Sinteză pentru

activitățile metodice
Moroianu Mihai Decebal Ilie
Activitate 2.1
Profilul de formare al absolventului- modalități de a contribui la structurarea acestuia pe
parcursul orelor de educație fizica
● Comunicare în limba maternă-În ceea ce privește dezvoltarea acestei competențe cheie
educația fizică poate contribui prin dezvoltarea capacității de exprimarea unor informaţii, opinii,
idei, sentimente, în mesaje orale sau scrise, prin adaptarea la situaţia de comunicare cu ajutorul
jocurilor de mișcare și a întrecerilor sportive.
● Comunicare în limbi străine-Majoritatea ramurilor, disciplinelor și exercițiilor fizice sunt
împrumutate din alte culturi sau nationalitati, acest fapt implica si imprumutarea etimologica a
cuvintelor ce reprezinta reguli, directive, sugestii, etc. Practicarea educației fizice presupune
învățarea și cunoașterea acestora și implicit prin acest fapt și dezvoltarea competenței de
comunicare în diferite limbi străine.
● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii-Identificarea
caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unor situații concrete se va dezvolta la
nivelul elevului prin asimilarea la noțiunile de aproximare spatio-temporale dobandite prin
intermediul orei de educație fizica.
● Competenţă digitală-folosim împreuna cu elevi resursele digitale pentru a urmări diferite
personalități din lumea sportului cu scopul de a creste motivatia elevilor și implicit gradul de
dezvoltare personală.
● A învăța să înveți-Prin practicare sistematica si ritmica a actitati fizice elevii își vor dezvolta
automatisme care vor permite ca aceștia, prin intermediul raționamentului logic, sa deprinda noi
cunostiinte si în același timp sa isi dezvolte capacitatea de auto-cunoaștere și autoaprecierea,
contribuind astfel la conștientizarea nivelului personal și implicit la conștientizare aspectelor
deficitare.
● Competențe sociale și civice-Cu ajutorul orelor de educație fizica elevi dezvolta atitudini de fair-play
și respect asupra jocului, regulilor, colegilor și societății. Totodată se dezvolta abilitățile de
colaborare, conlucrare, leadership și asistență. Cu ajutorul acestor abilități se formează spiritul civic
al elevului care implicit influențează dimensiunea morala a societății astfel se va realiza punerea în
practică a unor norme elementare de conduită în contexte cotidiene.
● Spirit de inițiativă şi antreprenoriat--Practicarea de activități sportive și activitate fizica regulata
dezvolta capacitatea de asumarea unor sarcini simple de lucru, care implică hotărâre, angajament
în realizarea unor obiective, iniţiativă, creativitate, cooperare cu ceilalţi. Abilitățile de leadership,
colaborare, spirit de echipă, capacitate de a lua decizii optime în timp cat mai scurt sunt doar
cateva din abilitățile care se dezvolta în mod natural prin practicarea sportului
● Sensibilizare şi exprimare culturală-Se dezvolta prin articiparea la proiecte culturale de natura
sportiva organizate în şcoală şi în comunitatea locală.
 2.2a- Structura programei și competențele specifice
Programa şcolară este parte a Curriculumului naţional ce vizează finalitățile, conținuturile
învățării și timpul necesar atingerii finalităților educaționale. Programa școlară este un document
reglator care prezintă oferta educațională a unei discipline.
Pentru profesori, aceasta reprezinta principalul instrument de lucru prin care se stabilește
oferta educațională a disciplinei respective
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
-Nota de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
Noua programa școlară, centrată pe competențe, a schimbat instruirea, tradițională, centrată pe
profesor într-o instruire centrată pe elev. Actul educativ transformandu-se, astfel, intr-un proces
interactiv de schimb de informații între elev și profesor fapt care a rezultat într-o învățare activă și un
proces de evaluare diversificat.
Utilizarea efectelor favorabile ale educaţiei fizice şi sportului în practicarea constantă a exercițiilor fizice,
Clasa a V-a
1.1. Recunoaşterea
principalelor aspecte ale
stării generale de
sănătate
-identificarea semnelor
obiective care indică
alterarea stării proprii de
sănătate
pentru optimizarea stării de sănătate
Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a
1.1. Operarea cu 1.1. Aplicarea 1.1. Adoptarea unui stil
indicatorii fiziologici de modalităţilor de de viaţă cotidian
bază ai stării de sănătate menţinere a principalilor favorabil menţinerii şi
specifici vârstei şi indicatori optimizării stării de
genului ai stării de sănătate sănătate
- compararea valorilor - efectuarea sistematică a - însuşirea exerciţiilor de
indicilor fiziologici pregătirii organismului dezvoltare a calităţilor
proprii cu valorile pentru fiecare tip de efort motrice, în vederea
normale specifice vârstei utilizării acestora, în
şi genului timpul liber, pentru
fortificarea organismului
 În concluzie programa evoluează progresiv de la an la an, respectand principiile educaționale și
în special cele ale efs-ului, prin care structurează informațiile de la simplu spre complex(principiul
accesibilitatii), etapizat astfel incat sa se preteze nivelului de dezvoltarea cognitiv, motric și psihic al
elevului în fiecare an de studiu,respectand astfel și principiul sistematizari si continuitati.
Spre deosebire de vechea programa, în noua programa ni se oferă exemple de activități de
învățare, lucru care ne ajuta în alcatuirea parcursului didactic
Noua programa este mai bine structurată, fiind mai ușor de operată cu aceasta, competențele
specifice sunt mai clare și mai ușor de înțeles, deoarece pot fi legate de activitati de invatare si nu doar
de continuturi
Sugestiile metodologice sunt mai ample și mai bine dezvoltate, tranand mai bine liniile
ajutătoare ale proiectării demersului didactic
Din punct de vedere didactic, competenţele specifice trimit la cunoştinţe, capacităţi şi atitudini
pe care elevul trebuie se le atingă, la modul în care se va face predarea, învăţarea şi evaluarea.
Sistemul de formare a competenţelor specifice este întâmpinat cu mare dificultate de orice elev sau
cadru didactic, la începutul instruirii. Cu timpul, datorită acestui sistem se formează o deprindere
intelectuală care va reduce substanţial efortul mintal şi fizic de proiectare didactică.
 2.3.a-competențele specifice ca element de bază urmărit în proiectare
In linii mari intreg procesul de proiectare didactica reprezinta demersul de anticipare si planificare a
activităților și resurselor pe care le abordăm în atingerea competențelor specifice propuse.
Pentru a ne raporta la standardele europene de invatamant am fost nevoiți sa schimbăm paradigma
educației într-un sistem centrat pe elev și pe formarea competențelor cheie. Ca sa putem realiza acest lucru
trebuie sa atingem competențele generale vizate de programele școlare. La randul lor, competențele generale pot
fi atinse doar prin abordarea corectă a derivatelor lor, adică a competențelor specifice. Observăm astfel ca actul
educațional este precum o locuință, dacă vrem ca acesta sa fie realizat într-o maniera trainică și durabilă trebuie
sa începem de la fundație (competente specifice) și să ne ridicăm progresiv (competente generale-competente
cheie)
În concluzie activităţile de învăţare se construiesc prin corelarea competenţelor cu conţinuturile şi
presupun orientarea către un anumit scop, redat prin tema activităţii. În momentul propunerii lor spre rezolvare
elevilor, activităţile de învăţare vor fi transpuse într-o anumită formă de comunicare adecvată nivelului de vârstă.
În condiţiile noului curriculum, lectura programei şi a manualelor nu mai este în mod obligatoriu liniară.
Programa trebuie parcursă în mod obligatoriu de către toţi, dar aceasta, ca şi manualele, se necesită o citire
personală şi adaptată. Asupra conţinuturilor programei profesorul poate interveni prin regruparea lor sub temele
unităţilor de învăţare pe care le-a stabilit. Proiectarea activităţii de evaluare se realizează simultan cu proiectarea
demersului de predare/ învăţare şi în totală concordanţă cu acesta.
Pentru proiectarea instrumentelor de evaluare sunt utile urmatoarele întrebări:

