Marin Alexandra,Anul I,Grupa II

Proiect de intervenție primară în școală

Dilemă morală propusă: Alina și Maria merg în weekend la bunici.Într-una din seri,Maria se
furișează afară din casă,fără să le ceară voie bunicilor și o roagă pe sora ei,Alina,să păstreze
secretul.Ce ar trebui să facă Alina: să păstreze secretul și să îi facă pe plac surorii ei sau să le
spună bunicilor și părinților ce a făcut Maria?

Acest exemplu de dilemă ar putea fi folosit pentru a observa cu usurință modul în care copiii
reacționează în fața unor situații similare,în special cei care au frați sau surori.Spre
exemplu,copiii care nu sunt singuri la părinți,vor tinde să-și apere frații sau surorile.

La nivelul de moralitate preconvențional(până la 10 ani),în stadiul 1 și 2,caracteristicile

esențiale sunt supunerea la reguli pentru evitarea pedepsei și supunerea la reguli pentru
câștigarea recompensei sau pentru schimb de beneficii.În aceste două stadii,copiii vor considera
că este corect ca Alina să spună adevărul,pentru că nu este voie să mintă,sau pentru că vor primi
recunoștința părinților.

La nivelul de moralitate convențional( dupa 13 ani,în stadiul operatiilor formale), în stadiul 3 și

4,principalele caracteristici sunt conformarea pentru a evita dezaprobarea din partea celorlalți(a
primi aprecieri de tipul fată bună/băiat bun) și acceptarea regulilor sociale pentru că legea trebuie
respectată și sentimentul de vinovăție,rezultat din încălcarea ei,trebuie evitat.În cazul dilemei de
mai sus,se aplică stadiul 3,deoarece în această perioadă,copiii vor să primească aprobarea
fratilor/surorilor mai mari,vor să le facă pe plac,și astfel vor considera că este corect ca Alina să
nu spună ce a făcut Maria,nici părinților,nici bunicilor.

La nivelul de moralitate post convențional( la adulți sau niciodată), în stadiul 5 și 6,

caracteristicile principale sunt ghidarea acţiunilor prin principii comune cu ale
celorlalţi, rezultate dintr-un contract social, care aduce respectul altora şi respect de sine și
ghidarea acţiunilor prin principii ale propriei conştiinţe, rezultate din valori interiorizate.Astfel,în
cazul adulților,răspunsul va fi evident,și anume că Alina trebuie să spună ce a făcut Maria.

Pe baza dilemei propuse,am putea formula întrebări generale,comune,cum ar fi: personajul

central a procedat corect?de ce da?de ce nu?. În modul acesta,putem înțelege mai bine cum
gândesc copiii,ce cred ei.De asemenea,se pot pune întrebări particulare,cum ar fi: este gresit,din
punct de vedere moral,să-ți minți părinții sau să ascunzi ceva de ei?de ce da?de ce nu?Astfel,am
putea pătrunde mai adânc în conștiința copiilor,pentru a vedea ce idei și-au creat sau le-au fost
insuflate până acum.La final,am putea utiliza întrebarea : ce ai face tu în aceeași situație?de ce?
de ce da?de ce nu?,pentru a putea pătrunde pe planul personal,pentru a vedea cum ar reacționa
copiii în aceeași situație.

Ca puncte de discuție,am putea aduce în prim-plan și alte dileme asemănătoare,am putea cere
elevilor să creeze ei dileme morale,să împărtășească situații când au trebuit să ia o anumită
decizie,asemănătoare cu cea prezentată în dilemă.De asemenea,am putea cere ajutorul elevilor
mai mari,pentru a le putea prezenta celor mai mici situații în care au fost puși și au trebuit să
acționeze,pentru ca ei să înțeleagă mai bine partea teoretică.

În final,am putea face,împreună cu elevii,comparații între situații reale și diverse dileme

morale,pentru a vedea în ce cazuri se aplică partea teoretică și în ce cazuri nu,pentru ca elevii să-
și exprime sincer ideile,concepțiile,ceea ce cred ei că este corect,ceea ce ar face ei.Desigur,pentru
a ajunge în acest stadiu,este nevoie de o comunicare deschisă profesor-elev,este nevoie de
încrederea elevilor,pentru ca ei să impărtășească experiențe proprii.

Surse bibliografice: Cocoradă, E. (2011). Psihologia educației. Brașov: Editura Universității

Transilvania din Brașov.