Cea mai mare poruncă

Texte biblice: Marcu 12:28-34; Matei 5:43-48

Loc/data: Portland, Oregon, 29 iulie 2001, a.m.

Unul dintre cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus

răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea
dintâi dintre toate poruncile?" Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este
aceasta: «Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur
Domn» şi «să iubeşti pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.» Iată
porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: «Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.» Nu este altă poruncă mai mare decât acestea."
Cărturarul I-a zis: „Bine, Invăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu
este unul singur, că nu este altul în afară de El şi că a-L iubi cu toată
inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe
aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât
toate jertfele." Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi-a zis: „Tu nu
eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu." Şi nimeni nu îndrăznea să-I
mai pună întrebări.
Marcu 12:28-34

Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău." Dar Eu vă spun: „Iubiţi pe
vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce
vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, căci El face să răsară soarele
Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei
ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe
fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi desăvârşiţi după cum şi Tatăl
vostru cel ceresc este desăvârşit.

Matei5:43-48

O, Doamne, mari sunt cerinţele Tale! Şi mare este dragostea pe care vrei s-o avem fiecare în noi! Invaţă-ne,
Doamne, cum! Umple-ne Tu de dragostea aceasta prin Duhul Sfânt şi fă-ne fiinţe iubitoare! Lucrează în noi ceea
ce-Ţi este Ţie plăcut prin Cuvânt şi prin Duhul Sfânt. în Numele Domnului Isus. Amin.

Duminica trecută la serviciul de dimineaţă, aşa în fugă, am introdus acest nou subiect şi am spus că-1 vom
continua în duminicile viitoare, şi anume, dragostea.
Aş vrea de la început să indic spre ceea ce spune Domnul Isus în Matei 5:48: „Voi să fiţi desăvârşiţi, aşa cum
este desăvârşit Tatăl vostru care este în ceruri." Noi, de obicei, dăm la o parte versetul acesta, pentru că zicem:
„Nimeni nu poate fi desăvârşit. Şi dacă nu poţi fi desăvârşit aici pe pământ, dacă tot n-ajungi la desăvârşire, de
ce să te mai trudeşti?" Şi găsim astfel o scuză ca să nu pornim la drum.
Acum vreau să vă surprind în dimineaţa aceasta şi să vă spun că desăvârşirea, despre care se vorbeşte în
Matei e desăvârşirea în dragoste. începe în versetul 43: Voi să „iubiţi pe vrăjmaşii voştri!", că dacă iubiţi pe
vrăjmaşii voştri, veţi fi ca Dumnezeu. El le dă ploaie şi soare şi vrăjmaşilor Lui. Fiţi ca Dumnezeu! Şi dacă zici:
„Nu se poate!", atunci tăgăduieşti Cuvântul lui Dumnezeu, adică faci Cuvântul lui Dumnezeu neadevărat, îl faci
mincinos.
Ca să vă conving de ceea ce vă spun, uitaţi-vă vă rog la 1 loan 2:5: „Cine păzeşte Cuvântul Lui [adică cine
ascultă de Cuvântul Lui şi trăieşte după Cuvântul lui Dumnezeu], în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns
desăvârşită." Nu aşteptăm până dincolo, ca să ajungem la desăvârşire. E vorba de desăvârşirea în dragoste.
Cine are Cuvântul lui Dumnezeu şi trăieşte după Cuvântul lui Dumnezeu, în acela dragostea lui Dumnezeu a
ajuns desăvârşită.

