Studiul proceselor de ciocnire

I. Scopul lucrării
- studiul ciocnirilor centrale de tip elastic şi plastic;
- verificarea teoremei de conservare a impulsului într-o ciocnire plastică;
- verificarea teoremei de conservare a impulsului într-o ciocnire elatică.

II. Consideraţii teoretice

Ciocnirile sunt fenomene, în general, de scurtă durată, în decursul cărora două sau
mai multe corpuri schimbă între ele impuls şi energie. Acest schimb poate avea loc fie prin
contact fizic, fie prin intermediul câmpului.
În cele ce urmează vom folosi modelul sferelor elastice: corpurile sunt asimilate cu
nişte sfere între care nu există interacţiune cât acestea nu sunt în contact.
Clasificarea ciocnirilor se poate face după mai multe criterii. Astfel putem avea:
1. în funcţie de energia de reacţie, Q = Ecf - Eci, avem ciocniri de speţa I (Q < 0,
adică Ecf < Eci), de exemplu ciocnirea plastică, sau ciocniri de speţa a II-a (Q > 0,
ciocnire exoenergetică). Dacă Q = 0, atunci ciocnirea este perfect elastică (energia
internă se conservă);
2. ciocniri binare (se ciocnesc doar două corpuri) sau multiple;
3. ciocniri centrale (dreptele suport ale impulsurilor coincid) sau oblice;
4. ciocniri directe sau inverse (explozia este inversul unei ciocniri perfect plastice).
Procesele de ciocnire sunt guvernate de cele două legi de conservare:
p1 + p2 = p1' + p2' (1) (legea de conservare a impulsului)

p12 p22 p1' 2 p2'2

+ U ' (2) (legea de conservare a energiei totale), unde p1 şi p2



+ +U = +
2m1 2m2 2m1 2m2

sunt impulsul primului, respectiv, celui de-al doilea corp înainte de ciocnire, iar p1' şi p2' sunt

p12 m v2
impulsurile după ciocnire, = 1 1 este energia cinetica a primului corp înainte de
2m1 2

p22 m v2
ciocnire, = 1 2 este energia cinetica a celui de-al doilea corp înainte de ciocnire, U
2m2 2

p1' 2 p '2
este energia internă a sistemului format din cele două corpuri înainte de ciocnire, , 2
2m1 2m2

1
şi U' sunt, respectiv, energia cinetică a primului corp, energia cinetică a celui de-al doilea
corp şi energia internă a sistemului după ciocnire.
Impulsul total al sistemului înainte de ciocnire este p = p1 + p2 , impulsul după ciocnire este

p2 p2
p ' = p1' + p2' , energia cinetică a sistemului inainte de ciocnire este Eci = 1 + 2 , iar




2m1 2m2

p1'2 p '2
energia cinetică a sistemului după ciocnire este Ecf = + 2 . Astfel, energia de reacţie
2m1 2m2
Q se poate scrie: Q = Ecf - Eci = - (U' - U) = - ∆U

Ciocnirea perfect plastică centrală

m1 + m2
m1v1

u


m1v2

Pentru ca ciocnirea să se producă, trebuie ca primul corp, de masă m1, să aibă viteza
mai mare decât cea a corpului de masă m2.
Legea conservării impulsului se verifică pe o axă orizontală dacă nu există frecare. Astfel,
putem scrie:




m1v1 + m2 v2
m1v1 + m2 v2 = ( m1 + m2 )u , de unde rezultă că u = . Mişcarea fiind




m1 + m2

m1v1 + m2v2
unidimensională, scalar se poate scrie u = , unde u este viteza sistemului format
m1 + m2
din cele două corpuri după ciocnire.

