Tema 1-Patrimoniul.

Subiectul 1.Etimiologiea si sfera dreptului din care face parte patimoniul - Semnificaţia
cuvântului patrimoniu provine din latinescul patrimonium; acesta derivă de la pater familias care
era proprietarul întregii averi familiale; patrius înseamnă al tatălui său părintesc. Termenul de
patrimoniu este circumscris exclusiv sferei drepturilor si obligatiilor patrimoniale. Drepturile si
obligatiile patrimoniale pot fi privite globalist, ca o totalitate juridica apartinand unei persoane,
facand abstractie de individualitatea fiecarui drept si a fiecarei obligatii in parte.
Subiectul 2.Notiunea de patrimoniu- Articolul 453 (1) Patrimoniul reprezintă totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori
active şi pasive legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate. (2) Toate
bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei.
Subiectul 3.Teoriele ce fundamenteaza institutiea patrimoniului-
1.Teoria personalistă a patrimoniului- Rezidă această teorie în aceea că patrimoniul este strâns
legat de persoana fizică titulară şi potrivit acestei concepţii, patrimoniul ar avea următoarele
trăsături specifice:
 numai persoanele pot avea patrimoniu;
 orice persoană are un patrimoniu;
 patrimoniul nu poate fi separat de persoana căreia îi aparţine;
 o persoană poate avea numai un singur patrimoniu, care este unitar şi indivizibil.
2. Teoria patrimoniului- În esenţă, teoria patrimoniului- susţine existenţa patrimoniului ca
universalitate de drepturi şi obligaţii, independent că aparţin sau nu unei anumite persoane.
3.Teoria mixtă - Teoria induce ideea permanenţei patrimoniului şi faptul că el este o emanaţie a
persoanei umane sau a entităţilor în care se constituie.
Subiectul 4.Caracterele juridice ale patrimoniului-
1.Patrimoniul este o universalitate juridică- adică un ansamblu juridic având o unitate abstractă.
Existenţa patrimoniului, apreciat în calitatea sa de universalitate, este independentă de bunurile
care compun patrimoniul. El rămâne ca o existenţă abstractă, indiferent de schimbările suferite în
privinţa numărului bunurilor, a cantităţii şi calităţii elementelor sale. Transformările care intervin
nu sunt de neglijat, dar ele nu fac decât să modifice compunerea patrimoniului şi conţinutul său,
care însă în abstracţiunea lui rămâne neatins.
2. Orice persoană are în mod necesar un patrimoniu-nu poate fi concepută existenţa unei persoane
fără să aibă cele mai puţine şi semnificative bunuri sau drepturi apreciabile în bani.Chiar atunci
când o persoană nu are nici o avere actuală, ea are totuşi un patrimoniu, deoarece este suficient să
existe drepturi eventuale, neexercitate, adică numai posibilitatea de a exercita drepturi, pentru a
constitui un patrimoniu.
3. Unicitatea şi divizibilitatea patrimoniului.- inţelegem prin acest caracter că o persoană nu poate
avea decât un singur patrimoniu. în mod simetric un subiect de drept nu poate avea decât un singur
patrimoniu. Unicitatea şi divizibilitatea patrimoniului ţin de existenţa mai multor mase  de drepturi
şi obligaţii, fiecare dintre acestea având regim juridic determinat. Destinaţia bunurilor este diferită
prin natura lor, prin voinţa legii sau a titularului. Exemplul cel mai elocvent este cel al persoanelor
căsătorite.Creditorii personali ai unuia dintre soţi pot să ceară urmărirea bunurilor proprii ale
soţului datornic şi, dacă creanţa nu este satisfăcută, pot să ceară împărţirea bunurilor comune ale
soţilor, operaţiune după care acele bunuri care cad în lotul debitorului sunt susceptibile de a putea
fi urmărite de creditorii personali ai soţului respectiv.
4.Inalienabilitatea patrimoniului- Reprezintă legătura indisolubilă dintre patrimoniu şi persoana
căreia îi aparţine, durând atâta timp cât ea există ca subiect de drept civil. În principiu, toate
 elementele componente ale patrimoniului pot fi înstrăinate, fără ca prin aceasta să se înstrăineze
însuşi patrimoniul, care este o noţiune juridică, un perimetru al titularului din care pot lipsi mai
multe sau mai puţine valori, fără ca el să-şi piardă entitatea.
Subiectul 6-Functile patrimoniului.
1.Gajul general al creditorilor- Creditorii chirografari sunt acei creditori care, fără să dispună de o
garanţie reală ori privilegiu, care să le asigure creanţa pe care o au, împotriva debitorului, au în
schimb, un drept de garanţie asupra întregului patrimoniu al debitorului privit în ansamblu său ca o
universalitate juridică. creditorii chirografari au doar un drept de gaj general asupra patrimoniului
debitorului lor pentru recuperarea creanţei.
Ear creditorii care au o garanţie reală au drept de urmărire şi de preferinţă asupra bunului pentru
satisfacerea creanţei lor. dispun de o garanţie reală – gaj, ipotecă, privilegiu – aceştia din urmă au
prioritate, sunt îndestulaţi primii din executarea silită a acelor bunuri sau mase de bunuri cu privire
la care s-a constituit garanţia reală. 
2.Subrogaţia reală cu titlu universal.-Etimologic subrogaţie  desemnează înţelesul de înlocuire,
care în dreptul civil este de două feluri : personală şi reală.
2.1. Subrogaţia personală are loc atunci când unul dintre subiectele raportului juridic civil
obligaţional este înlocuit de o altă persoană. Dacă un debitor  obligat alături de alt debitor să achite
o datorie unui creditor plăteşte întreaga datorie, el se subrogă în drepturile creditorului plătit şi în
locul acestuia îl urmăreşte pe debitorul pentru care a plătit, pentru ceea ce acesta datorează de fapt
creditorului.
 2.2. Subrogaţia reală constă în înlocuirea unei valori cu altă valoare, a unui bun cu un alt bun. Ex:
dacă un autoturism este dat în schimbul unei motociclete şi al unei sume de bani, locul bunului
înstrăinat este luat de bunul primit şi diferenţa de preţ încasată şi asistăm astfel la fenomenul
subrogaţiei reale.
3.Transmisiunea universală- intervine atunci când se transmite întregul patrimoniu, nefracţionat,
de la personă la altă personă. Ea are loc în cazul transmiterii moştenirii, întrucât are ca obiect
patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridică, adică totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor care au valoare economică şi care au aparţinut defunctului.
Nu se transmit drepturile patrimoniale care se sting odată cu moartea titularului lor, întrucât au
caracter precum şi obligaţiile patrimoniale legate de o calitate personală a
defunctului.Transmisiunea universală intervine şi în situaţia reorganizării persoanelor juridice.
Tema de baza pe acasa posesiunea am ramas si nu am dovedit sa studiem inclusiv si despre
prepus.De studieat ca o sa ma intrebe pentru notare daca nu raspundem pune inti punct si daca nu
raspunzi si a doua oara pune 2

1) https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drepturi-reale/capitolul-i-patrimoniul-si-
drepturile-patrimoniale/
2) https://www.qreferat.com/referate/drept/PATRIMONIUL-SI-DREPTURILE-PATR926.php
3) https://drept.hyperion.ro/attachments/article/29/Drept%20civil%20-%20Drepturile%20reale
%20-%20modul%20de%20curs.pdf