţei,
procedeul de stabilizare are efecte şi asupra permeabilităţii pământului în sensul micşorării
ei, ceea ce înseamnă o stabilizare a variaţiilor de volum. Odată cu scăderea permeabilităţii
scade şi gradul de compresibilitate al pământului oferind, astfel, o siguranţă mai mare
construcţiilor amplasate pe astfel de terenuri.
Procedeul de stabilizare trebuie ales în funcţie de caracteristicile geotehnice ale
amplasamentului, de condiţiile economice precum şi de condiţiile de execuţie (existenţa şi
amplasarea utilajelor de execuţie). În ultimii ani procedeele de stabilizare a terenurilor s-au
dezvoltat din ce în ce mai mult, acum fiind posibilă stabilizarea terenurilor până la adâncimi
mari (45 m), iar în condiţii speciale, chiar şi la adâncimi mai mari. Stabilizarea terenurilor de
fundare prin intermediul coloanelor cu agenţi de stabilizare are dublu rol, cu efecte asupra
îmbunătăţirii caracteristicilor geotehnice ale terenului din jur, precum şi cu rolul unor piloţi de
rezistenţă pentru construcţia respectivă.
Tehnologia Jet-Grouting, apărută la începutul anilor ’80, poate fi considerată încă în
perioada de pionierat ca şi extindere al domeniului de aplicare, deşi din punctul de vedere al
tehnologiei de execuţie metoda a fost perfecţionată suficient, astfel încât să nu existe blocaje
în desfăşurarea lucrărilor propriu-zise.

18
Creangă-Popa Constantin
M1-Reabilitarea și Creșterea Siguranței Construcțiilor

6. BIBLIOGRAFIE

1. SCDOT - Chapter 19.Ground improvement, Manual de proiectare geotehnică;

2. G. Ariton - Îmbunătăţirea proprietăţilor terenurilor de fundare, Rezumatul tezei de
doctorat, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi ;
3. M.P. Navin - Stability of Embankments Founded on Soft Soil Improved with Deep-Mixing-
Method Columns, Disertaţie, Institutul Politehnic din Virginia;

4. S. Pearlman - Jet grouting:New directions, Civil Engineering- Publicaţie, August 1998.

5. www.revistaconstructiilor.ro
6. www.scribd.com
7. www.wikipedia.org

19