Uitaţi-vă acum la capitolul 4:12: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii. Dumnezeu

1
rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi." Vorbeşte Biblia despre desăvârşire aici pe pământ?
Vorbeşte. Adăugăm versetul 17: „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta." Cum este El, aşa suntem şi
noi încă aici. „Astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi." Desăvârşirea în dragoste este un obiectiv pe
care ni-1 fixează Dumnezeu şi e posibil să ajungem la desăvârşire în dragoste. Aşa spune Dumnezeu, şi dacă tu
spui altfel, îl faci pe Dumnezeu mincinos.
Acum dragostea de care ne vorbeşte Domnul Isus e întreită. în primul rând, dragostea pentru Dumnezeu
însuşi. Cea dintâi şi cea mai mare poruncă e să-L iubeşti pe Dumnezeu. în al doilea rând, exact pe aceeaşi
treaptă, e să iubeşti pe aproapele tău. Aproapele tău e soţia ta, e soţul tău, copiii tăi, familia ta, vecinii tăi, colegii
tăi. „Cine e aproapele meu?", a întrebat un fariseu pe Domnul Isus. Aproapele tău este omul fără nume căzut
între tâlhari. Preotul a trecut pe alături, levitul a trecut pe alături, dar un samaritean s-a dus şi i-a legat rănile, 1-a
dus la hotel şi a plătit ca să fie îngrijit. Cine e aproapele meu? Orice om fără nume care e căzut la necaz şi care
are nevoie de ajutorul meu, acela e aproapele meu. Să-1 iubeşti cum te iubeşti pe tine.
Şi în al treilea rând: să-1 iubeşti pe cel ce-ţi face rău, pe cel ce te urăşte, pe cel ce te prigoneşte. Iubeşte-1,
roagă-te pentru el şi fă-i bine! Dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru aproapele şi dragoste pentru cei răi
şi pentru cei care ne fac rău. Cine rămâne în afară de asta? Puteţi găsi o categorie în plus faţă de acestea? Eu
trebuie să iubesc, să fiu o fiinţă iubitoare, ca să fiu desăvârşit în dragoste.

Ce este dragostea? în primul rând, tiebuie să cunoaştem mult mai mult despre dragoste şi pentru aceasta
poţi să-ţi notezi Filipeni 1:9, unde apostolul Pavel zice: „Mă rog ca dragostea voastră să crească în cunoaştere şi
în pricepere." Dragostea voastră să crească în cunoaştere. Ce vom face în dimineaţa aceasta este, în primul
rând, să adăugăm cunoaştere la dragostea noastră. Tare mulţi iubesc, dar pentru că nu ştiu cum să iubească,
nu iubesc bine. Nu ştiu cum să-şi exprime dragostea. De aceea Pavel adaugă: „Dragostea voastiă să crească şi
în pricepere." Priceperea e aplicaţia practică. Dragostea voastră să crească în cunoaştere. Aveţi nevoie de a vă
adânci în cunoaşterea dragostei. Şi apoi trebuie să căpătaţi pricepere, să ştiţi cum s-o aplicaţi în practică.
Aşadar, e nevoie s-o studiem, s-o cunoaştem şi e nevoie apoi să ştim cum s-o punem în practică. Pornim deci la
un studiu despre dragoste, ca să împlinim rugăciunea apostolului Pavel ca dragostea noastră să crească în
cunoaştere şi în pricepere. Ce este dragostea? Foarte pe scurt, săptămâna trecută v-am dat patru definiţii ale
dragostei.
1. Dragostea este o forţă de atracţie. Ca să înţelegem, opusul dragostei este ura. Ura este o forţă de
respingere. „Nu-mi trebuieşti! Du-te de aici!" Şi simţi respingere. Dragostea deschide braţele şi zice: „Vino!" Ura
zice: „Du-te!" Dragostea este un magnet care atrage.
2. Dragostea este o deschidere spre celălalt. Opusul ei este închiderea în sine, închidere căreia i se mai
spune şi egoism. Dragostea e deschiderea faţă de celălalt, iar deschiderea înseamnă: „Mă dăruiesc! lată-mă!
Sunt disponibil!" A mă închide în mine înseamnă a zice: „Eu vreau să trăiesc numai pentru mine. Nu mă
interesează dacă te doare sau dacă ai nevoie de ceva." Cât eşti de deschis sau cât eşti de închis?
3. Dragostea este un anume mod de comportament. Auziţi: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină
de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios,
nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul." Dragostea e un mod de a te purta cu ceilalţi. E o
problemă de comportament.
4. Şi, în sfârşit, a patra definiţie a dragostei este din Coloseni 3:14: „Mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-
vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii." V-am explicat de acolo cuvântul sun desmos care în Hmba
greacă înseamnă „legare laolaltă", legare laolaltă perfectă. Dragostea este legarea laolaltă perfectă. în termeni
moderru, dragostea e o problemă de relaţii. Dragostea mă învaţă să trăiesc în relaţiile cele mai frumoase, în
legăturile cele mai frumoase cu ceilalţi. Dragostea e perfecţiunea în relaţii.

Iar dacă vreţi să le rezumăm, dragostea este deci o forţă de atracţie, este o deschidere, este un mod de
comportament, e perfecţiunea în relaţii. Pot să spun altfel: dragostea e o problemă de sentiment (aceasta e
atracţia), dragostea este o problemă de atitudine, deschidere, dragostea e o problemă de comportament şi e o
problemă de relaţii. Sentiment, atitudine, comportament, relaţii. Dragostea e toate acestea laolaltă. Nu poţi s-o iei
pe una şi să le laşi pe celelalte laolaltă. Dragostea este toate acestea împreună.
în dimineaţa aceasta ne vom ocupa de dragostea pentru Dumnezeu, cea dintâi şi cea mai mare poruncă,
spune Domnul Isus. Cu alte cuvinte, dacă vrei să aranjezi poruncile şi zici: „Ia să văd, trebuie să le aranjez pe
priorităţi, care e prima, ca să-i dau atenţie?!" E dragostea, dragostea de Dumnezeu. Dacă le aranjezi în ordinea
importanţei sau a mărimii. Domnul Isus zice: „E cea mai mare. E cea dintâi şi cea mai mare." Dacă vreţi, textul
pentru aceasta este în Matei 22:38. După ce spune: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu
tot sufletul tău, cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă."
Acum ce înseamnă să-L iubesc pe Dumnezeu? în primul rând. Dumnezeu îmi cere să-L iubesc pe El pentru
2
El însuşi. Nu pentru ce-mi dă mie. Noi suntem tentanţi să zicem: „Dacă-mi dă lucrurile acestea, îl iubesc, pentru
că este sursa de bunătăţi pentru mine."
Cunosc o fată specială. Am spus de multe ori că n-am găsit în America o persoană mai credincioasă lui
Dumnezeu, mai dăruită lui Dumnezeu ca fata aceea. Are vreo 45 de ani. Nu e căsătorită. Şi probabil că e una
dintre cele mai bogate fete din America, multi-multimilionară. Nu s-a căsătorit niciodată, pentru că a zis: „Nu pot
să fiu sigură că băiatul acela mă iubeşte pentru ce sunt eu sau mă iubeşte numai pentru banii mei." Acesta a
fost blocajul pentru care ea nu s-a căsătorit. „Nu pot să cred că băiatul acela vine şi numai pentru că mă vede pe
mine şi ce sunt eu, de aceea mă iubeşte. Aş vrea să mă iubească unul şi dacă aş fi săracă. Dar eu nu pot să-i
spun că sunt săracă. Şi pentru că nu mă pot desface de milioanele acestea, prefer să nu mă căsătoresc."

Ceva din asta este şi în inima lui Dumnezeu. „Aş vrea să te uiţi la Mine ce sunt Eu în Mine însumi şi să zici: «Vai,
asta îmi place!»" Pentru asta e bine să gândeşti mereu la Dumnezeu în comparaţie cu Diavolul, pentru că noi
trebuie să alegem între Dumnezeu şi Diavolul. Dumnezeu e dragoste. Diavolul e ură. Dumnezeu e adevăr.
Diavolul e minciună. Dumnezeu e dreptate. Diavolul e nedreptate. Dumnezeu e armonie. Diavolul e haos.
Dumnezeu e simetrie, Diavolul este destrămare. Dumnezeu e creativitate, Diavolul e distrugere. Dumnezeu
ridică şi vindecă. Diavoli totdeauna pângăreşte şi îmbolnăveşte. Te uiţi la Dumnezeu, Fiinţa aceasta
dreaptă, curată, sfântă şi bună şi amabilă. Persoana aceasta cu atâta simetrie şi armonie în Sine. Şi
te uiţi răul acela şi întunecatul acela. De care îţi place? E foarte importai mereu-mereu să te uiţi la cei
doi în comparaţie. E foarte importai ca mereu, mereu să spui: „De care-mi place?"
Noi ne îngrozim la gândul că pot exista satanişti. Sataniştii sui oamenii care în mod deschis şi
deliberat spun: „Eu l-am ales p Diavolul şi eu mă închin Diavolului." Şi noi ne întrebăm: „Cui poate fi
cineva aşa?" Dragul meu, dacă tu ai decis să trăieşti de capi tău, pur şi simplu vrei să-ţi iei viaţa în
propriile tale mâini şi J trăieşti aşa cum vrei tu şi îl ignori pe Dumnezeu, adică pur şi simpl nu-ţi mai
aduci aminte de El. Poţi să-ţi trăieşti tu viaţa, că doar ; înţelepciune şi poţi să trăieşti cum vrei tu, dar
Tu ştii că în modi acesta, tu, de fapt, i-ai spus Diavolului: „Mie de tine-mi place!'' Pentru că Diavolul a
decis într-o zi că el nu mai vrea să rămână c Dumnezeu, că el vrea să fie Uber Şi gândul de a-L
ignora p Dumnezeu, de a nu mai trăi cu Dumnezeu, de a trăi de capul tă este un element esenţial al
Satanei. Când acepţi un astfel de gânc tu deja automat îi aparţii Diavolului. Dacă tu trăieşti de capul
tăi dacă tu nu ţii seama de Dumnezeu, dacă tu crezi că poţi şi singur, t deja i-ai spus Diavolului: „De
tine-mi place, că tu ai atitudinea asta. Tu, după cuvintele Domnului Isus, eşti fiul Celui rău. Domnul
Isui în pilda cu neghina, vorbeşte despre fiii lui Dumnezeu şi fiii Celi rău. Prin faptul că nu ţii seama
de Dumnezeu, că nu ai timp pentr Dumnezeu, tu eşti satanist. înţelegi? Tu deja eşti satanist. Eşti oi
dumnezeist, ori satanist. Neutralitate sau mijloc între acestea ni există. Eşti ori una, ori cealaltă.