● Care sunt competenţele din programa şcolară, pe care trebuie să le dobândească elevii?
● Care sunt performanţele minime, medii şi superioare pe care le pot atinge elevii, pentru a
demonstra că au atins aceste competenţe?
● Care este specificul colectivului de elevi pentru care îmi propun evaluarea?
● Când şi în ce scop evaluez?
● Pentru ce tipuri de evaluare optez?
● Cu ce instrumente voi realiza evaluarea?
● Cum voi proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat prin tipuri de probe cât mai variate astfel
încât evaluarea să fie cât mai obiectivă?
● Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare administrate, pentru a elimina
eventualele blocaje constatate în formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar al
fiecăruia dintre ei?
 Activitatea 2.4 a-metode ca mijloace de dezvoltare a
competențelor elevilor
Metoda - reprezinta un mod sistematic de cercetare, cunoastere și de transformare a realității
obiective
Metoda didactică, în educația fizică, este considerată ca fiind modalitatea (calea), cu cea mai
mare eficienta, de organizare și desfășurare a procesului de predare-invatare-evaluare. în
cadrul metodelor, în funcție de modalitatea de aplicare practică a metodei au apărut
procedeele metodice.
● metode clasice (tradiționale), verificate si stabilizate in ceea ce privește eficiența
procesului instructiv-educativ. Din aceasta grupa fac parte: expunerea, conversația,
demonstrația, exercițiul/exersarea etc;
● metode moderne, noi, ce vin sa completeze, sa usureze si sa stimuleze activitatea
instructiv-educativa. Din aceasta categorie fac parte modelarea, algoritmizarea,
problematizarea, brainstormingul etc.
 Metode tradiționale
• pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în
principal, latura informativă a educaţiei,;
•sunt centrate pe activitatea de predare a
profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al
instruirii, asadar comunicarea este unidirectionala;
•sunt predominant comunicative,;
•sunt orientate, în principal, spre produsul final,
evaluarea fiind de fapt o reproducere a
cunoștințelor;
•au un caracter formal şi stimulează competiţia;
•stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare;
•relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina
şcolară fiind impusă.Aceste metode genereaza
pasivitatea in randul elevilor.
Metode moderne
•acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor,
vizând latura formativă a educaţiei;
•sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului,
acesta devenind subiect al procesului educaţional;
•sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin
descoperire;
•sunt orientate spre proces;
•sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare
şi capacitatea de autoevaluare la elevi, evaluarea
fiind una formativa;
•stimulează motivaţia intrinsecă;
•relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe
respect şi colaborare, iar disciplina derivă din
modul de organizare a lecţiei. Prin metodele
moderne se încurajează participarea elevilor,
inițiativa și creativitatea.
 2.5.a-instrumente care pot măsura nivelul de performanță al
competențelor elevilor
Evaluarea reprezinta o componenta stabila a procesului de invatamant, avand preponderent un rol
reglator atat pentru activitatea de instruire a elevilor, cat si pentru imbunatatirea strategiilor didactice.

