FIȘĂ DE DOCUMENTARE

Ace de tricotat

Acele – sunt elementele de bază ale fiecărei maşini de tricotat, fiind suportul
direct al ochiurilor sau al elementelor de structură ale ochiului în curs de formare.
Suportul acelor poartă denumirea de fontură, care poate avea formă circulară
(cilindru sau disc) sau rectilinie.
Acele se prezintă într-o mare varietate de forme constructive, cele mai des
utilizate fiind: acele cu cârlig, acele cu limbă obişnuite sau cu două capete şi acele
compuse de tip ace tubulare sau ace cu teacă şi zăvor exterior.

Fig. 1. Variante de ace de tricotat

[1]
 În fig. 1 sunt prezentate variante ale acelor de diferite tipuri:
1. ac cu cârlig cu călcâi de fixare – format din: a - tija acului, b - cârligul
acului; c - vârful cârligului acului; d - cupa acului; e - călcâiul de fixare în fontură;
2. ac cu cârlig îndoit cu călcâi de cuplare. Călcâiul „c” serveşte cuplării acului
cu un organ auxiliar prin intermediul căruia va fi acţionat;
3. ac cu cârlig cu umăr de extindere (u) şi lamelă de transfer (l) cu ajutorul
cărora poate fi executat transferul unui ochi de pe un ac pe altul;
4. ac cu limbă – format din: a - tija acului; b - cârligul acului; c - limba acului;
d - cupa limbii acului; e - articulaţia limbii; f - călcâiul de acţionare (poate fi de diferite
înălţimi: 1-5); g - coada acului. Acul a fost obţinut din bandă de oţel prin ştanţare.
5. ac cu limbă – obţinut din sârmă de oţel, prin îndoire şi presare. Călcâiul „c”
s-a obţinut prin îndoire;
6. ace cu limbă cu călcâie la două nivele: ace lungi „l” şi scurte „s”, a) de la
maşini interloc, b) de la maşini universale;
7. ac cu limbă cu călcâie în etaj – la două nivele;
8. ac cu limbă cu călcâie în etaj – la patru nivele;
9. ac cu limbă cu scobitură pe spatele tijei – pentru micşorarea solicitărilor
ochiului la execuţia fazei închiderii;
10. ac cu limbă cu umăr de extindere – pentru transfer (u-umăr de extindere
a ochiului în vederea transferului);
11. ac cu limbă cu umăr de extindere şi lamelă de transfer (u - umăr de
extindere; l - lamelă de transfer);
12. ac cu limbă cu cârlig îndoit – pentru obţinerea tricoturilor vanisate cu
desen prin flotare;
13. ac cu limbă cu călcâi rotund – de cuplare;
14. ac cu călcâi de cuplare;
15. ac cu limbă cu rădăcină de fixare – în plăcuţă;
16. ac cu limbă şi cârlig de lungime mare – pentru maşini de tricotat din
urzeală (pentru dantele);
17. ac cu limbă cu două capete;
18. ac compus (tubular) – format din: t - tijă tubulară cu cârlig; z - zăvor care
poate închide-deschide cârligul;

[2]
 19. ac compus (cu teacă şi zăvor exterior) – format din: t - tija cu cârlig,
prevăzută cu un canal longitudinal, z - zăvorul cu rol de închidere-deschidere a
cârligului.
Utilizarea acelor compuse (cu zăvor) este avantajoasă, în comparaţie cu acele
cu limbă, datorită micşorării amplitudinii deplasărilor totale ale acului, ceea ce
determină creşterea corespunzătoare a vitezei de tricotare – avantaj care a fost
valorificat în special la maşinile de tricotat din urzeală (2000÷3500 rânduri/min), iar în
prezent şi la alte maşinile de tricotat din bătătură, atât rectilinii cât şi circulare. Pentru
exemplificare sunt prezentate variantele:
19.a, b - ace cu teacă şi zăvor de la maşini circulare (c1, c2 - călcâie de acţionare
a celor două tije);
19.c, d, e - ace cu teacă şi zăvor de la maşini de tricotat din urzeală.

Fig. 2. Variante de ace speciale

Alături de aceste ace, cu o răspândire mai redusă, sunt acele speciale (fig. 2).
În această categorie se încadrează o varietate largă de tipuri de ace, dintre care se
prezintă:
1. ac dublu cu cârlige opuse – format din alipirea spate la spate a două ace cu
cârlig obişnuit. Cu ansamblul astfel format, ochiurile se produc alternativ cu un cârlig
şi apoi cu celălalt;
2. ac cu cârlig răsucit – la care vârful cârligului este adus în spatele acului, în
dreptul cupei acului;
3. ac de tip carabină – la care cârligul acului se află permanent în poziţie
presată (în cupa acului frezată pe partea laterală a tijei) permiţând trecerea ochiului

[3]
peste cârligul acului fără ajutorul presei. Poziţia particulară a cârligului acului impune
restricţii la depunerea firului, care trebuie făcută pe o direcţie care să permită
introducerea sigură a firului sub cârlig;
4. ac cu limbi în etaj – înzestrat cu două sau trei limbi supraetajate pe care pot
fi depuse fire independente. Funcţionarea acului este posibilă numai dacă o limbă
inferioară închisă se suprapune peste vârful limbii superioare deschise, izolând între
ele un spaţiu asemănător celui de sub cârlig;
5. ac cu limbă cu cap subţiat – are grosimea cârligului pe jumătate în raport
cu a tijei. Limba acului este de dimensiuni normale, având posibilitatea de a acoperi
două cârlige opuse, plasate alăturat în acelaşi canal;
6. ac cu limbă cu tija curbată – are tija sub formă de arc de cerc, acul
funcţionând în mişcare de oscilaţie;
7. ac curb cu zăvor – format din tija „t” cu cârlig şi tija zăvor „z” care execută
mişcări de oscilaţie în jurul aceluiaşi punct fix 0.

[4]