Ce înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu? în primul rând, să-] iubesc pe Dumnezeu am spus că
înseamnă să mă uit bine 1 Dumnezeu, să cunosc exact cum e Dumnezeu şi ceva din adâncui în
mine să strige: „Asta-mi place! Şi de azi înainte vreau să trăies cu Tine", pentru că al doilea element
în dragoste este aceasta: s, iubesc pe cineva înseamnă să doresc să fiu în prezenţa acele persoane,
nu-i aşa? Primul lucru pe care-l observi când un băiat si îndrăgosteşte de o fată, e că numai în jurul
ei se învârte. Ce-i asta Aşa sunt şi fetele, nu numai băieţii. Când iubeşti, doreşti să fii îi apropierea
fiinţei iubite, doreşti să stai de vorbă, să comunici, să împărtăşeşti, doreşti apropiere tot mai mare până la dorinţa
de unire. Doreşti să-i fii plăcut celuilalt. Şi atunci te aranjezi, te faci aşa ca să-i fii plăcut, nu-i aşa? Doreşti să-i
cunoşti preferinţele, să-i cunoşti plăcerile şi dorinţele, pentru că a iubi înseamnă a-i împlini dorinţele şi
preferinţele. A iubi înseamnă să trăieşti cu persoana aceea în cât mai mare intimitate. A iubi înseamnă a dori să
nu te mai desparţi niciodată de persoana aceea. A iubi înseamnă să asculţi de persoana aceea, să i te supui.
Sunteţi de acord cu mine că adevărata dragoste le include pe toate acestea?
Atunci toate acestea sunt atitudini pe care tu decizi să le iei faţă de Dumnezeu. îmi place de Dumnezeu,
vreau să stau cât mai mult în prezenţa Lui, vreau să comunic cu El, vreau să-I fiu plăcut, vreau să-I cunosc
gusturile şi aşteptările, pentru că vreau să I le împlinesc, vreau să fim tot mai una, vreau să mă dăruiesc Lui şi
să mă supun Lui. Acestea sunt elementele dragostei.
Mai mult, lacov ne spune în lacov 4:4-7: „Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?" Suflete
preacurvare, suflete care comiteţi adulter cu lumea, adică trădaţi dragostea lui Dumnezeu când mergeţi cu
lumea, nu ştiţi că Duhul lui Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru Sine? Ce e gelozia? Gelozia este dorinţa
dragostei de a nu-1 împărţi pe celălalt cu nimeni. Gelozia este dragostea care zice: „Te vreau tot. Nu vreau să
împart dragostea mea cu nimeni." Şi Dumnezeu ne spune: „Nu vreau să te împart cu Diavolul. Ori Mi te dai Mie
total, ori eşti al lui. Nu poţi să slujeşti la amândoi. Sau îl iubeşti pe unul şi îl urăşti pe celălalt sau invers." Aici e
vorba de totalitate. De aceea Dumnezeu zice: „Să Mă iubeşti cu tot sufletul tău, să Mă iubeşti cu toată inima ta."
Cu aceasta începe: cu inima ta, cu sufletul tău, cu cugetul tău şi cu toată puterea ta.

3
 Haideţi să le luăm puţin pe rând. Ce înseamnă să-L iubesc cu toată inima mea? Să-L iubesc pe El cu inima
mea înseamnă ceea ce am spus chiar la început. Mă uit cât e de minunat, mă uit cât e de bun, ce frumos e în
Fiinţa Lui şi toată fiinţa mea strigă: „Mi-eşti drag! îmi place ce văd. Inima asta vrea să fie plină numai de Tine."
Asta înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta.

Să-L iubesc pe Dumnezeu cu tot sufletul meu! Sufletul conţine, de fapt, sentimente, voinţă şi intelect. Mintea o
lăsăm, pentru că vine imediat. Dar atunci luăm elementul sufletului care este esenţial: voinţa. Să-L iubeşti pe
Dumnezeu cu inima, să-L iubeşti pe Dumnezeu cu voinţa ta. Uite cum vine asta. Voia lui Dumnezeu este
adevărul. Voia lui Dumnezeu este ca eu să spun adevărul! Cum? Din inimă! Dar eu pot să zic aşa: „Ascultă,
Doamne! Mie-mi place să mint. Şi e util să minţi. Dar dacă Tu zici să spun adevărul. Doamne, vrând-nevrând
spun adevărul." Asta nu e din inimă. Numai când am înţeles cât de urâtă e minciuna, că minciuna e esenţa
Diavolului, şi numai când urăsc minciuna cu toată fiinţa mea şi când sunt pasionat pentru adevăr, atunci, şi dacă
cumva îmi mai scapă o minciună, mă simt mizerabil şi mă urăsc pe mine. Voia mea de a spune adevărul s-a
făcut una cu voia lui Dumnezeu pentru adevăr. Voia mea a devenit voia Lui.
Acelaşi lucru e şi cu ura. Dumnezeu zice: „Iubeşte şi pe acela care-ţi face rău. Tu nu urî niciodată, pentru că
ura e de la Diavolul, în orice situaţie, ura e de la Diavolul." Eu zic: „Bine, Doamne, dar e atât de nesuferit şi e atât
de... Eu îl iubesc. Doamne, dar dacă aş putea, i-aş suci gâtul!" Asta nu înseamnă că-1 iubeşti. Numai când
înţeleg că iubirea e totdeauna dumnezeiască şi când toată pasiunea mea e să fiu om al iubirii, voia mea a
devenit una cu voia lui Dumnezeu. Voia mea trebuie să devină identică cu voia lui Dumnezeu. Cu toată fiinţa
mea să voiesc ce voieşte Dumnezeu. Aşa II iubesc pe Dumnezeu cu inima şi cu voinţa.
„Să-L iubeşti cu tot cugetul tău." Vreau să ştiţi că în Biblia Cornilescu cuvântul „cuget" are două înţelesuri.
înseamnă uneori „conştiinţă" şi alteori înseamnă „minte". Cum cuget eu înseamnă cum gândesc eu. în greacă
sunt două cuvinte. Unul e pentru „conştiinţă", unul pentru „minte". Cuvântul folosit aici e cuvântul „minte". „Să-L
iubeşti pe Dumnezeul tău cu toată mintea ta." Dumnezeu îmi cere să-L iubesc cu mintea mea.
Ce înseamnă să-L iubesc cu mintea mea? îmi hrănesc mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, învăţ mintea mea
să mediteze mereu la lucrurile lui Dumnezeu. îmi învăţ mintea mea ca peste zi, mereu, mereu să gândească la
Dumnezeu. Dumnezeu să fie prezent în gândirea mea şi în mintea mea toată ziua. Mintea mea să lucreze
pentru Dumnezeu. Mintea mea să gândească gândurile lui Dumnezeu. Aşa îl iubesc pe Dumnezeu cu mintea
mea.

