Comunicarea asertivă

Asertivitatea are la bază ideea că suntem egali în drepturi și libertăți și că nu suntem nici mai
mult, nici mai puțin importanți decât ceilalți. Pe scurt, o persoană asertivă își cere drepturile și
își prezintă clar și liber propriile opinii, sentimente și atitudini, fără a adopta o atitudine ostilă
față de ceilalți.
La nivel de simț comun, asertivitatea este confundată cu pasivitatea și agresivitatea, fiind
adesea văzută ca o formă de comunicare egoistă. Acest lucru se întâmplă din cauza credinței
generale conform cărora bunăstarea celorlalți este mai importantă decât bunăstarea proprie
sau că o situație de tip competiție sau conflict nu poate fi rezolvată decât dacă una dintre părți
câștigă în dauna celeilalte.
Asertivitatea Se referă şi la a avea încredere în propria persoană, a fi fidel propriilor valori şi
credinţe şi a avea curajul de a exprima opiniile atunci când este necesar. Ea înseamnă pentru o
persoană a şti, fără prea multe emoţii, să ceară sau să refuze, să intre în conversaţie şi să îşi
verbalizeze ideile şi sentimentele atunci când este necesar, păstrând sau ameliorând relaţia cu
interlocutorul.
Funcționarul public cu statut special prin comportamentul asertiv este capabil să formuleze concret şi
explicit cerinţele şi nevoile sale, viziunea proprie referitoare la o anumită situaţie sau problemă.

El utilizând asertivitatea, face ca interlocutorul să-l aprecieze din perspectiva competențelor

profesionale, dar și să-i ofere o apreciere incontestabilă.

Scopul comportamentului asertiv nu este să se obţină victorii, dar să se rezolve problemele cu succes
și fără a manifesta agresivitate față de interlocutor, fiind cerințe stringente în activitatea de asigurare
a ordinii de drept.

Reprezentantul legii se confruntă cu diferite situaţii, cazuri mai mult sau mai puţin conflictogene, cu
agresivitate, la care fiind aplicat comportamentul asertiv, neutralizează şi anihilează reacţiile
negative.

Psihotehnici de comunicare asertivă.

1. Centrarea pe sine – „afirmația Eu”. Un aspect central al comunicării asertive îl reprezintă centrarea
pe propriile nevoi și interese. „Eu vreau să ...”, „Simt că ...”, „Mă simt ...”, „Eu doresc să ...”, „Am
nevoie de ...”.

2. Metoda discului stricat. Această tehnică presupune repetarea frazei pe care vrem să o transmitem
pe un ton neutru, într-o manieră calmă și relaxată. Avantajul acestei tehnici este dovedit de
demonstrarea interlocutorului a trăsăturii caracterială de fermitate și de menținere a punctului de
vedere. „Mă ajuți, te rog, cu proiectul acesta? Trebuie să-l depun mâine și nu mai am timp”. „Nu mai
pot prelua alte proiecte. Hai, te rog, sunt supraîncărcat!”. „Nu mai pot prelua alte proiecte”.

3. Afirmația empatică. Aceasta este formată din două părți: utilizarea unei formule prin care se
comunică celuilalt că este înțeles și că îi sunteți alături (de exemplu: „Înțeleg că ...”, „Îmi pare rău să
aud asta ...”, „Știu că ...”, „Și eu mă simt la fel ...”). Formularea cererii într-o manieră neutră, calmă
este strict necesară (de exemplu: „Înțeleg că îți este greu să lucrezi cu ea, însă trebuie să depunem
proiectul până vineri. Haideți să ne așezăm la masă și să realizăm împreună planul de proiect”).

4. Cererea de informații suplimentare („Nu înțeleg comentariul. Poți fi mai explicit, te rog?”). Oferirea
de afirmații pozitive la comentariile negative ale celuilalt (de exemplu, la întrebarea: „Nu ești prea
tânăr pentru a avea poziția de ...” , un posibil răspuns ar fi: „Da, sunt cam tânăr pentru poziția mea.
Consider că realizările mele m-au ajutat să primesc această poziție”).
5. Împărtășirea sentimentelor cu privire la o afirmație a individului („Mă simt supărat din cauza a ce
mi-ai spus adineaori”).

6. Răspunsul neutru, obiectiv la critici. Acest lucru presupune atât acceptarea criticilor fondate („Este
adevărat că întârzii des la serviciu. Prin urmare, voi încerca să ajung mai devreme”), cât și respingerea
celor nefondate prin oferirea de contraargumente obiective, exprimarea sentimentelor și cererea de
informații suplimentare.

Recomandări psihologice pentru o comunicare asertivă în asigurarea ordinii de drept:

 Sa Încercam să vă valorificam atât propria persoană, cât și drepturile, nevoile, opiniile și
sentimentele. Acestea nu sunt nici mai importante, nici mai puțin importante decât ale celorlalți.
Astfel, suntem la fel de îndreptățit ca și ceilalți să vă apărați drepturile și să cereți satisfacerea
propriilor nevoi, fără a vă cere scuze și fără a vă simți vinovați pentru acest lucru.
 Sa ne Identificam dorințele și nevoile și urmăriți satisfacerea acestora. Este important să
menținem un echilibru între propria persoană și ceilalți: a fi asertiv presupune a urmări satisfacerea
propriilor nevoi și dorințe fără a le sacrifica pe ale celorlalți.
 Asertivitatea presupune acțiunea în locul pasivității, în sensul că pentru a obține ceea ce vrem
trebuie să cerem acel lucru.
 Oamenii sunt responsabili pentru comportamentele lor, prin urmare nu trebuie să vă simțiți
responsabil pentru reacția fiecăruia la răspunsul dvs. asertiv (de exemplu, prin cerere de scuze).
 Sa Exprimam gândurile și sentimentele negative într-o manieră sănătoasă, pozi
tivă, nonconflictuală. Nu este necesar să lezați stima celuilalt pentru a vă exprima punctul de vedere.
 Încercați să primiți atât criticile, cât și complimentele într-o manieră pozitivă. În același timp, nu
uitați să cereți ajutor din partea celorlalți atunci când simțiți că nu puteți rezolva o sarcină de unul
singur.
 sa Învățațam să spunem „Nu” atunci când este necesar.
 Aceasta presupune atât cunoașterea propriilor limite, cât și a faptului că nu putem satisface
nevoile tuturor persoanelor pe care le cunoaștem. Refuzați cererea sau invitația celuilalt atunci când
contravine intereselor dvs. și negociați o alternativă pentru ambele părți.