Ciocnirea perfect elastică centrală

m1v1'



m1v1
m2 v2'



m1v2

Ciocnirea este perfect elastică dacă energia cinetică a sistemului de corpuri se

conservă la ciocnire. Considerăm cazul ciocnirii unidimensionale şi scriem cele două legi de
conservare (ale impulsului şi energiei cinetice):

2
m 1 v 1 + m 2 v 2 = m 1 v 1' + m 2 v 2'
m1v12 m2 v22 m1v1'2 m2 v2'2
+ = + .
2 2 2 2
Rezolvând acest sistem de ecuaţii cu două necunoscute (vitezele după ciocnire, v1' şi v2' ),
obţinem:
m1v1 + m2 v2 m v + m2v2
v1' = 2 − v1 şi v2' = 2 1 1 − v2 .
m1 + m2 m1 + m2
Discuţie: dacă corpul 2 este în repaus, v2 = 0, vitezele după ciocnire sunt
m1 − m2 2m1
v1' = v1 şi v2' = v1 .
m1 + m2 m1 + m2

Dispozitivul experimental 1 (cu scripete) este folosit pentru

verificarea teoremei de conservare a impulsului în cazul ciocnirii
plastice. Acest dispozitiv este compus din :
- un scripete ideal ;
- un fir subţire, inextensibil şi fără masă ;
- un corp de masă M care se agaţă la unul din capetele firului;
- acest corp se sprijină pe un limitator de cursă inferior;
- la celelalt capăt de suspendă o tijă metalică pe care se agaţă
două corpuri de mase m0 şi m1 ; suma maselor m0 şi m1 este
Fig. 1 egală cu M ;
- un sistem de cronometrare a timpului în care este parcursă o
anumită distanţă, sistem format dintr-un cronometru ce poate fi acţionat atât printr-un
dispozitiv compus dintr-un pointer (laser) si o fotodiodă, cât şi printr-un dispozitiv cu
lamele (ce joacă rol de opritor superior).
m0 + m1 − M
Acceleraţia sistemului este a = g . Dacă m0+ m1 = M, rezultă că a = 0, deci v
m0 + m1 + M
= const.
Corpul m0 se ridică pe tija de susţinere până la inalţimea h, corpul M aflându-se pe
limitatorul de cursă inferior. Viteza cu care corpul m0 atinge corpul m1 este v = 2 gh . Viteza
sa se poate calcula deci, dacă se măsoară h (g = 9.81 m/s2). După ciocnirea plastică dintre
corpul m0 şi corpul m1 (practic, corpul m0 ciocneşte corpul m1 iar, prin intermediul firului
trecut peste scripte, ciocneşte şi corpul M), masa sistemului va fi 2M.

3
Din legea conservarii impulsului la ciocnirea plastică, putem scoate viteza sistemului după
m0 m
ciocnire: m0v = 2Mu, de unde u calc = v= 0 2 gh .
2M 2M
Viteza sistemului după ciocnire, u, se poate determina şi experimental uexp = S/t, unde t este
timpul în care corpul M parcurge distanţa S dintre cele două limitatoare de cursă.

Dispozitivul experimental 2 (planul înclinat) este compus din :

Fig. 2

− un modul orizontal cu suprafaţă lucioasă (sticlă) la capatul caruia se află un plan

înclinat de înăltime h;
− un corp cilindric de masă m1 ce se mişcă cu frecari neglijabile atât pe planul înclinat,
cât şi pe modulul orizontal;
− un cărucior de masa m2, prevăzut cu un arc; caruciorul m2 se mişcă fără frecare pe
modulul orizontal;
− un sistem de cronometrare a timpului în care este parcursă o anumită distanţă, sistem
format dintr-un cronometru ce poate fi acţionat atât printr-un dispozitiv compus dintr-
un pointer (laser) si o fotodiodă, cât şi printr-un dispozitiv cu lamele (ce joacă rol de
opritor);
− nivelă pentru verificarea orizontalităţii sistemului.

Modulul se reglează în poziţie strict orizontală. Se poziţionează căruciorul cu resortul

îndreptat în sens invers sensului de deplasare a corpului cilindric (corpul m1).
2m1
Viteza căruciorului după ciocnire va fi v2' = v1 (teoretic).
m1 + m2
Măsurând înălţimea planului înclinat, h, se poate calcula viteza corpului m1 înainte de
ciocnire, v1 = 2 gh . Prin urmare, viteza căruciorului m2 după ciocnire, din calcule, va fi

2m1
v2' calc = 2 gh .
m1 + m2

S2
Viteza căruciorului m2 după ciocnire se poate determina şi experimental, v2' exp = , unde t2
t2
este timpul în care căruciorului m2 parcurge distanţa S2 dintre dispozitivul cu pointer şi
opritorul din capătul planului orizontal.

4
III. Modul de lucru
Dispozitivul cu scripete
1. Se verifică verticalitatea sistemului.
2. Se aleg corpuri de masă m0, m1 si M, astfel încât m0+ m1 = M. Înainte de
începerea experimentului se cântăresc corpurile, notând masele m0 şi M. De
asemenea, se cântăreşte corpul m0.
3. Limitatorul inferior de cursă se fixează la distanţa S.
4. Corpul M se poziţionează între pointer si fotodiodă.
5. Se aduce cronometrul la zero.
6. Se ridică corpul m0 la înălţimea h, înălţime ce se păstrează constantă în timpul
măsurătorilor.
7. Se apasă butonul pointerului.
8. Se dă drumul corpului m0 peste corpul m1.
9. După ciocnirea plastică, sistemul se va mişca cu viteză constantă între dispozitivul
cu pointer şi opritorul superior, adică pe distaţa S. De asemenea, după ciocnire, se
va declanşa cronometrul. Se va lua mâna de pe butonul pointerului după ce
cronometrul s-a declanşat.
10. Când corpul M ajunge la opritorul superior, cronometrul se opreşte automat.
11. Se notează timpul obţinut.
12. Se repetă experimentul de încă 9 ori.
13. Pentru alte două distanţe S, se reia ciclul de 10 masurători.
14. Pentru fiecare distanţă se calculează timpul mediu în care este parcursă această
distanţă, tm.
15. Se reprezintă grafic S = f(tm)..
16. Se completează tabelul de date experimentale.
Verificarea teoremei de conservare a impulsului într-o ciocnire plastică
S(cm) t (s) tm (s)
exp. 1 exp. 2 exp. 3 exp. 4 exp. 5 exp. 6 exp. 7 exp. 8 exp. 9 exp. 10

17. Se determină viteza sistemului dupa ciocnire u prin trei metode:

- din panta dreptei, se găseşte viteza uexp
- folosind metoda celor mai mici pătrate se află uexp.

5
 m0
- folosind relaţia u calc = 2 gh , se determină viteza ucalc
2M
18. Se compară uexp cu ucalc. Se discută de ce apar mici diferenţe intre aceste valori.
Dispozitivul cu plan înclinat
1. Se verifică orizontalitatea modulului.
2. Se determină viteza pe care corpul cilindric m1 o capată în urma mişcării pe plan
înclinat. Aceasta se poate determina teoretic (se măs. înălţimea planului înclinat h,
v1calc = 2 gh ) sau experimental (se cronometrează timpul t1 în care corpul 1
parcurge distanţa S1 pe planul orizontal, după coborârea pe planul înclinat,
S1
v1exp = ).
t1
3. Se dispune căruciorul m2 pe planul orizontal cam la jumătatatea acestuia.
4. Se fixează dispozitivul cu pointer şi fotodiodă astfel încât resortul cu care este
prevăzut căruciorul să obtureze fasciculul laser.
5. Cronometrul se aduce la zero.
6. Se poziţionează corpul cilindric m1 pe planul înclinat, apăsând şi butonul
pointerului.
7. După ciocnirea elastică dintre cărucior şi corpul cilindric cronometrul se
declanşează. Trebuie luată mâna de pe butonul pointerului imediat după pornirea
cronometrului..
8. Când căruciorul ajunge la opritorul din capătul planului orizontal, cronometrul se
opreşte automat. Se notează timpul t2 în care căruciorul parcurge distanţa S2.
9. Se repetă experimentul de încă 9 ori.
10. Se calculează timpul mediu, tm, în care este parcursă distanţa S2.
11. Se completează tabelul de date experimentale.
Verificarea teoremei de conservare a impulsului într-o ciocnire elastică
S2(cm) t (s) tm (s)
exp. 1 exp. 2 exp. 3 exp. 4 exp. 5 exp. 6 exp. 7 exp. 8 exp. 9 exp. 10

S2
12. Se calculează v2' exp = .
tm

2m1
13. Folosind relaţia v2' calc = '
2 gh , se determină v2calc .
m1 + m2

14. Se compară v2' exp cu v2calc

'
. Se discută de ce apar mici diferenţe între aceste valori.