Tema:4.Componenţa de infracţiune.

Necesitatea componenţei de infracţiune- analiza detaliat structura ei, sistemul elementelor şi

trăsăturilor esenţiale. Această sarcină o îndeplineşte noţiunea componenţei de infracţiune.
Subiectul 1- Noţiunea componenţei de infracţiune-Componenţa de infracţiune reprezintă
totalitatea semnelor obiective si subiective,stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept infracţiune concretă (art. 52 CP).
Raportul între infracţiune şi componenţa de infracţiune-Deci, noţiunea de infracţiune şi acea a
componenţei de infracţiune nu sunt identice. Infracţiunea reprezintă o faptă concretă comisă în
realitatea obiectivă (De ex.: cet. F. sustrage la 15.09.20 orele 24 un televizor „LG”),iar componenţa
de infracţiune constituie doar un model logic, o categorie normativă, o schemă (precum schema
casei, automobilului, calculatorului).
Importanţa componenţei de infracţiune-Componenţa de infracţiune reprezintă temeiul juridic al
răspunderii penale, căci nu orice faptă prejudiciabilă – temeiul de fapt – constituie infracţiune (de
ex.: comisă în stare de legitima apărare, extrema necesitate, iresponsabilitate). Componenţa de
infracţiune permite să delimităm infracţiunile unele de altele şi astfel contribuie la individualizarea
răspunderii penale (de ex.: furtul se deosebeşte de jaf doar după un semn, însă jaful fiind pedepsit
mai aspru).
Subiectul 2-Structura componenţei de infracţiune reprezintă modul cum se grupează în cadrul
componenţei diferitele elemente care o alcătuiesc şi raporturile dintre acestea.Elementul
componenţei de infracţiune reprezintă o grupă a semnelor infracţiunii reunite dependenţă de acel
aspect al faptei prejudiciabile pe care ele le caracterizează.Semnul componenţei de infracţiune
reprezintă o caracteristică concretă, legislativă a celor mai importante trăsături ale infracţiunii.
Structura componenţei de infracţiune:
1 element: Obiectul – element obiectiv, care cuprinde,Semnele:
1. Obiectul general.
2. Obiectul generic sau de grup.
3. Obiectul nemijlocit.
4. Obiectul material.
Al 2 element: Latura obiectivă,Semnele:
1. Fapta – acţiunea sau inacţiunea.
2. Consecinţele prejudiciabile.
3. Raportul (legătura) de cauzalitate între faptă şi consecinţe.
4. Semne facultative, precum: locul, timpul, modul, metoda şi împrejurările comiterii faptei.
Al 3 element: Latura subiectivă,Semnele:
1. Vinovăţia.
2. Motivul.
 3. Scopul.
Subiectul 3. Modalităţile componenţei de infracţiune.
I. După criteriul prejudiciabilităţii deosebim:
a) Componenţe de bază sau tipice.
b) Componenţe agravate (componenţe calificate).
c) Componenţe atenuate (componenţe privilegiate) (de ex.: art. 147 CP în raport cu
componenţa de bază alin. (1) art. 145).
II. După modul de descriere în lege:
a) Simplă – conţine descrierea doar a unei fapte, părţile sau stadiile căreia nu
alcătuiesc o infracţiune independentă.
b) Complexe – mai au în structura sa semne adăugătoare în plan cantitativ, însă în
esenţă reprezintă o singură componenţă.
c) componenţe compuse – sunt construite din câteva infracţiuni. Pot să fie:
cu două acţiuni obligatorii (de ex.: viol art. 171),
cu două obiecte (de ex.: tâlhărie art. 188),
cu două forme de vinovăţie, cu două consecinţe obligatorii.
d) componenţele alternative descriu nu o singură faptă, dar mai multe variante ale ei, prezenţa
oricăruia dintre ele fiind de ajuns pentru existenţa infracţiunii. Pot fi:
cu acţiuni alternative,
cu consecinţe alternative.
III. După particularităţile construcţiei semnelor laturii obiective:
1. Materiale – infracţiunea se consumă doar în momentul survenirii consecinţelor indicate în
lege.
2. Formale - infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii faptei, indiferent au survenit
careva consecinţe sau nu.
III. După particularităţile construcţiei semnelor laturii obiective:
1. Formal-reduse – infracţiunea se consumă
în momentul începerii realizării faptei, fără a fi necesară ducerea ei până la capăt (de ex.: Tâlhăria
art. 188)sau chiar la etapa de pregătire (de ex.: banditism art. 283)

Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă,prevăzută de legea penală,săvârşită

cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală (art. 14).
Legea penală este actul legislativ adoptat de parlament, care cuprinde norme de drept ce stabilesc
principiile si dispoziţiile generale si speciale ale dreptului penal, determina faptele ce constituie
infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplica infractorilor.Unica lege penală a RM este CP al RM.
Norma penală este o specie de norme, o specie de norme juridice, care prescrie reguli de drept
penal, şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării acestor reguli. Tema asta si tema urmatoare.