Tipuri de evaluare:
- dupa momentul aplicari:
● initiala
● curenta
● periodica
● finala
- dupa modul de efectuare:
● orala
● scrisa
● practica
- dupa scop
● formativa
● pentru plasament
● sumativa
Criterii de evaluare:

● decurg din obiectivele E.F.S.si trebuie privite in sistem.

● performanta motrica, rezultatul probelor de control masurabile.
● progresul realizat de subiect.
● cantitatea si calitatea elementelor insusite in raport cu prevederile programei de
specialitate.
● capacitatea elevului de a aplica in practica elementele insusite.
● capacitatea elevului de restructurare, autoevaluare a elementelor insusite.
● nivelul cunostintelor teoretice insusite de elev.
● atitudinea elevului fata de E.F.S.(frecventa la lectii, participarea la actiunile
competitionale sportive, modul de indeplinire a unor sarcini organizatorice).
● nivelul de dezvoltare fizica a elevului
INSTRUMENTE DE MĂSURARE ŞI EVALUARE
În educație fizica folosim cu precădere următoarele instrumente de masurare si evaluare:

● testul ( urmărește obținerea unor informații care visează caracteristicile motrice,

psihologice, sociale, etc)
● chestionarul
● proba practica
● concursul
● sistemul Național școlar de Evaluare la disciplina E.F.S
● fișa individuală
● fișe de autoevaluare
● observarea sistematică a comportamentului și atitudinii elevului
2.6 a - Opțional
DENUMIREA OPŢIONALULUI: Sport și nutriție