Cum îl iubesc pe Dumnezeu cu puterea mea? Puterea mea înseamnă energia mea fizică. Asta face referire la
trupul meu. Nu ştiţi că trupul vostru e templul lui Dumnezeu? (1 Cor 3). In 1 Corinteni 6 spune „templul Duhului
Sfânt". Dar în 1 Corinteni 3: „templul lui Dumnezeu". Şi vai de cel ce nimiceşte templul lui Dumnezeu! Să-L
iubesc pe Dumnezeu cu trupul meu înseamnă să ştiu să-1 păstrez sănătos. Şi asta începe prin a şti cum să-1
hrănesc, cum să păstrez trupul meu sfânt pentru Dumnezeu, să-1 păstrez curat, nepătat.
îl iubesc pe Dumnezeu cu inima mea, cu voinţa mea, cu mintea mea şi cu trupul meu. Aceasta înseamnă
totalitatea fiinţei mele, şi Dumnezeu zice: „Dă-Mi-le Mie toate!" Aşa II iubesc pe Dumnezeu cum îi place lui
Dumnezeu să-L iubesc!

Aşadar, în primul rând, eu îl iubesc pe Dumnezeu pentru ceea ce este El însuşi. Şi am insistat la acestea
pentru că aici e începutul. Dar eu îl iubesc pe Dumnezeu şi pentru ceea ce face Dumnezeu. Mă uit la toate
lucrările din Univers şi-mi place natura, pentru că prin ea văd cât de minunat e Dumnezeu. Şi când văd
frumuseţile naturii, zic: „Ce minunat eşti Tu, Doamne!" Şi când admir o floare, zic: „Ce minunat eşti Tu,
Doamne!" îl iubesc pe Dumnezeu din tot ce face Dumnezeu. Dar în chip suprem, îl iubesc pe Dumnezeu
datorită a ceea ce a făcut pentru mine când m-a iubit şi L-a dat pe singurul Lui Fiu să moară în locul meu. îl
iubesc pe Dumnezeu, pentru cât a plătit pentru răscumpărarea mea din robia Diavolului, îl iubesc pentru că El
m-a iubit pe mine întâi. Şi îl văd pe Dumnezeu în Domnul Isus, că Domnul Isus e Dumnezeu întrupat, şi eu spun
împreună cu Pavel: „Nu mai trăiesc eu. Cristos trăieşte în mine, şi viaţa aceasta o trăiesc prin credinţa în Fiul lui
Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine." Sau aşa cum spune el în 2 Corinteni 5:14: „Dragostea
lui Cristos mă strânge", mă adună şi mă pune într-un colţ şi mă face să nu mai am nici o altă alegere, pentru că
m-am uitat la El pe cruce şi am înţeles că El a murit pentru mine, pentru ca eu să nu mai trăiesc pentru mine, ci
să trăiesc pentru El. Nu mai am altă alegere. Când am atâta dragoste, când îl văd că m-a dat la o parte de acolo
de unde trebuia să stau eu şi S-a aşezat El în tortura aceea, primind El mânia lui Dumnezeu în locul meu, îi
spun: „S-a terminat! Eu am murit. Cel ce sunt sunt al Tău. Am murit pentru mine însumi. De acum Tu eşti
Stăpânul meu. De acum Tu dispui de mine." Acesta este răspunsul meu la atâta dragoste. Una dintre
cântările mele favorite, şi e păcat că în româneşte nu e tradusă cum trebuie, este cântarea When I
survay tlie wonder's cross, Iove so amazing, so divine, demands my soul, my life, my all. „Dragoste, când
mă uit la crucea aceea, spune poetul, dragostea aşa uimitoare, aşa dumnezeiască, îmi cere sufletul,

4
îmi cere viaţa, îmi cere totul." O asemenea dragoste, când o cunosc cu adevărat, mă cucereşte şi
zic: „S-a terminat. Iţi aparţin aşa cum vrei Tu."
Aceasta înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu. îl iubeşti pe Dumnezeu pentru ceea ce este în El
însuşi. Şi am văzut cum îl iubim în felul acesta: cu toată inima, cu toată voinţa, cu toată mintea, cu tot
trupul nostru, îl iubim dorind să fim ce vrea El să fim, îl iubim apoi pentru ce face în toată lumea asta,
îl iubim pentru ce a făcut pentru noi la Golgota. Acolo capitulăm cu adevărat şi-I spunem: „Toarnă-Ţi
dragostea Ta în mine, pentru că vreau să Te iubesc cum m-ai iubit Tu şi să Te iubesc în continuare
cum mă iubeşti Tu."

Stăm, Doamne, în faţa frumuseţii Tale de Dumnezeu şi toată fiinţa noastră Iţi spune: „îmi place cum
eşti, Dumnezeul meu, şi Te iubesc pentru ceea ce văd în Tine. Şi tot ceea ce văd în Tine vreau să se
imprime şi în mine. Pentru că îmi placi, pentru că Te iubesc, vreau să fiu şi eu ca Tine." Te iubim.
Dumnezeule, cu toată inima, cu toată voinţa, cu toată mintea şi cu tot trupul. Te iubim pentru atâta
frumuseţe câtă ai creat în jurul nostru şi Te iubim mai presus de toate pentru ceea ce ai făcut pentru noi la
Calvar, pentru că nu L-ai cruţat pe însuşi Fiul Tău şi L-ai dat pentru noi. Şi Te iubim, Doamne Isuse,
Dumnezeu întrupat, pentru că ne-ai iubit şi Te-ai dat pe Tine pentru noi. Ne-ai cumpărat cu un preţ.
Recunoaştem că-Ţi aparţinem şi vrem cu toată fiinţa să-Ţi aparţinem până într-acolo, încât să-Ţi putem
spune: „Nu mai trăiesc eu, ci Tu trăieşti în mine." Fă, Doamne, în fiecare dintre noi dragostea aceasta de
Tine o realitate vie. învaţă-ne să Te iubim şi fă ca dragostea noastră de Tine să fie permanentă."
Şi harul Domnului nostru Isus Cristos, iubirea aceasta minunată a lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia dulce
şi intimă a Duhului Sfânt să fie şi să rămână cu noi cu toţi de acum şi până în veci. Amin.