Am ales ca disciplina opțională "Sport și nutriție", pornind de la premiza că numai din

partea unor copii sănătoși se poate aștepta un randament școlar optim, iar mai târziu o buna
insertie profesionala sociala. Am considerat ca scoala, pe lângă ceilalți factori :dispensar,
spital, mass-media, poate aduce o contribuție substanțială în transmiterea unor cunoștințe și
formarea unor deprinderi și atitudini indispensabile unui comportament responsabil și sănătos.
„Sport și nutriție” ca disciplina opțională urmărește promovarea cunoștințelor corecte
privind diferite aspecte ale sănătății și formarea de atitudini și deprinderi indispensabile unui
comportament responsabil și sănătos.
Acest opțional este, de departe, unul vital pentru ca numai un corp sănătos poate susține și
alimenta eforturile și succesele viitoare, și necesar acum pentru ca deprinderile bune și sănătoase
se învață de la o varsta frageda.
CLASA: VI-VII A NUMAR DE ORE PE SĂPTĂMĂNĂ:1 ORĂ
AUTOR: Moroianu Mihai Decebal Ilie

Competente specifice

1.1 Informarea tinerilor din perspectiva dreptului la educatie, la sanatate, la cunoasterea si respectarea valorilor
umanitare;
1.2 Studierea consecintelor negative in planul dezvoltarii fizice, sociale, mintale pe care le poate avea un stil de
viata nerational ;
1.3 Dezvoltarea capacitatii de luare a deciziilor corecte in ceea ce priveste propria sanatate si a celor din jur;
1.4 Formarea stilului de viata sanatos si de a rezista unor tentatii si sau presiuni
1.5 Descrierea influenţei factorilor de mediu asupra sănătăţii la nivel local, naţional şi global
1.6 Analiza interrelaţiilor dintre sănătatea fizică, psihică, mentală şi sănătatea personală
1.7 Analiza incidenţei abuzurilor şi violenţei asupra dezvoltării personalităţii în adolescenţă
2.1. Analizează și evaluează relația dintre igiena personală și sănătate
2.2. Își monitorizează programul zilnic și respectă regulile de igienă
2.3. Explică opțiunile personale de nutriție
2.4. Gestionează, benefic propriului organism, timpul de odihnă și mișcare
Alege și consumă alimentele necesare unei bune dezvoltări a organismului în funcție de valoarea lor nutrițională
2.5. Alege conștient modalități adecvate de asigurare a igienei personale
2.6. Evită riscurile implicate de încălcarea normelor de igienă
3.1 Alege și consumă alimentele necesare unei bune dezvoltări a organismului în funcție de valoarea lor
nutrițională
 Continuturile invatarii

I. Notiuni elementare de anatomie si fiziologie IV. Adoptare a unui stil de viață sănătos
1. Corpul uman, parti componente, localizarea principalelor 1. Nutriția
organe interne 2. Mișcarea și sănătatea
2. Organele de simt („Simturile ma ajuta sa invat”) 3. Odihna zilnică
3. Starea de sanatate / boala („Ce inseamna sa fii sanatos?” CE
inseamna sa fii bolnav?”) V. Sanatatea alimentatiei
1. Tipuri de alimente
II. Igiena personala 2. Termenul de valabilitate al alimentelor; reguli de pastrare
1. Igiena cavitatii bucale a alimentelor
2. Igiena mainilor si unghiilor 3. Diversitatea alimentelor – conditia sanatatii; importanta
3. Igiena pǎrului vitaminelor, sarii idate si a substantelor organice (lipide,
4. Igiena corpului glucide, proteine)
5. Igiena imbracamintei
6. Boli cauzate de lipsa de igiena VI. Accidente, violenta, abuz fizic
7. Riscurile implicate de încălcarea normelor de igienă personală 1. Modalitati de prevenire a accidentelor
2. Despre violenta
III. Activitate si odihna 3. Drepturile mele / drepturile colegilor
1. Regimul de activitate si odihna in perioada a copilariei
2. Timpul liber: activitati scolare si extrascolare - Tipuri de VII – proiect: realizarea unui minighid de alimentatie
mișcare în timpul liber sănătoasă.
Bibliografie

● Baban,Adriana,”Consiliere educationala”,Cluj Napoca,2001

● M.E.C., „Ghid pentru cadre didactice-Programul Educatie pentru sanatate in scoala
romaneasca”,Bucuresti, 2004
● P.S.I.Romania,”Pachetul educational-Fac ce vreau dar stiu ce fac!”,Bucuresti, 2000
● P.S.I.Romania, „Ghidul facilitatorului”, Bucuresti, 2000
● Dr. Loti Popescu „Un Ghid de Educatie pentru Sanatate”, Editura MUNTENIA
Constanta, 2010
● Legea Educației Naționale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare